Anda di halaman 1dari 2

STILUL ARHITECTONIC BISERICESC DIN TRANSILVANIA.

Conditiile istorico-
politice specifice Transilvaniei,care au trait veacuri de dominatie straina ,au
impiedicat aici dezvoltarea unei arte arhitectone ortodoxe ,in masura in care aceasta a
manifestat in Moldova si Tara Romaneasca .De aceea ,bisericile de zid mai putin
impunatoare ,au suferit in mai mare masura influienta stilurilor apusene
(romantic,gotic specifice bisericilor catolice si protestante pe teritoriul
Transilvaniei .Biserici de piatra care s-au pastrat si care dateaza din sec.- XIII-XIV
(sau mai vechi) sunt: biserica din .Hateg(cu plan bizantin dar cu turla de pe naos pe
baza cubica de tip romanic , sustinuta de patru stalpi de piatra ,asezati in mijlocul
naosului si legati prin arcuri centrale , bisericile din Str …Sfanta Maria Manastirea
Curtea de Arges Orlea (azi calvina).Seghisoara Remetea Beius ),cu plan de naos
dreptunghiulara ,altar semicircular cu bolta si nervuri ,naos cu bolta semicilindrica (pe
fatada de apus a bisericii se inalta turnul clopşnita ,de tip romantic ,cu influiente
gotice).In a doua jumatate a sec. XIV,ucenicii lui Nicodim, veniti din Tara
Romaneasca ,ridica biserica manastiriiPrislop ,cu plan treflat(turla pe naos).Bisericile
din sec.XIV-XV:Zlatna ,Ribita,Criscior,au evidente romanice si gotice(turn clopotnita
la fatada de apus ,plan dreptunghiular romanic ,contraforti ,nise,cadre de usi si ferestre
cu chenare in arcuri ascutite (gotice).Biserica Sf. Nicolae din Hunedoara ,cu influiente
bizantine (plan treflat in forma de cruce greaca) are influienta romanica (turn
clopotnita, pe fatada de vest). Stilul moldovenesc treflat se vede aici numai la biserica
zidita de Stefan cel Mare la Vad,Feleac(langa Cluj). Influinte muntene apar in stilul
bisericilor inaltate in sudul Transilvaniei de domni ai Tarii Romanesti (Schei-
Brasov,Zarnesti,Geoagiu,Poiana Marului ,Sambata,Fagaras,ctitorii brancovenesti din
sec.XVII-XVIII).Dar bisericile mai numeroase si caracteristice pentru arhitectura
religioasa a romanilor din Transilvania sunt bisericile de lemn.Dintre aceste putine s-
au mai pastrat din sec.XIII-XIV(Ieud-Maramures –1364,Apsa de mijloc –l4oo),cele
mai multe datand din sec.XVII-XVIII. Construite din lemn tare (stejar,tisa etc.) ele
sunt inaltate pe temelii de piatra si asezate pe coline . In general de mici dimensiuni ,
au planul de constructie dreptunghiular (adesea treflat) cu o singura nava despartita
tranversal in naos si pronaos (Tinda ) iar la rasarit altarul (o absida mai ingusta decat
nava, de forma patrata sau poligonala ).Pronaosul are tavan drept, iar naosul un tavan
in forma de bolta semicirculara. La intrare ,fie la vest,fie la sud se afla un fel de portie
deschis, iar acoperisul ,in doua pante din sindrila,e foarte inalt si cu stresini joase si
largi ,protejand ferestrele si peretii.Specificul bisericilor de lemn il constituie turnul –
clopotnita de foarte mare inaltime , asezat pe pronaos si inaltat spre cer ca o sageata
,semanand cu turnul unei catedrale gotice. Cele mai deosebite dintre aceste biserici se
pot vedea la Fildul de Sus ,Barsana ,Cuhea(Bogdana),Ieud,toate in Maramures;in
varful turnului se afla o cruce infipta intr-un ul sau mai multi bulbi de metal. Turnurile
au influiente gotice ,dar ele reprezinta o realizare a artei populare in constructii,prin
adaptarea artei straine la planul local. Biserici de lemn se afla si in alte regiuni ale
Manastirea Barsana tarii(Oltenia,Muntenia,Moldova ).O asemenea biserica stramutata
din Maramures se afla si la manastirea de la Techirghiol,jud. Constanta.Bisericile de
lemn din celelalte regiuni ale tarii,in general ,sunt lipsite de turnul clopotnita si sunt
de mici dimensiuni.
Bisericile de lemn din Transilvania fac parte din familia de biserici de lemn
românești. În Transilvania, inclusiv Maramureșul, se mai păstrează aproximativ 600
de biserici de lemn, jumătate din numărul celor existente după primul război mondial.
Bisericile de lemn rămase în Transilvania domină patrimoniul cultural și istoric imobil
al românilor din aceste părți. Bisericile de lemn au o valoare identitară inegalabilă și
inestimabilă pentru românii ardeleni. Ele sunt documente palpabile și grăitoare ale
realităților istorice, sociale și culturale din trecutul acestei regiuni.