sumar

Simona Popescu, Ce straniu!

(Despre despre tineri [i b`tr\ni,
mor]i [i vii)...............................p.3
O dup`-amiaz` cu scriitoarea
Ana Maria Sandu..................... p.4
Igor Mocanu, Ceea ce nu ne mai
une[te.....................................p.7
Vasile Ernu, Jurnalul vremurilor de
infla]ie..................................... p.9
Ana Chiri]oiu, Povestiri
teoretice................................p.10
Ana Maria Sandu, Dulcea atingere
a [osetei albe de mocheta
fierbinte................................ p.11
Scriitorul discret: Mihai Chirilov,
Unghiile................................ p.12
Igor Mocanu, 22 ani, are o p\rere bun\ despre Ana [i Leonid Dimov, se duce pe la
Bogdan s\ m\nînce [i s\ vorbeasc\ cultur\, face cultur\ în Contrafort [i Observator
cultural, iar la Eliterebelle, de[i Ruxandra, Elena, Gruia nu îi spun [efu, toat\ lumea
[tie cum st\ treaba. În Facultatea de Litere este un student silitor, cu doar un refe-
rat respins la LRC, în sala de lectur\ cite[te Cantemir în tricoul lui cu Si[u Liber.
Lumini]a Marcu, 29 de ani, prof\ la Litere celor de mai
jos, redactor-[ef tot lor, cel mai des [i prieten\ – se
crede mai mare, uneori se [i d\. Scrie cronici [i c\r]i,
Ionela Stanciu, 33 de ani, este adic\ proz\, care este altceva decît poezia. Ruxandrei
purt\toarea celei mai curioase lini[ti îi plac cerceii ei funky impecabil asorta]i [i energia
pe fa]\ [i în tot ce face. Cînd se molipsitoare. Cînd are karma negativ\, Ana îi spune,
duce la România literar\, st\ pîn\ în gînd, Gloomini]a. Dar, indiferent de karma [i de
tîrziu [i face o treab\ meseria[\, cum îi st\ p\rul – mereu bine –, lui Igor i se pare c\
cînd vine la Noua Literatur\, e la fel seam\n\ cu melodia Ernestine de la Noir Désir.
de meseria[\ îns\ mai scoate la
iveal\ [i lini[tea de care v\ vor-
beam. {i uite-a[a, Nely, care este
întrebat\ mereu de Nicolae
Manolescu ce mai face, a[teapt\ un
lung [i binemeritat concediu.

Traduc`tor: fa]`-profil, Ruxandra Ana, 22 de ani, urmeaz\ cu entuzi-

Rare[ Moldovan .................. p.13
DOSAR: Prejudecata lunii,
Sexul [i literatura .................. p.14
Adrian Buz, Cealalt` loterie.... .p.18
Gruia Dragomir, Fear and Loathing,
Gonzo [i Helvetica..................p.19
Ruxandra Ana, Poveste pe fast-forward
cu Suzana Dan...................... p.20
Cezar Paul-B`descu, ca pe s\mburii de
m`sline..................................p.22
Interviu cu
Gianina C`rbunariu .............. p. 22
Radu Pavel Gheo, Fericit cel care, ca
Homer...................................p.23
Anca Gr`dinariu, De ce nu avem
scenari[ti: ........................... p. 25
PR: fa]`-profil, Oana Boca...... p. 27
Teasing editorial: B\ntui]ii
de Chuck Palahniuk ............... p.28
Ion Manolescu, Cum a \nceput
totul......................................p.29
T.O. Bobe, Nobel....................p.30
Bogdan T`nase, Seul (prin ochii
mangaboy ai beholderului).......p.30
Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România
Editor coordonator: Lumini]a Marcu
Editori: Ana Chiri]oiu, Igor Mocanu
Art Director: Mihaela {chiopu
Paginare: Ionela Stanciu
Corectur\: Ioana Profirescu
Colaboratori p ermanen]i: Mihaela Michailov (art\,
film, teatru), Cristina Chevere[an, Ruxandra Ana (art\),
Bogdan Boureanu, Gruia Dragomir, Elena Dr\ghici (foto).
Scriitori invita]i: Cezar Paul B\descu, T.O.Bobe, Adrian
Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, Maria
Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Anamaria
Sandu, Robert {erban, Lucian Dan Teodorovici.
asm specific Facultatea de Litere [i e pasionat\
de Europa Central\ [i de Est, prin care
c\l\tore[te fizic [i în care deja locuie[te men-
tal, [i de papet\rie. Are caiete, mape, planuri,
idei [i umor. Blond\ nepracticant\, flirteaz\
profí cu arta contemporan\ [i, uneori, cu bar-
manii din cluburile bune. Bea ceai [i cuba
libre, ascult\ (tr\ie[te) punk [i se viseaz\ man-
ager de institu]ii culturale alternative.
Gruia Dragomir are 22 de ani [i este stu-
dent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti,
în anul IV. Scrie cronic\ de concerte,
evenimente, atmosfer\ [i muzici în
aLtitudini. Se poate spune c\ are poten]ial
literar. Gruia are ochi c\prui [i seam\n\ cu
Al Pacino. Bea bere, ascult\ muzic\, se
culc\ tîrziu [i se construie[te în fiecare
diminea]\ dup\ sesiuni prelungite de
movie-watching. Se tunde singur, poart\
ochelari de soare. Gruia înseamn\ „cocor”.
Mihaela Michailov ne
împrietene[te pe noi \[tia
mai refractari ([tie ea care)
cu teatrul. {i cu dansul, [i
cu arta contemporan\. {i
cu tot felul de alte
ciud\]enii experimentale,
pentru care ea are mereu
Elena Dr\ghici are 22 de ani, este student\, în anul timp. Noi credem c\ ea e
o foarte bun\ scriitoare [i
IV, la Facultatea de Litere din Bucure[ti. Este coleg\
de grup\ cu Gruia, [i "fotograful profesionist" pen- asta se vede în piesa pe
tru Dr. Gonzo din aLtitudini. Cuvinte ca teremin, care a scris-o, de pild\,
OTA, trip, psy nu-i sunt deloc str\ine. Prezen]a ei pentru DramAcum. Noi
este întotdeauna generatoare de karma (iar\[i [tie ea care) zicem
pozitiv\&electricitate [i de aceea este prieten\ cu c\ e ca o prin]i[oar\.
mai multe "legende urbane". Elena e chill. Are tot 29 de ani, ca unii
dintre noi.
Mihaela {chiopu, 44 de ani, face
design [i haz de necaz, dar nu se
d\ b\tut\, de drag c\ mai exist\
[i oameni simpatici. ~nainte s\ se
retrag\ la atelier [i s\ picteze, cu
cele trei pisici, cum `[i dore[te,
se joac\ cu Quark [i Photoshop,
e profesoar\ [i `[i croie[te sin-
gur\ hainele. Dac\ nu ar fi com-
plementar\ cu redac]ia `n alter-
nan]a optimismului/descurajare
revista ar fi r\mas `n Word [i `n
capetele noastre.
Ana Chiri]oiu a dezvoltat într-o
diminea]\ conceptul de blisskrieg
[i de atunci se construie[te [i
deconstruie[te în jurul lui într-un Bogdan Boureanu are 22 de ani [i nu a publi-
proces efervescent. Cite[te a nin cat nimic nici în Observator cultural, nici în
[i poart\ manu[i de dantel\ Eliterebelle [i nici în aLtitudini. La fel ca
neagr\ f\r\ degete. Scrie proze, Matei, Bogdan Boureanu se conduce dup\ o
reportaje, jurnale [i proiecte, pe logic\ personal\, [i nu se întreab\ aproape
care uneori le abandoneaz\, iar niciodat\ De ce nu avem roman? Esen]a
alteori le transform\ în reviste & acestei întreb\ri poate fi decelat\ din c\r]ile
veri olandeze (I ams- pe care le va scrie [i la care înc\ nu lucreaz\
terdam). Ana în prezent.
Chiri]oiu are 22
de ani [i e stu-
dent\ la
Facultatea de
Litere. Cînd
se va face
mare vrea s\
exploreze
multicultu-
ralismul.

2
Adresa redac]iei: Calea Victoriei 115, sector 1, Bucure[ti
Telefon: 021 316 79 85, e-mail: noua_literatura@yahoo.com
Tiparul: Imprimeria Editurii AIUS

num`rul 1....................................................................................noiembrie 2006...................................................................................................noua literatur`


volubilis
ce straniu!
(despre tineri [i b`tr\ni, mor]i [i vii)
m de gînd s\ scriu aici despre ceea ce v\d, aud [i citesc zi de zi, la întîmplare, punînd
A totul în forma “structurii” f\r\ centru a volubilis-ului – plant\ ag\]\toare,
dezvoltîndu-se pe orizontal\, vertical\ sau oblic chiar, mai pu]in vizibil\ decît copacii
sau alte surate vegetale stufoase, “centrate”.
Acum vreo 10 ani am auzit (citit) prima dat\ despre grila de vîrst\ pentru angaj\ri (pentru vînz\toare,
secretare, paznici, muncitori). Nu erau interesan]i, din punctul de vedere al angajatorilor, decît
oamenii sub 35 de ani. Ce straniu!, mi-am zis (ca într-un vers din Mircea Iv\nescu). La chio[cul de
ziare de lîng\ [coala Dandei s-au perindat mai mul]i tineri vînz\tori. N-a rezistat condi]iilor groaznice
(de ploaie sau de frig, iarna) decît o doamn\ de vreo 50 de ani. Vînz\toarea de la care îmi iau pîinea
are peste 50 [i spune întotdeauna “Bun\ ziua!” [i “Mul]umesc!”. Apoi au venit creditele pentru case,
date doar tinerilor sub 35 de ani. M\ gîndesc la cei din genera]ia mea, profesori, de pild\, care n-au
fost în stare s\-[i cumpere cas\ (chiar n-aveau cum). Nici o [ans\ pentru ei: au îmb\trînit! De ceva
vreme am v\zut c\ a ap\rut aceea[i gril\ legat\ de scriitori (dac\ vor s\ cear\ vreo burs\, s\
participe la un concurs de debut [i tot a[a). Ce straniu! Eu credeam c\ la scriitori grila de vîrst\ nu
conteaz\, numai valoarea. Ce straniu! Îmi vine în minte o poezie a lui Gregory Corso despre poe]i, tineri
[i b\trîni. Pentru el, b\trînii erau doar cei care au “chelie pe din\untru”. Eu [tiu destui scriitori sub 35
de ani cu “chelie pe din\untru”, cu mînecu]e de func]ionari, purt\tori de serviet\ (a altora).
Am stat odat\ de vorb\ cu cineva despre un tîn\r scriitor a c\rui carte am citit-o pe ner\suflate, cum
nu mi s-a mai întîmplat de mult\ vreme. Celuilalt nu-i pl\cuse cartea. Am început s\-i vorbesc, cu
disperare [i entuziasm, despre ea. Apoi, dup\ ceva vreme, tîn\rul autor a murit. Am citit un text
superelogios al persoanei cu care eu vorbisem despre cartea lui. A trebuit s\ moar\ b\iatul \la, autorul,
ca s\… Ce straniu!
Zilele trecute am dat peste o emisiune de televiziune despre scriitori. La întrebarea moderatorului
“De ce nu sînt cunoscu]i scriitorii români în ]ara lor?”, un tîn\r critic a r\spuns, ferm, cam a[a: “din
cauz\ c\ nu sînt preda]i la [coal\, pe cînd pe vremea comunismului intrau în manuale autori sub
30 de ani!”. Ce straniu! Acela[i tîn\r critic, acum cî]iva ani, la o întîlnire cu profesorii de limba [i literatura
român\, tuna [i fulgera împotriva celor foarte pu]ini autori mai tineri (peste 30 de ani, totu[i) care
fuseser\ introdu[i în manualele alternative. Ce straniu! Un altul a preluat ideea [i a declarat c\ scriitorii
în via]\ n-au ce c\uta în manuale, c\ mult mai multe ar avea de înv\]at înv\]\ceii dac\ ar studia
Biblia sau Shakespeare (în manualul de literatur\ român\). Ce straniu! Dup\ ce am aflat c\ scriitorii
de pe vremea lui Ceau[escu au fost ]inu]i la “sînul societ\]ii” (expresie pe care n-am mai auzit-o
de 20 de ani), am trecut pe alt canal, unde era un minunat film documentar despre Johnny Depp,
un b\iat de vreo 43 de ani, care toat\ via]a a fost un revoltat alternativ (nu unul de serviciu),
ie[ind din “grilele” de toate felurile. Tr\ie[te acum undeva în Fran]a, la ]ar\. Fain b\iat!
Cînd eram o foarte tîn\r\ cititoare nu m\ interesa deloc cî]i ani au autorii, nici dac\ sînt
mor]i sau vii. Îmi pl\cea o carte, apoi d\deam de fotografia de pe coperta a IV-a, vreun
domn gr\su], cu pungi la ochi. Îmi pl\cea de el, îmi venea s\-i zic: “Bravo, m\i, domnule!”
(Flaubert, de pild\!). Scriitorii erau, indiferent din ce timpuri [i ce dep\rt\ri, contemporanii
mei (vii sau mor]i, tineri sau b\trîni).
La începutul anilor ’90 scriam un text care se numea Dictatura b\trînicio[ilor. Au trecut
de atunci 15 ani. În ciuda apari]iei atîtor tineri scriitori între timp (unii cu adev\rat interesan]i),
nu [tiu de ce, impresia mea este c\ s-au înmul]it “b\trînicio[ii”, conservatorii (de tip
nou), carismatici uneori. Spiritul tîn\r (care, repet, nu are leg\tur\ cu vîrsta) mi se pare
înecat de noi ritualuri b\trînicioase – atît de vizibile cu ochiul liber în cultura român\
de azi. Pe de alt\ parte, izola]i în genera]ia lor, în categoria lor de vîrst\, ultimii veni]i
sînt cu atît mai u[or valida]i cu cît nu deranjeaz\ pe nimeni, cu cît sînt mai “a[eza]i”
(ploconi]i?). Sau poate nu mai în]eleg eu nimic, eu, neotenul, cu sil\ de “gril\”!
Dragi prieteni, vînz\toare, secretare, profesori, scriitori, c\ tot o s\ îmb\trîni]i, ave]i grij\
m\car s\ nu v\ pomeni]i cu “chelie pe din\untru”!
simona
popescu
Simona Popescu, 41 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la
Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe volume de poezii
Xilofonul [i alte poeme – 1990, Juventus – 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E
(X Exuvii – 1997) [i
Volubilis - 1999).
eseuri (V
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1
lumini]a marcu
editorial
Ònoua literatur`:
o lume \ntreag`
care a[teapt`
s` fie cunoscut`Ó
Î
n casa Monteoru de pe Calea Victoriei 115, o cas\
impozant\, u[or fanat\, cu un aer retro care impre-
sioneaz\ str\inii, s-a a[ezat în ultimele s\pt\mîni un
grup oarecum ciudat, care nu pare ca s-ar potrivi
decorului. O prieten\ îmi spunea c\ parc\ sîntem în tab\r\
în casa lui Dickens. Ana Chiri]oiu vine cu bicicleta [i intr\ cu
ea pîn\ în birou, iar pe mîna dreapt\ are o m\nu[\ de dan-
tel\. Igor Mocanu e foarte serios [i îl b\nuiesc c\ în timp ce
pune diacritice se gînde[te la viitoarea lui tez\ de licen]\ de
teoria literaturii. Gruia Dragomir poart\ ochelari mari de
soare [i cite[te Hunter S. Thompson. Ruxandra Ana ar vrea
s\ poat\ scrie mai mult despre noua art\... Sînt studen]i în
ultimul an la Facultatea de Litere [i nu vor s\ [tie nimic
despre scandalurile [i polemicile care agit\ via]a cultural\
mare. Cînd am vorbit prima dat\ cu ei, în var\, despre con-
cursul de proiecte organizat de Uniunea Scriitorilor, ei au
spus, pur [i simplu: hai s\ propunem [i noi o revist\. M-am
molipsit [i eu de la entuziasmul lor pur [i neproblematic [i
iat\-ne aici.
Exist\ o literatur\ nou\, care s\ o dea la o parte pe cea
veche? Nu [tim înc\ s\ r\spundem la cea de-a doua parte a
întreb\rii. Dar ce [tim cu siguran]\ e c\ exist\ o literatur\
nou\. Literatura care se scrie acum. În România [i în
str\in\tate. Cei 12 scriitori invita]i de noi sînt o dovad\ în
acest sens. Ei vor scrie în fiecare num\r al revistei despre ce
vor dori, noi i-am invitat [i le-am oferit un spa]iu. Dac\
exist\ o idee de baz\ a revistei Noua literatur\, aceasta
este: s\ ofere spa]iu scriitorilor activi de ast\zi. Nu neap\rat
foarte tineri, nu exist\ o condi]ionare de vîrst\ biologic\,
exist\ doar una de prezen]\ în spa]iul public. Scriitorii tineri
sînt scriitorii activi. Sigur c\ nu pot înc\pea to]i în cele 32 de
pagini, noi nu putem decît s\ ne asum\m selec]ia de acum
[i s\ sper\m c\ vom putea invita din ce în ce mai mul]i.
Dup\ cum se va vedea în paginile care urmeaz\, Noua lite-
ratur\ nu vrea s\ fie o revist\ polemic\, nici nu-[i propune
s\ impun\ manifeste ale tinerei genera]ii, nici s\ coaguleze
vreun grup exclusivist [i nici m\car s\ concureze celelalte
reviste de cultur\ existente. Programul ei este unul singur:
s\ surprind\, pe cît posibil, diversitatea literaturii care se
scrie azi. S\ fac\ cunoscu]i scriitorii români interesan]i [i cu
poten]ial interna]ional. Perspectiva anului 2007 nu ne
poate l\sa indiferen]i.
Scriitorii români de azi sînt oameni ai timpului lor [i am vrea
s\-i vedem a[a cum sînt. De aceea, interviurile noastre vor
ar\ta poate altfel decît cele cu care ne-am obi[nuit. Ana [i
Igor au discutat cu scriitoarea Ana Maria Sandu la ea acas\,
au b\ut vin fiert [i au vorbit despre vîrstele textului.
Despre c\r]i vor scrie critici cunoscu]i deja, a[a cum este
Cristina Chevere[an, dar [i unii foarte tineri, pentru c\ per-
spectiva lor conteaz\.
„Scriitorul discret” este rubrica la care eu ]in poate cel mai
mult, pentru c\ îmi place s\ descop\r printre cei care n-au
publicat înc\ literatur\, scriitorul ascuns. {tia]i c\ Mihai
Chirilov scrie proz\? Eu am b\nuit [i am insistat [i iat\ dova-
da, în pagina 12!
O alt\ idee important\ pentru noi: traduc\torul este el
însu[i un scriitor. În str\in\tate, atunci cînd se prezint\ o
carte tradus\, traduc\torul este la egalitate cu autorul, la
noi, traduc\torul este de multe ori uitat, nici m\car
pomenit. Rare[ Moldovan este primul dintr-o, sper\m,
lung\ list\ de scriitori-traduc\tori pe care merit\ s\-i
cunoa[tem mai bine.
De asemenea, oamenii care stau în jurul c\r]ilor [i le fac s\
exist\, cei care se ocup\ de PR-ul editorial, redactorii, edi-
torii, coordonatorii de colec]ii, vor fi cei despre care „Noua
literatur\” va încerca s\ scrie. E o lume întreag\ care de-
abia a[teapt\ s\ fie cunoscut\...
3
 scriitor: fa]` - profil

Întîlnirea pentru interviu cu Ana Maria Sandu a fost ca o vizit\ – nu din cele de
lucru, ci o vizit\ pl\cut\, din cele pe care le faci în cîte o dup\-amiaz\ în care
st\ s\ plou\ [i î]i vine s\ te întinzi la pove[ti cu cineva care [tie s\ povesteasc\.
În apartamentul cochet al Anei, dintr-un bloc vechi, de pe lîng\ Gr\dina
Icoanei, canapelele [i lazy-boy-ul de lîng\ biblioteca încastrat\ ne-au primit ca
pe ni[te prieteni mai vechi. Ana a fiert vin, cu mere [i cu scor]i[oar\ [i, peste
c\nile aburinde, desperecheate („mereu le sparg”), am început s\ vorbim,
simplu, despre scris [i c\r]i, afinit\]i [i prietenii, despre cenacluri, voci nara-
tive, amintiri din facultate, pisica t\rcat\, Vizi – de la vizitatoare –, care vine [i
pleac\ pe geam. Ne-am desp\r]it cînd se l\sa întunericul, cu gustul ca de vin
fiert, dulceag, al povestirii care se insinuase. Nici nu ne aruncaser\m ochii pe
foile cu întreb\ri. Nici nu avuseser\m de ce.

o dup`-amiaz`
cu scriitoarea

ana maria
Coperta: Suzana Dan, Suzi albastr\

tabloul `sta...
l-am [i visat
\ntr-o noapte
Tabloul de pe copert\ are o istorie simpatic\: anul trecut
sandu
trebuia s\ merg la petrecerea de nunt\ a unor amici (Oana [i
Tudor Giurgiu); eram toat\ ga[ca de la Re:Publik (Chiri, Anca,
Raymond) [i ne gîndeam ce s\-i lu\m. Nu ne puteam duce cu
bani în plic, c\ nu era genul \la de petrecere. {i ne tot gîn-
deam ce s\ facem. Am cunoscut-o pe Suzi pe la sfîr[itul anului
II de facultate. Venise cu ni[te prieteni la mine la c\min. Abia
acum, dup\ ce ne-am rev\zut, am pus cap la cap amintirile.
Apoi nu ne-am mai v\zut o bun\ bucat\ de timp, dar eram la
zi cu ce a mai „pictat”; lucrînd la Observator cultural un timp,
[tiam ce se întîmpla [i în lumea artistic\. Am avut inspira]ia
s\ m\ gîndesc la ea în momentul acela [i am sunat-o. Am zis,
b\i Suzi sînt cutare, m\ mai ]ii minte? Ea zice, da m\ da, cum
s\ nu. I-am zis: hai c\ „uite, vrem un tablou de la tine pen-
tru un prieten, c\ [tiu ce faci [i cred c\ i-ar pl\cea. Dar
n-avem mul]i bani”. Se mutase într-un atelier nou,
n-avea nici lumin\, st\tea cu u[a deschis\ la intrare, [i
a[a, în seara petrecerii, cotrob\ind printre lucr\ri, am
v\zut tabloul \sta. Ea a fost simpatic\, a zis b\i, nu
pe \sta, c\ ]in la el, dar ni l-a dat pîn\ la urm\, c\ e
un om special. L-am luat [i l-am dus cadou. {i tot
drumul cînd l-am ]inut în ma[in\ în bra]e mi s-a
p\rut foarte mi[to. Apoi l-am [i visat într-o
noapte. {i acum, cu cartea, cînd m-am gîndit
la copert\, mi s-a p\rut c\ se potrive[te foarte
tare, a[a c\ iat\ Fata din casa vagon.

Ana Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik; colaboreaz\ cu Radio France
International. A publicat, în anii studen]iei, volumul de versuri
T.O. Bobe, 37 Pde ani,
oem e în teste
ranzit poet, prozator
la Editura [itîrziu
Punct, mai autor depublicat,
a mai scenarii de film45,[iunteleviz-
la Paralela poem

4
lung, Din ACum
iune. Este autorul romanului mintirilmi-am
e unui Chpetrecut
elbasan. Primul deFavar`,
ei roman,
vacan_a ta dinap`rut
casa vagîn
on,
a ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.
2004, în colec]ia EGOProz` la editura Polirom.

“o mare bulg\reasc\ de neuitat...”

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
 scriitor: fa]` - profil
„Cît din mine e în textul \la...?”
Ana Chiri]oiu: Atunci cînd dintr-o carte ]i se vorbe[te la persoana întîi, cu o
aparen]\ de sinceritate, ajungi s\ te întrebi la un moment dat ce e pe bune
[i ce nu din ce cite[ti. Faci autofic]iune?
Ana Maria Sandu: C`t adic\ din mine e în textul \la? Niciodat\ nu po]i lua o
foaie de hîrtie [i s\ tragi linie [i s\ zici c\ asta e adev\rat, asta nu. Cred c\ ar
putea fi cel mult amuzant. Î]i dai seama c\ pleci de la „un fapt” adev\rat sau
care seam\n\ cu ce ]i se întâmpl\, cu ce tr\ie[ti. Dar, la un moment dat,
chestia aia te duce în cu totul alt\ direc]ie. {i chiar ai senza]ia c\ te ia apa [i
nu mai [tii exact unde ajungi. Da, e [i ce tr\iesc în c\r]ile mele. Mai ales când
faci poezie, nu are cum s\ nu fie. Depinde foarte mult de ce scrii.
Autenticitatea e un concept de teorie literar\. Nu [tiu dac\ a[a se poate
pune problema. Chiar e mult\ teorie aici. Uneori tot autenticismul \sta e cea „Igor, Ana care întreab\ [i Ana care r\spunde”
mai pur\ fic]iune.
Igor Mocanu: Deci, ]i s-au întîmplat ni[te p\rin]i.. A.C.: E un soi de exhibi]ionism, de masochism, s\ cite[ti în cenaclu?
A.M.S.: Da, [i lor m-am întîmplat eu. P\rin]ii mei sunt doar un exemplu A.M.S.: Cred c\ e un soi de masochism, dar î]i dai seama c\ f\r\ el e[ti cam mort.
dintr-o genera]ie de oameni clona]i. În mare, în personajele mele se reg\sesc {i oricum, cînd scrii, de fapt, cui s\ ar\]i? E o problem\.
destinele [i alor mei [i înc\ al multor oameni ceva mai mari ca vîrst\ sau mai A.C.: }i-a prins bine mersul la cenaclu?
mici. Ai mei s-au trezit cu un copil foarte devreme în bra]e [i via]a lor a luat-o A.M.S.: Da, cred c\ mi-a prins bine. Sînt sigur\, de fapt. Depinde [i ce fel de per-
într-o anumit\ direc]ie. Nu au avut foarte mult timp s\ aleag\. Eu doar am soan\ e[ti. Dac\ e[ti foarte timid, mai ie[i din carapace, dac\ e[ti foarte orgo-
încercat s\-mi imaginez o alt\ variant\ a vie]ii lor. Am f\cut un exerci]iu, m-am lios [i foarte sigur pe tine, probabil c\ te mai temperezi.
jucat, ca [i cînd din tablourile de familie a[ fi [ters pur [i simplu un copil [i a[ fi A.C.: Asta în rela]ia cu ceilal]i. Dar mi se pare c\ [i rela]ia ta cu scrisul t\u se
modificat fotografia pu]in în Photoshop. Acei p\rin]i sunt, de fapt, doar o struc- schimb\.
tur\. Nici unul dintre ei nu exist\ ca atare în roman. E, de fapt, o poveste plasat\ A.M.S.: Da, se schimb\, adic\ genul \la de interioritate...
în anii de dinainte de a m\ na[te. A.C.: ... se preg\te[te s\ fie expus\.
A.C.: Ei s-ar recunoa[te? A.M.S.: Te preg\te[te pe tine, de fapt. E ca ie[itul în lume, ca o preg\tire
A.M.S.: Poate mama... pentru bal din romanele ruse[ti, cînd fetele alea î[i tr\iesc jum\tate din
I.M.: Inelul? adolescen]\ pentru seara aia, cum se îmbrac\ [i cum merg. E un dans
A.M.S.: Da, avea un inel cu piatr\ ro[ie [i avea vreo 19 ani cînd m-a f\cut. M\ gîndeam de societate. Rela]ia cu textul t\u e important\. Sigur c\ [tii atunci
c\, de fapt, de la un punct încolo, cînd te faci mare [i pleci de acas\, oamenii cei mai cînd ce ai scris nu e prost. Oricît de pu]in orgolios ai fi, tot [tii. Uneori
apropia]i î]i devin cei mai mari str\ini. De fapt nu [tii nimic despre ei. Îi prinzi într-un mi s-a întîmplat cu unele texte despre care [tiam c\ nu sunt proaste
moment în care ei sunt într-un fel, ni[te p\rin]i cu un copil, dar nu [tii nimic, habar n-ai s\ aud c\ sunt foarte mi[to. E o surpriz\ pl\cut\. {i în cronici tot
ce sunt oamenii \ia pe lumea asta. Cum erau cînd erau îndr\gosti]i, cum î[i doreau ni[te asta m-a [i mirat, m-a [i bucurat. Nu s-a scris enorm, nu vorbim de
lucruri. Ai o rela]ie nu „de serviciu”, ci „de familie”. De fapt, m-am gîndit de multe ori dac\ bestseller-uri, nici m\car române[ti, Din amintirile unui Chelbasan
nu le-am schimbat alor mei via]a. Cu cartea asta mi-am rezolvat, poate, [i ni[te complexe fiind [i o carte de poezie, cu receptarea de rigoare. Dar cronicile
de vinov\]ie. au fost o chestie chiar emo]ionant\ din punctul \sta de vedere.
A.C.: Crezi c\ Fata din casa vagon suport\ o lectur\ psihanalitic\ sau sociologic\? Tu cam ce A.C.: Acum cite[ti cuiva în timp ce scrii? De exemplu, Fata din
lectur\ î]i imaginezi la romanul t\u? casa vagon l-ai ar\tat cuiva?
A.M.S.: Nu prea cred în grila de lectur\ sociologic\ sau antropologic\ în cazul literaturii. A.M.S.: Da, dar într-o faz\ în care era destul de avansat. Aveam
Literatura e o chestie care func]ioneaz\ altfel. Dac\ nu reu[e[ti literar [i î]i faci un scop din nevoie de timp s\-mi dau eu seama cam ce vreau [i unde m\
asta, da, merge, atunci nu mai alegi. duc. Cînd e mic, murd\ric [i prostu], nu prea î]i vine s\-l dai la
citit.
„Cînd e mic, murd\ric [i prostu], A.C.: {i cum scrii, tehnic vorbind? Î]i vine [i scrii dintr-o dat\, [i
dup\ aia finisezi? Sau te gînde[ti de la început exact ce vrei s\
nu prea î]i vine s\-ll dai la citit” ias\?
A.M.S.: Întîi m\ gîndesc la ce vreau s\ fac. De obicei nu scriu
A.C.: Spui c\ o lectur\ sociologic\ pentru un text ca al t\u ar fi cumva nedreapt\? foarte mult. Pentru cartea asta aveam pove[tile, obsesiile, dar
A.M.S.: Nu e o lectur\ adev\rat\. mult timp nu [tiam cum s\ le leg. Pîn\ m-am hot\rît ce vreau s\
I.M.: {i care e aia adev\rat\? fac, mi-a luat ceva timp.
A.M.S.: Nu [tiu, cea de stil, de voci... A.C.: Cam cît timp?
A.C.: Da, a[a e, stilul face ce face [i î]i treze[te ni[te amintiri. Te pune într-o dispozi]ie psihic\ A.M.S.: Se cam fac vreo trei ani. {i m-am cam disciplinat, am
în care î]i vin în cap fragmente din propria copil\rie. {i eu cred c\ asta se întîmpl\ mai mult din cam scris dac\ nu în fiecare zi, m\car mi-am deschis documen-
stil [i abia apoi din material. tul.
A.M.S.: Cred c\ aici e adev\rul. Dup\ ce scrii poezie po]i s\ faci [i chestii din astea. N-am rescris A.C.: Aveai o schem\ în cap cînd scriai?
buc\]i mari, dar acolo unde nu-mi pl\cea cum sun\ textul, sigur c\ am tot schimbat. A.M.S.: Cînd m-am apucat de Fata din casa vagon, [tiam c\ am
A.C.: Te gînde[ti la critic\? Cite[ti despre tine? Te dai în search pe Google? trei pove[ti [i c\ o s\ merg pe aceast\ structur\ de biografii
A.M.S.: Da, m\ mai uit, mai ales cînd [tiu c\ ar putea s\ apar\ ceva. alternative. A fost [i un pariu cu mine. La început m-am gîndit c\
A.C.: Unii autori spun c\ nu-i intereseaz\ critica. nu pot s\ scriu proz\ propriu-zis\, apoi am început cartea [i asta
A.M.S.: Nu e cazul s\ cazi la pat fiindc\ unul scrie nasol despre tine, de[i nu mi s-a întîmplat, a ie[it.
recunosc. A[a a fost [i cu cenaclul Litere al lui C\rt\rescu. Cred c\ a fost prima dat\ cînd am
citit cu adev\rat în public. Tot drumul pîn\ acas\ de dup\, [tii cum e, sim]i c\ î]i fierbe capul,
î]i spui: pot s\ fiu mult mai tare decît atît.
„Au venit la mine ni[te oameni în vîrst\
pe care nu-ii v\zusem niciodat\, [i mi-a
au
zis c\ le-a
a pl\cut foarte mult fragmentul
citit”
I.M.: De ce un copil? De ce ai pus un copil la treab\?
A.M.S.: E doar în prima poveste, s\ [tii. Apoi mai apar înc\ dou\
voci, cu vîrste diferite.
A.C.: Dar a ie[it în fa]\ copilul din tine? C\ e greu, totu[i, s\ redai vocea unui
copil.
A.M.S.: Aici era generoas\ partitura, pentru c\ îmi permitea multe genul \sta
de poveste. Într-un fel e doar mimat\ vocea feti]ei, sînt multe lucruri care nu
se ]in, psihologic vorbind.

5
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
 scriitor: fa]` - profil

I.M.: Ce-]i place ]ie cel mai mult la cartea m-au chemat, nu m-am dus. Cred c\ e foarte anost\ pia]a
asta? româneasc\ [i trebuie s\ ai acele „p\r]i” care s\ te fac\ s\ te sim]i
A.M.S.: Dac\ ar fi s\ citesc eu cartea mea, bine la chermeze. Probabil c\ ]ine de alt\ vîrst\ [i de alt\ idee
pe mine m-ar fi enervat vocea copilului, despre ce înseamn\ s\ scrii. Cred c\ po]i s\ fii foarte normal f\r\
pentru c\ nu e de copil. E o voce „prea s\ faci parte dintr-o genera]ie. Nu m\ topesc dup\ lumea litera-
autentic\”. Sunt foarte multe pasajele r\. Nu suf\r [i nu-mi doresc s\ fiu mai implicat\. Oamenii pe care
care nu pot în[ela. Nu sunt groase, e îi apreciez eu nu au genul \sta de activism euforic. Fiecare
adev\rat, altfel tot jocul nu ar mai avea încearc\ s\-[i fac\ treaba bine [i asta te poate face s\ empatizezi
nici un sens. Nu conteaz\ ce vîrst\ are mai mult decît dac\ ai pierde nop]i întregi la beri la Muzeul
naratorul decît în momentul în care te Literaturii sau peste drum.
deranjeaz\ flagrant structura pove[tii. I.M.: Cum î]i imaginezi o lume literar\ ideal\?
Dar eu, cînd deschid o carte, asta caut, s\ A.M.S.: Cînd vor ap\rea 10 c\r]i române[ti super tari, pe care s\-mi
îmi spun\ o poveste [i s\ m\ duc\ mai fi dorit s\ le fi scris... {i s\ zici „b\i, se-ngroa[\ gluma, trebuie s\
departe. Ar mai fi, poate, carnalitatea tex- fiu printre ei”.
tului... A.C.: Nu ai ambi]ii literare, proiecte?
I.M.: }i-e fric\ de o abordare psihanalitic\? A.M.S.: Sigur c\ m\ gîndesc la ce o s\ fac, dar nu pot s\ zic c\ un
A.M.S.: Nu mi-e fric\. Întotdeauna m-a om literat e a[a: dou\ c\r]i anul viitor, pîn\ la 40 de ani tre’ s\ am
amuzat chestia asta cu psihanaliza. {i la musai o carte pe an, [i ni[te premii... nu simt nevoia acestui plan.
teoria literaturii, tot a[a mi s-a p\rut. E ca Aici nu te gone[te nimeni, [i atîta timp cît tr\ie[ti cu aceast\
[i cu visele, dac\ tu crezi în ele, da, a[a e, idee, c\ scrii cînd î]i iese, e ok. M\ gîndesc, totu[i, la ce a[ vrea s\
dac\ nu, treci peste ele. scriu, m-am [i apucat de ceva.
A.C.: Deci nu te-ar atinge dac\ s-ar apuca A.C.: Asta pentru c\ tu ai ni[te job-uri în proximitate. Dac\ lucrai
cineva s\ disece, s\ analizeze. într-un birou, într-o corpora]ie?...
A.M.S.: Fiecare are dreptul s\ interpreteze cum vrea. A.M.S.: Despre un job de genul \sta nu pot s\ fac decît scenarii.
A.C.: Te gînde[ti [i la cititorii neprofesioni[ti? Dar nu cred c\ a[ fi rezistat prea mult, chiar dac\ sunt con[tiin-
A.M.S.: Cred c\ romanul \sta ar putea fi citit [i f\r\ prea mult\ sofisticare. Precis cioas\ de felul meu. {i pot s\ zic c\ sunt norocoas\, pentru c\ nu
cineva ar interpreta totul într-un mod la care nici nu m-am gîndit. Dar, de obicei, am fost nevoit\ s\ am un job în care s\ fac lucruri care s\-mi dis-
p\rerile acestui cititor nu le prea afli. La un moment dat, România literar\ decerna plac\ total. Concluzia e c\ îmi place ce fac, de exemplu la
premiile de debut. A fost nominalizat\ [i cartea mea, Din amintirile unui Re:Publik, [i nu mi-a[ dori s\ stau
Chelbasan. M-am dus acolo, în sala de la Prometeus. M-am sim]it ciudat, nu prea acas\ [i s\ nu fac decît asta, s\ stau [i
[tiam ce-i cu mine acolo, dar a fost ok pîn\ la urm\. Atunci au venit la mine ni[te s\ „scriu”. Nu m\ reg\sesc în aceast\
oameni în vîrst\ pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-au zis c\ le-a pl\cut foarte imagine a scriitorului, care st\ [i scrie
mult fragmentul ales atunci din Chelbasan. Apoi, mi s-a întîmplat s\ fiu întrebat\: tot timpul, [i chiar simt nevoia s\ mai
„Cum po]i s\ spui a[a ceva despre tine? S\ te dezbraci în fa]a tuturor? E un mare iau pauze. Altfel, m-ar angoasa foarte
curaj!”. E o chestie de abordare, nu m-a[ fi gîndit niciodat\ la asta. Nu mi se pare tare [i probabil c\ a[ ajunge s\ nu mai
c\ m\ expun în felul \sta. scriu, [tiind c\ numai asta am de
A.C.: Poate c\ te acapareaz\ felul cum scrii, [i faptul c\ e[ti acolo, tu cu textul... f\cut. E foarte mi[to s\ faci [i altceva.
A.M.S.: Sigur c\ e[ti acolo cu totul. În poezia mea e o voce voit asumat\. De fapt, În urm\toarea mea carte voi scrie [i
asta e miza ei cea mai mare: asumarea total\. despre asta. Despre cum ]i se întîmpl\
s\ nu mai prea [tii unde e[ti, ca [i cînd
„Niciodat\ nu m-a am împ\cat bine ai fi o mas\ de atomi care se împr\[tie,
iar cînd vii acas\, se regrupeaz\. Dar î]i
cu titulatura asta de poet\” mai intr\ pe u[\ [i tot felul de oameni cu
I.M.: Te recomanzi ca scriitoare, ca poet\? care te vezi, de întîmpl\ri de peste zi [i,
A.M.S.: Niciodat\ nu m-am împ\cat prea bine cu titulatura asta de „poet\”. probabil, c\ \sta e motivul pentru care,
Mi se pare foarte desuet – nu în sens peiorativ. Ce înseamn\ s\ fii poet? dac\ în adolescen]\ scriam numai noap-
Înseamn\ s\ sim]i anumite lucruri, s\ vezi anumite lucruri, de fapt, ce tea, c\ a[a mi se p\rea mie c\ ajung la „eul
înseamn\ s\ fii artist, în general. Pentru asta poate c\ nici nu trebuie s\ pur” de la Baudelaire, acum scriu numai
ziua... „col] din casa Anei
scrii sau s\ pictezi, sau s\ faci instala]ii sau s\ cîn]i, ci pur [i simplu s\ sim]i cu b\iat pictat pe lemn ”
a[a. A.C.: E interesant c\ via]a pe care o ai nu te
A.C.: Mai înseamn\ [i s\ tr\ie[ti din asta. impiedic\ totu[i s\ scrii.
A.M.S.: De-asta spun c\ mi se pare u[or nefireasc\ titulatura de „poet”. A.M.S.: Cred c\ sunt printre noroco[ii care nu trebuie s\ scrie despre
Cîteodat\ îmi vine s\ zic c\ sunt mai ok cînd spun c\ sunt jurnalist. leasing-uri sau cancanuri. De unele materiale pe care le-am scris pentru
I.M.: Dar aia cu „scriitor”? reviste sînt mai ata[at\, pe altele le-am uitat a doua zi. Am reu[it de cele mai
A.M.S.: Aia e ok, c\ trebuie s\ fie cumva. Cred c\ [i poe]ii sunt... scrii- multe ori s\ m\ adaptez registrului în care trebuia s\ scriu articolele. Ce fac
tori. eu nu e pres\ cotidian\. Nici nu a[ putea rezista. {i n-am f\cut întotdeauna
A.C.: Prietenii din jurul t\u sînt litera]i? pres\ cultural\. Primul meu job a fost la o revist\ ONG-ist\, unde am scris tot
A.M.S.: La un moment dat ajungi s\ ]ii la ni[te oameni, fie ei [i scri- felul de reportaje. La un moment dat, am ajuns la o închisoare pentru minori,
itori, dar atunci cînd ]ii la un om, nu ]ii pentru c\ e un mare scriitor, prin G\e[ti. Era ciudat, pentru c\ vedeam ni[te oameni care, atunci cînd îi
ci ]ii pentru c\ rezoneaz\ cu tine într-un fel. {i iar\[i pot s\-]i plac\ întrebam depre povestea vie]ii lor, o fic]ionalizau într-o a[a de mare m\sur\ c\,
foarte mult c\r]ile unora, dar s\ nu ai nici o afinitate cu ei. Teoretic, dac\ i-ai fi ascultat, n-ar fi trebuit nici unul s\ fie acolo. Lucrurile astea nu prea
ar trebui ca una s\ nu o exclud\ pe cealalt\. Sînt oameni care ai cum s\ le [tii dac\ nu ajungi la ele. Dac\ faci reportaj nu faci literatur\. {i mi
scriu, citesc, po]i s\ vorbe[ti cu ei... E o iluzie, oamenii nu scriu tot se par foarte tari oamenii care fac reportaje, [i cred c\ presei noastre asta îi
timpul. De fapt, [i dac\ ai prieteni scriitori, nu apuci s\ vorbe[ti lipse[te. E o pres\ f\cut\ din redac]ie [i de multe ori se simte.
despre literatur\.
A.C.: Da, dar ai un gen de afinitate.
„Eu, cînd deschid o carte,
A.M.S.: Probabil c\ aici vine „problema” mea. Scriu [i pentru c\ asta caut, s\ îmi spun\ o poveste”
nu pot s\ vorbesc foarte mult despre ce „simt”. În orice rela]ie
I.M.: E foarte curios c\, din multitudinea asta de evenimente [i de posibile subiecte,
de prietenie se întîmpl\ chestia asta: tot timpul e[ti asaltat de
o sut\ de mii de lucruri banale [i cotidiene, dar e foarte mi[to tu ai ales tocmai acel subiect din Fata din casa vagon.
A.M.S.: Subiectele de reportaje sînt una. Dac\ ar fi în c\r]ile mele m-a[ sim]i vampi-
s\ [tii c\ dac\ ai o chestie special\ sau ceva care-]i place, po]i
s\ împar]i [i cu cel\lalt. rizat\. N-a[ mai fi eu acolo. Poate distinc]ia asta, prozator/poet, de acolo vine. Îmi
A.C.: Prietenul t\u are vreo afinitate cu lumea literar\? aleg subiectele nu neap\rat pe criterii din astea, s\ g\sesc unul cît mai tare, ci s\ fie
A.M.S.: A f\cut tot Litere. A scris [i el în facultate [i sper c\, foarte al meu, oricît de inconfortabil m-a[ sim]i cu el.
într-o zi, o s\-[i fac\ timp [i pentru asta.

„Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.”

A.C.: Dar rela]iile cu lumea literar\, în general, cum sînt?
A.M.S.: Nu prea [tiu. Ce se întîmpl\, ce apare, da. Dar pe unii
dintre scriitorii tinerii nici nu-i [tiu cum arat\. N-am partici-
6 pat la nici un festival, manifestare, [i, în rarele cazuri cînd

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

 VOLUBILIS

c`r]i
drafturi critice
ceea ce nu ne mai une[te

celor doi savan]i. Una este cea

C
înd, în anii trecu]i, au ap\rut primele trei dialoguri ale lui
Sorin Antohi, adunate în volum în interesanta colec]ie Duplex a “libert\]ii”, cealalt\ – a “c\ut\rii
de la Polirom, am admirat cu toat\ sinceritatea modul în care r\d\cinilor române[ti ale evrei-
acesta [tia s\ extrag\ de la interlocutorii s\i m\rturisiri aproape t\]ii”. Eu le-a[ numi, mai degrab\,
intime privind o Românie care se afla la început de drum [i în leg\tur\ derivate. Derivate din ce? Din-
cu care, dat fiind contextul proaspetei emergen]e din fostul regim, se tr-o idee care revine obsesiv în
puteau încropi vaste teorii morale, ideologice [i, de ce nu, de filozofie alocu]iunile celor doi – perspecti-
politic\. Îl g\seam pe Sorin Antohi mai mult dec`t îndrept\]it în a-l chestiona vismul. Moshe Idel e gata s\ ofere
pe Adrian Marino, de exemplu, pe marginea Culturii, ideologiei [i politicii credit [i credibilitate oric\rei
în România. Îi creditam cu inima deschis\ autoritatea de a propune predic]ii perspective de abordare. Orice
împreun\ cu Mihai {ora în Mai avem un viitor? România la început de perspectiv\ e viabil\ dac\ are
mileniu. Îl consideram cel pu]in recomandat în a discuta cu Alexandru suficiente resurse ca s\ poat\
Sorin Antohi în dialog cu
Zub despre Istorie, memorie [i moral\ în România. convinge. Cei care s-au sim]it Moshe Idel,
Cu ultimul volum îns\, Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei, realizat în indu[i în confuziune dup\ dez- C eea ce ne une[te .
v\luirea trecutului legionar al I storii, biografii, idei ,
dialog cu Moshe Idel, impresia care se insinueaz\ din întreb\rile [i Cuvînt înainte
r\spunsurile pe care le schimb\ între ei interlocutorii este, cel pu]in, lui Mircea Eliade au o perspectiv\ de Sorin Antohi,
una ciudat\. Ai senza]ia c\ tr\ie[ti într-o lume à rebours, c\ mergi în ma[in\ plauzibil\, la fel cum au [i cei Editura Polirom,
care continu\ s\-l recomande în Colec]ia “Duplex”,
pe partea dreapt\ a unei [osele române[ti. [Ia[i], 2006, 248 p.
De data asta, interlocutorul lui Sorin Antohi este un evreu de origine bibliografii. C\ Ioan Petru Culianu
român\, n\scut în Tîrgu-Neam] în 1947. O dat\ cu publicarea în român\ este un cosmopolit, iar Eliade un
a volumului Perfec]iuni care absorb. Cabala [i interpretare (2004), o dat\ român, iar\[i e o chestiune de
cu lan]ul de conferin]e despre Ioan Petru Culianu, Lectures on Religion, perspectiv\. C\ Holocaustul i-a
]inute în 2003, profesorul de gîndire iudaic\ de la Universitatea Ebraic\ f\cut pe unii s\ nu mai calce pragul Germaniei, iar pe
din Ierusalim [i principalul cercet\tor la Institutul Shalom Hartman, Moshe al]ii s\ se angajeze în circuitul cultural de acolo, ]ine tot
Idel a devenit o figur\ ceva mai familiar\ în via]a public\ a culturii române[ti. de perspectiv\. Moshe Idel nu d\ verdicte, nu spune c\
Cu o asemenea personalitate angajat\ cu pasiune într-un dialog despre unii sînt buni [i al]ii r\i, el încearc\ s\ surprind\ complexitatea
copil\ria-i demiromâneasc\-demievreiasc\ de la Tîrgu-Neam], despre abord\rii. Din acest perspectivism deriv\ libertatea de orice
“cazul Eliade”, despre întîlnirile lui Moshe Idel cu marile figuri ale tip, inclusiv cea a c\ut\rii unei descenden]e culturale, fie ea [i
culturii europene precum Eco, Ricoeur sau Derrida, despre prietenia strîns\ evreiasc\.
cu Ioan Petru Culianu, [i despre multe altele, Sorin Antohi va fi reu[it s\ Dar nu în asta const\ ciud\]enia de care vorbeam la început. Vede]i
dezvolte un dialog antrenant care, pe drept cuvînt, poate alc\tui, a[a cum dumneavostr\, dialogurile din prezentul volum s-au purtat pe la
aprecia Ovidiu {imonca într-un articol, Una dintre cele mai fascinante începutul lui 2003, în biroul lui Sorin Antohi din Budapesta, la 13
c\r]i de convorbiri ap\rute în România. ani de la c\derea regimului comunist din România. La 16 ani de la
Ovidiu {imonca identifica niscaiva “linii de for]\” care traverseaz\ dialogul aceea[i c\dere, pe 5 septembrie 2006, Sorin Antohi m\rturise[te
public, în versiunea on-line a ziarului Cotidianul, c\ “am semnat un
angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, (…)
am furnizat Securit\]ii note informative sub numele conspirativ
«Valentin».” Volumul Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei este
lansat joi, 21 septembrie, în cadrul Congresului European de Istorie
a Religiilor avînd concursul lui Moshe Idel [i Andrei Oi[teanu. Ceea ce
a urmat dup\ m\rturisirea din 5 septembrie cunoa[tem din dezbaterile
ulterioare din presa noastr\ cultural\.
Într-un interviu acordat Observatorului cultural, Moshe Idel a afirmat
c\ nu crede ca Sorin Antohi s\ fi f\cut r\u cuiva. M\ tem c\ problema
se pune în termeni mult mai simpli[ti pentru noi, genera]iile din
pup\. Sorin Antohi a r\mas aceea[i personalitate de marc\ din
cultura român\. E vorba în schimb de o întrebare pe care [i-o pune,
inevitabil, fiecare dintre noi de o lun\ [i mai bine încoace: cît\
încredere mai putem avea în anumi]i oameni, considera]i pîn\
mai ieri modele deontologice? Citind dialogurile lui Sorin Antohi
cu personalit\]ile enumerate mai sus, nu po]i s\ nu sim]i un
ghem de ghea]\ în spate, urm\rind glosele care se cl\desc în
jurul unor concepte ca “moralitate”, “identitate”, “cultur\
politic\”. De o parte un om care pune întreb\ri corodate

igor mocanu pe din\untru, de cealalt\ parte un altul care r\spunde

in desertum, iat\ un dialog de care nu ne mai leag\ nimic.

7
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
 bogdan boureanu
c`r]i

Bogdan Boureanu are 22 de ani [i este student în anul IV la

Facultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti. A participat la
un proiect literar experimental, Rubik, coordonat de Simona
Popescu. Este interesat de fenomenul poetic actual.

impas
un tip de[tept
narativ
a deschis dicteu de suprafa]`
pu]in mai sus de editur\

A
p\rut\ în 2005 (Editura Paralela 45), dar lansat\ `n vara asta la C\rture[ti,
pe Pestalozzi
Epoca Lu a lui Victor Nichifor, e un fel de , cum s\ m\ exprim ca s\ nu sune
un fel de bistro banal, da’ în acela[i timp s\ in]eleag\ omu’… nu mai conteaz\. Deci nu
mai conteaz\. Asta ca principiu de plecare. În orice caz, pare bun\ pentru
[i noi neurastenici, dar în fond ce e un neurastenic? E unu’ care nu rezist\ la silogism, e unu’
care citim [i edit\m poezie care nu rezist\ la gîndire propozi]ional\ în general (adic\ la cuvinte, deci la abstrac]iuni
golite de sensibilitate), e unu’ care nu rezist\ la marea majoritate a propozi]iilor
mergem acolo care vin din afar\ pentru c\ e melancolic (dup\ Freud [i pu]in…) [i are aten]ie
s\ mânc\m numai pentru propriile-i debita]ii, e unu’ care n-are bani de cafea etc? Da, e.
Ca s\ vorbim pe [leau,/ versuri destule isolate de g\sit în cartea asta/ de g\sit sînt:/
ciorb\ de burt\ “unde stau. În fa]a oglinzii ca între b\rba]i:”
Citat exemplar:
cu ardei iute “Simt în vertebre un curent fin: Cl\direa/ e la fel, mai d\r\panat\ pu]in. Printre
pini,/ vopsit\ cu un verde ce l-am avut cinci ani model/ pentru c\min. O arhitectur\
proprie, naiba [tie ce stil:/ trei nivele desp\r]ite prin statuete kitch;/ geamuri înalte
în care m\ reflectam înainte de-a întîlni/ gagici: o u[\ de lemn masiv în spatele c\reia
de trei- patru ori/ n-am s\rutat, c\ci eram fraieri, timizi.”
C\tre Pisoni:
“…A[a. Pentru c\ simt poezia/ ca o subtil\ nebunie. Pentru a avea satisfac]ia/ în
urma inteligen]ei de care te folose[ti din plin, în sfâr[it./ Pentru c\ suferin]a dens-
energic\, pe care o subliniez în Aigess (Editura Eminescu ’97, n.m.),/ m\ face s\
tresalt.”
Radical shit:
“ca poet/ Asta e. Dac\ m\ gîndesc mult, mi se înt\re[te/ R\m\[i]a de baton din
fund. S\ m\ [terg… Dar mai am chef s\ [ed.”
Acuma, pe bune, cîteva articole din revista Paranormal, legate de rolul excep]ional
al României în destinul spiritual al globului [i al universului:
“{i astfel, brusc, Dumnezeu a ar\tat cum anahore]ii români ce ajung în
extazul prea-divin sunt de trei ori mai mul]i, desigur exprimat procentual, fa]\
de anahore]ii ce ajung în extazul prea-divin din ]\rile limitrofe României [i de
cinci pîn\ la [aptesprezece ori mai mul]i fa]\ de anahore]ii ce ajung în extazul
prea-divin ai celorlalte ]\ri planetare. Un anahoret fost matematician ajuns
în extazul prea-divin a intuit ulterior c\ prezen]a numerelor prime în
aceste raporturi nu face decît s\ confirme c\ noi, românii, sîntem primii.”
“Brusc, Dumnezeu a devenit un fractal pe care doar l-am sim]it, constanta
universului de la Constan]a a continuat s\ densifice dimensiunile, [i s-a
v\zut (to]i anhore]ii prezen]i sînt martori) cum sufletele românilor au
particule f\r\ mas\ suplimentare chiar [i fa]\ de anahore]ii din afara
grani]elor României, cum +Nota Bene+ to]i românii înainte de a fi români
au fost fiin]e supranaturale (exemplu: {tefan cel Mare a fost FFT, Ceau[escu
a fost XcD, Budai- Deleanu a fost TrSZ, Menumorut a fost GGJK, Iorga a
fost RsT etc.)”
În încheiere a[ vrea s\ spun c\ personal m-a obosit, pentru c\ acest “poem
fluviu”, acest “veritabil [uvoi textual” (citez aici din prefa]a lui I.B.Lefter)
nu mi s-a p\rut prea curg\tor, ci sacadat [i bîlbîit [i, prin aceasta, cam
enervant. Se desf\[oar\ cum am ar\tat în citate: un dicteu de

robert suprafa]\
(deci o r\zuire de scoar]\ cerebral\ pe hîrtie [i mai pu]in “magm\
cople[itoare” care erupe din adîncuri- tot din prefa]\), de un autor a c\rui

[erban
structur\ [i eventual ocupa]ie (manager general pe resurse umane la
Procter and Gamble în America) nu-i permit r\gazurile unei poetici a
egoului în adev\ratul sens al cuvîntului ci, mai degrab\, una de eliberare
a unor minore frustr\ri cotidiene.

8
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

vasile ernu
Moscova - Bucure[ti
Jurnalul vremurilor de infla]ie
\ fi fost iarn\, s\ fi fost var\? Dar nu cred c\ acest lucru v\ intereseaz\.
S {tiu c\ era cald în compartiment, dar nu [tiu dac\ era de la soarele
dogoritor de var\, de la sistemul de înc\lzire folosit iarna, de la ceai sau
mai [tiu eu ce licori care se folosesc din abunden]\ pe rutele inter-
minabile ale unei ]\ri în care distan]ele se m\soar\ în timp. Da, îns\ îmi aduc bine
aminte c\ nici un geam nu se deschidea [i c\, indiferent dac\ m\ duc sau m\ întorc,
voi coborî peste dou\ zile. Trenul cu „perdelu]e” se urni din loc. Lumea începu s\ se
foiasc\ încolo [i încoace pe holul cu covora[ persan ro[u, iar, în câteva minute, sunetul
atît de specific spa]iului rusesc al linguri]ei amestecînd zah\rul în cea[ca de ceai începu
s\ se aud\ din toate compartimentele. Cum ru[ii sînt mari b\utori de ceai, acest sunet
se aude în toate buc\t\riile [i cafenelele ]\rii. Cel mai mare [oc pe care l-am avut legat
de acest procedeu a fost prima mea întâlnire cu un grup de englezi, [i ei mari b\utori
de ceai, dar care reu[eau s\ nu scoat\ nici un sunet, folosind acelea[i tehnici.
Plecam totu[i, c\ci mergeam s\ m\ v\d cu cel pe care eu îl numesc Marele Instigator.
Cine este acesta? El este n\scut în Moscova într-o familie de ]\rani muta]i în capitala
tân\rului stat sovietic în anii ‘20 ai secolului trecut. A fost din tinere]e un socialist con-
vins, a intrat la facultatea de filosofie, iar la sf`r[itul anilor ‘30 a creat o mic\
organiza]ie terorist\ care avea ca scop lichidarea lui Stalin. Este deconspirat [i con-
damnat la moarte. Din fericire pentru el, în acea perioad\ începe al II-lea r\zboi
pentru ap\rarea Patriei [i este trimis în prima linie. Mai tîrziu, cînd deja devenise
un nume de referin]\ în toat\ lumea, îi pl\cea s\ spun\ c\ „Marile catastrofe din
via]a mea m-au salvat!”. În anii ‘60 este unul dintre cei mai cunoscu]i intelectu-
ali din spa]iul sovietic, este expulzat din ]ar\ pentru opiniile incomode, iar, o
dat\ ajuns în Occident, unde este a[teptat ca un mare disident, devine un
personaj controversat din cauza atitudinii critice [i fa]\ de aceast\ lume.
De aceea eu l-am numit Instigatorul. Toate c\r]ile [i opiniile lui sînt sur-
prinz\toare, imprevizibile, incomode [i te pun pe gînduri.
Am ]inut foarte mult s\-l cunosc [i am reu[it acest lucru destul de
tîrziu. Am corespondat cî]iva ani buni, iar acum merg cu trenul cu
„perdelu]e” s\ m\ întîlnesc cu el. S-a întors în ]ar\, nu duce o
via]\ u[oar\ în ace[ti ani nebuni de tranzi]e, în ace[ti ani de
mare infla]ie economic\, politic\ [i mai ales cultural\, îns\ a
r\mas acela[i Mare Instigator. Desfac pachetul cu scriso-
rile primite de la el [i le pun în ordine pentru o eventu-
al\ publicare a lor [i dau peste una de care uitasem [i
care f\cea parte din seria „Emigrantul sovietic/comu-
nist în Occident”.
„ Drag\...
O s\ continuu povestea aventurii mele în
Occident. Vreau s\-]i spun c\ pentru omul sovie-
tic [i, în general, cel educat în spa]iul comunist, a
tr\i în Occident nu e deloc u[or, ba e chiar foarte
greu. {i o s\-]i dau numai dou\ exemple. Primul
exemplu e legat de hîr]og\raia birocratico-
noua literatur`..........................................................................................noiembrie 2006.............................................................................................num`rul 1
c`r]i
Vasile Ernu, 35 de ani, este
n\scut în URSS. Este absol-
vent al Facult\]ii de Filosofie
(Ia[i) [i al Masterului de
Filosofie (Cluj). A fost redactor
fondator al revistei
Philosophy&Stuff [i redactor
asociat al revistei Idea
art\+societate. A activat `n
cadrul Funda]iei Idea, Tranzit
[i Editurii Idea. Actualmente
lucreaz\ `n cadrul Editurii
Polirom. A debutat cu volu-
mul N\scut în URSS (2006).
juridic\. Cînd locuiam acas\ acest aspect nu mi-a creat niciodat\ probleme [i nu am
avut aceast\ grij\. Cartea mea de munc\ era undeva înregistrat\ [i nu am v\zut-o
decît cînd am fost dat afar\. Acas\ aveam pa[aportul [i cam atît. Da, mai trebuia s\ te
înregistrezi la noul domiciliu dac\ îl schimbai. Ei bine, aici îns\, în decurs de un an am
primit atîtea hîrtii pe care nu numai c\ trebuie s\ le p\strez, dar la care trebuie s\ [i
reac]ionez într-un fel. Aici, dac\ nu ai un raport constant cu hîrtiile birocratice, nu
exi[ti. Un stat juridic f\r\ astfel de proceduri nu poate exista, iar ca s\ reac]ionezi nor-
mal la aceste proceduri trebuie s\ fii obi[nuit de mic.
Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale. Am încercat s\ citesc, dar nu am
în]eles nimic [i mi-am dat seama c\, pe lîng\ limba literar\, mai trebuie s\ [tii [i un
limbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc bine acest limbaj, îns\ ei completeaz\ for-
mularele ma[inal, din obi[nuin]\. A trebuit s\ apelez la un amic care, la rîndul lui, m-a
recomandat la o firm\ care ar face pentru mine acest serviciu. A[a c\ eu i-am anun]at
c\ voi pl\ti dublu numai s\ nu mai v\d aceste hîrtii niciodat\. Nu am sc\pat, fire[te,
de hîrtii. Plicurile au început s\ vin\ tot mai des [i de fiecare dat\ mi se par tot mai
groase. Mi-am cump\rat un dulap [i le pun pe toate acolo f\r\ s\ le mai desfac,
folosind vechiul principiu sovietic: dac\ au ei nevoie de mine, m\ vor g\si [i vor veni
dup\ mine.
O alt\ mare problem\ cu care m\ confrunt e legat\ de a alege. Aici mereu sînt pus în
situa]ia de a alege, lucru cu care omul sovietic nu e obi[nuit. Cînd e[ti pus s\ alegi
dintr-o varietate de lucruri, te confrun]i cu problema responsabilit\]ii [i a mustr\rilor
de con[tiin]\ care rezult\ din ea. Am fost zilele trecute la magazin [i am v\zut o
c\ma[\ care mi-a pl\cut. Ca un om sovietic, am înh\]at-o ca [i cum ar fi fost singurul
produs, [i acela ocazional, [i am plecat spre cas\, fericit de marea mea achizi]ie. În
drum spre cas\, la un alt magazin, v\d aceea[i c\ma[\ la un pre] mult mai mic. Buna
mea dispozi]ie a început s\-[i piard\ din intensitate. Peste cîteva zile v\d aceea[i
c\ma[\ de dou\ ori mai ieftin\, iar peste dou\ s\pt\mîni era aproape gratis. Acum nu
mai pot s-o mai v\d în fa]a ochilor. Am pus-o în [ifonier ca un simbol al incapacit\]ii
mele de adaptare la lumea occidental\.
Despre restaurant, ce s\ mai zic! De fiecare dat\ intru în panic\ cînd trebuie s\
comand. Fie c\ îmi comand lucruri scumpe, fie c\ îmi comand lucruri ieftine, tot am
surprize. A[a c\ am renun]at s\ mai fac experimente [i, indiferent dac\ sînt la Roma,
Paris, Londra sau Berlin, comand sigur [ni]el vienez. Îmi invidiez colegii occidentali
care nu numai c\ [tiu ce s\ comande, ci [tiu [i ce anume m\nînc\.
Îns\ am observat un lucru interesant: c\ via]a lor social\ este strîns legat\ de aceste
activit\]i ale persoanelor individuale. Noi sîntem lipsi]i de o mul]ime de griji pe care ei
le au din plin. În acest sens, noi avem o via]\ mult mai lini[tit\. A[a c\ am decis la ulti-
ma conferin]\ s\ vorbesc despre acest lucru. Le-am explicat c\ noi avem o via]\ mai
lini[tit\ [i f\r\ griji, iar acest lucru se pl\te[te scump. Pentru o via]\ mai lini[tit\ trebuie
s\ renun]i la un nivel mai ridicat al bun\st\rii [i la anumite libert\]i. Am încercat s\ fiu
sincer cu ei [i le-am spus c\ aceast\ idee îmi vine deseori in minte [i ca a[ fi tentat s\
o pun în practic\. Dup\ aceast\ conferin]\, o bun\ parte din invita]i au încetat s\ m\
mai salute.”
9
 c`r]i

cristina chevere[an
arius Babias este un bun povestitor. O [tim din primul s\u

M volum tradus în român\, cel cu teni[ii ro[ii Puma uza]i

pe copert\, care povestea constituirea subiectivit\]ii
contemporane într-o resurs\ exploatabil\ politic [i estetic
A doua scriere a sa tradus\ în român\, Urma revoltei. Arta [i politica istoriei
în noul Berlin, continu\ nara]iunea de unde o l\sase eseul precedent,
Subiectivitatea-m marf\. O povestire teoretic\. L\sat\ într-o subtil\ regie
a suspansului pe care doar povestitorii talenta]i o reu[esc, la sfîr[itul
primului volum, rezisten]a cultural\ revine aici ca subiect principal – ca
în romanele-fluviu unde un capitol nou începe cu genera]ia ulterioar\
celei pe care o epuizase precedentul. Plot-ul este dat de istoria anilor

book berlinezi de dup\ c\derea Zidului, în special în plan artistic, ceea ce include
[i o bun\ parte din istoria social\, cu imigran]i, investi]ii imobiliare, politic\,
urban, underground. Hibridul fericit între poveste [i teorie este înc\ mai

alert la el acas\ în acest al doilea eseu decît în cel dintîi. Cele zece capitole ale
c\r]ii, în]esate de personaje [i loca]ii germane (Zidul Berlinului, Potsdamer
Platz, Marina Abramovic, Christian Friedrich Flick, castelul capitalei, episodic
[i cancelarul Schröder), descifrabile doar cu un glosar detaliat, au pentru
cititorul român în primul rînd o valoare exemplar\ – în sensul nuvelelor lui
rom-swiss highway Cervantes. Citite astfel, ele nu se împiedic\ în umlaut-uri [i rezonan]e
teutone, ci desf\[oar\,

C
\t\lin Dorian Florescu e român, dar nu prea. Elve]ian, dar nu chiar.
Vorbe[te ([i) româna, dar scrie în german\, la noi citindu-se în tra- dincolo de povestiri
ducere. Pentru iubitorii de pove[ti, se aseam\n\ prin]esei obligate în sine, o întreag\
s\ mearg\ nici pe drum, nici pe lîng\, nici c\lare, nici pe jos…
Evident, nu e nici a[a! La Polirom în 2006, Florescu alege Drumul scurt spre cas\,
la fel de premiat printre germanofoni ca [i primul s\u roman. În timp ce Vremea
istorie veche de mai
bine de 50 de ani, a
dinamicii artei ca parte
ana
minunilor, carte a copil\riei [i p\r\sirii României natale, descria calea
emigran]ilor spre vestul mult-visat în anii ’80, noul volum inverseaz\ traiecto-
ria: Zürich – Budapesta – Timi[oara s`nt vîrfurile triunghiului sentimental
a procesului social.
Poate cea mai reu[it\
povestire „cu moral\”
chiri]oiu
schi]at de protagonistul întors pe propriile urme, c\utîndu-se. este cea de-a [aptea, Cînd
Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide [i închide cercul memoriei nu altundeva radicalitatea artistic\ se
decît pe malul M\rii Negre, la Mangalia) porne[te într-o c\l\torie recuperatorie transform\ î ntr-u u na
a sinelui de demult. Nu f\r\ ezitare, el se îndreapt\ c\tre sursa atîtor imagini, economic\. Ea începe astfel:
mirosuri [i sunete ce i se fug\resc prin suflet. F\r\ preten]iile programatice ale
ini]ierii îns\, cartea maturului revenit dinspre aproape-cas\ la fostul c\min
„Locul faptei: Galeria
Na]ional\, Berlin, iarna 1976.
indysociabil
urmeaz\ ritmul unui road novel cu suflu de curs\ lung\. În timp ce decorurile se O femeie [i un b\rbat intr\
schimb\, detalii contureaz\ povestea de dincolo de ecranul plat al cotidianului. în muzeul construit în 1969
Personajul-actor observ\, înregistreaz\, filtreaz\ informa]ia palpabil\, com- (...). Cît ai zice pe[te, b\rbatul
punînd din fragmente vii o istorie de via]\ decupat\ milimetric din Istoria d\ jos de pe perete un tablou. povestiri teoretice
recent\. Se declan[eaz\ alarma. În
Stînjenit în ma[ina cu num\r de CH, al\turi (sau nu) de prietenul de o via]\ - ita-
afar\ de ie[irea de urgen]\
lianul Luca, tot emigrant -, ‘domnul B\jenaru’ pare întruchiparea fanteziilor
pentru personalul de serviciu,
mizere ale estului la cîteva luni dup\ c\derea zgomotoas\ a fiefului comunist.
Captiv al unei hyphenated identity, scindat între dou\ patrii, el încearc\ s\ eli- toate u[ile se închid automat.
mine liniu]a desp\r]itoare dintre elementele ce-l definesc, înfruntîndu-[i F\pta[ul, cu micul tablou ]inut
cli[eele nostalgice cu riscul pierderii iluziilor: “Cum se f\cea c\ acolo, la orizont, strîns sub bra] iese în aer liber.
totul era cu mult mai viu? Aceea[i cîmpie, acela[i cer, acelea[i grîne, acelea[i Paznicii îl urm\resc [i trag în
culori, aceea[i lumin\, acelea[i bur]i mari, dar toate cu mult mai vii decât aici. el, gloan]ele lor rateaz\ cu
Cauza nu era grani]a dintre state, ci hotarul imaginar, care trecea prin mine”. pu]in ]inta. Un paznic alunec\
Coborîrea în amintire [i înaintarea spre ]ara miracolelor improbabile se [i-[i rupe picioarele. Ho]ul
deruleaz\ în paralel; timpul interior [i cel exterior tind c\tre sincronizare. Pe dispare teaf\r [i nerecunos-
scurt, Ovidiu trece din lumea sa imediat\ (Luca+Lara+Toma=droguri, vise, infi- cut”. Miza furtului era una
delit\]i, mo[teniri învolburate) în concretul unei alte Europe, simultan ideologic\, tabloul sustras,
recognoscibil\ [i str\in\. Exploratorul î[i poart\ propriile tare printr-un terito- Bietul p oet al lui Carl
riu r\nit, s\r\cit [i, în cele din urm\, inevitabil mic[orat fa]\ de statuile încre- Spitzweg, fiind preferatul
menite pe piedestalul memoriei. Lipse[te totu[i patetismul ieftin, spectacolul lui Hitler: „Ac]iunea Marius Babias,
gratuit al deziluziei. Descoperirile se fac treptat, prin convie]uirea cu oamenii, planificat\ cu grij\ era Urma revoltei.
prin acele triste]i, bucurii, surprize, îndr\gostiri [i desp\r]iri autentice pe care îndreptat\ împotriva Arta [i politica istoriei în noul Berlin,
arta cinematografic\, geniala tovar\[\ de c\l\torie, le poate doar mima. Editura Idea Design&Print,
muzeului ca stabiliment Cluj, 2006.
Proza lui Florescu antreneaz\ prin caden]a firescului. Scrisul curge cu vîrtejuri [i de educa]ie estetic\.
pauze de respiro, imortalizeaz\ aproapele în (...) Ea trebuia s\
lumina unor emo]ii [i epoci complementare, con- eviden]ieze faptul c\ tabloul preferat al lui Hitler ajunsese pies\ de
tradictorii, congruente. La final, idilica geografie muzeu, adorat necritic ca ni[te moa[te burgheze, dar [i s\ aduc\ în fa]a
a exilului se suprapune cu blocurile neterminate, ochilor leg\tura dintre ideologia cultural\ burghez\ [i func]ia muzeal\
tencuiala cr\pat\, falsul politic, cer[etorii, urmele reprezenta]ional\.” Iar povestea nu se opre[te aici. În 1993, Marina
de gloan]e [i debusolarea generalizat\ a Abramovic se întoarce, tot ca artist\, la locul faptei, de data aceasta
primelor clipe post-decembriste: universul
îns\ în cu totul alt chip decît cel precedent: cu o expozi]ie personal\.
chircit, desacralizat, îmbrac\ tonuri de gri.
„Ac]iunea radical\ din 1979 fusese acum anulat\ prin expozi]ia personal\.
R\mîne gustul de lango[i. Ora[ul fermecat al
jocurilor de copii, teama de Omul Negru. Replicile (...) Domnea atmosfera unei petreceri de firm\. Marina Abramovic
celebre, ‘b\tînd’ mereu realitatea. Momentele poza pentru fotografi.” Conformismul în care e[ueaz\ insurec]ia din
miniaturale ce nu [i-au pierdut candoarea din tinere]e este exemplar pentru felul cum atitudinea artistic\ – cu
Vremea minunilor. {i omul, în centrul lor. Nu cît mai radical\, cu atît mai bine – se las\ înghi]it\, în timp, de
neap\rat român, nu întru totul elve]ian, sensibil conformismul practicii. Procesul nu este str\in de ordinea capitalist\
la suprema]ia gesturilor infime de oriunde: “Mi- care reglementeaz\ inclusiv pia]a de art\ („Ac]iunea din 1976
am strecurat mîna sub degetul ei mic, ca s\ se ca investi]ie în cariera personal\?” se întreab\, retoric, naratorul).
poat\ odihni pe dosul palmei mele [i s\ nu mai Conflictul implicit se stinge prin compromis. Concluzia, teoretic\
tremure”. [i întemeiat\, a capitolului, este: „Întrebarea cît de solid\ sau

10
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

fluid\ este grani]a dintre autonomia artei [i pia]\ sau pur [i simplu
societate iese în eviden]\ ca vetust\, imediat ce se stabile[te c\ nu exist\
nimic în afara capitalismului, care s\ coordoneze rela]iile sociale precum
[i produc]iile estetice în [iruri abstracte de cifre. Dac\ orice produc]ie
cultural\, chiar [i cea radical\, reprezint\ o afirmare a societ\]ii capitaliste
de consum, dup\ cum afirma Herbert Marcuse, exemplul lui Ulay [i al
Marinei Abramovic ofer\ un exemplar studiu de caz pentru acest transfer.”
Este, totodat\, [i o cheie de în]elegere a titlului c\r]ii. Teoreticianul [i
curatorul Marius Babias exploreaz\ lucid urmele revoltelor d’antan
drept expresii în art\ ale unei socialit\]i problematice.
Dimensiunea paradigmatic\, u[or de urm\rit de-a lungul c\r]ii, se înscrie
într-un tip de discurs de rezonan]\ stîngist\ – mai pu]in explicit\
decît în Subiectivitatea-m marf\, dar nici de tot anemic\. Este singurul
discurs capabil de o lectur\ fidel\ a semnifica]iei sociale a operei de art\
contemporane, [i invers – lucru probat de o practic\ îndelungat\ [i
relevant\ a sa în spa]iul occidental. Din retorica româneasc\, acest
discurs lipse[te cu totul, de[i arta cu mesaj socio-politic nu lipse[te.
Teoreticienii ei, îns\, se las\ a[tepta]i, ca, în general, practican]ii discursului
post-structuralist, nemaivorbind de cel stîngist de-a dreptul. Marius
Babias, român la
origine, [i-a f\cut
[coala [i cariera în
Germania; scrie [i
public\ acolo, iar de
vorbit, vorbe[te o
român\ subiectiv\,
dar inteligibil\.
Volumele care îi sînt
traduse la noi nu sînt
neap\rat o consolare,
pentru c\ Marius Babias
nu este tocmai autoh-
ton. Povestirile lui,
cu toat\ valoarea para-
digmatic\, se inspir\
din realit\]ile berlineze.
Sînt teoretiz\ri soft de
uz deopotriv\ larg [i
specializat, care vorbesc
publicului despre o în]e-
legere contextual\ a fap-
telor artistice, iar arti[tilor
[i teoreticienilor artei de la
noi despre necesitatea de
a produce teorii proprii,
despre Bucure[ti, Casa
Poporului, MNAC [i stencil-
urile capitalei din ultimii 15-
16 ani. Practica exist\, îi
lipse[te doar meta-discursul
teoretic autohton, care s-o
impun\ [i în teorie. Pîn\ la
apari]ia acestuia, cei care tot
mai caut\ contempla]ia pur\
prin s\li aseptice de muzeu
[i sînt înc\ mira]i s\ g\seasc\
cuvintele „art\” [i „parla-
ment” în aceea[i fraz\ se pot
delecta cu acest\ traducere.
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
ana maria
sandu
c`r]i
obi[nuin]e
Dulcea atingere
a [osetei albe de
mocheta fierbinte
P
rima lec]ie de bun\ purtare `ncepea a[a: “de fiecare dat\ c`nd te
`nt`lne[ti cu oameni cunoscu]i, tantile [i nenii de pe strad\, trebuie
s\ dai bun\-ziua. Deschizi bine gura, s\ te aud\ omul ce zici...”.
Dup\ aia, o dat\ b\gat\ la cap regula num\rul unu, puteam s\ trec la
urm\torul nivel social: ie[itul `n lume. Capitolul “vizite” l-a[ putea rezuma
astfel: de pl\cere, obliga]ii, plictisitoare, groaznice. Salutam cu jum\tate de
gur\, [i pe ultima silab\ din “zi-ua” eram deja aplecat\, cu un pantof dat jos
[i cu cel\lalt [iret desf\cut. Doamne fere[te s\ nu vrei s\-]i la[i la intrare
`nc\l]\rile, s\ nu protejezi munca gazdei [i covoarele cu modele imposibile.
Cel mai tare m\ enervau descinderile la una dintre m\tu[ile familiei, care
locuia la bloc [i ajunsese la rafinamentul de a piept\na `n fiecare zi ciucurii
de la covor. Nu exista petic de podea neacoperit de o bucat\ de covor [i,
nu de pu]ine ori, `nghesui]i ca ni[te sardele `n holul `ntunecos [i minuscul
refuzam politicos invita]iile insistente de a ne aventura p`n\ `n buc\t\rie, “la
o cafea”. ~mi imaginam c\, dac\ vreunul dintre noi ar fi `ndr\znit s\-i calce
cu pantofii peste traversele ei impecabile, st\p`na covoarelor ar fi c\zut la
pat.
T\lpile mele lunguie]e, cu ciorapi albi, pe care reu[eam s\-i fac negri dup\
o zi de joac\, nu se l\f\iau prea des pe ]epii persanului ei. C`nd se-nt`mpla
[i treceam de plasticele din dreptul u[ii, m\ concentram la fiecare pas [i
`ncercam s\ merg drept, pentru ca [an]urile din ]es\tur\ s\ r\m`n\ perfecte
`n urma mea. A[ fi putut s\ recunosc persanul ei cu ochii `nchi[i, mi-ar fi fost
de ajuns o simpl\ atingere.
Cu foarte pu]ine excep]ii, regula caselor `n care am intrat mul]i ani era s\ te
descal]i la u[\. S\-]i abandonezi o parte important\ din ]inut\ [i s\ te expui
unui caraghiosl`c greu de egalat. Ca s\ nu mai vorbesc de emo]iile din
copil\rie, legate de momentul acela: `ncepeam s\ m\ descal], dar niciodat\
nu puteam s\ [tiu ce s-a `nt`mplat c`nd picioarele mele au stat ascunse `n
cutiu]ele acelea colorate. G\urile se puteau ivi c`nd te a[teptai mai pu]in.
Iar pe femeia despre care am povestit nu ar fi `nduio[at-o nimic pe lumea
asta. Poate doar un singur cuv`nt: LUX...
Un b\rbat `ntr-un costum negru, defil`nd `n ciorapi de colo p`n\ colo, e o
imagine demn\ de Seinfeld. Nu mai e nevoie s\ lipe[ti nici un fel de text
de[tept al\turi. {i de c`te ori n-am avut parte de ea `n copil\rie. Mai mul]i
oameni, `mbr\ca]i “de ocazie” [i desc\l]a]i, a[eza]i `n jurul unei mese de
sufragerie, te vor face s\ mori de r`s, garantat. Uneori `i priveam de jos,
minute `n [ir. Felul `n care `[i frecau t\lpile una de alta, sau cum se i]eau
unghiile f\cute ale doamnelor de sub nailonul fin, mi se p\reau extrem de
comice. Dar [i de intime. Cred c\ m-am ales din vremurile alea cu o mic\
traum\, pentru c\ dup\ aia m-a umflat r`sul [i dac\ priveli[tea putea trece
drept una serioas\: un tip complet dezbr\cat, dar care uitase s\-[i dea jos
[osetele...
Din mantia acestei reguli de “bun\ purtare” vin, cu siguran]\, [i papucii
l\sa]i `n fa]a u[ilor de bloc. C`nd i-am v\zut prima oar\, m-am oprit, i-am
studiat, pentru c\ nu-mi venea s\ cred c\ se poate. Mai tresar [i c`nd, foarte
rar, `mi intr\ `n cas\ c`te un reparator independent [i trebuie s\ fiu pe faz\:
“nu v\ desc\l]a]i, v\ rog”! M\ sperii pentru c\ nu vreau s\ am parte de expe-
rien]a asta. Mi-e foarte jen\ de [osetele alea albe, complet str\ine. Omul
\sta a[a a `nv\]at acas\, doar c\, prin casele `n care intr\, covoarele au
disp\rut ca prin farmec.
Doar melcii “persani” ai m\tu[ii obsedate de cur\]enie au supravie]uit [i i-a[
putea desena [i acum cu precizie. S-au instalat la mine `n cap [i acolo vor
r\m`ne. Habar n-am dac\ t\lpile mele r\t\cite nu t`njesc [i azi dup\ cea mai
electrizant\ ]es\tur\ din lume.
Ana Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik ; colaboreaz\ cu Radio France
International. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct,
mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 un poem lung, Din Amintirile unui Chelbasan. Primul ei
roman, Fata din casa vagon, ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.
11
 Aceast` pagin` tr`ie[te din convingerea c` to]i scriem literatur`. Aici se
vede cum arat` scrisul celor care nu [tiam c` s\nt [i scriitori.
scriitorul discret
Textul Unghiile este prima apari]ie a lui Mihai Chirilov `n postura de prozator.
Unghiile
eea ce urm\ream în vizitele mele repetate în saloanele de manichi-
C ur\ era, în mod mai mult decît evident, ob]inerea unei forme
pl\cute pentru unghiile mele atît de nefericite. Manichiuri[tii, to]i
cei cu care am tratat, m-au asigurat c\ pot avea ce form\ poftesc -
cu condi]ia ca dup\ ce ei termin\ de ajustat, t\iat, pilit, rotunjit [i-a[a mai
departe, s\ nu m\ ating de ele timp de cîteva zile bune, dup\ care s\ revin la ei
pentru o nou\ [edin]\ de formare. Unul singur dintre ei s-a sc\pat o dat\,
spunînd deformare, [i chiar cred c\ procesul \sta de înfrumuse]are implic\ o
real\ deformare. Într-un fel, asta f\cusem [i eu, atunci, într-a [aptea, cînd am
folosit integral trusa de unghii pe mîna stîng\, tr\gînd de pieli]e [i de carnea
din jurul unghiilor în toate direc]iile. {i ast\zi, unghiile de la mîna stîng\ sînt
u[or mai p\tr\]oase, e drept c\ pu]in mai mari, în timp ce cele de la mîna
dreapt\ sînt mai rotunjoare, dar ceva mai mici. Nici unul dintre manichiuri[tii
despre care am vorbit nu a reu[it s\ mi le egalizeze în cei doi ani petrecu]i
dintr-un salon într-altul. E drept c\ nici eu n-am rezistat o zi f\r\ s\-mi bag
degetele în gur\. Poate c\ trebuia ca de mic s\-mi fi mînjit cineva mîinile cu
ardei iute (pentru c\ ast\zi oricum nu pot s\ suf\r ardeiul iute) - un v\r mai mic
de-al meu a fost astfel vindecat pentru c\ se [tergea tot timpul la ochi.
Sadismul [i, totodat\, spiritul practic al p\rin]ilor no[tri nu cunosc limite atunci
cînd e spre binele copiilor lor. Alor mei probabil c\ le pl\ceau unghiile mele.
Sau poate c\ le erau indiferente. Sau poate c\ atunci cînd eram mic, nu mi le
rodeam în asemenea hal. M\ uit cîteodat\ la fotografiile mele vechi [i, într-
adev\r, nu p\reau degetele cuiva care s\-[i road\ unghiile.
Unui singur manichiurist i-a pl\cut într-adev\r s\-mi lucreze unghiile. Pentru
c\ celorlal]i [i celorlalte nu le f\cea prea mare pl\cere s\ taie sau s\ pileasc\
unghiile altora. Cu atît mai mult unghiile mele pe care nici m\car eu nu le pot
suporta. Nu l\sau asta s\ se vad\, dar cineva atît de sensibil ca mine la o astfel
de chestiune sim]ea imediat c\ nu exist\ nici o alchimie. Cu unul singur,
spuneam, a fost altceva. {i mi-am dat seama de asta din clipa în care m-am
a[ezat în fotoliul cafeniu din fa]a lui, desp\r]i]i doar de o m\su]\ ro[ie dintr-un
placaj rotunjit la col]uri [i i-am v\zut degetele de la mîna dreapt\ luînd între
ele degetul meu mare de la mîna dreapt\ - cel de care mi-e cel mai ru[ine, atît
de mic\ [i de nefericit\ e forma unghiei lui. Într-un film, acesta e flash-ul scurt
în care î]i închipui c\ partenerul î]i suge lent degetul, plimbîndu-[i limba roz\
cu mi[c\ri circulare pe cei cî]iva centimetri p\tra]i de unghie la fel de roz, dup\
care un cadru mai tîrziu, e[ti aruncat înapoi în realitate. În cazul meu, în foto-
liul cafeniu, în fa]a m\su]ei ro[ii pe care mîna mea dreapt\ st\tea docil\ [i
îndura pe propria-i piele tot acel arsenal de instrumente. Mole[eala pl\cut\
care m-a cuprins în momentul acelui flash indecent nu m-a p\r\sit nici a doua
zi dup\ ce trecusem pe la salon. De prisos s\ mai spun c\ în acea noapte visa-
sem exact acel cadru de film roz pe roz, exact aceea[i senza]ie, detestabil de
previzibile, recunosc, dar le visasem [i le savurasem cu pl\cere vinovat\. Ce s\
fac? Ca atunci cînd zburam. Diminea]a rosesem deja toat\ munca din ajun a
manichiuristului. {i chiar continuam s\ stric totul, compulsiv, de la o or\ la alta,
de[i [tiam c\ peste trei zile eram programat pentru o nou\ [edin]\ - a doua din
cele cinci de care manichiuristul îmi spusese c\ am nevoie pentru ca schim-
barea în bine s\ fie vizibil\. Ce mi-a mai pl\cut îns\ la el, pe lîng\ zece degete
superbe, sub]iri [i lungi, dar nu scheletice, [i cele zece unghii impecabile lungi
de 2 centimetri [i jum\tate [i late de un centimetru [i jum\tate, cu col]urile ri-
guros rotunjite [i t\iate la milimetru, a fost franche]ea lui. Mai întîi a încercat
s\ m\ conving\ de faptul c\ unghiile mele nu erau urîte, c\ era [i acela un stil,
c\ erau chiar amuzante, dar nu în sensul r\u, [i c\ în nici un caz nu erau deza-
greabile. Toate acestea le-a spus în vreme ce-[i plimba mîinile peste ele,
atingîndu-le u[or, în timp ce eu gîndeam c\ îi d\ mîna s\ vorbeasc\ a[a cînd
avea ni[te degete [i ni[te unghii atît de frumoase. Dar dac\ eu vreau [i vreau,
mi-a zis, putea încerca s\ le dea o form\ cît mai apropiat\ de cea dorit\. Care
era acea form\ dorit\? {tiam ce vreau, o s\ rîde]i (spre deosebire de [edin]ele
de frizerie, unde instruc]iunile sînt minimale [i unde m\ las în voia frizerilor
Mihai Chirilov, 35 de ani,, este critic de film. A absolvit în 1995 Facultatea de Electronic\ [i Telecomunica]ii, dar i s-a p\rut mult mai apetisant s\ consume filme la greu pîn\ cînd aceast\
pasiune a devenit un job. Mai întîi a fost editor al unei reviste de film, apoi, director artistic al primului Festival interna]ional film, TIFF (Cluj Napoca) [i acum redactor-[ef al revistei
Re:Publik. A tradus dou\ din c\r]ile lui Chuck Fight Club Palahniuk (S Sufocare [i Jurnal). Apare frecvent la cele mai importante festivaluri de film. Este haotic [i mereu `n `nt`rziere, dar
reu[e[te s\ prind\ [i avioane [i deadline-uri.
~ncearc\ din r\sputeri s\ nu lipseasc\ de la un concert Bjork [i vrea s\ ajung\ la Cascada Iguazu.
12
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................ .noua literatur`
care îns\ m\ întreab\ din trei în trei minute dac\ e bine, dac\ trebuie
s\ mai ia un pic în stînga [i a[a mai departe): forma unghiilor lui impeca-
bile. Nu i-am spus asta, evident, ci doar c\ voiam, cum o [ti, s\ mi le rotun-
jeasc\ [i s\-mi creeze iluzia c\ ar fi mai lungi, de nu putea chiar s\ le
alungeasc\ un pic.
Rela]ia noastr\ a început în timpul celei de-a doua [edin]e de manichiur\.
Trecuser\ deja trei zile, dar unghiile mele erau harcea-parcea, în ciuda insis-
ten]elor lui [i a eforturilor mele de a m\ ab]ine. O dat\ a[ezat în fotoliul cafeniu
din fa]a lui, m-am gîndit c\ el se a[tepta ca eu s\ nu fi rezistat dou\ zile f\r\ s\
m\ ating de unghii. A jucat pu]in teatru, c\ a[a ceva nu se poate, c\ el nu poate
lucra în condi]iile astea [i c\ dac\ vreau ca [edin]ele s\ merite banii pe care-i
pl\team, m\car atît, trebuia s\ dau dovad\ de maturitate. Era chiar a[a de greu?
Dovad\ de maturitate am dat în secunda în care mîinile lui divine au luat cu deli-
cate]e laba mea ciopîr]it\. Ca [i prima dat\, mi-a prins degetul mare, parc\ era [i
mai oribil decît în urm\ cu trei zile; groaznic de ru[ine mi-era [i, parc\ pentru a
contracara aceast\ culp\ tembel\, nu [tiu ce m-a apucat c\ l-am prins [i eu de
degetul ar\t\tor în timp ce-l plimba pe conturul ros pîn\ la carne al sinistrului
meu deget mare. A tres\rit un pic, mai tîrziu mi-a m\rturisit c\ se a[tepta la
acel gest, c\ de fapt îl a[teptase de la prima întîlnire.
Au urmat trei luni în care ne-am frecventat asiduu. Sigur, continuam s\-mi
rod unghiile, sub privirea lui îng\duitoare; m-am gîndit apoi, dup\ ce
totul s-a terminat, c-a[ fi putut profita de compania lui pentru a bene-
ficia de tratament gratuit. {edin]ele de manichiur\ sînt destul de
scumpe. E un lux pe care pu]ini [i-l permit. Cum spuneam, îmi
rodeam unghiile pe grab\, nu cizelam, nu rotunjeam, aveam doar
grij\ s\ nu existe negru sub ce mai r\m\sese din unghii. E drept c\
[edin]ele au continuat acas\, la început. Au fost înc\ dou\ pîn\
cînd mi-am dat seama c\ pierdeam timpul; îl puteam folosi pen-
tru altceva. Exista îns\ o parte bun\: tot acel ritual, cu trusa [i cu
sculele lui metalice [i ascu]ite, cu grija lui excesiv\ [i teama mea
latent\ erau foarte excitante. Nu ascund c\ dorin]a mea
secret\, din clipa în care i-am v\zut [i admirat acele degete
superbe a fost s\ le simt în mine. S-a întîmplat chiar din prima
sear\, a[a c\ suspansul n-a ]inut prea mult. Nicicînd nu
m-am sim]it mai bine, pentru c\, trebuie s\ marturisesc aici
c\ rareori accept acea tatonare f\cut\ cu degetele. Nu-mi
place nici de fric\, m\ contract instantaneu [i adio pl\cere.
Prefer s\ fiu surprins [i s\ m\ doar\ un pic, dar s\ fie ce tre-
buie.
Dup\ trei luni ne-am desp\r]it. Din cauza unghiilor. Mai
exact, din cauza obsesiei mele pentru unghiile lui. Pur [i
simplu, nu m\ mai plictiseam s\ le privesc. Cam ca atunci
cînd faci sex cu cineva [i încerci s\ tragi cu ochiul peste
um\rul lui la ce se întîmpl\ la televizor. Eu încercam în orice
pozi]ie m\ aflam s\-i prind în vizor unghiile, iar oglinda
uria[\ din dreptul patului îmi sporea perspectivele. Vederea
lor m\ excita [i mai tare. Pe el, insisten]a mea îl agasa.
Înainte de a ne desp\r]i, mi-a repro[at c\ eu nu vedeam
mihai chirilov
nimic în el mai departe de unghii; ceea ce, pe undeva, era
adev\rat. Ghinionul celor cu unghii impecabile, care se
îndr\gostesc de mine. Aproape c\ nu existau ca persoane
pentru mine. Trebuia ca ele s\ ma impresioneze cu adev\rat
pentru a m\ face s\ uit de obsesia mea primar\. {i rareori a
fost cazul. Dar asta nu m\ împiedica s\-i iubesc. Nu era îns\
dragostea pe care [i-o doreau ei.
 rare[ moldovan
Òc\nd cineva
\]i spune c` ai tradus
o carte frumoas`...Ó
Cum ai `nceput s\ traduci [i de ce? E un job profitabil?
Am început oarecum din întîmplare. Abia ie[it din facultate, întîmplarea a f\cut s-o întîlnesc pe
Denisa Com\nescu la o conferin]\ organizat\ de British Council la Oradea. Ea mi-a propus atunci
s\ traduc pentru editura Polirom, îns\ cum eu am plecat apoi în str\in\tate pentru mai mul]i
ani, am tot amînat s\ r\spund ofertei. Cînd m-am întors, am tradus mai întîi, al\turi de al]i cole-
gi din Catedra de englez\ de la Cluj [i sub coordonarea profesorului Liviu Cotr\u, Filozofia lui
„ca [i cum” a lui Hans Vaihinger, ap\rut\ la editura Nemira. Dup\ o vreme, le-am scris celor de
la Polirom c\ mi-ar pl\cea s\ traduc pentru ei, [i au avut bun\voin]a s\ m\ accepte. O dat\
început începutul, m-a prins, [i cred c\ e una dintre cele mai frumoase munci pe care le po]i face
în literatur\ (sun\ pu]intel a Miron Costin, dar asta e). E un joc intim între tine [i un text, între
limba textului [i limba ta. Sau între dou\ texte (cel pe care-l ai în fa]\ [i cel pe care ]i-l constru-
ie[ti în minte) pe de-o parte, [i cititorii cunoscu]i sau necunoscu]i pe de alta. E un joc de sau cu
„efecte”, care, cum bine spunea Walter Benjamin, trebuie s\-[i fie „ecou” unele altora.
Traducerea nu e cel mai profitabil job „intelectual”, ca s\ zic a[a. Oricum, n-o faci pentru bani...
eu, de pild\, vreau ca ai mei s\ poat\ citi c\r]ile mi[to pe care le traduc. Îmi zic: pagina asta, capi-
tolul \sta sigur i-ar pl\cea mamei sau tat\lui meu, [i-mi place foarte mult gîndul c\ traduc mai
ales pentru ei.
Î]i alegi singur c\r]ile, sau urmezi un program editorial?
C\r]ile pe care le-am tradus pîn\ acum pentru Polirom (Hari Kunzru, Virusul, Michael
Cunningham, Zile exemplare, precum [i cea a c\rei traducere sînt pe cale s\ o termin, Chuck
Palahniuk, Bîntui]ii) fac parte din programul lor editorial. Cartea care va urma, Curcubeul gravi-
ta]iei de Thomas Pynchon, a fost propunerea mea, [i am fost foarte fericit cînd au acceptat.
Exist\ în România mai multe “stiluri” de traducere? Cum ]i se par traducerile române[ti din
marile romane de limb\ englez\ ale secolului XX? Crezi c\ ar merita s\ se înceap\ un pro-
gram concertat de reedit\ri canonice?
Dac\ se poate spune c\ [i în tradusul c\r]ilor le style c’est l’homme même, atunci f\r\ îndoial\
c\ exist\. {i dac\, în sensul acestei consonan]e, omul ghideaz\ mai pu]in previzibil stilul, ceea
ce-l ordoneaz\ e „sarcina” traduc\torului. Despre care tot Benjamin spune foarte frumos, [i
pu]in pre]ios, într-o traducere aproximativ\: „Cioburile unui vas spart lipite împreun\ trebuie
s\ se potriveasc\ în cele mai mici detalii, de[i nu e nevoie s\ semene unele cu altele. În acela[i
fel, în loc s\ semene cu sensul originalului, o traducere trebuie s\ încorporeze cu dragoste [i în
detaliu modul de semnificare al acestuia, astfel încît atît originalul cît [i traducerea s\ poat\ fi
recunoscute ca fragmente ale unei limbi mai mari, a[a cum cioburile sînt parte dintr-un vas”.
Atîta vreme cît modul traducerii e acesta, mai cu seam\ „cu dragoste [i în detaliu”, cred c\ stilul
is gonna be okay. Chiar dac\, citind o carte în traducere, [i eventual uitîndu-te apoi prin origi-
nal (deforma]ie profesional\), î]i zici uneori „aici eu a[ fi tradus altfel”.
În bun\ m\sur\, romanele de limb\ englez\ ale secolului XX le-am citit în original, a[a c\ nu
prea m\ pot pronun]a asupra traducerilor. F\r\ îndoial\, marii scriitori au avut parte de tradu-
manolescu
nesigurantze
Demisia!
ni]ial am vrut s\ scriu ceva foarte haios. Ca s\ v\ face]i o p\rere, g\sisem [i un titlu
I
foarte bun: “De ce merit premiul Nobel pentru literatur\”. Dup\ care m-am tot uitat
la titlul \sta [i n-am g\sit nici un motiv. Pentru care s\ merit. Premiul Nobel pentru
literatur\. Apoi m-am g`ndit s\ scriu despre Halterofil. Asta [tiu, asta scriu, adic\
s\-mi fac pu]in\ promovare cum ar veni. {i am ajuns la concluzia c\ dup\ doi ani de
publicitate serioas\ habar n-am s\ m\ promovez singur\. A[a c\ m-am deprimat. Bine c\
mi-am dat demisia la timp din publicitate. Publicitatea e de c\cat.
Acum s`nt în continuare deprimat\ [i mi se pare c\ de fapt nu merit\ s\ scriu despre nimic.
De[i îmi vine. De[i ar trebui. La urma urmei tocmai mi-am dat a 4-a oar\ demisia în ultimii
doi ani. Ca s\ m\ apuc serios de scris. Judec`nd dup\ articolul \sta, am senza]ia c\ fac foarte
r\u. {i m\ deprim [i mai tare. {i de fapt ce dracu a[ putea s\ scriu aici? Adic\ s`nt deprimat\,
s`nt incoerent\, [i adev\rul e c\ nu s`nt în stare s\-mi exprim opiniile dec`t camuflate
bine în fic]iune. Adic\ e mai u[or s\-i faci de c\cat pe al]ii. Sau s\-i la[i pe al]ii s\
vorbeasc\. Nu pot fi coerent\ dec`t în fic]iune. {i de fapt cred c\ nici nu am nimic de
spus. Despre, în sau pentru fic]iune. {i de fapt oricum nu m\ intereseaz\ nimic, pentru c\
în general via]a e de c\cat, iar în particular prietenii mei s`nt de c\cat pentru c\ nu m\ citesc
pe mine non-stop, adic\ eu îmi dau demisia ca s\ scriu, [i ei nu î[i dau demisia ca s\ citeasc\,
asta mi se pare de un mare c\cat. De [i mai mare c\cat este prietenul meu, care nu
numai c\ nu î[i d\ demisia ca s\ m\ citeasc\ pe mine, dar, mai mult, este dispus s\ munceasc\
în plus, pentru ca eu s\ pot s\-mi dau demisia [i s\ scriu [i s\ fiu fericit\. A[a î[i
imagineaz\ el c\ m\ sus]ine. Ei bine, asta mi se pare de mega c\cat. S\ munce[ti mai
mult, zic. P\i c`nd o s\ m\ mai citeasc\? Iar io am ajuns la jum\tatea articolului \stuia de
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1
traduc`tor: fa]` - profil
ceri minunate, cum sînt cele semnate de Mircea Iv\nescu, Antoaneta Ralian, Virgil Stanciu,
Horia Florian Popescu, Alexandru Vlad, Adrian O]oiu [i mul]i al]ii. Uneori chiar [i f\r\ s\ po]i citi
originalul, [tii c\ traducerea e extraordinar\: cînd iei în mîn\ Moartea lui Virgiliu tradus\ de Ion
Roman, [i se face pielea de g\in\ de la prima fraz\..
Din cîte [tiu eu, au existat [i exist\ unele programe de reedit\ri, cum a fost cel de la Rao, re-
edit\ri public\ [i Humanitas, [i Polirom, [i Univers, [i într-un anume fel ele (se) concerteaz\ în
ansamblul pie]ei de carte. N-or fi ele prea vandabile, dar fac numai bine. E admirabil\ ini]iativa
Cotidianului de a relansa ideea unei „Biblioteci pentru to]i”: am auzit istorioare cu oameni care
nu prea obi[nuiesc s\ citeasc\, dar se înfiin]eaz\ la [apte [i jum\tate în fa]a chio[cului ca s\-[i
ia ziarul [i cartea cu 3 lei.
Traducerea ar putea s\ fie o meserie în sine, ar putea fi o posibil\ carier\ pentru un tîn\r inte-
lectual român?
Ar putea, mai bine zis ar trebui s\ poat\ fi asta. Deocamdat\, un tîn\r intelectual român nici s\
nu viseze c\ s-ar putea între]ine din a[a ceva. Poate din traduceri autorizate, dar asta e o alt\
mîncare de pe[te...
Cum ]i se pare c\ arat\ acum pia]a de carte str\in\ în România? Sîntem sincroniza]i?
Arat\ tot mai bine, c\r]ile sînt tot mai frumoase, tot mai scumpe. Mi se pare c\ pia]a a intrat
într-o dinamic\ normal\, adic\ una care-l excedeaz\ pe cititor ca volum, [i (mai pu]in normal)
ca pre]. A[a c\ multora ([i mie) nu ne r\mîne decît s\ se ne prefacem gourmets: alegem o carte,
dou\, a[tept\m urm\torul salariu (sau banii pe vreo traducere), apoi alegem din nou.
Iar celebra obsesie a culturii noastre mici – sincronizarea – e în acest domeniu tot mai asiduu
satisf\cut\, se traduc [i se public\ tot mai rapid best-seller-urile interna]ionale, autorii premia]i
cu Nobel, Booker, IMPAC, etc. În rest, pia]a se extinde tot mai rapid înspre domenii profitabile,
pîn\ de curînd mai pu]in exploatate editorial: fantasy fiction, self-help, spirituality, [i toate cele-
lalte genuri ale literaturii de consum. E, desigur, un lucru bun, n-are rost s\ ne tot c\in\m c\
„nimeni nu mai cite[te poezie”.
Care a fost cea mai mare satisfac]ie a ta ca traduc\tor? Ce ]i-a pl\cut cel mai mult s\ traduci?
Ce carte faimoas\ ]i-ai dori s\ po]i traduce?
Sînt multe satisfac]ii, de diverse tipuri. Sînt pl\cerile traducerii, care pentru mine se împletesc,
mai mereu, cu enervante dureri cervicale de la statul în fa]a calculatorului. S\ trecem peste ele.
Sînt mici satisfac]ii pecuniare. S\ trecem peste ele. Sînt „[i altele”: cînd vezi cartea pe site, cînd
prime[ti exemplarele, le miro[i, le r\sfoie[ti, î]i treci mîna peste coper]ile lucioase, le a[ezi în
bibliotec\. Cînd vezi pe cineva cump\rînd sau citind cartea. Cînd cineva î]i spune c\ ai tradus o
carte frumoas\..
De cînd am citit prima dat\ Choke în englez\, prin 2001, am vrut s\-l traduc pe Chuck Palahniuk,
[i am fost invidios cînd Mihai Chirilov mi-a luat-o înainte, [i a f\cut treab\ foarte bun\. Dar acum
traduc Bîntui]ii, a[a c\ sînt fericit.
Am avut odat\ un vis absurd în care traduceam Finnegans Wake (rîde]i, nu m\ sup\r). Sigur, nu
se poa’, dar cum eu citesc din Finnegans Wake ca din Biblie – cîte pu]in, pref\cîndu-m\ gour-
met – îmi cad ochii pe cîte-un „verset”, [i m\ întreb uneori cum ar suna în române[te, de exem-
plu: „What bitter’s love but yurning, what’ sour lovemutch but a bref burning till shee that
drawes dothe smoake retourne?”.
Abia a[tept s\ traduc Gravity’s Rainbow, care e o carte faimoas\...
Interviu realizat de LUMINI}A MARCU
maria
c\cat [i s`nt din ce în ce mai deprimat\. {i nici nu m\ simt prea bine. Asta cu bolile e de
super c\cat, finc\ te apuc\ tocmai c`nd ai chef de scris. Dar bine, din boal\ nu po]i s\-]i
dai demisia, a[a c\ dormi. {i m\ trezesc [i mai deprimat\. Dormitul e de c\cat. Dup-aia
mai s`nt [i alte lucruri, cum ar fi deadline-urile. De fapt dealine-urile sunt motivul pentru
care mi-am [i dat demisia. Deadline-urile s`nt de c\cat. {i faptul c\ trebuie s\ predau articolul
\sta m\ termin\. M\ enerveaz\. Reped lumea. Nu pot s\ fac nimic [i s\ merg nic\ieri [i îi
reped pe to]i care m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie cu invita]iile [i problemele lor de c\cat.
Pentru c\ ei nu în]eleg c\ nu pot s\ merg la film sau în ora[, pentru c\ am o treab\ important\
de f\cut, cu un deadline, [i toate celelalte. {i dup\ ce c\ s`nt mega deprimat\, acum am
ajuns s\ fiu [i de c\cat. A[a mi se zice. Dar asta nu conteaz\, pentru c\ de fapt oamenii nu
conteaz\, [i filmul era de c\cat, f\cut de ni[te oameni de c\cat, pentru c\ de fapt tot ce
conteaz\ e faptul c\ eu scriu pentru ei, pentru c\ca]ii \[tia pe care vreau s\-i scot din c\cat,
s\ le deschid ochii [i s\ le ar\t ce e important în via]\. Bine, revista asta nu e tocmai locul
potrivit. Cred c\ de aici vine [i lipsa mea de subiecte, [i depresia [i senza]ia asta de c\cat.
Adic\ uite, ca s\ v\ face]i o p\rere, mi s-a spus s\ scriu “ce vreau”. |[tia nu în]eleg ce-i \la
un brief. V\ zic, am lucrat în publicitate. De unde, sigur, mi-am dat demisia, dar totu[i,
asta cu brief-ul era ok. Plus c\ un brief instituie de cele mai multe ori un conflict, adic\ cum
ar veni c\ brief-ul e de c\cat, [i se [tie c\ din conflicte se nasc adev\ratele scrieri, adic\
literatura bun\. Sau m\ rog, cel pu]in a[a e la teatru. Dar bine, teatrul e de c\cat, nu? Ei bine,
teatrul e mult mai ok dec`t literatura. Noul teatru. Iar dac\ noua literatur\ nu crede asta,
atunci noua literatur\ e de c\cat. Iar eu îmi dau demisia de la revista asta de c\cat. Pentru
c\ am treab\. M\ apuc de scris teatru!
Maria Manolescu, 26 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii
concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial:
Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006.
13
 Pudibonderie? V\nz`rile spun mai multe
dosar: prejudecata lunii
Iat\ cum arat\ catastiful amorului de la C\rture[tiul
din Edgar Quinet, încep`nd cu 1 ianuarie p`n\ ast\zi.
Trage-mmi-o
o - Virginie Despentes - Editura TREI,
a doua edi]ie, 1 bucat\ v`ndut\,
Cartea iubirii - Alice Ferney - Editura Paralela
45, 1 bucat\ v`ndut\,
Lucruri minunate - Virginie Despentes - Editura
Pandora M, 3 buc\]i,
Lec]ia b\rbatului - Emanuelle Arsan - Editura
TREI - 4 buc\]i,
Zona erogen\ - Pilippe Djian - Pandora M - 2
buc\]i,
Fructul interzis - Nedjma - Editura TREI - 10
buc\]i,
Aventurile intime ale unei prostituate de lux
- Belle De Jour - 18 buc\]i,
sexul [i literatura
14
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006............................................................................................noua literatur`
Cartea miturilor [i legendelor erotice – Shahrukh
Husain - Editura Paralela 45 - 4 buc\]i v`ndute,
Eu [i el - Alberto Moravia - Editura Paralela
45 - 0 buc\]i [i st\ de peste un an la raft,
Lang - Kjell Westo - Editura Paralela 45 – 0,
ibidem,
Bijuteriile indiscrete – Dennis Diderot - Editura
Paralela 45 – 0, aceea[i soart\,
Voyeurul - Alberto Moravia - Editura Paralela
45 - 1 bucat\, cam veche;
Cea mai frumoas\ istorie a iubirii – Dominique
Simmonet - Editura Paralela 45 - 1 bucat\,
Sexus - Henry Miller - Editura EST - 9 buc\]i,
Povestea vie]ii mele – Casanova – Editura TREI
– 2 buc\]i,
Luni de fiere – Pascal Bruckner – Editura TREI
– 6 buc\]i,
Nexus – Henry Miller – Editura EST – 18 buc\]i.
F
erate s`nt c\ile române, dar mai ferate ne avem
prejudec\]ile. Una din aceste prejudec\]i este c\ se
vorbe[te despre sex într-un discurs dantelat de prejudec\]i.
Iar literatura erotic\, discursul cu des\v`r[ire îndr\gostit
de sex, pare s\ fie victima abord\rii cu prejudecat\. Aceasta este
ea îns\[i o prejudecat\, dar s\ l\s\m v`nz\rile s\ vorbeasc\.
În spatele literaturii de ni[\ se dezvolt\ o întreag\ industrie, coroborat\
[i de cota cerererii pe pia]a de carte. Se pare c\ cititorul, mai mult
sau mai pu]in cultivat, cum se zice, a ajuns demult la concluzia c\
literatura erotic\ nu înseamn\ doar pornografie pe celuloz\. Editurile
de la noi, trebuie s\ recunoa[tem, unele dintre ele s`nt foarte bine
cotate la t`rgurile de carte (inter)na]ionale, înregistreaz\ cereri
ponderate în bilan]ul lor contabil. Unele dintre ele au dedicat o
colec]ie acestui tip de literatur\, altele, mai precaute, s-au mul]umit
cu debu[euri singulare.
Colec]ia Eroscop a Editurii TREI “vine în continuarea preocup\rilor
noastre editoriale, privind psihologia [i psihoanaliza, pentru c\
erotismul este unul dintre punctele forte ale acestora” afirma
acum ceva timp directorul editorial, Silviu Dragomir, citat de cotidianul
Gândul. Nu cred c\ e cazul s\ precizez c\ aceasta este una din
nenum\ratele formule pe care se mizeaz\ de la începutul acestui
deceniu încoace, dintr-o necesitate cultural\ incontestabil\: asumarea
sexualit\]ii. Colec]ia Editurii Paralela 45, Bibliotec\ erotic\, [i cea a
Editurii Institutului European, Mae[trii litearturii erotice, par s\
porneasc\ de la aceea[i premiz\. O colec]ie ceva mai special\ a
inaugurat acum c`]iva ani editura Polirom cu a sa EGO.Proz\. Aceast\
colec]ie îns\ e cu un pas înaintea celorlalte întruc`t nu [i-a f\cut un
scop din ni[a literaturii erotice. Erotismul, sexualitatea, s`nt, mai
degrab\, ni[te ingrediente literare ca oricare altele, [i nu ]in de apanaj.
Alte edituri, dup\ cum am mai spus, s-au mul]umit doar cu oferte
singulare de carte, înc\ nu [i-au creat o colec]ie. Editura Brumar a
scos Infernala comedie a lui Emil Brumaru, asemenea [i Editura
EST, cu trilogia lui Henri Miller (Sexus, Nexus, Plexus), dar [i cu Ioana
Bradea, p\str`nd propor]iile, bineîn]eles. Reac]ia criticilor a fost
variat\ de la un cap\t la altul al presei de specialitate. Iar despre
public vorbe[te cererea de carte în temperat\ fluctua]ie în ultima
vreme. (I.M.)
 dosar: prejudecata lunii
olec]ia Ego.Proz\ a Editurii Polirom a creat, la apari]ie, este mult mai mic\ decît au l\sat s\ se în]eleag\ propor]iile dezbaterii.

C discu]ii aprinse despre moral\, obscenitate, [i uneori [i

despre estetic\. Criteriile s-au amestecat, istoria care ne-a
cenzurat a fost pus\ lîng\ valoarea estetic\, argumentul
moral venea împotriva dezideratului sincroniz\rii, dezinhibarea soci-
et\]ii se vedea contrazis\ de acuza teribilismului tinerilor autori. La o
privire pragmatic\, de fapt, ponderea romanelor cu con]inut explicit
Din cele 40 de romane publicate pîn\ azi în aceast\ colec]ie, doar 7 au
un con]inut explicit: 69, Fi[\ de înregistrare, Leg\turi boln\vicioase, Pe
bune, pe invers, Real K , Tinere]ile lui Daniel Abagiu, Var\ în Siam.
Interesant este de ce, sociologic vorbind, accentul recept\rii întregii
colec]ii a c\zut pe aceast\ tem\ – la momentul respectiv, înc\ contro-
versat\ – cu toate c\ foarte pu]ine puteau fi considerate cu adev\rat
scandaloase. (A.C., I.M.)

daniel
cristea-enache
teme pentru acas`
Încep`nd cu genera]ia ’90, descheiat\ ostentativ la prohab, [i
continu`nd cu „milenari[tii” din ultimul val, literatorii autohtoni
au f\cut din vechile tabuuri ni[te tablouri vivante. Autorii no[tri
tot seam\n\ [i culeg roadele c`mpului blagoslovit din Povestea
pove[tilor a lui Creang\. Numai c\ umorului de cea mai bun\ fac-
tur\ al „]\ranului” amestecat printre „boierii” de la Junimea tre-
buie s\-i spunem adio.
De regul\, bizareriile sexuale s`nt descrise cu o r\ceal\ clinic\
[i într-un mod pe c`t de meticulos, pe at`t de artificial. Diferen]a
dintre un Henry Miller [i închipuitele bacante d`mbovi]ene
Claudia Golea, Ioana Baetica [i Cecilia {tef\nescu vine nu doar din
izbitoarea denivelare artistic\. La Miller (remarcabil tradus de
Antoaneta Ralian), proza respir\ erotic [i atrac]ia sexual\ împinge
lumea înainte. Universul prozei e organic la propriu [i la figurat,
membrele anatomice realiz`nd o dubl\ copula]ie, stilistic\ [i bio-
logic\. La studentele noastre con[tiincioase, sexul, homoero-
tismul, incestul, feti[ismul, coprofagia, drogurile reprezint\ ni[te
teme pentru acas\, f\cute cu r`vn\ [col\reasc\.
În Fi[\ de înregistrare a Ioanei Baetica, de pild\, Vlada [i Cristi
o fac din toate pozi]iile posibile [i imposibile, îns\ descrierea
acupl\rilor – voite c`t mai [ocante – este de un puternic umor
involuntar. În loc s\ ro[im estetic [i s\ ne scandaliz\m moral (ca la
lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), ajungem s\ r`dem cu
lacrimi. Cum altfel? La început, fata îi gust\ iubitului din urin\;
într-o sear\ magic\, îi înghite „bolul alimentar îndelung meste-
cat”; nu rareori, îi împlete[te p\rul pubian, lipindu-i [uvi]ele cu
saliv\ [i sperm\; alteori, tipul ejaculeaz\ în urechea fetei („sper-
matozoizii vorbesc între ei!”, exclam\ Vlada); iar iarna, cei doi
amorezi î[i dau jos pantalonii [i stau c`te zece minute cu fundurile
goale în z\pad\. De ce? Ca s\ le înghe]e sexele. C\ se iubesc, e
limpede: fata poart\ la g`t, în-tr-un pandantiv, o bucl\ din p\rul
pubian al t`n\rului, iar sperma lui uscat\ o recicleaz\, f\c`nd-o
bobi]e minuscule pe care le strecoar\ în pasta de din]i. În fine, cu
c`teva zile înainte de o nou\ înt`lnire, Vlada consum\ numai
lichide, pentru a elimina tot din intestine [i a-i „cur\]a drumul”
iubitului.
Ce urare s\ le facem acestor doi îndr\gosti]i? S\ fie s\n\to[i [i
veseli! Ce urare s\ le fac celor trei tinere autoare? S\ înve]e s\
scrie.

Alexandru Vakulovski, Dan Stanca, Liviu Antonesei,

Letopizde].Cactu[i albi
pentru iubita mea, Mut, Check Point Charlie,
Idea Design & Editura Editura T,
Print Cartea Ia[i, 2003.
Editur\, Româneascã,
Colec]ia 451° F, Colec]ia „roman”,
Cluj, 2004. Bucure[ti, 2006.

28. Dragostea
[…] Î]i plimbi mîinile pe mine, îmi sco]i
hainele. Î]i desfac picioarele. E atît de
bine. Mîna ta îmi strînge pula, apoi
mi-o duce în tine. E[ti fierbinte pe din\-
untru. Începi s\ r\sufli mai tare. Te fut
[i î]i ascult respira]ia, te mu[c, te zgîrii,
te trag de p\r. De-abia acum, aici, în tine,
m\ simt acas\.
Vreau s\ te fut continuu, s\ nu m\ opresc
niciodat\. S\ te fut pe spate, pe burt\, în
picioare, oricum, s\ te fut continuu. Asta
trebuie s\ fie dragostea, s\ vreau tot
timpul s\ te fut, iar cînd te fut s\ nu vreau
s\ m\ opresc. Dragostea e un fut.
Cînd te fut ap\s pe delete pe toate. Nimic
nu m\ mai intereseaz\. Nu mai e[ti nici
m\car tu, nici eu. Cînd am început s\ te
iubesc, ]i-am zis c\ simt c\ am stat împreun\
într-un uter, c\ sîntem gemeni. […]
[…] Niculina m\ avertizase c\, dac\
vreau s\-i cunosc secretele, trebuie s\
m\ înfrupt [i din secre]iile ei. Secrete,
secre]ii, îmi pl\cea asonan]a. Dup\ ce
o întîlnisem în fa]a Bisercii Sf. Ilie Gorgani,
avusese grij\ s\ m\ ia tare la rost. Retra[i
în vizuina noastr\ [i avînd capul strangulat
între pulpele ei, vorbise cum nu o mai
auzisem: e[ti un porc, dar o s\ te hr\nesc
cu l\turi, cum nici un porc din toate
femeile lumii nu a fost hr\nit pîn\ acum.
O s\ pocne[ti de cît o s\ m\nînci! Nu am
pocnit... În alt\ zi îns\ rînjea ispititor.
Pu]in mai înainte, reu[isem s\ m\ culc
cu ea [i s\ scuip în roza ei scofîlcit\ cî]iva
picuri din ultimele mele rezerve sperma-
tice. Satisf\cut\, p\rea dispus\ s\ r\s-
pund\ oric\rei întreb\ri. […]
[…]O lumin\ albastr\ explod\ din toate p\r]ile, un fum albastru [i
parfumat. Era mirosul ei din prima zi, dar mult mai puternic, de milioane
de ori mai puternic. Parc\ eram într-o gr\din\ în care înfloriser\ tufe
nesfîr[ite de liliac. Ea era întins\ dezbr\cat\ pe o mantie de mu[chi verde
[i moale între tufele violete. Î[i desf\cea [i î[i apropia lent, cu mi[c\ri
studiate, picioarele, ar\tîndu-mi tufa ei deas\ [i buzele ascunse. M\
apropiam de ea împins de dorin]\ [i ea se îndep\rta, cu tot cu covorul
de mu[chi, la fiecare pas al meu, mai repede decît mine. Cu cît m\
apropiam, cu atît p\rea s\ se îndep\rteze mai mult. Nu în]elegeam dac\
asta se întîmpla din propria ei voin]\, ori era numai purtat\ de o
voin]\ str\in\. Disp\rea din vedere înspre orizont marcînd doar direc]ia
cu str\lucirea neagr\ a sexului. Apoi, în timp ce urlam, eram din nou
pe cîmpul verde. Arm\sarul negru sau alb era lîng\ mine [i m\ privea
cu ochii s\i umezi [i blînzi. Am vrut s\ încalec, îns\ calul se ferea f\r\
violen]\, dar cu hot\rîre. Am pus mîna pe grumazul s\u [i l-am mîngîiat.
Sim]eam p\rul aspru în palm\. Se f\cuse frig. Am deschis ochii. Iulia
dormea al\turi, respirînd lini[tit, cu un zîmbet destins pe fa]\. Am în-
velit-o cu un cojoc imens [i am coborît scara de lemn. […]

15
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
 dosar: prejudecata lunii

erotic` [i sensibilitate

D
ac\ stau bine s\ m\ gîndesc, tema erotic\
e pentru mine doar un pretext. De cîte ori
am luat-o în serios, am f\cut-o pentru a m\
putea focaliza mai bine asupra explor\rii
sensibilit\]ii – teritoriul care m\ preocup\ cu prec\dere.
Nu m-am sim]it niciodat\ singur în aceast\ aventur\,
[tiind c\ Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Proust, Thomas
Mann sau Camil Petrescu [i Hortensia Papadat-Bengescu,
la noi, au fost focaliza]i pe aceea[i ]int\. În cazul fiec\ruia
dintre ace[tia, erosul cap\t\ [i un aspect sexual, urm\rit
cu mai mult sau mai pu]in interes, cu mai mult sau mai
pu]in curaj.
Cred c\ tocmai acest interes e în m\sur\ s\ ne explice
ce se întîmpl\ ast\zi cu literatura erotic\, cum [i cît
s-a metamorfozat ea în ultimele decenii, dac\ aceast\
metamorfoz\ contribuie sau nu la o mai bun\ cunoa[tere
a naturii noastre umane.
Constat\rile pe care le putem face imediat sunt simple: odat\ cu începuturile
modernit\]ii ([i aici a[ oferi trei repere modelatoare: Nietzsche, Freud [i suprareali[tii),

emil brumaru interesul pentru fiin]a noastr\ carnal\ [i limitele condi]ion\rilor noastre
morale devine dominant; erosul se deschide spre erotism, impudoare, sexualitate,
pornografie; sexul începe s\ fie privit ca un teritoriu al experien]elor limit\,
regeneratoare, pozitiv detabuizante; for]a de polarizare ontologic\ a ra]iunii e
personal, nu pus\ sub semnul întreb\rii.
Ast\zi ne afl\m înc\ în plin\ opera]ie de procesare a con]inutului acestor explor\ri.

[tiu ce e aia De[i harta complet\ a problemei n-a fost înc\ trasat\. Personal, prin c\r]ile pe
care le-am publicat pîn\ acum, simt c\ [i scrisul meu se integreaz\ în aceast\ vast\

Òliteratur` ofensiv\ antira]ionalist\, „corporeal\” (ca s\ folosesc aici un termen medical pe

care limbajul critic îl poate prelua cu un real folos) [i m\ simt destul de bine în
aceast\ postur\, protejat aprioric de spiritul timpului nostru, de aspectele lui
erotic`Ó senzualiste, hedoniste, vesel apocaliptice.
Trebuie îns\ s\ recunosc, pe de alt\ parte, c\ aceast\ înregimentare transpersonal\
în trupele de asalt ale antira]ionalismului sexualizat m\ [i nelini[te[te [i m\ face s\
bat în retragere.
Sîntem înc\ speria]i de bombe! Cum citesc un text Eu cred [i într-un ra]ionalism al corpului [i al erosului, sunt convins, ca [i Roland
ni]elu[ mai bombat la cur, criticii (tineri, deh! b\trîiori), Barthes, c\ “trupul meu gînde[te altfel decît mine”, c\ sensibilitatea î[i con]ine [i
or te aplaud\ pe daiboj... fiindc\ eshti cool, or te ea propriile registre de luciditate gnoseologic\. În aceast\ situa]ie, date fiind contextele
trimit la psiholog sau, violent, la balamuc! Personal, autohtone [i interna]ionale ale problematicii corpului, nu cred c\ sînt un promotor
nu [tiu ce e aia „literatur\ erotic\”!!! S\ fie cuvintele, al literaturii erotice în sens curent, a[a cum m\ socotesc unii critici. Sexul [i iubirea
cîteva, vreo 5-6, mai zdravene, mai mustoase-n
sînt, dup\ p\rerea mea, ni[te catalizatori ai naturii noastre perceptiv-contemplative.
miezul cleios al limbajului pe [leau? Dar ele mai
mult stîrnesc voio[ie estetic\, decît frison Erosul (în orice form\ s-ar manifesta el, de la cele sublime la cele pur coitale) schimb\
[i-orgasme ca-n basme, dac\ sînt bine montate lumea, îi scoate la lumin\ fe]ele nev\zute, sintetizeaz\ într-o singur\ mare revela]ie
în fraz\. Nu pot s\ uit Povestea pove[tilor lui mintea [i inima, trezia [i catalepsia, pl\cerea [i fascina]ia mor]ii. Dup\ cum [tim, Eminescu
Creang\ sau, mai încoace, Povestea pove[tilor cuno[tea bine aceste st\ri, în realitate imprezentabile. M\rturisesc c\, la rîndul meu, f\r\
Gen. ‘80 a lui Mircea Nedelciu! Delicioase amîndou\, a fi un fan eminescian, sînt fascinat de aceast\ privilegiat\ form\ de cunoa[tere sensibil\,
cu un humor greu de st\pînit în h\]uri... Mai singura care î]i îng\duie, dincolo de cuvinte, s\ în]elegi [i s\ iube[ti cu adev\rat lumea.
recent, a[ aminti la fix pe Ioana Bradea cu
Ei bine, ca scriitor de romane mai mult sau mai pu]in erotice, m\ simt pedepsit s\ caut
singularul B\g\u, carte poematic-[ugubea]\,
explodînd ca un brand din alea care sfîrtec\ toate acele cuvinte, propozi]ii, fantasme lingvistice de care ceilal]i oameni nu au nevoie
trupul [i sufletul cititorului îndr\gostit pe via]\ pentru a se bucura de iubire [i sex. Nu [tiu cî]i scriitori contemporani au în]eles cu adev\rat
[i pe moarte de carnea macr\ a volumului. Pe care sunt obliga]iile incluse ireversibil în aceast\ epuizant\ pedeaps\. Cei care au intuit
la 40 de ani am comis [i eu ni[te sonete, scrise c\ erosul, corpul [i sexul nu sînt ni[te valori în sine, ci ni[te deschideri spre toate virtualit\]ile
la mare ananghie, cînd credeam c\ nu voi umanului au fost [i continu\ s\ fie marii scriitori. Printre cei de ast\zi – e vorba de scriitorii
mai putea niciodat\ îmbrobodi în versuri care-mi plac [i care m-au ajutat s\-mi în]eleg propriile obsesii - i-a[ aminti pe Henry Miller,
poezia pierdut\. {i atunci, fa]\ în fa]\ cu Italo Svevo, Gombrowicz, Patrick Süskind, Kundera, Javier Marias, Max Blecher, Radu Petrescu,
iminenta dispari]ie a talentului, am izbucnit
Alexandru Vlad, Nicolae Breban, {tefan Agopian.
într-un hohot disperat de rîs, amestecînd
pulele cu pizdele de-a valma, f\r\ nici un
gînd de-a-mi face cunoscut\ vreodat\
Infernala comedie. C\ s-a întîmplat altfel,
e-o nostimad\! În rest, cred c\ „literatura
erotic\” e deja fumat\; futu-i! gheorghe cr`ciun
16
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................. noua literatur`

Aventurile intime ale unei
prostituate de lux londoneze,
traducere de Constantin
Dumitru Palcus,
Editura TREI, 2006
Povestea vie]ii mele. Povestea lui
Jacques Casanova de Seingalt
Vene]ianul scris\ de el însu[i în
Dux din Boemia, traducere de
Irina Mavrodin, Editura TREI, 2006
dosar: prejudecata lunii
Cele o sut\ dou\zeci de zile ale
Sodomei sau {coala libertinajului,
traducere de Tristana Ir, Editura
TREI, 2005

Acest proiect nu a fost o întîlnire a controverselor, ci o întîlnire a entuziasmelor. Oricum sîntem o editur\ cu caracter u[or
detabuizant, dac\ st\m s\ ne gîndim c\ Editura Trei a început prin a publica texte de psihanaliz\, disciplin\ care era cvasi-
absent\ pe pia]a de carte a anilor ’90. Presa a fost interesat\ de provocarea pe care am lansat-o cititorului, [i asta explic\
[i interesul [i succesul c\r]ilor care sînt publicate. Nu ne-am ferit s\ punem al\turi de texte mai vechi [i texte extrem de
contemporane, experimente literare. Reac]ia poate fi cel mai bine decelat\ dup\ vînz\ri, dar [i din pres\. Pozi]ia criticilor
nu e ipocrit\. Exist\ [i alte mize care apar odat\ cu romanul, a[a este miza unui limbaj specific care este greu de redat în
cadrul t\u cultural. De multe ori avem dificult\]i în a recruta traduc\torii. Exist\ [i un poten]ial decalaj lingvistic, [i atunci
este mai greu de recreat o realitate lingvistic\ u[or exprimabil\ în englez\, s\ zicem. Exist\ [i scriitori români a c\ror miz\
se plaseaz\ în registrul senzual, erotic, al limbii. Avem anumite proiecte legate [i de autorii români de literatur\ erotic\.
Numai c\ lucrurile nu se pot face toate dintr-o dat\.

Magdalena M\rculescu-Cojocea,
director editorial al Editurii Trei, coordonator Eroscop

de ce tocmai astfel de c`r]i?

Este prin urmare o îndr\zneal\ s\ editezi
lucr\ri cu consonan]\ erotic\ – ba chiar,
vor spune unii, pornografic\ –, sau esen]ial
este ca prin lectura unei intimit\]i dezv\luite
(fantasmate sau nu, e totuna, din moment ce
dorin]a a intrat în jocul eului pornit în c\utarea
unui „noi” ipotetic) s\ furnizezi echivalentul
furtunilor care traverseaz\ – cu toate ecluzele
deschise – corpul f\r\ acces? Este oare important
s\ încerci s\ te înc\p\]înezi (dar mai exist\
oare „cap” [i „carne” aici?) s\ exprimi
inexprimabilul tr\it totu[i, imaginabil [i
inimaginabil, acest necontenit paradox
constînd în a pune jos [i a poseda legea
gravita]iei cu scopul de a da pondere
poftelor noastre imaginare? Astfel, a
citi înseamn\, de fapt, a da de v\zut,
chiar a da de sim]it, a sim]i c\ dai
de tr\it. Este oare acesta un lucru
important?
Confesiunile sexuale ale
unui anonim rus, traducere
de Doru Mare[, Ed. EST,
2003
Întregul corp al literaturii române
s-a retras [i s-a dezvoltat de unul singur,
autoerotic, în limb\, o limb\ f\r\ corp
literar integral îns\: slobod\-n gur\, din
gur\ în gur\. În aceste condi]ii, a scrie [i
a traduce literatur\ „erotic\” – literatur\
a corpului explodat, torturat – înseamn\
a deforma, a caricaturiza [i a def\ima
însu[i erotismul, sfin]enia lui. Ca ni[te
copii, abia ne descoperim, scriind [i
traducînd, pe trupul limbii, tatonant,
trupul propriu, care niciodat\ nu ne
apar]ine, e repetat [i divers posedat.
Sîntem abia la primii pa[i, la primii fiori.
{i înc\ ne gîdil\: erotismul pe limba
român\ înc\ stîrne[te, pudic, rîsul [i
peiora]ia. Dac\ vom r\mîne aici, unde
deja se pare c\ ne-am oprit, mai bine nici
nu ne-am fi apucat. {tiu al]ii s-o fac\ [i
pentru noi, f\r\ noi: literatura universal\,
„canonul occidental” este [i o form\
de erotism, din care erotismul nu poate
lipsi.

Samuel Tastet,
directorul
Louis Calaferte,
Mecanica femeilor, bogdan
Editurii EST
traducere din francez\
de Bogdan Ghiu,
Ed. EST, 2005 ghiu
17
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1
 adrian buz
pia]a interna]ional`
adian bukz vorbe[te
Cealalt` loterie
L a cine e biletul c`[tig\tor? Un principiu generos spune c\ fiecare dintre
noi îl poart\ în buzunar, dar nu întotdeauna recunoa[tem miza; de[i
exist\ un alt principiu nu mai pu]in adev\rat care îl contrazice – unii
oameni s`nt mai egali ca al]ii [i trebuie s\ ne împ\c\m cu ideea. Exist\ îns\
cazuri c`nd subiec]ii au biletul, au [i cuno[tin]\ de el, dar ceva nu func]ioneaz\.
Probabil miza atinge cote insuportabile, între cei doi juc\tori algoritmul loteriei
ve[niciei nu func]ioneaz\, oric`t de h\r\zi]i ar fi ei. Jocul intr\ în impas, indicele se-
cular r\m`ne mut [i legenda moare.
În 1965, taciturnul [i retrasul Sam Beckett vine în New York s\ toarne un film pentru
care a scris scenariul. Filmul se cheam\ Film [i e regizat de Alan Schneider. Beckett
îl vrea în rolul principal pe Buster Keaton, omul cu fa]a [i mintea unui pokerist de
carier\, cel despre care se spune c\ l-ar fi avut în minte atunci c`nd a scris
A[tept`ndu-ll pe Godot. Dup\ o serie de telefoane, Beckett intr\ în camera de hotel
din Manhattan în care actorul în v`rst\ de 68 de ani locuia împreun\ cu doamna
Keaton. Îl g\se[te în fa]a televizorului, urm\rind o partid\ de baseball în compania
unei cutii de bere. Dar discu]ia pe care înaltul irlandez o a[teptase cu at`ta ner\bdare
nu se produce, e mai degrab\ un schimb de replici monosilabice. Nu conteaz\ c\
filmul Film în cele din urm\ a ie[it bine, ci faptul c\ filmul înt`lnirii celor doi a e[uat
dincolo de a[tept\ri. Se pare c\ acest bilet a fost stricat.
În schimb, de cealalt\ parte se afl\ Cioran, cel care poveste[te c\ Beckett era omul
în compania c\ruia discu]ia aluneca firesc spre miezuri nea[teptate, indiferent de
subiect, [i mai poveste[te c\ p`n\ [i t\cerile, în preajma lui, atingeau cote de tensi-
une care nu puteau s\ însemne dec`t un soi de paraconversa]ie între doi indivizi ai
unei specii de pe alt\ planet\.
În dou\ camere al\turate dintr-un campus universitar american î[i a[teapt\ r`ndul s\
apar\ în fa]a publicului pentru o [edin]\ de lectur\ Charles Bukowski [i William
Burroughs. Scena unui alt mare e[ec este povestit\ de Bukowski în romanul Femei.
Agentul care îi invitase acolo intr\ în camera lui Hank [i îl întreab\ dac\ nu vrea s\
bea un pahar de whisky cu Bill Burroughs. Nu, vine r\spunsul lui sec. R\spunsul este
identic ca mesaj [i ca zg`rcenie cu cel rostit de Burroughs un pic mai devreme. Se
pare c\ în cazul acestui meci biletul era rupt la ambele capete.
În contrapunct, nu m-a[ servi de rela]ia special\ [i îndelungat\ pe care Burroughs o
are cu Allan Ginsberg [i care, de multe ori, atinge cotele unui mariaj psihic, dup\
cum o nume[te poetul; dincolo de faptul c\ „mariajul” s-a transformat nu de pu]ine
ori într-o form\ reciproc\ de vampirism psihic, s-a împlinit [i fizic, iar acest fapt nu
serve[te discu]iei de fa]\ - cunosc persoane care se indigneaz\ chiar [i din mai pu]in,
atunci c`nd afl\ despre scriitori lucruri care sfideaz\ greoaia moral\ burghez\. L-a[
aduce, mai degrab\, în discu]ie pe Brion Gysin, artistul britanic, pe care Burroughs îl
cunoa[te în Hotelul Beat din Paris [i al\turi de care tr\ie[te emo]ia unor n\scociri [i
re-n\scociri delirante [i a descoperirii unor personaje istorice din lumea islamului
care dac\ ar tr\i ast\zi ar face [tirea zilei pe CNN. M\ rog, în cazul lui Burroughs, pe
orice parte am întoarce biletul cu pricina, exista [ansa ca cineva s\ ]ipe sau mai r\u.
Dar, dincolo de naivitatea, absurdul sau chiar aparenta monstruozitate a
preocup\rilor celor doi r\m`ne o anume bucurie [i însufle]ire, o desc\tu[are în
imagina]ie [i spirit pe care doar doi juc\tori afini o pot ob]ine. Poate deloc
înt`mpl\tor acest bilet se suprapune cronologic [i geografic peste cel al cuplului
Beckett – Cioran: Parisul anilor ‘50 - ‘60. Cu un mic efort de g`ndire asociativ\, în urma
r\sfoirii unei istorii literare, cineva ar putea în]elege foarte u[or c\, de fapt, turnul-
simbol al Parisului folose[te ca un releu pentru… m\ rog… [i dac\ biletul e acordat
pe frecven]a potrivit\… ei bine… da… Cineva ar putea spune.
Adrian Buz, 35 de ani, autorul volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, ultimul ap\rut în
colec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom, în 2005. A tradus William Burroughs [i John Dos Passos.
18
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`
Primul volum de povestiri, Sommerhaus, später, a ap\rut în 1998.
În semn de recunoa[tere oficial\, i se acord\ o serie de premii:
Kreist (printre al]i laurea]i ai aceluia[i premiu se num\r\ Musil,
Brecht, Herta Müller), apoi premiile Hugo Ball, Bremer. Ei îi
urmeaz\ un nou val de scriitoare tinere – Ariane Grundies,
Mariana Leky – care se lanseaz\ în acela[i stil cu povestiri scurte;
totu[i, nu cu acela]i succes. În 2003 lui J.H. îi apare al doilea volum
de proz\ scurt\, Nichts als Gespenster. Este tradus\ în 15 limbi.
Din 2004 încoace, c`teva din povestiri îi sunt ecranizate.
Actualmente Judith Hermann lucreaz\ la un nou volum.
\n compania stafiilor
lui Judith Hermann
P
este proza lui Judith Hermann am dat înt`mpl\tor într-o
dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\, c`nd zloata se
topea pe str\zi [i pe tivul blugilor mei. Eram în Viena, la
cap\tul lui Mariahilferstrasse, peste drum de Westbahnhof,
în libr\ria cu exemplare cu defect [i pre]uri la jumate. M\ uitam pe rafturile
editurii Fischer, c`nd, din mai multe volume, am ales cartea asta al c\rei titlu
îmi atr\sese aten]ia, Nichts als Gespenster – îmi suna un pic cam patetic,
ceva cu stafii, [i m-am g`ndit imediat la Ghost Busters. Judith Hermann…
numele nu îmi spunea nimic, am întors cartea [i m-am uitat pe coperta din
spate: “Proza lui Judith Hermann (…) ]ine de ce are mai important de oferit
literatura german\ din zilele noastre”, semnat Marcel Reich-Ranicki, criticul
literar-institu]ie din spa]iul de limb\ german\. Mda, mi-am zis, asta scrie pe
coperta oric\rei c\r]i. În cele din urm\ am deschis la primul fragment din prima
povestire [i am început s\ citesc. Dou\ prietene, într-o atmosfer\ intim\, una
încerca s\ îi smulg\ o promisiune celeilalte, la mijloc era un tip. Cealalt\
povestea întreaga scen\, la persoana înt`i, trecut, cumva emfatic, dar cu o
directe]e în ton care a stabilit pe loc un soi de complicitate între mine-cititor [i
ea-povestitoare. Am pl\tit cartea, m-am dus acas\ [i în felul \sta am mai omor`t
o dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\.
Povestirile lui Judith Hermann sunau straniu, niciodat\ vesel. De[i nu abundau în
intrigi, conflicte, r\sturn\ri spectaculoase de situa]ie, reu[eau s\ m\ ]in\ conec-
tat. Tensiunea asta ]inea de ceva ca un puls interior al textului, str`ns legat de stil,
de modul în care era spus\ povestea, de locul unde c\deau accentele, unde se
desp\r]eau tu[ele groase de creion\rile fine, detaliate. Ce nu îmi place la J.H. e
tendin]a ei de a ne da nou\, cititorilor, mici tablouri, scene ca ni[te imortaliz\ri,
gata de înr\mat [i at`rnat pe perete. Textele abund\ de femei fum`nd la fereastra
deschis\ prin care se întrez\resc panourile electrice ale reclamelor, sau de femei
fum`nd punct, cu diferite posturi, mimici, gesturi ata[ate. Apoi, mai sunt privirile
în oglinda de la baie, înso]ite de g`nduri existen]iale, femeie în scr`nciob,
leg\n`ndu-se, b\rbat alerg`nd în z\pad\, privit de
departe, etc. Scenele astea mi se par prea c\utate. Nu
ovidiu pop
m\ conving.
De ce ar citi cineva J.H. dac\ afar\ nu e o dup\-
amiaz\ mohor`t\ în care se tope[te zloata pe str\zi?
Din multe motive. Enum\r doar dou\: 1) fiindc\
povestirile ei sunt îndeajuns de scurte înc`t s\ nu
adormi înainte de intrig\. J.H. nu e Thomas Mann,
de[i scrie în aceea]i limb\. 2) Fiindc\ în timbrul
vocii ei ai putea distinge marca acelei p\r]i a lumii
vest-europene aflate în pan\ de idealuri. O lume
care, ca [i personajele lui J.H., încearc\ s\ între-
vad\ contururi într-o spa]iu populat de fiin]e fan-
tomatice.
J.H. nu este înc\ tradus\ în limba român\. Motive
ca s\ fie s-ar g\si. În primul r`nd, unei literaruri îi
prinde bine s\ traduc\ din autori buni, în gene-
ral. Apoi, ea e parte a unei literaturi germane
contemporane subreprezentate la noi în ultimii
ani. În al treilea, J.H. e t`n\r\, c\r]ile ei abia au
început s\ apar\, deci evolu]ia ei ar putea fi
urm\rit\ live de publicul român interesat. În al
patrulea r`nd, asta mai ales pentru breasla edi-
torilor/editoarelor, J.H. pare c\ se vinde bine:
în biblioteca mea se afl\ a [asea reeditare în
cinci ani a primului volum de povestiri pu-
blicat în 1998. Între timp au mai trecut trei
ani.
Ovidiu Pop, 24 de ani, absolvent al SNSPA, actual-
mente masterand în {tiin]e Politice la Institut für
Politikwissenschaft, Viena.
 gruia dragomir
fear and loathing,
gonzo [i helvetica
Buy the ticket, take the ride.
Hunter S. Thompson
american reader
ra împachetat\ într-o hîrtie pe care scria mare, cu litere ro[ii: Helvetica (cuvînt
E L
care desemneaz\ un font din Word, dar pe care eu îl folosisem de mai multe ori
gre[it pentru a denumi o stare euforic\). From Mihaela, with very little inspiration...
Enjoy!: HUNTER S. THOMPSON - Fear and Loathing in Las Vegas: A Savage Journey
to the Heart of The American Dream. „Helvetica”, m-am gîndit, în timp ce încercam s\ îmi
manifest bucuria, bîlbîindu-m\. Este un lucru binecunoscut de to]i prietenii mei c\ sunt
unul dintre diehard fans ai filmului regizat de Terry Gilliam, cu Jonny Depp [i Benicio Del
Toro în roluri principale. {tiam la ce s\ m\ a[tept atunci cînd voi deschide coper]ile. Surpriza
mai mare era c\ intram în posesia unui „obiect de cult” destul de pu]in cunoscut [i greu
de procurat. Pentru c\, de[i foarte mul]i au v\zut filmul, doar cî]iva [tiu c\ în spatele lui se
afl\ o carte [i un autor. Acest lucru se întîmpl\, poate, [i pentru c\ nu exist\ o traducere,
de[i interesul pentru a[a ceva ar fi foarte mare. În State, Fear and Loathing in Las Vegas,
cartea, s-a bucurat de un succes imens de-a lungul anilor.
Pu]ini oameni în]eleg “psihologia”, impactul [i reac]ia în lan] care se declan[eaz\ cînd
pui un diehard FLLV fan într-o asemenea situa]ie. Înc\ ]ineam cartea în mîini bîlbîind
“Helvetica”, iar prin cap îmi treceau incontrolabil tot felul de flash-uri, buc\]i din coloana
sonor\, flux de informa]ii. Un fel de episod-videoclip din Teleenciclopedia. Exemplu:
Thompson (aka Raoul Duke) a devenit foarte repede o figur\ legendar\ a „contraculturii“
americane. Jurnalist cu o experien]\ vast\ în domeniu, lucrînd pentru mai multe reviste
de-a lungul timpului (Rolling Stone, Scanlan’s Monthly, Sports Illustrated, Playboy etc.)
[i scriind despre politic\, sport, festivaluri muzicale, Thompson a refuzat s\ fie închis de
regulile stricte ale jurnalismului obiectiv, inventînd astfel un nou tip de jurnalism: jurnalismul
Gonzo. Stilul Gonzo se ghideaz\ dup\ ideea lui William Faulkner, care spunea c\ „cea mai
bun\ fic]iune este de departe mai adev\rat\ decît orice fel de jurnalism”. Un articol Gonzo
î]i r\mîne în cap în primul rînd pentru stilul s\u viu colorat, umoristic, pentru viteza cu
care se desf\[oar\ totul, pentru micile detalii sau pentru înt`mpl\rile bizare, uneori
neveridice, dar care în acela[i timp î]i ofer\ un punct de vedere unic pentru a descrie cu
acurate]e realitatea. Reporterul [i c\utarea informa]iilor despre subiect sunt mai importante
decît subiectul în sine. Astfel, uneori, textele sale alunec\ foarte u[or înspre fic]iune, de[i
cadrul/scheletul articolului este cît se poate de real. No]iunile noastre de istorie sunt
alc\tuite din adev\ruri [i minciuni, uneori f\r\ nici o consisten]\, alteori rescrise în
mod constant. La fel se întîmpl\ [i cu stilul Gonzo.
Mai mult ca sigur, succesul lui Thompson se datoreaz\ [i faptului c\ scrie cu o foarte mare
u[urin]\, f\r\ nici un efort, despre lucruri în care este implicat personal, despre
droguri, sex, violen]\ [i sport, lucruri care reprezint\ o obsesie pentru marea
majoritate a oamenilor. De aceea, atunci cînd Thompson scrie la persoana întîi, nu
scrie numai despre el, dar [i despre cititorii s\i. El este reporterul în armur\ argintie, un
cascador, un personaj înzestrat cu puteri supranaturale, capabil s\ (-[i) înving\ demonii
[i în acela[i timp s\ ne spun\ povestea.
Fear and Loathing urm\re[te drumul lui Raoul Duke (Hunter S. Thompson) împreun\
cu avocatul s\u samoan, Dr. Gonzo (Oscar Zeta Acosta), din Los Angeles spre Las
Vegas, pentru a descoperi partea întunecat\ a Visului american. {i, pentru a-[i putea
îndeplini misiunea cu succes, se înarmeaz\ cu un arsenal de substan]e halucinogene
de dimensiuni de-a dreptul stupefiante. Cartea a început ca un articol pentru revista
Sports Illustrated despre cursa de motociclete Mint 400 din 1971. În acela[i timp Thompson
fusese trimis la Vegas de c\tre revista Rolling Stone pentru a scrie un articol despre o
conferin]\, av`nd ca tem\ lupta împotriva drogurilor, la care luau parte reprezentan]i ai
poli]iei din mai multe state.
Pe de-o parte, cartea este un studiu despre cet\]enii, stilul de via]\ [i str\lucirea Las Vegas-
ului. Pe de alt\ parte, este povestea on the road a doi prieteni care încearc\ s\ vad\ cît
de mult pot s\ decad\ urm\rind Visul american.
„Minciunile” inserate `n articolele Gonzo s`nt folosite pentru a ironiza declara]iile mincinoase
ale altora. Nu po]i s\ iei în serios tot ce spune [i scrie Hunter, pentru c\ dac\ o faci, atunci
nu s-au prins cu ce [i cum se m\nînc\ jurnalismul Gonzo. - Va urma - Helvetica!
Coperta primei edi]ii, americane, din 1971 Hunter S. Thompson
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1
pia]a interna]ional`
Incidentul bizar al cîinelui
din miez de noapte
(sau despre creative reading [i premii literare)
a scurt timp dup\ decernarea Premiului Nobel pentru
Literatur\, într-una din c\l\toriile mele virtuale, m-am
împiedicat de dou\ lucruri care completeaz\ puzzle-ul
fic]ional: 1. Lista scriitorilor care nu au luat Premiul Nobel.
Nu e vorba de vreo plictico[enie de inventar care adun\ sute de
nume, eventual ordonate dup\ anul mor]ii, ci de all time favourites.
N-au c\lcat pe covorul ro[u al literaturii: Borges, Brecht, Garcia
Lorca, Ibsen, James, Joyce, Kafka, Nakobov, Pessoa, Proust [i
Valery. O schimbare de perspectiv\ amuzant\, dac\ o prive[ti
în fug\ [i numai cu coada ochiului. 2. Un blog de Creative Reading,
al unui domn care scrie despre c\r]i, despre o var\ portughez\
[i despre Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Chris Meade este directorul
organiza]iei Booktrust din Londra, un fel de wonderland în
care legea suprem\ e pl\cerea lecturii. C\ englezii au un adev\rat
cult pentru distinc]iile literare, [tiam deja. Anual, sînt decernate
mai mult de dou\zeci de premii pentru poezie [i proz\, iar cei
de la Booktrust sînt foarte activi cînd vine vorba de încurajarea
scriitorilor [i a literaturii contemporane, în forme dintre cele
mai diverse.
New Writing Venture este o campanie anual\ de selectare a tinerilor
poe]i [i prozatori din Marea Britanie. Pe lîng\ premiile în bani,
cî[tig\torii sînt înscri[i, al\turi de to]i cei nominaliza]i, într-un
program de creative writing. Timp de un an, particip\ la workshop-
uri de crea]ie conduse de scriitori englezi consacra]i. Cî[tig\toarele
din 2006 sînt Eleanor Thom (proz\) [i Linda Black (poezie), [i
printre nominaliza]i se num\r\ Carol Rifka Brunt, Lenya Samanis,
Patrick Brandon [i Mark Waldron.
The Kim Scott Walwyn Prize a fost înfiin]at pentru a comemora
activitatea directorului editorial al Oxford University Press [i se
adreseaz\ femeilor din industria de carte. Cî[tig\toarea din 2005
este Penelope Hoare, director editorial Chatto&Windus, o filial\
a Random House.
Early Years Awards sînt premiile decernate, în colaborare cu
funda]ia Unwin, autorilor de literatur\ pentru copii [i pre[colari.
Anun]ate la sfîr[itul lunii septembrie, acestea au revenit, în 2006,
scriitorilor Mandy Stanley, Sam Lloyd [i Catherine Rayner. De
altfel, unul dintre cele mai importante proiecte Booktrust este
Bookstart, un program na]ional prin care copiii primesc gratuit
pachete de c\r]i, cu scopul de a forma [i educa publicul foarte
tîn\r.
Booktrust Teenage Prize a fost înfiin]at în 2003 pentru a încuraja
literatura scris\ special pentru publicul adolescent. Este unul
dintre cele mai populare premii Booktrust, fiind sprijinit de scriitori,
editori [i profesori din universit\]i. Pentru al doilea an la rînd,
proiectul a implicat [i The Reading Agency, care va sprijini publicarea
[i distribuirea lucr\rilor premiate în toate libr\riile importante
din Marea Britanie. În 2005, premiul a fost cî[tigat de Sarah
Singleton, pentru romanul Century.
Orange Prize for Fiction, anun]at în 1994 [i decernat pentru prima
dat\ în 1996, se adreseaz\ exclusiv femeilor, indiferent de
na]ionalitate, cu condi]ia s\ fi scris în limba englez\ [i s\ fie
publicate în Marea Britanie. Cî[tig\toarea din 2006 este Zadie
Smith, pentru romanul On Beauty.
John Lewellyn Rhys Prize a fost înfiin]at acum 63 de ani, cu scopul
de a premia autorii sub 35 de ani, fie c\ scriu fic]iune sau non-
fic]iune. Printre cî[tig\torii acestui premiu se num\r\ Jonathan
Trigell, Alkarim Jivani, Sarah Waters [i Giles Coren.
Restul pove[tii se scrie (aproape) zilnic pe booktrust.blogspot.com.
Închei cu unul dintre citatele de colec]ie Booktrust: „But it wasn’t
the end of the book because five days later I saw 5 red cars in a
row which made it a Super Good Day and I knew that something
special was going to happen”. (The Curious Incident of the Dog
in the Night-ttime, Mark Haddon, cî[tig\torul din 2003 al Booktrust
Teenage Prize)
ruxandra ana
19
 noua art`

ruxandra ana

raster art
“OFERTA” este confirmat\ [i verificat\ de un cor angelic, sau de cei mai p\zitori îngeri
dintre to]i supereroii marilor ora[e: Superman [i Batman. Ascult\ sfatul lor în]elept [i veri-
ficat în sute [i mii de episoade salvatoare. Tot a[a, bagheta magic\ atinge epole]ii lui
t\tuca Stalin, îl elibereaz\ de vibra]ia negativ\ [i îl transform\ în erou bucolic ie[it din
culisele Bollywood-u ului” (ßtefan Tiron).
Galeria HAG, 2006

poveste pe fast forward cu

N
e-am întîlnit la Hag, spre sear\. Îmi
surîde ideea c\ Oferta Special\ (cea
mai recent\ expozi]ie a Suzanei)
e acum în exclusivitate pentru mine.
Cer detalii suplimentare, mai ales c\ sînt foarte
curioas\ s\ aflu ce se întîmpl\ cu o expozi]ie
înainte de vernisaj, îmi place orice am\nunt cu
iz de insider, la fel de tare cum îmi plac secretele.
suzana dan art` funny cu nori roz
„Am avut o perioad\ de vreo doi ani în care
nu am prea pictat [i acum expozi]ia asta a
fost a[a, o revenire. Mai ales pentru c\ foarte
u[or pici într-un soi de comoditate: s-a terminat
înc\ o zi de munc\, te duci acas\ [i... te duci
acas\. {i acolo se termin\ tot. Dar e bine s\
î]i continui ziua în atelier, s\ lucrezi m\car o
jum\tate de or\, cît s\ nu ui]i de tine”. Cu atît
mai mult cu cît, îmi spune mai departe, lucr\rile
ei sînt un fel de jurnal, cu un grad de intimitate
destul de ridicat [i c\ vorbesc foarte mult
despre ea. „Dar mul]i nu percep lucrul \sta,
li se pare c\ totul e foarte funny [i cam atît.
Totu[i, unii mai v\d c\, dincolo de aspectul
\sta roz, se întîmpl\ ceva”. Ca bonus,
micul secret despre finisaj: „Pl\nuisem
pentru vernisaj un performance cu
Cosmin }apu, unul din oamenii
Rokolectiv, pe care l-am invitat s\
pun\ muzic\. Acum, la finisaj, o
s\ facem totu[i acest performance
– care se leag\ de canapeaua
asta cu inimioare. I-am promis
unui amic c\, în cazul în care
reu[e[te s\ o aduc\ pe Paris
Hilton în Bucure[ti, eu o s\
ofer aceast\ canapea, ca
doamna
Hilton sa cînte de pe ea. Dar,
dat fiind faptul c\ ea nu o s\ vin\,
am zis c\ o s\ fim noi doi Paris
Hilton”.

Galeria H’ART, 2004

20
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`
 noua art`
Sf\ntul cu trei m\ini
[i [apte picioare

Parc\-mi f\cea [i mie cu ochiul canapeaua, dar ne hot\rîm s\

schimb\m decorul [i ne mut\m din galerie într-un restaurant cu
b\ncu]e de tren de secol 19 [i cu vedere la un col] de strad\ din
vechiul Bucure[ti. Mi se înv\lm\[esc ideile în cap [i a[ vrea s\ aflu,
dintr-o suflare, în ce stadiu e pia]a de art\ româneasc\, la ce
lucreaz\ Suzana acum [i mi se pare tentant\ [i discu]ia despre
joaca de-a [i cu istoria. Mai ales c\ de acela[i tratament ironic au
avut parte [i Casa Poporului sau {tefan cel Mare. În 2004, pentru
expozi]ia care a inaugurat MNAC, Suzana a pictat mai multe re-
Galeria H’ART, 2004
plici, mici de tot, ale Casei Poporului, plutind pe nori de lev\n]ic\.
„A[a am v\zut frica asta cu care percepem monstrul. E un soi de
psihologie infantil\ care func]ioneaz\ [i atunci cînd sîntem mai
mari. Ai o problem\ foarte mare [i, atunci, minimalizezi, pentru c\ nu ai alt\ rezolvare. despre vernisaje, libertate [i zmee
Cealalt\ variant\, cea dramatic\, ar fi s\ accep]i monstrul peste tine [i atunci s-a termi-
nat totul”.
Mai vorbim o vreme despre trenduri, de la interven]ii în spa]iul public la
Tot în 2004, o expozi]ie de grup de la H’Art (F.A.Q. about Steve the Great) a pus pe jar
bloguri („unul despre pisici pentru o prieten\ [i unul sentimental pentru
mîndria na]ional\, greu de împ\cat cu lectura în cheie parodic\ a istoriei. Atunci,
el, pentru c\, pîn\ la urm\, rolul noilor medii e s\ nasc\ noi pove[ti”) [i la
Suzana a f\cut cincizeci de cópii din ghips ale degetului mic de la mîna stîng\ a
arta contemporan\ chinez\, la mare c\utare acum (ne întîlnisem cu o
domnitorului moldovean. „Eu nu am c\utat s\ demitizez, pur [i simplu nu am fost
sear\ înainte la un vernisaj la MNAC. Expozi]ia Through Popular Expression,
de acord cu sanctificarea lui. Cu lucrarea mea, eu am repetat o istorie. {i acum,
a unui grup de arti[ti din China, e deschis\ pîn\ pe 19 [i merit\ v\zut\ fie [i
dac\ facem inventarul unui sfînt [i începem s\ adun\m toate oscioarele lui, con-
numai pentru a-i gusta exotismul). Nu în ultimul rînd, trendurile europene.
stat\m c\ ar fi avut cel pu]in trei mîini [i [apte picioare. Eu m-am amuzat foarte
[i pia]a de art\ româneasc\.
tare c\ {tefan cel Mare a fost f\cut sfînt, [i am vrut s\ fiu prima care s\ îl falsifice.
„În ultimii doi ani, cred c\ a început un galop în arta contemporan\ româneasc\.
Dac\ tot e sfînt, atunci s\ ne asum\m [i aceast\ poveste”. Experimentul [i joaca
Acum am sentimentul \sta, c\ nu mai exist\ nici o diferen]\. Calitativ, st\m foarte
par s\ fie regulile dup\ care se ordoneaz\ un univers propriu, despre care
bine. Exist\ [i puncte slabe, chestii care se mi[c\ mai greu. Unul dintre ele este
Suzana vorbe[te ca despre un „rai” pe care îl [i inventariaz\ rapid: „Sînt ani-
chiar pia]a de art\, care nu are cum s\ se formeze atît de repede. În timp, [i galeriile
male, [i sînt oameni, [i personaje din desene animate, [i cred c\ am trimis [i o
se vor specializa, [i acela[i lucru se va întîmpla cu publicul”. De cîteva ori m-am
tav\, la un moment dat, cu o friptur\, parc\ [i un tort, [i o ma[in\, [i un pistol
întrebat cum se face c\ la vernisaje apar, mai tot timpul, aceia[i oameni. Am profitat
de juc\rie... de fapt, pe \la nu l-am trimis în rai, \la a fost rezolvarea pe care am
de ocazie [i am dat întrebarea mai departe. „Sînt mul]i oameni c\rora le e fric\
g\sit-o în momentul în care cei de la Centrul Ceh au invitat mai mul]i arti[ti s\
s\ intre într-o galerie. Au senza]ia c\ trebuie s\ ai un anumit tip de comportament.
interac]ioneze cu spa]iul urban. Am v\zut un pistol de plastic, l\sat acolo [i
Dar e p\cat. Oamenii trebuie s\ vad\ [i s\ aib\ o reac]ie. Eu v\d cum se schimb\
spart pe asfalt, [i imediat mi-am imaginat o tentativ\ de act terorist ratat. Îmi [i
lucrurile de la un an la altul. Încep s\ aib\ mai mult curaj, s\ fie mult mai deschi[i
imaginam teroristul care st\, fumeaz\ o ]igar\, rateaz\ [i se car\”. Imaginea
[i mult mai relaxa]i [i mult mai curio[i”. Dup\ ceva mai mult de dou\ ore, pe acela[i
pistolului, pe un panou de 3 x 6 metri, a fost amplasat\ în Cotroceni, în cadrul
ton optimist-juc\u[ de la începutul discu]iei, îmi mai spune c\ avem, în sfîr[it,
proiectului „Billboard în spa]iul public”, propus de Centrul Ceh în încercarea de
destule spa]ii alternative pentru ca proiectele bine realizate s\ poat\ fi puse în
a înlocui discursul publicitar cu cel artistic.
practic\. „Nu sîntem într-un moment de criz\. Vrei neap\rat
s\ faci, se poate. OK, nu-]i mai place în România, te rog eu mult,
pleac\. E[ti foarte liber. Dac\ e[ti nefericit în ]ara asta, de ce
stai s\ te chinuie[ti? Devii peste doi ani deprimat [i peste
trei te omori. Cred c\ e penibil”.
Vorbind despre proiecte, pun [i ultima întrebare, tot de dragul
am\nuntelor cu iz de insider. „Am o idee de festival pe care
vreau s\ îl organizez acas\, la Z\rne[ti. Ar fi un festival legat
de ideea de efemer, [i a[ vrea ca totul s\ se întîmple în natur\,
nu în ora[, s\ fie un soi de festival care s\ nu lase nici o urm\
[i toate lucr\rile, toate performance-urile s\ fie interven]ii
de moment. {i mai am o poveste cu zmeele. Vreau s\ înv\]
copiii s\ fac\ zmee. Dar nu vreau s\ r\mîn numai la asta. Vreau
s\ invit arti[ti [i tehnicieni, vreau s\ facem proiecte de mari
dimensiuni, zmee tridimensionale. Sînt chestiile astea efemere,
care au valabilitate doar cînd sînt în aer. {i vreau [i muzic\...
Mi-a[ dori tare mult s\ se întîmple povestea asta, e visul meu
cel mai frumos”.

Centrul Ceh, 2006,

Billboard `n spa]iul public
21
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1
 noul teatru

espre neam]ul Armin Meiwes presa a scris pe larg acum vreo c`]iva ani. Individul a dat anun]ul “caut

D
onnlin
b\rba]i tineri pentru a fi m\cel\ri]i de-aadev\ratelea [i consuma]i” pe c`teva forumuri de pe inter-
net [i a primit peste dou\ sute de mesaje `n care oamenii se ofereau s\ fie m`nca]i. ~n fa]a unui
asemenea succes, Meiwes a trebuit s\ fac\ o selec]ie la s`nge (ca s\ zic a[a). Mai `nt`i i-aa triat
ne, prin interviuri foarte aplicate. S-aa v\zut [i cu vreo cinci in[i, de care n-aa fost mul]umit - pe unul l-aa
respins c\ era prea gras, pe altul c\ i s-aa p\rut c\ avea preten]ii nebune[ti (s\ i se ard\ testiculele cu
arunc\torul de fl\c\ri), pe altul c\ era prea `n v`rst\, [i tot a[a. P`n\ la urm\, alesul a fost inginerul Bernd
Juergen Brandes (43 de ani), pe care Meiwes l-aa chemat la el pe data de 10 martie 2001 s\-ll h\cuiasc\. {i,
cum omul era ok, a f\cut-o o. {i-aa filmat tot perrforrman
nce-u
ul, a[a c\, mai t`rziu, c`nd a fost prins, procurorii au
putut s\ vad\ tot felul de detalii picante, cum ar fi de exemplu acela c\, mai `nt`i de toate, Armin i-aa t\iat
lui Bernd penisul, pe care l-aa fript rapid [i apoi l-aau m`ncat `mpreun\, ca pe un wurrst. Cei doi se
cunoscuser\ pe internet exact `n ziua de Sf`ntul Valentin.

C`nd am aflat de bursa de un an care mi se oferea `n Germania, m-aam g`ndit c\ ar fi o bun\ oportuni-
tate s\ studiez, la fa]a locului, cazul lui Armin Meiwes. Voiam s\ scriu un roman pornind de la el. Ajuns
acolo, m-aam pus pe treab\: am str`ns tot felul de date, am luat leg\tura cu procurorii, am f\cut rost de
`nregistr\rile procesului, am fost la Rotenburg s\-ii v\d casa lui Meiwes, ba chiar am `ncercat s\ m\
`nt`lnesc cu el, `n `nchisoare (`nt`lnire care nu a mai avut `ns\ loc, pentru c\ el mi-aa transmis prin avocat
c\ e dispus s\-[[i spun\ povestea numai contra unui milion de euro). ~n fine, m-aam documentat serios.
(Faptul c\ `n Germania am scris, totu[i, despre altceva este o alt\ poveste.) Am f\cut rost inclusiv de E penibil s`-]i fie fric`
c`teva conversa]ii on nlin
ne dintre Armin Meiwes [i Bernd-JJuergen Brandes, descoperite de procurori.
Pourr la bon nne bouche, reproduc `n cele ce urmeaz\ un fragment `n care discu]ia se `nv`rte `n jurul de limbajul violent
sf`rcurilor. ( Userr nam
me-uul lui Meiwes este Franky, iar al lui Brandes – Cator.)

(...)
Cator: sper c\ vorbe[ti serios, fiindc\ eu chiar `mi doresc asta
Cator: sf`rcurile mele abia a[teapt\ s\ ajung\ `n stomacul t\u
Franky: cool !
Cator: da Cît de mult te influen]eaz\ în scriitura unui text de teatru fap-
Cator: acum, de exemplu, mi s-aau `nt\rit de pl\cere tul c\ e[ti regizoare? Ai de la început în minte evolu]ia lui sce-
Franky: s`nt numai bune. va fi o chestie super s\ ]i le mestec nic\?
Cator: te pot ruga ceva?
Franky: sigur De[i scriam texte pentru teatru înainte de a fi student\ la
Cator: s\ le-nnghi]i nemestecate regie, m\ consider mai degrab\ regizor decît dramaturg.
Franky: sf`rcurile?
Faptul c\ am lucrat foarte mult în timpul facult\]ii cu actori,
Cator: da
Cator: vreau s\ ajung\ `n stomacul t\u nemestecate scenografi [i un coregraf m-a ajutat enorm în momentul în
Franky: ok, dac\ asta vrei tu, voi ]ine seama de asta care m-am hot\rît s\ scriu din nou. Ce se schimbase dup\ anii
Cator: vreau s\-]]i ajung\ `n stomac tari [i `ntregi. po]i s\ faci asta pentru mine? de regie era atitudinea mea: voiam s\ scriu un scenariu pen-
Franky: voi `ncerca. dar trebuie s\ ne mi[c\m repede, s\ nu se-n nmoaie. tru un spectacol pe care îl aveam în cap, [i nu un text. Pentru
Cator: p\i le po]i t\ia imediat [i s\ le dai pe g`t repede Stop the Tempo, întîi m-am întîlnit cu actorii [i le-am zis c\
Franky: adic\ s\ le `nghit crude? am ni[te idei, am discutat cu ei, apoi am schi]at un scenariu
Cator: crude, c\ altfel se-nnmoaie în dou\ s\pt\mîni, dup\ care am început repeti]iile. În timp
Franky: nope. mie nu-m mi place carnea crud\.
ce dezvoltam textul, mi-a venit ideea de scenografie [i am
Cator: numai sf`rcurile, at\t. le dai pe g`t repede ca pe ni[te pastile. nici nu o s\ le sim]i gustul
Franky: ok, fac asta pentru tine, dar s\ [tii c\ treaba asta nu-m mi va pl\cea deloc [tiut c\ spectacolul se va juca la Green Hours. Spa]iul, con-
Cator: g`nde[te-tte c\ `nghi]i ni[te s`mburi de m\sline. [tii c\ fac bine la digestie. ceptul de decor, sound, costume, toate astea sînt foarte
Franky: nici s`mburii de m\sline nu mi-aau pl\cut niciodat\. `ntotdeauna `mi st\teau `n g`t. :-(( importante pentru mine în momentul în care am o idee [i
Cator: dar cred c\ po]i s\ faci [i tu un sacrificiu pentru mine... m\ apuc s\ scriu. Dac\ nu vizualizez situa]iile, mi-e imposi-
Franky: bine, voi `ncerca. m\ g`ndesc c\, totu[i, sf`rcurile tale nu s`nt a[a de mari. bil s\ scriu în ne[tire cuvinte, unul dup\ altul. La mady-
Cator: aici te contrazic baby.edu s-a întîmplat acela[i lucru: am [tiut c\ voi avea
Cator: sf`rcurile mele, c`nd se-nnt\resc, s`nt printre celelalte sf`rcuri ca ranga de negru pe l`ng\ pu]ulicile de nevoie de proiec]ii pentru a dezvolta un alt nivel al
albi
pove[tii, au existat indica]ii clare inclusiv legate de stilul
Cator: am fost foarte dotat la acest capitol
Cator: de-aaia ]in foarte mult la ele [i la destinul lor în care vor fi realizate aceste p\r]i video. Lucrînd cam cu
Franky: s`nt negre? aceia[i actori înc\ din facultate, mi-e u[or s\-mi imagi-
Cator: nu, s`nt maronii. dar nu asta conteaz\. chestia e c\ s`nt impresionante. nez cum ar juca unul sau altul o anume situa]ie. Totu[i,
Cator: n-aai mai v\zut a[a de mari la un b\rbat, te asigur îmi place s\-i provoc de multe ori [i s\ scriu scene,
Franky: [i tu vrei s\ le `nghit nemestecate? :-o o situa]ii cu care nu s-au mai întîlnit înainte. Oricum, sînt
Cator: da, [i primele. vreau ca ele s\-]]i dezvirgineze stomacul. n-aai mai f\cut asta sigur\ c\, oricare ar fi propunerile mele, ei ar fi gata s\
p`n\ acum, nu? încerce, s\ accepte orice provocare.
Franky: nu, ]i-aam mai spus. e[ti primul.
Avantajul acestui tip de lucru, în care sînt autor de
Cator: am avut noroc!
spectacol - regizor [i scenarist - e c\ îmi permite o li-
V\ ve]i `ntreba, desigur, unde este literatura `n toat\ prostia asta. R\spunsul este dat [i bertate nelimitat\: pot t\ia f\r\ mil\ din text atunci
de titlul acestei rubrici. cînd mi se pare c\ nu sun\ bine, pot rescrie scenele în
timpul repeti]iilor, pot ad\uga scene noi în ultimul
moment. Nu îmi permit s\ fac asta atunci cînd mon-
tez un text contemporan scris de un dramaturg,
deloc literatur` pentru c\ mi se pare o responsabilitate imens\ s\
prezin]i o pies\, în premier\, unui public. Sigur, pot
lucra cu dramaturgul, pot s\-i propun anumite
ca pe s\mburii de m`sline schimb\ri, s\-i fac sugestii, dar cînd am c\zut de
acord asupra variantei finale, e mai greu s\ revin.

cezar Care sînt criteriile în func]ie de care alegi s\ mon-

tezi un text contemporan?

22 paul - b`descu Sînt multe lucruri care m\ fac s\ aleg un text [i s\

renun] la altele. Pentru c\ nu pot s\ montez o
pies\ în fiecare lun\, atunci

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

 radu pavel
Interviu cu
gianina c`rbunariu
piesa la care m\ hot\r\sc s\ lucrez, pentru care petrec uneori enorm de mult
timp adunînd banii necesari produc]iei, trebuie s\ însemne foarte mult pentru
mine în acel moment. Trebuie s\ m\ provoace, s\ aib\ atitudine, s\ fie fresh ca scri-
itur\, s\ surprind\ [i s\ vin\ cu o perspectiv\ interesant\ asupra unor realit\]i con-
flictuale, s\ aib\ o miz\ tare.
Ce crezi c\ lipse[te înc\ textului de teatru în România?
Cred c\ s-a rezolvat oarecum chestia asta de care sufeream, cea legat\ de evitarea, cu
orice pre], a realit\]ii. Cred c\ nu mai sîntem atît de auti[ti. Sînt dramaturgi tineri care
scriu foarte bine, lucreaz\ în echip\ cu regizorii, au în]eles c\ teatrul nu e literatur\ [i
c\ nu se scrie în singur\tate. Au în]eles cît de important e s\ participe la întregul pro-
ces, cît de importante sînt repeti]iile. Am observat, inclusiv din textele trimise la con-
cursul dramAcum, c\ oamenilor li se pare ok s\ scrie pentru teatru, s\ scrie altfel, s\
propun\ un alt tip de teatralitate. În ultimii trei ani, unii dintre dramaturgi au participat
la workshop-uri, exist\ si un master de playwriting la UNATC, au deci [ansa s\ lucreze,
s\ se antreneze, s\ afle p\rerile celorlal]i despre textele lor, s\ le aud\ citite de actori, s\
lucreze cu tineri regizori. Mi se pare o perioad\ în care chiar apar texte foarte bune care
merit\ s\ fie montate în teatre, a[a cum s-a [i întîmplat cu unele dintre ele, de exemplu
New York Fuckin’ City, Vitamine, Elevator, Fuck.you.Eu.ro.pa! etc.). Dac\ e ceva care
uneori lipse[te sau nu se vede îndeajuns, cred c\ e o miz\ foarte tare. Exist\ texte foarte
bine scrise la nivel de replic\ sau situa]ie, dar în care, la un moment dat, se pierde miza.
Xavier Le Roy, coregraful francez al c\rui spectacol l-a ai v\zut [i tu la CND, e vorba de
Self-U
Unfinished, spunea într-o o discu]ie cu presa [i dansatorii c\ dimensiunea politic\ a
unui spectacol nu e dat\ de con]inut, ci de for]a situa]iei de implicare, de fapt de mult
mai multe lucruri. Tu ce crezi despre asta?
Crezi c\ for]a situa]iei de implicare s-ar putea traduce [i prin atitudine? Cred c\, de
exemplu, un text ca al lui Marius von Mayenburg - Chip de foc - e un text care aduce
anumite teme foarte conflictuale din realitate [i o face într-un mod foarte tran[ant. Nu
[tiu dac\ e un text cu dimensiune politic\, dar e, cu siguran]\, un text care spune foarte
clar anumite lucruri, chiar dac\ poetic. Oricum, într-un fel, orice spectacol e politic...
Uite, chiar faptul c\, într-o ]ar\ în care unii se str\duiesc s\ fac\ spectacole cu fonduri
mizere, al]ii aleg s\ cheltuiasc\ sume enorme pe spectacole de divertisment de o cali-
tate îndoielnic\, e o chestie politic\.
Te enerveaz\ c\ teatrele ’’grele’’ continu\ s\ nu dea mare aten]ie dramaturgilor
români contemporani? Crezi c\ se cunoa[te prea pu]in ce se scrie?
Da, uneori am senza]ia c\ tr\im în lumi paralele. Ei se fac c\ nu ne cunosc, noi nu mai
c\lc\m prin teatrele lor de ani buni. Unii î[i dau [i cu p\rerea despre un dramaturg
sau un regizor tîn\r f\r\ s\ fi citit nici un text, f\r\ s\ fi v\zut nici un spectacol. Marea
spaim\ a unora e, în continuare, limbajul violent, chestie destul de penibil\ în
momentul de fa]\. {i care demonstreaz\, de fapt, o mare ipocrizie. În acela[i timp
îns\, cel pu]in în Bucure[ti, s-a dezvoltat un public care [tie s\ g\seasc\ locurile în
care se joac\ spectacole pe text contemporan, un public tîn\r, inteligent [i dezin-
hibat.
Interviu realizat de MIHAELA MICHAILOV
Gianina C\rbunariu a absolvit Universitatea Bucure[ti, Facultatea de Litere, sec]ia
Român\-Francez\ [i Universitatea de Art\ Teatral\ [i Cinematografic\ I.L. Caragiale,
Bucure[ti, Facultatea de Teatru, sec]ia Regie Teatru, clasa prof.univ. Valeriu Moisescu. Este
autoarea textelor Irealit\]i din Estul S\lbatic Imediat, Honey, text inclus în spectacolul
Ocean Café, regia Radu Afrim, Stop the tempo – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul LUNI,
Green Hours, mady-b baby.edu – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul Foarte Mic Bucure[ti.
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1
gheo
noul teatru
Discu]iile legate de exploatarea nemiloas\ a biografiei personale în scrierile de
fic]iune, la care se dedau autorii contemporani, s-au încins atît de tare, încît m\
simt dator s\ fac public un text descoperit de curînd. De[i deocamdat\ nedatat
[i neautentificat, textul pare s\ fi fost scris acum aproximativ 2500 de ani.
Pergamentul ajuns la noi este o copie tîrzie [i, probabil, corupt\ a unei discu]ii
între Glaukos [i Menexis, doi solda]i ce f\ceau de gard\ pe str\zile din insula
Itaca în epoca – înc\ imprecis delimitat\ – a regelui Ulise. Iat\ aici un extras
interesant din finalul dialogului amintit:
„...GLAUKOS: Hai, serios, Menexis, n-ai auzit ce-i cu Odiseea?
MENEXIS: Ba am auzit cîte ceva. Ba c\ n-a compus-o el, ba c\ n-a fost chiar a[a
cum zice... Da’ nu po]i s\ ascul]i ce zice lumea.
GLAUKOS: Io-]i spun la sigur, frate! Mi-a povestit mie una din fetele care-o slujesc
pe nevasta lu’ Ulise, Penelopa. {i fata-i a[a, [tii tu cum, cu Ulise. Numa’ c\ n-a[ vrea
s\-mi umbli cu vorbe dup-aia c\ ea [i cu regele a[a [i pe dincolo.
MENEXIS: Hai, m\, Glaukos, a[a m\ [tii tu pe mine? {i zi, ce ]i-a spus?
GLAUKOS: Ea zice c\ Ulise a scornit toat\ Odiseea. Adic\ nu c-a scornit-o, c\ nu
[tie ea ce-a f\cut regele zece ani, cît a fost plecat. Dar a compus-o a[a, cum a
avut el chef. Doar [tii c\ regele nu se mai în]elege de mult cu nevast\-sa.
MENEXIS: Da? Nu, n-am [tiut.
GLAUKOS: B\, a[a-i. Cic\ de-aia a [i plecat la r\zboi. {i-acum a prins momentul
cînd era orbul \la, Omer, Homer, aici [i s\ vezi lucru’ dracului: vreun an n-a fost
zi l\sat\ de Zeus s\ nu-l cheme pe orb la el acas\. St\teau cap în cap [i tot vor-
beau [i beau [i rîdeau [i iar vorbeau. A[a mi-a povestit fata de care-]i zic.
MENEXIS: {i?
GLAUKOS: {i ce? P\i, la vreo lun\, dou\ dup-aia Omer \la a-nceput s\ cînte peste
tot Odiseea aia, cînd la Ulise acas\, cînd prin pie]e. Doar l-ai auzit [i tu. Nu-i un an
de cînd s-a apucat, a[a-i?
MENEXIS: Nu, parc\ nu. {tiu [i....
[Aici intervin aproximativ opt-nou\ rînduri unde textul e deteriorat [i indescifra-
bil.]
[GLAUKOS]: ... ca s\ invoci muza s\ povesteasc\ de «b\rbatul viteaz [i iscusit,
care-ntr-o vreme, cînd el, cu m\iestria lui, f\cuse pustiu din Troia, stra[nica
cetate»1. Adic\, mînca-]i-a[, ia uite ce tare-s io! Dac\ nu era el, n-ar fi fost pustiit\
Troia! P\i, acolo erau [i Ahile, [i Agamemnon, [i Aiax Oileus... Iar hoin\reala aia a
lui prin insule n-ai v\zut cum era? Cum ajungea undeva, cum punea ochii pe
cîte-o gagic\ [i aia îi [i c\dea în bra]e! Doar îl [tii pe Ulise! Tu, dac-ai fi fost
Calypso, l-ai fi ]inut [apte ani pe capul t\u?
MENEXIS: {i Nausicaa.
GLAUKOS: Da, [i Nausicaa. Corupere de minore, frate! M\car c\ am auzit io
demult de feti[can\ c\ era cam rea de musc\, c\ abia o mai ]inea tac-su, Alcinou,
s\ nu umble cu tot felul de h\ndr\l\i.
MENEXIS: Ai auzit c\ acum regele umbl\ s\-l însoare pe fii-su, Telemah, cu
Nausicaa?
GLAUXOS: Nu m-a[ mira! Pe rege-l în]eleg: [i-o aduce pe gagic\-n cas\. Da’ mare
fraier trebuie s\ fie Telemah dac\ e de acord. De[i ce [tiu eu ce-a fost de-
adev\ratelea? Ulise-i atît de l\ud\ros, c\ nu m-a[ mira s\ aud c\ a stat ascuns pe
undeva pe vreo insul\ zece ani numai ca s\ vin\ acum [i s\ inventeze toate
pove[tile astea. {i i-a zis [i Odiseea! Adic\telea e marele cînt al aventurii lui.
MENEXIS: Auzisem [i eu ceva tot cam a[a, dar nu [tiam de Homer \la. Da’ [tiam
c\ regele are rîc\ pe nevast\-sa, fiindc\ umbla vorba c\ ar fi frigid\, [i de-aia s-a
l\udat cu toate femeile alea mi[toace, cu Circe [i cu alealalte, ca s\ arate ce mas-
cul feroce e el.
GLAUKOS: Frigid\? Penelopa frigid\? Fugi de-aci! Tu crezi c-ar fi stat to]i pe]itorii
atîta în casa ei dac-ar fi fost frigid\? Doar nu ai luat de bun\ povestea aia cu ]esu-
tul? I-ar pl\cea lui Ulise s\ fi stat Penelopa s\ ]eas\ [i s\ de[ire nou\ ani. {tiu eu
cum a fost. Tot f\tuca aia mi-a zis. }esea a[a, cu acu’ \l gros [lec]iune incert\], în
fiecare noapte cu alt pe]itor. S\ [tii c\ de-aia a [i povestit regele cum îi omoar\
pe to]i cînd se-ntoarce. I-ar fi pl\cut lui s-o fac\! Da’ una-i s\-l pui pe Omer s\
cînte cum ai visat c\ te r\zbuni [i altu-i adev\ru-adev\rat! P\i, io pe Leiodes ieri
l-am v\zut prin pia]\. [i de Demoptolem am auzit c-ar fi cump\rat de curînd o
ciread\ de vaci. Doar n-o s\ crezi acum c\ e cineva-n Itaca s\ dea doi bani pe cîn-
tul \sta. În Itaca sau în alt\...”
clipuri
Fericit
cel care,
ca Homer...
Radu Pavel Gheo, 37 de ani scriitor, publicist [i umorist român. Redactor [i traduc\tor la
Editura Polirom. A publicat volumele Adio, adio patria mea, cu î din i, cu â din a, Românii
e de[tep]i, Fairia - o lume îndepãrtatã, DEX-uul [i sexul .
23
 noul teatru

fragmente din
STOP THE TEMPO:

Foto din mady-b
baby.edu
Paula: C\cat.
Rolando: Dac\ stau bine s\ m\ gîndesc, de vreo dou\ s\pt\mîni nu mai primisem
nici un telefon...
Paula: C\cat.
Maria: Chestia asta cu job-urile m\ cam d\duse peste cap. Da, nici mie nu-mi venea
s\ cred, dar aveam trei job-uri. Da. {i nu mai puteam s\ dorm noaptea de oboseal\.
Paula: C\cat.
Rolando: Mie nu-mi place s\ folosesdc cuvinte mari... Eu de fapt nu folosesc nicio-
dat\ cuvinte mari... cum ar fi... nu [tiu... m\ rog, ce mai... nu-mi vin... dar atunci
chiar eram într-o stare...
Maria: Trei job-uri. {i sperna]a c\ o s\ am o cas\ numai a mea. O garsonier\ rezo-
nabil\. O ma[in\ rezonabil\. Un b\rbat rezonabil. Un copil rezonabil. Un c\]el
rezonabil. Un c\cat rezonabil.
Rolando: F\r\ cuvinte mari... f\r\ s\... f\r\... f...
Maria: Am 27 de ani [i trei job-uri. Fostele mele colege de facultate m\ invidiau
îngrozitor. Singura chestie care nu mi se întîmpla prea des era chestia asta cu futu-
tul. Dar \sta era micul meu secret.
Paula: Un c\cat, asta era...
Rolando: Oboseala. Asta era de fapt... {i nimeni nu m\ mai suna s\-mi propun\
vreo chestie într-un club. Probabil, nu eram destul de bun. Trebuie s\ m\ antrenez,
mi-am spus. Trebuie s\ iau discurile alea [i s\ le frec toat\ ziua. Trebuie s\ fiu cool.
Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool...
Trebuie s\ te relaxezi, trebuie s\ te deta[ezi, trebuie s\ fumezi. Dac\ fumezi,
bineîn]eles c\ e[ti cool. Trebuie s\ te distrezi, trebuie s\ dansezi, can you hear it,
com’on push de tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It’s like you are so
fucking cool, man! Com’on!
[...]
Maria: Cînd am intrat în chestia asta aveam trei job-uri, perspectiva s\-mi cump\r
o cas\ [i o ma[in\. Acum nu mai am nici un job, stau tot cu ai mei [i merg cu RATB-
ul pentru c\ n-am bani de benzin\. Nu, n-am fost dat afar\. Am renun]at pur [i sim-
plu la job. Pentru c\ nu mai am timp. Toat\ ziua [i toat\ noaptea m\ plimb prin
cluburi, prin magazione, la filme, la teatru. M\ rog, m\ plimb nu e tocmai cuvîntul
potrivit pentru c\ de fapt alerg de la un club la altul. A[tept un semn. În noaptea
aia, planul nostru n-a mers chiar pîn\ la cap\t. I-au prins tocmai cînd deschideau
tabloul. Asta s-a zis oricum la televizor. {i c\ ei s-au speriat [i s-au electrocutat din
gre[eal\. Sau de fric\. Dar bineîn]eles c\ n-am crezut nici o iot\. Sînt sigur\ c\ au
reu[it s\ fug\ prin întuneric. Pentru c\ au reu[it s\ trag\ de sigurna]\. {i, pîn\ la
urm\, asta e tot ce conteaz\, nu? A fost cea mai adev\rat\ panic\ din cariera noas-
tr\. {i degeaba au spus \ia, la televizor, c\ i-au prins. Asta a fost pentru lini[tea
popula]iei. Dar eu nu cred. {i iat\, m\ aflu într-un club [i a[tept un semnal de la ei.
Pentru c\ e foarte posibil s\ se dea din nou la fund pentru o vreme [i s\ nu fi putut
s\ m\ anun]e. Dar de venit o s\ vin\ din nou. O s\ apar\ ei. Tot ce pot eu s\ fac e
s\ alerg prin cluburile astea, mereu, s\ alerg, s\ alerg [i s\ a[tept. S\-i a[tept.
Pentru c\ mai avem o groaz\ de proiecte pentru România, împreun\... (SE
ÎNTRERUPE BRUSC MUZICA DE FOND. ÎNTUNERIC.)

Mady (se uit\ la o hîrtie de 50 de euro): BCE, ECB, EZB, EKT, 2002 –mam\\\, ce dracu’ or fi astea? Case, poduri...stele, o
stea, dou\ stele, trei stele, patru stele, cinci stele, [ase stele, [apte stele, opt stele, nou\ stele, zece stele, un[pe stele,
doi[pe stele...
Voicu: Doi[pe stele.
Mady: Mam\\\, doi[pe stele! Uite [i-o hart\...
Voicu: Europa.
Mady: Mam\\\, Europa! Noi suntem... aici, lîng\ stelele astea, iar acu’ o lun\ eram ... unde s\ termin\ harta. (Voicu încearc\
s\-i ia bancnota din mîn\, ea nu vrea s\-i dea drumu, el începe s\ o gîdile pîn\ d\ drumu din mîn\ la bani.) Ai v\zut, \[tia
n-au bo[orogi pe bani? Arat\ ca dracu’ a[a, f\r\ nici un bo[orog p\ ei. (Pauz\ scurt\. Voicu se joac\ cu bancnota, o
r\suce[te între degete) {tii, azi mi s-a p\rut c\ Gr\sana se uita cam ciudat la mine, a[a ca [i cum m-ar pîndi sau ceva,
Foto din mady-b
baby.edu
a[a c\ m-am dus la bud\, m-am scobit biiine în nas, am f\cut o bobi]\ mare, am împ\r]it-o în bobi]e mai mici, [i mai
mici, 15 bobi]e foarte mici, m-am întors, am a[teptat-o pe Gr\san\ s\ primeasc\ o comand\, apoi le-am aruncat pe Gianina C\rbunariu este o regizoare cu spirit
toate în carne, ca pe ni[te mici bobi]e de piper. I]i zic, a fost chiar mai bine decît dac\ scuipam. (Rîde.)Mady: Primii civic critic. Scriitura ei e ca un crampon în plex,
doi... români. I-am rugat s\, le-am zis s\ nu, c\ sunt [i eu ca ei, c\ sunt românc\. Primul mi-a zis „cu atît mai bine, ca o doz\ de [oc comtemporan care te treze[te
româncele se fut cel mai bine, hai c\ pierdem timp”. Al doilea a fost mai în]eleg\tor. Mi-a zis „îmi pare r\u, n-am [tiut din letargia limbajului metaforic diluat.
care e situa]ia, eu am pl\tit, am venit, asta e”. {i dup-aia s-au plîns lui Voicu. Am urlat, am vrut s\ m\ omor, Voicu Gianina C\rbunariu e tran[ant\, incisiv\, dur\.
s-a enervat foarte tare [i m-a t\iat c-un cu]it. Uite aici, am o cicatrice. Semn de bun\ purtare. De atunci mi-am Teatralitatea discursului dramaturgic vine din
dat seama c\ asta e, c\ n-are sens s\ mai zic nimic. M-am ferit multa vreme, s\ nu se vad\, în]elegi... pîn\-ntr-o concentratul de atitudine combativ\. Textele
zi cînd unu’ dintre clien]i mi-a ridicat bluza. „very sexy” mi-a zis, cicatricea adic\. Dup-aia le-am ar\tat-o la to]i. sale dezvolt\ urgen]a implic\rii în tot ce
înseamn\ realitate româneasc\, scanat\ pe
A[a, de impresie artistic\...
buc\]i de protest [i reac]ie imediat\. (M.M.)
Româncele chiar sunt cele mai bune, nu c\ zic eu, întreab\ pe oricine...Voicu s-a gîndit c\ a[a e cel mai eficient
[i mai pu]in periculos: 10 minute, banu’ jos. {i-a avut dreptate, normal. A[a c\ a trebuit s\-nv\], s\ m\
perfec]ionez, s\ fiu din ce în ce mai bun\. Cea mai bun\. Am înv\]at s\ sug pula. În trei luni de cînd fac fragmente
asta, ca profesionist\ vreau s\ spun, am supt cel pu]in cinzeci. În general române[ti, sîrbe[ti, bulg\re[ti [i
chineze[ti. Probabil [i cîteva irlandeze. Clien]ii, estici, vestici, de toate felurile, au fost foarte mul]umi]i:
extrase din
„Fuckin’ good blow job! Where are you from?”„ Romania”, a[a le-am spus.
Anal. Asta a fost cel mai greu. Da’ e la mare cerere, ce s\-i faci? Voicu m-a antrenat: „dac\ rezi[ti la mine, o
s\ rezi[ti la to]i”. Am [i un tatuaj aici, în fa]\, scrie MADE IN ROMANIA: „ ca s\ nu ui]i de unde-ai plecat”, n-a[
mady-
fi uitat oricum. Iar pe spate, WELCOME TO IRELAND. ’’Dac\ te doare, gînde[te-te [i tu la altceva”. M\ gîndesc,
m\ gîndesc, m\ gîndesc, la ce dracu’ s\ m\ gîndesc… un magazin plin de parfumuri, eu îmi aleg ceva care
sun\-n francez\, cum dracu’ o fi franceza asta, închid ochii, am ajuns s\ simt cînd… [i durerea de dup\, cînd m\
ridic, deschid o u[\, [i alt\ u[\, [i alt\ u[\, pîn\ la ultima u[\ din Portland Row. M\ culc pe burt\. Nu visez nimic.
baby.edu
24 Fotografii din spectacolul mady-b
baby.edu

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

 de ce

nu

noul cinema
Noi nu avem sce-
nari[ti. Cî]i dintre

avem
noi nu am spus
sau n-am auzit
aceast\ fraz\ buz-
dugan? {i apoi:
din cauza asta,
cinematografia
nostr\-i de c...t. E
simplu, mai ales scenari[ti
pentru regizori.
Dai vina pe ceva
ce, chipurile, nu
exist\
(scenari[tii),
în loc s\ accep]i
eviden]a: e[ti nul. anca gr`dinariu
Nu avem scenari[ti. Ar fi putut fi foarte bine s\ fie „noi nu avem cosmonau]i”. Ei bine, am avut unul, dar A[a c\ scenaristul ar trebui s\ fie suficient de sonat încît
nu mai avem. De ce s\ existe, dac\ nu se zboar\? De ce s\ existe scenari[ti dac\ e atît de pu]in\ nevoie de s\-]i taie o parte important\ din via]\, [tiind c\ exist\
ei? mari [anse s\ nu-i pese nim\nui. Ar trebui s\ scrie la
Crede]i-m\, ei exist\ acolo, undeva, dar înc\ nu se manifest\. Pentru c\ a[teapt\. A[teapt\ banii. perete, ne[tiind ce se alege de scornelile lui, consumat
Nu sîntem mai pu]in talenta]i decît al]ii. Nici m\car nu-]i trebuie întotdeauna talent pentru asta. Nu e din doar de patima propriei pasiuni pentru mediu. A[a ar
cauz\ c\ exist\ în gena noastr\ na]ional\ ceva care ne împiedic\ s\-l luam în bra]e pe Syd Field, „apostolul” putea s\ aib\ un „portofoliu” care s\ func]ioneze ca un
unui scenariu de succes, [i s\ aplic\m, de pild\, formula decor exotic/femeie sub 25 în pericol/salvator writing sample pentru m\ria sa regizorul, un fel de „iat\
megastar, de preferin]\ puriu/megafutai/megaexplozii/, negru, pardon afro-american, bun/est european ce pot”... Cel mai bine ar fi s\ capete o mo[tenire. Dac\
malefic [i s\ scriem urm\torul blockbuster hollywoodian. Ba chiar, în cazul \sta, talentul [i bunul sim] ar nu, va trebui s\ scrie între dou\ comenzi pentru reclame
fi un obstacol. Scenarii dintr-astea idioate poate oricine s\ scrie. Dar ce s\ faci cu ele aici? Aici, cred, ar la detergen]i. Dar, aten]ie scenarist aspirant, [efii din
merge s\ iei ni[te fe]i[oare din alea virginale de telenovel\, s\ le storci de lacrimi, s\ comprimi pentru ele advertising ar prefera s\ te [tie jucînd Solitaire, decît s\ te
dou\ episoade [i s\ pretinzi c\ ai un lungmetraj. Au, s-a f\cut deja? Ruleaz\ chiar? Gre[eala mea. vad\ f\cînd ceva creativ în afara programului. Le-ai
Nu, nu e vorba de o deficien]\ na]ional\. La urma urmei, nu a[a se spunea [i despre regizori? {i despre închiriat creierul [i trebuie s\ te umileasc\ pîn\ la ultimul
cinematografie? Noi nu avem cinema. Pur [i simplu. {i ar trebui s\ ne resemn\m cu asta. B\ga]i la cap: neuron.
nu se poate face ab-so-lut nimic. Noi, românii, nu avem în sînge chestia asta. Nu [tim s\ film\m. Dar am Revenind la vîn\toarea de regizori. Pe care, mai exact, s\-l
avut cinema, chiar dac\ sporadic. {i iat\ c\ acum avem, consistent. În acest moment, ea e cea mai tare iei în lunet\? Un „nume”, un debutant? P\i nu prea conteaz\.
din estul Europei. Noul val românesc a ap\rut din senin, lunîndu-i pe to]i prin surprindere. F\r\ nici o C\-s cu to]ii „autori”. Adic\ au un univers interior inepuizabil
planificare, f\r\ nici o prioritate guvernamental\. Pur [i simplu s-a întîmplat. (a se citi egomaniaci în continu\ nevoie de aten]ie [i de apro-
bare), pe care vor s\-l arate lumii. A[a c\ î[i scriu propriul sce-
Nu avem scenari[ti pentru c\ nu avem pia]\. Cel pu]in, nu am avut pia]\. A fi „scenarist” înseamn\ nariu. Ai putea s\ „colaborezi” cu unul dintre ei. Dar pentru asta
s\ scrii mult [i s\ cî[tigi bani din asta. Altfel, n-ai mai putea s\ scrii mult. Ai fi prea ocupat s\ exist\ deja R\zvan R\dulescu care lucreaz\ cu, stai s\ vedem,
scremi reclame la detergen]i într-o agen]ie de publicitate. toat\ lumea?
S\ spunem c\ ai un scenariu bun. Ce faci cu el? Îl bagi la un concurs. Sînt cîteva, mai mult cu Dar nu e chiar atît de sumbru precum pare. Dac\ scenari[tii vor
premii simbolice, a[a cît s\-]i cumperi ultimul soft profi în domeniu. S\ presupunem c\ îl [i cre[te undeva, ei o vor face în televiziune. Aici exist\ [ansa unui
cî[tigi. P\i, cam asta e tot. Se înghesuie regizorii s\ le citeasc\? Cîte lungmetraje s-au f\cut lucru consistent, bine pl\tit, unde regizorul nu e tocmai rege [i unde,
dup\ scenariile cî[tig\toare de la HBO sau, mai nou, Anonimul? la un moment dat, se vor face lucruri [i lucruri bune.
Deci, cum faci un regizor s\ ]i-l citeasc\? Sigur, apoi ar trebui s\-i plac\, dar s-o lu\m pe Aici î[i vor face un nume. {i apoi: l\sa]i regizorii s\ vin\ la mine! Pentru
rînd: cum îl faci s\ ]i-l citeasc\? Îl urm\re[ti prin crî[me, te prefaci c\ ai adoraaaat ulti- c\, încetul cu încetul, pîn\ [i marii no[tri autori vor obosi de ei în[i[i [i vor
mul lui film, îl perii suficient de mult pîn\ e suficient de beat (de laude [i b\utur\ ) [i vrea s\ vad\ lumea [i din perspectiva altcuiva.
apoi i te arunci de gît, jurînd c-ai scris noul Pulp Fiction (sau m\car Filantropica)?. Se Aud c\ CNC a decis s\ reia primele pentru dezvoltare de scenarii, dup\ un
poate [i a[a [i, dac\ e[ti suficient de tembel s\ te apuci de scenaristic\, ar trebui s\ hiatus de cî]iva ani. Aud c\ sînt cam 5 milioane de euro. Copii, sînt bani!
înve]i s-o faci cu destul\ lejeritate [i f\r\ ru[ine. Se nume[te networking. N\v\li]i! Dar, stai, citesc c\, dac\ scenariul finit nu va cî[tiga concursul CNC,
Scenariile î[i iau îngrozitor de mult timp. În plus, nu au valoare literar\: cu alte prima va trebui restituit\. E vorba de 10.000 de euro! Un mizilic pentru fondul
cuvinte, dac\ nu devin film, ai putea foarte bine s\ le folose[ti ca dosuri . na]ional al cinematografiei (doar cît s\-]i ajung\ de postere), dar un munte de bani
Nu po]i s\ le publici la o editur\, ca romane. {i se mai [i demodeaz\ repede – pentru un scriitor pl\titor de chirie. Suficient s\-l sperie de moarte, s\ se vad\ scriind
asta dac\ nu insi[ti s\ faci filme istorice sau SF. Ai un scenariu cu revolu]ia? reclame la detergen]i o mie de ani de acum înainte. {i, cu o asemenea presiune pe
Renun]\: s-au f\cut de curînd trei, unul dup\ altul. Nimeni nu mai vrea s\ umeri, cine s\-l acuze c\ d\ chix? E un cretinism. Aceast\ prim\ ar trebui s\ fie, cu
aud\. adev\rat, o încurajare, un risc asumat. Le-au fost ceru]i banii înapoi regizorilor care,
dup\ ce s-au ales cu banii din concurs, au f\cut ni[te calamit\]i de filme? {i, în cazul lor,
e vorba de miliarde!
Dar nici m\car asta nu m\ descurajeaz\ s\ sper. La urma urmei, doar ne îndrept\m spre o „pia]\”, inevitabil, chiar dac\
lent, indiferent de cîte derapaje nicolaesciene sau c\rm\zane or mai exista.
{ansa scenaristului e o cinematografie profitabil\, cu genuri [i valori de produc]ie ridicate, proasp\t\ [i f\r\ fi]e, sprijinit\
de o ma[in\ eficient\ de marketing, care s\ nu ia neap\rat premii la Cannes, ci s\ aduc\ mai mult\ lume în sal\. Nu ascul-
ta]i to]i arti[tii frustra]i, anti (sistem, americani, hollywoodieni): entertainment-ul nu înseamn\ neap\rat proast\ calitate.
Asta, dac\ scenaristul nu-[i dore[te s\ fie autor. Ceea ce ar fi o mare gre[eal\. Pentru c\ el e, în primul rînd, un mercenar.
O curv\ [i nu una de lux. Ultima roat\ la c\ru]\. {oca]i? Exist\ chiar un banc celebru în Hollywood: „X îi zice lui Y, auzi tu,
ce proast\, a vrut s\ fie distribuit\ într-un rol [i s-a culcat cu scenaristul!.” Trebuie s\ fie preg\tit s\ scrie ceva [i s\ ias\
altceva. S\ fie la cheremul tuturor, s\ fie insultat de mai to]i, cu excep]ia probabil\ a personalului de catering. Pentru c\,
asta e: absolut toat\ lumea se pricepe la film.
Ca s\ fii scenarist, trebuie s\ ai obrazul gros cît pielea de elefant. M\car la chestia asta, muncitul la reclamele de detergen]i
e un foarte bun ajutor.

25
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1
 burse,programe,proiecte
niunea Scriitorilor din România a lansat,
U la începutul lunii noiembrie, în colabo-
rare cu România literar\, programul S\
ne cunoa[tem scriitorii. Început sub
egida „De ce nu sînt scriitorii VIP-uri?”, programul
promoveaz\ imaginea public\ a scriitorilor
români, propunîndu-[i s\ dep\[easc\ problema
de vizibilitate [i popularitate pe care o constat\
scriitorului în acest moment. Mijloacele acestei
campanii sînt diverse [i exhaustive: dezbateri,
lecturi publice pe tot cuprinsul ]\rii, întîlniri ale
scriitorilor cu publicul la sediile USR din Bucure[ti
[i din ]ar\. Programul include un parteneriat cu
TVR Cultural, care s\ preia portretele scriitorilor
prezenta]i la Sala Oglinzilor,
realizarea în parteneriat cu posturi de radio [i
televiziune a unor emisiuni tip «Cine [tie cî[tig\»
consacrate unor scriitori români în via]\, ca [i un
parteneriat cu Prim\ria municipiului Bucure[ti în
vederea edit\rii unor plan[e cu texte antologice
din scriitori contemporani [i afi[area lor în
metrou, în autobuze, în tramvaie [i în pie]ele
publice. Se are în vedere [i realizarea unor cara-
vane literare în parteneriat cu Institutul Cultural
Român, care s\ se deplaseze în comunit\]ile
române[ti de peste hotare, pentru lecturi, dia-
loguri [i dona]ii de carte [i alte proiecte culturale
(premii, lecturi publice, prezent\ri, lans\ri [i
dona]ii de carte etc.) care se vor desf\[ura în tot
cursul anului. În plus, Uniunea ofer\ scriitorilor
servicii de impresariat.
26
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
Concurs de
proiecte culturale
P
rin decizia Comitetului Director al USR, ratificat\ de
Consiliul din 27 octombrie 2006, USR ini]iaz\ un concurs
de proiecte culturale deschis membrilor USR, filialelor [i
revistelor Uniunii.
În acest fel, solicit\rile de fonduri pe semestrul I al anului 2007
vor fi evaluate în func]ie de proiectele depuse pîn\ la 5 ia-
nuarie 2007, care vor cuprinde date semnificative privind
con]inutul proiectului [i valoarea sa cultural\ pentru comuni-
tatea c\reia i se adreseaz\, scopul acestuia [i efectele pe ter -
men lung, beneficiile aduse de proiect imaginii USR [i mem-
brilor s\i. De asemeni vor fi evaluate posibilit\]ile organizato-
rilor de a realiza în condi]ii bune [i eficiente economic
proiectele propuse, complexitatea [i audien]a estimat\ a
proiectelor.
Se va acorda prioritate proiectelor culturale realizate prin
parteneriat cu alte institu]ii, organiza]ii, finan]atori, sponsori
etc., încît bugetul solicitat USR s\ reprezinte doar o parte din
bugetul total al proiectului depus.
Membrii USR, filialele [i revistele care apar]in sau poart\ egida
Uniunii Scriitorilor sînt invita]i s\ depun\ asemenea proiecte
pîn\ la data stabilit\ cu men]iunea c\ fina]area oric\ror ac]iuni
culturale sau sociale preconizate se va face exclusiv pe baza
acestor proiecte [i prin competi]ie cu alte proiecte depuse,
acolo unde exist[ similaritate. Pentru semestrul I al anului
2007 ca [i, dac\ este cazul, pentru proiecte derulate pe întregul
an 2007, depunerea materialelor relevante trebuie f\cut\ pîn\
la data anun]at\ mai sus, adic\ 5 ianuarie 2007.
Evaluarea proiectelor se va face de c\tre Comitetul Director al
USR care va apela la speciali[ti. În urma evalu\rii, sumele solic-
itate pot fi modificate, urmînd ca ini]iatorii s\ refac\ eventual
bugetul estimat. (A.C., I.M.)
oana boca
Suf`r
de prea mult`
energie,
dar m` tratez.
Cu Polirom.
un\ ziua, numele meu este Oana Boca [i sînt [efa
B
Departamentului de Promovare [i Rela]ii cu
Presa de la Polirom [i Cartea Româneasc\. M-am
înscris în acest club, pentru c\, la fel ca [i voi,
suf\r de prea mult\ energie. Dar m\ tratez. Cu Polirom (cîte 10
noi apari]ii s\pt\mînal).
Am absolvit Jurnalismul la Ia[i, în 2003; am fost o student\
r\sf\]at\, care [i-a permis moftul de a nu avea un job în timpul
facult\]ii. În schimb, am citit mult ([i destul de dezordonat) –
calmul Ia[ului & doi p\rin]i genero[i pot s\-[i tolereze un ast-
fel de lux. Cînd nu citeam, m\ uitam gînditoare pe foarte mul]i
pere]i [i visam la momentul cînd m\ voi implica serios în sal-
varea culturii române, prin eforturile depuse în calitatea mea
de viitor jurnalist cultural (lucram la un proiect de emisiune pe
care inten]ionam s\-l propun celor de la TVR Cultural, plus alte
nebunii).
Habar n-am cum ar fi continuat planurile acestea ([i nici nu am
avut vreodat\ cinismul s\-mi imaginez), dac\ nu s-ar fi produs
întîlnirea mea cu cî]iva oameni.
Cristina Simion, Managing Director al Edipresse A.S. [i profe-
soara mea de Marketing din facultate, este unul dintre ei.
Scenariul primei noastre întîlniri seam\n\ întrucîtva cu o
avanpremier\ live la Diavolul se îmbrac\ de la Prada: eu am
avut grij\ s\-i comunic planurile mele cu salvarea culturii
române, iar ea mi le-a distrus în trei, maximum cinci minute. A
fost primul om care mi-a dat de în]eles c\ sînt ridicol\. F\r\ s\-
[i propun\, pe parcursul unui semestru, a reu[it s\ m\
îndep\rteze destul de mult de la „misiunea” mea. Apoi a ple-
cat la Bucure[ti [i nu ne-am mai v\zut.
A doua persoan\ care a avut un rol important în dezvoltarea
mea profesional\ a fost Silviu Lupescu, director general al edi-
turilor Polirom & Cartea Româneasc\ [i fostul meu profesor de
„Introducere în sistemul editorial”.
Cînd scriu acest material este 5.39 diminea]a, iar eu m\ întreb
sincer dac\ nu cumva sînt prea obosit\ ca s\ fiu [i lucid\, dac\
nu risc s\ par u[or ridicol\ c\-mi vorbesc de bine [eful într-un
articol în care mi s-a cerut s\ scriu despre mine. Îmi asum acest
risc, pentru c\ [tiu bine c\, dac\ n-ar fi existat acea întîlnire cu
Silviu Lupescu [i bucuria cu care el ne-a vorbit despre c\r]i
nou\, studen]ilor de la Jurnalism, eu n-a[ fi lucrat acum într-o
editur\.
{i, poate, nici n-a[ fi descoperit c\ ini]iativele culturale la care
visam în primii ani de facultate se pot na[te [i într-o S.C., dac\
acea S.C. Editura X reu[e[te s\ adauge o misiune implacabilei
„tiranii” a profitului. Ori c\, pentru atragerea publicului cititor
într-un mod palpabil, dezinvolt, nu-]i trebuie nici accesorii tri-
colore, nici exhib\ri elitiste.
Lucrurile trebuie f\cute prin munc\, dac\ se poate cu pasiune
[i într-un mod cît se poate de profesionist. În trei ani de cînd
sînt la Polirom, am înv\]at s\ descop\r jocul acesta – [i regula
lui. Pe care încerc s\ o aplic împreun\ cu colegii mei: Raluca
Pu[ca[u, Victor Jalb\ [i C\t\lin Chi]ei. Plus Vasile Ernu, con-
silierul editorial oficial al celor dou\ edituri, [i George Onofrei
de la Suplimentul de cultur\, consilierul meu particular.
P.S. V\ declar cu sinceritate c\ nu i-am propus nici pe Cristina Simion,
nici pe Silviu Lupescu la Mari români, de[i am v\zut într-un interviu
televizat [i nume de editori propuse pentru titlul de „Cel mai mare
român”.
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
PR: fa]`-profil
Am un job bun, cî[tig foarte mult, sînt brand manager-ul unei firme impor-
tante de s\pun.
{i în fiecare sear\ m\ urc în Lexus, m\ opresc la magazinul Nexus de pe {tefan
cel Mare [i îmi cump\r muzic\ precum White Stripes, Gorillaz, The Killers, îmi iau
filme pe DVD [i m\ îndrept spre cas\. Dau muzica tare [i m\ uit de sus, la semafor,
la o fat\ foarte frumoas\ dintr-o ma[in\ cu 50.000 de euro mai ieftin\ decît a mea.
În fiecare zi, petrec exact [ase ore într-un birou de 40 de metri p\tra]i, la etajul 15 al
unei cl\diri p\trate, pe care arhitec]i str\luci]i au lipit un fel de faian]\ verde în schim-
bul unui [ir mare de zerouri din care [i-au facut vile proprii cu buc\t\rii futuristice [i b\i
de-a dreptul vizionare. Exist\ mult o]el [i mult sticl\ deasemenea. Îmi place cînd vin din
parcare s\ v\d Opera printre copaci [i birourile transparente furnicînd de b\rba]i cu cos-
tume Armani [i secretare cu taioare cenu[ii. They are my people. Îmi place s\ traversez
pia]a, c\tre biroul meu drag deja îmbibat în miros de trandafiri – are grij\ de ambian]\ sec-
retara mea de 1,85, trei mastere în comunicare, platinat\, cu o figur\ de terminator 5 zile pe
s\pt\mîn\ [i cu o figur\ de înger la teambuilding-urile de la munte, numai cînd o iau de
mîn\.
Am o [edin]\ pe zi. Trebuie s\ trecem la ac]iune. Pas cu pas, a[a se intr\ în misiune. Awarness
e cuvîntul cheie pentru orice produs de succes. Publicul ]int\ trebuie s\ fie perfect configurat.
Trebuie s\ investim în studii de pia]\. Datele clien]ilor sînt limfa care curge prin venele busi-
ness-ului. Asta i-a pl\cut foarte mult [efului. Ca atare mi-a oferit un bonus de zece mii de euro.
Ce bine e s\ fii talentat natural. Nimeni n-ar putea face asta în locul meu. Noii poe]i ai lumii scriu
în power point. Mintea noastr\ func]ioneaz\ în slide-uri care curg ordonat dup\ ce ape[i ap\sat
pe blank.
Dup\ ce muncesc foarte mult. M\ întorc în al vie]ii tumult. Îmi place s\ privesc atent oamenii
care par tri[ti [i chinui]i de neputin]\. În parcare îi dau 50 de mii unui ]ig\nu[.
M\ opresc la stilistul personal [i m\ tund foarte frumos. M\ opresc la bodyartist-ul personal [i
îmi mai fac un tatuaj pe omoplat. Merg în Lexus, cu sute de alte ma[ini, mult mai ieftine, în siaj.
Privesc firesc cum un aurolac smulge o piatr\ din pavaj [i o arunc\ în vitrina unei firme de brico-
laj. M\ opresc la libr\ria din pasaj. Asta dup\ ce mi-am luat ni[te icre negre, reviste mondene,
numere de telefon de la dou\ vînz\toare [i dou\ kilograme de banane
De la Mega Image.
R\sfoiesc la urm\torul semafor o carte profund\ scris\ de domnul Andrei Ple[u. M\ înf\[or
cu un aforism ca într-un bandaj. Deschid radioul, m\ bucur c\ a dat gol Ne[u,
închid radioul [i bag un CD ultimul r\cnet alternativo-electronic, atît de british, cîntat de o
trup\ de francezi care [tiu cum s\ atingi le cool. Traficul s-a împu]it r\u în acest ora[. M\
sun\ iubita mea foarte frumoas\, înalt\, fost\ model, libertin\, deschis\ cu toat\ lumea
în orice privin]\, deschis\ ca o floare de lotus (parc\ a[a zicea unul într-un film de art\
hongkonghez) cu rîs gîlgîit, director de marketing la o firm\ de pr, s\-mi spun\ c\ a
ajuns acas\.
Am avut o zi grea. {i dup\ ce am mîncat c\cat, simt nevoia s\ evadez. Sînt brand
manager, iar Lexus-ul meu face to]i banii din lume. Mîine sear\ ies la un concert dat
de cea mai în vog\ trup\ de hip hop de pe Dîmbovi]a. Dup\ ce m\nînc c\cat în
prezent\ri la [edin]ele de marketing, simt nevoia s\ m\ destind un pic. Poate îmi
iau iubita [i ie[im într-un club, dar poate mai întîi m\ opresc pu]in la avocatul meu
pentru o dona]ie pentru c\ ]ara noastr\ a fost lovit\ de inunda]ie.
Ce bine m\ simt, ce împlinit, ce cool, sînt un tip incredibil de bine [i îmi place ca,
dup\ ce am mîncat c\cat, s\ m\ relaxez, s\ redevin eu însumi. Îmi place s\ m\
reg\sesc, îmi place s\ citesc opinii, s\ ascult muzic\ de stînga.
Se apropie iarna [i vacan]a [i o s\-mi iau iubita [i o s-o duc în Austria. Pentru c\
dup\ un sezon de mîncat c\cat, ]i se sl\be[te cordul.
Da, o iau de mîn\ [i mergem s\ ne d\m cu snowboard-ul.
* autobiografii fictive, uneori insuportabil de literaturizate. Orice asem\nare cu persoane
reale nu e întîmpl\toare. Numai c\ eu sînt cel care le compun m\rturiile, momentele crude
de sinceritate. Pentru c\ ei singuri n-o vor face niciodat\.
autofiction*
B`rbatul de carier`
rogozanu
costi
27
 teasing editorial
Fragment din
BÎNTUI}II – un roman de pove[ti,
de Chuck Palahniuk,
în curs de apari]ie la Editura Polirom.
În Bîntui]ii – un roman de pove[ti, Chuck Palahniuk combin\ modelul
Coperta romanului Decameronului cu povestirea lui E. A. Poe, Masca mor]ii ro[ii. Un grup de scriitori
Haunted: A Novel ,
edi]ia american\, amatori se trezesc prizonieri într-o „tab\r\ de crea]ie” cu totul [i cu totul neobi[-
Doubleday, 2005 nuit\, [i spectrele trecuturilor lor îi bîntuie neîncetat.
Ritual
E o glum\ în familie pe care unchii o spun doar la be]ie.
Jumate din glum\ e sunetul pe care-l scot. E sunetul cuiva care-[i trage flegma
din adîncul gîtului. Un sunet prelung, hîrîit. La fiecare reuniune de familie,
cînd nu mai au nimic de f\cut decît s\ bea, unchii î[i duc scaunele afar\, sub
copaci. Afar\ în întuneric, unde nu-i putem vedea.
În timp ce m\tu[ile spal\ vasele, [i veri[orii alearg\ bezmetici, unchii sînt în
livada din spate, dînd sticle pe gît, l\sîndu-se pe spate în scaune. În întuneric,
îl auzi pe cîte unul sco]înd sunetul: Hîrrrr-[[[t. Chiar [i `n întuneric, [tii c\ a
t\iat cu palma întins\ aerul, într-o parte. Hîrrrr-[[[t, [i ceilal]i unchi izbucnesc
în rîs.
M\tu[ile aud sunetul [i zîmbesc [i clatin\ din cap. B\rba]ii \[tia. M\tu[ile nu
[tiu gluma, dar [tiu c\ orice i-ar face pe b\rba]i s\ rîd\ a[a de tare trebuie s\
fie o prostie.
Nici veri[orii nu [tiu gluma, dar scot sunetul. Hîrrrr-[[[t. Taie aerul cu palma,
într-o parte, [i se t\v\lesc pe jos de rîs. Toat\ copil\ria lor, to]ii copiii au
f\cut-o. Au spus Hîrrrr-[[[t. Au ]ipat Hîrrrr-[[[t. Formula magic\ a familiei
care-i face pe ceilal]i s\ rîd\.
Unchii se aplecau s\-i înve]e. Chiar [i cînd erau copila[i, abia ]inîndu-se pe
dou\ picioare, mimau sunetul. Hîrrrr-[[[t. {i unchii le ar\tau cum s\ taie cu
palma într-o parte, întotdeauna de la stînga la dreapta, în fa]a beregatei.
Atîrna]i de bra]ul cîte unui unchi, agitîndu-[i picioarele în aer, veri[orii
întrebau ce însemna sunetul? Dar mi[carea mîinii?
Era o poveste tare veche, se apuca s\ le spun\ un unchi. De cînd unchii
erau tineri solda]i. Din r\zboi. Veri[orii se c\]\rau pe buzunarele hainei
unchiului, cu un picior vîrît într-un buzunar, cu mîna întins\ înspre
urm\torul, aflat mai sus. A[a cum te urci în copac.
{i se rugau: spune-ne. Spune-ne povestea.
Dar unchiul doar le promitea: mai tîrziu. Cînd o s\ creasc\. Unchiul te
prindea sub bra] [i te arunca pe um\r. Te purta a[a, alergînd,
întrecîndu-se cu ceilal]i unchi s\ ajung\ primul în cas\, s\ s\rute
m\tu[ile [i s\ mai m\nînce o felie de pl\cint\. Se f\cea popcorn [i
se asculta programul la radio.
Era parola familiei. Un secret pe care cei mai mul]i nu-l în]elegeau.
Un ritual care-i men]inea în siguran]\. Tot ce [tiau veri[orii era
c\-i f\cea s\ rîd\ împreun\. Asta o [tiau doar ei.
Unchii spuneau c\ sunetul era dovada faptului c\ spaimele cele
mai rele pot disp\rea pur [i simplu. Oricît de îngrozitor i s-ar fi
p\rut un lucru, mîine s-ar putea s\ nu mai existe. Dac\ murea
vreo vac\, [i celelalte p\reau [i ele bolnave, dac\ li se umflau
bur]ile [i erau pe moarte, dac\ nu se putea face nimic, unchii
scoteau sunetul. Hîrrrr-[[[t. Dac\ piersicii din livad\ d\deau
rod [i se anun]a brum\ în noaptea aceea, unchii scoteau sune-
tul. Hîrrrr-[[[t. Însemna c\ teroarea pe care n-o puteai opri s-ar
putea opri ea de la sine.
De cîte ori familia se aduna, \sta era salutul lor: Hîrrrr-[[[t.
M\tu[ile se uitau cruci[ la atî]ia veri[ori care scoteau sunetul \la
prostesc. To]i veri[orii t\ind cu palma aerul. Hîrrrr-[[[t. {i unchii
rîdeau a[a de tare încît se aplecau [i se sprijineau cu mîinile pe
genunchi. Hîrrrr-[[[t.
Cîte una din m\tu[ile care ajunseser\ în familie prin alian]\ întreba [i
ea: ce înseamn\? Care era povestea sunetului? Dar unchii cl\tinau din
cap. Iar unchiul care-i era so] î]i petrecea bra]ul pe dup\ mijlocul ei [i o
s\ruta pe obraz [i-i spunea, puiule scump, n-ai vrea s\ [tii.
În vara în care am împlinit optsprezece ani, un unchi mi-a spus povestea.
Eram doar noi doi. [i de data asta n-a rîs.
Fusesem recrutat în armat\, [i nimeni nu [tia dac\ o s\ m\ mai întorc vreo-
28
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
Chuck Palahniuk, 44 de ani,
supranumit „portdrapelul
genera]iei nihiliste”, com-
parat adesea cu Kurt
Vonnegut, Bret Easton Ellis
si Irvine Welsh; autor al
romanelor Fight Club, dup\
care s-a f\cut filmul cu
acela[i titlu, [i Sufocare,
ambele traduse la Editura
Polirom. La aceea[i editur\
a ap\rut [i Jurnalul autoru-
lui.
dat\.
Nu era r\zboi, dar în armat\ bîntuia holera. Erau boli [i se întîmplau accidente. Îmi
f\ceam bagajul, doar eu [i unchiul, [i unchiul a zis: Hîrrrr-[[[t. Adu-]i aminte, a zis,
c\ oricît de negru pare viitorul, toate necazurile pot disp\rea pîn\ mîine.
Preg\tindu-mi bagajul, l-am întrebat. Ce însemna?
E din ultimul mare r\zboi, a spus el. Cînd unchii erau to]i în acela[i regiment.
Fuseser\ lua]i prizonieri [i for]a]i s\ munceasc\ într-un lag\r. Acolo, un ofi]er din
armata inamic\ îi obliga s\ munceasc\ sub amenin]area armei. În fiecare zi se
a[teptau ca omul \sta s\-i omoare, [i nu puteau face nimic. În fiecare s\pt\mîn\
soseau trenuri pline cu prizonieri din ]\rile ocupate: solda]i [i ]igani. Cei mai mul]i
f\ceau doar dou\ sute de pa[i din tren pîn\ la moarte. Unchii le c\rau cadavrele.
Ofi]erul pe care-l urau comanda plutonul de execu]ie.
Unchiul care-mi poveste[te toate astea zice c\ în fiecare zi ie[eau în fa]\ s\ tîrasc\
mor]ii la groap\ – g\urile din haine înc\ v\rsau sînge cald – [i plutonul a[tepta
urm\torul lot de executat. De fiecare dat\ cînd intrau în raza pu[tilor, se a[teptau
ca ofi]erul s\ ordone deschiderea focului.
Apoi, spune unchiul, într-o zi: Hîrrrr-[[[t.
S-a întîmplat a[a cum se întîmpl\ Soarta.
Dac\ vedea vreo ]ig\ncu[\ care-i pl\cea, ofi]erul o scotea din rînd. Dup\ ce lotul
ei era ucis, în timp ce unchii tîrau cadavrele, ofi]erul o for]a s\ se dezbrace. Stînd
acolo în uniforma lui plin\ de fireturi str\lucind aurii în soare, înconjurat de pu[ti,
ofi]erul o for]a s\ îngenuncheze pe p\mînt [i se deschidea la prohab. O for]a s\
deschid\ gura.
Unchii v\zuser\ asta de atîteau ori c\ nici nu-[i mai aminteau de cîte. }ig\ncu[a
î[i v`ra buzele în prohabul ofi]erului. Cu ochii închi[i, sugea [i sugea, [i nu-l vedea
sco]înd cu]itul din spatele centurii.
În clipa în care ofi]erul ajungea la orgasm, o prindea de p\r, ]inîndu-i capul fix cu
o mîn\. Cu cealalt\ îi t\ia beregata.
Era mereu acela[i sunet: Hîrrrr-[[[t. Cu s\mîn]a înc\ izbucnindu-i din m\dular, o
împingea la o parte, înainte ca sîngele s\ ]î[neasc\ din gîtul sec]ionat.
Era sunetul care însemna mereu sfîr[itul. Soarta. Un sunet de care n-aveau s\
poat\ sc\pa vreodat\. Pe care n-aveau s\-l uite.
Pîn\ cînd, într-o zi, ofi]erul a luat o ]ig\ncu[\ [i a îngenuncheat-o pe jos. Cu tot
plutonul de execu]ie privindu-l, cu unchii privindu-l vîrî]i pîn\ la genunchi în
stratul de le[uri, ofi]erul a for]at-o s\-i deschid\ fermoarul. Femeia a închis ochii
[i a deschis gura.
Era un lucru la care unchii asistaser\ de atîtea ori încît îl puteau privi f\r\ s\-l mai
vad\ cu adev\rat.
Ofi]erul a prins-o pe ]iganc\ de p\rul ei lung, pe care [i l-a înf\[urat pe mîn\.
Cu]itul a scînteiat, [i apoi a urmat sunetul. Sunetul \la. Care acum e codul secret
al familiei pentru hohotele de rîs. Salutul lor. }iganca a c\zut pe spate, cu sîngele
]î[nind de sub b\rbie. A tu[it o dat\, [i ceva a c\zut în praf, al\turi de locul mor]ii
ei.
S-au uitat cu to]ii, plutonul [i unchii [i ofi]erul, [i acolo în praf era jumate de
m\dular. Hîrrrr-[[[t, [i ofi]erul î[i t\iase propria scul\ vîrît\ adînc pe gîtul femeii
moarte. Din prohabul ofi]erului s\mîn]a înc\ ]î[nea, ]î[nea [i sîngele. Ofi]erul a
întins mîna spre scula lui care z\cea în praf. Genunchii i s-au înmuiat.
Dup\ care unchii i-au tîrît trupul s\-l îngroape. Ofi]erul care a preluat comanda
lag\rului n-a mai fost atît de r\u. Apoi r\zboiul s-a sfîr[it, [i unchii s-au întors acas\.
Dac\ nu s-ar fi întîmplat ce s-a întîmplat, familia noastr\ ar fi putut s\ nu existe.
Dac\ ofi]erul \la ar fi tr\it, s-ar fi putut întîmpla s\ nu m\ mai nasc niciodat\.
Sunetul \la, codul secret al familiei, mi-a spus unchiul, înseamn\: Da, se întîmpl\
lucruri groaznice, dar uneori groz\viile astea ... te salveaz\.
În fa]a ferestrei, ceilal]i veri[ori alearg\ printre piersicii din spatele casei. M\tu[ile
stau pe verand\ [i dezghioac\ maz\re. Unchii stau cu bra]ele încruci[ate,
ciond\nindu-se despre cel mai bun mod de-a vopsi un gard.
Poate c-o s\ ajungi în r\zboi, zice unchiul. Sau poate c-o s\ iei holer\ [i-o s\ mori.
Sau, spune el, [i taie aerul cu palma întins\, de la stînga la dreapta, sub centur\:
Hîrrrr-[[[t...

Carte virtual\, bibliotec\ virtual\, editur\ virtual\. Incontestabil putem vorbi
în zilele noastre despre literatura din hiperspa]iu sau e-literatur\ [i totodat\
despre publicul acestui gen de publica]ii.
C\r]ile [i revistele în format electronic au devenit tot mai populare în r`ndul
tinerilor pentru c\ ei sunt principalii utilizatori de internet.
Care sunt atuurile acestor publica]ii? În primul r`nd sunt gratuite, deci
accesibile tuturor, sunt interactive, u[or de consultat [i depozitat, spre
deosebire de c\r]ile [i revistele clasice. Utilizatorul este trimis direct la surs\,
economise[te timpul pe care l-ar fi pierdut într-o bibliotec\. Oricine poate
participa de acas\ la atelierele literare. Aici sunt permise orice fel de experimente
literare [i de aceea foarte mul]i tineri aleg s\ debuteze virtual.
Consumatorul petrece mult timp în fa]a calculatorului, trimite link-uri
prietenilor din lista de messenger. Este mai mult ca sigur un blogger, dornic
s\ fie informat. Îi place s\ citeasc\, dar probabil este s\tul de “marii
clasici”. Merge la teatru, în cluburi, este fan al filmului European [i a auzit
de teremin.
Miza acestei rubrici este de a face cunoscute c`t mai multe astfel de publica]ii.
LiterNet
Pe 15 octombrie 1999 a fost lansat site-ul RomanianLiterature.com, doi ani
mai t`rziu [i-a schimbat numele în LiterNet. Scopul acestui site este de a
promova literatura pe internet. Scriitori consacra]i au fost publica]i în format
electronic, dar mai ales scriitori tineri.Sec]iunile site-ului s`nt: Agenda cultural\,
Atelier LiterNet, Destina]ii culturale, Editura LiterNet, Galeria LiterNet [i
Scriitori români. LiterNet-ul este poate cel mai cunoscut [i accesat site de
gen din România. Are peste 200 de c\r]i publicate online [i peste 12.000
de vizitatori unici pe s\pt\m`n\. Site-ul î[i atinge scopul [i asta o arat\
num\rul mare de c\r]i desc\rcate: jum\tate de milion de exemplare.
Revista LiterNet ofer\ în fiecare s`mb\t\ cele mai recente cronici, recenzii
de carte [i [tiri culturale.
Agenda cultural\ prezint\ pricipalele evenimente ale s\pt\m`nii curente,
de la filme [i spectacole la nout\]i editoriale [i muzicale. În cadrul Atelierului
LiterNet jurnali[tii, critici, scriitori din ]ar\ public\ articole, cronici referitoare
la nout\]ile culturale. Poate sec]iunea cea mai important\ a site-ului o
reprezint\ Editura LiterNet. Aici pot fi citite [i desc\rcate c\r]i. Pentru a u[ura
c\utarea, c\r]ile sunt grupate în: roman, proz\ scurt\, poezie, eseu, scenarii,
fotografie [i arte plastice etc. Interesant este c\ unii dintre autorii români
au fost tradu[i, iar c\r]ile lor exist\ în sec]iunile : Books in English sau Livres
en Français.
LiterNet-ul este un proiect bazat pe voluntariat. Site-ul este un reper de baz\
în ceea ce prive[te nout\]ile culturale. Nu este numai
o bibliotec\ online, este un mijloc eficient [i ieftin
de promovare a tinerilor scriitori.
CRISTIAN MUNGIU – 7 SCENARII
C\ textele publicate pe LiterNet nu r\m`n în anonimat
o dovede[te cartea lui Cristian Mungiu, 7 Scenarii .
Cristian Mungiu face parte, al\turi de Cristi Puiu [i
C\t\lin Mitulescu, din genera]ia tinerilor regizori
români. Cartea sa a fost lansat\ în anul 2003. Datorit\
public\rii pe internet, c`teva dintre scenariile de aici
au avut [ansa s\ devin\ filme. Este vorba despre:
Mariana, M`na lui Pauli[ta, Nici o înt`mplare, Zapping,
Corul pompierilor, Canton (film premiat la festivalurile
Anonimul [i TIFF).
elena dr`ghici
Cartea începe cu o biografie : “Fac parte din a[a zisa
genera]ie a decretului. Eram 38 în clas\ [i [apte Cristiani.
Am b\ut bem-bem, urm\ream la 7:20 Mihaela, am stat
la coad\ la zah\r, mi-am f\cut lec]iile la bateria
auto, am cules porumb în practica agricol\ [i am cîntat:
«Soarele [i pionierii / {i-au dat mîna peste ]ar\».” O
biografie plin\ de umor, în care se simte nostalgia
copil\riei, a adolescen]ei, chiar dac\ acestea au traversat
anii cenu[ii ai regimului comunist.
Am ales o prezentare a scenariului Canton pentru c\
nu este numai un scenariu, este [i un bun text de proz\.
Cu pu]ine personaje [i un decor alc\tuit din [inele
de cale ferat\, nisip, pesc\ru[i, mare, un curcan care
urmeaz\ s\ fie f\cut friptur\, suntem pu[i în fa]a unei
înt`mpl\ri ciudate: f\r\ s\ vrea, Cantonierul îl ajut\ pe
uciga[ul înv\]\toarei din sat s\ fug\ pe mare. Ni se
înf\]i[eaz\ o lume s\rac\, naiv\ în care timpul se scurge
în func]ie de venirea [i plecarea trenurilor. O realitate
trist\, monoton\, u[or de recunoscut.
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1
ion
noua e-literatur`
manolescu
derapaj
cum a \nceput totul
O s\ v-o spun direct, f\r\ menajamente sau înflorituri: m\ fascineaz\ derapajele, punctele
de ruptur\ din mintea, c\r]ile [i zilele fiec\ruia dintre noi. Vie]ile care sar de pe [in\ blînd,
curios, pe nea[teptate sînt specialitatea mea. Gînduri care explodeaz\ din senin noaptea,
cînd capul se odihne[te în r\coarea pernelor; prieteníi care se opresc ca inima unui cardiac;
iubiri sigure [i pasionale care se desfac f\r\ motiv, transformîndu-se în ur\ sau jen\ - toate
m\ preocup\. Frac]iunea de secund\ în care se petrec, antrenînd fluxul unor consecin]e
incalculabile (dar precise [i inevitabile, ca o poveste de Tolstoi sau Bulgakov) m\ uluie[te [i
m\ întristeaz\ la fel de mult ca deplasarea tijei din ampenajul cursei JAL 123, preg\tindu-se
s\ loveasc\ Muntele Fuji. Un Boeing 747, senza]ia c\ e[ti invulnerabil [i cî]iva milimetri de
metal deraiat: 520 de mor]i.
Crede]i c\ exagerez? C\ îmi iau drepturi îndr\zne]e [i nemeritate? C\ m\ joc cu o realitate
inexistent\ (sau, dimpotriv\, de la sine în]eleas\), doar pentru a colora cîteva rînduri în tonuri
de miere sau cianur\? Deschide]i orice u[\ apropiat\: a blocului în care locui]i, a liceului, a
facult\]ii sau a editurii în care lucra]i, a romanului de pe noptier\ sau a revistei glossy pe care
o l\sa]i noaptea lîng\ pat; a hot\rîrilor pe care nu a]i avut curajul s\ le lua]i atunci cînd tre-
buia [i cînd contau; a blog-ului pe care fiica dumneavoastr\ îl ]ine pe ascuns pe
www.blogspot.com [i ve]i g\si acolo toate urmele pr\bu[irilor trecute sau viitoare. Nu tre-
buie s\ fi]i nici Sherlock Holmes, nici Agentul 007 ca s\ accepta]i acest lucru.
Totu[i, cine poveste[te [i cît\ încredere pute]i avea în cuvintele lui? Îng\dui]i-mi s\ m\
prezint. Dup\ cum probabil [ti]i deja (zvonurile circul\ repede, mai ales cînd vine vorba
de scriitori), ziua predau teorie cibernetic\ la Literele bucure[tene, iar noaptea studiez
mecanica dezastrelor aviatice pe Discovery Channel. A]i vrea s\ afla]i mai multe despre
mine? Dar despre dumneavoastr\?
Sînt un om simplu, un ins lini[tit [i calculat, c\ruia îi place s\ [tie cum arat\ s\pt\mîna
urm\toare. Via]a mea nu a fost un triumf, dar nici nu s-a pr\bu[it în cine [tie ce abisuri
de întuneric. O familie strîns\, de înv\]\tori [i profesori din tat\-n fiu, mi-a dat o
educa]ie potrivit\, ferindu-m\ de excesele s\r\ciei sau ale depresiei; dac\ ar fi s\ ne
lu\m dup\ actele genealogice ale Manole[tilor, a[ fi un fel de str\-str\nepot al lui
Ion Ghica (motiv de respect [i mîndrie). Vîrsta mea a f\cut ([i face înc\) obiectul
unor dispute aprinse, dar lipsite de orice suport [tiin]ific: dup\ unii, a[ fi un b\trîn
în]elept [i tic\it, cu mintea [i experien]a de 80 de ani; dup\ al]ii, a[ fi r\mas naiv
[i pu]in imatur, ca un adolescent de 16 ani; în fine, mai sînt unii (în frunte cu por-
tarii de la Litere) care, luîndu-se dup\ zîmbet [i înf\]i[are, m\ confund\ cu un
tîn\r rebel [i sportiv, c\ruia merit\ s\-i spui vreo dou\ la intrare, înainte s\-i ceri
carnetul de student.
M-am descurcat aproape întotdeauna. Ascuns înd\r\tul unor nume de blogger,
m-am putut desf\[ura în voie: cameleonul, Black Orchid sau eudoareu. Cu aju-
torul lor, mi-am compus portretele [i-am forfotit prin vie]ile altora, ame]indu-le
cu parfumul speran]ei sau injectîndu-le otrava disper\rii. Am fost luat în serios;
tripla mea identitate biologic\ a fost aici un avantaj, nu o povar\. N-am suferit
niciodat\ de singur\tate sau lips\ de aten]ie, de[i sufletul meu, dac\ s-ar pri-
cepe cineva s\ umble la el [i s\-l deschid\ cu o chei]\ de aur, ar zice altfel. Am
avut meserii onorabile (de fapt, una singur\: tot de profesor, exercitat\ întîi prin
licee, apoi prin facult\]i) [i rela]ii de durat\, cu femei frumoase [i devotate (în
mod inexplicabil, cu excep]ia uneia, despre care o s\ v\ povestesc mai tîrziu,
nici una n-a ]inut mai mult de [ase ani). În timpul liber, m\ ocup cu jogging-ul,
g\titul de tarte cu l\mîie [i scrisul. Dac\ intra]i în prima libr\rie, s-ar putea s\ da]i
peste una sau dou\ din c\r]ile mele; dac\ ave]i curiozitatea s\ le deschide]i,
s-ar putea s\ v\ [i plac\. Seara m\ vede]i singur, alergînd ca o umbr\, pe Calea
Doroban]ilor sau Bulevardul Aviatorilor. Despre tarte, nu v-a[ spune acum prea
multe: dac\ o s\ ne împrietenim, cine [tie?, poate o s\ ave]i ocazia s\ le gusta]i.
Ion Manolescu are 38 de ani [i este lector doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti.
Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului
românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode
29
Alexandru, ed. Univers, 1998; Derapaj, ed. Polirom, 2006).
(A
 bogdan t`nase
abroad
Seul (prin ochii mangaboy
ai beholder-ului)
înt în Seul - exceptînd un interval european - de aproape [apte luni. Cînd
S
am sosit aici, ca tîn\r profesor invitat, în urma unei colabor\ri mai vechi
dintre Facultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti [i Hankuk University
of Foreign Studies, m-am sim]it, trebuie s\ admit faptul, mai degrab\
invitat decît profesor. În atari momente, ca cel de la Small Hall din NTOK,
invitatul nu se poate sim]i decît [i mai crunt invitat! Dar Seulul mai înseamn\ [i o
intens\ via]\, unde sentimentul cel mai puternic care te poate lovi este c\ este o
via]\ a educa]iei continue, neîntrerupte, epuizante, dar vie, iscoditoare. Un respect
pentru informa]ie care poate p\rea obositor sau, prin ungere, mai p\tate de con[tiin]e
nefinisate ale trecutului, un pic însp\îmînt\toare.
De aici mul]imea de proiecte la care, în afara vie]ii universitare propriu-zise, sînt
purtat de val s\ particip, împreun\ cu colegii mei coreeni, keosunimii de la
HUFS: Park Jeong O [i Lee Moon Su, [i Kim Song Ki, Lee Ho Chang, Om sau Kim
Jeong Hwan sau Beg. Cu studen]ii sau cu ambsada sau cu noi în[ine sau cu
românii care vin aici sau cu inimo[ii de la Korea Foundation sau Institutul francez
local: expozi]ii, vernisaje, filme, conferin]e, comunic\ri, c\r]i [i reviste. În curînd aici
o conferin]\ Eliade, a fost deja Pusan International Film Festival cu prezen]a lui Tudor
Giurgiu [i a Leg\turilor sale, cu megaconferin]a interna]ional\ “Postnazi and
Postcommunist period in Central and East-European studies” organizat\ de Asocia]ia
Profesorilor Coreeni Pentru Studii Culturale Est-Europene(!).
Dar Seulul mai înseamn\ [i: megaaeroportul din Seul, futurist ca un happenning
hightech, dar înainte de el insulele, insuli]ele din fa]a lui pe care le vedeam pe geam
mirat [i confuz, înconjurate de ape mocirloase al c\ror miros îl sim]eam direct în
piele; metroul luuung în care se anun]\ sta]iile cu muzic\ de Mozart, micul
copac rotund din fa]a balconului [i… magnolia, viitorii mei prieteni fideli, parfuma]i
[i tandru kitsch pentru ceva vreme (kitschul care nu doare se ia!).
Nisipul ro[u , furtuna de adic\ , vreo s\pt\mîn\, peste tot mult, mic, des, de neoprit;
profesorul grec Petros, pe care l-am întîlnit în prima zi, înfrigurat ca [i mine a[teptînd
autobuzul profesorilor la marginea autostr\zii spre Yongin campus - lini[tea, blînde]ea,
timiditatea [i umorul lui au fost ca niciodat\ sau Laura sau Jean Baptiste sau
Dorrit cea în]eleapt\; Yongin campus, la vreo or\ de mers pe autostrad\, în mun]i,
cu lac [i ra]e, cu studen]i care se uitau cu bunvenitlamine, cu profi str\ini [i loco,
de-a valma. Bun. Plimb\ri haotice prin imensitatea de Seul, ora[ gri metalic, cenu[iu
verde, cu milioane de oameni pe secund\, ca în benzile alb negru de la începuturi,
dar [i cu mirosurile lui de kimchi (un fel de varz\ cu mult\ boia , usturoi [i alte
cele, pus\ la murat în vase care mie îmi par egiptene - cred c\ de la iu]eal\ - în p\mînt)
la orice col] de strad\, cu (adev\rat [oc! ) zecile de mii de cruci ro[ii a[ezate în vîrful
unor turle tzuguiate á la maramuresenne, a[a, zecile de mii de biserici de ziua a 7-a,
evanghelice, care î]i ]ip\ în oki la orice col]ishor de Seul, în supermarketuri, pe, sub,
în case, blocuri, s\li de fitness, PC roomuri, un ro[u de drac (sic!), cu sute de mii
de coreeni, îmbr\ca]i frumos [i delicat, ritual de fiecare duminic\, alinia]i în fa]a lor!
Cîntînd, salutîndu-se cu adînci plec\ciuni. Unde sînt templele, unde sînt budi[tii
[i confuciani[tii, unde sînt ubi ubi ...: în mun]i, reci, sobre, lini[tite, Hankuk like
(Korea, adic\ ]ara lui Han, marele fluviu, care înseamn\… dor) [i nu cu opulen]a
aiuritoare thailandez\. Legenda: templele coreene sînt în afar\, extramuros,
alea thai sunt cît mai intra [i cît mai aur. Cu c\lug\ri, în Coreea, care te dau afar\
pe poart\ dac\ vii ca turistu’ la pozat [i nu execu]i cele fie 3, fie 33, fie 103 de
contorsionate plec\ciuni! (zic c\ e firesc). Dar [i Itaewon, cu americanii [i coreeni
mimetic obedien]i la stil de Harlem, Itaewon, acest Amsterdam [i Harlem local… cu
str\du]e [i restaorante de toate na]iile [i culorile, cluburi unde te po]i pierde
adînc cu totul, babel de mucava asiat. Luuungul muson de var\, cu ploi ca [i cum
ar fi pentru ultima oar\ cînd ar ploua pe p\mîntu’ \sta, cu o c\ldur\ [i o umezeal\
de plîng hainele pe tine de ciud\!
Plus studen]ii, extraordinarii studen]i de aici, cu curiozitatea lor de neîn]eles pentru
mine fa]\ de TOT ce înseamna România, de entuziasmul lor, de patima cu care
]ip\ din to]i pl\mînii la meciurile de fotbal între
departamente, îmbr\ca]i în culorile lui Dobrin&co: „Hai
România, sîntem România, te iubim România!”, meciuri
pe care adeseori le mai [i pierd (… polonezii \[tia,
m\ seac\, sînt prea buni!!!), cu modul tandru în care
zic Bogdan keosunim, adic\telea, domnu’ prof Bogdan
- cu megafestivalurile lor de cîntece [i dansuri, cu imensa
lor ambi]ie de a fi primii, cu acest cumplit sim] al
competi]iei, atît de subestimat\ de Vest, atît de ne[tiut\,
atîta de viitoare, care îi face uneori tri[ti, singuri,
suicidali de mici, robotzi calzi la suflet [i iu]i în mi[c\ri.
Dar aceasta este perfec]iunea lor. Pe care o po]i, din
cînd în cînd, vizita.
Mihai Bogdan T\nase, 28 de ani, asist. univ. drd. la Catedra de Teoria
Literaturii a Facult\]ii de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti, Invited
Professor, Hankuk University of Foreign Studies, Seul.
30
num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
t.o. bobe
teatrul la chineji
Nobel
Îi mul]umesc domnului Cristian Tudor Popescu. L-am v\zut de curînd la tele-
vizor, oftînd cu dezamagirea-i caracteristic\ [i deplîngînd halul în care-a
ajuns Nobelul. Nu c\ premiul respectiv ar fi fost vreodat\ cine [tie ce, cît\
vreme nu l-au cî[tigat nici Borges, nici Stanislaw Lem, nici Sábato, nici Llosa.
Faptul, îns\, c\ de data aceasta l-a primit un turc pe care domnia sa nu îl citise
p\rea cu totul impardonabil. Nu mai ]in minte dac\ a fost invocat explicit cri-
teriul politic, îns\ era evident c\ de aici îi venea sup\rarea, din faptul c\ la
Nobel nu este apreciat\ exclusiv valoarea estetic\.
Fire[te, îl în]eleg. {i eu am fost dezam\git aproape în fiecare toamn\, de vreo
dou\zeci de ani încoace, de cînd ciulesc urechea c`tre Stockholm. {i cum s\ nu
fiu. Am crescut, am fost educat, am tr\it (oarecum) în mediul literar românesc,
pentru care Nobelul e mai mereu prilej de cîrteal\ dezabuzat\ [i zîmbete iron-
ic-superioare. Ce Toni Morrison, domnule? Care Kenzaburo Oe? Cine mai e [i
Imre Kertész? A, un evreu? Atunci, e clar! Nu v\ spun nimic sau aproape nimic
numele astea` Dar Wislawa Szymborska? Dar Gao Xingjian? M\rturisesc c\ nici
mie. N-am citit nici o carte a vreunuia dintre ei. {i, pîn\ de curînd, cînd l-am
v\zut pe Cristian Tudor Popescu strîmbînd din nas la auzul numelui Orhan
Pamuk, n-am avut nici o remu[care. La urma urmei, nu erau decît cî[tig\tori ai
premiulul Nobel pentru literatur\. Adic\ autori tradu[i, citi]i [i comenta]i în
toat\ lumea. M\ rog, poate nu chiar în toat\. Poate mai sînt cîteva ]\ri unde,
la fel ca în România, a fi cî[tig\tor de Nobel e cel pu]in suspect, dac\ nu chiar
deplorabil. Ce ru[ine mai mare poate p\]i un scriitor, decît s\ ia cel mai pres-
tigios premiu literar din lume? Ce p\cat mai cumplit poate exista, decît
acela de a dispune, în afara mult invocatului talent literar, [i de o con[tiin]\?
Cum ar putea avea, de exemplu, J. M. Coetzee preten]ia de a fi apreciat la
Bucure[ti, cînd toat\ lumea [tie c\ romanele sale nu sînt doar impecabile
tehnic, ci pun [i probleme de etic\? Sau nu [tie asta chiar toat\ lumea?
La urma urmei, de unde ar [ti? De ce s\-l mai citeasc\ cineva, cînd, la
o [uet\, e suficient s\ must\ce[ti concesiv: „Ei... totu[i... Africa de
Sud...”
Nu cred, îns\, c\ exotismul e impedimentul în calea succesului pe
pia]a literar\ româneasc\. Poate m\ în[el, dar am impresia c\
Haruki Murakami e destul de citit. Problema este cu Nobelul.
Problema este cu con[tiin]a. {tim foarte bine c\ eticul [i esteticul
sînt dou\ lucruri complet diferite. O [tim atît de bine, încît am
ajuns s\ credem c\ se exclud. Dac\ te intereseaz\ drepturile
femeilor, scrii prost. Dac\ te intereseaz\ drepturile animalelor,
scrii prost. Dac\, în general, ai convingeri politice de stînga, scrii
prost, prost, prost. Nu trebuie s\ te mai [i citeasc\ cineva [i s\ o
dovedeasc\ argumentat. Scrii prost, din principiu. O demon-
streaz\ Nobelul care, [tim noi, se acord\ dup\ alte criterii, nu
dup\ merit. Altfel, poate c\ l-ar fi luat [i un scriitor român, unul
dintre aceia care în timpul socialismului au rezistat prin cultur\.
Ce mi se pare mie ciudat este c\, de[i se rezista prin cultur\,
breasla scriitorilor a dat cel mai mare num\r de diziden]i. Ce mi se
pare [i mai ciudat este c\, de[i au existat atî]ia scriitori diziden]i,
nici unul n-a primit premiul Nobel. {i doar Nobelul literar se d\
pentru disiden]\, nu? Dar, ce mi se pare culmea ciud\]eniei este
c\, pe vremea cînd se rezista atît de frumos prin cultur\ [i cînd
erau atît de mul]i scriitori disiden]i, cel mai c\utat samizdat din
România era Pisica în cizme.
Dup\ cum spuneam, îi mul]umesc domnului Cristian Tudor
Popescu. V\zîndu-l, mi-am dat seama cît de idiot am fost ani de
zile, cînd n-am citit din principiu autori de care auzeam doar
dup\ ce primeau premiul Nobel. Fire[te, n-o s\ vînez de-acum
înainte laurea]ii dup\ o list\, îns\ cel pu]in n-o s\ m\ mai feresc
de ei. {i îmi asum dreptul de a spune c\ îmi plac sau nu abia dup\
ce o s\-i citesc.
T.O. Bobe, 37 de ani, este poet, prozator [i autor de scenarii de film [i televi-
ziune. Este autorul romanului Cum mi-aam petrecut vacan]a de var\, ap\rut
în 2004, în colec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom.
 populi box
Vergilius Distrusus este portarul U.S.R. Nu m-a deranjat limbajul, vorbe[te cam în dodii, dar e destul de expansiv în gîndire.
Merge pe mai multe fronturi. Începe s\ divagheze, de aia zic c\ are o gîndire expansiv\.
Cartea e bun\, a[ citi-o, e scris\ bine. Apoi mai e tipa care viseaz\ s\ plece în America, cred
La fel de s\ritor ca Van Der Saar în felul lui. c\ [tie c\ e imposibil? Ea tr\ie[te cu speran]a, dar moare cu regretul. Sper\ tot timpul, dar
[tie c\ e cam imposibil. Nu m\ [ocheaz\ oamenii care fac striptease. În zilele noastre e
“Tipul e un pierz\tor. ceva normal. To]i caut\ s\ fie mai bine. S-a schimbat mentalitatea, nu mai e aia cu limba-
jul de lemn. Po]i s\ spui ceea ce crezi, cum e [i normal. Deci nu trebuie s\-]i ascunzi p\-
Toat\ via]a lui e ratat\. {i cred c\ nu are de rerea c\ \la e [ef. Poate eu am o gîndire mai bun\. Tipa e libertin\, dar e o literatur\ care
place [i ]ine la public. Red\ realitatea mai ales pentru tineri. Dac\ o citesc cei mai în vîrst\,
gînd s\ se ia de treab\, pentru c\ el a fost nu cred c\ ]ine. Au [i trecut 16 ani [i s-a mai schimbat. Unii nu pot fi sco[i din ale lor c\ a[a
s`nt construi]i [i sunt convin[i c\ a[a e bine... Trebuie s\ [tim s\ înv\]\m. În România po]i
crescut într-un sistem din \sta, a[a a fost [i face multe lucruri, dar nu e[ti ajutat. Sînt tot felul de oportuni[ti, care, dac\ te v\d c\ vrei
s\ ie[i la lumin\, î]i pun frîn\. Sistemul acuma devine tot mai puternic. Au început s\-[i
cu p\rin]ii. A tr\it într-un sistem în care nu bage [i nepo]ii. Deci {i-au asigurat cam pe veac existen]a. Sînt sigur c\ în carte voi g\si [i
pasaje despre acest sistem mafiot. Personajul are o vîrst\ care a apucat s\ treac\ prin sis-
prea î]i place s\ munce[ti, tem.
Titlul îmi zice c\ e unul care se d\ mare cu mu[chi într-o suburbie unde e cam mult\ mi-
[i în care tr\iesc oportuni[ti. zerie. Se cam umfl\ mu[chii pe el, e cam plin de sine.”

M.C., func]ionar Maria Manolescu,

public, economist`:
“Eu am citit aproape toat\ cartea (n. red. de
la fiica sa, în vederea acestei contribu]ii)
[i mi se pare cam pueril\. Unele chestii
nu pot s\ le cred, de exemplu atunci
c`nd se duce \sta în parc [i face pi[u
pe mormîntul cîinelui, asta nu se
poate, de fa]\ cu femeia aia [i cu
copilul... cine ar face a[a ceva? Nu
se poate... Din cum vorbe[te, pare
[i el un om destul de educat. Sau c\
\la a dat cu halterele pîn\ în
America... cine st\ s\ cread\? P\i ce,
sîntem copii? Dac\ aveam 16-17 ani,
poate mi-ar fi pl\cut. {i limbajul \la
e foarte vulgar, «coaie», de exemplu,
e un cuvînt urît, oamenii civiliza]i
spun «testicule», dac\ trebuie
neap\rat s\ scrie despre asta. Dar
p\rerea mea e c\ nu trebuie, c\ astea
sînt ni[te lucruri personale.
Oricum, în fragmentul \sta mi-a pl\cut c\
zicea c\ Codreanu era Mo[ Cr\ciun, asta e
amuzant. Dar e pueril\ [i exagerat\. O
carte trombonist\.”
D-l Popescu,
pensionar bonom cu accese
de dreapta
(]ine cu marile mase, mase s\ fie, dar de români), gazd\
de filosofi karati[ti, litera]i basarabeni [i contabili cis-
chiveti[ti:
“În]eleg c\ ac]iunea se petrece înainte de r\zboi, probabil. Sunt
amintiri din astea de pe vremea legionarilor, îns\ noi, genera]iile
care am tr\it dup\ r\zboi, nu prea cunoa[tem vremurile alea.
{tiu foarte pu]in despre Zelea. Situa]ia asta pe care o prezint\,
dup\ cum spune, aveau un bar, MaxiBar, probabil c\ e vorba despre
urma[ii unor simpatizan]i ai lui Zelea Codreanu, de aveau portretul
lui pe perete. Cuvinte ca “erec]ie” arat\ c\ e un roman naturist,
naturalist, cum se spune? La urma urmei, face parte din via]\, adic\
e un mod de a se exprima mai direct, f\r\ complexe. P\i, în via]\
auzi fel de fel de cuvinte, mai auzi [i chestiuni din astea. Mai ales
la un MaxiBar, se întâmpl\ s\ auzi, c\ se v\d [i prin filmele alea
cu cowboy, e vorba de atmosfer\.
Eu personal a[ vrea s\ [tiu mai multe despre Codreanu. {tiu c\ a
omorât [i el pe cineva, c\ avea o crim\ la activ. Dac\ ar fi tr\it,
mi[carea legionar\ ar fi avut un aspect mai intelectual. Ca personaj
de carte e interesant de [tiut mai multe despre el. Se pare c\ mi[carea
legionar\ a fost inspirat\ de sem\n\torismul lui Iorga [i tot el a
c\zut victim\ propriilor idei. Socru-su autorului probabil a fost
omorât. E o carte mai neobi[nuit\, dar ca s-o în]elegi tre s-o
cite[ti pân\ la cap\t, s\ recite[ti anumite p\r]i neclare. Numai c\
literatura din ziua de ast\zi ar fi cam un lux. Trebuie s\ [tii meserie,
[oferie, limbi str\ine, calculatoare. S-ar putea s\ fie oameni care
nu au pasiune. O doamn\ la radio spunea c\ astea sunt minciuni.
Nu e pentru mase. Depinde ce în]elege respectivul din carte. C\ se
na[te maneaua. Dom’le, maneaua asta e totu[i melodioas\,
adic\ probabil c\ ar trebui ridicat nivelul celor care compun. Maneli[tii
sunt ni[te oameni care, din proprie ini]iativ\, s-au apucat [i ei s\
cânte. Una e s\ cânte unul f\r\ preg\tire, c\ [i publicul e unul
f\r\ cultur\. Le place c\ e totu[i o melodie. E de la turci, c\ la ei e
tradi]ional, nu cum e la noi. E posibil ca în MaxiBar s\ cânte manele.
C\ mie nu-mi place nici muzica asta, hard, mie-mi place ABBA
sau chiar [i muzica popular\ româneasc\. E cam mult\ tr\nc\neal\,
zgomot. Culmea e c\ [i astea au spectatori, in[i cu mâinile ridicate,
zici c\ se predau. E nevoie de ceva nou [i se adaug\ chestii din astea
s\ fie un aspect mai deosebit.”
HALTEROFILUL DIN VITAN
Editura Polirom,
[Colec]ia EGOProz\],
[Ia[i], 2006, paginile 19-21
Episodul cu Contesa m\ marcase destul de tare. Spre exemplu,
Mi[u chiar a crezut c\ am pe altcineva! Iar Mariana se vopsea
din ce în ce mai des, cred c\ fura bani din cas\ a[a, cu mine
acolo, ea zicea c\ are depresie. Cît despre nevast\-mea, vor-
beam cu ea prin Mi[u (nu-mi place s\ vorbesc la telefon, asta
e!), c\ eu acas\ nu mai dormeam – nu [tii cum m\ droga [i hop!
m\ trezeam cu copilu’! -, ea nu venea la MaxiBar neînso]it\, iar
cum eu eram la MaxiBar, Mi[u era la MaxiBar [i Mariana era ba
la MaxiBar, ba la coafor, n-avea cine s-o înso]easc\. A[a c\
dormeam în spatele tejghelei [i m\ gîndeam la Contes\. P\cat
c\ nu m-am concentrat atunci cînd a zis ea povestea cu misi-
unea, a[a am p\]it [i la bacalaureat, nu m-am concentrat, asta
e, [i am gre[it la Împ\rat [i Proletar, am zis c\ împ\ratul e
Mircea cel B\trîn, un b\trîn atît de simplu, dup\ vorb\, dup\
port, [i a[a am ajuns proletar, am învîrtit cimentul dou\zeci de
ani [i nici aici nu m-am concentrat, c\-l furam [i nu [tiu cum se
f\cea c\ se înt\rea tot. Da’ oricum n-aveam ce s\ fac cu el, furam
[i eu, a[a, s\ nu fiu fraier.
Gîndurile mele sînt întrerupte de un zgomot de sticl\ spart\.
Zdrang zing clang clang cling. Doamne, d\ s\ nu fie whisky-ul!
Îl avem de dou\ luni [i ne-a adus ceva profit. Îl prepar\ Mi[u,
Mister Mi[u, cum îi zice Mariana cînd î[i pune [or]ul \la [i
p\l\ria pe care a furat-o bunic\-su de la Teatrul T\nase, în
noaptea cînd l-au f\cut pe ta-su în spate, la cabine, c\ m\-sa,
adic\ bunica lui Mi[u, era costumier\. Da’ sticla e important\.
Sticla e original\.
- Mi[uuu! E whisky-ul?
- Nu, e portretul lui Zelea!
- Aha.
În mod normal, ar fi trebuit s\ sar de dup\ tejghea [i, t\indu-mi
mîinile cu cioburile, s\ strig cît m\ ]ine gura: „E ziua de[tept\rii,
înainte/ La lupt\ Legiunea ne-a chemat/ S\ ap\r\m cu piep-
turile noastre/P\mîntul ce de mici ne-a leg\nat”. A[a a f\cut
socru-miu, fie iertat, înainte s\-l duc\. Tata lu’ socru-miu a avut
[i el un fel de MaxiBar, se chema „La R\scrucea”, la Vaslui, [i
Zelea Codreanu a trecut într-o noapte pe acolo, s-a ascuns în
pivni]\, [i lu’ socru-miu i-a zis ta-su s\ nu mai zic\ la nimeni, c\
\la era Mo[ Cr\ciun [i dac\ aflau al]i copii, pleca Mo[u, [i
i-a zis, na, m\, [i i-a dat o mîn\ de tutun. {i socru-miu a t\cut de
tutunul \la dou\j de ani, da’ cînd s-a-mb\tat odat\ la Aprozar
(c\ f\cuser\ „La R\scrucea” aprozar), s-a-mb\tat. A spart
paharul [-a-nceput s\ cînte ceva din Arhanghelii Mihail [i Gavril
[i l-au dus, [i gata, c\ au zis c-a f\cut cancer de la tutun. Da’ io
[tiu c\ fusese numa o mîn\ de tutun. M\ rog, a r\mas soacr\-
mea. Trebuia s\ ies [i s\ cînt eu asta pentru s\racu’ om, da’
aveam o erec]ie de diminea]\. C\ dormisem bine, nu prea erau
clien]i în perioada asta, [i nu voiam s\ m\ vad\ Mariana a[a. Cu
ditamai erec]ia, eu o respect pe Mariana, asta e.

31
noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1