UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE CHIMIE ȘI TEHNOLOGIE CHIMICĂ

DEPARTAMENTUL CHIMIE

Elena STRATULAT, Mariana DÎRU, Angela SÎRBU

INDICAȚII METODICE
la lucrările practice și de laborator
la analiza chimică pentru studenții specialității
„Chimie biofarmaceutică”

Aprobat
de Consiliul Calității al USM

CHIȘINĂU, 2016
CEP USM
CZU 542(076.5)
S 90

Recomandat de Consiliul Facultății de Chimie și Tehnologie Chimică

Autori: Elena Stratulat, Mariana Dîru, Angela Sîrbu

Recenzent: Galina Dragalina, dr., conf.univ.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Stratulat, Elena.
Indicaţii metodice la lucrările practice şi de laborator la analiza chimică
pentru studenţii specialităţii „Chimie biofarmaceutică” / Elena Stratulat, Ma-
riana Dîru, Angela Sîrbu; Univ. de Stat din Moldova, Fac. de Chimie şi Tehno-
logie Chimică, Dep. Chimie. – Chişinău: CEP USM, 2016. – 65 p.
Bibliogr.: p. 63 (15 tit.). – 65 ex.
ISBN 978-9975-71-869-1.
542(076.5)
S 90

ISBN 978-9975-71-869-1
© E. Stratulat, M. Dîru, A. Sîrbu, 2016
© USM, 2016
 În memoria
profesorului universitar Mihail Revenco
cu drag de la discipolii săi

Prefață
Metodele de analiză ocupă un loc important în activitatea laboratoare-
lor industriale și ale instituțiilor de cercetări. Dezvoltarea actuală a chimiei
analitice reclamă cunoașterea multilaterală și aprofundată a fenomenelor
ce stau la baza metodelor de analiză, precum și înțelegerea corectă a tuturor
factorilor ce determină realizarea în bune condiții a analizelor chimice.
Lucrarea dată abordează majoritatea metodelor şi tehnicilor uzuale de
analiză chimică. Este destinată studenţilor Facultăţii de Chimie și Tehno-
logie Chimică, îndeosebi studenţilor specialității Chimie biofarmaceutică,
a căror pregătire presupune cunoaşterea metodelor de analiză chimică.
Această lucrare este menită, în primul rând, să permită studenților
să lucreze cu succes și inteligent, fără a fi necesară o mai mare măsură
de asistență personală și de supraveghere decât poate fi în mod rezonabil
acordată fiecărui membru al unei grupe mari.
Materialul prezentat în această lucrare cuprinde două părți: una vizea-
ză metodele titrimetrice de analiză, iar cealaltă – analiza gravimetrică. În
fiecare capitol sunt prezentate lucrări de laborator și lucrări practice, ce vor
contribui la formarea deprinderilor de a lucra de sine stătător în procesul
de activitate didactică și științifică. La sfârșitul fiecărui capitol se propun
activități de evaluare și autoevaluare, a căror rezolvare va ajuta la studierea
mai aprofundată a materiei.
Toate observațiile critice vor fi luate în considerare și vor fi acceptate cu
recunoștință.

3
 INTRODUCERE
Analiza chimică include totalitatea tehnicilor de analiză aplicate cu scopul
de a stabili natura chimică a constituenților, precum și raporturile cantitative
în care aceștia intră în componența materialului de analizat. Se realizează cu
ajutorul unor metode variate de analiză, care au la bază proprietățile chimice
și fizice ale substanțelor de analizat. Metodele titrimetrice și gravimetrice
sunt metode clasice de analiză. În practica farmaceutică, pentru determi-
narea purității unei substanțe, analiza calitativă este urmată întotdeauna de
analiza cantitativă. Toate metodele de analiză cuprind câteva etape principale
care duc în final la stabilirea cantitativă a componenților din materialul ana-
lizat. Aceste etape sunt: alegerea procedeului de analiză, recoltarea probei,
transformarea componentului urmărit într-o formă măsurabilă, calcularea
și interpretarea rezultatelor analizei. În vederea obţinerii unor rezultate ale
analizelor care să poată fi valabile pentru mai multe unităţi pe teritoriul unei
ţări sau al unui grup de ţări, de regulă analizele se fac prin metode verificate
şi adaptate la probe de o anumită categorie. Metodele chimice se bazează pe
diferite operaţii chimice folosind sticlăria uzuală de laborator formată din
aparate simple. În general, în aceste metode se măsoară masa sau volumul.
Avantajele metodelor chimice sunt procedeele simple şi precise, se bazează
în general pe măsurători absolute, iar echipamentul necesar nu este scump.
În funcţie de cantitatea de substanţă ce trebuie analizată, deosebim:
Cantitatea de:
Analiza chimică Substanţă luată în Element identificat,
analiză determinat
Macroanaliza 10-1 g >10-4 g
Semimicroanaliza 10 – 10 g
-1 -2
10-5 g
Microanaliza 10 – 10 g
-1 -2
10-6 g
Analiza de urme <10-3 g <10-6 g
- ultramicroanaliza <10-3 g 10-6 - 10-9 g
(metoda microgramelor)
- submicroanaliza <10-3 g 10-9 - 10-12 g
(metoda nanogramelor)
- subultramicroanaliza <10-3 g <10-12 g
(metoda picogramelor)
În funcţie de proporţia componentelor determinate în probele analiti-
ce, distingem:
- componente principale sau majore (1-100%);
- componente secundare sau minore (0,01-1%);
- urme (sub 0,01%).

4
 I. METODE TITRIMETRICE DE ANALIZĂ

Obiective:
- să definească noţiunea de titrimetrie;
- să interpreteze cerinţele înaintate faţă de reacţiile folosite în metodele
titrimetrice de analiză;
- să clasifice metodele titrimetrice după diferite criterii;
- să folosească corect sticlăria, ustensilele și reactivii necesari în analiza
chimică;
- să relateze despre metodele de exprimare a concentraţiilor soluţiilor;
- să aplice bazele teoretice ale metodelor titrimetrice în calculul rezulta-
telor unei titrări;
- să interpreteze semnificaţia rezultatelor unei analize prin prisma asigu-
rării calității medicamentelor;
- să optimizeze metodele de analiză pentru specii concrete farmaceutice.

1.1. Considerații generale

Titrimetria este o metodă de analiză cantitativă în care se măsoară vo-
lumul soluției de reactiv de concentrație cunoscută, necesar transformării
totale a unei substanțe. Problema esențială a titrimetriei este de a determi-
na cât mai exact volumul de echivalență, adică momentul în care reacția a
devenit totală sau punctul de echivalență.
Pentru ca o reacție să poată fi utilizată în titrimetrie, ea trebuie să în-
deplinească următoarele condiții: să fie simplă; să i se cunoască stoechi-
ometria; să aibă loc cantitativ și să conducă la produși bine definiți și sta-
bili; să nu fie însoțită de reacții secundare sau acestea să poată fi înlăturate
cu ușurință; să decurgă cu viteză mare sau să i se poată mări viteza prin
creșterea temperaturii, adăugarea unui catalizator; să permită folosirea in-
dicatorilor pentru marcarea punctului de echivalență.
Din punctul de vedere al modului de execuție, se deosebesc trei tipuri
generale de metode titrimetrice:
1. Metode directe, în care se titrează direct analitul cu o concentrație
cunoscută până la punctul de echivalență, în prezența unui indi-
cator. Pe baza ecuației chimice a reacției de titrare se va calcula
concentrația analitului din probă.
2. Metode indirecte, care se aplică în cazul analiților ce nu reacționează
direct cu titrantul. În acest caz analitul reacționează cu un alt re-

5
 activ, iar compusul rezultat în cantitate echivalentă cu analitul se
titrează cu o soluție de concentrație cunoscută până la punctul de
echivalență, în prezența unui indicator.
3. Metoda excesului, ce se aplică în cazul reacțiilor ce decurg cu viteză
mică, la determinarea cantitativă a unor substanțe greu solubile în
apă, determinarea concentrației unor substanțe gazoase dizolvate în
apă etc. Proba de analizat se tratează cu un volum cunoscut, dar
în exes dintr-o soluție titrată, iar excesul se titrează cu o soluție de
concentrație cunoscută a altui reactiv, în prezența unui indicator.
Curățarea vaselor de sticlă utilizate în analiza titrimetrică
Vasele de sticlă folosite în analiza titrimetrică trebuie să fie perfect cura-
te. Curățarea vaselor se face mai ales cu scopul de a îndepărta grăsimea de
pe pereți care, din cauza fenomenelor de tensiune superficială cărora le dă
naștere, cauzează o udare neuniformă a pereților. Ca urmare a acestei udări,
la golire, cantități însemnate de lichid rămân aderente la pereți, cauzând erori
de lucru. Pentru curățarea vaselor se folosește spălarea cu alcool, eter, acizi
concentrați, soluții de NaOH sau KOH, de apă cu săpun, detergenți sau un
amestec cromic (o parte K2Cr2O7 la 10 părți H2SO4 conc.). Expunerea timp
de câteva minute la acțiunea vaporilor de apă se poate folosi de asemenea
pentru îndepărtarea grăsimii de pe vasele de sticlă. Pentru uscarea vaselor
se folosește trecerea unui curent de aer cu ajutorul unei trompe de apă sau
pompe de vid, după clătirea prealabilă a vasului de mai multe ori cu apă dis-
tilată, cu alcool și apoi cu eter sau acetonă. Uscarea la etuvă nu se practică,
deoarece după o dilatare puternică la 100-105ºC vasele nu-și revin la volu-
mul inițial decât după un oarecare timp. Uscarea vaselor nu este necesară
dacă se vor clăti de 3-4 ori cu soluția cu care urmează a se umple.
Măsurarea volumelor
În analiza titrimetrică, alături de cântărire, măsurarea volumelor este
operația cea mai importantă. În titrimetrie, unitatea de măsură este litrul
(L), care se definește ca fiind volumul ocupat de un decimetru cub.
Vasele de măsurat volume se pot împărți în două clase:
1) vase gradate pentru umplere, al căror semn indică volumul pe care-l
măsoară;
2) vase gradate pentru golire cu două semne: semnul superior indică
până unde se va umple vasul, ca apoi la golire să se măsoare volumul
indicat de a doua gradație, cea inferioară.

6
 1) vase gradate pentru umplere, al căro
2) vase gradate pentru golire cu două
ca apoi la golire să se măsoare volumu
Gradarea vaselor se face la 20ºC, temperatură ușor de realizat și care
Gradareapentru
este considerată ca fiind temperatura normală internațională vaselorgra-
se face la 20º
darea vaselor. temperatura normală internațională pe
Vasele folosite în titrimetrie sunt confecționate din sticlă cu o rezistență
Vasele folosite în titrimetrie
chimică mare și stabilă la variații de temperatură, în scopul asigurării unei
stabilități suficiente a soluțiilor.
stabilă la variații de temperatură, în sc
Pentru prepararea soluțiilor de o anumi- P
tă concentrație se folosesc baloane cotate, cu folosesc
fundul plat și gâtul lung, fiind vase pentru umplere
umplere cu capacitatea de: 2000 mL; 1000 mL; 100
mL; 500 mL; 250 mL; 200 mL; 100 mL; 50 semn (o
mL; 25 mL. Aceste baloane prezintă pe gâtul soluție, p
lor un semn (o striațiune) care indică nivelul Cilindrii
până la care trebuie umplute cu soluție, pen- baloanel
tru a realiza volumele înscrise pe ele. Pipetele
Cilindrii gradați sunt vase pentru um-
1) pipete
plere, mult mai puțin precise decât baloane-
înscris;
le și de aceea se folosesc pentru măsurători
2) pipete
aproximative.
decât ace
Pipetele reprezintă vase pentru golire și
Pipet
sunt de două categorii:
anumite
1) pipete fără gradații intermediare, cu
pipetelor
care se poate măsura volumul în-
pipetor,
scris;
volum, s
2) pipete cu gradații intermediare, care acestei
notată cu
pot măsura și volume mai mici decât lichid
acela înscris și sunt gradate în milili- şterge
tri și în fracțiuni de mililitri. lasă să
Pipetele au formă şi capacitate diferită, este ta
sunt calibrate pentru anumite temperaturi. atingă
Ele se păstrează în stative speciale. Umple- lichidu
rea pipetelor se va realiza întotdeauna fo- Câteva
losind o pară de cauciuc sau un pipetor, şi
peretel
niciodată cu gura. Pentru a măsura cu pi-
lor, cu
peta un anumit volum, se amplasează para
de cauciuc în capătul pipetei, se apasă valva
notată cu A şi concomitent se evacuează ae-
având
închid
7 fixează
deschi
lichidu
lichide
 închide sau regla curgerea lichidului. În
fixează vertical în stativ și după umpl
deschiderea robinetului sau a dispozitivu
rul dinlichidul
pară prinpână când acesteia.
strângerea meniscul Pentruinferior va f
a aspira lichid în pipetă, vârful acesteia se meniscu
lichide incolore), sau până când
gradație
introduce în lichid(pentru cele colorate).
şi se apasă valva S până Biuretele cu
lichidulnumai pentru
depăşeşte soluţii
gradaţia alcaline
dorită. Se şterge (NaOH )
vârful sticlă
pipetei se
cu folosesc
o hârtie deatunci
filtru,
acesteia. Pentru a aspira lichid în pipetă, vârful acesteia când
apoi sese lucrează
se introduce în
apasă
lichid şi se valva ES şi
valva
apasăcauciuc se lasă să se scurgă lichidul
precum soluţii acide,dorită.
până lichidul depăşeşte gradaţia soluţii
Se o
şterge vârful
până când
pipetei cumarginea filtru, apoi asemeniscului
o hârtie deinferioară apasă valva E şi se
(permanganat de potasiu, iod, dicromat
lasă să se scurgă lichidul până când marginea inferioară a meniscului de
este tangentă la semn. Se aduce apoi pipeta
este tangentă la semn. Se aduce apoi pipeta astfel încât vârful ei să
astfel inferior
atingă peretele încât vârful ei săînatingă
al vasului peretele
care urmează să infe-
se introducă
lichidul măsurat
rior al şivasului
se lasă însă se scurgă
care liber prin
urmează să apăsarea
se intro- valvei E.
Câteva secunde după golire se trage uşor vârful pipetei de-a lungul
ducă lichidul măsurat şi se lasă să se scurgă
peretelui vasului. După utilizare, pipetele se spală şi se aşază în stativul
liber
lor, cu vârful jos. apăsarea valvei E. Câteva secunde
în prin
după golire, se trage uşor vârful pipetei
Biuretele de-a
sunt vaselungul
pentru peretelui vasului.
golire alcătuite După
dintr-un tub gradat,
având în partea inferioară un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate
utilizare, pipetele se spală şi se aşază în stativul lor, cu vârful în jos.
închide sau regla curgerea lichidului. În timpul lucrului, biuretele se
Biuretele sunt vase fixează
pentruvertical
golire înalcătuite
stativ șidintr-un tub gradat,
după umplere până peste având
semn, prin
în partea inferioară undeschiderea
dispozitivrobinetului
cu ajutorul sau acăruia se poate
dispozitivului pe închide
care-l are,sau
se scurge
regla curgerea lichidului. În timpul lucrului, biuretele se fixează vertical în (pentru
lichidul până când meniscul inferior va fi tangent la gradație
lichide incolore), sau până când meniscul superior va fi tangent la
stativ și după umplere până peste
gradație semn,
(pentru prin deschiderea
cele colorate). Biuretele curobinetului
tub de cauciucsau a
se utilizează
dispozitivului pe care-lnumai
are, se scurge
pentru lichidul
soluţii alcalinepână(NaOHcând ),meniscul inferior
iar biuretele cu robinet din
va fi tangent la gradațiesticlă se folosesc
(pentru lichideatunci când sesau
incolore), lucrează
pânăcucândsoluţii agresive pentru
meniscul
cauciuc precum soluţii acide, soluţii oxidante, soluţii reducătoare
superior va fi tangent la(permanganat
gradație (pentru celeiod,
de potasiu, colorate).
dicromat deBiuretele
potasiu). cu tub de
cauciuc se utilizează numai pentru soluţii alcaline (NaOH ), iar biuretele
cu robinet din sticlă se folosesc atunci când se lucrează cu soluţii agresive
pentru cauciuc, precum soluţii acide, soluţii oxidante, soluţii reducătoare
(permanganat de potasiu, iod, dicromat de potasiu).

Citirea gradației de pe pipetă, cilindru, biuretă, flacon cotat etc.

fie înlăturată eroarea de paralaxă (de citire). În acest scop, raza vizuală

Citirea gradației de pe pipetă, cilindru, biuretă, flacon cotat etc. se face în aşa mod încât să
8 acest scop, raza vizuală a observatorului trebuie să
fie înlăturată eroarea de paralaxă (de citire). În

7
 Citirea gradației de pe pipetă, cilindru, biuretă, flacon cotat etc. se face
în aşa mod încât să fie înlăturată eroarea de paralaxă (de citire). În acest
scop, raza vizuală a observatorului trebuie să fie perpendiculară şi tangen-
tă meniscului la diviziunea dorită (linia a). Dacă ochiul se găseşte deasu-
diculară şi pratangentă meniscului la eroarea
diviziunea fie perpendiculară
dorită şi tangentă
ochiul meniscului
acestei linii orizontale, va fi în minus(linia
(linia a). Dacă
b), în caz contrar se găseş
cestei linii –orizontale, deasupra acestei linii orizontale, eroarea va
eroarea vaeroarea va(linia
fi în plus fi în c).
minus
După(linia b), în caz
măsurarea contrar
corectă - eroarea
a volumului deva fi în plu
(linia c). După măsurarea corectă a volumul
upă măsurarea corectă
lichid, a volumului
acesta este lăsat să se de
scurgă acesta
în vasul
lichid, este trebuie
în care lăsat săsăsefiescurgă
introdusînşivasul în car
trebuie să fie introdus şi după câteva secund
ie introdusdupă câteva
şi după secunde
câteva se apropie
secunde vârful pipetei
se apropie vârful depipetei
pereteledeinterior
peretele
elimina(fără
al vasului
interior al de
şi ultimele
vasulu
pentru a elimina şi ultimele picături de lichid pentru
dina pipetă a sufla picături
cu lich
imina şi ultimele picături de lichid din pipetă (fără a sufla cu gura în pipetă).
gura în pipetă).

Fiolele de cântărire sunt confecționate

în mod curent din sticlă și sunt folosite
pentru cântărirea substanțelor lichide sau curen
substa
fin mojarate. Au o formă cilindrică
Fiolele de sau cântărire
de sunt confecționate în mod sau d
trunchi de con cucurent
diametredinși înălțimi
sticlă di-și sunt folosite pentru cântărirea funcți
ferite. În funcție de înălțimea lor,
substanțelor fiolele sau
lichide se fin mojarate. Au o formă cilindrică fiole
împart în două grupe: fiole de formă joasă
sau de trunchi de con cu diametre și înălțimi diferite.șlefui În
și fiole de formă înaltă. Au un
funcție de capac șlefuit,lor, fiolele se împart în două grupe:
înălțimea
care permite o închidere etanșă. efectu
fiole de formă joasă si fiole de formă înaltă. Au un capac După
Paharele cilindrice (paharele Berze-
șlefuit care permite o închidere etanșă. joasă,
lius) se folosesc la efectuarea operațiunilor
Pahare
de precipitare, de evaporare etc. După
cilindrice (pahare Berzelius) se folosesc la
spălar
înălțimea pe care efectuarea
o au, pahareleoperațiunilor
pot fi de de precipitare, de evaporare etc. supra
După înălțimea
formă joasă sau de formă înaltă. Deoarece pe care o au, paharele pot fi de formă
joasă
se poate efectua o joasă,
spălare sau
bunăde formă înaltă. Deoarece se poate efectuacilind
a precipita- o
250,
spălare bună a precipitatelor
telor de pe pereții paharului și au suprafețe de pe pereții paharului și au
confe
mai mari pentru suprafețe
evaporare,mai mari de
paharele pentru evaporare, paharele de formă
formă joasă sunt joasă
cele maisunt cele pentru
folosite mai folosite pentru precipitări. Paharele sticlă
cilindricesunt
cilindrice
precipitări. Paharele suntde de diverse
di- capacități: 50, 100, 150, 200, confe
3
verse capacități: 50,250, 400,200,
100, 150, 500, 400,, 1000 cm . Sticla din care sunt
250, 600 fund
confecționate astfel de pahare este de natură borosilicioasă.sau so
Stropitoarele sau pisetele sunt confecționate din
9
sticlă sau din material plastic (polietilenă, teflon etc.). Cele
confecționate din sticlă sunt alcătuite dintr-un balon Soluții
cu u
500, 600, 1000 cm3. Sticla din care sunt confecționate astfel de pahare este
de natură borosilicioasă.
Stropitoarele sau pisetele sunt confecționate din sticlă sau din material
plastic (polietilenă, teflon etc.). Cele confecționate din sticlă sunt alcătuite
dintr-un balon cu fund plat în care se introduce apa distilată sau deionizată
sau soluții adecvate pentru spălarea precipitatelor.

Soluții utilizate în titrimetrie

În titrimetrie se utilizează soluții cu o concentrație bine cunoscută, care
se numesc soluții titrante sau volumetrice. Concentrația acestor soluții se ex-
primă conform Sistemului Internațional de unități (SI) în mol/L. Se mai uti-
lizează și exprimarea în mol-echiv/L sau g/mL. Pentru prepararea soluțiilor
titrate se folosesc substanțe etalon, care, prin cântărire la balanța analitică și
dizolvarea într-un balon cotat, formează soluții cu concentrație exactă.
Pentru ca o substanță să poată fi utilizată drept etalon, ea trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
1) să fie substanță pură;
2) să aibă formulă moleculară bine definită;
3) să fie stabilă (în ambalajul de stocare) și în timpul cântăririi;
4) să fie ușor solubilă în condițiile în care se utilizează și să fie suficient
de stabilă în dizolvantul utilizat, iar soluțiile obținute să se poată
păstra un anumit timp, fără a-și modifica concentrația;
5) să aibă, pe cât e posibil, o masă moleculară relativă cât mai mare
pentru a permite cântărirea cu eroare cât mai mică;
6) să intre în reacție cu alte substanțe după ecuații chimice bine cunos-
cute simple, cu viteză mare, iar eroarea la titrare să fie neglijabilă și
ușor de apreciat.
În cazul reactivilor ce nu îndeplinesc condițiile unui etalon, se pre-
pară o soluție de concentrație apropiată celei dorite căreia i se va stabili
concentrația exactă cu ajutorul unei substanțe etalon. Pentru etalonarea
acestor soluții se folosesc două procedee:
a) titrarea unei cantități de substanță etalon exact cântărite;
b) titrarea unui volum de soluție etalon exact măsurat.
În titrimetrie se folosesc soluții standard secundare, concentrația acestora
se determină prin standardizare. Aceste soluții sunt păstrate în condiții spe-
ciale pentru a nu absorbi apă și pentru a nu fi oxidate de oxigenul din aer.

10
 După solventul folosit, titrările se pot clasifica în:
- titrări în mediu apos;
- titrări în mediu neapos.
Prepararea soluţiilor atât în farmacie, cât şi în industrie este relativ sim-
plă şi nu necesită o dotare deosebită. Etapele preparării soluțiilor sunt:
cântărirea materiilor prime, dizolvarea substanţelor în solvent, completa-
rea la masa totală cu solvent, filtrarea, condiţionarea primară. Dizolvarea
probelor cântărite se efectuează prin agitare, iar uneori la încălzire. Agita-
rea se foloseşte în majoritatea cazurilor pentru a favoriza procesul de dizol-
vare. Fără agitare, concentraţia soluţiei din jurul particulelor de substanţă
solidă se apropie treptat de saturaţie şi astfel viteza de dizolvare scade.
De aceea după introducerea substanţei de dizolvat în solvent, amestecul se
agită fie manual, folosind recipiente bine închise dacă există pericolul pier-
derii componentelor prin volatilizare, fie cu agitatoare de diferite tipuri:
cu elice, electromagnetice, palete sau turbine de agitare. Se mai pot folosi
agitatoare cu ultrasunete (capabile să realizeze o agitare intensă în toată
masa de solvent). Pentru accelerarea dizolvării se foloseşte uneori căldura.
În farmacie, încălzirea vaselor în care se prepară soluţia se face fie direct la
flacără, pe o sită de azbest, fie pe baie de apă (după sensibilitatea substan-
ţelor din soluţie la temperatură). După dizolvarea tuturor substanţelor se
completează la masa prescrisă cu solvent, apoi se filtrează. Conform Eur.
Farm., filtrarea soluțiilor nu este obligatorie după dizolvare, dar dacă este
cazul, soluţiile se filtrează. Soluţiile se condiţionează de obicei în flacoane
confecţionate din sticlă sau din material plastic rigid sau flexibil, prevăzute
cu sisteme de închidere prin înşurubare. Dacă substanţele sunt sensibile la
acţiunea luminii, se recomandă sticla colorată (ambrată). Conform farma-
copeii, soluţiile se păstrează în recipiente bine închise. Pe durata de valabi-
litate, soluţiile trebuie să-şi păstreze caracteristicile de calitate iniţiale.

Erori
Fiecare metodă de analiză constituie un ansamblu de operaţii, pentru a
căror efectuare se foloseşte o anumită tehnică de lucru, o anumită aparatură
şi anumiţi reactivi analitici. Asupra acestor factori intervine o serie de erori
care influenţează exactitatea şi precizia rezultatelor. În funcţie de cauzele care
le produc, erorile se divid în: erori sistematice şi erori întâmplătoare.
Erorile sistematice depind de metoda sau tehnica de analiză utilizată, de
gradul de performanţă al aparatelor şi de modul de manipulare a acestora,
11
de gradul de puritate al reactivilor şi de modul de conservare a lor, de ca-
litatea vaselor şi a ustensilelor de laborator. Aceste erori pot fi permanente
sau repetabile, dar, odată sesizate, se pot diminua sau chiar evita.
Erorile întâmplătoare intervin datorită condiţiilor în care se execută de-
terminările: fluctuaţii de temperatură, presiune, umiditate, imperfecţiunea
organelor senzoriale, impurificări accidentale, neatenţia în timpul lucru-
lui. De mărimea acestor erori depinde reproductibilitatea rezultatelor unei
analize chimice.
Erorile nepermise sau grosolane ies în evidență și deci pot fi evitate.
Prezența unor astfel de erori și efectul acestora asupra rezultatului impun
efectuarea unui număr mare de determinări (cel puțin 3). Pentru un nu-
măr mare de determinări va exista un grup de valori care se vor repeta sau
vor fi apropiate, adică au o frecvență mai mare de apariție.
Procedura utilizată pentru a determina dacă un anumit rezultat este in-
acceptabil implică rularea unei serii de teste identice pe aceeași probă, uti-
lizând același instrument sau alt echipament. Într-o astfel de serie, erorile
nedeterminate se manifestă în valori care se abat, în mod pozitiv și negativ,
de la media tuturor valorilor obținute.

Activităţi de evaluare şi autoevaluare:

1. Definiți noțiunile de titrare, titrant, punct de echivalență, curbă de
titrare, salt de titrare.
2. Interpretați cerințele înaintate față de substanțele ce pot fi utilizate
în calitate de substanțe standard.
3. Enumerați cerințele înaintate față de reacțiile folosite în metodele
titrimetrice.
4. Descrieți principiile ce stau la baza titrării directe, indirecte și a
excesului.
5. Formulați legea echivalenților pentru cazul interacțiunii substanțelor
în soluții.
6. Serul fiziologic este o substanţă apoasă de 0,9% de NaCl. Calculați can-
tităţile de NaCl şi apă necesare pentru prepararea a 25 kg dintr-o astfel
de soluţie, precum şi cantitatea de NaCl din 750 g de ser fiziologic.
7. Tinctura de iod este o soluţie 10% de iod în alcool. Calculați ce can-
titate de iod se găseşte în 15 g de tinctură de iod; câţi mililitri de
alcool şi câte grame de iod sunt necesare pentru a obţine 500 g de
tinctură de iod (ρalcool=0,8 g/ml).

12
 1.2. Titrimetria prin echilibre acido-bazice în mediu apos
Obiective:
- să descrie principiul metodei titrimetrice de analiză bazată pe echilibre
acido-bazice în mediu apos;
- să efectueze o operaţie de titrare având la bază o reacție de neutralizare;
- să argumenteze principiile de alegere a metodei optimale pentru deter-
minarea unor specii în soluţii;
- să evalueze rezultatele unei analize titrimetrice prin reacții de neutralizare.

Titrimetria de neutralizare, bazată pe reacții cu transfer de protoni, per-

mite atât determinarea acizilor folosind drept titrant o bază corespunzătoa-
re (alcalimetria), cât și determinarea bazelor folosind drept titrant un acid
corespunzător (acidimetria). Determinarea speciilor cu caracter acid (acizi
tari, acizi slabi, săruri cu hidroliză acidă) este posibilă prin titrare cu soluția
unei baze tari: NaOH sau KOH. Soluția de NaOH sau KOH trebuie să fie
lipsită de carbonat, deoarece la titrarea acizilor, acidul carbonic care rezultă
poate influența schimbarea de culoare a indicatorilor cu intervalul de viraj în
domeniul alcalin. Păstrarea soluției se face de obicei în recipiente prevăzute
cu tuburi de calce sodată, care rețin bioxidul de carbon din aer. Indicarea
chimică a punctului de echivalenţă în titrimetria acido-bazică se bazează
pe utilizarea de indicatori acido-bazici (de pH). La titrarea prin neutrali-
zare, indicatorul adăugat în soluție trebuie să-și schimbe culoarea cât mai
aproape de punctul de echivalență, respectiv de pH-ul de echivalență. La
neutralizarea acizilor slabi cu baze tari se vor folosi numai indicatori care vi-
rează în mediu alcalin, deoarece sarea care rezultă la punctul de echivalență
are hidroliză alcalină, iar la neutralizarea unei baze slabe cu un acid tare se
vor folosi numai indicatori care virează în mediu acid, deoarece sarea care
rezultă la punctul de echivalență are hidroliză acidă. La neutralizarea unui
acid tare cu o bază tare și invers se vor folosi indicatori care funcționează la
valori ale pH-ului cât mai aproape de pH-ul neutru, deoarece la punctul de
echivalență rezultă o sare fără hidroliză (Anexa 1).
Lucrarea de laborator nr.1
Prepararea şi standardizarea soluţiilor de hidroxid de sodiu
I. Prepararea soluției de hidroxid de sodiu
Prepararea a 1000 mL de soluție de NaOH cu C≈0,1 mol/L pornind de
la soluție concentrată de NaOH (2 mol/L).

13
Prepararea a 1000 mL de soluție de NaOH cu C≈0,1 mol/L pornind de la soluție concentr
NaOH (2 mol/L).
Folosind legeaFolosind
diluției,legea diluției, sevolumul
se calculează calculeazădevolumul de NaOH
soluție de soluție (2mol/L)
de NaOH și volumu
pă. (2mol/L) și volumul necesar de apă.
; 2mol/L∙V =0,1mol/L∙1000mL;
2mol/L∙V
1 1=0,1mol/L∙1000mL; V1=50 mL
V1=50 mL
Volumul apei Volumul
distilate apei
necesar pentru
distilate prepararea
necesar pentru soluției se soluției
prepararea calculează din relația:
se calculează
V(H2O)=V2-V1; V(H2O)=1000 – 50=950 mL
din relația:
V(H2O)=V2-V1; V(H2O)=1000 – 50=950 mL
) Se măsoară a)
cu Se
cilindrul
măsoarăgradat 50 mLgradat
cu cilindrul de soluție
50 mLNaOH 2mol/L
de soluție NaOHși2mol/L
se toarnă
și seîn vasul de
toarnă în vasul de 1000 mL.
) Se adaugă 950 mL de apă distilată (măsurată cu un cilindru gradat) în vasul und
b) Se adaugă 950 mL de apă distilată (măsurată cu un cilindru gra-
oluția de NaOH. Amestecul obținut se omogenizează.
dat) în vasul unde am plasat soluția de NaOH. Amestecul obținut se
omogenizează.
II. Prepararea soluției standard primar de acid oxalic
Pentru a standardiza soluția de hidroxid de sodiu, trebuie să fie pre-
parată o soluție standard de acid oxalic. Sunt două metode de a prepara
soluție standard primar: din titrsol sau prin cântărirea unei mase exacte de
acid oxalic dihidrat și dizolvarea ei într-un11balon cotat.
2NaOH + H2C2O4 = Na2C2O4 + 2H2O
Problemă: De calculat câte grame de acid oxalic dihidrat (H2C2O4·2H2O)
trebuie cântărite la balanța analitică pentru a prepara 100 mL de soluție cu
C(1/2H2C2O4)=0,1000 mol-echiv/L.
Se calculează masa acidului oxalic dihidrat necesar pentru a prepara
100 mL de soluție cu concentrația egală cu 0,1000 mol-echiv/L.
m(H2C2O4·2H2O)=C(½H2C2O4)·M(½H2C2O4·2H2O)·Vsol
M(½H2C2O4·2H2O)=126,066/2=63,033 (g/mol-echiv)
m(H2C2O4·2H2O)=0,1000 (mol-echiv/L)· 63,033 (g/mol-echiv)·0,1(L)=0,6303 g
Se cântărește la balanța analitică cantitatea de acid oxalic necesară în
următorul mod:
La început se cântărește fiola goală, iar mai apoi se cântărește fiola cu
substanță și din diferență se află masa de acid oxalic cântărită. Este foarte
dificil de a cântări exact 0,6303 g la balanța analitică și de aceea se permite
de a cântări o probă de acid oxalic ce diferă cu 10%, adică 0,6303±0,063 g.
De exemplu: la cântărirea fiolei goale de acid oxalic s-a obținut rezultatul
m(fiolei)=10,1367 g, iar după ce s-a adăugat proba de acid oxalic dihidrat
masa ei a crescut până la m(fiolei+ H2C2O4·2H2O)=10,7932 g. Se calculea-
ză masa acidului oxalic dihidrat cântărit.

14
De exemplu: la cântărirea fiolei goale de acid oxalic s-a obținut rezultatul m(fiolei)=10
după ce s-a adăugat proba de acid oxalic dihidrat masa ei a crescut până l
H2C2O4·2H2O)=10,7932 g. Se calculează masa acidului oxalic dihidrat cântărit.

2C2O4·2H2O)= m(fiolei + H2C2O4·2H2O) – m(fiolei)

m(Hm(H C O ·2H2O)= m(fiolei + H2C2O4·2H2O) – m(fiolei)
2 2 4
m(Hm(H C2O4·2H
2 2 2 4·2H
C O O)=10,7932
2O)=10,7932
2
– 10,1367=
– 10,1367= 0,6465
0,6465 g g
Concentrația molară a echivalentului soluției de acid oxalic se calcu-
Concentrația molară a echivalentului soluției de acid oxalic se calculează după formula :
lează după formula:

Soluția
Soluția se omogenizează
se omogenizează bine bine
și se și se utilizează
utilizează la standardizarea
la standardizarea soluțieisoluției
de hidroxid de sod
de hidroxid de sodiu.
III. Standardizarea soluției de hidroxid de sodiu
III. Standardizarea soluției de hidroxid de sodiu
Se spală biureta
Se spală cu apă
biureta cu apădistilată și seșiclătește
distilată cu soluție
se clătește cu soluțiede hidroxid
de hidroxid de de sodiu, d
sodiu, la
aduce după care zero.
nivelul se aduce la nivelul
În balonul zero. În balonul
Erlenmayer Erlenmayer
cu capacitatea de 250 cu capaci-
mL se trece cu pip
parte
tatea dealicotă
250 mL(10mL) de soluție
se trece cu pipeta standard
cotată de acid alicotă
o parte oxalic și (10semL)
adaugă 2-3 picături de f
de soluție
Titrarea
standardsedeîncepe cu adăugarea
acid oxalic și se adaugăa câte2-3 unpicături
mililitrudedefenolftaleină.
soluție de hidroxid
Titrareade sodiu, o
începe cuSe
continuu. citește volumul
adăugarea a câte soluției de pede
un mililitru biuretă în de
soluție momentul
hidroxidcând de soluția
sodiu, se coloreaz
omogenizând continuu. Se citește volumul soluției de pe biuretă în momen-
tul când soluția se colorează în roz. Se repetă din12nou titrarea până în mo-
mentul când mai rămâne un mililitru de adăugat pentru a colora soluția.
După aceasta se adaugă cu picătura soluție de hidroxid de sodiu, ameste-
cându-se continuu soluția până în momentul când aceasta devine roz de la
o picătură adăugată repetășidinculoarea rămâne
nou titrarea până stabilă cel puțin
în momentul când30mai
de rămâne
secunde, un înmililitru de adă
caz contrar se mai soluția.
adaugăDupă aceasta sede
o picătură adaugă
soluțiecudepicătura
lucru. Se soluție
noteazăde hidroxid
volumulde sodiu, ame
soluția până
ce corespunde nivelului în momentul
soluției cândAceastă
din biuretă. aceasta devine
operație rozsede la o încă
repetă picătură adăugată
stabilă cel puțin 30 de secunde, în caz contrar se mai adaugă o picătură de
de 2-3 ori, înregistrând valorile în caietul de laborator. Diferența maximală
notează volumul ce corespunde nivelului soluției din biuretă. Această operație
a volumelor consumate la titrarea
ori, înregistrând părților
valorile alicotedenulaborator.
în caietul trebuie să depășească
Diferența maximală a volu
0,2 ml. În caz contrar, titrările se repetă de mai multe ori.
titrarea părților alicote nu trebuie să depășească 0,2 ml. În caz contrar, titrăr
Problemă:Pentru titrarea a 10 mL de soluție de acid oxalic cu
multe ori.
C(½H2C2O4) =Problemă:Pentru
0,1026 mol-echiv/L titrareas-au mL de soluție
a 10consumat de acidV
respectiv oxalic
=10,4 C(½H2C2O4) = 0
cu mL;
1
au consumat respectiv V 1=10,4 mL; V2=10,5 mL; V3=10,4 mL; V4=10
V2=10,5 mL; V3=10,4 mL; V4=10,5 mL. De calculat concentrația molară a
concentrația molară a soluției de hidroxid de sodiu.
soluției de hidroxid de sodiu.
Se calculeazăSevolumul
calculează mediu
volumulde hidroxid de sodiudeconsumat
mediu de hidroxid la titrarea
sodiu consumat la titrarea a 10 m
de acid oxalic.
a 10 mL de soluție standard de acid oxalic.

15 se determină concentrația soluției de NaOH.

După legea echivalenților
C(NaOH)∙V(NaOH)=C(½H2C2O4)∙V(H2C2O4)
 După legea echivalenților se determină concentrația soluției de NaOH.
După legea echivalenților se determină concentrația soluției de NaOH.
După
După legea
legeaechivalenților
echivalențilorsesedetermină
determină concentrația soluției
concentrația de NaOH.
soluției de
C(NaOH)∙V(NaOH)=C(½H
NaOH. 2 C 2 O 4 )∙V(H 2 C 2 O4 )
C(NaOH)∙V(NaOH)=C(½H2C2O4)∙V(H2C2O4)
C(NaOH)∙V(NaOH)=C(½H
C(NaOH)∙V(NaOH)=C(½H 2CCO 4)∙V(H
2O)∙V(H C2CO2O) 4)
2 2 4 2 2 4

Răspuns: C(NaOH)=0,0982 mol/L

Răspuns:
Răspuns: C(NaOH)=0,0982
Răspuns: C(NaOH)=0,0982
C(NaOH)=0,0982 mol/L
mol/L
mol/L
Pentru aPentru
stabili factorul soluției
a stabili factorul titrate de NaOH,
soluției titratesede
face raportul
NaOH, sedintre
face raportul d
Pentru
Pentru
concentrația reală aașistabili
stabili
cea factorulFactorul
factorul
teoretică. soluțieivolumetric
soluției titratededeNaOH,
titrate NaOH,
nu seface
trebuie
se face
să fie raportuldind
raportul
cea teoretică. Factorul volumetric nu trebuie să fie mai mic de 0,8 și nic
cea
cea teoretică.
teoretică. Factorul
Factorul volumetric nu trebuie să fie mai mic de 0,8
și și nicm
mai mic
pentru de 0,8 și nici
care soluțiile maice volumetric
mare de 1,2,
nu îndeplinescnu trebuie
motivaceastăsăcondiție
pentru fie maisemic
care soluțiile de 0,8din
ce nu
prepară nici
nou.
pentru care
pentru care
îndeplinesc soluțiile
soluțiile
această ce
ce nu
condiție nu îndeplinesc
se îndeplinesc această condiție se prepară
această condiție se prepară din nou.
prepară din nou. din nou.
; unde Cteoret=0,1000
undeCCteoret
=0,1000mol/L
mol/L
;; unde
unde =0,1000mol/L
teoret=0,1000
teoret mol/L

Problema practică nr.1

Problema practică
Determinarea conţinutului
nr.1 acidului sulfosalicilic în soluţii
Problema practică
Problema practicănr.1
nr.1
Determinarea conţinutului
Determinarea conţinutului
acidului acidului
sulfosalicilic sulfosalicilic
(acidul în soluţii
2-hidroxi-5-sulfobenzoic)
Determinarea
Determinarea conţinutului acidului
acidului sulfosalicilic
sulfosalicilicînînsoluţii
soluţii
este bazată pe reacția de neutralizare cu soluția unei baze alcaline.
Determinarea acidului
Determinarea acidului sulfosalicilic(acidul
(acidul 2-hidroxi-5-sulfobenzo
Determinarea aciduluisulfosalicilic
sulfosalicilic (acidul2-hidroxi-5-sulfobenzoic
2-hidroxi-5-sulfobenzo
de neutralizare
de neutralizare cu
cu soluțiaunei
unei bazealcaline.
alcaline.
neutralizare cu soluția
soluția uneibaze
baze alcaline.

1313
13
M(CM(C
H O
7
7 6 6HS)=218,185 g/mol
6 O6 S)=218,185 pK
g/mol 2
=2,86; pK3=11,74
pK2=2,86; pK3=
Proba primită,
Proba ce conține
primită, soluție
ce conține de de
soluție acid sulfosalicilic,
acid sulfosalicilic,sesetrece
trececantitativ
canti- într-un b
tativ într-un balon cotat de 100 mL cu ajutorul unei pâlnii. Pentru a evita se clăteș
mL cu ajutorul unei pâlnii. Pentru a evita pierderile de acid sulfosalicilic,
paharul
pierderilecudeapă
aciddistilată și conținutul
sulfosalicilic, se de
se clătește adaugă în balonul
două-trei ori paharul cotat.cuSe
apăaduce cu ap
soluției până la semn. Se omogenizează bine amestecul obținut.
Biureta se umple până la nivelul
16 zero cu soluție standard de hidroxid de
conic de titrare se trece o parte alicotă de soluție-problemă de acid sulfosalicilic (1
2-3 picături de fenolftaleină. Titrarea se începe cu adăugarea a câte un milil
 M(C7H6O6S)=218,185 g/mol pK2=2,86; p
Proba primită, ce conține soluție de acid sulfosalicilic, se trece cantitativ într
distilată și conținutul se adaugă în balonul cotat. Se aduce cu apă distilată
mL cu ajutorul unei pâlnii. Pentru a evita pierderile de acid sulfosalicilic, se c
nivelul soluției până la semn. Se omogenizează bine amestecul obținut.
paharul cu apă distilată și conținutul se adaugă în balonul cotat. Se aduce c
Biureta se umple până la nivelul zero cu soluție standard de hidroxid
soluției până la semn. Se omogenizează bine amestecul obținut.
de sodiu. În balonul conic de titrare se trece o parte alicotă de soluție-
problemă de acid sulfosalicilic
Biureta se umple până(10 mL), se adaugă
la nivelul zero2-3
cu picături de fenol- de hidroxi
soluție standard
ftaleină. Titrarea începe cu adăugarea a câte un mililitru de
conic de titrare se trece o parte alicotă de soluție-problemă de acid soluție de sulfosalici
hidroxid
2-3 picături de fenolftaleină. Titrarea se începe cu adăugareaîna câte un m
de sodiu, omogenizând continuu. Se notează nivelul soluției
biuretă în momentul
hidroxid de sodiu,când mai rămânecontinuu.
omogenizând un mililitru de adăugat
Se notează pentru
nivelul a
soluției în biu
se colora. După aceasta
mai rămâne se adaugă
un mililitru cu picătura
de adăugat pentruhidroxid de sodiu,
a se colora. Dupăameste-
aceasta se adaugă
cându-se continuu
de sodiu, soluția până continuu
amestecându-se în momentul cândpână
soluția aceastaîn devine roz decând aceast
momentul
la opicătură
picătură adăugată
adăugată și
și culoarea
culoarearămâne
rămânestabilă celcel
stabilă puțin 30 de
puțin 30 secunde.
secunde. În caz co
În caz contrar
picătură de se mai adaugă
soluție o picătură
de lucru. Se notează de soluție
volumul desoluției
lucru. Se
dinnotează
biuretă. Această
volumul soluției din biuretă. Această operație se repetă încă de două-trei
de două-trei ori, înregistrând valorile în caietul de laborator (volumele nu treb
ori,ele,
înregistrând
cel multvalorile în caietul
0,2 mL). Dupădelegea
laborator (volumele nu
echivalenților se trebuie să concent
determină
difere mult între ele, cel mult 0,2 mL). După legea echivalenților se deter-
sulfosalicilic.
mină concentrația soluției de acid sulfosalicilic.
C(NaOH)·V(NaOH)=C(½CH
C(NaOH)·V(NaOH)=C(½C 7HO 6OS)·V(C
6S)·V(C H7H O6S)
O6S)
7 6 6 7 6 6

Se calculează masa acidului sulfosalicilic ce se găsește în 100 mL de

Se calculează masa acidului sulfosalicilic ce se conține în 100 mL de soluție-p
soluție-problemă:
m(C77HH66O
O66S)=C(½C
S)=C(½C7H
7HO6S)∙M(½C
6 6O6S)∙M(½C H O S) ∙V ∙Vsol
7 76H66O6S)sol

Problema practică nr.2 Problema practică nr.2

Determinarea acidului boric
Determinarea acidului boric
-10
Acidul boric
Acidul boric este un acid esteslab
un acid (K),a=5,8∙10
slab -10
(Ka=5,8∙10 de aceea nu), poate
de aceea nu poate fi ti
fi titrat
bază
direct cu tare,
soluțiinici în prezența
de bază tare, niciamestecurilor de indicatori,
în prezența amestecurilor de nici cu ajutorul solu
indicatori,
directă se obține metaboratul de sodiu, care în soluții apoase
nici cu ajutorul soluției-martor. La titrarea directă se obține metaboratul se supune hidroli
de sodiu,
H3BOcare în soluții apoase se supune hidrolizei.
3 + NaOH → NaBO2 + 2H2O
H3BO3 + NaOH → NaBO2 + 2H2O
Pentru aa putea
puteaefectua
efectuatitrarea,
titrarea,acidul
acidulboric
boric
se se transformă
transformă cu cu ajutorul unor p
ajutorul
complex de tărie mijlocie. Transformarea acidului boric în acid borocomp
unor polialcooli într-un acid complex de tărie mijlocie. Transformarea
ajutorul
acidului uneia
boric din următoarele
în acid borocomplexsubstanțe:
se poate glicerina, manita,uneia
face cu ajutorul glucoza,
din fructoza ș
următoarele substanțe: glicerina, manita, glucoza, fructoza ș.a., conform
reacției:
17

14
 Acidul borocomplex disociază mai puternic decât acidul boric și poate
Acidulhidroxid
borocomplex
Acidul dedisociază
sodiu în
borocomplex mai prezență
puternicmai
disociază deputernic
decât indicator
acidul boric șifenolftaleina.
decât poate
acidul titrat cușiPentru
fi boric soluțieficalcul,
opoate de ma
hidroxid de sodiu în prezență de indicator fenolftaleina. Pentru calcul, masa molară a echivalentului
acidului
acidului
titrat cu ova
boric
boriccuva
soluție
fi egalăde
fi egală
hidroxid cu masa
dedeoarece
masa molară, sodiu în molară,de
se prezență
deoarece
indicator
ia în considerație
sefenolftaleina.
ia în considerație
acidul borocomplex care s-a
ac
titrat.
Pentru calcul, masa molară a echivalentului acidului boric va fi egală cu masa
titrat.
molară,
Probadeoarece
primită, ceseconține
ia în considerație acidulse borocomplex
soluție de acid boric, care s-a
trece cantitativ într-un titrat.
balon cotat de 100
mL cuProba
ajutorul Proba
primită, primită,
ce
unei pâlnii.conține
Se aducece conține
soluție
cu apăde acidsoluție
boric,
distilată de acid
se trece
nivelul boric,
până lasesemn
soluțieicantitativ treceși cantitativ
într-un se
balonmLcotat
omogenizează. cu deajutorul
Se trec
10010 mL
mL deunei
cusoluție pâlnii.
H
ajutorul 3 BO
unei
3 în Se aduce
balonul
pâlnii. conic,
Se se
aduce cu cuapă
diluează
apăcu distilată
apă distilată
distilată nivelul
până
nive- la soluț
aproximativ 50 mL, se adaugă 10 mL de glicerină (neutralizată până la roz în prezența
omogenizează.
lul soluției 2-3
fenolftaleinei), până Se
la semn
picături
trec 10 mL
și se omogenizează.
de fenolftaleină
de soluție H
Se soluție
și se titrează cu
BO
trec 10demL
3 3 în
NaOH
balonul
de până
soluție conic,
H3BO
la slab roz. 3Se
se diluea
adaugă aproximativ
în balonul conic,
din nou 10 mL dese50 mL,
diluează
glicerină seculoarea
cu
și dacă adaugă
apă distilată 10
până
roz dispare, mL
se la de înglicerină
aproximativ
titrează (neutralizată
50 Operația
continuare. mL, se se p
repetă fenolftaleinei),
până la persistența culorii
2-3roz.picături de fenolftaleină și se titrează cu soluție de N
adaugă 10 mL de glicerină (neutralizată până la roz în prezența fenolftalei-
adaugă
nei), din nou
2-3 picături
C(NaOH)·V(NaOH)=C(H 10
de3BO de3)glicerină
mL3BO
fenolftaleină
3)·V(H și dacă
și se titrează culoarea
cu soluție până lase
roz dispare,
de NaOH titrează
slabrepetă
roz. Sepână
adaugăla din
persistența
nou 10 mL culorii roz. și dacă culoarea roz dispare,
de glicerină
se titrează în continuare. Operația se repetă până la persistența culorii roz.
C(NaOH)·V(NaOH)=C(H
C(NaOH)·V(NaOH)=C(H BO3BO3)·V(H3BO3)
)·V(H3BO3)
m(H3BO 3)=C(H3BO3) ∙ M(H3BO3) ∙Vsol 3 3

1 ml de soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,006183 g H3BO3 (acid boric), care
în preparat trebuie să fie de la 2,85% până la 3,15%.
Lucrarea de laborator nr.2
m(HşiBO
Prepararea )=C(H BO
standardizarea ) ∙ de
soluţiei M(H BO3) ∙Vsol
acid3clorhidric
m(H33BO33)=C(H3 3BO 3) ∙ M(H3BO3) ∙Vsol
3
1 ml de soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,006183 g
I. Prepararea soluției de acid clorhidric
H3BO31(acid boric),
ml de care de
soluţie în preparat
hidroxidtrebuie să fie0,1
de sodiu de lamol/l
2,85% până la 3,15%.
corespunde la 0,006183 g
Prepararea a 1000 mL de soluție de acid clorhidric cu concentrația ~0,1 mol/L din soluție
concentratăîndepreparat trebuie
HCl (2 mol/L) săpefie
se bazează dediluției.
legea la 2,85% până la 3,15%.
Lucrarea de laborator nr.2
Lucrarea de laborator
Prepararea nr.2
şi standardizarea soluţiei de acid clorhidric
Prepararea şi standardizarea
Substituind datele în această formulă, obținem:
soluţiei de acid clorhidric
I. Prepararea soluției de acid clorhidric
Prepararea a 1000 mL
I. Prepararea de soluție
soluției de acid
de acid clorhidric cu concentrația
clorhidric
~0,1 mol/L din soluție concentrată de 15 HCl (2 mol/L) se bazează pe legea
diluției.Prepararea a 1000 mL de soluție de acid clorhidric cu concentrați
concentrată de HCl (2 mol/L) se bazează pe legea diluției.
18
 Prepararea a 1000 mL de soluție de acid clorhidric cu concentrația ~
Prepararea
concentrată de HCl (2 mol/L) a 1000
se bazează mL de
pe legea soluție de acid clorhidri
diluției.
concentrată de HCl (2 mol/L) se bazează pe legea diluției

Substituind
Substituind datele
datele înînaceastă
aceastăformulă,
formulă, obținem:
obținem:
Substituind
V(H O)=1000 mL – 50 mL=950 mL
datele în această formulă, obținem:
2

a) Se măsoară cu cilindrul gradat 50 mL de soluție de HCl (2mol/L) și

15
se plasează într-un vas cu capacitatea de 1000 mL.
b) Se adaugă 950 mL de apă distilată (măsurată cu un cilindru gra- 15
dat sau cu un pahar gradat) în vasul unde s-a plasat soluția de HCl.
Amestecul obținut se omogenizează bine.
II. Prepararea soluției standard de tetraborat de sodiu
Soluția de acid clorhidric poate fi standardizată după tetraboratul de
sodiu decahidrat (borax). La dizolvarea boraxului în apă are loc procesul
de hidroliză.
Na2B4O7 + 7H2O= 2NaOH + 4H3BO3
NaOH + HCl=NaCl + H2O
După cum se observă din reacție, un mol de tetraborat de sodiu
reacționează cu doi moli de acid clorhidric, de aceea:
M(½Na2B4O7∙10H2O)=M(Na2B4O7∙10H2O)/2=381,4/2=190,7 g/mol-echiv
Se calculează masa tetraboratului de sodiu decahidrat necesar pentru a
prepara 100 mL de soluție cu concentrația 0,1000 mol-echiv/L:
m(Na2B4O7∙10H2O)=C(½Na2B4O7) ∙M(½Na2B4O7∙10H2O) ∙Vsol
m(Na2B4O7∙10H2O)=0,1000 mol-echiv/L ∙190,7 g/mol-echiv ∙ 0,1 L = 1,9070 g
1) Se cântărește la balanța analitică fiola goală. Rezultatul cu aproximația
de patru cifre de după virgulă se introduce în caietul de laborator.
2) Se trece proba de tetraborat de sodiu decahidrat cântărită la cânta-
rul tehnic cu masa ~1,9 g în fiola de cântărire.
3) Se cântărește la balanța analitică fiola cu proba de tetraborat de so-
diu decahidrat. Rezultatul se notează în caietul de laborator.
4) Se trece cantitativ conținutul fiolei într-un balon cotat de 100 mL cu
ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală de 3-4 ori cu apă distilată
fierbinte (se folosește apă fierbinte pentru a dizolva mai ușor proba
de tetraborat de sodiu), pentru a trece în balonul cotat cristalele care
pot rămâne. Se adaugă circa 2/3 apă distilată fierbinte din volumul

19
 4) Se trece cantitativ conținutul fiolei într-un balon cotat de 100 mL cu ajuto
Fiola și pâlnia se spală de 3-4 ori cu apă distilată fierbinte (se folosește
pentru a dizolva mai ușor proba de tetraborat de sodiu), pentru a trece în
cristalele care pot rămâne. Se adaugă circa 2/3 apă distilată fierbinte
balonuluicotat
balonului cotatșișisesesolubilizează
solubilizeazăproba.
proba. După
După dizolvarea
dizolvarea tuturor cristalel
tuturor
lasată să se
cristalelor răcească
soluția până la
este lăsată sătemperatura camerei.
se răcească până După răcirea
la temperatura ca- soluției se
soluției
merei. cu răcirea
După apă distilată
soluției până la semn.
se aduce nivelul Soluția obținută
soluției cu se omogenizea
apă distilată
utilizează
până la standardizarea
la semn. Soluția obținutăsoluției de acid clorhidric.
se omogenizează bine și se utilizează
la standardizarea soluției de acid clorhidric.
5) Concentrațiasoluției
5) Concentrația soluțieiobținute
obținutesesecalculează
calculează
dindin relația:
relația:

unde m(Na
unde 7∙10H
m(NaB2BO4O∙10H 2O)=m(fiolă+Na
O)=m(fiolă+Na B O2B 4O7∙10H
∙10H O) – m(fiolei).
O) – 2m(fiolei).
2 4 7 2 2 4 7 2
16
II. Standardizarea
III. Standardizarea soluțieisoluției de acid clorhidric
de acid clorhidric
Concentrația soluției
Concentrația de acid de
soluției clorhidric se determină
acid clorhidric seexact după soluția
determină exact după so
standard primar de tetraborat de sodiu
tetraborat de sodiu prin titrare directă. prin titrare directă.
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de acid clor-
Se spală
hidric, după care biureta
se umple cupână
apă ladistilată
nivelul și se clătește
zero. În balonulcudesoluție
titraredese acid clorh
ia opână
parte la
alicotă (10 mL)
nivelul zero.deÎnsoluție
balonul standard se ia odeparte
de tetraborat
de titrare sodiu alicotă
și se (10 mL
teraborat de sodiu și se adaugă 2-3 picături de indicator (metiloranj).Titrar
adaugă 2-3 picături de indicator (metiloranj).Titrarea începe cu adăugarea
a câte un mililitru
a câte de soluție
un mililitru de acidde
de soluție clorhidric, omogenizând
acid clorhidric, continuu. continuu.
omogenizând Se Se
notează nivelul soluției în biuretă în momentul când soluția trece
biuretă în momentul când soluția trece din galben în oranj, apoi în roz și c din gal-
benpuțin
în oranj,
30 apoi în roz și culoarea
de secunde, rămânese
în caz contrar stabilă
mai cel puțino30picătură
adaugă de secunde,
de soluție de
în caz contrar se mai adaugă o picătură de soluție de lucru. Se notează
soluției din biuretă. Această operație se repetă încă de două-trei ori, înreg vo-
lumul
de soluției din biuretă. Această operație se repetă încă de două-trei ori,
laborator.
înregistrând valorile în caietul de laborator.
Pentru fixarea
Pentru mai mai
fixarea precisă a punctului
precisă a punctuluide echivalență
de echivalențăse folosește
se folosește solu
soluția-martor.
conic la ~50 Într-un
mL de balon
apăconic la ~50
distilată semL de apăo distilată
adaugă picăturăsedeadaugă
acid ocu care se
picătură de acid cu care se efectuează titrarea și două picături de indicator
picături de indicator (metiloranj). Soluția-martor trebuie sa aibă culoarea ro
(metiloranj). Soluția-martor trebuie sa aibă culoarea roz.
După legea
După legeaechivalenților
echivalențilorsesedetermină
determină concentrația
concentrația soluției
soluției de de
acidacid clorhid
clorhidric.
C(HCl)∙V(HCl)=C(½Na
C(HCl) ∙V(HCl)=C(½Na B 2O
2 4 7
7) ∙V(Na
B4)O∙V(Na B O2B
2 4 7
) 4O7)

Concentrația soluției de acid clorhidric se notează cu patru cifre zeci-

Concentrația
male după virgulă.soluției de acid clorhidric se notează cu patru cifre zecimale d

Problema practică nr.3 20

Determinarea amoniacului în diferite probe
 Problema practică nr.3
Determinarea amoniacului în diferite probe
Deoarece un număr mare de compuși organici (amine, azoderivați,
aminoacizi, combinații heterociclice cu azot, alcaloizi, proteine) conțin
azot, problema determinării azotului din acești compuși este foarte impor-
tantă. Determinarea indirectă a ionilor de amoniu se poate efectua prin
metoda de titrare a excesului.
1. Se cântărește la balanța analitică fiola goală cu exactitatea de patru
cifre zecimale după virgulă. Rezultatul se introduce în caietul de la-
borator.
2. Se trece proba cântărită la balanța tehnică în fiola de cântărire.
3. Se cântărește la balanța analitică fiola cu proba propusă pentru ana-
liză. Rezultatul se notează în caietul de laborator.
4. Se trece cantitativ conținutul fiolei într-un balon cotat de 100 mL
cu ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală de 3-4 ori cu apă dis-
tilată. Se adaugă circa 2/3 apă distilată din volumul balonului și se
solubilizează proba. După dizolvarea tuturor cristalelor se aduce cu
apă distilată până la semn. Soluția obținută se omogenizează.
5. În trei baloane conice Erlenmayer se trec câte 10 mL (o parte alico-
tă) de soluție-problemă ce conține ioni de amoniu, se adaugă câte
20 mL de soluție standard de hidroxid de sodiu în fiecare balon.
Amestecul obținut se plasează pe reșoul electric. Se fierb soluțiile
timp de 20-30 de minute (Atenție!!! La fierberea soluțiilor pe reșoul
electric apare pericolul de a se vaporiza până la sec. Pentru a nu per-
mite vaporizarea până la sec a soluțiilor se adaugă 10-20 mL de apă
distilată). Spre sfârșitul reacției se verifică în vaporii care se degajă
dacă este prezent amoniacul (verificarea se face cu hârtie de indica-
tor universal). După eliminarea completă a amoniacului soluțiile se
răcesc.
6. Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de acid clor-
hidric, după care se aduce la nivelul zero. În balonul de titrare se
adaugă 2-3 picături de indicator (metiloranj). Titrarea începe cu adă-
ugarea a câte un mililitru de soluție de acid clorhidric, omogenizând
continuu (are loc titrarea excesului de hidroxid de sodiu). Se notează
nivelul soluției în biuretă în momentul când soluția trece din galben
în oranj și apoi se adaugă câte o picătură de acid clorhidric, ames-

21
 prezent amoniacul
completă a amoniacului
(verificareasoluțiilese face se cu răcesc.
hârtie de indicator universal). D
completă a amoniacului soluțiile se răcesc.
6. Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de acid clor
6. Se spală biureta
la nivelul cu apă
zero. distilatăde
În balonul și se clătește
titrare cu soluție
se adaugă 2-3de acid clorhidric,
picături de indica
la nivelul zero. În balonul de titrare se adaugă 2-3
se începe cu adăugarea a câte un mililitru de soluție de acid clorhid picături de indicator (m
tecându-se
se începe continuu
cu adăugareasoluțiaa pânăun
câte în mililitru
momentul de când aceasta
soluție de devine
acid clorhidric, om
continuu (are loc titrarea exesului de hidroxid de sodiu). Se notează
roz de
continuu la o picătură adăugată
(are loc titrarea și culoarea
exesului rămâne
dedin
hidroxid stabilă cel puțin 30
în momentul când soluția trece galbendeînsodiu).
oranj Se notează
și apoi nivelu
se adaug
deînsecunde,
momentul în când
caz contrar
soluția setrece
maidin adaugă
galbeno picătură
în oranj de
și soluție
apoi se de
adaugă cu câ
acid clorhidric, amestecându-se continuu soluția până în momentul
lucru.
acidde Se notează amestecându-se
clorhidric, volumul soluției continuu din biuretă. Această
soluția până operație
în se
momentul
repetă la odepicătură
încă două ori adăugată
cu soluțiile șipreparate
culoareaînrămânepunctul stabilă
5. cel puțin 30 dea
când
de lamai o picătură
adaugă adăugată și de
culoarea rămâne stabilă cel puținvolumul
30 de secund
Problemă: O probă
maioperație
adaugă ce oconține
picătură
osepicătură de sulfat
soluție
soluție
de amoniu
de
de cu
lucru.
lucru.
Semasa Se0,6025
notează
noteazăg a fostsoluțieisolu
volumul din
trecută operație
cantitativseîntr-un repetă încă de dedouă ori șicuadusă
soluțiile preparate în punctul
repetăbalon
încă de cotat
două 100cu
ori mL cu apă
soluțiile preparate distilată
în punctul 5.
la Problemă:
pânăProblemă:
semn. Într-un O probă
balon ce conține
cotat s-a sulfatode
adăugat amoniu
parte alicotă cu masa mL)0,6025 g a fo
O probă ce conține sulfat de amoniu cu masa(10 0,6025 de
g a fost trecu
balon
soluțiecotat cotat
ce conține de 100 mL și adusă cu apă distilată până la semn. Într-un balo
balon de 100ionimLdeșiamoniu
adusă cuși apă 20 mL de soluție
distilată pânăstandard
la semn.deÎntr-unhidro-balon cotat
xid alicotă
de sodiu
alicotă (10 mL)
(10 mL) de soluție ce
cu C(NaOH)=0,1225
de soluție ce conține mol/L.conține ioni de
Amestecul
ioni de amoniu
amoniu
obținut șia fost
șiîncălzit
20 mL
20 mL de solu
de soluție sta
hidroxid
până la eliminarea
hidroxid de sodiu
de sodiu completă cu C(NaOH)=0,1225
a ionilor de amoniu.
cu C(NaOH)=0,1225 mol/L.
mol/L.După Amestecul obținutobținut
răcire excesul
Amestecul s-a în
des-a încălzit
completă
hidroxid
completă de a ionilor
sodiu
a ionilor adefostdetitrat
amoniu.amoniu.
cu
DupăV După
mL derăcire
răcire soluție
excesul excesul
dedeacid de hidroxid
clorhidric
hidroxid cude s-a
de sodiu sodiu s-
titrat
de acid
concentrația clorhidric
C(HCl)=0,0998 cu concentrația
mol/L. De C(HCl)=0,0998
calculat partea
de acid clorhidric cu concentrația C(HCl)=0,0998 mol/L. De calculat partea de de mol/L.
masă a De
amo-calculat part
în în probă,
niacului
probă, îndacă dacă
probă, în urma
dacă
în urma a patru
aînpatru
urma a patru
titrări titrări
s-au s-aus-au
titrări
obținutobținut următoarele
obținut
următoarele valori valori
următoarele ale vo
ale volumelo
valori ale volumelor
consumat:
consumat: V1=15,5
V1=15,5 de acid
mL;V mL;V clorhidric
2=15,6 2=15,6
mL;VmL;V consumat:
3=15,5 3=15,5
mL;V V1=15,5
mL;V
4=18,3
mL;mL.V2=15,6
4=18,3 mL.
mL; V3=15,5 mL; V4=18,3 mL.
Ecuațiile
Ecuațiile reacțiilor ce au loc:
reacțiilor
Ecuațiile reacțiilorceceauauloc:loc:
(NH
4)2SO
(NH(NH 4))SO
24SO 4+
+ 2NaOH
+ 2NaOH
2NaOH = =NaNa=2SONa
SO42SO++2NH 4 + 32NH
2NH 3↑ 2+O2H2O
↑↑ ++ 2H
2H
4 2 4 2 4 3 2

HClHCl
HCl ++NaOH
+ NaOH NaOH ==NaCl
= NaCl NaCl
+H + 2H O 2O
+O2H
Conform ecuațiilor reacțiilor: υ(NaOH) = υ(NH+4+) + υ(HCl); + υ(NH4++) +
Conform
Conform ecuațiilor
ecuațiilor reacțiilor:
reacțiilor: υ(NaOH)
υ(NaOH) = υ(NH
= υ(NH 4 ) + υ(HCl);
4 ) + υ(HCl); υ(NH4υ(NH 4 )=υ
) = υ(NaOH
= υ(NaOH) – υ(HCl)
+ +
4 ) ∙4+V(NH 4 ) +=)4 C(NaOH) ∙V(NaOH) –– C(HCl) ∙V(HCl)
+ +
C(NH
C(NH
C(NH ) )∙ V(NH
4
∙ V(NH 4
=) C(NaOH)
= C(NaOH) ∙V(NaOH)
∙V(NaOH) – C(HCl)
C(HCl) ∙V(HCl)
∙V(HCl)

Se calculează
Se calculează volumulvolumul
Se calculează mediu mediu
al
volumul al soluției
soluției
mediu deal
acid de aciddeclorhidric
clorhidric
soluției consumat
acid consumat
la
clorhidric la t
consum
titrarea excesului
hidroxid de sodiu de(din
hidroxid deobținute
datele sodiu (dinse observă
datele că o
obținutevaloare diferă
se observă că ofoarte mult
hidroxid de sodiu (din datele obținute se observă că o valoare diferă foart
valoarenudiferă
aceea se iafoarte mult de celelalte trei, de aceea nu se ia în calcul).
în calcul).
aceea nu se ia în calcul).

+
C(NH4 )=+ = 0,0900
C(NH4 )= = 0,0900
m(NH3)=C(NH4+) ∙M(NH 3) ∙Vsol
m(NH3)=C(NH4+) ∙M(NH3) ∙V 22sol
m(NH3)=0,0900 mol/L ∙ 17,04 mol/L ∙0,1 L = 0,153 g
m(NH3)=0,0900 mol/L ∙ 17,04 mol/L ∙0,1 L = 0,153 g
m(NH3)=C(NH4+) ∙M(NH3) ∙Vsol
m(NH3)=0,0900 mol/L ∙ 17,04 mol/L ∙0,1 L = 0,153 g

Răspuns: ω (NH3)= 25,43%

Răspuns: ω (NH3)=
Activităţi de evaluare şi autoevaluare:
1. Descrieți principiul metodei titrimetrice de analiză bazată pe reacții
Activităţi de evaluare
de neutralizare în mediuşi autoevaluare:
apos.
1. Descrieți principiul metodei
2. Indicați principiul acțiunii indicatorilortitrimetrice de analiză
acido-bazici bazată
și modul de pe reacții
apos.alegere a lor.
Indicațidespre
2. Relatați
3. principiul acțiuniideindicatorilor
modalitatea acido-bazici și
preparare și standardizare modul de alegere
a soluției
3. de:Relatați despre modalitatea de preparare și standardizare a soluției de:
a) ha)
idroxid de sodiu;
hidroxid b) acid b)
de sodiu; clorhidric.
acid clorhidric.
4. Construițicurba
4. Construiți curbadedetitrare,
titrare,utilizând
utilizândpH-ulpH-ul soluțiilor
soluțiilor inițiale,
inițiale, în în punct
punctul de echivalență dacă se titrează:
punctele saltului de titrare și în punctul de echivalență dacă se ti-
40 mL de soluție de hidroxid de sodiu C=0,11 mol/L cu o soluție d
a) trează:
a) 40
mol/L; mL de soluție de hidroxid de sodiu C=0,11 mol/L cu o soluție de
acid
b) 50 mL clorhidric C=0,10
de soluție mol/L;
de acid formic C= 0,15 mol/L cu soluție de hidroxid d
b)
c) 50
75 mL
mLde desoluție
soluțiededeacid formic C=0,1
amoniac C= 0,15mol/L
mol/L cucu soluție
soluție de
dehidro-
acid clorhidric C
xid de sodiu C=0,10 mol/L;
5. Determinați concentrația acidului citric, exprimată în g/L, dacă o pro
c) 75 mL
11,2 mL de
de soluție
soluțiededeamoniac
hidroxid C=0,1 mol/L cu
de potasiu cusoluție de acid clorhi-
T(KOH/acid citric)=0,006849
dric C=0,15 mol/L.
6. Pentru analiza oxidului de magneziu farmaceutic s-au cântărit 0,1355 g
5. Determinați concentrația acidului citric, exprimată în g/L, dacă o
în 25 mL de soluție de acid sulfuric cu T=0,004882 g/mL. Excesul de ac
probă de 10 mL s-a titrat cu 11,2 mL de soluție de hidroxid de pota-
soluție NaOH cu T=0,004120 g/mL. Să se calculeze conținutul proce
siu cu T(KOH/acid citric)=0,006849 g/mL.
analizată.
6. Pentru analiza oxidului de magneziu farmaceutic s-au cântărit
Determinați
7. 0,1355 ce masă de carbonat de calciu pur pentru analiză este nev
g de probă care s-a dizolvat în 25 mL de soluție de acid sul-
tratat cu 50,0 mL
furic cu T=0,004882de soluție
g/mL. HCl C=0,2000
Excesul mol/L,
de acid s-a titratiar
cula7,9titrarea
mL de excesului
NaOH,soluție NaOH cu T=0,004120 g/mL. Să se calculeze conținutuldepro-
dacă se ştie că pentru a titra 25,00 mL de soluţie bază sunt nec
de centual
acid. al MgO în proba analizată.
8. Acidul acetilsalicilic
7. Determinați ce masă (aspirina)
de carbonatpoate fi determinat
de calciu pur pentru cantitativ
analiză prin adăug
titrarea excesului cu un acid. Să se calculeze puritatea probei ce conţine a
dacă s-au utilizat 50,00 mL de23soluţie de hidroxid de sodiu, iar excesul de
mL de soluţie de acid clorhidric C=0,0925 mol/L.
9. O probă de proteină cu masa 0,2318 g a fost supusă dezagregării. Amo
în 50 ml de acid clorhidric, iar excesul de acid a fost titrat cu 25,15 ml de
 este nevoie de cântărit pentru a fi tratat cu 50,0 mL de soluție HCl
C=0,2000 mol/L, iar la titrarea excesului de acid se consumă 10 mL
NaOH, dacă se ştie că pentru a titra 25,00 mL de soluţie de bază
sunt necesari 24,00 mL de soluţie de acid.
8. Acidul acetilsalicilic (aspirina) poate fi determinat cantitativ prin
adăugarea unui exces de bază şi titrarea excesului cu un acid. Să
se calculeze puritatea probei ce conţine aspirină, cu masa 0,2745 g,
dacă s-au utilizat 50,00 mL de soluţie de hidroxid de sodiu, iar ex-
cesul de bază a fost titrat cu 11,03 mL de soluţie de acid clorhidric
C=0,0925 mol/L.
9. O probă de proteină cu masa 0,2318 g a fost supusă dezagregării.
Amoniacul obținut a fost captat în 50 ml de acid clorhidric, iar ex-
cesul de acid a fost titrat cu 25,15 ml de soluție NaOH de 0,1192 M.
Calculați partea de masă a azotului în probă, dacă se știe că pentru a
titra 40 ml de soluție de acid sunt necesari 32,12 ml de bază.
10. Stabiliți conţinutul procentual de azot în proba de substanță organi-
că, dacă azotul din substanța organică cu masa 0,8880 g este trecut
sub formă de amoniac, care este captat în 20,0 mL de soluție HCl cu
C=0,2133 mol/L. Excesul de HCl se titrează cu 5,50 mL de soluție
NaOH cu C=0,1962 mol/L.

1.3. Titrimetria prin echilibre acido-bazice în mediu neapos

Obiective:
- să indice principiul metodei titrimetrice de analiză bazată pe echilibre
acido-bazice în mediu neapos;
- să descrie echilibrele acido-bazice existente în solvenți apoși și neapoși;
- să argumenteze principiile de alegere a solventului pentru determina-
rea unor specii în soluţii neapoase.

Titrările acido-bazice în medii neapoase sunt larg utilizate în analizele

compușilor organici. Determinările pot fi efectuate printr-o titrare directă,
în cazul când compusul organic cu proprietăți acide sau bazice este titrat
cu o bază sau un acid standard, sau printr-o titrare indirectă, în care pro-
dusul de reacție sau reactantul adăugat prezintă proprietăți acide sau bazi-
ce. Aceste metode au următoarele avantaje:

24
 - sunt simple, rapide, ușor de aplicat pentru multe substanțe (mai ales
substanțe organice, acizi slabi și baze slabe de interes farmaceutic);
- se pot aplica la determinarea substanțelor insolubile în apă sau a
celor care, deși solubile, nu prezintă puncte de echivalență nete;
- se pot determina amestecuri de acizi, baze, săruri;
- alegerea unui solvent adecvat mărește aciditatea, respectiv bazicita-
tea substanței de determinat și o face titrabilă;
- oferă rezultate bune la determinările de principii active din produse
naturale obținute prin extracția cu un anumit solvent, nemaifiind
necesară o altă separare.

Lucrarea de laborator nr.3

Determinarea conținutului de acetat de potasiu
Pentru determinarea acetatului de potasiu în soluție acetică se folosește
ca titrant soluția acetică de HClO4. Reacțiile care au loc:
HClO4 + CH3COOH→ CH3COOH2+ + ClO4-
CH3COOK + CH3COOH → CH3COOKH+ + CH3COO-
CH3COOKH+ + CH3COO- + CH3COOH2+ + ClO4- →KClO4 + 3CH3COOH
Acidul acetic anhidru este un solvent atât pentru compușii organici,
cât și pentru cei anorganici. Se autoionizează, constanta de autoprotoliză
fiind K=3,5∙10-13, iar constanta dielectrică – mică (6,13). Acidul acetic
poate juca rol de donor și de acceptor de protoni, după substanța pe care
o dizolvă.

I. Prepararea soluției standard de HClO4 0,1mol/L

La 100 mL de acid acetic anhidru se adaugă 8,5 mL de soluție de acid
percloric cu ω=72%. Pentru a lega apa la acest amestec se adaugă 30 mL de
anhidridă acetică. Se acoperă vasul și se lasă timp de 24 de ore, timp nece-
sar reacționării totale a anhidridei acetice cu apa din soluția de acid perclo-
ric. Se completează volumul soluției cu acid acetic până la 1000 mL.

II. Titrarea soluției de acid percloric

Pentru stabilirea titrului soluției de acid percloric se folosește ca stan-
dard biftalatul de potasiu.
25
 Se cântărește Selacântărește la balanța
balanța analitică analitică
biftalatul biftalatul
de potasiu cu de
masapotasiu
~0,1 gcuși masa ~0,1 prin
se dizolvă g încălzire
și se dizolvă prin încălzire în 30 mL de acid acetic anhidru. Se
n 30 mL de acid acetic anhidru. Se adaugă 2 picături de cristal-violet și se titrează cu soluția de adaugă 2
HClO4 pânăpicături de cristal-violet
la schimbarea culorii dinși albastru
se titreazăîn cu soluția de HClO
albastru-verzui. Titrarea
4
pânăse laefectuează
schim- față de o
probă martor ce conține același volum de solvent și indicator, determinându-se față
barea culorii din albastru în albastru-verzui. Titrarea se efectuează de de titrant
volumul
o probă
folosit la titrarea martor
soluției ce conține
standard din același
care se volum
va scădeade solvent
volumul și indicator,
de titrant determi-
folosit pentru proba
martor. nându-se Se volumul
cântăreștede la titrant
balanțafolosit
analitică biftalatul
la titrarea de potasiu
soluției cu masa
standard caregseși se dizolvă
din~0,1
în 30 mL
va scădea de acid
volumul deacetic
titrantanhidru. Se adaugă
folosit pentru proba2 picături
martor.de cristal-violet și se titrează
Problema practică HClO nr.4
4 până la schimbarea culorii din albastru în albastru-verzui. Titrarea se efectuea
Determinarea conținutului
probă martor de ce acetat
conținedeacelași
potasiu din preparatul
volum de solvent șimedicinal
indicator, determinându-se volum
Probă de preparat
folosit medicinal Problema
la titrarea cântărită
soluției standard practică
la balanța carenr.4
dinanaliticăse ce
va conține acetat dede
scădea volumul potasiu
titrantcufolosit
masa
0,0800 g se dizolvă în 10 mL de soluție de acid acetic glacial
Determinarea conținutului de acetat de potasiu din preparatul
martor. și se titrează cu soluție standard de
acid percloric în prezența indicatorului violet-cristalin
medicinal până la virarea culorii de la albastru la
albastru-verzui. Problema practică
Acest procedeu nr.4 de 3-4
se repetă ori.
Determinarea
Proba de preparatconținutului
medicinal de cântărită
acetat de potasiu
la balanțadinanalitică
preparatul ce medicinal
conține
acetat de potasiu cu masa 0,0800 g se dizolvă în 10 mL de soluțieconține
Conținutul procentual Probă
de de preparat
acetat de medicinal
potasiu se cântărită
determină la
după balanța
formula: analitică ce de acidacetat de pot
0,0800 g se dizolvă în 10 mL de soluție de acid acetic glacial și se titrează cu soluție
acetic glacial și se titrează cu soluție standard de acid percloric în prezența
acid percloric în prezența indicatorului violet-cristalin până la virarea culorii de l
indicatorului violet-cristalin
albastru-verzui. Acest procedeupânăsela repetă
virareadeculorii
3-4 ori.de la albastru la albas-
tru-verzui. Acest procedeu se repetă de 3-4 ori.
Conținutul procentual
Conținutul procentualdedeacetat
acetatdedepotasiu
potasiuse se
determină
determină după formula:
după formula:
Activităţi de evaluare şi autoevaluare:
1. Interpretați cerințele înaintate față de solvenții utilizați în titrimetria acido-bazică în mediu
neapos.
2. Calculați titrul și factorul unei soluții de HClO4 în acid acetic anhidru, dacă 0,3041 g de ftalat acid
de potasiu s-au titrat dupăde
Activităţi
Activităţi dizolvare
de evaluarecuşişi14,6
evaluare mL de soluție HClO4 în acid acetic anhidru.
autoevaluare:
autoevaluare:
3. Determinați partea de masă
Interpretați a substanței
cerințele dizolvate
înaintate
1. Interpretați cerințele înaintate
1. desolvenții
fațăfață
de fenolbarbital
de (C12
utilizați
solvenții utilizați 2O3), dacă
înHtitrimetria
înNtitrimetria
12 o probă în
acido-bazică cum
masa 0,4175 g s-a titrat
neapos. după dizolvare cu
acido-bazică în mediu neapos. 15,7 mL de soluție CH 3OK C= 0,1125 mol/L în amestec
benzen-metanol.2. Calculați titrul și factorul unei soluții de HClO4 în acid acetic anhidru, dacă 0,3041 g
2. Calculați titrul și factorul unei soluții de HClO4 în acid acetic anhi-
de potasiu s-au titrat după dizolvare cu 14,6 mL de soluție HClO4 în acid acetic anhidru
dru, dacă 0,3041 gdedemasă
3. Determinați partea 1.4
ftalata acid de potasiu
substanței prin
s-audetitrat
dizolvate
după dizolvare
fenolbarbital
cu 14,6 mL de soluție Titrimetria
. HClO în acid acetic reacții
anhidru. redox (C12H12N2O3), dac
masa 0,4175 g s-a titrat după dizolvare 4 cu 15,7 mL de soluție CH3OK C= 0,1125 mol/L
Obiective: 3. Determinați partea de masă a substanței dizolvate de fenolbarbital
benzen-metanol.
să descrie principiul(C H Ntitrimetrice
metodei
12 12 2 3
O ), dacă de o probă
analizăcu masape0,4175
bazată reacții gredox;
s-a titrat după dizolva-
să indice factorii care influențează asupra proceselor
re cu 15,7 mL de soluție CH3OK redox;
C= 0,1125 mol/Lprin în amestec
1.4 . Titrimetria reacțiiben-
redox
să efectueze o operaţie de titrare având la bază o reacție de oxido-reducere;
zen-metanol.
- să motiveze alegerea indicatorului potrivit pentru determinări ce au la bază reacții de oxido-reducere;
Obiective:
să argumenteze algoritmul
- să descrie de analiză metodei
principiul cantitativă ales în funcţie
titrimetrice de natura
de analiză bazată speciilor
pe reacțiiredox.
redox;
- să indice factorii care influențează asupra
26 proceselor redox;
- săde
Titrimetria efectueze catitrare
o operaţie de
oxido-reducere, metodă de analiză,
având la bază o este utilizată
reacție la determinarea atât a unor
de oxido-reducere;
să motiveze alegerea indicatorului potrivit pentru determinări
grupări funcționale organice, cât și a substanțelor anorganice ale căror elemente
- ce au la bază reacții mai
posedă de oxido-re
multe
- să argumenteze algoritmul de analiză cantitativă ales în funcţie de natura speciilor redox.
 1.4. Titrimetria prin reacții redox
Obiective:
- să descrie principiul metodei titrimetrice de analiză bazată pe reacții
redox;
- să indice factorii care influențează asupra proceselor redox;
- să efectueze o operaţie de titrare având la bază o reacție de oxido-reducere;
- să motiveze alegerea indicatorului potrivit pentru determinări ce au la
bază reacții de oxido-reducere;
- să argumenteze algoritmul de analiză cantitativă ales în funcţie de na-
tura speciilor redox.

Titrimetria de oxido-reducere, ca metodă de analiză, este utilizată la

determinarea atât a unor grupări funcționale organice, cât și a substanțelor
anorganice ale căror elemente posedă mai multe stări de oxidare. Meto-
dele de analiză bazate pe reacții redox utilizează atât titranți oxidanți, cât
și titranți reducători. Aplicabilitatea unei reacţii redox în analiza titrime-
trică este condiţionată de măsura în care aceasta îndeplineşte următoare-
le condiţii: reacţia este totală (constanta de echilibru are o valoare foarte
mare), reacţia decurge cu viteză mare și se poate sesiza cu uşurinţă mo-
mentul echivalenţei. Indicarea punctului de echivalență se poate realiza
prin autoindicare, folosind indicatori redox, sau prin punct final extras.
Pentru titrarea redox, indicatorul se va alege astfel încât potențialul de
apariție a culorii să fie cât mai aproape de potențialul de echivalență. Se
va căuta un indicator al cărui interval de viraj să fie cuprins între valorile
potențialelor din jurul punctului de echivalență (Anexa 2).

1.4.1. Permanganatometria
Permanganatul de potasiu este titrantul cel mai des folosit, deoarece
este unul dintre cei mai puternici oxidanți, atât în soluție acidă, cât și în
soluție neutră sau bazică. Puterea oxidantă scade odată cu creșterea pH-
ului soluției. În titrările cu permanganat de potasiu nu se utilizează un
indicator auxiliar, deoarece echivalenţa se evidenţiază prin autoindicare.
Aceasta este valabilă la titrări cu soluţie de permanganat de concentraţie
mai mare de 0,02 mol-echiv/L. În cazul titrării cu soluţii mai diluate de-
cât 0,02mol-echiv/L este necesară utilizarea indicatorilor redox cum ar fi:
acidul difenilaminosulfonic, erioglucina, albastru xilen VS, feroina etc.
27
 Stabilitatea soluţiilor de permanganat de potasiu este influenţată
de mai mulţi factori. În mediu acid şi neutru potenţialul normal al cu-
plului MnO4-+ nH+/Mn2++ n/2H2O este mai mare decât cel al cuplului
O2+4H+/2H2O şi de aceea soluţiile apoase de permanganat nu sunt stabile.
Reacţia admisă în mediu slab acid sau neutru este următoarea:
4MnO4- + 2H2O → 4MnO2 + 3O2 + 4OH-
Sărurile manganoase accelerează și ele descompunerea permangana-
tului în soluție apoasă. Pulberea de oxid de mangan(IV) rezultată în urma
descompunerii lente a permanganatului accelerează descompunerea, pre-
supunându-se că are loc următoarea reacţie:
4MnO4- + nMnO2 + 2H2O → (4+n)MnO2 + 3O2 + 4OH-
Lumina catalizează descompunerea permanganatului şi de aceea so-
luţiile de permanganat se păstrează în sticle de culoare închisă. Acţiunea
luminii se manifestă puternic în cazul soluţiilor diluate (sub 0,02 mol-
echiv/L) care trebuie preparate din cele concentrate cu puţin timp înainte
de utilizare. Substanţele organice reducătoare aflate ca impurităţi reduc
permanganatul la bioxid de mangan şi de aceea vasele în care se păstrează
soluţia trebuie spălate cu amestec cromic. Creşterea temperaturii influen-
ţează negativ stabilitatea soluţiilor de permanganat şi de aceea păstrarea
lor se face la temperatură obişnuită, departe de surse de căldură.

Lucrarea de laborator nr.4

Prepararea şi standardizarea soluţiei de permanganat de potasiu
I. Modul de preparare a soluției de KMnO4
Soluția concentrată de permanganat de potasiu se poate prepara prin
cântărire directă și dizolvare în apă distilată. După dizolvare, soluția se lasă
în repaus 1-2 săptămâni pentru stabilizare, interval în care apare MnO2
ca rezultat al acțiunii diferiților factori (impurități în apă, diferiți reducă-
tori, microorganisme etc.). MnO2 se separă prin decantare. Este indicat
ca soluția de permanganat de potasiu să fie păstrată în sticle de culoare
închisă și bine astupate.
Prepararea unui litru de soluție de permanganat de potasiu cu
concentrația ~ 0,05 mol-echiv/L din soluție concentrată de KMnO4 (0,25
mol-echiv/L):

28
 a) Se măsoară cu cilindrul gradat 200 mL de soluție de permanganat
de potasiu și se toarnă într-o sticlă de culoare închisă de un litru.
b) Se adăugă 800 mL de apă distilată (măsurată cu un cilindru gradat
sau cu un pahar gradat) în vasul unde s-a plasat soluția de KMnO4.
Amestecul obținut se omogenizează.

II. Prepararea soluției standard primar de acid oxalic

Pentru a standardiza soluția de permanganat de potasiu, este necesar să
se pregătească soluția standard primar de acid oxalic.
Sunt două metode de preparare a soluției standard primar de acid oxa-
lic: din titrsol sau prin cântărirea unei mase de acid oxalic dihidrat și di-
zolvarea ei într-un balon cotat.
Ecuația reacției dintre acidul oxalic și permanganatul de potasiu este:
2KMnO4 + 5H2C2O4 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 10CO2 + 8H2O
MnO4- + 8H+ +5ē →Mn2+ + 4H2O
C2O42- –2ē →2CO2
Problemă: De calculat câte grame de acid oxalic dihidrat (H2C2O4∙2H2O)
trebuie să fie cântărite la balanța analitică pentru a prepara 100 mL de
soluție cu C(½H2C2O4)=0,0500 mol-echiv/L.
m(H2C2O4∙2H2O)=C(½H2C2O4) ∙M(½H2C2O4∙2H2O) ∙Vsol
m(H2C2O4∙2H2O)= 0,0500 mol-echiv/L∙ 63,033 g/mol-echiv ∙ 0,1 L = 0,3152 g
1. Se cântărește la balanța analitică fiola goală. Rezultatul se introduce
în caietul de laborator.
2. Se trece proba de acid oxalic dihidrat cântărită la balanța tehnică cu
masa ~0,32 g în fiola de cântărire.
3. Se cântărește la balanța analitică fiola cu proba de acid oxalic dihi-
drat. Rezultatul se introduce în caietul de laborator.
4. Se trece cantitativ conținutul fiolei într-un balon cotat de 100 mL
cu ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală de 3-4 ori cu apă
distilată, pentru a trece în balonul cotat toate cristalele care pot ră-
mâne. Se adaugă circa 3/4 de apă distilată din volumul balonului
cotat și se solubilizează proba. După dizolvarea tuturor cristalelor
de acid oxalic nivelul soluției se aduce cu apă distilată până la semn.

29
 Soluția obținută se omogenizează bine și se utilizează la standardi-
zarea soluției de permanganat de potasiu.
Exemplu: la cântărirea fiolei goale s-a obținut rezultatul
m(fiolei)=10,2528 g, iar după ce s-a adăugat proba de acid oxalic dihidrat
masa ei a crescut până la m(fiolei+H2C2O4∙2H2O)=10,5683 g. Se calculea-
ză masa acidului oxalic dihidrat cântărit.
m(H2C2O4∙2H2O)=m(fiolei+H2C2O4∙2H2O) – m(fiolei) = 10,5683 – 10,2528
= 0,3155 g
Concentrația molară a echivalentului soluției de acid oxalic este:

Standardizarea
III.III. soluției
Standardizarea de permanganat
soluției de potasiu
de permanganat de potasiu
1. 1.Se Se spală
spală biureta
biureta cu apă cudistilată
apă distilată și se clătește
și se clătește cu soluțiecu desoluție de perman-
permanganat de potasiu, după car
se aduce la nivelul zero (soluția este colorată intens și de
ganat de potasiu, după care se aduce la nivelul zero (soluția este co-aceea nivelul zero se consideră
nivelul superior al soluției).
lorată intens și de aceea nivelul zero este considerat nivelul superior
2. În balonul de titrare se ia o parte alicotă de soluție de acid oxalic (10 mL) și se adaugă cu
al soluției).
cilindrul gradat 10-15 mL de soluție de acid sulfuric (2N). Pentru a mări viteza reacției,
2.amestecul
În balonulobținutdesetitrare se pe
plasează ia reșoul
o parte alicotă
electric și sedeîncălzește
soluție de
pânăacid oxalic
la temperatura 60-70º
(nu(10 mL) șidesefiert
se admite adaugă cu deoarece
soluția, cilindrulacidul
gradat 10-15
oxalic se mL
poatededescompune
soluție de acid
conform reacției
H2C 2O4 →CO
sulfuric +COPentru
(2N). 2 + H2O, ceea ce
a mări va duce
viteza la obținerea
reacției, amesteculunor obținut se pla-ale
valori eronate
concentrației).
sează pe reșoul electric și se încălzește până la temperatura 60-70º
3. Soluția fierbinte de acid oxalic se titrează cu soluție de permanganat de potasiu. La început
(nu se admite de fiert soluția, deoarece acidul oxalic se poate des-
se adaugă una sau două picături de titrant (KMnO4) și se omogenizează bine până când
compune
soluția devine conform reacției
incoloră. După H2C
aceasta se2O →CO
adaugă
4
+CO2mici
porțiuni + Hde2O, ceea ce(0,5-1mL)
titrant va și
duce laseobținerea
amestecul omogenizează unorîncontinuu.
valori eronatePunctulaledeconcentrației).
echivalență se atinge atunci când soluția
3.capătă culoare
Soluția roz-zmeurie
fierbinte de acidși este
oxalicstabilă cel puțincu30soluție
se titrează de permanganat
de secunde, în caz contrar se mai
adaugă titrant. La început se adaugă una sau două picături de titrant
de potasiu.
4. Se repetă punctul 2 și 3, adăugând câte una-două picături de titrant în regiunea saltului de
(KMnO4) și se omogenizează bine până când soluția devine inco-
titrare. Se notează în caietul de laborator volumele soluției de titrant.
5. Se loră. Dupăconcentrația
calculează aceasta semolară
adaugăa echivalentului
porțiuni micisoluției de titrant (0,5-1mL)deșipotasiu.
de permanganat
amestecul se omogenizează încontinuu. Punctul de echivalență se
atinge atunci când soluția capătă= culoare roz-zmeurie și este stabilă
cel puțin 30 de secunde, în caz contrar se mai adaugă titrant.
4. Se repetă punctul 2 și 3, adăugând câte una-două picături de titrant
Problema practică nr. 5
Determinarea permanganatometrică a peroxidului de hidrogen

Se spală biureta cu apă distilată și se30

clătește cu soluție de permanganat de potasiu, după car
se aduce la nivelul zero. Soluția-problemă ce conține peroxid de hidrogen se trece cantitativ î
balonul cotat și se aduce cu apă distilată până la semn. În balonul de titrare se ia o parte alicotă d
 4
oluția devine incoloră. După aceasta se adaugă porțiuni mici de titrant (0,5-1mL) și
amestecul se omogenizează încontinuu. Punctul de echivalență se atinge atunci când sol
capătă culoare roz-zmeurie și este stabilă cel puțin 30 de secunde, în caz contrar se mai
adaugă titrant. în regiunea saltului de titrare. Se notează în caietul de laborator vo-
Se repetă punctullumele
2 și 3,soluției
adăugând câte una-două picături de titrant în regiunea saltului de
de titrant.
itrare. Se notează
5. Seîncalculează
caietul deconcentrația
laborator volumele soluției de titrant.
molară a echivalentului soluției de per-
Se calculează concentrația
manganat de molară a echivalentului soluției de permanganat de potasiu.
potasiu.

Problema practică nr. 5

a practică nr. 5Determinarea permanganatometrică a peroxidului de hidrogen
narea permanganatometrică a peroxidului de hidrogen
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de perman-
ganat de potasiu, după care se aduce la nivelul zero. Soluția-problemă
Se spală biureta cu apă
ce conține distilată
peroxid de și se clătește
hidrogen cu soluție
se trece de permanganat
cantitativ în balonul cotat deșipotasiu,
se după
e la nivelul zero. Soluția-problemă ce conține peroxid de hidrogen se
aduce cu apă distilată până la semn. În balonul de titrare se ia o parte ali- trece cantitat
cotat și secotă
aducede cu apă distilată până
soluție-problemă la semn.
(10 mL) În balonul
și se adaugă de titrare
cu cilindrul se 10-15
gradat ia o parte alico
problemă (10mLmL) și se adaugă
de soluție cu cilindrul
de acid sulfuric (2N).gradat 10-15
Titrarea începe soluție dea câte
mLcudeadăugarea acid sulfuric (
se începeun cu adăugarea a câte un mililitru de soluție
mililitru de soluție de permanganat de potasiu, omogenizând încon- de pot
de permanganat
izând încontinuu. Punctul
tinuu. Punctul de echivalență
de echivalență se atinge
se atinge atuncisoluția
atunci când cândcapătă
soluția capătă culoare
culoare
și este stabilă cel puținși30
roz-zmeurie estedestabilă
secunde, în caz30contrar
cel puțin se mai
de secunde, în adaugă titrant.
caz contrar se mai
adaugă titrant.
4 + 5H2O2 + 3H2SO4 = MnSO4 + 5O2 + K2SO4 + 8H2O
2KMnO4 + 5H2O2 + 3H2SO4 = MnSO4 + 5O2 + K2SO4 + 8H2O
+ 2+
+ 8H +5ē →Mn
MnO+- +4H2O
8H+
+5ē →Mn2+ + 4H O
4 2
+
2ē → O2+ 2H H2O2 –2ē → O2+ 2H +

C(1/5KMnO4)4∙) V(KMnO
C(1/5KMnO ∙ V(KMnO
4
) =4)C(1/2H
= C(1/2H 2) ∙ V(H
O )2∙OV(H
2 2
O ) 2O2)
2 2

24
=

m(H2OO2)=
m(H )=C(½H
C(½HO2)∙M(½H
2 O )∙M(½HO )∙ Vsol V
2 2 O )∙
2 2 2 2 2 2 sol

1 ml de soluţie
1 ml de permanganat
de soluţie de potasiu
de permanganat 0,1 mol/l
de potasiu 0,1corespunde la
mol/l corespunde la 0
0,001701g H O
preparatul
2 2
, care în preparatul medicinal trebuie să fie cel puţin 2,7 %
medicinal trebuie să fie cel puţin 2,7 % şi cel mult 3,3 %.
şi cel mult 3,3 %.

Problema practică nr.6

Determinarea permanganatometrică a nitriților

Metoda de determinare a31nitriților se bazează pe oxidarea anionului de n

de KMnO4 de concentrație cunoscută. La baza metodei stă reacția:
2KMnO4 + 5NaNO2 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + 5NaNO3 + K2SO4 +3H2O
 m(H2O2)= C(½H2O2)∙M(½H2O2)∙ Vsol
1 ml de soluţie de permanganat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0
preparatul medicinal trebuie
Problema să fienr.6
practică cel puţin 2,7 % şi cel mult 3,3 %.
Determinarea permanganatometrică a nitriților
Problema
Metoda depractică nr.6 a nitriților se bazează pe oxidarea anionului
determinare
Determinarea
de nitrit la nitrat depermanganatometrică
către soluția de KMnO4 dea nitriților
concentrație cunoscută. La
baza metodei stă reacția:
2KMnO4Metoda + 3H2SO4 =a2MnSO
de determinare
+ 5NaNO nitriților+se bazează+ pe
5NaNO oxidarea
K2SO +3H2anionului
O de ni
de KMnO4 de concentrație cunoscută. La baza metodei stă reacția:
2 4 3 4

MnO
2KMnO
4
-
+ 48H+
+5ē →Mn
+ 5NaNO
2+
+ 4H2O 4 = 2MnSO4 + 5NaNO3 + K2SO4 +3H2O
2 + 3H2SO
NO2- +- H2O –+2ē → NO3- +2+2H+
MnO4 + 8H +5ē →Mn + 4H2O
Deoarece nitriții sunt descompuși de acidul sulfuric, iar acidul azotos
- - +
rezultat
NO2este +H 2O – parțial
oxidat 2ē → deNOoxigen,
3 + 2Hiar altă parte se descompune, încât o
parte din gazele rezultate se poate pierde, titrarea nu se execută direct, ci se
Deoarece nitriții
practică o determinare sunt descompuși de acidul sulfuric, iar acidul azotos rez
indirectă.
oxigen, iar altă parte se descompune, încât o parte din gazele rezultate se poate pi
2NaNO2 + H2SO4 =2HNO2+ Na2SO4
direct, ci se practică o determinare indirectă.
HNO
2NaNO + ½O2 2=SO
2 2+H
HNO
4 =2HNO
3 2+ Na2SO4
HNO2 += ½O
2HNO NO22 += NO
HNO +H3 2O
2
2HNO2 = NO2 + NO +H2O
Soluția-problemă primită de la profesor ce conține nitrit de sodiu se
trece cantitativ în balonul cotat și se adaugă apă distilată până la semn. Se
Soluția-problemă primită de la profesor ce conține nitrit de so
spală biureta cu apă distilată și se umple cu soluție de nitrit. (Atenție!!!
balonul cotat și se adaugă apă distilată până la semn. Se spală biureta cu a
Partea de jos a biuretei trebuie să fie asamblată cu un capilar care are lun-
soluție de nitrit. (Atenție!!! Partea de jos a biuretei trebuie să fie asambl
gimea de 10-12 cm cu scopul de a preîntâmpina oxidarea ionilor de nitrit
lungimea de 10-12 cm cu scopul de a preîntâmpina oxidarea ionilor de ni
cu oxigenul din aer în procesul de titrare. La titrare capilarul trebuie să fie
procesul
introdus de titrare.
în soluția La titrare capilarul
de permanganat de potasiutrebuie să fie introdus
și omogenizat în soluția de
încontinuu
cu o baghetă din sticlă.) În balonul de titrare cu pipeta cotată se ia o partetitrare cu
omogenizat încontinuu cu o baghetă din sticlă). În balonul de
alicotă
alicotă de soluție
de soluție standard
standard de permanganat
de permanganat de potasiu
de potasiu (10 mL) (10
și lamL)
ea seși la ea se
adaugă 10-15 mL de acid sulfuric (2N). Amestecul obținut se plasează pe și se încăl
sulfuric (2N). Amestecul obținut se plasează pe reșoul electric
60-70º.
reșoul Soluția
electric fierbintepână
și se încălzește se titrează cu soluție
la temperatura de nitrit
60-70º. adăugându-se
Soluția fierbinte porțiu
și omogenizând încontinuu cu bagheta de sticlă. Punctul
se titrează cu soluție de nitrit adăugându-se porțiuni mici de soluție de ni- de echivalență s
0,1 mL de titrant soluția devine incoloră.
trit și omogenizând încontinuu cu bagheta de sticlă. Punctul de echivalență
se atinge atunci când de la 0,1 mL de titrant soluția - devine incoloră.
-
C(1/5KMnO4) ∙ V(KMnO4) = C(1/2NO 2 ) ∙ V(NO )
C(1/5KMnO4) ∙ V(KMnO4) = C(1/2NO2 ) ∙ V(NO2-) 2
-

m(NO2-) = C(½NO2-) ∙ M(½NO -

32 2 )∙Vsol M(½NO2-)=
m(NO2-) = C(½NO2-) ∙ M(½NO2-)∙Vsol M(½NO2-)= 23 g/mol-echiv

1.4.2. Dicromatometria
Dicromatometria este o metodă redoximetrică ce folosește acțiunea
oxidantă a dicromatului de potasiu în mediu acid. Dicromatul de potasiu
este un agent de oxidare mai slab decât permanganatul de potasiu în mediu
acid. Soluţia de dicromat de potasiu1.4.2. Dicromatometria
prezintă următoarele avantaje: este un
standard primar, este stabilă la lumină,
1.4.2. este stabilă faţăfolosește
Dicromatometria
Dicromatometria este o metodă redoximetrică ce de diverşi compuşi
acțiunea oxidantă a dicr
organici
de şi
potasiu faţă
în de clor.
mediu acid. Dicromatul de potasiu este un agent de oxidare mai sla
Dicromatometria este o metodă redoximetrică ce folosește acțiunea oxidantă a dicromatu
permanganatul
de potasiu de+ potasiu
2- în mediu
în
acid.↔2Cr mediu
Dicromatul acid.
de de dicromat
Soluţia este un agent de de potasiu
oxidare prezintă
mai slaburm
Cr2O7este +14H
un + 6ē 3+
+ 7H O potasiu Eº=1,33
esteVstabilă
de
avantaje:
permanganatul destandard
potasiu primar,
în mediueste stabilă
2
acid. la lumină,
Soluţia de dicromat faţă deprezintă
de potasiu diverşi compuşi
următoar
şi faţă
La2-de
avantaje: pH>clor.
este 2un reacția decurge
standard primar, cu
esteviteză
stabilămică de laeste
la lumină, stânga la dreapta,
stabilă iar încompuşi organ
faţă de diverşi
+ 3+
Cr
şi O
faţă +14H
2 7 dealcalin
mediu clor. are + 6ēloc↔2Cr
mai + 7H
ușor 2O
reacția de Eº=1,33
la drepta Vspre stânga și din acest
2- + 3+
Cr 2O7 +14H + 6ē ↔2Cr + 7H2O Eº=1,33 Vde echivalență poate fi in-
motiv titrările se efectuează la pH=0-2. Punctul
La pH> 2 reacția decurge cu viteză mică de la stânga la dreapta, iar în mediu alcalin are loc
dicat
La pH>cude
reacția 2 ajutorul
la drepta
reacția indicatorilor
decurge viteză redox:
sprecustânga și dindedifenilamina,
mică acest motiv
la stânga acidul
titrările
la dreapta, N-fenilantrani-
iarseînefectuează la are
mediu alcalin pH=0-2.
loc maiPu
u
de la poate
lic, benzidina,
echivalență
reacția drepta fispre
naftidina stânga
etc.cu șiajutorul
indicat din acest motiv titrările
indicatorilor redox: se efectuează
difenilamina, la pH=0-2. Punctul
acidul N-fenila
echivalență poatedezavantaj
Principalul
benzidina, fi indicat
naftidina etc. cual ajutorul
utilizării indicatorilor
bicromatuluiredox: de difenilamina, acidul N-fenilantrani
potasiu în volume-
Principalul
benzidina, dezavantaj
naftidina etc. al utilizării bicromatului2-de potasiu în volumetrie constă în faptu
trie constădezavantaj
Principalul
în faptul că utilizării
atât reactantul (Cr2Ode ), cât şiînprodusul de constă
reacţieîn faptul că
reactantul
(Cr 3+
) au
2-
), al
(Cr2O2-7intense:
culori cât portocaliu
şi produsulbicromatului
derespectiv,
şi,
potasiu
reacţie7 (Cr 3+
) au
3+verde.
volumetrie
culori intense: portocaliu şi, r
reactantul
verde. (Cr2O7 ), cât şi produsul de reacţie (Cr ) au culori intense: portocaliu şi, respec
verde.
Problema practică nr.7 Problema practică nr.7
Problema practică nr.7
Determinarea
Determinareaconţinutului de fier prin
conţinutului metoda
demetoda
fier prindicromatometrică
metoda dicromatometrică
Determinarea conţinutului de fier prin dicromatometrică
I. Prepararea
I.I.
unei soluţii
Prepararea
Prepararea unei
desoluţii
dicromat
uneisoluţii dede
de potasiu
dicromat
dicromat
cu concentraţie
de potasiu
de potasiu
exactă
cu concentraţie
cu concentraţie exactă
exactă
Se recomandă prepararea soluției de dicromat de potasiu cu T(K2Cr2O7/
Serecomandă
Se recomandăprepararea
prepararea soluției
soluției de de dicromat de potasiu cu T(K 2Cr2O7/Fe)=0,0025
Fe)=0,0025 g/mL. dicromat de potasiu cu T(K 2Cr2O7/Fe)=0,0025 g/mL

== = =

deunde,
de
de unde,pentru
unde, pentru
pentru V=100
V=100
V=100 mLmL
mL

Dicromatul de potasiu recristalizat în prealabil și uscat la 150°C se cântărește exact în

Dicromatul de potasiu recristalizat33 înînprealabil și uscat la 150°C se cântărește exa
fiolă cu o balanță analitică și se trece cantitativ balonul cotat, se dizolvă, se aduce cu apă disti
fiolă cu o balanță analitică și se trece cantitativ
până la cotă și se omogenizează prin agitare. în balonul cotat, se dizolvă, se aduce cu apă
până la cotă și se omogenizează prin agitare.
II. Determinarea conţinutului de fier prin metoda dicromatometrică
 Dicromatul de potasiu recristalizat în prealabil și uscat la 150°C se
cântărește exact într-o fiolă cu o balanță analitică și se trece cantitativ în
balonul cotat, se dizolvă, se aduce cu apă distilată până la cotă și se omo-
genizează prin agitare.
II. Determinarea conţinutului de fier prin metoda dicromatometrică
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de dicromat
de potasiu, după care se aduce la nivelul zero. Soluția-problemă primită ce
conține ioni de Fe2+ se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 mL, se
aduce cu apă distilată până la semn și se omogenizează. În balonul de titra-
re se ia o parte alicotă (10 mL) de soluție de analizat, se adaugă 10 mL de
soluție de acid sulfuric (1 : 5), 5 mL de acid fosforic (85%) și 1-2 picături
de difenilamină. Soluția pentru titrare se diluează considerabil cu apă
distilată (până la 250-300 mL), pentru a reduce influența culorii verzi a
ionilor de Cr3+ asupra exactității fixării punctului de echivalență. Titra-
considerabil cu apă distilată (până la 250-300 mL), pentru a reduce influența cul
rea începe prin adăugarea a câte un mililitru de soluție de dicromat de
de Cr3+ asupra exactității fixării punctului de echivalență. Titrarea începe prin ad
potasiu. Punctul de echivalență se stabilește în momentul când soluția
mililitru de soluție de dicromat de potasiu. Punctul de echivalență se stabilește
își schimbă culoarea în albastru în prezența difenilaminei de la una-do-
soluția își schimbă culoarea în albastru în prezența difenilaminei de la una-două
uă picături de titrant. Se notează volumul soluției din biuretă. Această
Se notează volumul soluției din biuretă. Această operație se repetă încă de d
operație se repetă încă de două-trei ori și se calculează volumul mediu de
calculează volumul mediu de soluție de K2Cr2O7 consumat.
soluție de K2Cr2O7 consumat.
K2Cr2OK7 +Cr6FeSO 4 + 7H+
O + 6FeSO 2SO = Cr=2(SO
7H4 SO 4)3 +
Cr (SO ) 3Fe 2(SO
+ 3Fe (SO4))3 +
+K SO4++7H
K 2SO 7HO2O
2 2 7 4 2 4 2 4 3 2 4 3 2 4 2
2-Cr
O +14H + 6ē + 27H →2Cr
Cr2O7 +14H
2 7
2- +
+ 6ē →2Cr +
+ 7H O 2O 3+ 3+

Fe2+ –1ē →Fe3+

Fe2+ –1ē →Fe3+
După legea echivalenților se determină concentrația necunoscută a io-
Dupănilor
legea
de echivalenților
Fe2+. se determină concentrația necunoscută a ionilor de Fe2+.
C(1/6 KC(1/6 K Cr2O7) ∙2Cr
V(K Cr O7) = C(Fe
2+ 2+) ∙ V(Fe
) ∙ V(Fe2+) )
2+
2Cr2O72) ∙ V(K 2O
2 7) 2= C(Fe

m(Fe)=C(Fe2+) ∙ M(Fe) ∙ Vsol

m(Fe)=C(Fe2+) ∙ M(Fe) ∙ Vsol
1.4.3. Iodometria
Iodometria cuprinde metode bazate pe reacția dintre un oxidant și I-, în u
34
iod în cantitate echivalentă cu oxidantul, care este titrat cu soluție de tios
concentrație determinată. În iodometrie se folosește în calitate de indicator ami
 1.4.3. Iodometria
Iodometria cuprinde metode bazate pe reacția dintre un oxidant și I-, în
urma căreia rezultă iod în cantitate echivalentă cu oxidantul, care este titrat
cu soluție de tiosulfat de sodiu de concentrație determinată. În iodometrie
se folosește în calitate de indicator amidonul. În prezența iodului amidonul
formează complexul de incluziune de culoare albastră, iar în absența sa –
complexul incolor. Acest indicator este foarte sensibil, în prezența sa fiind
posibilă titrarea soluțiilor până la 10-3 mol-echiv/L (cu eroare de 1%).

Lucrarea de laborator nr. 5

Prepararea și standardizarea soluţiei de tiosulfat de sodiu
Stabilirea titrului soluției de iod cu o soluție de tiosulfat de sodiu de
concentrație cunoscută se bazează pe reacția: I2 + 2S2O32- → 2I- + S4O62-

I. Prepararea soluţiei standard secundar de tiosulfat de sodiu

Soluția de tiosulfat de sodiu este un standard secundar. Se prepară din
cristalohidratul Na2S2O3 ∙ 5H2O sau prin diluția soluției mai concentrate.
Problemă: De calculat masa de Na2S2O3 ∙ 5H2O necesară pentru a pre-
para 500 mL de soluție cu C(Na2S2O3)~0,05 mol/L .
m(Na2S2O3 ∙ 5H2O)=C(Na2S2O3) ∙ M(Na2S2O3 ∙ 5H2O) ∙ Vsol
m(Na2S2O3 ∙ 5H2O)=0,05 mol/L ∙ 248 g/mol ∙ 0,5 L = 0,62 g
Se cântărește la balanța tehnică cantitatea de Na2S2O3 ∙ 5H2O ~0,62 g și
se dizolvă proba în 500 mL de apă distilată. Aceste soluții sunt instabile.
Factorii care determină instabilitatea soluției sunt: CO2, O2 și microorga-
nismele.
CO2 dizolvat în apă descompune tiosulfatul conform reacției:
Na2S2O3 +CO2 +H2O → NaHCO3 + NaHSO3 + S, iar sulfitul acid format
ar consuma mai mult iod (creștere aparentă a titrului exprimat în tiosulfat).
NaHSO3 + I2+ H2O → NaHSO4 + 2HI
Oxigenul din aer oxidează parțial tiosulfatul conform reacției:
Na2S2O3 + ½O2 → Na2SO4 + S și prin aceasta scade concentrația în tio-
sulfat.

35
 Prezența unor microorganisme duce de asemenea la descompunerea
soluției de tiosulfat, micșorându-i titrul. Soluțiile de tiosulfat de sodiu se
Na2S2O3 +CO2 +H2O → NaHCO3 + NaHSO3 + S, iar sulfitul acid format ar consuma mai mult iod (creștere
păstrează în vase întunecate.
aparentă a titrului exprimat în tiosulfat).
NaHSO3 + I2+II. O → NaHSOsoluţiei
H2Prepararea 4 + 2HI standard primar de dicromat de potasiu
Oxigenul din aer oxidează parțial tiosulfatul conform reacției:
Titrul soluției de tiosulfat se poate stabili cu ajutorul unor substanțe
Na2S2O3 + ½O 2 → Na2SO4 + S și prin aceasta scade concentrația în tiosulfat.
etalon cu acțiune duce
Prezența unor microorganisme oxidantă asupralaiodurilor,
de asemenea de exemplu
descompunerea K2Cr2Omicșorându-i
soluției de tiosulfat, 7
chimic titrul.
pur, uscat în prealabil la 120-130ºC. Soluțiile
Soluțiile de tiosulfat de sodiu se păstrează în vase întunecate. preparate sunt foarte stabile.

II. Problemă:
Prepararea soluţieiDe calculat
standard primarcede dicromat
masă de dicromat de potasiu trebu-
de potasiu
ie cântărită la balanța analitică pentru a
Titrul soluției de tiosulfat se poate stabili cu ajutorul unor substanțeprepara
etalon100 mL deoxidantă
cu acțiune soluțieasupra
cu
iodurilor, C(1/6K
de exemplu2
CrK2O 2Cr)=0,0500
O chimicmol-echiv/L.
7 2 7
pur, uscat în prealabil la 120-130ºC. Soluțiile preparate fiind
foarte stabile.
Problemă: Dem(K Cr2ce
calculat
2
O7masă
)=C(1/6K Cr2Ode7)potasiu
de dicromat
2
∙ M(1/6K Cr2cântărită
trebuie
2
O7) ∙ Vsolla balanța analitică pentru a prepara
100 mL de soluție cu C(1/6K
m(K2Cr2O7)=20,0500 Cr O )=0,0500 mol-echiv/L.
2 7 mol-echiv/L ∙ 49,03 g/mol-echiv ∙ 0,1L =0,2452 g
m(K2Cr2O7)=C(1/6K 2Cr2O7) ∙ M(1/6K2Cr2O7) ∙ Vsol
m(K2Cr2O7)=Se0,0500 cântărește la balanța
mol-echiv/L ∙ 49,03 analitică
g/mol-echiv o probă de dicromat
∙ 0,1L =0,2452 g de potasiu și
Se cântărește la balanța
se trece analitică într-un
cantitativ o probă de dicromat
balon de de
cotat potasiu
100 șimL.
se trece cantitativproba
Se dizolvă într-unșibalon
se cotat de
100 mL. Se dizolvă proba și se aduce cu apă distilată până la cotă, apoi
aduce cu apă distilată până la cotă, apoi se omogenizează. Se recalculează se omogenizează. Se recalculează
concentrația soluției preparate, ținând cont de masa probei cântărite.
concentrația soluției preparate, ținând cont de masa probei cântărite.

III. Standardizarea soluției de tiosulfat de sodiu

III. 1) Se spalăsoluției
Standardizarea biuretadecutiosulfat
apă distilată
de sodiuși se clătește cu soluție de tiosulfat de
sodiu, după care se aduce la nivelul zero.
1. Se spală biureta
2) În cu apă
balonul dedistilată și se
titrare se ia clătește
o partecu soluțiede
alicotă desoluție
tiosulfatstandard
de sodiu,primar
după care se
aduce la de
nivelul zero.
dicromat de potasiu, se adaugă 10-15 mL de soluție de acid sulfu-
2. În balonul de titrare se ia o parte alicotă de soluție standard primar de dicromat de potasiu, se
ric (2N)
adaugă 10-15 și 7-10
mL de soluțiemLdede soluție
acid de(2N)
sulfuric iodură de potasiu
și 7-10 cu ω(KI)=20%.
mL de soluție de iodură de potasiu
3) Amestecul
cu ω(KI)=20%. obținut se acoperă cu o sticlă de ceas și se pune la întune-
3. Amestecul ricobținut
pentrusedesfășurarea reacției.
acoperă cu o sticlă de ceas și se pune la întuneric pentru desfășurarea
reacției.
4) După 5 min. sticla de ceas se spală atent cu apă distilată, colectând
4. După 5 min.
apelesticla de ceas în
de spălare se balonul
spală atent decutitrare,
apă distilată, colectând
și se mai adaugăapele de spălare
70-100 mL deîn
balonul de titrare și se mai adaugă 70-100 mL de apă distilată.
apă distilată.
5. Se începe titrarea prin adăugarea soluției de tiosulfat de sodiu până în momentul când soluția
devine de culoareaîncepe
5) Titrarea prin adăugarea
galbenă-pală soluției de tiosulfat de sodiu până
(culoarea paiului).
6. Se adaugă înlamomentul
amestecul când
titrat 5soluția
mL de devine
soluție de depap
culoarea galben-pală
de amidon (ω=0,5%).(culoarea
7. paiului).
Se continuă titrarea până la dispariția colorației albastre.
8. Se notează volumul soluției citit de pe biuretă.
9. Se repetă operația de titrare de două-trei ori.
10. Se determină concentrația soluției de tiosulfat
36 de sodiu.
K2Cr2O7 + 6KI + 7H2SO4 = Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 3I2 + 7H2O
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
 6) Se adaugă la amestecul titrat 5 mL de soluție de pap de amidon
(ω=0,5%).
7) Se continuă titrarea până la dispariția colorației albastre.
8) Se notează volumul soluției citit de pe biuretă.
9) Se repetă operația de titrare de două-trei ori.
10) Se determină concentrația soluției de tiosulfat de sodiu.
K2Cr2O7 + 6KI + 7H2SO4 = Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 3I2 + 7H2O
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
υ(1/6K Cr O ) = υ(1/2I ) = υ(Na S O3)
2
υ(1/6K2Cr 2 7
O ) = υ(1/2I2) =2 υ(Na2S2O23) 2
2 7

C(1/6K 2Cr
C(1/6K2Cr OO) ∙)V(K
2 27 7
∙ V(K
Cr Cr
O )O= C(Na
2 22 72 7
) = C(Na O3) ∙ 2V(Na
S O3)S∙2V(Na
2 2 2
S2O3) 2S2O3)

Problema practică nr.8

Problema practică
Determinarea nr.8
conţinutului de peroxid de hidrogen prin metoda
Determinarea conţinutului de peroxid de hidrogen prin metoda iodometrică
iodometrică
Se spală Se
biureta
spalăcubiureta
apă distilată
cu apăși se clătește și
distilată cuse
soluție de tiosulfat
clătește de de tiosul
cu soluție
sodiu, după care se aduce la nivelul zero. Soluția-problemă ce conține pe-
aduce la nivelul zero. Soluția–problemă ce conține peroxid de hidrogen se t
roxid de hidrogen se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 mL, se
cotat de 100 mL, se aduce cu apă distilată până la semn și se omogenizează. În
aduce cu apă distilată până la semn și se omogenizează. În balonul conic
ia o parte alicotă de soluție–problemă (10 mL), 10 mL de soluție de acid sul
Erlenmayer se ia o parte alicotă de soluție-problemă (10 mL), 10 mL de
iodură de potasiu. Balonul se acoperă și se lasă la întuneric pentru terminare
soluție de acid sulfuric (2N), 10 ml de soluție de iodură de potasiu. Balo-
nul conținutul
se acoperăbalonului
și se lasă laseîntuneric
titrează cu o soluție
pentru standardizată
terminarea deDupă
reacției. 2O3 până la o
Na2S5-10
min. conținutul balonului se titrează cu o soluție standardizată de Na2S2O3la dispariți
adaugă 5 mL de soluție de amidon și se continuă titrarea până
pânăselarepetă de 3-4
o culoare ori.
galben-deschis. Se adaugă 5 mL de soluție de amidon și
se continuă titrarea până la dispariția culorii albastre. Titrările se repetă de
H2O2 +2KI + H2SO4 = I2+ 2H2O + K2SO4
3-4 ori.
+
H22O
H +2H ++2ē
O22+2KI →2H
H2SO4
= I22+O2H2O + K2SO4
H
2I2-O–2ē
2
+2H
→I+2ē
+
2
→2H2O
2I- –2ē →I2
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
C(Na2S2O3) ∙ V(Na2S2O3)= C(½H2O2) ∙ V(H2O2)
37
=
 2I –2ē →I2
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI

C(Na 2SS2OO)3)∙ V(Na

C(Na
2 2 3
∙ V(Na S2)=
S 2O
2 2
O3C(½H
3
)= C(½H
2
2) ∙ V(H
O )2∙OV(H
2
O ) 2O2)
2 2

=
m(H O )= C(½H O ) ∙M(½H O ) ∙ V
m(H22O22)= C(½H2 2O2 2) ∙M(½H 2O2) ∙ Vsol
2 2 sol

1.4.4. Bromatometria
1.4.4. Bromatometria
Bromatometria cuprinde metode de determinare a diverselor substanțe,
Bromatometria
folosind bromatul cuprinde
ca oxidant. metodeeste
Ionul bromat de un
determinare a diverselor
oxidant puternic în substa
oxidant.
mediu Ionul bromatla este
acid, reducându-se un oxidant
Br , conform
- puternic
reacției: BrO3 în+ mediu
- acid,
6H +6ē→
+
Br reducându-s
-
+
- + -
3HBrO
2
O 3 + 6H +6ē→ Br + 3H 2 O
Bromatul nu reacționează cu Br- rezultat atâta timp cât în soluție se
Bromatul
găsește nu reacționează
reducătorul de determinat.cuCând Br- acesta
rezultat atâta
a fost timp cât
consumat, în soluție se
are loc
determinat. Când acesta a fost consumat are loc reacția:
reacția:
BrO33-- ++5Br
BrO - -
5Br + +
+ +6H6H→3→3
Br2 +
Br3H
2 +2O
3H2O
Apariția colorației galbene a soluției poate constitui o modalitate de
Apariția colorației galbene a soluției poate constitui o modalitate de de
determinare a punctului de echivalență.
echivalență.
Se prepară soluțiile folosind KBrO3 chimic pur, care este o substanță
Se prepară soluțiile folosind KBrO3 chimic pur, care este o substanță etalo
etalon.

Problema practică nr.9

Problema practică nr.9 29
Determinarea conținutului de rezorcină în preparate medicinale
Determinarea conținutului de rezorcină în preparate medicinale
Rezorcina (1,3-dihidroxibenzen) sub acțiunea Br2 trece în tribrom re-
zorcină: Rezorcina (1,3-dihidroxibenzen) sub acțiunea Br2 trece în tribrom rezorcină:

Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de tiosulfat de

Se spală
sodiu, după care biureta
se aduce cu apăzero.
la nivelul distilată
Probași se clătește rezorcină
ce conține cu soluțiecân-
de tiosulfat de
aduce la nivelul zero. Proba ce conține rezorcină cântărită la balanța analitică se
tărită la balanța analitică se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 mL
un balon cotat de 100 mL cu ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală de 3-4
cu ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală de 3-4 ori cu apă distilată,
pentru a trece în balonul cotat toate cristalele care pot rămâne. Se adaugă circa
pentrudina trece în balonul
volumul cotat
balonului toate
cotat, se cristalele careproba
solubilizeză pot rămâne. Se adaugă
și se aduce cu apă distilată p
omogenizează. În balonul conic Erlenmayer se ia o parte alicotă de soluție preparată
(10 mL), se adaugă 20 mL de soluție
38 de bromat de potasiu C=0,02 mol/L, 20 mL de
potasiu, 10 mL de soluție de acid sulfuric (ω=50%). Amestecul se agită și se lasă timp
acest amestec se adaugă 10 mL de soluție de iodură de potasiu, se agită energic și se las
circa 3/4 deSeapăspală biureta
distilată dincu apă distilată
volumul și se
balonului clătește
cotat, cu soluție proba
se solubilizeză de tiosulfat de so
aduce la nivelul zero. Proba ce conține rezorcină cântărită
și se aduce cu apă distilată până la semn, apoi se omogenizează. În balonul la balanța analitică se tr
conic Erlenmayer se ia o parte alicotă de soluție preparată ce conține re- de 3-4 o
un balon cotat de 100 mL cu ajutorul unei pâlnii. Fiola și pâlnia se spală
pentru
zorcină (10a mL),
trece se
înadaugă
balonul20cotat
mL toate cristalele
de soluție care pot
de bromat rămâne.C=0,02
de potasiu Se adaugă circa 3
din volumul
mol/L, 20 mL debalonului
soluție decotat, se solubilizeză
bromură de potasiu,proba
10 mL și de
se soluție
aduce cu deapă
aciddistilată pân
omogenizează. În balonul conic Erlenmayer se ia o parte alicotă de soluție preparată c
sulfuric (ω=50%). Amestecul se agită și se lasă timp de 15 minute. Apoi
(10 mL), se adaugă 20 mL de soluție de bromat de potasiu C=0,02 mol/L, 20 mL de so
la acest amestec se adaugă 10 mL de soluție de iodură de potasiu, se agită
potasiu, 10 mL de soluție de acid sulfuric (ω=50%). Amestecul se agită și se lasă timp de
energic și se lasă la întuneric timp de 10 minute. Se adaugă 2-3 mL de clo-
acest amestec se adaugă 10 mL de soluție de iodură de potasiu, se agită energic și se lasă
roform și iodul
10 minute. Seeliminat
adaugă 2-3 se mL
titrează cu soluție
de cloroform și standardizată
iodul eliminat se detitrează
tiosulfat de
cu soluție standard
sodiu. Titrările se repetă de 3-4 ori.
sodiu. Titrările se repetă de 3-4 ori.
KBrO3 ++ 5KBr
KBrO 5KBr+3H +3H2SO
SO4==3Br 3Br2++3K 3KSO2SO+ 4+3H3HO2O
3 2 4 2 2 4 2

Br22 + 2KI
2KI ==II22++2KBr
2KBr
II2 +
+ 2Na
2Na22SS22O
O33==Na
Na22SS4O
4O
+ 2NaI
6 6 + 2NaI

m(C6H6O2) = C(1/6C6H6O2) ∙M(1/6C6H6O2) ∙ Vsol

Activităţi de evaluare şi autoevaluare:

1. Descrieţi
Activităţi modalitatea
de evaluare de preparare, păstrare şi standardizare a solu-
şi autoevaluare:
ţiei de: modalitatea de preparare, păstrare şi standardizare a soluţiei de:
1. Descrieţi
a) permanganat
permanganat dedepotasiu;
potasiu;b)b)tiosulfat
tiosulfatdedesodiu.
sodiu.
2. Interpretați
Interpretațicerințele
cerințeleînaintate
înaintatefață
fațădedereacțiile
reacțiilefolosite
folositeînîntitrimetria
titrimetriaprin reacții d
Argumentați
3. prin reacții de prin exemple utilizarea metodelor permanganatometrice, dic
oxido-reducere.
iodometrice
3. Argumentațide analiză. Prezentați
prin exemple avantajele
utilizarea și dezavantajele
metodelor acestor metode.
permanganatome-
4. Indicați modalități de stabilire a sfârșitului reacțiilor
trice, dicromatometrice și iodometrice de analiză. Prezentați folosite în avan-
titrimetria redox.
5. Calculaţi potenţialul-redox pentru
tajele și dezavantajele acestor metode. cazul titrării a:
4. Indicați modalități de stabilire a sfârșitului reacțiilor folosite în titri-
30
metria redox.
5. Calculaţi potenţialul-redox pentru cazul titrării a:
a) 45 mL de soluţie FeSO4 C=0,1mol/L cu soluţie de K2Cr2O7 T=0,0049
g/mL la pH=0,95;

39
 b) 35 mL de soluţie KI C= 0,1 mol/L cu soluţie de K2Cr2O7 T=0,0049
g/mL la pH=1,6;
c) 40 mL de soluție de KMnO4 C=0,01 mol/L cu soluție de H2SO3
C=0,05 mol/L la pH=1;
d) 50 mL de soluție FeSO4 C=0,05 mol/L cu soluție de KMnO4 C=0,01
mol/L la pH=1;
e) 20 mL de KMnO4 C=0,02 mol/L cu soluție de NaNO2 C=0,025
mol/L la pH=2.
6. Determinați concentraţia molară a echivalentului, titrul T(KMnO4)
şi T(KMnO4/Fe) pentru 600 ml de soluţie care conţine 2,85 g de
KMnO4.
7. Calculați conținutul procentual al H2O2 în peroxid, dacă o probă ce
conține 2,500 g de peroxid de hidrogen a fost diluată într-un balon
cotat cu volumul de 500 mL. La titrarea a 25 mL de astfel de soluție
se consumă 18,72 mL KMnO4 cu C=0,1000 mol-echiv/L.
8. Determinați conținutul procentual de Ca2+ în proba de gluconat de
calciu (C12H22CaO14 ∙ H2O) analizată prin metoda permanganato-
metrică în mediu puternic acid, dacă la titrare s-au consumat 11,3
mL de soluție KMnO4 C=0,0996 mol-echiv/L.
9. Determinați conținutul procentual de alcool, dacă o probă cu masa
0,1254 g de alcool etilic a fost diluată și adusă la cotă într-un balon
cotat cu volumul 100 mL. Un volum de 10 mL din această soluție
s-a tratat în mediu puternic acid cu 16,1 mL de soluție K2Cr2O7
C=0,0970 mol-echiv/L. Excesul de K2Cr2O7 s-a titrat cu 5,2 mL de
soluție FeSO4 C=0,0956 mol/L.
10. Determinaţi partea de masă a H2O2 în soluţia iniţială, dacă la solu-
ţia acidulată de peroxid de hidrogen s-a adăugat un exces de soluţie
de iodură de potasiu și câteva picături ale unei sări de molibden
în calitate de catalizator. La titrarea iodului eliminat s-a consumat
22,40 mL de soluţie Na2S2O3 C=0,1010 mol/L.
11. Calculați conținutul procentual al fenolului în proba cu masa
5,5322 g de fenol tenhic care a fost dizolvată într-un balon cotat de
500 mL. O parte alicotă 10 mL de această soluție s-a tratat cu 50 ml
amestec de bromat-bromură C=0,0987 mol-echiv/L. Pentru titrarea
bromului eliminat s-au consumat 35,2 mL de tiosulfat de sodiu cu
C=0,0528 mol/L.

40
1.5. Titrimetria prin reacții cu formare de compuși coordinativi
Obiective:
- să evalueze modalitatea de efectuare a operației de titrare complexo-
nometrică și de alegere a indicatorului potrivit;
- să efectueze o operaţie de titrare având la bază o reacție cu formare de
compuși coordinativi;
- să estimeze rolul metodei complexonometrice la determinarea unor
specii în produse farmaceutice.

Metodele de analiză titrimetrică care se bazează pe reacții de formare

de compuși coordinativi constituie titrimetria complexonometrică. For-
marea compușilor coordinativi având la bază efectul de chelatizare, ceea
ce determină o stabilitate ridicată a complecșilor, se utilizează pentru sco-
puri analitice. Determinările complexonometrice se bazează pe formarea
de complecşi stabili şi solubili în mediu apos. Liganzii cei mai utilizaţi ca
titranţi sunt acizii aminopolicarboxilici, ale căror proprietăţi de coordina-
re sunt datorate grupărilor metilencarboxilice –CH2–COOH şi atomilor
de azot aminic. Acești liganzi sunt numiți complexoni. Complexonul III
este sarea disodică a acidului etilendiamino-tetraacetic (Na2EDTA) (notat
Na2H2Y sau H2Y2-). Este complexonul cu cea mai largă utilizare în practica
analitică şi este întâlnit sub diferite denumiri comerciale: versen, chelaton,
trilon B etc. Utilizarea ca titrant a complexonului III a permis elaborarea
unor metode de determinare a majorităţii ionilor metalici. În funcţie de
natura cationului şi de condițiile experimentale specifice, titrarea com-
plexonometrică a cationilor se poate efectua prin metode directe, metode
prin substituție și metode indirecte. Complexonul III reacţionează cu me-
talele divalente şi trivalente în raport de 1 ion metal : 1 ligand, conform
reacţiilor:
H2Y2− + M2+⇆ MY2− +2H+
H2Y2− + M3+⇆ MY− +2H+
Deoarece în urma reacţiei de complexare se pun în libertate ioni de hi-
drogen (creşte aciditatea mediului, scade pH-ul), pentru a preveni influen-
ţa pH-lui asupra stabilităţii complexonaţilor, titrările complexonometrice
se efectuează în soluţii tampon de pH, la pH-ul la care stabilitatea comple-
xonatului este maximă. Pentru evidenţierea vizuală a punctului de echiva-
lenţă în titrările complexonometrice se utilizează indicatori metalocromici
și indicatori redox. Intervalul de viraj al indicatorului complexonometric
41
trebuie să fie cuprins între limitele de pM corespunzătoare la (100-e)% și
(100+e)% reactiv adăugat (Anexa 3).

Lucrarea de laborator nr. 6

Prepararea și standardizarea unei soluţii de Trilon B
Prepararea soluției de Trilon B din titrsol
În practică soluțiile standard primar pot fi preparate din probe titrsol,
care reprezintă niște fiole de sticlă sudate ce conțin anumite cantități de
substanță în stare solidă sau în soluție. De regulă, titrsolul conține 0,1000
mol-echivalenți de substanță respectivă, fapt ce este indicat pe fiolă. La
prepararea soluției conținutul fiolei se trece cantitativ în balonul cotat, se
dizolvă și apoi nivelul volumului soluției se aduce la cotă. Soluția se agită
pentru omogenizarea substanței dizolvate în tot volumul ei.

Prepararea soluției de Trilon B din probe cântărite

Pentru preapararea soluției se utilizează complexonul III
(Na2H2Y∙2H2O).
M(Na2H2Y∙2H2O)=372,24 g/mol
Problemă: De calculat ce masă de Trilon B trebuie cântărită la balanța
tehnică pentru a prepara 500 mL de soluție cu C=0,025 mol/L.
m(Na2H2Y∙2H2O) =C(Na2H2Y) ∙ M(Na2H2Y∙2H2O) ∙Vsol
m(Na2H2Y∙2H2O) =0,025 mol/L ∙ 372,24 g/mol ∙ 0,5 L= 4,653 g
Se cântăresc 4,653 g Na2H2Y∙2H2O la balanța tehnică, se dizolvă în 500
mL de apă distilată și se omogenizează.

I. Standardizarea soluției de Trilon B

Pentru standardizarea soluției de complexon III se utilizează soluția
standard primar de sulfat de magneziu.
Problemă: De calculat ce masă de MgSO4∙7H2O trebuie cântărită la
balanța analitică pentru a prepara 100 mL de soluție cu C=0,025 mol/L.
m(MgSO4 ∙ 7H2O)=C(MgSO4) ∙ M(MgSO4∙7H2O) ∙ Vsol
m(MgSO4 ∙ 7H2O)= 0,025 mol/L ∙ 246,475 g/mol ∙ 0,1 L= 0,6162 g

42
 Sulfatul de magneziu heptahidrat recristalizat în prealabil se cântărește
exact într-o fiolă cu o balanță analitică și se trece cantitativ în balonul cotat,
se dizolvă, se aduce cu apă distilată până la cotă și se omogenizează.
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de Trilon B, după
care se aduce la nivelul zero. În balonul Erlenmayer cu capacitatea de 250
mL se trece cu pipeta cotată o parte alicotă (10mL) de soluție standard de
sulfat de magneziu, se adaugă cu cilindrul 5 mL de soluție tampon amoni-
acală și 0,03 g de indicator (negru de Eriocrom). Soluția se titrează până la
virajul culorii indicatorului de la roșul vinului la albastru, iar operația se
repetă de 3-4 ori. Se notează volumul consumat de complexon în caietul de
indicatorului de la roșul vinului la albastru, iar operația se repetă de 3-
laborator. Se calculează concentrația molară a complexonului III aplicând
complexon în caietul de laborator. Se calculează concentrația molară a
formula de calcul:
calcul:

indicatorului de la roșul vinului la albastru, iar operația se repetă de 3-4 ori. Se notează volumul consumat de
indicatorului
complexondeînlacaietul
roșul de
vinului la albastru,
laborator. iar operația
Se calculează se repetămolară
concentrația de 3-4 aori. Se notează volumul
complexonului consumat
III aplicând de de
formula
complexon
calcul: în caietul de laborator. Se calculează concentrația molară a complexonului III aplicând formula de
calcul: ProblemaProblema practică nr. 10 nr. 10
practică
a) Determinarea a) conținutului
Determinarea deconținutului de calciu complexonometric
calciu complexonometric
Preparatul medicinal
Problema practică nr. 10 Preparatul Calcii chloridum
medicinal (CaClchloridum
Calcii 2
∙6H2O) se (CaCl găsește2∙6H sub2O) se găs
Problema
formă practică
de nr.
higroscopice,
cristale bine
10 incolore higroscopice, solubilebine în apă.
solubile în Este
apă. Este
un un pre-
preparat antialer
a) Determinarea conținutului de calciu complexonometric
a) Determinarea
parat antialergic conținutului
și dechloridum
calciu complexonometric
hemostatic. Determinarea cantitativă a clorurii de
Preparatul cantitativă
medicinal Calcii a clorurii de 2O)
(CaCl 2 calciu
∙6H 2 O) se se sub
face
găsește sub prin
formă metoda
de cristale complexono
incolore
Preparatul medicinal
higroscopice, Calcii chloridum
bine solubile în apă. Este(CaClun2∙6H
preparatse antialergic
găsește șiformă de cristale
hemostatic. incolore
Determinarea
calciu se
higroscopice, face
bine prin
prezenţa
solubile metoda
în apă. complexonometrică.
soluţiei
Este tampon
un preparat amoniacale Indicatorul
antialergic și (pH eriocrom
cantitativă a clorurii de calciu se face prin metoda complexonometrică. Indicatorul eriocrom T în cu io
10-12)
hemostatic. T
formează
Determinarea
cantitativă
înprezenţa a soluţiei
prezenţa clorurii de calciu
soluţiei
tampon se faceamoniacale
tampon
amoniacale prin
(pH metoda
10-12) complexonometrică.
(pH
formează 10-12)
cu ionul Indicatorul
formează
de calciu cu
un eriocrom
ionul
compus de
T în
complex,
prezenţa soluţiei colorat
tampon în roz.(pH 10-12) formează cu ionul de calciu un compus complex,
amoniacale
calciu
colorat în un
colorat
roz. compus complex, colorat în roz.
în roz.
HO OH
H O2 OH 2

OH
OH
OH
OH OH OH OH OH O 2 OHCa 2 O
OH OH O Ca O
HO
N=N H2O 2 N=N H2O
N=N
N=N N=N
NaO S SO3Na NaO3S SO3Na
NaO3S 3 SO3Na NaO3S SO3Na
NaO3S SO3Na NaO3S
La titrarea cutrilon
LaLatitrarea trilon B înîn
reacţie intrăintră
mai întâi ionii de calciu din soluţie:
titrarea cucu
trilon B în B
reacţiereacţie
intră mai întâi mai
ionii întâi ionii
de calciu dinde calciu din soluţie:
soluţie:
CH2 - COONa CH2 - COONa
CH - COONa
N 2 La titrarea cu trilonNCH BCH
2în reacţie intră mai întâi ionii de cal
- COONa
2 - COO
N CH2 - COOH N CH2 - COO
CH2 CH2 - COOH
CH2 + Ca 2+ CH2
Ca+ + 2H
+
CH3 + Ca 2+ CH2 - CH COONa
2
CH Ca+ 2H CH2 - C
CH3 CH2 - COOH CH3
3
CH
N 2 - COOH N N CH2 - COO N CH2 - C
N CH2 - COONa CH2 - COOH N CH CH22--COO
COONa
CH2 - COONa
Apoi trilonul B leagăCHionul CH - COONa 2+ De aceea în punctul
2 de calciu din complexul2 calciu – indicator. CH
Apoi trilonul
de echivalenţă B leagă
soluţia ionul
capătă de calciu
culoarea din complexul
43 liber calciu
indicatorului +
Ca De aceea în punctul2
– indicator.
(albastru-violet).
de echivalenţă soluţia capătă CH3OHindicatorului liber (albastru-violet).
H2Oculoarea CH3
H2O OH2
2
CH2 - COOH CH
CH2 - COONa
- COONa
OH O N CH
Ca 2 - COO
NO O
2
OH O Ca N CH2 - COO N CH2
 N N CH2 - COO
CH2 - COOH
CH2 2+ CH2 +
+ Ca Ca+ 2H
CH3 CH3
CH2 - COOH
N CH2 - COO
Apoi trilonul CH2 B leagă ionul de calciu dinN complexul
- COONa calciu – indicator.
CH2 - COONa
De aceea în punctul de echivalenţă soluţia capătă culoarea indicatorului
Apoi trilonul B leagă ionul de calciu din complexul calciu – indicator. De aceea în punctul
liber (albastru-violet).
de echivalenţă soluţia capătă culoarea indicatorului liber (albastru-violet).
H2O OH2 CH2 - COONa
OH O Ca O N CH2 - COO
CH2 2+
N=N Ca
+ Tr B CH3
NaO3S SO3Na
N CH2 - COO
CH2 - COONa
OH OH OH
+ N=N

NaO3S SO3Na
33
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de Trilon B, după
care se aduce la nivelul zero. Soluția-problemă ce conține ioni de calciu se
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de Trilon
trece cantitativ într-un balon cotat de 100 mL, se aduce cu apă distilată până
la semn și sezero.
nivelul Soluția–problemă
omogenizează. Se măsoară ce cu
conține
pipetaioni de calciu
o parte alicotă se
(10trece
mL) cantitativ
mL, se aduce cuseapă
de soluție-problemă, distilată
trece pânăpentru
în balonul la semn și seseomogenizează.
titrare, adaugă 5 mL de Se măsoar
(10 mL) de soluție-problemă, se trece în balonul
soluție tampon amoniacală (NH4OH + NH4Cl) și 0,03 g de indicator. pentru titrare,
Soluția se adaugă
amoniacală
se titrează (NH4OH
cu complexon NHla4Cl)
III+până și 0,03
virajul g de
culorii indicator.
de la Soluția
roșul vinului la al-se titrează
virajul culorii de la roșul vinului la albastru. Din mai
bastru. Din mai multe titrări se stabilește volumul mediu de soluție de com- multe titrări se sta
soluție
plexon de complexon
III consumat III volumului
la titrarea consumatalicot
la titrarea volumului alicot de soluție-pr
de soluție-problemă.
C(H Y2-)∙ V(H Y2-) = C(Ca2+) ∙ V(Ca2+)
C(H22Y2-)∙ V(H
2 Y2-) = C(Ca2+) ∙ V(Ca2+)
2

m(Ca) C(Ca2+2+
m(Ca) ==C(Ca M(Ca)
)∙)∙M(Ca) ∙ V∙solVsol
b) Determinarea durităţii
b) Determinarea durităţii totale a apei
totale a apei
Duritatea,
Duritatea, unaunadintre
dintrecele
celemai mai importante
importante caracteristici
caracteristici ale apei,
ale apei, este este red
săruri de calciu şi magneziu care se găsesc în apă. Volumul
redată de cantitatea totală de săruri de calciu şi magneziu care se găsesc de complexon
probe
în apă. de apă
Volumul în prezenţa
de complexon indicatorului
consumat la 2+ eriocrom
titrarea unei T de
probe în apă
soluţie
în tampon
2+
cantităţii totale din ambii cationi (Ca
prezenţa indicatorului eriocrom T în soluţie tampon amoniacală cores- princip
şi Mg ), astfel încât acest
complexonometrice
punde cantităţii totale dina ambii
durităţii totale
cationi (Caa 2+apei. Reacțiile
şi Mg 2+
), astfelcare
încâtauacest
loc la titrare s
principiu
Mg2++stăH2laY2− ⇆ MgY
baza 2−
determinării
+ 2Hcomplexonometrice
+ a durităţii totale a
apei. Reacțiile care
2− au loc 2−
la titrare+ sunt:
Ca + H2Y ⇆ CaY + 2H
2+

Într-un balon de titrare se introduc 50 mL de apă din proba luată pentru a

soluție tampon amoniacală și440,1 g de indicator solid. Se titrează cu o s
complexon III până la culoarea albastră.
Problemă: Pentru titrarea a 50 mL de apă de robinet se consumă 7,25 mL
 m(Ca) = C(Ca2+)∙ M(Ca) ∙ Vsol
b) Determinarea durităţii totale a apei
Duritatea, una dintre cele mai importante caracteristici ale apei, este redată de
săruri de calciu şi magneziu care se găsesc în apă. Volumul de complexon cons
Mg2++ de
probe H2Yapă2−
⇆ MgY
în prezenţa
2−
+ 2H+ indicatorului eriocrom T în soluţie tampon amo
cantităţii
Ca2++ H2Y totale
2−
⇆ CaYdin 2−ambii
+ 2Hcationi
+ (Ca2+ şi Mg2+), astfel încât acest principiu stă
complexonometrice a durităţii totale a apei. Reacțiile care au loc la titrare sunt:
Într-un balon de titrare se introduc 50 mL de apă din proba luată pen-
Mg2++ H2Y2−⇆ MgY2− + 2H+
tru analiză, se adaugă 5 mL de soluție tampon amoniacală și 0,1 g de indi-
2− 2−
Ca 2+
+ H Y ⇆ CaYcu
cator solid. Se titrează
2 2H+ de 0,0250 mol/l de complexon III până
o+ soluție
Într-un balon
la culoarea de titrare se introduc 50 mL de apă din proba luată pentru analiză
albastră.
soluție tampon amoniacală și 0,1 g de indicator solid. Se titrează cu o soluție
Problemă: Pentru
complexon III pânătitrarea a 50 mL
la culoarea de apă de robinet se consumă 7,25
albastră.
mLProblemă:
de Trilon BPentru
cu C=0,0250 mol/L.
titrarea a 50 mL de De calculat
apă deduritatea
robinet setotală a apei.
consumă 7,25 mL de T
Duritatea totală a apei exprimată
mol/L. De calculat duritatea totală a apei. în milimoli echivalenți de calciu și
magneziu
Duritatea litru (faechivapei
pe totală = 1/2) poate fi în
exprimată calculată folosind
milimoli formula:
echivalenți de calciu și magneziu
poate fi calculată folosind formula:
[mmoli-echiv/L]

Activităţi de evaluare şi autoevaluare:

Activităţi
1. de evaluare
Interpretați şi autoevaluare:
cerințele înaintate față de reacțiile folosite în titrimetria prin re
compuși coordinativi. înaintate față de reacțiile folosite în titrime-
1. Interpretați cerințele
tria prin reacții
2. Argumentați princuexemple
formareutilizarea
de compuși coordinativi.
metodei complexonometrice de analiză.
și2.dezavantajele
Argumentațiacestei
prin exemple
metode.utilizarea metodei complexonometrice
de analiză.
3. Calculați Descrieți
partea de masăavantajele și dezavantajele
a magneziului acestei
în preparat. Ometode.
probă cântărită de su
masa 1,1256 gpartea
3. Calculați a fostdedizolvată într-un balonîncotat
masă a magneziului preparat. O probă
cu volumul 200cân-
mL. La 20 mL
s-a adăugat
tărită de 25 mLde
sulfat soluție decu
demagneziu masaB1,1256
Trilon g a fost dizolvată
cu C=0,0124 mol/L. Laîntr-
titrarea excesu
un balon
consumat 9,05cotat
mL cu soluție de200
de volumul mL.deLazinc
sulfat 20 cu
mLC=0,0102
de astfel de soluție
mol/L.
s-a adăugat 25 mL de soluție de Trilon B cu C=0,0124 mol/L. La
titrarea excesului de Trilon B s-au consumat 9,05 mL de soluție de
sulfat de zinc cu C=0,0102 mol/L. 34
4. Determinați conținutul procentual de Ca2+ în proba de gluconat
de calciu (C12H22CaO14 ∙ H2O) analizată complexonometric, dacă la
titrarea probei cu masa 1,0520 g la titrare s-au consumat 11,3 mL
de soluție de Trilon B cu C=0,0996 mol/L.
5. Calculaţi duritatea apei în: a) mmol-echiv/L; b) grade germane;
c) grade franceze. La titrarea a 50 ml de apă pentru determinarea

45
 durităţii totale s-au consumat 6,35 ml de soluţie de Trilon B cu
CM=0,0150 M.
6. Calculaţi conţinutul (mg/L) sulfaţilor în proba de apă. Pentru de-
terminarea conţinutului de ioni sulfat în apa minerală, la 150 mL de
apă s-au adăugat 25 mL de soluţie de clorură de bariu cu CM=0,1115
M. La precipitatul obţinut s-a adăugat un amestec de soluţie tampon
amoniacală şi complexonat de magneziu. Soluţia obţinută s-a titrat
cu 14 mL de soluţie de Trilon B cu C=0,0124 M.
7. Calculați concentrația molară a echivalentului ionilor Ca2+ și Mg2+ ce
determină duritatea totală a apei, dacă la titrarea unei probe de apă
cu volumul 20 mL s-au consumat 19,2 mL de soluție de Trilon B cu
C=0,0500 mol/L în prezență de negru de eriocrom și soluție tampon
amoniacală. La același volum de apă s-au adăugat 20 mL de soluție
de NaOH și 20 mL de soluție de Trilon B cu aceeași concentrație, iar
excesul de complexon s-a titrat cu 12,15 mL de soluție de clorură de
calciu cu C= 0,0485 mol/L.

1.6. Titrimetria prin reacții cu formare de combinații greu

solubile
Obiective:
- să indice modalități de stabilire a punctului de echivalență în metoda
titrimetrică de precipitare;
- să efectueze o operaţie de titrare având la bază o reacție cu formare de
combinație greu solubilă;
- să estimeze rolul titrimetriei de precipitare la determinări a speciilor
prezente în diferite sisteme farmaceutice.

Metodele titrimetrice bazate pe reacţii cu formare de precipitate permit

determinarea unei anumite substanţe prin titrare cu o soluţie de concentra-
ţie cunoscută a unui reactiv de titrare adecvat.Trebuie îndeplinite o serie de
condiții pentru ca metoda să fie aplicabilă:
- reacția trebuie să fie destul de rapidă și în același timp completă;
- reacția nu trebuie să se complice prin efecte de coprecipitare;
- în soluție trebuie să existe variații detectabile în jurul punctului de
echivalență;
- să se poată utiliza un indicator adecvat (Anexa 5).

46
 Problema practică nr.11
Determinarea clorurilor prin metoda Mohr
I. Prepararea soluției titrante de nitrat de argint
Soluțiile de nitrat de argint se folosesc pentru titrarea anionilor, în me-
todele titrimetrice bazate pe reacții cu formare de precipitate. Nitratul de
argint comercial nu întrunește în general condițiile unei substanțe titrime-
trice, întrucât conține unele impurități (argint metalic, substanțe organice
etc.). Din acest motiv substanța trebuie purificată.
Problemă: De calculat masa nitratului de argint necesar pentru a pre-
para o soluție cu V=500 mL și C(AgNO3) ~0,1 mol/L.
m(AgNO3) = C(AgNO3) ∙M(AgNO3) ∙ Vsol
m(AgNO3) =0,1 mol/L ∙ 170 g/mol ∙ 0,5 L = 8,5 g
Se cântăresc la balanța tehnică 8,5 grame de nitrat de argint și se solu-
bilizează în 500 mL de soluție de apă distilată.
II. Prepararea soluției standard de clorură de sodiu
Se calculează masa de clorură de sodiu necesară pentru a pregăti 100
mL de soluție standard cu C(NaCl)=0,1000 mol/L.
m(NaCl)=C(NaCl) ∙ C(NaCl) ∙ Vsol
m(NaCl)= 0,1000 mol/L ∙ 58,5 g/mol ∙ 0,1 L = 0,0585 g
Se cântărește la balanța analitică o probă de clorură de sodiu cu masa
0,0585 g, se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 mL, se dizolvă și se
aduce cu apă distilată până la cotă și se omogenizează.
III. Standardizarea soluției de nitrat de argint
Se spală biureta cu apă distilată și se clătește cu soluție de nitrat de ar-
gint, după care se aduce la nivelul zero. În balonul conic Erlenmayer se ia
o parte alicotă de soluție standard primar de clorură de sodiu (10 mL), se
adaugă 0,5-1 mL de soluție de cromat de potasiu de 5% (indicator pentru
fixarea punctului de echivalență) și se începe titrarea. Punctul de echivalență
se stabilește în momentul când se colorează în brun-cărămiziu în urma pre-
cipitării cromatului de argint. Operația se repetă, notându-se volumul nitra-
tului de argint consumat la titratrea probei de clorură de sodiu.

47
ea punctului de echivalență) și se începe titrarea. Punctul de echivalență se stabil
entul când se colorează în brun-cărămiziu în urma precipitării cromatului de argint. Operația s
du-se volumul nitratului de argint consumat la titratrea probei de clorură de sodiu.
ie!!! Soluția nu trebuie să fie acidă, întrucât în acest caz precipitatul Ag CrO4 , format cu ex
Atenție!!! Soluția nu trebuie să fie acidă, întrucât în acest 2caz preci-
pitatuldeAgasemenea,
O3 s-ar dizolva; soluția
CrO4 format nu trebuie
cu excesul să fie prea
de AgNO s-arbazică,
dizolva;deoarece în acest caz ar p
de asemenea,
. Din acestesoluția
motivenuse2trebuie
lucrează la valori de pH cuprinse între
3
6 și 10.
să fie prea bazică, deoarece în acest caz ar precipita Ag O.
2
Din aceste motive se lucrează la valori de pH cuprinse între 6 și 10.
O3 + NaCl = AgCl↓ + NaNO3
NO3 + K2CrO4 =AgNO
Ag2CrO
3
+ NaCl = AgCl↓ + NaNO3
4↓ + 2KNO3
2AgNO3 + K2CrO4 = Ag2CrO4↓ + 2KNO3
NO3) ∙ V(AgNO3) = C(NaCl)
C(AgNO ∙ V(NaCl)
) ∙ V(AgNO ) = C(NaCl) ∙ V(NaCl)
3 3

eterminarea cantitativă a clorurilor se realizează prin metoda Mohr, folosind ca in

Determinarea cantitativă a clorurilor se realizează prin metoda Mohr,
2O7 și estefolosind
utilizată pentru analiza NaCl, KCl și NaCl din soluția perfuzabilă de Na
ca indicator K2Cr2O7, și este utilizată pentru analiza NaCl, KCl și
enea, această
NaClmetodă se perfuzabilă
din soluția aplică la determinarea cantitativă
de NaCl. De asemenea, a metodă
această bromurilor (KBr, NaBr,
se aplică
etc.) la determinarea cantitativă a bromurilor (KBr, NaBr, CaBr , SrBr etc.).
2 2

IV. Determinarea
V. Determinarea clorurilor
clorurilor prin metodaprin metoda Mohr
Mohr
În balonul conic Erlenmayer se ia o parte alicotă de soluție-problemă ce
n balonul conic
conțineErlenmayer se ia(10
ioni de clorură o parte
mL), alicotă
se adaugă de0,5-1
soluție-problemă
mL de soluție ce conține ioni clor
de cromat
se adaugă de0,5-1 mL de soluție de cromat de potasiu de 5% (indicator
potasiu de 5% (indicator pentru fixarea punctului de echivalență) pentru
și se fixarea pu
chivalență)începe
și se titrarea.
începe Punctul
titrarea.dePunctul de se
echivalență echivalență
stabilește însemomentul
stabileștecând
în semomentul c
ează în brun-cărămiziu
colorează în brun-cărămiziu ca rezultat al precipitării cromatului de ar- de două
ca rezultat al precipitării cromatului de argint. Operația se repetă
du-se volumul
gint.nitratului
Operațiade seargint
repetăconsumat la titrarea
de două-trei probei analizate.
ori, notându-se volumul nitratului de
argint consumat la titrarea probei analizate.
O3 + Cl- = AgCl↓ + NO3-
NO3 + K2CrO4 =AgNO + Cl = AgCl↓ + NO3-
-
Ag2 CrO
3 4↓ + 2KNO3
2AgNO3 + K2CrO4 = Ag2 CrO4↓ + 2KNO3
C(AgNO ) ∙ V(AgNO ) = C(Cl- -) ∙36
V(Cl -)-
C(AgNO33) ∙ V(AgNO33) = C(Cl ) ∙ V(Cl )

m(Cl- ) = C(Cl- ) ∙ M(Cl) ∙V

m(Cl- ) = C(Cl- ) ∙ M(Cl) ∙Vsol
sol

Activităţi de
Activităţi deevaluare
evaluareşi autoevaluare:
şi autoevaluare:
1. Interpretați
1. Interpretați cerințele
cerințeleînaintate fațăfață
înaintate de reacțiile folositefolosite
de reacțiile în titrimetria
în titrimetria p
prin reacții cu formare
combinații greu solubile. de combinații greu solubile.
2. Calculați titrul, factorul de normalitate și titrul exprimat în iodură p
argint, dacă o cantitate de 0,1170 48 g de clorură de sodiu uscată până la m
după dizolvare, cu 10,3 mL de soluție AgNO3 în prezență de fluoresceină l
3. Determinați conținutul procentual de KBr în probă, dacă o probă cântă
2. Calculați titrul, factorul de normalitate și titrul exprimat în iodură
pentru soluția de nitrat de argint, dacă o cantitate de 0,1170 g de
clorură de sodiu uscată până la masă constantă se titrează, după di-
zolvare, cu 10,3 mL de soluție AgNO3 în prezență de fluoresceină la
pH=6-10 .
3. Determinați conținutul procentual de KBr în probă, dacă o probă
cântărită cu masa 0,2050 g s-a titrat în prezența cromatului de pota-
siu cu 9,7 mL AgNO3 C=0,0529 mol/L.
4. Calculați conținutul procentual de NaCl în probă, dacă o probă cu
masa 500 mg se tratează după dizolvare cu 10 mL de soluție AgNO3
C=0,1755 mol/L. Excesul de AgNO3 se titrează cu 14,2 mL de soluție
KSCN C=0,1006 mol/L.

49
 II. ANALIZA GRAVIMETRICĂ

Obiective:
- să relateze despre metodele gravimetrice de analiză;
- să descrie etapele şi operaţiile unei analize gravimetrice;
- să evalueze rezultatele unei analize gravimetrice realizate.

Gravimetria este o metodă clasică a analizei chimice cantitative în care

parametrul măsurat, cu ajutorul balanţei analitice, este masa unui produs
de reacţie. În principiu, specia de analizat este transformată într-un com-
pus de compoziţie chimică stabilă şi cunoscută, care este apoi separat de
celelalte componente ale probei şi cântărit. Pe baza relaţiei dintre masa pro-
bei luată în analiză şi masa compusului obţinut se calculează concentraţia
componentului de analizat. Analiza gravimetrică are numeroase aplicații
în analiza farmaceutică, atât la determinarea substanțelor anorganice, cât
și la determinarea substanțelor organice. Se aplică de asemenea cu bune re-
zultate la determinarea unor componente din amestecuri de substanțe, din
produse naturale etc. Pentru multe substanțe farmaceutice, produse vege-
tale sau preparate farmaceutice, se impune ca parametru de calitate „pier-
derea prin uscare”, ce stabilește masa compușilor volatili de orice natură,
pierdută în anumite condiții de temperatură, presiune și timp. Numeroase
substanțe organice se determină gravimetric prin precipitare cu un reactiv
adecvat, precipitatul obținut fiind apoi uscat până la masă constantă. De
exemplu, determinarea colesterolului se bazează pe proprietatea sa de a
forma complecși moleculari de adiție cu digitonina. Complexul obținut se
filtrează prin creuzet G4 și se usucă la 105ºC.
Alte aplicații ale gravimetriei în analiza farmaceutică sunt: determina-
rea pierderilor prin uscare, a reziduului la calcinare și a cenușii (conform
Eur. Farm.).

Problema practică nr.12

Determinarea conținutului apei de cristalizare într-o probă
de MgSO4 ∙7H2O
Principiul metodei de determinare a apei de cristalizare se bazează pe
eliminarea apei de cristalizare prin încălzire la o anumită temperatură, în
funcție de natura substanței.

50
 Scopul lucrării este determinarea numărului de molecule de apă de cris-
talizare, n, din formula cristalohidratului MgSO4 ∙ nH2O.
1. Aparatură şi reactivi
- creuzet de porţelan;
- trepied metalic;
- triunghi de porţelan;
- bec de gaz;
- cleşte de laborator ;
- exicator;
- balanţă analitică sau farmaceutică;
- spatule.
2. Algoritmul de lucru
_ Se calcinează creuzetul gol, pentru îndepărtarea umidităţii.
_ Se cântăreşte creuzetul gol; fie m1 masa acestuia.
_ Se introduce în creuzet proba de cristalohidrat (aproximativ 3-5 g).
_ Se cântăreşte creuzetul cu cristalohidrat; fie m3 masa acestuia.
_ Se calcinează creuzetul cu cristalohidrat până când nu se mai observă
evaporarea apei.
_ Se lasă la răcit în exicator.
_ Se cântăreşte creuzetul împreună cu sarea anhidră obţinută; fie m2
masa acestuia.
_ Se prelucrează datele.
Varianta 1
Deshidratarea cristalohidratului are loc după reacţia:
MgSO4·nH2O(s) → MgSO4(s) + nH2O(g)
Masa de cristalohidrat se obţine din diferenţa m3-m1;
masa de sare anhidră se obţine din diferenţa m2-m1;
masa de apă este m3-m2.
m3-m1 m2-m1 m3-m2
MgSO4·nH2O(s) → MgSO4(s) + nH2O(g)
M(MgSO4·nH2O) M(MgSO4) n·M(H2O)
M(MgSO4·nH2O) = M(Mg) + M(SO4) + 18n;
M(MgSO4) = M(Mg) + M(SO4); M(H2O)=18.

51
 M( MgSO4·nH
M(MgSO ·nH2O) O)==M(Mg)
M(Mg)++M(
M(SO SO4))++18n;
18n;
M( MgSO44·nH 22O) = M(Mg) + M(SO4)4 + 18n;
MgSO ) =M(Mg)
M(MgSO M(Mg)++M( SO4);); M(H
M(SO M(H2O)=18.
O)=18.
M(
M( MgSO44)4) == M(Mg) + M(SO 44); M(H2O)=18.
2

Oricare
Oricaredoidoi membri
membriai
doimembri aiexpresiei
expresieisese
seiau în considerare,
consideră, rezultatul
rezultatul este
esteidentic.
identic. Fie:
Oricare
identic. Fie:doi membri aiaiexpresiei
expresiei consideră,
se consideră, rezultatul
rezultatul este
este Fie:
identic. Fie:

Deunde
De underezultă
rezultăn:n:
Deunde
unde rezultă n:
rezultă n:

Varianta222
Varianta
Varianta

Serotunjește
Se
Se
Se rotunjește
rotunjește lala
rotunjeștennnnlala cel
cel
cel
cel mai
mai
mai
mai apropiat
apropiat
apropiat număr
număr
număr
apropiat întreg.
întreg.
întreg.
număr întreg.
Sescrie
Se
Se
Se scrieformula
scrie
scrie formulacristalohidratului.
formula
formula cristalohidratului.
cristalohidratului.
cristalohidratului.
Problema practică nr.13 3939
39
Determinarea aluminiului cu 8-hidroxichinolină
Oxina (8-hidroxichinolina), C9H6NOH, formează cu metalele com-
plecşi interni puţin solubili în anumite limite de pH. Astfel, hidrogenul
grupării hidroxilice poate fi substituit cu un echivalent de ion metalic (Al,
Mg etc.), perechea de electroni ai azotului formând o legătură coordinativă.
Elementele Cu, Bi, Cd, Al, Fe(III), Ni, Mn, Co, Zn, Ti se precipită cantitativ
din soluții conținând acid acetic și acetat; Mg se precipită din soluții amo-
niacale. Agentul de precipitare se utilizeză sub forma unei soluții alcoolice
cu 2÷4% oxină. Oxichinolinații metalici pot fi cântăriți direct după uscare

52
 în anumite limite de pH. Astfel, hidrogenul grupării hidroxilice poate fi substituit cu un ec
de ion metalic (Al, Mg etc.), perechea de electroni ai azotului formând o legătură coord
Elementele Cu, Bi, Cd, Al, Fe(III), Ni, Mn, Co, Zn, Ti se precipită cantitativ din soluții co
acid acetic și acetat; Mg se precipită din soluții amoniacale. Agentul de precipitare se utiliz
laforma unei soluții Calcinarea
cca 100÷150ºC. alcoolice cu la2÷4%
oxidoxină.
nu dăOxichinolinații metalici pot
întotdeauna rezultate fi cântăriți dire
bune,
uscare la cca 100÷150ºC. Calcinarea la oxid nu dă întotdeauna rezultate bune,
deoarece o parte din metal se volatilizează ca oxină metalică; se poate evitadeoarece o p
metal se volatilizează ca oxină metalică; se poate evita aceasta prin adăugare de acid oxalic s
aceasta prin adăugare de acid oxalic sau acid sulfuric, înaintea calcinării.
sulfuric, înaintea calcinării.
CuCualuminiu,
aluminiu, oxina
oxina reacţionează
reacţionează formând
formând următorul
următorul complex:complex:

Complexul intern format are un produs de solubilitate foarte mic (PS =10-43), dar pre
Complexul intern format are un produs de solubilitate foarte mic (PS
solubilitate bună în anumiţi solvenţi organici (alcool, cloroform). Oxinatul de aluminiu este
=10 -43
), darînprezintă
insolubil domeniuo solubilitate bună în
de pH = 4,2-9,8. anumiţi solvenţi
Precipitatul separat organici (alco- are o com
în acest interval
ol,stoechiometrică
cloroform). Oxinatul de aluminiu
şi se poate separa dineste practic
soluţii insolubil
apoase în domeniu
sub forma de
unui precipitat cristal
pH = 4,2-9,8.
molecule Precipitatul
de apă separatPentru
de cristalizare. în acest intervalluiare
separarea dino soluţie
compoziţie
apoasăstoe-
se poate folosi,
chiometrică
creşterea pH-ului, atât soluția
şi se poate separatampon
din soluţii cât şi soluția
acetat,apoase tampon
sub forma unui precipitatOxinatul de a
amoniacală.
cristalin, fără molecule de apă de cristalizare. Pentru separarea lui din220°C
este stabil din punct de vedere termic până la temperatura de aproximativ so- fără a-şi m
compoziţia.
luţie apoasă se poate folosi, pentru creşterea pH-ului, atât soluția tampon
acetat,
Modulcât
de şi soluția tampon amoniacală. Oxinatul de aluminiu este stabil
lucru
din punctOdeparte
vedere
dintermic
soluţiapână la temperatura
ce conține ioni de de aproximativ
aluminiu a cărei220°C, fără aproxima
concentraţie
a-şi modificaeste
presupune compoziţia.
diluată la cotă, astfel încât cei 100-150 ml de soluţie luaţi după diluare să
max. 0,1g de aluminiu . La soluţia slab acidă (pH = 4,5-9,5) de 100-150 ml adusă într-u
Modul de
Berzelius de lucru
400 ml se adaugă 15 ml de soluţie acetică de oxină 2% (3-4g de oxină la
O parte din
acidulată cu soluţia
puţin acid acetic şi apoi ioni
ce conține de aluminiu
neutralizată a cărei
cu amoniac) concentraţie
pentru 0,05g de Al2O3. Se în
la 70-80 °C, după care se îndepărtează flacăra şi se adaugă, sub
aproximativă se presupune că este diluată la cotă, astfel încât cei 100-150 agitare, picătură cu picătură o
de acetat de amoniu C=2 mol/L. Când apare o tulbureală, se întrerupe agitarea acetatul
ml de soluţie luaţi după diluare să conţină max. 0,1g de aluminiu. La solu-
încălzeşte uşor până când precipitatul care se formează devine cristalin. Se adaugă apoi 3
ţiasoluţie
slab acidă (pHde
de acetat = 4,5-9,5)
amoniu şidese100-150
menţine ml adusă
soluţia într-un pahar
cu precipitatul Berzelius
la 70-80°C încă 10 min. F
deprecipitatului
400 ml se adaugăse poate15 mllade
face soluţie
cald sau laacetică
rece pe deun oxină
creuzet2% (3-4 gPrecipitatul
filtrant. de oxină se spală, la
lacu100apăml, acidulată
fierbinte, apoi cu puţin
cu apă acid
rece acetic
până când şi apoi neutralizată
filtratul devine incolor. cuOperaţia
amoniac)de uscare se re
pentru 0,05g detimp
la 120-140°C Al2Ode3. 1-2
Se încălzeşte la 70-80apoi
ore; se cântăreşte °C, după care
oxinatul subse formă
îndepărtează
de Al(C9H6NO)3. C
filtrantşiseseeliberează
flacăra adaugă, subde precipitat cu un amestec
agitare, picătură format dintr-un
cu picătură o soluţievolum de acid
de acetat declorhidric 10
un volum de alcool.
amoniu C=2 mol/L. Când apare o tulbureală, se întrerupe agitarea aceta-
tului şi se încălzeşte uşor până când precipitatul care se formează devine
cristalin. Se adaugă apoi 35 ml de soluţie de acetat de amoniu şi se men-
ţine soluţia cu precipitatul la 70-80°C încă 10 min. Filtrarea precipitatului
40
se poate face la cald sau la rece, pe un creuzet filtrant. Precipitatul se spală,
la început cu apă fierbinte, apoi cu apă rece, până când filtratul devine

53
incolor. Operaţia de uscare se realizează la 120-140°C timp de 1-2 ore; se
cântăreşte apoi oxinatul sub formă de Al(C9H6NO)3. Creuzetul filtrant se
eliberează de precipitat cu un amestec format dintr-un volum de acid clor-
hidric 10-15% şi un volum de alcool.
Calculul şi exprimarea rezultatelor
Se alcătuiește schema Calculul şi exprimarea
stoechiometrică rezultatelor
și se determină factorul gravi-
Se
metric pentru analiza dată: alcătuiește schema stoechiometrică și se determină facto
Al → Al(C9H6NO)3 Al → Al(C H
9 6 NO) 3

Factorul gravimetric la determinarea aluminiului cu 8-hidroxichinoli-

na are valoarea de 0,0587.Factorul gravimetric la determinarea aluminiului cu 8-hidro
Se calculează masa aluminiului:
Se calculează masa aluminiului:
m(Al) = F ∙ m(Al(C9H6m(Al)
NO)3)= F ∙ m(Al(C9H6NO)3)

Activităţi de evaluare şi autoevaluare:

Activităţi de evaluare şi autoevaluare:
1. Explicați esența metodei de analiză
1. Explicați gravimetrică.
esența metodei de analiză gravimetrică.
2. Relatați despre etapele unei analize gravimetrice.
2. Relatați despre etapele unei analize gravimetrice.
3. Enumerați cerințele3.înaintate
Enumerațifațăcerințele
de forma de cântărire
înaintate față deînforma
analiza
de cântărire în
gravimetrică. 4. Formulați definiția factorului gravimetric și explicați sem
4. Formulați definiția factorului gravimetric
5. Calculați conținutulșiprocentual
explicați semnificația
al fierului lui.
într-un prepara
5. Calculați conținutulobținut 0,3989alg de
procentual fierului
Fe2O3într-un
. preparat, dacă
6. Determinați
din proba cu masa 0,5000 conținutul
g s-a obținut 0,3989procentual
g de Fe2Oal 3
. cobaltului într-un pr
6. Determinați conținutul procentual al cobaltului într-un preparatcu α-nitrozo
cu masa 0,2100 g după sedimentarea cobaltului
Co3O4 mostră
farmaceutic, dacă dintr-o cu masacu0,1012
masa g.0,2100 g, după sedimen-
7. Calculați conținutul
tarea cobaltului cu α-nitrozo-β-naftol, de MgSO
s-a obținut 4 ∙ 7H2O
sediment în proba tehnică,
calcinat
această
Co3O4 cu masa 0,1012 g. substanță s-a obținut Mg 2 P2O 7 cu masa de 0,1920 g
7. Calculați conținutul de MgSO4 ∙ 7H2O în proba tehnică, dacă produs
8. Calculați partea de masă a umidității unui din vegetal
până la masă constantă. Pierderile
proba cu masa 0,4285 g de această substanță s-a obținut Mg2P2O7de masă au alcătuit 0,390
cu masa de 0,1920 g. 9. Determinați conținutul procentual al azotului în substanța
apei higroscopice în substanța de analizat este egală cu 15%
8. Calculați partea de masă a umidității unui produs vegetal, dacă pro-
ba cu masa 3,0000 g s-a uscat până la masă constantă. Pierderile de
masă au alcătuit 0,3900 g.
9. Determinați conținutul procentual al azotului în substanța absolut
uscată, dacă partea de masă a apei higroscopice în substanța de ana-
lizat este egală cu 15%, iar a azotului – 4,25%.

54
 ANEXE
Anexa 1. Indicatori utilizați în titrimetria prin echilibre acido-bazice în
mediu apos

Intervalul Schimbarea culorii

Modul de utilizare
Indicatorul de viraj,
pentru 10 mL de soluție din în
pH
Acid picric 0 – 1,3 1-2 picături de soluție incolor galben
apoasă 1%
Albastru de timol 1,2 – 2,8 1-2 picături de soluție roșu galben
apoasă 1%
Tropeolină 00 1,3 – 3,2 1 picătură de soluție roșu galben
apoasă 1%
2,4-dinitrofenol 2,4 – 4,0 1-2 picături de soluție incolor galben
0,1% în alcool de 50%
Galben de dimetil 2,9 – 4,0 1 picătură de soluție 0,1% roșu galben
în alcool de 90%
Metiloranj 3,1 – 4,4 1 picătură de soluție roșu galben
apoasă 0,1%
Albastru de 3,0 – 4,6 1 picătură de soluție galben albastru-
bromfenol apoasă 0,1% violet
Albastru de 4,0 – 5,6 1 picătură de soluție galben albastru
bromcresol apoasă 0,1%
Roșu de metil 4,4 – 6,2 1 picătură de soluție 0,1% roșu galben
în alcool de 20%
Roșu de clorfenol 5,4 – 6,8 1 picătură de soluție galben roșu
apoasă 0,1%
Albastru de 6,2 – 7,6 1 picătură de soluție galben albastru
bromtimol apoasă 0,1%
p-nitrofenol 5,0 – 7,0 1-5 picături de soluție incolor galben
apoasă 0,1%

55
Roșu de fenol 6,4 – 8,0 1 picătură de soluție galben roșu
apoasă 0,1%
Roșu de cresol 7,2 – 8,8 1 picătură de soluție galben roșu
apoasă 0,1%
Naftolftaleină 7,3 – 8,7 1-5 picături de soluție roz- verde
0,1% în alcool de 70% galben
Tropeolină 000 7,6 – 8,9 1 picătură de soluție galben roșu-roz
apoasă 0,1%
Albastru de timol 8,0 – 9,6 1-5 picături de soluție galben albastru
apoasă 0,1%
Fenolftaleină 8,2 – 10,0 1-5 picături de soluție incolor roz-
0,1% în alcool de 70% zmeuriu
Timolftaleină 9,4 – 10,6 1 picătură de soluție 0,1% incolor albastru
în alcool de 90%
Galben de 10,0 – 12,0 1 picătură de soluție galben violet
alizarină apoasă 0,1%

56
 Anexa 2. Indicatori utilizați în titrimetria prin echilibre acido-bazice în
mediu neapos

Soluția Domeniul de Indicato-

Substanța Dizolvantul
titrată utilizare rul
p-hidroxi- Acetonă Metoxid Acid carboxilic, Soluție
azobenzen alcalin în fenol benzeni-
benzen- că 0,2%
metanol
Galben de metil Cloroform Acid Amine, Soluție
(p-dimetil- p-toluen- alcaloizi, cloro-
aminoazo- sulfonic în reserpină formică
benzen) cloroform 0,1%
Roșu-metil (acid Cloroform Acid Antihistamine, Soluție
p-dimetil- ami- Fenol+cloroform percloric în cafeină, fosfat în
no-azobenzen-o- +acetonitril dioxan de codeină, baze metanol
carboxilic) dioxan heterociclice, 1%
amine alifatice

Metil-volet Acid acetic Acid Amine, Soluție

(clorhidrat de glacial percloric în barbiturați baze în cloro-
pentametil-para- acid acetic organice benzen
roz-anilină) Acid acetic glacial
glacial+anhidridă Teobromină,
acetică dihidroxi-
propil-teofilină
Dioxan
Sulfonamide
Verde malachit Acid acetic Acid Alcaloizi, Soluție
(clorhidrat de glacial percloric în fenazonă 0,5%
tetrametil-di-p- acid acetic în acid
diaminofucsină) glacial acetic
glacial

Fenolftaleină Piridină Metoxid Sulfoamide, Soluție

(di-p-dihidroxi- de sodiu alcaloizi, acid 1% piri-
difenil-ftalidă) în benzen- barbituric și dină
metanol derivații săi

57
Albastru de Metanol Metoxid Alcaloizi Soluție
timol (timol- alcalin în metanol
sulfoftaleină) benzen 0,3%
Cloroform metanol Barbiturați

Hidroxid
Piridină de sodiu în Antihistamine,
metanol acizi polibazici
slabi
Metoxid
de sodiu în
piridină
Albastru de Cloroform Acid Antropină și alți Soluție
brom-fenol (te- p-toluen- alcaloizi clorofor-
trabrom-fenol- sulfonic în mică 1%
sulfo-ftaleină) cloroform

58
 Anexa 3. Schimbarea de culoare a indicatorilor redox în forma redusă
și în forma oxidată
Culoarea indicatorului
E, în V la
Indicatorul forma redusă
pH=0 forma oxidată Iox
Ired
Indigocarmin 0,12 incolor albastru
Safranina T 0,24 incolor roșu
Roșu-neutral 0,24 incolor roșu
Acid indigomonosulfonic 0,26 incolor albastru
Fenosafranina 0,28 incolor roșu
Acid indigodisulfonic 0,29 incolor albastru-roșiatic
Acid indigotrisulfonic 0,33 incolor albastru-roșiatic
Albastru-Nil 0,41 incolor albastru
Albastru de metilen 0,53 incolor albastru
Acid 1-naftol-2-sulfo- 0,54 incolor roșu
indofenolic
Acid difenilbenzidin-sulfonic 0,58 galben- violet
deschis
2,6-dibromofenol-indofenol 0,67 incolor albastru
Difenilamina 0,70 incolor albastru
Difenilbenzidina 0,70 incolor albastru-violet
2,4-diamino-difenilamina 0,70 incolor roșu
Acid difenilaminosulfonic 0,85 incolor albastru
p-nitrofenilamina 0,85 incolor albastru
o-toluidina 0,87 incolor albastru
Benzidina 0,92 incolor albastru
Erioglaucina 1,00 verde roșu
p-nitrodifenilamina 1,06 incolor violet
Acid N-fenilantranilic 1,08 incolor violet

59
 Anexa 4. Indicatori complexonometrici utilizați în analiza chimică

Ionii de
Indicatorul pH-ul optim Virajul indicatorului
analizat
Fe3+ 2,5 portocaliu / galben
Acid sulfosalicilic
Al 3+
6 *galben / roșu
Cr3+ 4,5 *galben / roșu
Ce3+ 5 galben-verzui / roșu-portocaliu
Calceina Ca 2+
12 galben-verzui / violet
Cromazurol S Cu 2+
6 albastru-verde
Al3+ 4 violet / portocaliu
Pb 2+
3,5-6,4 roșu / galben-verzui
Ditizonă
Sn 2+
4,4-4,8 *brun / oranj
Al3+ 4,6 *brun-violet / roz-roșu
Mg2+ 7-10 roșu / albastru
Ca 2+
10 roșu / albastru
Hg 2+
10 *albastru / roșu
Eriocrom negru T Ni2+ 10-11 *albastru / roșu
Mn 2+
10 roșu / albastru
Pb 2+
10 roșu / albastru
Cd2+ 7-10 roșu / albastru
Sr 2+
10 roșu / albastru
Cr 3+
9-10 roșu / albastru
Cu2+ 8 galben-verzui / violet
Zn2+ 8-9 galben / violet
Murexid
Ni 2+
10 galben / violet
Co 2+
10 galben / violet
Ca2+ 12 roșu / albastru-violet

60
Ftalein-complexon Ca2+ 11 roșu / cenușiu
Ba2+ 11 violet / incolor
Zn2+ 5-6 roșu / galben
1-(2-piridil-azo)-2- Cu2+ 3 roșu / galben-verde
naftol (PAN)
Cu2+ 5-6 roșu-violet / galben
Piridil-azo- Cu2+ 5 galben-verde
resorcinol (PAR)
Tiron Fe2+ 2,5 verde-galben
Cu2+ 10 albastru-violet
Zn2+ 10 albastru-violet
Violet de
Ni2+ 10 albastru-violet
pirocatechină
Mg2+ 10 albastru-verzui / purpuriu
Co2+ 10 verde-albastru / roșu
Mn2+ 10 verde-albastru / roșu-violet
Pb2+ 5,5 albastru / galben
Bi3+ 2,3 albastru / galben
Zn2+ 5-6 roșu-violet / galben
Al3+ 4,6 brun-violet / roșu-roz
Pb2+ 5-6 roșu / galben
Xylenol orange
Co2+ 5-6 roșu-violet / galben
Al3+ 5 *galben / roșu
Bi3+ 1-2 roșu / galben
Fe3+ 2 *galben / roșu

* Se adaugă un exces de agenți complexanți (ex. EDTA), apoi acest exces,

în mod indirect, se deduce prin adăugarea unui alt ion complexat (Zn2+, Cu2+,
Pb2+, Bi3+, Fe3+ etc.) cu viraj mai net.

61
 Anexa 5. Indicatori de adsorbție
Indicatorul Soluția indicatorului Titrarea la care se utilizează
Eozina Sare de sodiu în soluție Br-, I-, SCN- cu Ag +; Ag + cu
apoasă 0,5% Br -; Pb2+ cu MoO42-; SO42- cu
Pb2+
Fluorescina Sarea de sodiu (uranină) Cl-, Br-, I-, CN-, SCN-, CNO-,
soluție apoasă 0,2% sau SeCN-, SeO32- cu Ag +; Ag +
fluorescină 0,2% în etanol cu Cl-
Diclorofluoroesceină Soluție 0,05% în alcool Cl- cu Ag+
de 70%
Dibromofluoroes- Soluție 0,1% în NaOH PO43- cu Pb(CH3COO)2;
ceină Pb2+ cu NaOH
Diiodofluoroesceină Sare de sodiu în soluție Cl- , I- cu Ag +
apoasă 1%
Difenilamină Soluție 1% în H2SO4 conc. Cl-, Br- cu Ag +
Albastru de brom- Sare de sodiu în soluție Cl-, Br-, SCN- cu Ag+; Cl-, Br
fenol apoasă 0,1% -
, SCN- cu Hg22+; Hg22+ cu
Cl-, Br -
Roșu de metil Soluție 0,2% în alcool SO42- cu Ba2+; Zn2+ cu
[Fe(CN)6]4-; Cl- cu Ag +
Roșu de clorofenol Soluție 0,1% în alcool de Br-, I-, SCN- cu Ag+
20%
Alizarinsulfonatul de Soluție apoasă 0,1% Br-, SCN- cu Ag+; Pb2+ cu
sodiu (alizarina S) MoO42-
p-etoxicrisoidină Soluție alcoolică 0,2% Ag+ cu I-; I– cu Ag+
Rodamina 6G Soluție apoasă 0,2% Ag+ cu Br-
Tropeolina 00 Soluție apoasă 0,2% Cl– cu Ag+
Difenilcarbazida Soluție alcoolică 0,2% SCN- cu Ag+
Eriocrom negru T Soluție apoasă 0,2% Cl-, Br-, I-, SCN- cu Ag+

62
 BIBLIOGRAFIE

1. Apetroaei N., Apetroaei M. Chimie analitică aplicativă. București:

Ed. Tehnică, 1996.
2. Bibire N., Țânțaru G., Apostu M. Analiza chimică cantitativă a
substanțelor medicamentoase, vol. II. Iași: Performantica, 2009.
3. Dulman V. Bazele chimiei analitice. Iași: Tehnopress, 2004.
4. Fișel S., Bold A., Mocanu R., Sârghie I. Chimie analitică cantitativă.
Gravimetrie. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1973.
5. Holme D.J. Analitical Biochemistry, 3rd ed. Prentice Hall, 1998.
6. Julean I., Rotărescu A. Chimie analitică. Timișoara: Mirton, 1997.
7. Liteanu C., Hopârteanu E. Chimie analitică cantitativă. Volumetria.
București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1972.
8. Oprescu D., Chiriac V. Titrimetrie chimică. Timișoara: Mirton,
1998.
9. Pradyot Patnaik. Dean’s analitical chemistry. Mc Graw-Hille, 2004.
10. Revenco M., Sîrghie I., Chetruș P. Titrimetrie. Chișinău, 1998.
11. Settle F.A. Handbook of instrumental techniques for analitical che-
mistry. Prentice Hall, 1997.
12. Tița D. Chimie analitică cantitativă. Gravimetria. Timișoara: Mir-
ton, 1998.
13. Tița D. Chimie analitică cantitativă. Titrimetria. Timișoara: Mirton,
1998.
14. Vasiliev V.P. Chimie analitică, vol.I. Chișinău: Universitas, 1991.
15. Жерносек А.К., Талуть И.Е. Аналитическая химия для будущих
провизоров, часть 1, Учебное пособие. Витебск, 2003.

63
 Cuprins
Prefață................................................................................................................. 3
INTRODUCERE............................................................................................... 4
I. METODE TITRIMETRICE DE ANALIZĂ............................................... 5
1.1. Considerații generale........................................................................... 5
1.2. Titrimetria prin echilibre acido-bazice în mediu apos..................13
Lucrarea de laborator nr.1........................................................................13
Problema practică nr.1..............................................................................16
Problema practică nr.2..............................................................................17
Lucrarea de laborator nr.2........................................................................18
Problema practică nr.3..............................................................................21
1.3. Titrimetria prin echilibre acido-bazice în mediu neapos.............24
Lucrarea de laborator nr.3........................................................................25
Problema practică nr.4..............................................................................26
1.4. Titrimetria prin reacții redox............................................................27
1.4.1. Permanganatometria.................................................................27
Lucrarea de laborator nr.4........................................................................28
Problema practică nr.5..............................................................................31
Problema practică nr.6..............................................................................32
1.4.2. Dicromatometria.......................................................................33
Problema practică nr.7..............................................................................33
1.4.3. Iodometria..................................................................................35
Lucrarea de laborator nr.5........................................................................35
Problema practică nr.8..............................................................................37
1.4.4. Bromatometria...........................................................................38
Problema practică nr.9..............................................................................38
1.5. Titrimetria prin reacții cu formare de compuși coordinativi.......41
Lucrarea de laborator nr.6........................................................................42
Problema practică nr.10............................................................................43
1.6. Titrimetria prin reacții cu formare de combinații greu solubile..46
Problema practică nr.11............................................................................47
II. ANALIZA GRAVIMETRICĂ...................................................................50
Problema practică nr.12............................................................................50
Problema practică nr.13............................................................................52
ANEXE.............................................................................................................55
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................63

64
 Elena Stratulat, Mariana Dîru, Angela Sîrbu

INDICAȚII METODICE
la lucrările practice și de laborator la analiza chimică pentru
studenții specialității „Chimie biofarmaceutică”

Redactare – Ana Ferafontov

Asistenţă computerizată – Maria Bondari

Bun de tipar 05.12.2016. Formatul 60 x 84 1/16

Coli de tipar 4,0. Coli editoriale 2,6.
Comanda 80. Tirajul 65 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM
str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009