Anda di halaman 1dari 8

Alcaloizii

Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine
vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care
dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură
toxică. În funcție de proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica în:

 alcaloizi propriu-ziși
 pseudoalcaloizi
 protoalcaloizi
 N-oxizi ai alcaloizilor
Alacaloizii grupei chinolinei

Chinina din arborele de chinină (Cinchona pubescens) este folosită în tratamentul


tahicardiei, pentru încetinirea ritmului inimii, în cazuri de malarie. Scoarța de chinină este utilizată
la fabricarea unor medicamente. Chinina se folosea cu mult timp în urmă pentru tratamentul
tulburărilor digestive, infecțiilor și febrei.

Stereochimia
Principalii alcaloizi din grupa chininei posedă 5 atomi asimetrici, 4 atomi de carbon în poziţiile
3,4, 8 şi 9 şi atomul de N din poziţia 1; prin urmare, ar trebui să existe 32 izomeri optici. Cum doi
din atomii asimetrici (C4 şi N) sunt imobilizaţi într-un sistem biciclic, numărul izomerilor se
reduce la 16.
Plazmochina

Izochinolina

Alcaloizi din opiu

Sucul lăptos, apoi uscat, al fructelor necoapte de mac (Papaver somniferum) (opiu)
conţine: cauciuc, răşini, zaharuri, pectine, grăsimi, proteine, substanţe minerale şi
peste 20 alcaloizi.
În opiu, în proporţie mai mare, se găsesc:
- narcotina (cca. 10%)
- morfina (10 - 20%)
- papaverina (0,5 – 1%)

Papaverina
Are importante aplicaţii medicale. Deoarece nu se găseşte în opiu decât în cantitate mică, s-a
dovedit necesară obţinerea sa industrială, pe cale sintetică. Acţiune antispastică, direct asupra
muşchilor netezi. Papaverina este un alcaloid chinolinic obtinut din opiu. Actioneaza direct pe
fibrele musculare netede si miocardice fara a influenta transmisiunea nervoasa. Inhiba
conductibilitatea miocardului si prelungeste perioada refractara (dupa tipul chinidinic). Muschii
netezi sunt relaxati cu atit mai puternic, cu cit sunt mai contractati. Aceasta relaxare se observa la
nivelul musculaturii vasculare, bronsice, gastrointestinale, biliare si a tractului urina. (nucleu 1-
benzilizochinolinic)
Drotaverina, derivat de isochinolina este un spasmolitit miotrop de tip
papverinic.Actiunea antiseptica.
Morfina (C17H19O3N, p.t.=254˚C, M = 285,35 levogir)

Structura morfinei sugerează că aceasta se poate forma în plante plecând de la


fenilalanină şi p-hidroxifenilalanină sau tirosină.
Morfina are asupra sistemului nervos central un efect deprimant, producând
insensibilitate la durere (efect analgezic); în doză mare este un narcotic puternic, putând
duce la pierderea cunoştinţei şi comă. Efectul deprimant este precedat de o senzaţie
euforică. Prin utilizare repetată, organismul se obişnuieşte cu această otravă, ajungând
să suporte doze mari (morfinism).Intoxicaţia cronică se manifestă prin slăbire şi scăderea
facultăţilor intelectuale. Efecte similare prezintă şi derivatul diacetilat al morfinei – heroina.
Heroina

Heroina sau diacetilmorfina este un derivat semisintetic opioid. Heroina este catalogată ca
un drog foarte puternic, ce poate produce euforie. Senzația de euforie dispare și se instalează
toleranța. Asemănător cu morfina, are tot acțiune agonistă asupra receptorilor µ (miu),
determinînd din această cauză aceleași efecte ca morfina, dar cu o viteză mult mai rapidă.
Acest lucru se datorează liposolubilității pe care o imprimă moleculei de heroina cele 2
grupări acetil, datorită acesteia heroina avînd o mai mare putere de penetrare a barierei
hematoencefalice. La administrarea intravenoasă, datorită liposolubilității sale crescute,
heroina are putere de penetrare rapidă.. O mică cantitate este excretată nemodificată în urină.
Ea acționează asupra receptorilor opioizi miu endogeni, răspîndiți în anumite zone ale
creierului, măduvei spinării. Heroina, împreună cu alte opioide este agonist asemenea
neurotransmițătorilor endogeni (beta endorfine, dinorfinele, leu-enkefaline si met-
enkefalinele). Corpul răspunde la acțiunea heroinei prin reducerea (uneori oprirea) sintezei de
endorfine (substanțe sintetizate de către organism și eliberate la nivelul creierului și a nervilor
pentru atenuarea durerii). Această stopare sau reducere a sintezei creează mecanismul de
dependență al heroinei.

Producerea heroiniei:

Ca materie primă pentru obținerea heroinei este opiul obținut prin procesele de rafinare. Spre
deosebire de LSD (diamida acidului lisergic), sinteza heroinei nu presupune solide cunoștințe
de sinteză chimică și de chimie. O heroină pură este foarte greu de obținut în primul rînd
datorită faptului că substanțele care intră în sinteza heroinei sunt din ce în ce mai greu de
obținut din cauza reglementărilor drastice, dar și datorită faptului că ultima fază din sinteza
heroinei este foarte greu de produs avînd și un potențial periculos foarte mare.Etapele de lucru
sunt:

 morfina este izolată din opiul brut (prin dizolvare în apă în prezența de carbonat de calciu,
iar precipitatul este tratat cu amoniac).
 morfina este tratată cu anhidridă acetică în cantități egale, timp de circa 6 ore la
temperatura de 850
 purificarea moderată în prezență de apă și acid clorhidric, cu adaos de carbonat de
calciu(momentul introducerii carbonatului de calciu depinde de chimistul care execută
purificarea)
 încălzirea heroinei rezultate cu un amestec de alcool și cărbune activat pînă la evaporarea
alcoolului
 acest al 5-lea pas este opțional datorită periculozității sale. Prin acest pas se obține heroina
pură destinata uzului injectabil ( așa numita heroină nr 4). Heroina deja purificată este
supusă (după prealabila dizolvare în alcool) acțiunii unui amestec format din eter și acid
clorhidric. Pericolul este dat de volatilitatea eterului și de potențialul său exploziv.De
obicei heroina pentru uz este diluată cu lactoză , amidon, pentru a crește numărul de doze

Codeina

(O - metil – morfină, C18H21O3N, punct topire = 155˚C, levogiră) este eterul


monometilic al morfinei la grupa OH fenolică, deci nu se mai solubilizează în NaOH,
precum morfina.
Punct de topireanhidră = 157˚C
Punct de fierbere = 250˚C / 12mm Hg
Solubilă în: C6H6, CHCl3, C6H5-CH3, NH4OH
Dintre toți receptorii pentru opioide, codeina are cea mai mare afinitate pentru receptorii µ
(miu), subtipul µ2 (responsabili de efectul antitusiv). Legarea la subtipul µ1, ceva mai slabă,
este responsabilă pentru efectele analgezice. Este metabolizată în ficat la 6-glucuronid-
codeină prin conjugare cu acid glucuronic în proporție de 80%. Restul trece în norcodeină
(2%), morfină(0,5%), 2-glucuronid-morfină (2%), 6-glucuronid-morfină (0.8%) și normorfină
(2.5%). Transformarea în morfină și implicit în 6-glucuronid-morfină, metabolitul cel mai
activ, este o reacție de O-dealchilare (O-demetilare) catalizată
de enzima CYP2D6 a citocromului P450. La un segment al populației albe de circa 6-
10%, enzima CYP2D6 este fie prost tradusă, fie deficitară, astfel încât codeina este aproape
lipsită de efecte analgezice. Tot acest fenomen stă la baza diminuării efectului analgezic al
codeinei de către substanțe care inhibă această enzimă,
ca antidepresivele fluoxentin și citalopram. Există și variații genetice ale CYP2D6 care, prin
metabolizare intensă, produc la doze "antitusive" de codeină cantități de 3-12 ori mai mari de
morfină. S-a raportat un caz care a prezentat oprire respiratorie din această cauză.

Tebaina
(C19H21O3N, punct topire = 193˚C, levogiră) este eterul metilic al formei
enolice a codeinonei. Tebaina nu are utilizări medicale. Serveşte ca materie
primă pentru prepararea unor derivaţi ai morfinei, utilizaţi în practica medicală.