REŢEAUA MORŢII
Sistemul lagărelor de concentrare naziste
CUPRINS:
Prefaţă, 7
Teroarea ca'sistem de dominaţie 15
Scopul şi organizarea statului SS-ist 32
SS-u] iji hilarele de concentrare 47
Tipul şi numărul lagărelor de concentrare în Ger mania
Categoriile ele deţinuţi în lagărele de concentrare. 59
Organ i/aj ea exterioară 67
Organizarea interioară 74 internarea)} i>
Programul zilnic 93
Munca 103
Pedepsele. -;: *:;:117
Alimentaţia deţinuţilor,.: 129
Primirea banilor şi corespondenţei, ' ' „ ~. 135
Timpul liber… ,. -: 143
Condiţiile sanitare.:; 150
Instalaţii şi sisteme speciale.:177
Destine de grup şi acţiuni speciale: 220
Lagăre exterioare >i perioadă de ruv'ooi. 7
Durata detenţiunii m lagărele de concentrare. – 'fVia i a de paraziţi a SS-
işlilor; J07
Neîntrerupta luptă subterană dinţi e ŞS şi forţele antifasciste din îagăi
Sfârşitul lagăreloi de concentra; e -JfiO
Psihologia SS-ului W l
Psihologia deţinuţiliu din lagărele dtconcentrare. „vSK
Poporul german şi lagătde de concentrare,. 4 U
Prefaţă
Timp de mai mulţi ani această lucrare n-a fost de găsii pe piaţa germană
a cărţii. Am fost întrebat dacă n-am ajuns cumva la concluzia că în Republica
Federală tema a fost., clasată;': accesibilă doar istoricilor, în rest abandonată.
Anumite restructurări intervenite la editura europeană care. A tipărit
cartea într-un interval de timp destul de îndelungat au împiedicat reeditarea ei.
Dar întrebarea dacă se mai manifestă sau nu interes pentru apariţia în
librăriile Republicii Federale Germania a unei lucrări despre sistemul lagărelor
de concentrare naţional-socia-Jiste era justificata. Oamenii mai tineri, care pe
vremea naţional-socialismului abia începuseră să meargă la şcoală sau poate
că încă nici nu se născuseră, se raportează diferit faţă de trecutul nostru istoric
apropiat – se pare că mulţi dintre ei nu vor să-şi împovăreze viaţa, sunt
„prezentişti”. Câţi? Este bine să-i lăsăm în voia lor?
Istoria este arsenalul experienţei noastre; trebuie să cunoscută pentru a
găsi în ea o confirmare sau un avertismentPentru a se forma şi a fi aplicată,
judecata politică are nevoie de comparaţii.
„Şi atunci de ce nu vi se reeditează cartea?' îmi scria dL. DR. Jur. Dieter-
Dirk Hartmann din Tiibingen. „De ce nu apare într-o ediţie ieftină, de buzunar?
Qum explici elevilor şi studenţilor ce este naţional-socialis-mul? Dacă tipărirea
unei ediţii ieftine reclamă o subvenţie, vă rog să-mi comunicaţi şi vă voi pune-o
la dispoziţie.”.
Aproape în acelaşi timp, Holmut Kindler – şi încă o mai o editură
germană – au întrebat dacă n-ar pmoa să i eedile'/e oi cartea. Din calculul
uzual rezulta un preţ clipeşte 20 mărci, ceea ce contravenea scopului stabilit în
comun, acela de a oferi unui cerc larg, mai ales de tineri, posibilitatea de a
cunoaşte chiar şi acum problemele înfăţişate în carte. Editura Kindler şi dL. Dr.
Hartmann au ajuns apoi la o reglementare a costurilor care permitea tipărirea
unei ediţii broşate într-un tiraj de 20 000 de exemplare, la un preţ de vânzare
de numai 8 mărci (în-cepând de la 1.3.1975 de 9,80 mărci).
Rezultatul acestei încercări va fi grăitor pentru maniera politico-
psihologică în care abordăm cel mai sumbru capitol al istoriei germane mai
recente, după un interval de mai bine de treizeci de ani – interval, s-ar spune,
suficient de mare pentru a trage acum mai uşor concluziile dccât au putut s-o
facă în condiţiile de atunci cei mai vârstnici, imediat după sfârşitul războiului şi
al naţional-socialismului.
Când am redactat la vremea sa raportul, m-am întrebat dacă ar fi
oportun să-l prezint şi opiniei publice. In decembrie 1945, în prefaţa la prima
ediţie a cărţii, scriam: „Este, la limita dintre ce e moral şi ce e îngăduit, pentru
că nu conţine aproape nimic bun. Din zonele abisale pe care le-am străbătut
timp de şapte ani în mijlocul unor fiinţe orbite şi damnate, care se năpusteau
ca turbate împotriva oricărei urme de demnitate umană, nu se poate relata
nimic bun. Dar, fiind o oglindă „Ecce homo”*, care nu înfăţişează nişte monştri
oarecare, ci pe tine şi pe mine, dacă am fi fost înrobiţi-de acelaşi spirit de care
au fost înrobi Ţ. I cei care au creat sistemul, ' ea trebuie să ne fie pusă în faţă.
Poate că, în felul acesta, Germania va evita o recidivă şi lumea ceva
asemănător.
De aceea, dacă această carte este menită să-şi împlinească scopul uman
şi politic, ea trebuie să înfăţişeze adevărul în toată goliciunea sa: totul aşa cum
a/ost şi nu altici. Nimic înfrumuseţat, cu nimic ajustat,.ad usurn Delphini„,
nimic trecut sub tăcere. Nu fragmente, nu în-tâmplări, una sau alta, ci întregul
sistem. Aş vrea să-l văd pe cel care nu s-ar îngrozi de înfăţişarea acestei
„Meduze Corgone!” * Se vor găsi destui bărbaţi şi femei cu inima curată, care
ajunşi în faţa unui capitol se vor
* în limba latină – „Tală omul!” – Nota trad.
* In mitologia greacă – una din cele trei surori Gorgone. Care aveau o
înfăţişare înspăimântătoare, privirea lor prefăcând pe orice râurilor în stană df
piatră.
— Nota trad, întreba dacă să citească mai departe; mulţi vor fi şocaţi
puternic'. Am socotit că nu-mi este îngăduit să-i menajez pe aceştia ascunzând
josnicia până la care au decăzut unii oameni, unii germani, deoarece aveam în
vedere funesta implicare într-o vină colectivă care depăşea cu mult graniţele
Germaniei şi care a absorbit în sfera ei chiar şi pe unii complet neştiutori. N V.
Mai şi numai adevărul ne poate elibera.
Ca om, creştin şi politician am de altfel de partea mea şi justificarea
-psihiatrului şi a patologului, care scot şi ei la lumină fără menajamente Răul,
pentru a putea fi cunoscut, dacă e posibil – îndreptat şi în viitor evitat. Pentru
ei, orice alt punct de vedere decât acela de a cunoaşte realitatea dată vădeşte
incompetenţă. Această realitate nu este însă benefică, ci nefastă…
Lagărele de concentrare germane au fost o lume în sine, un stat în sine –
o orânduire fără drept, în care a fost zvârlit omul nevoit să lupte cu toate
virtuţile şi viciile sale – mai mult vicii dccât virtuţi – pur şi simplu pentru nuda
sa existenţă, pentru supravieţuire. Doar împotriva SS-ului? Nicidecum; în
aceeaşi măsură, ba chiar mai mult împotriva propriilor săi tovarăşi de detenţie!
Această lume dinapoia zăbrelelor de fier ale unei discipline teroriste, o junglă a
sălbăticiunilor în care unii erau împuşcaţi din afară şi alţii scoşi pentru a fi
spânzu-raţi, m care moartea făcea ravagii prin otrăvire, gazare, lovire, tortura,
în care se teşeau intrigi pentru viaţă, influenţă şi putere, în care se lupta
pentru o condiţie materială mai bună, se comiteau escrocherii şi mârşăvii. Se
formau noi clase şi pături din rândurile sclavilor, pro-minenţi, parveniţi şi
paria, unde sensurile conştiinţei alternau şi etaloanele etice se îndoiau până la
frângere, se făceau orgii şi se celebrau slujbe, se păstra credinţă, se dăruia
iubire, spumega ura, pe scurt, o „tragedia humana”, exemplificată în chipul cel
mai straniu.
Fireşte că Răul poate vădi forme pe care pana refuză să le aştearnă pe
hârtie, şi aceasta e într-adevăr un semnal de avertizare. Am văzut sau mi s-ău
relatai scene pe care vreau să le uit nu pentru cVuzjmea lor, ci pentru
înspăimântătoarele forme ale Răului pe care le denotă. Una din forţele sale
misterioase îi permite să copleşească până şi fantezia celui care se împotriveşte;
voinţa' plină de repulsie se apără de furia obsesiilor dezlănţuite, dar masca
rânjită a duşmanului împinge capacitatea noastră fie reprezentare spre
prăpastia în care trebuie să ne piă-buşim. Domnul să mă ferească de a fi venit
în vreun lot din carte în sprijinul acestei vrăjitorii '. Sper că chiar ş„ în punctele
critice am izbutit să spun adevărul în aşa fel. Încât să fie în slujba a ceea ce
este bun şi nu a răului. Precum se vede, suit pe deplin conştient că am scos la
iveală un material sumbru. Uneori m-am întrebat dacă nu cumva eu sânl acela
care, de fapt, de-abia acum structurează sistemul în discuţie, relevând
deopotrivă atât forţa cit şi slăbiciunile sale, astfel că el i-ar putea servi unui
viitor tiran, ca să zicem aşa, drept îndreptar absolut eficient, tocmai bun de a fi
folosit. Iată de ce, pe măsură ce redactam manuscrisul, m-am simţit de mai
multe ori tentat să-i dau foc. Alteori voiam să mă derobez de răspundere, prin
anonimat. Nu-mi era însă îngăduită niciuna din cele doua alternative. Pentru
că, dintre puţinii care au scăpat cu viaţă din acest sistem infernal, eu – ca
innţă religioasă şi politică, sociolog şi scriitor – sunt unul dintre cei foarte
puţini care au dispus din capul locului de anumite premise şi care, datorită
împrejurărilor deor sebite, au şi fost puşi în situaţia – cu toată degradarea lor
într-un „obiect„ supus batjocurii, dar păstrându-şi o poziţie lăuntrică suverană,
de. Subiect” – de a trăi critic ceea ce se petrecea, de a evalua ambianţa şi
sensul celor 5ntâmplate, de a descoperi structura organizatorică, de a î.'-telegc
motivaţiile şi reacţiile celor siluiţi, ale sufletelor bolnave, pervertite, orbite şi de
a recunoaşte în cazul individual ceea ce e” tipic. Iată de ce, fie că-rni convine,
fie că nu, trebuie să mă fac chezaş, iar faptul că numele meu va rămâne legat
de o relatare încărcată de o problematică sumbră, este 'una din urmările
inevitabile ale acestei răsturnări de situaţie.
Resping acuzaţia că această carte ar dăuna germanismului, chiar dacă –
aşa cum presupun – aceasta mi s-ar i eproşa de sute de ori. Părerea mea
despre tragica vină a poporului german pentru existenţa lagărelor de
concentrare naţional-socialiste reiese din ultimul capitol al cărţii: recomand ca
acesta să fie citit de două ori: o dată. Înaintea capitolului I, şi apoi după citirea
întregii lucrări. De altfel, majoritatea covârşitoare a germanilor mai este şi
astăzi aidoma regelui care, în faţa mulţimii care vedt că e gol, pretinde singur
că ar fi îmbrăcat. Ruşinea germana nu devine mai evidentă, dar prin exemplul
adân-ui prăbuşiri germane – care este omenească, chiai dară q-a manifestat în
chip neomenesc – lumea poale fi fee'j de ceva similar. In acest sens este necesar
ea îumra sci se lepede de fariseism, şi Germania de obstinaţie.
O relatare faptică despre sistemul lagărelor de concentrare germane,
comportamentul tuturor categoriilor de deţinuţi şi poziţia naţiunii faţă de acest
complex poate facilita un proces de clarificare în mai mare măsură decât o altă
temă din multitudinea de lucruri înălţătoare, echivoce sau josnice pe care
această epocă de cotitură o oţet î politicienilor şi moraliştilor.
După cum am arătat, cele de mai sus le-am scris în decembrie 1945.
Alături de mulţi alţii şi de prieteni a; n sperat că, deşi caz unic în istorie, dintr-o
morală cohx-tivă ar putea rezulta o politică. Pentru că cele trăite au fost cu
adevărat monstruoase, în 1949. În una din noile ediţii ale cărţii, am făcut
următoarea sintetizare: „într-adevăr a fost proiectat un stat SS-ist. Iar lagărele
de concentrare au fost un monstruos model – staţiile de testare din jurul acelui
„Circus Maximus'„ al Rcichuku milenar, pe a cărui pistă de alergări germană,
în văzul unei mulţimi în parte entuziasmate, în parte constrânse, libertatea
destinată picirii era aruncată sub copitele cailor acelei îngrozitoare cvadrigi care
imprimase istoriei epocii urme sângeroase, respectiv: idolatrizarea fu'h-rerului,
mania rasistă, naţionalismul şi militarismul. Pretutindeni se aflau purtătorii
uniformei negre, cu însemnul runic al victoriei sau cu cel de,. Cap demort”, gaU
să acapareze frânclc pentru a împinge soarta noastră definitiv pe orbita Iov'.
O dată ce s-a sfârşit cu tirania celui de-al lll-lea Reich şi cu perioada
confuziilor ce i-au urmat, evoluţia a fost cu totul alta decât era de aşteptat: în
Republica Federală trecutul n-a fost biruit sub aspect moral, ci politic – printr-o
avantajoasă constelaţie internaţională de interese şi forţe.
Întrucât universalizarea„ conexiunilor a luat amploare şi omenirea se află
pe calea unei lumi sau a nici uneia, „-ar trebui să ne considerăm străini de
problema moralei vn politică – aceasta în înţelesul ei cel mai elevat posibil: m
Germania de sub dominaţia naţional-socialismului. Neomenia a fost o concepţie
de viaţă şi o practică – iată un motiv puternic, cred eu, pentru a fi mereu bine
orientat şi a interveni în favoarea conditiUoi umanităţii oriunde se impune.
U
Cu plivire la apariţia cărţii fac următoarele pierr/ări:
La 16 aprilie 1945, cinci zile după venirea primelor trupe blindate
americane, în lagărul de concentrai e Bu-chenwald a sosit un „Intelligence
Team of Psychological Warfare Division” pentru a cerceta stările de fapt şi a
nrăta într-un amplu raport către Cartierul general al forţelor armate
expediţionare ale Aliaţilor (SI1AEF) modul cum era organizat un lagăr de
concentrare german, rolul pe eare-l avea de jucat în statul naţional-socialist şi
soarta ce le era hărăzită celor pe care Gestapoul ii trimitea în lagăre, unde erau
deţinuţi de către SS.
Buchenwald a fost primul mare lagăr de concentrare care a căzut intact
în mâinile trupelor aliate occidentale. Putea servi drept model pentru
cunoaşterea sistemului pe cai pe se: întemeiase.
Sub conducerea locotenentului Albcrt G. Rosenberg, acest,. Intelligem: e
Team” a început să sondeze premisele necesare întocmirii unui raport obiectiv
şi într-adevăr edificator. A reieşit însă curând că celor din afara problemei le
era imposibil să înţeleagă, chiar şi cu oarecare aproximaţie, relaţiile interne
extrem de complicate şi să aprecieze semnificaţia lor reală. Această acţiune nu
putea fi realizată decât conlucrând strâns cu câţiva foşti deţinuţi ai lagărului,
persoane demne de încredere şi de o orientare mai largă.
Numele meu figura pe o listă de persoane recomandate, ce fusese dată
americanilor de către emigranţi în SUA. (Eu fusesem arestat'la Yiena, la 12
martie 1938, în ziua preluării puterii în Austria de către naţional-socialişti şi,
după un an şi jumătate de anchetare de către Gestapo, am fost internat în
lagărul de concentrare Buchenwald, în septembrie 1939). Am fost rugat să-mi
asum lucrările premergătoare întocmirii raportului.
Un contact permanent cu lagărul şi cu numeroase grupuri de foşti
deţinuţi a permis, după învingerea unor dificultăţi deloc neglijabile, a căror
natură va reieşi din conţinutul multor capitole ale acestei cărţi, întocmirea la
Wcimar, de-a lungul a patru săptămâni, a unui prim raport. El însuma cea 400
de pagini dactilografiate la un rând: un raport principal de 125 de pagini pe
care îl dictasem cu însumi şi aproape 150 de reiatări individuale ale unor
camarazi rugaţi ca, în baza propriei lor experienţe, să ia atitudine faţă de
anumite stări de fapt, în-tâmplări, persoane sau corelaţii.
Cile un exemplar al raportului întocmit a fost înaintat P. W. D.-SHAEF-
ului la Paris (Cartierul general al Forţelor expediţionare aliate) şi la Bad
Nauheim (Cartierul general al grupului XII al armatei americane). (Deoarece
soţia mea, cei doi fii ai noştri şi fetiţa de 11 ani se aflau la Viena, unde nu se
putea ajunge din cauza zonei ocupate de sovietici, echipa m-a luat la sediul ei
de lucru din Paris, unde se pregătea realizarea măsurilor de „reeducare” din
zona Germaniei ocupată de americani).
Richard Crossman, din Oxford, ulterior deputat în Camera Comunelor şi
ministru laburist, care pe atunci lucra pe lângă, Psychological Warfarc
Division„ de la Paris pentru radiodifuziunea britanică, a fost primul care a
recomandat ca acest raport, destinat, prin caracterul său, unor autorităţi şi nu
marelui public, să devină o carte. Şeful P. W. D.-ului – ulterior „Information
Control Division„ – generalul de brigadă McClure, a fost de acord cu această
propunere, înlesnindu-mi ca, după deplasarea cu avionul la Frankfurt şi
cazarea mea împreună cu „Intelligcncc Teanr'-ul lui Rosenberg la Bad
Homburg, să scriu cartea.
În decurs do*trei săptămâni am scris cam jumătate din carte. Apoi am
întrerupt lucrul şi mi-am adus familia din Austria. La Oberursel/Taunus mi-
am înjghebat un nou cămin. Acolo am scris a doua jumătate a cărţii de-a
lungul altor opt săptămâni.
Faţă de raportul iniţial cartea se deosebeşte prin aceea că nu prezintă
Buchenwaldul ca un caz individual, ci, referindu-se în principal la el, dar
extrapolând, defineşte sistemul lagărelor de concentrare germane. Am modificat
stilul, deşi am păstrat tonul de obiectivitate cât mai calmă pentru care ne-am
decis din capul locului, străduindu-mă să evit, pe cât posibil, oricât de dificil ar
fi fost uneori, tonul polemic. S-a mai adăugat şi un bogat material documentar.
Rapoartele individuale anterioare, care fuseseră întocmite din iniţiativa mea, au
fost analizate în spirit critic, în unele – - puţine – - cazuri marcante au fost
citate ca atare, în altele, considerând că-mi pot asuma pe bună dreptate
răspunderea, au servit drept material faptic. N-a existat nici o contradicţie între
raport şi noul manuscris.
De fapt, n-a rezultat un istoric al lagărelor de concentrare germane şi nici
un compendium al tuturor ororilor săvârşite, ci o lucrare preponderent
sociologică, al cărei conţinut uman, politic şi etic bazat pe constatări reale are o
semnificaţie de model.
În 1948 am introdus la începutul cărţii capitolul,. Teroarea ca sistem de
dominaţie”, un referat prezentai de mine la Sesiunea sociologilor germani.
Deoarece In procesele lagărelor de concentrare instan ţele aliate şi cele
germane s-au referit la aceste materiale.
Atât raportul din care a rezultat cartea, cât şi cartea în sine au fost
violent criticate în decursul anilor. De aceea.
Consider important să precizez că doar în puţine locuri s-au făcut
corecturi notabile în text – în niciunul din aceste cazuri nu s-a modificat
esenţial ceva din întâmplările şi corelaţiile prezentate; rectificările vizau doar
câteva per soane. Singura excepţie a constituit-o tabelul în care făcusem o
estimare a totalului deceselor din lagărele de concentrare: deşi datele n-au
diferit esenţial de încer carea mea iniţială de a da o evaluare aproximativă,
totuşi.
— Din cauza unei greşeli metodologice survenite atunci, ca şi datorită
materialului documentar suplimentar ce mi-a parvenit ulterior, am modificat
multe cifre în unele ru brici.
Înainte de a încheia prefaţa la această nouă ediţie. Doresc să mulţumesc
călduros lui^Helmut Kindler şi dL. Dr. Hartmann din Tubingen, care au făcut
posibilă reeditarea cărţii într-un tiraj atât de mare, într-o asemenea prezentare
grafică şi la un asemenea preţ.' Le împărtăşesc părerea că este absolut
îndreptăţit să oferi tuturor. Dar mai ales celor mai tineri din Republica Federală
Germania, acum ca şi în trecut, posibilitatea de a cunoaşt sistemul de teroare
al statului SS-ist, expresie cons< ventă a caracterului inuman al dominaţiei
naziste.
SFÂRŞIT