Anda di halaman 1dari 68

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

PROTECŢIA JURIDICÃ A DREPTURILOR OMULUI

Note de curs

Lector dr. Alina Gentimir

Anul IV

Semestrul II

2012-2013
Obiectiv general : Cunoasterea standardelor normative si
institutionale din materia drepturilor omului la nivel regional si
international

Obiective specifice:
- Intelegerea sistemului juridic si judiciar specific drepturilor omului
- Formarea de rationamente juridice specifice drepturilor omului
- Aplicarea principiilor specifice drepturilor omului in cauze date
Titlul I: Sistemul internaţional de protecţie a drepturilor omului
Capitolul I: Sistemul O.N.U. de protecţie a drepturilor omului
Capitolul II: Sisteme regionale de protecţie a drepturilor omului
Sectiunea I: Sistemul european de protecţie a drepturilor
omului
Sectiunea II: Sistemul african de protecţie a drepturilor omului
Sectiunea III: Sistemul interamerican de protecţie a drepturilor omului
Sectiunea IV: Sistemul islamic de protecţie a drepturilor omului
Sectiunea IV: Sistemul asiatic de protecţie a drepturilor omului
Titlul al II-lea: Recursuri internaţionale
Capitolul I: Caracteristici generale ale recursului internaţional
Capitolul II: Condiţiile de introducere ale unui recurs internaţional
Capitolul III: Tipuri de recursuri internaţionale
Sectiunea I: Sistemul ONU
Secţiunea II: Sisteme regionale
Titlul III: Alte mijloace de acţiune în domeniul protecţiei dreptului omului
Capitolul I: Rapoarte statale
Secţiunea I: Proceduri universale
Secţiunea II: Proceduri regionale
Capitolul II: Inspecţii şi anchete internaţionale
Secţiunea I: Nivel universal
Secţiunea II:Nivel regional
Titlul IV: Organizaţii nonguvernamentale
Capitolul I: Nivel universal
Capitolul II: Nivel regional
Titlul I: Sistemul internaţional de protecţie a drepturilor omului

Capitolul I: Sistemul O.N.U. de protecţie a drepturilor omului

Sectiunea I: Organizaţia Naţiunilor Unite


… Prima organizaţie internaţională cu vocaţie universală: Societatea Naţiunilor, creată în
1919
… Carta Naţiunilor Unite (adoptată în 26 iunie1945, intrată în vigoare în 24 octombrie
1945)
… Scopul organizaţiei: realizarea cooperării internaţionale în vederea rezolvării
problemelor internaţionale de ordine economică, socială, intelectuală sau umanitară, a
dezvoltării şi încurajării respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
pentru toţi, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie (art. 1 al Cartei ONU)
… Sistemul ONU – organe:
1. Adunarea Generală
2. Consiliul de Securitate
3. Consiliul economic si social
4. Consiliul de tutelă
5. Curtea internaţională de justiţie
6. Tribunale ad-hoc
7. Secretariatul

1. Adunarea Generală
‰ Compusă din reprezentanţii tuturor statelor membre ONU
… Activitate în domeniul protecţiei drepturilor omului :
† iniţiază studii
† face recomandări votate sub formă de rezoluţii (nu au forţă obligatorie, ci
doar impact politic şi moral)
„ Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
„ Principiile fundamentale privitoare la independenţa magistraturii
(1985)
„ Reguli pentru egalitatea de şanse a persoanelor cu handicap (1993)
… Organe subsidiare
† UNICEF, creat în 11 decembrie 1946
† Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (1 ianuarie 1951) – Convenţia
relativă la statutul refugiaţilor (28 iulie 1951, 22 aprilie 1954)

2.Consiliul de Securitate
… Cel mai important organ ONU
… Compus din 15 membri:
† 5 state permanente: SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie);
† 10 statele nepermanente în 2013: Argentina (2014) , Australia (2014),
Azerbaïdjan (2013), Guatemala (2013), Luxembourg (2014), Maroc (2013),
Pakistan (2013), Coreea de Sud (2014), Rwanda (2014), Togo (2013)
… Principala funcţie:menţinerea păcii şi securităţii
… Ia decizii obligatorii pentru statele membre

3.Consiliul economic si social(ECOSOC)


… Compus din 54 membri aleşi la 3 ani de Adunarea generală;
… Afrique de Sud (2015), Albania (2015), Austria (2014), Belarus (2014), Bénin (2015),
Bolivia (2015), Brazilia (2014),Bulgaria (2013), Burkina Faso (2014), Cameroun (2013),
Canada (2015), China (2013), Colombia (2015), Croatia (2015), Cuba (2014),
Danemarca (2013), El Salvador (2014), Écuador (2013), Spania (2014), Statele Unite ale
Americii (2015), Étiopia (2014), Fédératia Rusa (2013), Franta (2014), Gabon (2013),
Haïti (2015), India (2014), Indonésia (2014), Irlanda (2014), Japonia (2014), Kirghizistan
(2015), Koweït (2015), Lesotho (2014), Lettonia (2013), Libia (2014), Malawi (2013),
Maurice (2015), Mexic (2013), Népal (2015), Nicaragua (2013), Nigéria (2014), Noua
Zeelanda (2013), Pakistan (2013), Olanda (2015), Qatar (2013), Républica Coreea
(2013), Républica Dominicana (2014), Marea Britanie (2013), San Marino (2015),
Sénégal (2013), Soudan (2015), Suèdia (2013), Tunisia (2015), Turkménistan (2015),
Turcia (2014)
… Principalul organ de coordonare a activităţilor economice şi sociale ONU
4.Consiliul de tutelă
… Compus din SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie
… Atribuţie principală: supravegherea administrării teritoriilor tutelate
… Nu mai funcţionează din 1 noiembrie 1994 cand Palaos şi-a câştigat independenţa

5.Curtea internaţională de justiţie


… Organul judiciar principal al ONU
… Compusă din 15 magistraţi aleşi de Adunarea generală:
Presedinte Peter Tomka (Slovacia)
Vice-Presedinte Bernardo Sepúlveda-Amor (Mexic)

Judecatori Hisashi Owada (Japonia), Ronny Abraham (Franta), Kenneth Keith (Noua
Zeelanda), Mohamed Bennouna (Maroc), Leonid Skotnikov (Federatia Rusa), Antônio
Augusto Cançado Trindade (Brazilia), Abdulqawi Ahmed Yusuf (Somalia), Christopher
Greenwood (Marea Britanie), Xue Hanqin (China), Joan E. Donoghue (Statele Unite ale
Americii), Giorgio Gaja (Italia), Julia Sebutinde (Uganda), Dalveer Bhandari (India)

Grefier Philippe Couvreur (Belgia)


… Funcţii:
† Judiciară: sesizată doar de state
† Consultativă: sesizată de Consiliul de securitate, Adunarea generală, ECOSOC

6.Secretariatul
† condus de Secretarul general
† Asistă celelalte organe ONU

7.Tribunale ad-hoc
… Tribunalul Internaţional pentru Fosta-Iugoslavie (Rezoluţiile 808, 827 din 1993 a
Consiliului de Securitate; sediu: Haga)
† Statutul TIFI adoptat pe 3 mai 1993
† Compus din 16 judecători permanenţi
† Biroul Procurorului – organ independent
… Tribunalul Internaţional pentru Rwanda (Rezoluţia 955 din 1994 a Consiliului de
Securitate; sediu: Arusha, Tanzania)
† Statutul TIR adoptat pe 30 noiembrie 2000
… Asemănări:
† înfiinţate de Consiliul de Securitate→organe subsidiare ale ONU
† Aplică norme de drept internaţional; Reguli de procedură şi probaţiune aproape
identice
† Au acelaşi procuror şi aceiaşi judecători ai Camerei de apel
… Deosebiri:
† TIFI are jurisdicţie asupra infracţiunilor săvârşite în conflicte armate interne şi
internaţionale; TIR – doar în conflicte interne
† TIFI – crime contra umanităţii doar comise în conflicte armate; TIR – săvârşite cu
intenţie discriminatorie
† TIFI – jurisdicţie ratione temporis: din 1991; TIR: 1ianuarie 1994-31 decembrie
1994
† TIR nu are judecători ad litem

Sectiunea a II-a: ORGANE ONU SPECIALIZATE


ÎN MATERIA DREPTURILOR OMULUI

1. CONSILIUL DREPTURILOR OMULUI


2. COMITETUL CONDIŢIEI FEMEII
3. COMITETUL DREPTURILOR ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE
4. ÎNALTUL COMISARIAT AL DREPTURILOR OMULUI
5. ÎNALTUL COMISARIAT PENTRU REFUGIAŢI

1. CONSILIUL DREPTURILOR OMULUI


… Înlocuieşte Comisia drepturilor omului (1946-2006; rezoluţiile 1235 şi 1503 ale
ECOSOC; Subcomisia luptei contra măsurilor discriminatorii şi a protecţiei
minorităţilor – 26 experţi individuali, creată in 1947) din 19 iunie 2006
… Compus din 47 membri, aleşi direct şi individual prin vot secret – repartiţie geografică
echitabilă: 13 din statele africane, 13 din state asiatice, 6 din statele est-europene, 8 din
statele sud-americane, 7 din statele vest-europene şi alte state; mandat 3 ani
… Atribuţii:
… Examinează periodic violările sistematice şi flagrante ale drepturilor omului face
recomandări
… Promovează educaţia în domeniul drepturilor omului
… Oferă servicii consultative, asistenţă tehnică statelor membre
… Face recomandări şi prezintă anual un raport Adunării generale
… Asigură cooperarea cu guverne, organizaţii regionale, naţionale, societatea civilă
specialiste in drepturile omului

2. COMITETUL CONDIŢIEI FEMEII


… Convenţia privind drepturile femeii
… Organ subsidiar al ECOSOC – infiintat prin Carta ONU
… Organ interguvernamental: 45 experti guvernamentali

3. COMITETUL DREPTURILOR ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE


… Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat în1966,
intrat în vigoare în 1976)
… Compus din 18 membri, creat în 1985 prin rezoluţia 1985/17 a ECOSOC (1986 –
funcţionare)

4. ÎNALTUL COMISARIAT AL DREPTURILOR OMULUI


… Funcţionează din 1997 în subordinea Secretariatului
… Organe componente:
† Înaltul Comisar al Drepturilor Omului – creat în 1993
† Centrul Drepturilor Omului – creat în 1975
… Atribuţii:
† Promovează cooperarea internaţională şi instaurează dialogul cu guvernele în
privinţa respectării drepturilor omului
† Ameliorează eficacitatea şi productivitatea organelor ONU relativ la drepturile
omului

5. ÎNALTUL COMISARIAT PENTRU REFUGIAŢI


… Organ subsidiar al Adunarii generale
… Activitatea umanitara si sociala, nu politica
… Inalt Comisar+adjunct+ functionari

Sectiunea a III-a: Organe ONU specializate în drepturile omului constituite în baza


tratatelor
1. Comitetul Drepturilor Omului
2. Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale
3. Comitetul pentru Eliminarea Discriminării faţă de Femei
4. Comitetul contra Torturii
5. Comitetul Drepturilor Copilului

1.Comitetul Drepturilor Omului


… Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, Protocolul facultativ al Pactului
adoptate de Adunarea generală în 1966, intrate în vigoare în 1976; al Doilea Protocol
facultativ (1989, 1991)
… Creat în 1976
… Compus din 18 experţi independenţi

2. Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale


… Convenţia privind Eliminarea Discriminării Rasiale,
adoptată de Adunarea generală în 1965, intrată în vigoare în 1969
… Compus din 18 experţi independenţi
… Creat în 1969
3. Comitetul pentru Eliminarea Discriminării faţă de Femei
… Convenţia Eliminarea Discriminării faţă de Femei, adoptată de Adunarea generală în
1979, intrată în vigoare în 1981, Protocolul facultativ (1999)
… Compus din 23 experţi independenţi
… Creat în 1982

4. Comitetul contra Torturii


… Convenţia contra torturii şi alte sancţiuni sau tratamente crude, inumane sau
degradante, adoptată de Adunarea generală în 1984, intrată în vigoare în 1987
… Compus din 10 experţi independenţi
… Creat în 1987

5.Comitetul Drepturilor Copilului


… Convenţia drepturilor copilului, adoptată de Adunarea generală în 1989, intrată în
vigoare în 1990
… Creat în 1991
… Compus din 10 experţi independenţi

Sectiunea a IV-a : Curtea penală internaţională


… 1994: ILC a adoptat Proiectul Statutului CPI
… 1995: Comitetul ad hoc pentru înfiinţarea CPI
… 1998, 17 iulie: Adoptarea Statutului CPI Roma
… 2002: Intrarea în vigoare a Statului CPI
… 2007, 17 Octombrie, 105 countries, state membre: 29 state sfricane, 13 asiatice; 16 est
europene; 22 latin americane; 25 vest europene şi altele
… Instanţa internaţională permanentă
… Principiul complementarităţii
… Structură:
† Preşedinţia
† Diviziile jurisdicţionale: Divizia Urmărire penală, Divizia de Judecată, Divizia
Apeluri
† Biroul Procurorului
† Grefa, Divizia Victimelor şi Martorilor

Sectiunea a V-a: Comitetul internaţional al Crucii Roşii


… Drept internaţional umanitar: ansamblul regulilor internaţionale convenţionale sau
cutumiare destinate protejării persoanelor în cazul conflictelor armate
… Convenţiile de la Geneva, adaptate în 1949, intrate în vigoare în 1950:
† Convenţia pentru ameliorarea soartei răniţilor, bolnavilor din forţele armate
terestre
† Convenţia pentru ameliorare soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din
forţele armate maritime
† Convenţia referitoare la tratamentului prizonierilor de război
† Convenţia relativă la protecţia civililor pe timp de război
… Protocoale adiţionale privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale şi
protecţia victimelor conflictelor neinternaţioanale (1977, 1978)
… Fondat în 1963; sediu la Geneva, birouri în 60 de state
… Organism umanitar imparţial cu caracter privat
… Asigură protecţia şi asistenţa militarilor şi civililor, victime ale conflictelor (război,
război civil şi tensiuni interne) şi situaţiilor direct determinate de conflicte

Evaluare:
1. Utilitatea actuală a sistemului ONU
2. Simulare şedinţă a Consiliului de securitete: cazul Kosovo; încălcări ale drepturilor
minorităţilor
3. Diferenţa între organele ONU şi organele specializate în domeniul drepturilor omului
4. Prezentarea comparativă a cauzelor de pe rolul instanţelor penale internaţionale
5. Dreptul umanitar – reguli generale
Capitolul al II-lea: Sisteme regionale de protecţie a drepturilor omului

Sectiunea I: Sistemul european de protecţie a drepturilor omului

Organizaţii europene componente:


1. Consiliul Europei
2. Uniunea Europeană
3. OSCE

1. Consiliul Europei
… Creat în 1949
… 47 membri
… Organe principale:
† Comitetul de miniştri
† Adunarea parlamentară
† Secretariatul
… Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi libertăţile fundamentale (1950,
1953)
… 14 Protocoale: P1, P4, P6, P7 – protocoale adiţionale; celelalte reformează mecanismul
de aplicare a Convenţiei
… Comisia europeană a drepturilor omului
… Curtea europeană a drepturilor omului; plângeri statale şi individuale
… Carta socială europeană (1961, 1965), Protocol adiţional (1988, 1992), Cartea socială
revizuită (1996, 1999), Protocol adiţional (1995, 1998): rapoarte, reclamaţii colective –
Comitetul de Experţi Independenţi, Comitetul Guvernamental
… Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi sancţiunilor sau tratamentelor
inumane sau degradante (1987, 1989) – Comitetul european pentru prevenirea
torturii, compus din experţi independenţi
… Convenţia europeană a limbilor regionale sau minoritare (1992, 1998) – Comitet de
Experţi
… Convenţia – cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (1995, 1998) – Comitet
Consultativ
… Convenţia europeană asupra exerciţiului drepturilor copilului (1996) – Comitet de
Experţi
… Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi demnităţii fiinţei umane faţă de
experimentelor biolegiei şi medicinii (1997, 1999) – Comitet Consultativ

2. Uniunea Europeană
… 27 state membre
… Instituţii comunitare
† Consiliul de miniştri
† Parlamentul european
† Comisia europeană
† CJCE
… Declaraţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale
… Comisia libertăţilor publice şi de afaceri interne
… Comisia luptei contra rasismului şi xenofobiei
… Observator european
… Mediator european

3. OSCE
… Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa (1975) – Actul Final al
Conferinţei, Carta de la Paris pentru o nouă Europă(1990)
… Organe nespecializate: Reuniunea şefilor de stat sau de guvern, Consiliul, Comitetul
Înalţilor Funcţionari
… Biroul insitutiţiilor democratice şi ale drepturilor omului (1991); misiuni de experţi,
raportori
… Reprezentantul OSCE pentru libertatea de informare (1997)
… Grupul de experţi pentru prevenirea torturii
… Înaltul Comisar pentru minorităţi naţionale
. Sectiunea a II-a: Sistemul african de protecţie a drepturilor omului

… Carta Organizaţiei Unităţii Africane (OUA,1963)


… Organe OUA:
† Conferinţa şefilor de stat şi guvern
† Secretariatul general
† Consiliul miniştrilor de externe
… Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor, adoptată de Conferinţa şefilor de stat
şi guvern în 1991, intrată în vigoare în 1986; elemente specifice: drepturi şi libertăţi
individuale, drepturi economice, sociale şi culturale, drepturi colective, obligaţii ale
statului şi ale individului → Comisia africană (art. 30)
… Comisia africană a drepturilor omului şi popoarelor; 11 membri cu mandat pe 6 ani;
rapoarte statele, comunicări statale, raportori speciali; ONG – statut de observator
… Curtea africană a drepturilor omului şi popoarelor, 11 judecători independenţi – în
curs de organizare
… Convenţia relativă la caracteristicile problemelor refugiaţilor din Africa (1969 – 1974)
… Carta africana a drepturilor şi bunăstării copilului (1990) nu a intrat în vigoare
… Protocol adiţional al Cartei privind drepturile femeii

Sectiunea a III-a: Sistemul interamerican de protecţie a drepturilor omului

… Carta Organizaţia Statelor Americane, adoptată în 1948, intrată în vigoare în 1951


… Organe OSA:
† Adunarea generală
† Consiliul permanent
… Declaraţia americană a drepturilor şi obligaţiilor (1948): drepturi civile, politice,
economice, sociale şi culturale, obligaţii individuale
… Comisia interamericană a drepturilor omului (1959) – organ permanent al OSA;
atribuţii reglementate de Cartă şi Convenţie; 7 membri
… Curtea interamericană a drepturilor omului: 7 judecători cu mandat pe 6 ani;
compentenţe jurisdicţională şi consultativă; sesizată de Comisie sau stat membru
… Convenţia americană relativă a drepturilor omului (1969, 1978): drepturi civile, politice,
economice, culturale, sociale; Protocolul referitor la drepturile economice, sociale şi
culturale (1977), Protocolul relativ la abolirea pedepsei cu moartei (1990, 1991)
… Convenţia interamericană pentru prevenirea şi reprimarea torturii (1985, 1987)
… Convenţia internamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţelor
faţă de femei (1994, 1995)
… Convenţia interamericană privind dispariţia forţată a persoanelor (1994, 1996)
… Convenţia interamericană pentru ameliorarea tuturor formelor de discriminare faţă de
persoanele cu handicap (1999)
… 4 Convenţii privind azilul (1929, 1933, 1954)

Sectiunea IV-a: Sistemul islamic de protecţie a drepturilor omului

… Liga Statelor Arabe, creată în 1945


† Comisia regională arabă permanentă a drepturilor omului, creată în 1968
† Carta arabă a drepturilor omului (1998)
… Declaraţia islamică universală a drepturilor omului (1981), Consiliului islamic pentru
Europa
… Declaraţia islamică a drepturilor omului (1979), Organizaţia Conferinţei Islamice
… Drepturile omului se întemeiază pe voinţa divină (Sharia)→se adresează indivizilor, nu
statelor
www.acihl.org

Sectiunea a V-a: Sistemul asiatic de protecţie a drepturilor omului

… Consiliul regional al drepturilor omului: Indonezia, Malaezia, Filipine şi Thailanda


Declaraţia obligaţiilor fundamentale ale popoarelor şi statelor asiatice (1983)
- Cazuri particulare: China şi India: repere filozofice definitorii
Evaluare:
1. Particularităţi ale sistemului universal de protecţie a drepturilor omului
2. Particularităţi ale sistemului european de protecţie a drepturilor omului
3. Particularităţi ale sistemului interamerican de protecţie a drepturilor omului
4. Particularităţi ale sistemului african de protecţie a drepturilor omului
5. Particularităţi ale sistemului islamic de protecţie a drepturilor omului
6. Particularităţi ale sistemului asiatic de protecţie a drepturilor omului
Titlul al II-lea: Recursuri internaţionale

Capitolul I: Caracteristici generale ale recursului internaţional


- Titularii recursurilor
o Statele – regula în dreptul internaţional public
o Indivizii – caracteristică a drepturilor omului
- Sursă
o Convenţională
o Non-convenţională
- Opozabilitate
o Recurs obligatoriu (faţă de toate statele membre ale unui tratat sau organizaţie)
o Recurs facultativ (se aplică doar statelor care au recunoscut expres acest recurs)
- Forţa juridică
o Procedură jurisdicţională : decizii obligatorii
o Procedură quasi-jurisdicţională : constatări sau recomandări
o Procedură nejurisdicţională : rapoarte
- Subsidiaritate

Evaluare :
1. Exemplificări ale caracteristicilor generale
2. Studiu de caz : situaţii personale
Capitolul II: Condiţiile de introducere ale unui recurs internaţional

Secţiunea I : Condiţiile de admisibilitate


A. Recursul să nu fie un abuz de drept
B. Organul internaţional sau regional să fie competent să soluţioneze recursul
† Competenţă ratione loci
† Competenţă ratione materiae
† Competenţă ratione temporis
† Compentenţă ratione persona
C. Recursul să nu fie nefondat în mode vident
D. Recursul să nu fie anonim
E. Să nu fie adresat un recurs similar la un alt organ internaţional sau
regional
F. Să fie epuizate toate căile ordinare de atac
G. Să fie formulat într-un termen de 6 luni de la hotarărea definitivă internă

Sectiunea a II-a : Măsurile provizorii


- Recursul nu este suspensiv de executare
- Pot fi dispuse în interesul părţilor unei cauze în toate stadiile acesteia
- Poate fi solicitată prin mijloace de comunicare modern(character rapid) dispunerea
acestor măsuri în regim de urgenţă
- Scopul: evitarea producerii de pagube ireversibile,dar fără a afecta soluţionarea recursului
- Ex: expulzări, condamnări la moarte, examen medical
- Solicitare motivată substanţial
- Statul căruia i se adresează măsurile nu este obligat să le respecte (circumstanţă agravantă
in procedura pe fond)

Evaluare :
1. Exemplificarea tipurilor de competenţă a unui organ jurisdicţional
2. Exemplificări de măsuri provizorii
Capitolul III: Tipuri de recursuri internaţionale

Sectiunea I: Sistemul ONU


Subsecţiunea I: Procedurile convenţionale
1. Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice – Comitetul
drepturilor omului
a. Comunicări ale statelor
- Un stat pretinde că alt stat încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul tratatului
- Ambele state trebuie să fi recunoscut în prealabil competenţa Comitetului
- Procedura – etape:
o Statul care pretinde încălcarea se adresează statului în cauză, care, în termen de 3
luni, trebuie să îi prezinte explicaţii
o Dacă în 6 luni nu este rezolvat diferendul, deşi au fost parcurse toate căile interne
de atac, oricare dintre cele două state poate sesiza Comitetul
o Comitetul le propune statelor o soluţionare amiabilă
o Comitetul propune o comisie de conciliere ad hoc, care redactează un raport care
poate fi acceptat sau nu de state ca soluţie a diferendului
b. Comunicările individuale
- Acceptate în temeiul Protocolului facultativ al PIDCP
- Examinare confidenţială
- Etape:
o Admisibilitatea
o Examinarea fondului
- Procedură:
o Comunicarea e primită de Secretariatul Comitetului şi e transmisă unui membru al
Comitetului
o Se desemnează un Raportor al noii comunicări care
ƒ verifică admisibilitatea
ƒ poate dispune măsuri provizorii
ƒ transmite comunicarea Grupului de lucru (5 membri)
o Grupul de lucru se pronunţă asupra admisibilităţii
o dacă comunicarea e admisibilă statul în cauză trebuie să prezinte argumente pe
fondul cauzei în termen de 6 luni
o schimb de memorii scrise între părţile diferendului
o Comitetul, în şedinţă plenară, îşi prezintă constatările
ƒ Când constată încălcări, face recomandări
ƒ Desemnează un Raportor însărcinat cu suprevagherea punerii în aplicare a
recomandărilor
2. Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratemente crude, inumane sau
degradante – Comitetul contra torturii
a. Comunicări ale statelor: procedură similară Comitetului drepturilor
omului
b. Comunicări individuale
• Etape:
1. Admisibilitatea; măsuri provizorii
2. Examinarea fondului : încălcări ale convenţiei – recomandări a căror aplicare este
supravegheată

3. Convenţia pentru eliminarea discriminării rasiale – Comitetul pentru


eliminarea discriminării rasiale
a. Comunicări ale statelor: procedură similară Comitetului drepturilor
omului
b. Comunicări individuale
• Etape:
1. Admisibilitatea; măsuri provizorii
2. Examinarea fondului : încălcări ale convenţiei – recomandări a căror aplicare este
supravegheată
3. Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor –
Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor
• Comitet înfiinţat în temeiul Protocolului facultativ al Convenţiei
• Comunicări individuale
1. Admibilitatea; măsuri conservatorii
2. Examinarea fondului: recomandări în caz de constatare a încălcării convenţiei

Subsecţiunea II: Procedurile specializate


1. Organizaţia internaţională a muncii – Constituţia OIM
a. Reclamaţiile organizaţiilor profesionale
• Tipuri de organizaţii:
1. ale angajatorilor
2. ale angajaţilor
• adresate Biroului internaţional al muncii
• etape:
1. admisibilitatea analizată de Consiliul de administraţie al Organizaţiei; reclamaţia
a. să fie formulată în formă scrisă
b. să aparţină unei organizaţii profesionale
c. să se refere expres la articolul 24 al Constituţiei OIM
d. să vizeze un membru al OIM
e. să se refere la o convenţie a căruia statul în cauză este parte
f. să descrie încălcarea
2. examinarea fondului de către un Comitet desemnat de Consiliu
a. procedură confidenţială
b. se adoptă un raport (recomandări) în urma consultării statului în cauză
care este analizat de către Consiliu
c. concluziile Consiliului sunt făcute publice
b. plângerile statelor
• titulari
1. stat semnatar
2. Consiliul de administraţie, din oficiu sau la plângerea unui delegat al Conferiţei
• Consiliul formează o Comisie de anchetă: examinarea aprofundată a plângerii;
recomandări publicate de Directorul general al BIM
• Statele, în termen de 3 luni, pot accepta sau nu recomandările ori se pot adresa Curţii
internaţionale de justiţie
c. Comitetul libertăţii sindicale
• Examinează plângeri privind încălcarea drepturilor sindicale
• Titularii plângerilor:
1. Guverne
2. Organizaţii profesionale
• Componenţa:
1. 3 membri guvernamentali
2. 3 membri ai angajatorilor
3. 3 membri ai angajaţilor
• Procedură:
1. Guvernul reclamat prezintă în scris poziţia sa faţă de încălcările invocate în
plângere
2. Comitetul formulează observaţii şi sugestii după analizarea pieselor dosarului, pe
care le înaintează Consiliului de administraţie BIM
3. Cazuri de gravă încălcare: desemnarea unei Comisii de investigare şi conciliere
privind libertatea sindicală

2. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)


a. Procedura de conciliere şi bune oficii între state
• Comisia de concilieri şi bune oficii (Protocol Convenţiei privind lupta contra
discriminării în domeniul învăţământului)
• Procedură:
1. Înţelegere amiabilă între state – comunicări scrise
2. Admiterea sesizării este condiţionată de epuizarea căilor interne de atac
3. Comisia adoptă un raport

a. Comunicările individuale
• Convenţia privind lupta contra discriminării în domeniul învăţământului –
Comitetul privind convenţiile şi recomandările în domeniul educaţiei
• Titulari:
1. Indivizi
2. Asociaţii
• Tipuri de sesizări:
1. Reclamaţii privind violări ale drepturilor fundamentale în domeniul educaţiei,
ştiinţei, culturii şi informaţiei
2. Comunicări privind
a. cazuri individuale
b. violări masive, sistematice sau flagrante de drepturi în domeniul educaţiei,
ştiinţei, culturii şi informaţiei
o condiţii de admibilitate:
ƒ comunicarea să nu fie anonimă
ƒ să nu aparţină unei persoane sau grup de persoane care se consideră a fi suferit o
încălcare a drepturilor sale
ƒ drepturile omului invocate să fie de competenţa UNESCO
ƒ să fie compatibilă principiilor UNESCO, Cartei ONU, dreptului internaţional al
drepturilor omului
ƒ să nu fie nefondată în mod evident, să fie întemeiată pe probe pertinente
ƒ să nu fie abuzivă
ƒ să nu fie întemeiată exclusiv pe informaţii massmedia
ƒ să fie prezentată într-un termen rezonabil
ƒ să fie epuizate căile ordinate de atac naţionale sau să se facă dovada eforturilor de a le fi
epuizat
ƒ să nu privească chestiuni care deja au fost examinate
• procedură
1. confidenţială
2. soluţie amiabilă
3. rapoarte confidenţiale
Secţiunea II : Sisteme regionale

Subsecţiunea I: Sistemul european

- Consiliul Europei
Surse :
1. Convenţia europeană a drepturilor omului
2. Carta socială europeană

1. Convenţia europeană a drepturilor omului


Organe:
a. Comisia europeană a drepturilor omului
• a funcţionat până în noiembrie 1998
• verifica admisibilitatea plângerilor
• soluţionare amiabilă
• în caz de eşec, emitea avize privind existenţa sau inexistenţa încălcării
• sesiza Curtea alternativ cu reclamantul sau statul parte
b. Curtea europeană a drepturilor omului
• A înlocuit sistemul anterior compus din Comisie şi Curte
• Numărul judecătorilor=numărul statelor membre ale Convenţiei=numărul statelor
membre ale Consiliului Europei
• Structură:
1. Comitete de 3 judecători
2. Camera de 7 judecători
3. Marea Cameră (17 judecători)
• Tipuri de sesizare:
1. Recursuri ale statelor
2. Recursuri individuale
a. Persoană fizică,
b. ONG
c. Grupuri de particulari
• Competenţă:
1. Judiciară
2. Consultativă (solicitări ale Consiliului de Miniştri privind interpretarea Convenţiei
şi a Protocoalelor sale)
• Reprezentarea de către un avocat în faţa Curţii nu este obligatorie decât dacă se stabileşte
audiere publică, după ce recursul a fost declarat admisibil; in general, se procedează la
schimb de corespondenţă cu grefa Curţii
• Condiţii de admisibilitate a plângerilor la CEDO
Plângeri îndreptate contra CE sau statelor membre UE
• Inadmisibile ( competenţă ratione materiae, victimă, nu competanţă ratione personae)
- UE nu e parte CEDO: CFDT c. CE
- Act comunitar colectiv sau individual al unuia din membri UE: Ste Guerin Automobile
c. 15 state ale UE, Senator Lines GmBH
• adeziunea forţată a UE la CEDO
• Recurs prejudicial la CJCE
• CEDO recunoaşte transferul de competenţe de la organizaţii internaţionale
• Excepţii:
• Actes naţionale de executare a dreptului comunitar derivat: E. Tete c. Franţa,
Cantoni c. Franţa
• Măsurii naţionale de aplicare a dreptului comunitar originar: Matthews c. MB
Măsuri provizorii
• Intervenţia Curţii pe lângă guverne, anterioară deciziei asupra admisibilităţii, pentru a
suspenda executarea unei decizii judecătoreşti prin care s-ar aduce atingere unor drepturi,
efectele acesteia putând fi ireversibile ( extrădarea, expulzarea, sentinţa cu moartea)
• Nu au avut iniţial forţă constrângătoare asupra statelor
• Soering c. MB, Cruz Varas c. Suedia, Chahal c. MB, Rusia, Mamatkulov, Askarov c.
Turcia, Chamaiev c. Georgia
• Nerespectarea acestora – limitarea exercitării eficace a dreptului la un recurs individuaal
si o violare a art. 34 CEDO
• Nu pot fi disociate de procedura în cadrul căreia sunt stabilite, decizia asupra fondului
Violarea art. 34 poate fi constatată chiar dacă riscul unei încălcări a exerciţiului efectiv al
dreptului la recurs nu este realizat (Olaechea Cahuas c. Spania, Mostafa si alţii c. Turcia
Competenţa ratione loci
• Jurisdicţia statului este
– Teritorială (Ilascu şi alţii c. Moldova, Rusia; Gillow c. MB, Py c. Franţa)
– extra-teritorială
• Acte luate intern cu efect extern: Soering c. MB
• Acte externe cu efect extern: Bancovic c. 17state NATO
• Acte faţă de alt stat membru CEDO – control efectiv: Bancovic, Cipru c.
Turcia,Loizidou c. Turcia, Ilaşcu
• Acte faţă de state nemembre CEDO
– Actele agenţilor diplomatici: X c.RFG
– Actele de la bordul navelor, aeronavelor: Xhavara şi alţii c. Italia,
Albania
• Bancovic: limitarea extra-teritorialităţii: doar spaţiul juridic al statelor contractante
• Ocalan c. Turcia, Issa c. Turcia: extra-teritorialitate – art. 1 CEDO
Competenţă ratione materiae
• Drepturi directe – CEDO, Protocoale
• Drepturi indirecte – “protecţia prin ricoşeu”: dreptul la un mediu sănătos (Guerra c.
Italia), extrădarea (Soering c. MB)
• Inadmisibile: dreptul la autodeterminare, obţinerea permisului auto
• Acte naţionale de aplicare a dreptului comunitar: Bosphorus Airways c. Irlanda
• Competenţa Curţii faţă de acte naţionale luate pentru aplicarea dreptului
comunitar
• Prezumţia de compatibilitate cu CEDO a măsurilor naţionale de aplicare a
dreptului comunitar
• Protecţia echivalentă a drepturilor fundamentale
Competenta ratione temporis
• Fapte posterioare intrării în vigoare a CEDO faţă de statul în cauză + 3 septembrie 1953
• CEDO nu se aplică retroactiv (Prinţul Hans Adam II de Liechtenstein c. Germania);
excepţie: faptele - violare continuă (Papamichalopoulos c. Cipru, Varnava c. Turcia –
art. 2, 3; Smoleanu c. România – art. 1 Prot. 1) – faptele constitutive ale ingerinţei, nu
decizia de consfinţire a ingerinţei
Termenul de 6 luni
• În corelare cu epuizrea căilor interne de atac - decizia internă definitivă (A. c. Franţa)
• accepţiune europeană:
– cunoaşterea efectivă şi suficientă a deciziei (Baghli c. Franţa)
– Actul, decizia – ingerinţă efectivă (Worm c. Austria)
– Situaţie fără posibilitate de recurs( Varnava c, Turcia)
– Victime potenţiale (Burden, Burden c. MB)
Epuizarea prealabilă a căilor de recurs interne
• Condiţie valabilă pentru plângerile individuale şi etatice ( Austria c. Italia)
• Cutumă internaţională ( De Wilde şi alţii c. Belgia, Artico c. Italia)
• Subsidiaritatea mecanismului european
( Handyside c. MB)
• Flexibilitatea obligaţiei de epuizare a căilor de recurs ( Guzzardi c. Italia)
• Excepţii ale regulii (Riad şi Idiab c. Belgia)

• După verificarea prealabilă admisibilităţii, se stabileşte un judecător raportor din cadrul


comitetului de 3 judecători;
1. dacă plângerea este inadmisibilă, comitetul ia o decizie definitivă
2. dacă plângerea este admisibilă, comitetul sesizează Camera
• Camerele se pronunţă asupra
1. Admisibilităţii
2. Fondului cauzei
a. Stabilirea situaţiei de fapt
b. Prezentarea de argument scrise sau orale
c. Participarea la audieri a ONG-urilor ca Amicus curiae (rol consultativ)
o Soluţionare
o Amiabilă (procedură confidenţială)
o Hotărâre definitivă : remedierea încălcării sau indemnizare
o Poate fi sesizată Marea Cameră
ƒ Când cauza ridică o chestiune gravă referitor la interpretarea
Convenţiei
ƒ Când soluţia poate conduce la o modificare esenţială a
jurisprudenţei Curţii
o Părţile pot ataca decizia la Marea Cameră (cazuri excepţionale)
• În anumite situaţii, Curtea acordă asistenţă juridică gratuită reclamantului

c. Consiliul de Miniştri
• până în noiembrie 1998 putea lua decizii definitive şi obligatorii privind cauze care nu
erau aduse în faţa Curţii şi supraveghea executarea hotărârilor Curţii
• acum doar supraveghează executarea hotărârilor Curţii

2.Carta socială europeană(1961, 1996)


- Protocol adiţional adoptat de Consiliul de miniştri în 1995: reclamaţii colective
- titulari:
- Sindicatele europene şi organizaţiile europene a angajatorilor care participă ca
observatori la şedinţele de lucru ale Comitetului guvernamental (statele membre ale
Cartei)
- alte ONG internaţionale cu statut consultativ pe lângă Consiliul Europei
- sindicate naţionale şi organizaţii naţionale ale angajaţitlor statului
- fiecare stat poate face o declaraţie către Secretarul general al Consiliului Europei
pentru a autoriza ONG-uri naţionale să depună reclamaţii colective
- examinate de Comitetul de experţi independenţi al Cartei (9membri)
- admisibilitatea
-analizarea fondului reclamaţiei ulterior obţinerii de informaţii din partea
reclamantului, statului reclamat, statelor părţi ale Cartei şi partenerilor sociali – raport
transmis Comitetului de miniştri
- Comitetul de miniştri adopă
- recomandări în caz de încălcare a Cartei
- rezoluţii în caz de neîncălcare a Cartei
3. Petiţii adresate Adunării parlamentare a Consiliului Europei
• Obiect: chestiuni ce ţin de activităţi ale Consiliului Europei
• Admisibilitate
• Soluţionate de comisiile competente ale Adunării
• Concluziile sunt transmise Preşedintelui Adunării

B. Uniunea Europeană
• Petiţie adresată Parlamentului European
Titulari:
a. Orice persoană fizică
b. Orice persoană juridică
c. Resident al unui stat membru
d. Nerezident, dar cu documente legale
Tipuri de petiţii:
ƒ Individuale
ƒ Colective
Obiect: activitate a UE
Comisia de petiţii – rapoarte; audieri; rezoluţii
Comisia de libertăţi publice şi afaceri interne

C. OSCE
- Mecanismul de dimensiune umana CSCE
o Proceduri interstatale :
a. schimburi de informaţii – reuniuni bilaterale
b. misiuni de experţi
c. misiuni de raportori
o sesizarea Consiliului permanent OSCE
- Reprezentantul OSCE pentru libertatea de informare
d. Nu are funcţie jurisdicţională
e. Nu poate interveni în proceduri naţionale sau internaţionale în care se discută
încălcări ale drepturilor omului
f. Se ocupă de încălcări ale principiilor şi angajamentelor OSCE privind respectarea
libertăţii de exprimare şi informare

Subsecţiunea II: Sistemul african


Organizaţia Unităţii Africane
1. Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor
A. Comisia africană a drepturilor omului şi popoarelor
a. Comunicări ale statelor
ƒ Proceduri:
ƒ Negocieri bilaterale ale statelor – forma comunicprilor
scrise; în caz de eşec, oricare stat se poate adresa Comisiei
ƒ Sesizarea directă a Comisiei
ƒ Etape:
ƒ Admisibilitatea depinde de epuizarea căilor interne de atac
ori dovedirea eforturilor de a îndeplini această condiţie
ƒ La judecarea fondului statele pot fi reprezentate şi pot
propune observaţii scrise sau orale
ƒ Soluţionare
ƒ Amiabilă
ƒ Raport (recomandări) trimis:
ƒ Statelor
ƒ Conferinţei Şefilor de Stat şi de Guvern a OUA
b. Alte comunicări
ƒ Titulari:
ƒ Persoane fizice
ƒ Grup de persoane fizice
ƒ ONG
ƒ Alte entităţi
ƒ Nu este cerută lezarea directă a titularului comunicării, ci
dovedirea temeinică a încălcării drepturilor
ƒ Etape:
ƒ Admisibilitatea:
ƒ Stabilită de grupuri de lucru (3 membri) a Comisiei
ƒ Se pot dispune măsuri provizorii
ƒ Condiţii:
ƒ Comunicarea să nu fie anonimă
ƒ Să vizeze un stat parte al Cartei
ƒ Să vizeze un drept prevăzut în Cartă
ƒ Să nu constituie un abuz de drept
ƒ Să nu fie incompatibilă cu dispoziţiile Cartei
ƒ Să nu fie formulată în termeni ultragioşi ori
jignitori
ƒ Să nu se limiteze doar la informări publicate
ori difuzate în mass media
ƒ Să fie ulterioară epuizării căilor naţionale de
atac
ƒ Să fie formulată într-un termen rezonabil de
la epuizarea căilor de atac
ƒ Să nu se refere la cazuri deja soluţionate
conform dispoziţiilor dreptului internaţional
ƒ Să nu se afle deja în curs de soluţionare la
altă instanţă internaţională
ƒ Comunicarea poate fi reevaluată daca încetează
ulterior motivul de inadmisibilitate
ƒ Dacă se constată un ansamblu de violări masive sau
grave, se sesizează Conferinţa Sefilor de Stat şi de
Guvern
ƒ Judecarea pe fond:
ƒ Caracter contradictoriu
ƒ Schimb de comunicări scrise între părţi
ƒ Grupul de lucru al Comisiei face recomandări în caz
de constatare a unei violări a Cartei (repararea
prejudiciului)
ƒ Constatările sunt trimise Conferinţei OUA, care, la
rândul său, poate redacta un raport (constatări,
recomandări)
ƒ Procedură confidenţială sau poate fi publicat
raportul Comisiei

B. Curtea africană a drepturilor omului (2006)


- Compusă din 11 judecători aleşi de Adunarea generală a Conferinţei Şefilor de Stat şi de
Guvern
- Titulari - sesizare:
• Comisia
• Statul care a sesizat anterior Comisia
• Statul împotriva căruia a fost introdusă plângerea iniţial
• Statul parte al cărui resortisant este victima unei încălcări a drepturilor omului
• ONG africane
• Indivizi, dacă statul împotriva căruia s-a introdus plângerea a ratificat Protocolul
- Poate interveni în cadrul procedurii, la finalul intervenţiilor, şi un stat care se considra a
avea un interes în cauză
- Funcţii:
a) Funcţie judiciară:
Etape:
o Admisibilitate:
ƒ Condiţii:
• Comunicarea să nu fie anonimă
• Să vizeze un stat parte al Cartei
• Să vizeze un drept consacrat de Cartă
• Să nu fie formulată în termeni ultragioşi ori jignitori
• Să nu se limiteze doar la informări publicate ori difuzate în mass media
• Să fie ulterioară epuizării căilor naţionale de atac
• Să fie formulată într-un termen rezonabil de la epuizarea căilor de atac
• Să nu se refere la cazuri deja soluţionate conform dispoziţiilor dreptului internaţional
ƒ Înainte de a analiza admisibilitatea plângerii unui individ sau ONG, Crutea
poate solicita avizul Comisiei
ƒ În temeiul complementarităţii dintre Curte şi Comisie, Curtea poate trimite
plângeri primite de ea să fie soluţionate de Comisie
ƒ Soluţionarea amiabilă
o Judecarea pe fond:
ƒ Şedinţele sunt publice
ƒ Părţile au dreptul de a fi reprezentate sau pot bebeficia chiar de
asistenţă juridică obligatorie
ƒ Complet de 7 judecători
ƒ Judecătorii care au naţionalitatea statelor aflate în diferend
trebuie să se abţină de la judecarea cauzei
ƒ Examinarea contradictorie a probelor scrise şi orale
ƒ Dispune măsuri provizorii în cazuri grave sau urgente
ƒ Hotărârea este luată cu majoritate; se dispun măsuri
corespunzătoare reparării pagubei; acceptate opinii separate
ƒ Se poate revizui hotărârea în cazul în care apar noi probe
necunoscute la momentul pronunţării hotărârii
ƒ Hotărârea este trimisă
• Părţilor
• Statelor membre OUA
• Comisiei
ƒ Este notificat Consiliul de Miniştri pentru a fi supravegheată
executarea hotărârii
- Redactează rapoarte anuale privind situaţia hotărârilor şi executării acestora
către Conferinţă
b) Funcţie consultativă
- Emite avize consultative
- Titulari - solicitare:
• Stat membru al OUA
• OUA
• Organ al OUA
• O organizaţie africană
- Obiect: chestiune juridică privind Carta sau alt instrument privitor la
drepturilor omului; nu pentru cauze pendinte
- Avize motivate

2. Carta africană a drepturilor şi bunăstării copiilor (1990)


Comitetul de experţi independenţi pentru drepturile şi bunăstarea copiilor (11
experţi): Comunicări
• Invidizi
• Grupuri de invidizi
• ONG

3. Raportorii speciali
a. Raportorul special pentru executări extrajudiciare, sumare şi arbitrare
- Numit de Comisie
- Atribuţii:
o Crearea unui sistem care să conţină date privind executări extrajudiciare, sumare,
arbitrare; ex: registru cu informaţii despre victime
o Colaborarea cu autorităţile oficiale sau ONG-uri internaţionale, africane şi
naţionale pentru descoperirea identităţii şi stabilirea responsabilităţii autorilor sau
iniţiatorilor executărilor
o Sugerarea de modalităţi şi mijloace de informare a Comisiei privind executări
extrajudiciare, sumare şi arbitrare
o Intervenţia pe lângă state pentru judecarea şi pedepsirea autorilor executărilor şi
reabilitarea victimelor executărilor
o Examinarea modalităţilor de creare a unei despăgubiri a familiilor victimelor
execuţiilor
- Buletin distribuit Comisiei, organelor OUA, instanţelor internaţionale
- Modalităţi de lucru:
o Anchete
o Contacte directe cu familiile victimelor
o Vizite la faţa locului
- Obiectiv: crearea unui mecanism de alertă rapidă în colaborare cu ONG-uri

b. Raportorul special pentru penitenciare şi condiţii de detenţie în Africa


Atribuţii:
o Strânge informaţii de la state, indivizi, organizaţii şi instituţii naţionale şi
internaţionale sau alte organe
o Poate face recomandări privind comunicările persoanele private de libertate,
familiile acestora, ONG-urilor
o Propune acţiuni urgente de punere în funcţiune a unor mecanisme de alertă rapidă
pentru evitarea dezastrelor şi epidemiilor în locurile de detenţie

Subsecţiunea III: Sistemul interamerican

Organizaţia Statelor Americane


Surse:
1. Convenţia americană a drepturilor omului
2. Carta Organizaţiei Statelor Americane
3. Declaraţia americană a drepturilor şi îndatoririlor omului

1.Convenţia americană a drepturilor omului


- Modalităţi de sesizare a organelor Convenţiei:
a. Petiţii individuale:
-Titulari:
• Individ
• Grupuri de indivizi
• ONG
-Conţinut: nume, prenume, naţionalitate, profesie, adresă, semnătură reclamant
sau reprezentant reclamant, situaţia de fapt, epuizarea căilor interne de atac
b.Comunicări ale statelor
- statele în cauză trebuie să fi recunoscut expres compentenţa Comisiei
- chiar dacă nu a acceptat-o până la momentul depunerii comunicării, statul
reclamat este informat în privinţa posibilităţii de a recunoaşte compenenţa Comisiei
- Protocolul Convenţiei americane privind drepturile economice, sociale şi cultural: competenţa
ratione materiae: drepturi sindicale, dreptul la educaţie

- Etapele procedurii :
A) Comisia interamericană a drepturilor omului
- tipuri de competenţă:
I. competenţă judiciară:
a.admisibilitate – condiţii:
o Petiţia să nu fie anonimă
o Căile interne de atac să fie epuizate ; excepţie : căile nu există, petiţionarului i s-a
refuzat accesul, a fost pus în imposibilitatea de a le epuiza sau acele căi exced un
termen rezonabil
o Petiţia să fie depusă într-un termen de 6 luni de la
o ultima hotărâre internă definitivă
o violarea invocată
o nu trebuie să fie în curs de examinare sau să fi fost soluţionată pe fond de Comisie
sau alt organism internaţional
o să fie compatibilă cu Convenţia americană
o să se refere la încălcări ale drepturilor prevăzute în Convenţie
o să nu fie în mod evident nefondată
b. procedură contradictorie: primeşte comunicarea – o transmite guvernului pentru ca acesta să
prezinte poziţia sa – răspunsul e transmis peţionarului – acesta transmite argumentele sale
guvernului – guvernul trebuie să răspundă acestora
- dispunerea de măsuri de protecţie pentru prevenirea pagubelor ireparabile ; nu are caracter
obligatoriu
- audierea publică a părţilor
c. soluţionare
- amiabilă ; sunt informate prin intermediul unui raport statele membre ale Convenţiei şi
Secretarul general al OSA
- nicio soluţie : raport preliminar – recomandări pentru statele implicate ; statele sau
Comisia sesizează Curtea
- avize şi concluzii
- recomandări în caz de violare a Convenţiei : luarea de măsuri de remediere
II. competenţă consultativă

B) Curtea interamericană a drepturilor omului


- titularii sesizării:
o Statele părţi ale Convenţiei
o Comisia, doar dacă a constatat o încălcare a Convenţiei
- particularii nu pot sesiza Curtea
- tipuri de competenţă:
I.compentenţă judiciară:
plenitudine de jurisdicţie:
• poate revizui în întregime constatările Comisiei (în drept, în fapt)
• decide excepţii preliminare contestând compentenţa sa
• poate invoca nerespectarea de către Comisie a procedurii prevăzute de Convenţie
sau a altor dispoziţii ale acesteia ; ex : neepuizarea căilor interne de recurs
• poate dispune măsuri provizorii
etape :
a. exeminarea preliminară a cauzei
b. examinarea fondului cauzei
- procedura scrisă contradictorie : schimbul de memorii între părţi
- audiere publică la care participă şi Comisia
ƒ interogarea părţilor, martorilor, reprezentanţilor Comisiei
ƒ acceptarea de Amicus curiae
Începând cu 1997 au fost acceptaţi reprezentanţii victimelor să se asocieze procedurii
ca asistenţi ai Comisiei şi să acţioneze de o manieră autonomă în stadiul determinării
indemnizaţiei
c.soluţionare : hotărâre motivată ; repararea consecinţelor încălcării, indemnizare
pecuniară
II. competenţă consultativă :
- interpretează Convenţia americană şi orice alt instrument de protecţie a drepturilor
omului al statelor americane
- aviz consultativ solicitat de
• organele OSA
• statele OSA
• Comisia
• Un stat OSA poate să-i solicite analizarea compatibilităţii unei legi interne cu
Convenţia

2.Carta Organizaţiei Statelor Americane


- Comisia poate primi şi petiţii individuale privind încălcarea de către un stat a dispoziţiilor
Declaraţiei americane a drepturilor şi îndatoririlor omului
- titulari:
o Individ
o Grupuri de indivizi
o ONG, asociaţii etc
-până la intrarea în vigoare a Convenţiei avea competenţă ratione materiae prioritară: dreptul la
viaţa, dreptul la libertate şi securitate, egalitatea în faţa legii, libertatea religioasă, libertatea de
expresie, dreptul de acces la justiţie, interdicţia arestării arbitrare, dreptul la un proces echitabil
- condiţiile admisibilitate sunt aceleaşi indiferent de sursa încălcărilor (Convenţie sau Declaraţie)
- procedura diferă: pentru statele care nu sunt membre ale Convenţiei sunt adopate decizii finale:
expunerea faptelor, concluzii, recomandări; statul trebuie să pună în aplicare recomandările, în
caz contrar acestea sunt publicate într-un raport anual pe care Comisia îl prezintă Adunării
generale a OSA

4. Alte convenţii OSA


Convenţia interamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţei
contra femeilor
- petiţii individuale (individ, grup de indivizi, ONG) adresate Comisiei
- încălcarea art. 7 al Convenţiei
- procedura urmată este cea prevăzută în Convenţia americană a drepturilor omului,
Statutul şi Regulamentul Comisiei
- pot fi solicitate Curţii avize consultative de către statele membre şi Comisie

Convenţia interamericană privind dispariţiile forţate de persoane


- petiţii adresate Comisiei
- procedura urmată este cea prevăzută în Convenţia americană a drepturilor omului,
Statutul şi Regulamentul Comisiei, Curţii
- în cazuri speciale, Secretarul Comisiei se adresează în regim de urgenţă şi condifednţial
statului pentru realizarea unei anchete

5. Raportorul special pentru libertatea de exprimare


Biroul permanent al Raportorului (1997)
Reţea interamericană de protecţie a libertăţii de expresie: ONG, media, jurnalişti
- obiectiv: transmiterea rapidă de informaţii privind încălcări ale libertăţii de expresie
- dublu rol:
- preventiv
- de a ajuta la soluţionarea cauzelor în care libertatea de exprimare a fost încălcată
- se verifică în prealabil sursa şi veridicitatea informaţiilor
Evaluare:
1.Redactarea de petiţii individule ONU
2. Redactarea de plângeri în sistemul european
3. Redactarea de comunicări în sistemul american
4. Redactarea de comunicări în sistemul african
5. Prezentarea comparativă a condiţiilor de admisibilitate în toate sistemele de protectie a
drepturilor omului
6. Prezentarea comparativă a procedurii de soluţionare a fondului în toate sistemele de protectie a
drepturilor omului
7. Studii de caz: situaţii personale
Titlul III: Alte mijloace de acţiune în domeniul protecţiei dreptului omului

Capitolul I: Rapoarte statale


- când ratifică o convenţie statele se angajează să prezinte periodic rapoarte care să fie
examinate de comitete de experţi pentru a verifica aplicarea convenţiilor: măsurile
luate.
- acest sistem îşi are originile în practica Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
- în prezent, mecanismul rapoartelor este o tehnici de drept comun de control
internaţional de aplicare a drepturilor omului.
- această procedură este mai uşor acceptată de state decât alte mecanisme de control
întrucât nu implică punerea sub acuzare a statelor
- facilitează un dialog constructiv între organele internaţionale şi guverne
- implică o examinare a :
• modului de aplicare a drepturilor prevăzute în convenţii
• situaţiei drepturilor omului din fiecare ţară
ƒ Legislaţie naţională
ƒ Decizii şi practici administrative şi judiciare
- ONG-urile au rol activ în această procedură
- pot constitui mijloace de probă în proceduri contencioase naţionale şi internaţionale

Secţiunea I: Proceduri universale


Organizaţia Naţiunilor Unite
- periodicitatea rapoartelor este variabilă 2-5 ani
- pot fi cerute rapoarte complementare în situaţii de urgenţă
- forma şi conţinutul sunt determinate de fiecare comitet
- comitetele adoptă directive generale, reunite în Manualul privitor la redactarea
rapoartelor pe domeniul drepturilor omului (1992) de Centrul Naţiunilor Unite
pentru drepturile omului
- sunt furnizate şi servicii consultative privind formarea la nivel naţional de personal
administrativ care să redacteze rapoarte
- structura rapoartelor:
a. prima parte:
i. informaţii privind terioriul şi populaţia statului
ii. istoria statului şi structura sa executivă, legislativă şi administrativă
iii. cadrul juridic general de protecţie a drepturilor omului la nivel naţional
iv. precizări privind difuzarea de informaţii referitor la drepturile protejate
b. a doua parte: drepturile protejate de fiecare tratat
- exista frecvent întârzieri în prezentarea de rapoarte; există o listă a statelor
restanţiere publicată anual
- examinarea rapoartelor are loc în cadrul şedinţelor publice a comitetelor, cu
participarea reprezentanţilor statelor
- sunt făcute observaţii finale referitor la raport şi răspunsurile guvernului
- ONG-urile pot juca un rol determinant şi eficace pentru dinamizarea procedurii de
pregătire şi prezentare a rapoartelor
- obligaţia de a prezenta rapoarte poate avea sursă
a. non-convenţională: chestiuni ridicate de raportori speciali sau grupuri de lucru sau
acte normative adoptate de organe ONU (ex: Ansamblul de reguli esenţiale
privitor la tratamentul deţinuţilor – rapoarte la 5 ani)
b. convenţională:
1.Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice
Comitetul drepturilor omului
- rapoarte periodice la 5 ani, după primul raport redactat la 1 an după ratificarea
Pactului de către stat
- posibile şi rapoartele complementare
- sunt indicate măsurile luate pentru a se da efect drepturilor consacrate în Pact +
dificultăţile întâlnite
- se stabileşte în care din cele 3 sesiuni (martie-aprilie, iulie, noiembrie-decembrie) ale
comitetului se va analiza raportul
- anterior şedinţei Comitetului, raportul e examinat de un grup de lucru (4 membri) –
Raportorul pe ţară: determinarea listei de întrebări pentru stat
- în cadrul şedinţelor reprezentanţii statelor iau cuvantul, răspund la întrebările
Comitetului
- pot participa şi ONG-urile la şedinţele publice
- la finalul examinării sunt adoptate observaţii finale, care, ulterior sunt publicate într-
un raport anual adresat Adunării generale

2. Pactul internaţional privitor la drepturile sociale, economice şi culturale


Comitetul drepturilor sociale, economice şi culturale
- rapoarte prezentate la fiecare 5 ani, după primul raport redactat la 2 ani după
ratificarea Pactului de către stat
- a stabilit linii directoare precise pentru întocmirea rapoartelor
- grup de lucru (5 membri): raport – Raportor pe ţară - listă de întrebări pentru stat
stabilită în baza informaţiilor furnizate de instituţii specializate precum OIM, OIS
- ONG-urile
• pot trimite rapoarte alternative (rol consultativ pe lângă ECOSOC)
• participă la şedinţele publice, putând lua cuvântul
- observaţiile finale ale Comitetului sunt publicate într-un raport anual adresat
ECOSOC

3.Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială


Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale
- rapoarte prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după
ratificarea Convenţiei de către stat
- rapoarte complementare
- întârzierile statelor de prezentare a rapoartelor sunt numeroase şi excesive; în
consecinţă, se analizează situaţia statului în cauză în baza celui din urmă raport
prezentat de acel stat la care se adaugă informaţii pertinente; este invitat şi statul la
discuţie
- sunt adoptate principii directoare
- Raportor pe ţară – lista de întrebări pentru stat
- Sedinţe publice; intervenţii ale reprezentanţilor statului
- Observaţii finale publicate
- Instituţiile specializate şi ONG-urile sunt excluse procedurii; neoficial, pot trimite
rapoarte alternative Comitetului, documentel Serviciului de informare despre anti-
rasism, asista la şedinţele publice, întâlni cu reprezentanţii guvernelor, membrii
Comitetului, presă
- Proceduri speciale:
a. Procedura de alertă rapidă:
i. Mecanism de supraveghere a realizării sugestiilor şi recomandărilor din
cadrul observaţiilor finale
ii. furnizarea de asistenţă tehnică statelor, trimiţând membrii ai Comitetului
pe teren
b. Procedura de intervenţie de urgenţă:
i. raport suplimentar+ raportor special
ii. împiedicarea sau limitarea extinderii numărului de violări grave ale
Convenţiei
iii. misiune de bune oficii ale membrilor Comitetului

4. Convenţia pentru eliminarea discriminării femeilor


Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor
- Rapoarte prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după
ratificarea Convenţiei de către stat
- Rapoarte suplimentare
- Stabilite linii directoare pentru pregătirea rapoartelor
- Întârzieri- document unic
- Grup de lucru – lista de întrebări pentru stat
- International Women’s Rights Action Watch (ONG) prezintă rapoarte alternative
- Şedinţe publice
- Sunt adoptate comentarii (Raportorul pe ţară şi înlocuitorul său) care, ulterior, sunt
publicate într-un raport anual adresat Adunării generale şi Comisiei ONU a condiţiei
femeii
5. Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante
Comitetul contra torturii
- prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după ratificarea Convenţiei de
către stat
- linii directoare
- raport examinat de raportor pe ţară şi înlocuitorul său
- ONG-urile – rapoarte alternative
- şedinţe publice – intervenţiile reprezentantului statului ; prezenţa ONG-urilor
- concluziile finale ale Raportorilor
- Comitetul adoptă concluzii şi recomandări(aspecte pozitive, preocupări, sugestii, recomandări;
transmise statului), care, ulterior, sunt publicate în raportul anual transmis Adunării generale

6. Convenţia privind drepturile copilului


Comitetul drepturilor copilului
- Rapoarte la fiecare 5 ani, după primul raport redactat la 2 ani după ratificarea
Convenţiei de către stat
- Raport complementar
- Principii directoare privind forma şi conţinutul rapoartelor:
• măsuri generale de aplicare a Convenţiei
• definiţia copilului
• principii generale
• drepturi şi libertăţi fundamentale
• mediul familial
• sănătatea şi bunăstarea
• educaţia, recreerea şi cultura
• măsuri speciale de protecţie
- grup de lucru: raportor pe ţară – listă de întrebări
- ONG-urile prezintă rapoarte alternative şi pot fi audiate de grupurile de lucru
- Şedinţă publică – intervenţiile statelor, asistenţa ONG-urilor
- Observaţii finale: aspecte pozitive, preocupări, sugestii, recomandări; transmise
statului, publicate în raportul anual transmis Adunării generale

Secţiunea II: Proceduri regionale


Consiliul Europei
1. Carta socială europeană (1961)
- Protejează 19 drepturi sociale fundamentale + 4 drepturi din Protocolul adiţional
(1988)
- Este impus un număr minimal de drepturi care trebuie să fie acceptat de stat:
• Dreptul la muncă
• Dreptul sindical
• Dreptul de negociere colectivă
• Dreptul la securitate socială
• Dreptul la asistenţă socială şi medicală
• Dreptul familiei la o protecţie socială, juridică şi economică
• Dreptul muncitorilor emigranţi şi a familiilor lor la protecţie şi asistenţă
• Carta socială revizuită a mai adăugat „nucleului dur” şi următoarele drepturi:
• Dreptul copiilor şi adolescenţilor la protecţie
• Dreptul la egalitatea de şanse şi tratament în materie de angajare şi profesie fără
discriminare pe bază de sex
- Statele
- raport bianual pe dispoziţii ale Cartei pe care le-au acceptat
- Rapoarte la intervale fixate de Comitetul de miniştri pe dispoziţii ale Carte pe care
nu le-au acceptat
- Trimit rapoarte şi organizaţiilor naţionale afiliate sindicatelor europene şi
organizaţiilor europene a muncitorilor şi angajatorilor; se răspunde cu observaţii
- Participanţii la procedură:
a. Comitetul de experţi independenţi (9) + un observator al Organizaţiei
internaţionale a Muncii: concluzii pozitive sau negative; chestiune generală în
cazul necesităţii aprofundării problematicii raportului
b. Comitetul guvernamental (reprezentanţii statului + observatorii – sindicatele
europene şi organizaţiile europene ale muncitorilor şi angajatorilor) : raport –
situaţiile problemă
c. Comitetul de miniştri : rezoluţie + recomandări
d. Adunarea parlamentară
- primeşte concluziile Comitetului de experţi independenţi
- dezbateri periodice
- începând cu 1997:
- rapoarte pe drepturi dinafara nucleului dur la fiecare 4 ani
- rapoarte pe drepturi din nucleul dur la fiecare 2 ani

2. Alte convenţii
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale
- tipuri de rapoarte
a. rapoarte periodice către Secretariatul general al Consiliului Europei
b. rapoarte la cererea Comitetului de miniştri
- prezentate la 1 an de la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv
- obiect: măsurile (legislative etc) luate de stat pentru punerea în aplicare a Convenţiei
- Comitetul consultativ al Convenţiei(18 experţi independenţi): analiză şi aviz
- Comitetul de miniştri: concluzii şi recomandări

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare


Comitet de experţi (fiecare stat membru al Convenţiei are membru în comitet)
- Raport periodic către Secretarul general
- Conţinut:
a. Politica urmărită pentru satisfacerea obiectivelor şi principiilor consacrate în
Cartă
b. Măsuri acceptate şi destinate să favorizeze folosirea limbilor regionale sau
minoritate în viaţa publică
- ONG-urile şi asociaţiile naţionale atrag atenţia asupra măsurilor statelor
- Raport:
a. propuneri ale Comitetului sau recomandări ale Comitetului de
miniştri+observaţiile statelor
b. Publicat ulterior de Comitetul de miniştri

3. Anchete ale Secretarului general al Consiliului Europei


- Art. 52 CEDO: statele trebuie să furnizeze explicaţii privind maniera în care dreptul
naţional asigură aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor convenţionale
- Art. 30 al Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
faţă de aplicarea biologiei şi medicinii : statele trebuie să prezinte informaţii privind
regăsirea dispoziţiilor convenţionale în legislaţia internă

Organizaţia Unităţii Africane

Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor


Comisia africană a drepturilor omului şi popoarelor
- Rapoarte periodice (la 2 ani) :
• măsuri (legislative etc) luate pentru a face efectivă exercitarea drepturilor şi
libertăţilor prevăzute în Cartă
• eventual, factorii şi dificultăţile punerii în aplicare a Cartei
- instituţii specializate (UNESCO, OIM) pot fi informate cu privire la rapoarte şi
invitate să prezinte observaţiile lor
- analizarea rapoartelor: prezenţa reprezentanţilor statelor şi a ONG-urilor
- întârzieri în prezentarea rapoartelor + calitate deficitară
- observaţii generale ale Comisiei sunt transmise statului
- rapoartele statelor + observaţiile Comisie + comentariile statelor – transmise
Conferinţei Şefilor de State şi de Guvern
- rapoartele şi informaţii suplimentare sunt publicate
Organizaţia Statelor Americane

1.Convenţia americană a drepturilor omului + Protocolul adiţional al Convenţiei


americane a drepturilor omului : rapoarte cu măsurile progresive luate;
- Comisia interamericană a drepturilor omului: informări privind măsurile luate
în materia drepturilor omului
- Comitetele executive ale Consiliului economic şi social interamerican:
rapoarte periodice
- Comitetul interamerican pentru educaţie, ştiinţă şi cultură: rapoarte periodice

2.Raportor special pentru libertatea de exprimare: rapoarte prinvind respectarea libertăţii de


expresie de către state OUA

3.Convenţia interamericană pentru reprimarea şi prevenirea torturii: raport prezentat


Comisiei interamericane a drepturilor omului

4.Convenţia interamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţei faţă


de femei: rapoarte către Comisia internamericană a femeilor
Convenţia interamericană pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de persoanele
cu dizabilităţi: rapoarte către Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă
de persoanele cu dizabilităţi

Evaluare:
1.Elemente specifice ale rapoartelor la nivel universal
2. Elemente specifice ale rapoartelor la nivel regional
3. Asemănări şi deosebiri ale rapoartelor la nivel universal, respectiv regional
4.Parcurgerea unor rapoarte publicate
5. Exemplificarea unui raport al statului pe un drept anume
Capitolul II: Inspecţii şi anchete internaţionale

Inspecţiile internaţionale
- Scop: controlul realizat într-un anume stat în privinţa respectării efective a
drepturilor omului de către statul în cauză
= unul din mecanismele fundamentale de protecţie a drepturilor omului, alături de
recursuri
- Funcţii:
o Realizarea unei anchete şi stabilirea stării de fapt
o Analiza şi evaluarea situaţiei unui stat (probleme, gravitate)
o Stabilirea de contacte şi a unui dialog directe cu reprezentanţii statelor la
nivel naţional sau local
o Realizarea de întâlniri cu victimele, apărători locali ai drepturilor omului,
reprezentanţi ONG, parlamentari, avocati, medici etc
o Întreprinderea de acţiuni de asistenţă cu caracter umanitar
o Prevenirea încălcărilor – recomandări
o Alertarea organizaţiilor internaţionale în cazul situaţiei particulare a unui
stat
- Sursă:
o Convenţională (Convenţiile de la Geneva, Convenţia europeană pentru
prevenirea torturii)
o Non-convenţională
- ONG-urile – rol activ:
o Alertează organismele internaţionale privind situaţii locale
o Furnizează experţilor indicaţii precise privind violarea drepturilor omului
o Se întâlnesc la faţa locului cu experţi ai misiunii
o Informează media naţională, parlamentarii şi responsabilii ONG-urilor şi
asociaţiilor
o Pot organiza ele însele misiuni internaţionale
Secţiunea I: Nivel universal

A) Comitetul internaţional al Crucii Roşii


- Scop: asigurarea asistenţei şi protecţiei victimelor civile şi militare ale
conflictelor armate şi a situaţiilor de violenţă internă
- Modalităţi principale de acţiune:
o Controlarea şi promovarea respectării dreptului internaţional umanitar de
către statele părţi ale conflictelor, forţele armate dizidente sau grupurile
armate şi asigurarea evoluţiei acestui drept
o Asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor conflictelor armate şi
tensiunilor interne, în special a persoanelor private de libertate sau
refugiate, a civililor sau răniţilor

1.Acţiunea CICR în cadrul conflictelor armate


- reprezentanţii CICR se pot deplasa în orice loc unde există „persoane protejate”: spitale,
penitenciare, locuri de muncă; locuri de plecare, trecere sau sosire a persoanelor transferate
- în conflictele armate internaţionale între statele părţi ale Convenţiilor de la Geneva, au
mandat să viziteze locurile unde se găsesc prizonierii de război sau civilii reţinuţi
- la fel se procedează în cadrul unui război de eliberare naţională
- în cazul conflictelor armate care nu sunt internaţionale (între forţele armate şi forţele
armate dizidente sau grupuri armate organizate), se pot deplasa în locurile de detenţie doar
cu acordul părţilor în conflict

2. Acţiunea CICR în afara conflictelor armate


- poate avea iniţiative cu caracter umanitar + îşi oferă serviciile statelor afectate de
o probleme interne (o confruntare naţională care prezintă caracter de
gravitate sau de durată şi care implică acte de violenţă)
o tensiuni interne (situaţii de tensiune gravă de natură politică,
religioasă, rasială, socială, econimică etc sau sechele ale unui conflict
armat sau ale unor probleme interne)
- ex: vizitarea deţinuţilor politici sau a deţinuţilor de securitate
- statul nu are obligaţia formală de a accepta vizitele –necesitatea negocierii vizitelor
- nu există mijloace de presiune în vederea obligării statului de a respecta recomandările misiunii
de experţi

3. Vizitele CICR
- echipa formată din:
o Minim un delegat al organizaţiei
o Un medic
- se pot deplasa mai multe echipe în paralel
-procedură:
o Se solicită în prealabil autorităţilor acordul de a avea acces la toate locurile de
detenţie
o Trebuie asigurate:
• libertatea de a alege locurile de detenţie pe care le vizitează
• posibilitatea de a se întâlni în privat şi fără martori cu deţinuţii pe care îi
aleg membrii CICR
• stabilirea listei deţinuţilor destinaţi a satisface scopul mandatului CICR;
pot primi şi o listă propusă de autorităţile naţionale, pe care, eventual, o
pot completa
• durata şi frecvenţa vizitelor să fie nelimitate
-se intenţionează efectuarea şi de vizite neanunţate sau anunţate cu scurt timp înainte de a fi
efectuate
-pot informa părinţii, copii, partenerii deţinutului, fie că sunt şi ei încarceraţi sau în libertate, de
vizitele pe care le pot face celui apropiat de la care nu aveau veşti
-nu pot fi interzice decât din motive de imperioasă necesitate militară şi cu titlu excepţional şi
temporar
- obiective:
o Prevenirea violărilor masive ale drepturilor omului:dispariţii, torturi şi tratamente
inumane
o Constatarea şi ameliorarea condiţiilor materiale şi psihologice de detenţie şi
tratament a deţinuţilor
o Permiterea restabilirii legăturilor familiale
- derularea vizitei
o Discuţii cu responsabilii penitenciarului: organizare + funcţionare
o Evaluarea tehnică a ansamblului instalaţiilor (celule, latrine, duşuri, curţi de
plimbare, vorbitoare, bucătării, ateliere, săli de sport, biserici, infirmerie etc)
o Discuţii cu deţinuţii (formularea de plângeri şi verificarea temeiniciei acestora)
o Pot fi distribuite ajutoare, mesaje de la familie deţinuţilor
o Poate fi acordată asistenţă familiilor acestora
o Discuţii cu responsabilii penitenciarului : constatările delegaţiei CICR, care,
ulterior sunt trimise şi reprezentaţilor statului pentru a se interveni în ameliorarea
deficienţelor constatate
-desfăşurate în manieră confidenţială + rapoarte confidenţiale
-rapoartele pot fi publicate dacă există informări neadevărate
-principii fundamentale:
• încredere şi cooperare
• neutralitate, independenţă, imparţialitate

B) Organizaţia Naţiunilor Unite


1.Comitetul contra torturii
- anchetă în cazul în care există informări credibile şi de bună credinţă că tortura este practicată
sistematic pe un anumit teritoriu
- ex: Turcia, Egipt
-tortura prezintă elemente de
• obişnuiţă
• generalitate
• finalitate determinată
• pe o parte considerabilă a teritoriului unui stat
-cauze:
o Dificultăţi de control ale guvernelor
o Lacună între politica centrală şi cea locală
o Legislaţie insuficientă
-informările pot fi făcute şi de ONG-uri
-aduce la cunoştinţa statului informările primite şi invită statul să coopereze în examinarea
acestora; poate solicita informări suplimentare
-unul sau mai mulţi membri ai Comitetului împreună cu experţi (medici legişti etc) poate
desfăşura o anchetă confidenţială – vizită, cu acordul statului:discuţii cu reprezentanţii statelor,
membrii ONG, parlamentari, victime
-vizitele sunt facultative, anchetele nu pot fi împiedicate de refuzul statului
-concluziile vizitei sunt transmise statului:comentarii şi sugestii
-activităţile Comitetului - caracter confidenţial

2.Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor


- anchetă + vizită în cazul violării grave şi sistematice a drepturilor femeilor
- caracter confidenţial
- statele semnatare ale Convenţiei pentru eliminarea discriminării femeilor pot refuza efectuarea
unor astfel de anchete
- aceeaşi procedură ca cea a Comitetului contra torturii
- observaţiilor + recomandărilor Comitetului se adaugă observaţiile statului
-în 6 luni statul trebuie să informeze ce măsuri de redresare a luat ca urmare a raportului; acestea
pot fi incluse şi în raportul periodic

3.Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale


- procedura de alertă rapidă: asistenţă tehnică acordată statelor
-intervenţia de urgenţă: raportor special – misiune de bune oficii

4.Comitetul drepturilor copilului


-misiuni la faţa locului
-discuţii cu reprezentanţi ai statului, organizaţiilor internaţionale + ONG
-alertarea privind anumite probleme particulare semnalate la nivel naţional sau regional
-se intervine direct pe lângă reprezentanţii statelor : recomandări
5.Raportorii speciali şi Grupurile de lucru
- Raportori pe ţară sau pe temă
- misiunile nu au bază convenţională – impusă negocierea misiuni cu statul anchetat
- motive ale misiunilor:
o încălcări foarte grave ale drepturilor omului
o probleme pariculare
o analizarea situaţiei statelor care nu sunt supuse nici unui control internaţional de
origine convenţională sau non-convenţională
o schimbarea de guvern
-faza negocierii şi pregătirii vizitei – crucială
-drepturi soliticitate de raportori şi grupurile de lucru:
o Să se întreţină liber şi în privat cu particulari, grupuri şi reprezentanţi ai
asociaţiilor sau instituţiilor, parlamentari, avocaţi, victime, familiile acestora etc
o Libertatea de circulaţie în toate părţile ţării
o Dreptul de a vizita penitenciare şi alte locuri de detenţie şi de a interoga deţinuţi
o Siguranţa raportorului şi membrilor grupului, precum şi a colaboratorilor lor
-durata vizitei:8-10 zile
-raport final
• publicat
• anexat raportului anual general de activităţi
-obiective:
o Stabilirea stării de fapt + anchetă + control
o Protecţia anumitor categorii de victime
o Contactul cu autorităţile şi componente ale societăţii civile
o Consultare + prevenire : recomandări
o Supraveghere : scrisori + vizite
Secţiunea II:Nivel regional

A.Consiliul Europei

1.Comitetul european pentru prevenirea torturii


- a fost creat unui mecanism non-judiciar cu caracter preventiv, bazat pe vizite
- joacă un rol complementar recursurilor internaţionale
-scop:prevenirea relelor tratament asupra persoanelor private de libertate
-compunere:jurişti, medici, foşti parlamentari, specialişti ai administraţiei penitenciarelor
-vizitează în orice moment toate locurile aflate sub jurisdicţia statelor unde se există persoane
private de libertate de către o autoritate publică
- locuri oficiale sau neoficiale: posturi de poliţie şi jandarmerie, spitale publice şi private, centre
de primire a străinilor, locuri disciplinare etc
-delegaţia se deplasează potrivit propriei alegeri şi în orice moment în orice loc
-discuţiile sunt private cu orice persoană care le poate furniza informaţii utile
-necesară cooperarea statelor părţi ale Convenţiei
-vizitele sunt periodice, anunţate anterior (lista locuri este anunţată cu 2 zile înainte)
-situaţiile de urgenţă: visite ad hoc
-raport:recomandări + răspunsul statului în cauză:dialog permanent între Comitet şi guvern
-raportul şi consultările cu statul sunt confidenţiale, dar, cu acordul statului, pot fi publicate
-declaraţie publică a Comitetului în cazul lipsei de cooperare a statului
-ONG-urile – rol determinant de ameliorare a mecanismului convenţional

2.Comitetul consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale


- vizite – întâlniri cu oficiali centrali şi locali, experţi, mediatori şi ONG-uri
-statul prezintă un raport
-aviz privind adoptarea Convenţiei de către statul în cauză
B.OSCE
Biroul Instituţiilor Democratice şi ale Drepturilor Omului
-atribuţii:
o Efectuarea de anchete
o Furnizarea de servicii consultative
-confidenţialitatea desfăşurării vizitelor
-observaţiile misiunii de experţi şi comentariile statului sunt discutate de către Comitetul de
înalţi funcţionari OSCE
-ulterior unui schimb de informări despre nerespectarea dimensiunii umane, se solicită unui/unor
state să accepte o misiune de experţi OSCE; dacă statul/statele nu răspund, se constituie o
misiune de raportori OSCE
-întocmirea unui raport confidenţial + remarcile statului
-în caz de violare flagrantă, gravă şi persistentă a angajamentelor pe dimensiunea umană,
Consiliul OSCE sau Comitetul de înalţi funcţionari fac declaraţii politice sau iau măsuri
politice
-misiuni de lungă durată + grupuri de asistenţă + programe de formare

C.Organizaţia Unităţii Africane


1.Comisia africană a drepturilor omului
-organizează misiuni de informare şi investigare
-compunere misiuni:
o Membrii ai Comisiei
o Experţi (consilieri juridici)
-întâlniri cu
o Reprezentanţi ai statului
o ONGuri
o Societatea civilă
-procedură:
o Se analizează contextul general al statului
o Se analizează comunicările+plângerile introduse contra statului respectiv
o Confruntă tezele guvernului cu cele ale ONG-urilor şi societăţii civile
-în cazul unui conflict, se realizează misiuni de bune oficii pentru soluţionări amiabile :
recomandări + constatări
-raport publicat în raportul anual de lucrările ale Comisiei

2.Raportorul special pe execuţii extrajudiciare, sumare şi arbitrare


- orice metodă de investigare
o ridicarea de probe materiale
o contacte directe cu victimele + ONG-uri
-sprijinul statelor + ONG-uri naţionale, africane, internaţionale
-vizite pe teren cu acordul prealabil al guvernelor
-vizite
o Independente
o În cadrul misiunilor Comisiei

3.Raportorul special pe penitenciare şi condişii de detenţie


- vizite +discuţii+ cooperarea statelor
-studiază condiţiile şi situaţiie care au contribuit la încălcarea drepturilor persoanelor private de
libertate
-raport: recomandări, publicat în raportul anual al Comisiei

D. Comisia interamericană a drepturilor omului


Comisia interamericană a drepturilor omului
-Observaţii in loco
-cu acordul sau la invitaţia statului în cauză
-factori care stabilesc necesitatea misiunii:
o Situaţia internă
o Importanţa încălcărilor drepturilor omului
o Comunicările individuale în curs de rezolvare
-Comisia specială: membrii Comisiei
-cooperarea statului + proiect de program al misiunii stabilit înaintea sosirii acesteia
- atribuţiile Comisiei speciale
o Întrevederi libere şi private cu persoane, grupuri, asociaţii, instituţii
o Deplasări libere pe tot teritoriul statului
o Acces în penitenciare sau alte locuri de deţinere sau interogare
o Discuţii cu persoane private de libertate
o Acces la orice document referitor la respectarea drepturilor omului
o Utilizarea oricărui mijloc pentru strângerea, înregistrarea sau reproducerea
informaţiilor necesare
o Protecţia asigurată de către statul vizitat
-raport publicat fie ca raport pe ţară , fie ca un capitol al raportului anual al Comisiei

Evaluare:
1.Importanţa inspecţiilor internaţionale în cadrul sistemului de mecanisme de protecţie a
drepturilor omului
2.Particularităţi universale sau regionale ale inspecţiilor internaţionale; asemănări şi deosebiri
3.Analizarea unor rapoarte publice universale sau regionale
4. Eficientizarea mecanismului inspecţiilor internaţionale
5. Stabilirea unor propuneri de teme pentru inspecţii internaţionale la nivel naţional (studiu de
caz România)
Titlul IV: Organizaţii nonguvernamentale

ONG = o grupare care nu este constituită de către o entitate publică sau prin acord
interguvernamental, care desfăşoară o activitate naţională sau internaţională de interes
general şi a cărui scopuri, rol şi funcţionare au un caracter neguvernamental şi nelucrativ
- Caracteristici:
o Caracter privat al constituirii
o Natura benevola a activităţilor
o Independenţa faţă de guverne şi organizaţii interguvernamentale
-tipuri:
o Locale
o Naţionale
o Subregionale
o Regionale
o Internaţionale
- Federaţii de ONG-uri
- Rol capital în promovarea şi protecţia drepturilor omului – contracarează poziţia
statului
- Atribuţii:
o Furnizarea de informaţii credibile privind violări ale drepturilor omului; plângeri,
rapoarte, anchete et
o Informează organizaţiile internaţionale interguvernamentale, alte ONG-uri,
guverne, parlamente, media şi opinia publică în vederea stopării încălcării
drepturilor
o Realizează propriile anchete la faţa locului
o Organizează misiuni de observare în cadrul proceselor în care drepturile
inculpatului trebuie avute în atenţie în mod special
o Susţin victimele sau familiile victimelor violării drepturilor omului: consiliere
juridică
o Aduc la cunoştinţa opiniei publice, a victimelor potenţiale, existenţa de
intrumente/mecanisme de protecţie a drepturilor omului
o Asigură formarea de militanţi ai cauzei drepturilor omului
o Participă la elaborarea şi punerea în practică a instrumentelor internaţionale în
materia drepturilor omului
o Propun ameliorarea sistemelor de protecţie a drepturilo
o Coordonează acţiunea lor cu alte ONG-uri naţionale sau internaţionale
- Declaraţia privind dreptul şi responsabilitatea indivizilor, grupurilor şi
organelor societăţii de a promova şi proteja drepturile omului şi libertăţile
fundamentale universal recunoscute (ONU, 1998)

Capitolul I: Nivel universal

Organizaţia Naţiunilor Unite


ECOSOC, Rezoluţia 1996/31 privind relaţiile dintre ONU şi ONG-uri

Sectiunea I: Modalităţi de consultare


1. Comunicarea ordinii de zi provizorii
2. Asistenţa la şedinţele publice ale Consiliului sau organelor sale
subsidiare
3. Prezentarea de comunicări scrise
4. Prezentarea de expuneri orale
5. Realizarea de studii speciale, anchetă sau documente la solicitarea
ECOSOC sau organelor sale subsidiare
Secţiunea a II-a: Statutul ONG-ului
1. ONG care nu are statut consultativ, dar care poate contribui util la
lucrările ECOSOC sau ale organelor subsidiare;
a. cunosc ordinea de zi
b. asistă la şedinţele publice
c. comunicări scrise
d. audiate
2. ONG a cărui competenţă particulară şi acţiune se exercită doar în
anumite domenii de activitate ale Consiliului şi organelor sale
a. Statut consultativ special
b. Ordinea de zi
c. Asistenţă la şedinţele publice
d. Comunicări scrie
e. Expozeuri orale
3. ONG care se interesează de cea mai mare parte a activităţilor
ECOSOC şi care furnizează probe că este în măsură să contribuie
pe fond şi de manieră importantă la realizarea obiectivelor ONU în
acele domenii:
a. Statut consultativ general
b. Primesc ordinea de zi
c. Inscrierea unei chestiuni pe ordinea de zi
d. Asistă la toate şedinţele publice
e. Comunicări scrise
f. Expuneri rale
g. Constituie comitete mixte: ţin consultări
h. Avantaje:
i. comunicarea rapidă a documentelor ONU
ii. acces la serviciile de documentare de presă a ONU
iii. organizează discuţii pe chestiuni care interesează
anumite grupuri sau organizaţii
iv. utilizează biblioteca ONU
v. locurile la conferinţe sau reuniuni restrânse
vi. posibilitatea de asista la şedinţe publice ale
Adunării generale
Secţiunea a III-a: Procedura de acordare a statutului consultativ
Comitetul ONG-urilor
Criterii:
o Activitatea să fie exercitată în domenii de competenţa ECOSOC + organe
subsidiare
o Scopuri conforme spiritului Carte ONU
o ONG-ul să se angajeze să susţină ONU
o Să aibă reputaţie într-un anume domeniu
o Să aibă o structură efectivă, sediu, şef administrativ
o Să aibă calitatea de a vorbi în numele membrilor prin intermediul reprezentanţilor
autorizaţi
o Să aibă organe reprezentative care să exercite o autoritate efectivă asurpa
orientărilor şi activităţilor
o Resursele ONG-ului trebuie să fie în mod esenţial din cotizaţiile celor afiliaţi sau
elemente constitutive naţionale sau contribuţii ale particularilor membri ai
organizaţiei
Se poate retrage sau suspenda statutul:
o Dacă ONG-ul, direct sau prin intermediari abuzează în mod manifest de statutul
său, desfăşurând activităţi în contradicţie cu scopul Cartei ONU
o Dacă există elemente concludente că ONG-ul primeşte fonduri rezultate din
acţiuni infracţionale recunoscute pe plan internaţional:trafic de arme,
droguri,spălare de arme
o Dacă trei ani consecutivi nu a contribuit efectiv la lucrările ONU

Evaluare:
1.Importanţa ONG-urilor la realizarea protecţiei drepturilor omului
2.Modalităţi de acţiune ale ONG-urilor la nivel universal
3.Analizarea activităţii unor ONG-uri internaţionale (Amnesty International, Human Rights
Watch)
Capitolul II: Nivel regional

Secţiunea I: Consiliul Europei


Convenţia europeană privind recunoaşterea personalităţii juridice organizaţiilor
internaţionale neguvernamentale (1991)
Dosarul de candidatură pentru obţinerea statutului consultativ
Statutul ONG-ului
o Raportul activităţii sale
o Organizaţiile membre
o Conformitatea cu principiile Consiliului Europei
o Formular de înscriere(referiri la contribuţii concrete; activităţi)
– Secretarul general Consiliului Europei, cu acordul tacit al Comitetului de miniştri şi ai
Adunării parlamentare acordă statutul consultativ
-activităţi desfăşurate în temeiul statutului consultativ:
o Consultări scrise sau audieri pe chestiuni de interes reciproc cu organele
Consiliului Europei
o Adresarea de memorii Secretarului general
o Primesc ordinea de zi şi documente publice ale Adunării generale
o Invitaţii la şedinţele publice ale Conferinţelor puterilor locale şi regionale ale
Europei
o Furnizează informări, documentare şi avize solicitate de Secretarul general
-statutul poate fi retras dacă:
o Nu se conformează obligaţiilor asumate prin statutul său
o Au o dublă afiliere
o Desfăşoară o activitate care nu este în programul Consiliului
-statut de observator:
o Amnisty International
o Comisia internaţională a juriştilor
o Federaţia internaţională a ligilor drepturilor omului
Secţiunea a II-a: OSCE

- ONG-uri cu expertiză în domeniul drepturilor omului


- Acreditare:
o La solicitarea ONG-ului
o La invitaţia OSCE
- Activităţi:
o Conferinţe de examinare
o Reuniuni anuale
- Mijloace de acţiune
o Comunicări scrise
o Difuzarea de documente
o Stabilirea de contacte cu statele
- Misiunile OSCE ţin legătura cu ONG-urile

Secţiunea a III-a: Comisia africană a drepturilor omului

Statut de observator
- Condiţii – dosar de candidatură:
ƒ Statut de asociaţie
ƒ Să ofere informaţii privind structura, organele, importanţa şi
activităţile sale
ƒ Publicaţii, rapoarte de activitate, alte documente
Este desemnat un raportor pentru analizarea candidaturii
- Activităţi:
o Informări privind sesiunile Comisiei şi organelor subsidiare
o Asistă la reuniunile publice
o Primesc documente şi publicaţii
o Este consultată de către Comisie
o Adresează de comunicări Comisiei
o Furnizează de informaţii utile Raportorilor speciali ai Comisiei
o Prezintă plângeri Curţii africane a drepturilor omului

Secţiunea a IV-a: Organizaţia Statelor Americane

-Nu există statut special pentru ONG-uri


-Activităţi acceptate:
-Consiliul permanent poate încheia acorduri cu ONG-uri internaţionale:
1. Relaţii generale
• Furnizarea de servicii consultative
• Difuzează informaţii privind scopul şi activităţile OSA
• Schimb de publicaţii şi documente
• Consultări în domenii de interes comun
• Participarea la anumite reuniuni
2. Relaţii speciale
• Executarea de programe pentru OSA
• Proiecte comune
• Resurse tehnice, administrative sau financiare pentru programele
OSA
- Observatori ai şedinţelor Adunării generale;
- participare la conferinţe, reuniuni tehnice şi speciale ale OSA
- introduc petiţii la Comisia interamericană privind încălcări ale drepturilor omului
- Amicus curiae – Curtea interamericană a drepturilor omului
-Rezoluţia privind apărătorii drepturilor omului în Americi (1999)

Evaluare:
1.Particularităţile ONG-urilor la nivel european/african/american
2.Analizarea activităţii unor ONG-urilor care funcţionează la nivel regional
3.Discutarea activităţii principalelor ONG-uri din Romania din domeniul drepturilor omului
(Salvaţi copii! Etc)
Bibliografie generală:

Cursuri, tratate

- Jean Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed.


Hamangiu, Bucuresti, 2009
- Frederic Sudre, Drept european si international al drepturilor omului, Polirom,
Iasi, 2006
- Raluca Miga Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor
omului : note de curs, CH Beck, Bucuresti, 2010
- Mihail Udroiu, Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal roman,
CH Beck, Bucuresti, 2008
- Ion Diaconu, Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan,
Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2010
- Bianca Selejan-Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului, Ed. CH Beck,
Bucuresti, 2008
- Aurora Ciuca, Protectia internationala a drepturilor omului, Ed. a 2-a rev. si
adaug., Editura Fundatiei Axis, Iaşi, 2004
- Corneliu Liviu Popescu, Protecţia internaţională a drepturilor omului – surse,
instituţii, proceduri, Ed. ALL Beck, Bucureşti, 2000

Jurisprudenta
- Vincent Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, IRDO, 2005
- Monica Macovei, Hotarari CEDO vol. I-III, Polirom, 2000-2003

Site-uri internet
www.coe.int
www.ochr.org
www.un.org
www.echr.coe.int
fra.europa.eu/en
www.corteidh.or.cr
www.cidh.coa.org
www.achrpr.org
www.african-cout.org