N
A. Active imobilizate
Construcţii (valoare brută) (212) 30.000
- Amortizarea construcţiilor (20.000)
= valoarea netă 10.000
Echipamente tehnologice (valoare brută) (2131) 15.000
- Amortizarea echipamentelor tehnologice (2813) (10.000)
= valoare netă 5.000
Total active imobilizate (valoare netă) 15.000
B. Active circulante
Materii prime (valoare brută) (301) 3.000
- Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (391) (500)
= valoare netă 2.500
Clienţi (411) 2.000
Clienţi incerţi (valoare brută) (4118) 700
- Ajustări pentru deprecierea creanţelor-clienţi (491) (400)
= valoare netă 300
Conturi la bănci în lei (5121) 1.300
Total active circulante 6.100
C. Cheltuieli în avans 0
D. Datorii ce trebuie plătite în mai puţin de un an
Furnizori (401) 7.000
E. Active circulante (obligaţii curente) nete (B+C-D-I) (900)
F. Total active minus obligaţii curente (A+E) 14.100
G. Datorii ce trebuie plătite în mai mult de un an 0
H. Provizioane (151) 1.250
I. Venituri în avans 0
J. Capital şi rezerve
Capital subscris vărsat (1012) 11.000
Rezerve legale (1061) 1.850
Total capital şi rezerve 12.850
4. Construiti un plan de finantare previzionat pe trei ani pentru crearea unei intreprinderi
conform normei 3925.24 din standardul profesional nr.39 emis de CECCAR
5. Prin Sentinţa nr. 151 din 4 octombrie 2004, Tribunalul Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal, prin judecătorul-sindic, a admis cererea creditoarei DGFP
Suceava, dispunând deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei
SC "X." SRL. Judecătorul-sindic, prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2006, a dispus
intrarea în faliment a debitoarei, desemnând lichidator judiciar pe SC "M." SRL Iaşi.
Ulterior, prin Sentinţa nr. 695 din 11 decembrie 2007, judecătorul-sindic a respins cererea de
autorizare formulată de creditoarea DGFP Suceava, dispunând, totodată, în temeiul art. 131
din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Judecătorul-sindic a constatat că cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtei P.M.,
formulată de creditoarea DGFP Suceava în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
85/2006, este nefondată, întrucât nu rezultă îndeplinirea cerinţelor legale ale textului
menţionat. Astfel, judecătorul-sindic a reţinut că din raportul de inspecţie fiscală, întocmit la
data de 15 aprilie 2005 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reiese că fostul
administrator P.M. a pus la dispoziţia inspecţiei evidenţa contabilă pentru perioada ianuarie
2003 - februarie 2005, că societatea debitoare a respectat prevederile Legii nr. 82/1991,
republicată, privind inventarierea patrimoniului şi că evidenţa contabilă a societăţii a fost
condusă cu respectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată. De asemenea, din
înscrisul depus la dosar reiese că pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele
solicitate, neputându-se reţine că aceasta a încercat sustragerea unor documente sau
ascunderea lor. Totodată, judecătorul-sindic a constatat că în cauză s-a întocmit raportul de
lichidare care cuprinde date privind: situaţia debitorului la data deschiderii procedurii, etapele
desfăşurate în cursul procedurii, cheltuielile de administrare a procedurii, aşa încât, în temeiul
art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii
insolvenţei şi radierea debitoarei din registrul comerţului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP Suceava.
În motivare, recurenta a arătat că în mod eronat judecătorul-sindic a respins cererea, ignorând
faptul că pârâta nu a depus la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii
insolvenţei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum
rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar.
Mai mult decât atât, a arătat recurenta, fostul administrator al debitoarei a dispus în interes
personal continuarea unei activităţi care ducea persoana juridică la încetarea de plăţi, aspect
evidenţiat prin raportul de inspecţie fiscală din 15.04.2005, din care rezultă că debitoarea a
înregistrat pierderi la finele anilor 2003 şi 2004.
Recurenta a concluzionat că pârâta a desfăşurat activităţi comerciale în lipsa unei strategii
manageriale viabile, fapt ce a atras starea de insolvenţă a debitoarei, iar prin modul defectuos
în care pârâta a înţeles să conducă activitatea, nu poate fi de natură a fi exonerată de
răspundere, întrucât şi neglijenţa este un factor care antrenează răspunderea.
Întrebare:
Analizaţi temeinicia cererii de recurs formulată de DGFP Suceava. Argumentaţi.