INTRODUCERE

Administratorul insolvabilităţii este poate una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai
importantă figură în procesul insolvabilităţii. Pe lîngă faptul că acesta, în mod firesc trebuie să deţină
unele cunoştinţe despre ceea ce înseamnă insolvabilitate, el este ţinut la respectarea legii cu privire
la insolvabilitate, dar şi la îndeplinirea setului de obligaţii care este prevăzut de legislaţie, sub
răspunderea penală, civilă, contravenţională, disciplinară, etc.

Pe umerii administratorului insolvabilităţii cade una dintre cele mai importante sarcini: ţinerea la
evidenţă şi gestionarea persoanei pe tot parcursul procesului de insolvabilitate. Este, dacă vreţi, o
profesie care implică şi cunoaşterea mai multor domenii, dat fiind faptul că procesul insolvabilităţii
este unul complex care implică cunoştinţe din domeniul:

1. Juridic;
2. Economic;
3. Financiar;
4. Bancar;
5. Cunoştinţe de inginerie, etc.

Activitatea administratorilor este una de importanţă socială şi de un înalt grad de responsabilitate atît
faţă de patrimoniul debitorului cît şi faţă de cel al creditorilor[1].

Studierea mai amplă a activităţii administratorului insolvabilităţii permite a crea un studiu rezumativ,
dar care totodată cuprinde elementele esenţiale apropo de profesia exercitată.

Statutul profesiei este reglementat de mai multe acte în domeniu, cum ar fi Legea cu privire la
licenţierea unor tipuri de activităţi şi de către noua lege a insolvabilităţii.

În prezent poate activitatea de administrator al insolvabilități poate fi exercitată de către persoana

care posedă studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-
financiar sau tehnic.

CAPITOLUL I. NOŢIUNEA DE ADMINISTRATOR AL INSOLVABILITĂŢII

În Republica Moldova reglementări privind insolvabilitatea au încercat a fi introduse odată cu apariţia

activităţii antreprenoriale şi trecerea de la o economie centralizată la una de piaţă liberă.

Un prim pas în acest sens a fost adoptarea Legii cu privire la faliment, din 1992. Această lege nu a
avut însă o durată de viaţă prea lungă, fiind înlocuită, în 1996 cu o altă lege, cu aceeaşi denumire.

Ulterior, legea cu privire la faliment, a fost înlocuită de legea Legea insolvabilității nr. 632-XV din 14
noiembrie 2001, iar la moment atît procedura de insolvabilitate, cît și activitatea administratorilor de
insolvabilitate este reglementată prin Legea cu privire la insolvabilitate nr. 149 din 29.06.2012 (în
continuare – Legea 149/2012), care conține un capitol separat consacrat reglementării activității
administratorilor de insolvabilitate în cadrul procesului de insolvabilitate[2].
Rolul central în cadrul procedurii de insolvabilitate îl joacă administratorul – persoana desemnată în
condiţiile legii pentru supravegherea şi/sau administrarea debitorului în perioada de observaţie, în
procesul de insolvabilitate şi/sau pe durata restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de
lege (art. 2 din Legea 149/2012).

Noţiunea de administrator al insolvabilităţii este reglementată de legea insolvabilităţii, la art. 2, care îl

defineşte ca fiind „persoana desemnată în condiţiile prezentei legi pentru supravegherea şi/sau
administrarea debitorului în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi/sau pe durata
restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege”.

Cu titlu de drept comparat, legislaţia României, nu recunoaşte sintagma de „administrator al

insolvabilităţii”, înlocuind-o în acelaşi timp cu sintagma de „administrator special”.

Conform acesteia, administratorul special este reprezentantul (persoană fizică sau juridică),
desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului (persoană juridică), să
efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de
procedură cînd debitorului i se permite să-şi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în
procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare[3].

Putem deci desprinde din cele spuse că administrator al insolvenţei poate fi în acelaşi timp ori o
persoană fizică, ori una juridică, fapt despre care nu se poate vorbi şi în cazul R. M., administratorul
insolvabilităţii fiind doar o persoană fizică.

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a României

recunoaşte drept administrator al insolvabilităţii, pe ceea ce se numeşte în legea
amintită, administratorul special. Sintagma definită în legea menţionată este foarte aproape de
definiţia care am dat-o mai sus.

Conform legii date, administratorul special este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea
generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în
procedură şi, atunci când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea, să efectueze, în
numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare[4].

De menţionat faptul că legea R. M. cu privire la insolvabilitate recunoaşte 2 tipuri de administratori:

 Administrator provizoriu;
 Administrator al insolvabilităţii.

Conform art. 63 (1) din Legea Insolvabilităţii, administratorul provizoriu este persoana fizică
desemnată de către instanţa de insolvabilitate să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada
de observaţie a debitorului insolvabil.

Cu titlu de drept comparat, legislaţia română recunoaşte şi ea, la rîndul ei, 2 categorii de
administratori:

 Administrator special, sintagmă care am definit-o mai sus;

  Administrator judiciar, care este definit ca fiind persoana fizică sau juridică, practician în
insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să-şi exercite atribuţiile în perioada de
observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare[5].

Observăm, prin urmare condiţia de bază pe care trebuie să o aibă în România, un administrator
judiciar – să fie practician în insolvenţă, de unde putem desprinde faptul că acesta trebuie să fie
calificat şi să aibă experienţă în domeniul insolvenţei.

Se reţine că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă ci este

reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului[6].

Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează în momentul în care instanţa de insolvabilitate

stabileşte atribuţiile lichidatorului. Şi administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii
numit anterior poate fi desemnat lichidator[7].

CAPITOLUL II. CADRU NORMATIV NAŢIONAL ŞI STANDARTE INTERNAŢIONALE CU

PRIVIRE LA ADMINISTRATORUL INSOLVABILITĂŢII

Reglementarea legislativă a procesului de insolvabilitate și-a găsit reflectare în Legea insolvabilităţii

nr. 149 din 29.06.2012, publicată la 14 septembrie 2012 (în vigoare de la 13.03.2013). Actul
legislativ în cauză a fost elaborat în contextul tendinţei generale de creştere a numărului proceselor
de insolvabilitate ca urmare a crizei economice şi necesităţii excluderii din piaţă a subiecţilor
economici neviabili[8].

Procedura de insolvabilitate este aşadar, reglementată de Legea Insolvabilităţii, precum şi de Codul

de Procedură Civilă al R. M[9].

Scopul procesului de insolvabilitate este stipulat la art. 1 al Legii 149/2012 şi se rezumă la

asigurarea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin
aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea
produsului finit.

Legea 149/2012 a insolvabilităţii stabileşte cadrul juridic pentru procesul de restructurare a

întreprinderilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice, satisfacerii colective a
creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii
planului sau prin lichidarea patrimoniului şi distribuirea produsului obţinut, precum şi alte momente
care se referă la instituiţia insolvabilităţii.

Legea menţionată nu poate reglementa sub toate aspectele exercitarea profesiei de administrator în
procedura de insolvabilitate sau exercitarea activităţilor de administrare fiduciară în afara
procedurilor de insolvabilitate, nu prevede o reglementare completă şi clară cu referire la activitatea
profesională a administratorilor, nu stabileşte posibilitatea autoadministrării şi nu instituie criterii clare
cu privire la examinarea capacităţilor profesionale şi admiterea în profesie[10].

Un alt act normativ care instituie reguli privind accederea în profesia de administrator al
insolvabilității este Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 al Camerei de Licențiere privind condiţiile de
licenţiere.
Ordin în cauză instituie cerințele pentru licențierea activității de administrator al insolvabilității, dar și
prevede incompatibilitățile la exercitarea activității.

Normele instituite prin Ordinul nr. 54 din 29.08.2006 poartă caracter primar, deși se menţionează că
a fost emis în conformitate cu art.7 alin.(2) lit.c) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind
licenţierea unor genuri de activitate.

În situația în care Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001este abrogată, actualitatea
Ordinului, de asemenea, este afectată. În aceste condiții, aprobarea unui act normativ la nivel de
lege, care să reglementeze aspectele legislative primare ce țin de activitatea administratorilor
insolvabilității este mai mult decît necesară[11].

Extras din ghidul Legislativ privind legea insolvenţei UNCITRAL (2005)[12]

Administratorii insolvabilităţii şi lichidatorii joacă “un rol central în implementare efectivă şi eficientă a
legii insolvenţei, avînd competenţă determinantă asupra companiilor-debitoare şi patrimoniul lor,
obligaţia de a proteja acest patrimoniu şi valoarea lui, precum şi interesele creditorilor şi ale
angajaţilor, obligaţia de a asigura aplicarea imparţială şi eficientă a legislaţiei. Respectiv este
esenţial ca administratorul insolvabilităţii să dispună de o calificare corespunzătoare şi să posede
cunoştinţe, experienţă şi calităţi personale ce îi vor permite nu numai asigurarea derulării eficiente şi
efective a procedurilor dar şi asigurarea siguranţei în sistemul de insolvabilitate.

Astfel, în vederea perfectării cadrului legal cu privire la administratorii insolvabilităţii, urmează să se

ţină cont de standardele Europene şi practicile statelor străine precum ar fi Estonia, Letonia,
Lituania, România, Franţa, Marea Britanie, Germania, etc. Acestea oferă posibilitatea examinării
funcţionării activităţii profesioniste a administratorilor în practicile străine, ceea ce ar consolida
conştientizarea necesităţii unei reglementări asemănătoare şi în Republica Moldova[13].

Prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.24 din 22 decembrie 2005 privind controlul constituţionalităţii
alin.(6) art.73al Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie

2001, în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 „Pentru modificarea şi completarea unor
acte legislative”, Curtea a relevat că pornind de la cerinţe economice şi sociale, statul este în drept
să instituie prin lege anumite restrîngeri la practicarea unor genuri de activitate. De aceea a fost
instituit prin lege mecanismul de autorizare a practicienilor pentru a se asigura buna funcţionare şi
coordonare a profesiei dar şi incompatibilitatea activităţii de întreprinzător cu activitatea de
administrator[14].

Legea cu privire la administratorii autorizaţi a fost elaborată în vederea realizării Planului de Acţiuni
”Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare 2011-2014” al Guvernului Republicii
Moldova. Conform acestui document urmează a fi modernizat statutul unor profesii juridice conexe
sistemului judiciar precum experţii judiciari, administratorii insolvabilităţii, traducătorii şi interpreţii
autorizaţi, etc.

Legea cu privire la administratorii autorizaţi[15] are drept scop instituirea cadrului legal privind
autorizarea, organizarea şi supravegherea activităţii profesionale a administratorilor pentru a
consolida calitatea actului de justiţie, economia, transparenţa şi celeritatea efectuării acţiunilor în
procedura de insolvabilitate şi dizolvare a persoanelor juridice şi a întreprinzătorului individual.
Practica internaţională (Lituania, Estonia) arată că în cadrul acestei profesii liberale preponderent
activează persoane cu studii juridice şi acestea au rezultate mai bune decît administratorii care au la
bază studii din alte domenii.

CAPITOLUL III. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ADMINSTRATORULUI INSOLVABILITĂŢII.

RĂSPUNDEREA ACESTUIA

În conformitate cu articolul 66 din Legea 149/2012, în atribuţiile administratorului sau lichidatorului se

regăsesc următoarele atribuţii:

1. examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura de insolvabilitate în raport

cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au
condus la insolvabilitate, menţionîndu-se persoanele cărora le-ar fi imputabile şi premisele
angajării răspunderii acestora în condiţiile legii, prezentarea acestui raport instanţei de
insolvabilitate în termenul stabilit de ea;
2. deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de producţie, a depozitelor,
spaţiilor comerciale şi administrative, altor asemenea; evacuarea bunurilor şi a persoanelor din
încăperile ocupate ilegal; inventarierea patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de
măsuri pentru conservarea masei debitoare;
3. notificarea creditorilor, verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de obiecţii referitor la ele,
întocmirea tabelelor de creanţe;
4. convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului adunării creditorilor sau a acţionarilor, a
asociaţilor ori a membrilor debitorului persoană juridică;
5. primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege;
6. solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la procesul de insolvabilitate, de la alte
persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi
explicaţiilor necesare pentru executarea atribuţiilor, precum şi de la debitor a informaţiilor
despre veniturile şi bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv despre cele care se află
în proprietate comună pe cote-părţi;
7. solicitarea instanţei de a dispune participarea colaboratorilor organelor afacerilor interne la
executarea atribuţiilor;
8. exercitarea dreptului de acces în spaţiile de serviciu ale debitorului, studierea documentelor
care se află acolo, efectuarea, după caz, a expertizei activităţilor cuprinse în procedurile
derulate la cererea instanţei sau a altor organe, inclusiv în procedură de urmărire penală;
9. sesizarea organelor de resort despre contravenţiile şi/sau infracţiunile depistate în executarea
atribuţiilor;
10. organizarea şi vînzarea la licitaţie sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul
debitorului în conformitate cu prezenta lege;
11. încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea la
garanţii reale cu condiţia confirmării acestor acţiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul
creditorilor;
12. colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea silită a bunurilor debitorului aflate în
posesiunea unor terţi;
 13. administrarea conturilor bancare speciale, destinate acumulării mijloacelor băneşti obţinute în
procesul de insolvabilitate, denumite în continuare conturi de acumulare. Astfel de conturi se
deschid în băncile care nu sînt creditori ai debitorului;
14. executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de insolvabilitate în cazurile prevăzute
expres de ea;
15. îndeplinirea hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, a hotărîrilor adunării creditorilor şi ale
comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor, emiterea de ordine, decizii,
dispoziţii şi de alte acte în vederea exercitării atribuţiilor;
16. elaborarea planului procedurii de restructurare la solicitarea adunării sau a comitetului
creditorilor;
17. prezentarea către instanţa de insolvabilitate, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor a
rapoartelor despre starea masei debitoare şi despre îndeplinirea atribuţiilor;
18. ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului;
19. conducerea şi/sau supravegherea debitorului, administrarea masei debitoare;
20. asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor, după caz;
21. elaborarea criteriilor de concediere şi angajarea specialiştilor sau a experţilor;
22. disponibilizarea angajaţilor debitorului;
23. contestarea în instanţa de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a
oricăror tranzacţii sau transferuri;
24. sesizarea instanţei de insolvabilitate despre orice alte probleme care apar pe parcursul
exercitării atribuţiilor sale;
25. distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare,
conform prezentei legi, întocmirea bilanţului de lichidare a debitorului;
26. efectuarea unor alte acţiuni stabilite expres de prezenta lege.

Concomitent, instanţa de insolvabilitate poate stabili, la cerere sau din oficiu,

administratorului/lichidatorului, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor enumerate supra, la
fel, şi cu excepţia celor trecute în competenţa exclusivă a judecăţii în condiţiile legii.

Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe

propria răspundere. Totodată, în procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura
de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi
valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru
executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor[16].

Atribuţiile legale ale administratorului/lichidatorului, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina

acestora de către instanţa de insolvabilitate în perioada de observare, în procedura de
insolvabilitate, în procedura falimentului sau în procedura de restructurare, nu pot fi remise unor alte
persoane sau organe ori reprezentate şi exercitate de ele[17].

În conformitate cu art. 73 (1) al legii insolvabiltăţii, administratorul/lichidatorul este obligat să îi

despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate pentru prejudiciul cauzat prin
încălcarea obligaţiilor ce îi revin.
Principalele forme de răspundere ale administratorului, le putem desprinde din alin. 2 al aceluiaşi
articol. Astfel pentru comiterea de acţiuni ilegale în exercitarea atribuţiilor, administratorul/lichidatorul
poartă răspundere disciplinară, materială, contravenţională sau penală, conform legii.

Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului/lichidatorului nu

poate fi executată pe deplin, administratorul/ lichidatorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii
masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul în care, la naşterea creanţei,
administratorul/lichidatorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru
executarea creanţei ori în cazul în care a acţionat cu acordul comitetului sau al adunării
creditorilor[18].

CONCLUZII

Aşa cum am putut vedea, procesul de insolvabilitate reprezintă un proces complex, care presupune
cunoştinţe din diverse domenii, dat fiind faptul că vorbim despre o persoană care participă direct la
circuitul comercial, iar acesta, este şi el, la rîndul lui, un circuit destul de complex.

Administratorul insolvabilităţii este piesa centrală în procesul de insolvabilitate, dat fiind faptul că
acesta este responsabil, pe toată durata procesului, de gestionarea şi managementul persoanei
juridice în domeniul comercial.

Fiind o profesie care impune necesitatea aplicării unor metode şi mijloace care ar scoate persoana
juridică din insolvabilitate, menţionăm încă o dată importanţa acestuia în întreg procesul de
insolvabilitate.

Instruirea administratorilor insolvabilităţii îi echipează cu capacitatea de a administra sarcini în

procedura de insolvabilitate în mod competent şi eficient din perspectiva costurilor şi într-o manieră
corectă de gestionare a riscurilor. Acest lucru necesită în mod inevitabil o formare specializată.

Cadrul legal naţional trebuie să fie unul puternic, transparent și previzibil pentru a asigura legalitatea
activității administratorului, precum și reglementarea procesului și criteriilor de accedere în profesie.

Considerăm binevenită aprobarea Legii cu privire la administratorii autorizați care înaintează și

stabilește clar și explicit criteriile de acceptare în profesia de administrator autorizat, care oferă
posibilitatea instituirii unei premise legale pentru asigurarea şi garantarea profesionalismului şi
responsabilităţii persoanelor admise în profesia de administrator în cadrul procedurilor de
insolvabilitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Ina Chetrean, Ministerul Justiţiei, Direcţia profesii şi servicii juridice, REGLEMENTAREA

PROFESIEI DE ADMINISTRATOR AL INSOLVABILITĂŢII (AUTORIZAT) PRIN PRISMA
LEGII CU PRIVIRE LA ADMINISTRATORII AUTORIZAŢI;
2. Roşca N., Baieş S., Dreptul Afacerilor, vol. I, Chişinău, 2004;
3. Legea Insolvabilităţii, nr. 149 din 29.06.2012;
 4. http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-final130e7.pdf;
5. COD Nr. 225, din 05.2003 DE PROCEDURĂ CIVILĂ AL REPUBLICII MOLDOVA;
6. http://www.juridice.ro/327775/un-participant-la-procedura-insolventei-administratorul-
special.html;
7. LEGEA nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, România;
8. http://legeaz.net/dictionar-juridic/administrator-judiciar
9. http://www.wall-street.ro/editorial/912/Noua-lege-a-insolventei-agraveaza-raspunderea-
administratorilor-speciali;
10. http://codfiscal.net/40933/legea-852014-procedurile-de-prevenire-insolventei-si-de-insolventa;
11. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=331818&lang=1;
12. https://ru.scribd.com/doc/147198117/Insolventa-in-Dreptul-Comercial-International#download;
13. http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=711.

[1] http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-final130e7.pdf

[2] Studiu privind funcţionarea profesiei de administrator al insolvabilităţii în Republica Moldova

întocmit în cadrul realizării acţiunii 3.2.1.(1) din Planul de Acţiuni pentru realizarea Strategiei de
reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2012-2016, pag. 3.

[3] http://legeaz.net/dictionar-juridic/administrator-special

[4] LEGEA nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, secţiunea a II-
a, art. 5 (3).

[5] http://legeaz.net/dictionar-juridic/administrator-judiciar

[6] http://www.juridice.ro/327775/un-participant-la-procedura-insolventei-administratorul-special.html

[7] LEGE Nr. 149, din 29.06.2012 a insolvabilităţii, Art. 63, alin. 7.

[8] Studiu privind funcţionarea profesiei de administrator al insolvabilităţii în Republica Moldova

întocmit în cadrul realizării acţiunii 3.2.1.(1) din Planul de Acţiuni pentru realizarea Strategiei de
reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2012-2016, pag. 3.

[9] COD Nr. 225, din 30.05.2003 DE PROCEDURĂ CIVILĂ AL REPUBLICII MOLDOVA, art. 29, art.
36, art. 84, art. 90, art. 104, art. 260, art. 262, art. 355, art. 366, art. 461.

[10] Studiu privind funcţionarea profesiei de administrator al insolvabilităţii în Republica Moldova

întocmit în cadrul realizării acţiunii 3.2.1.(1) din Planul de Acţiuni pentru realizarea Strategiei de
reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2012-2016, pag. 3.

[11] Studiu privind funcţionarea profesiei de administrator al insolvabilităţii în Republica Moldova

întocmit în cadrul realizării acţiunii 3.2.1.(1) din Planul de Acţiuni pentru realizarea Strategiei de
reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2012-2016, pag. 3.

[12] http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-final130e7.pdf

[13] http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-final130e7.pdf
[14] Ina Chetrean, Ministerul Justiţiei, Direcţia profesii şi servicii juridice, REGLEMENTAREA
PROFESIEI DE ADMINISTRATOR AL INSOLVABILITĂŢII (AUTORIZAT) PRIN PRISMA LEGII CU
PRIVIRE LA ADMINISTRATORII AUTORIZAŢI: http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-
final130e7.pdf

[15] http://particip.gov.md/public/documente/131/ro_711_Proiect-de-lege-cu-privire-la-administratorii-
autorizati-ianuarie-2013.doc

[16] Ina Chetrean, Ministerul Justiţiei, Direcţia profesii şi servicii juridice, REGLEMENTAREA
PROFESIEI DE ADMINISTRATOR AL INSOLVABILITĂŢII (AUTORIZAT) PRIN PRISMA LEGII CU
PRIVIRE LA ADMINISTRATORII AUTORIZAŢI: http://drept.usm.md/public/files/brosura-b6-1-6-
final130e7.pdf

[17] Legea Insolvabilităţii, art. 66 (3).

[18] Legea insolvabilităţii, art. 73 (3).