Unitatea de învăţare 2
Cuprins
Pagina
2.1. Introducere ............................................................................................. 29
2.2. Obiective ................................................................................................ 29
2.3. Subiecte de studiu .................................................................................. 30
2.3.1. Mişcarea paneuropeană şi eforturile postbelice de creare a unei
Europe unite ........................................................................................... 30
2.3.2. Unificarea Europeană între 1960-1990 ........................................ 31
2.3.3. Unificarea paneuropeană azi ....................................................... 36
2.4. Rezumat ................................................................................................. 45
2.5. Test de autoevaluare .............................................................................. 46
2.6. Concluzii ................................................................................................. 46
2.7. Bibliografie obligatorie ............................................................................ 47
2.1. Introducere
2.2. Obiective
Pagina 8
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Imediat dupa sfârşitul celui de-al doilea război mondial, primul ministru al
Marii Britanii, sir Winston Churchill, sublinia în cadrul unei ceremonii, ce a avut
loc la Zürich, în Elveţia, necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, luând ca
model federaţia reprezentată de Statele Unite ale Americii, în scopul evitării
atragerii statelor europene într-un nou război mondial. La 5 iunie 1947, Statele
Unite ale Americii decid aplicarea Planului Marshall, pentru reconstrucţia
economică a Europei şi introducerea unui sistem politic democratic în toate statele
europene devastate de război. Ţările aflate sub ocupaţie sovietică şi în care URSS
îşi impusese deja guverne marionetă, au refuzat să participe la Planul Marshall.
Aceasta a fost una din primele manifestări după Al Doilea Război Mondial, ale
divizării continentului şi a căderii „cortinei de fier” care avea să separe vestul de
estul continentului pentru o jumătate de secol.
Apoi, „calendarul european” s-a derulat implacabil: la 16 aprilie 1948 a fost
constituită Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană, în scopul
coordonării aplicării Planului Marshall. Din această organizaţie au făcut parte,
bineînţeles, statele ce au acceptat să aplice acest plan. La 4 aprilie 1949 s-a
constituit la Washington D.C. (SUA), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO), dată ce semnifică începerea oficială a confruntării politico-militare,
denumită generic „Războiul Rece”.
La 5 mai 1949 s-a constituit Consiliul Europei prin Tratatul de la
Strasbourg. La 9 mai 1950, cu ocazia aniversării a cinci ani de la sfârşitul celui de-
Al Doilea Război Mondial, într-o cuvântare inspirată de Jean Monnet, ministrul
francez de atunci al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franţa,
Germania şi alte ţări europene, care doresc să li se alăture, să se constituie şi să îşi
administreze în cadrul unui cartel, resursele de cărbune şi oţel. Această luare de
poziţie s-a numit ulterior, Declaraţia Schuman. La 18 aprilie 1951, şase state,
Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, au semnat Tratatul de la
Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO). Aceleaşi şase ţări au semnat, un an mai târziu, la 27 mai 1952, la Paris,
Tratatul de aderare la Comunitatea Europeană de Apărare (EDC). Tratatul CECO a
intrat în funcţiune la 27 iulie 1952: Jean Monnet a devenit preşedintele Autorităţii
Superioare de Conducere, iar Paul-Henri Spaak preşedintele Adunării Comune.
La 30 august 1954, Adunarea Naţională a Franţei a respins Tratatul de
aderare la Comunitatea Europeană de Apărare, dar la 20 octombrie, în acelaşi an, în
urma unei conferinţe care a avut loc la Londra, a fost semnat la Paris un acord cu
privire la modificările aduse Tratatului de Constituire a EDC (Tratatul de la
Bruxelles), astfel încât s-a semnat „certificatul de naştere” al Uniunii Europei
1
Ideile din acest subcapitol au fost prelucrate după site-ul
www.organizatiiinternationale.html Pentru detalieri, a se vedea şi Calendarul integrării din
prezentul curs.
Pagina 9
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Sarcină de învăţare
După ce Grecia solicită aderarea la CEE, în 1961, încă trei state, Irlanda,
Danemarca şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord întreprind acelaşi
demers. Tot în 1961 se adoptă primele reglementări vizând libertatea de mişcare a
muncitorilor în cadrul CEE, iar în 1962 politica comună în domeniul agriculturii
este dezvoltată într-o manieră ce va permite crearea unei pieţe unice pentru
produsele agricole, realizându-se şi solidaritatea financiară necesară în acest
domeniu, prin constituirea Fondului European pentru Orientare şi Garantare în
Agricultură (FEOGA). Tot în 1962, Norvegia solicită aderarea la Comunităţile
Europene, iar în 1965 se semnează la Bruxelles, un tratat ce prevedea unificarea
celor trei comunităţi europene (CECA, CEE şi Euratom). Aceste prevederi intră în
aplicare începând cu 1 iulie 1967, dată de la care există o singură Comisie şi un
singur Consiliu, dar acestea continuă să acţioneze în concordanţă cu regulile
Pagina 10
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
specifice fiecăreia dintre cele trei comunităţi, acum unificate din punct de vedere al
conducerii.
În 1968, uniunea vamală a statelor membre ale Comunităţilor Europene
(CE) devine efectivă. Taxele vamale intra-comunitare sunt eliminate în termen de
18 luni, iar un tarif vamal comun este introdus pentru a înlocui tarifele vamale
naţionale, în relaţiile economice avute cu statele nemembre. În 1970, Consiliul
Comunităţilor Europene decide introducerea graduală a unui sistem ce permite
Comunităţii să primească sumele rezultate din taxele vamale asupra importurilor
din ţările necomunitare, precum şi din aplicarea impozitului pe valoarea adăugată.
De asemenea, este decisă extinderea puterilor bugetare ale Parlamentului
European. În acelaşi an, statele membre aprobă Raportul Davignon referitor la
cooperarea în domeniul politic. Obiectul cooperării în acest domeniu constă în a
face ca Europa de vest să adopte o poziţie concertată şi unitară în toate problemele
internaţionale majore.
În 1971, Consiliul Comunităţilor Europene adoptă Planul Werner, destinat
întăririi cooperării în domeniul politicii economice. Statele membre decid să ia
măsuri pentru a-şi armoniza politicile bugetare şi pentru a reduce fluctuaţiile ratelor
de schimb ale monedelor lor naţionale, în raporturile dintre ele. Se introduce, de
asemenea, un sistem monetar compensatoriu, cu aplicabilitate la comerţul cu
produse agricole între statele membre, pentru a menţine unitatea pieţei agricole
comune. Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie acced în Comunităţile Europene.
Parlamentul Norvegiei însă, al cărei guvern solicitase de asemenea aderarea,
respinge ratificarea tratatului de aderare.
În 1972 se instituie, în urma Acordului de la Bâle (Elveţia) un „şarpe”
monetar care limitează fluctuaţia cursului de schimb între monedele naţionale ale
statelor membre la 2,25 la sută.
În zilele de 19 şi 20 octombrie 1972 are loc reuniunea de la Paris a şefilor
de state şi de guverne ai ţărilor membre, care defineşte noile domenii de acţiune în
comun ale statelor lor, referitoare la politicile regionale, sociale, precum şi în
domeniile mediului, energiei şi industriei, reafirmând necesitatea ca până în anul
1980 să se ajungă la o Uniune Economică şi Monetară (UEM).
Începând cu 1 ianuarie 1973, Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie sunt
admise în CEE, care are de atunci 9 membri. Ca urmare a crizei energetice din
1973, cauzată de cel de al patrulea război dintre ţările arabe şi Israel (Războiul de
Yom Kippur), are loc o conferinţă la nivel înalt la Copenhaga, unde se decide
introducerea unei politici comune în domeniul energiei.
În 1974, la summit-ul de la Paris al şefilor de state membre ale
Comunităţilor Europene s-a decis ţinerea de reuniuni, de trei ori pe an, sub forma
Consiliului European, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European şi s-a
ajuns la un acord asupra constituirii Fondului European pentru Dezvoltare
Regională (FEDR). Consiliul European, întrunit la Roma, în 1975 decide ca
Parlamentul European să se constituie prin sufragiu universal, până în 1978. În
acelaşi an, primul ministru belgian, Leo Tindemans prezintă un raport referitor la
Uniunea Europeană (fiind prima dată în istorie când se utilizează oficial acest
Pagina 11
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 12
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Sintetizare:
Etapele integrării europene:
9 mai 1950: Declaraţia Schuman (citită de Robert Schuman,
elaborată de către Jean Monnet)
Pagina 13
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Sarcină de învăţare
Pagina 14
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 15
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 16
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 17
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
privire la economie („să facem un succes din globalizare, spre beneficiul tuturor”)
şi o declaraţie referitoare la securitatea internaţională („spre sporirea securităţii şi a
stabilităţii într-o lume mai cooperantă”). La 1 iulie 1996, Consiliul European
adoptă cadrul normativ necesar acordării de ajutoare pentru reconstrucţia statelor
rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavii. În septembrie, cele 15 state membre
ale Uniunii Europene semnează o convenţie cu privire la extrădare şi un protocol
referitor la protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene. În octombrie
2006, Consiliul European aprobă un plan de acţiune pentru interzicerea totală a
minelor anti-personal. La 5 decembrie, la summit-ul de la Londra se adoptă un plan
pentru a consolida pacea în fosta Iugoslavie. Danemarca, Finlanda şi Suedia
semnează acordul de la Schengen cu privire la libera circulaţie a persoanelor.
În 1997, Consiliul European stabileşte o convenţie referitoare la
documentele judiciare şi altele decât cele judiciare în probleme de drept civil şi
comercial, în scopul uniformizării procedurilor legale şi juridice în aceste domenii.
De asemenea, în luna mai se semnează o convenţie cu privire la lupta împotriva
corupţiei care implică funcţionari de stat. În iunie se adoptă de către Consiliul
European o hotărâre cu privire la înfiinţarea unui Centru European de Monitorizare
a Rasismului şi Xenofobiei. Tot în iunie se adoptă un nou plan de acţiune referitor
la Piaţa Unică Europeană. La Amsterdam, Consiliul European aprobă trecerea la
cea de a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare şi adoptă o rezoluţie cu privire
la creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, două direcţii de acţiune
prioritare în domeniul integrării europene şi nu numai atât, două domenii cărora li
se acordă mare atenţie atunci când se elaborează direcţiile strategice de asigurare a
securităţii şi stabilităţii regionale. În iulie, Comisia Europeană prezintă programul
„Agenda 2000 – Pentru o Europă mai puternică şi mai largă”, cât şi opiniile
Comisiei referitoare la cererile celor zece state care au solicitat aderarea la Uniunea
Europeană.
În martie 1998, Comisia Europeană recomandă ca numai 11 state din cele
15 membre să adopte euro drept monedă unică de la 1 ianuarie 1999. La 30 martie,
la o reuniune la nivelul miniştrilor de externe se ia decizia de a se lansa procesul de
lărgire a Uniunii Europene prin luarea în considerare a celor 10 state solicitante şi,
în plus, a solicitării făcute de Cipru. Un Consiliu special ţinut în luna mai 1998
decide că 11 state membre ale Uniunii Europene întrunesc condiţiile necesare
pentru adoptarea unei monede unice. Urmând acestei decizii, guvernele acestor 11
state au ales preşedintele, vicepreşedintele şi pe ceilalţi membri ai Consiliului de
Administraţie ai Băncii Centrale Europene (BCE), cu sediul în Germania, la
Frankfurt pe Main. BCE a fost înfiinţată la 1 iunie 1998. În 15-16 iunie are loc o
reuniune a Consiliului European la Cardiff, stabilind elementele esenţiale ale
strategiei Uniunii Europene pentru continuarea dezvoltării economice şi a reformei
economiei, astfel încât să se promoveze creşterea economică şi prosperitatea, să se
creeze noi locuri de muncă şi să sporească protecţia socială. S-au identificat căile
prin care instituţiile europene să fie mai aproape de oameni, s-a stabilit cadrul
general pentru negocierile cu privire la Agenda 2000 şi s-a lansat o nouă dezbatere
cu privire la dezvoltarea viitoare a Uniunii.
Pagina 18
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 19
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 20
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 21
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 22
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
Pagina 23
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
2.4. Rezumat
Este mult mai uşor să explici ce nu este Uniunea Europeană, decât ceea
ce ea este, de vreme ce nu avem de a face nici cu o confederaţie dar nici
cu o federaţie, nici cu o organizaţie internaţională dar nici cu un stat. Ca
atare, aprecierea extrem de plastică făcută de fostul preşedinte al
Comisiei Europene, Jacques Delors, conform căruia avem de a face cu
un „obiect politic neidentificat” („un object politique non-identifie” /
„un unidentified political object”) nu face decât să accentueze caracterul
original al construcţiei europene, fără precedent şi respectiv fără un
model în evoluţii anterioare, care depăşeşte cadrul stabilit de conceptele
tradiţionale şi impune utilizarea unor concepte noi.
Pagina 24
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
__________________________________________________________________________________________________________________________
2.6. Concluzii
Pagina 25
Material de studiu ECONOMIE EUROPEANĂ
Specializarea Administrarea Afacerilor și Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
2.7. Bibliografie
Pagina 26