Principiul independenţei se aplică tuturor profesioniştilor contabili în practica liberă, indiferent de natura serviciului
prestat.In cazul executării unei misiuni de audit independenţa devine cea mai sigură garanţie că profesionistul
contabil şi-a îndeplinit misiunea în condiţii de integritate şi cu obiectivitate.
Componentele fundamentale ale independenţei sunt: independenţa de spirit(raţionamentul profesional) şi
independenţa în aparenţă (comportamentală)
Amenintari legate de intersul propriu (financiar – direct (dependent de onorarii, onorarii restante, teama
de a pierde clientul) si indirect)
Amenintari legate de autocontrol (implicarea auditorului in alte lucrari in cadrul aceleasi firme)
Familiarism sau increderea prea mare in client (testarea insuficienta a informatiei furnizate de client)
Cunoasterea de multa vreme a clientului
Personalitatea si calitatea clientului
Intimidarea de catre un client prea dominant, ceea ce impune expertul contabil sa actioneze in maniera
subiectiva.
Interesul propriu devine o ameninţare la adresa independenţei atunci când un cabinet, o societate sau membrii
acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau dacă un interes propriu al
acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv (exemple: participare financiară directă sau indirectă la
capitalul propriu, un împrumut sau o garanţie la sau de la un client, onorarii totale provenind de la un singur
client, relaţii de afaceri cu clientul, potenţială angajare ca salariat al clientului, onorarii neprevăzute în contractul
de audit).
Ameninţarea la adresa independenţei, legată de slăbirea autocontrolului, apare atunci când unul dintre membrii
cabinetului/societăţii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniului clientului şi astfel poate
exercita o influenţă semnificativă directă asupra nivelului de asigurare al angajamentului faţă de client(exemple:
un membru al cabinetului/societăţii care este sau a fost recent una din persoanele care a getionat patrimoniul
clientului, sau care a fost recent un angajat al clientului într-o poziţie din care poate exercita o influenţă
semnificativă asupra nivelului de certitudine).
Renunţarea la convingeri poate să apară atunci când cabinetul/societatea sau un membru al acestuia,
promovează opinia unui client până la punctul în care obiectivitatea sa este sau poate fi înţeleasă ca fiind
compromisă.Este cazul în care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia şi-au subordonat raţionamentul lor
profesional aceluia al clientului.
Manifestările de familiarism au loc atunci când, în virtutea unor relaţii strânse cu un client, cu cei care gestionează
patrimoniul sau cu angajaţii acestuia, cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine prea înţelegător
faţă de interesele clientului (un membru al cabinetului/societăţii are un membru de familie cu funcţie de
răspundere în întreprinderea clientului; un fost partener al cabinetului/societăţii gestionează patrimoniul clientului
şi are influenţă importantă asupra realizării obiectului contractului încheiat cu clientul, acceptarea de daruri, în
afară de cazul când valoarea acestora este nesemnificativă, de către membrii cabinetului/societăţii, de la client sau
de la persoanele care gestionează patrimoniul clientului).
72. Acţiuni de intimidare – ameninţare la adresa independenţei.
Acţiunile de intimidare au loc atunci când un membru al cabinetului/societăţii este implicat să acţioneze obiectiv şi
să exercite prudenţă profesională, prin ameninţări reale sau percepute, de la persoanele care gestionează
patrimoniul sau de la angajaţii clientului.
Natura măsurilor de protejare care urmează a fi aplicate va varia în funcţie de împrejurări.Aceste măsuri se impart
în trei categorii:
- măsuri de protejare create de profesie, legislaţie sau reglementări;
- măsuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul beneficiar al serviciilor
profesionale;
măsuri de protejare stabilite în cadrul propriilor sisteme şi proceduri ale cabinetelor/societăţiilor
- aprobarea sau ratificarea de către Adunarea generală a clientului, a numirii cabinetului/societăţii prestatoare de
servicii profesionale atunci când alte peroane împuternicite de client au semnat contractul;
nominalizarea angajaţilor competenţi ai clientului, împuterniciţi a lua decizii manageriale;
- procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegării obiective a angajaţilor pentru buna gestionare a
bunurilor şi valorilor;
- structura conducerii corporative a clientului, printer care şi comitetul de audit care asigură supravegherea
procesului de validare a informaţiilor şi situaţiilor financiare şi legătura cu cabinetul/societatea care prestează
servicii profesionale pentru client.
- politici interne şi proceduri de supraveghere a respectării aplicării politicilor şi procedurilor privind independenţa;
- politici şi proceduri care să permită identificarea intereselor sau relaţiilor dintre cabinete/societăţi şi membrii
acestora cu clienţii;
- politici şi proceduri privind monitorizarea evitării obţinerii veniturilor cabinetului/societăţii de la un singur client;
- modalitatea de folosire a diferiţilor parteneri şi echipe pentru prestarea unor servicii profesionale care reprezintă
părţi dintr-un contract încheiat cu un client;
- politici şi proceduri care să interzică membrilor cabinetului/societăţii şi altor persoane, care nu fac parte din
echipa de audit şi servicii conexe, să influenţeze rezultatul nivelului de asigurare angajat;
- comunicarea sincronizată a politicilor şi procedurilor cabinetului/societăţii, inclusiv orice schimbări ale acestora,
tuturor colaboratorilor şi angajaţilor, incluzând instruirea corespunzatoare şi formarea lor continuă;
- mijloace de a informa partenerii şi personalul de conducere al clienţilor şi al entităţilor lor raportoare că trebuie să
rămână independenţi faţă de cabinetul/societatea prestatoare de servicii profesionale;
- includerea suplimentară în echipă a unui profesionist contabil care să supravegheze lucrările efectuate sau pentru
a da recomandările necesare cerute. Această persoană ar putea fi angajată din afara
cabinetului/societăţii/grupului sau să fie cineva din interiorul lor, care nu a fost membru al echipei de audit şi
servicii conexe;
- consultarea unei terţe persoane, cum ar fi un comitet de administratori independenţi, un organism profesional de
reglementare sau un alt profesionist contabil;
- comentarea problemelor privind independenţa cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea
clientului;
- elucidarea, cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului, a naturii serviciilor prestate şi a
mărimilor onorariilor percepute;
- politici şi proceduri care să protejeze membrii echipelor de audit şi servicii conexe să nu ia decizii manageriale sau
să-şi asume responsabilităţi care, de drept, revin clientului;
- implicarea altui cabinet/societate pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din nivelul de asigurare al
angajamentului;
- implicarea altui cabinet/societate pentru realizarea din nou a serviciilor care nu necesită un nivel de asigurare
acordat clientului, în măsura în care acesta îşi asumă responsabilitatea serviciilor prestate;
- eliminarea unei persoane din echipa de audit şi servicii conexe, când are participări financiare personale care pot
crea o ameninţare la adresa independenţei.
Când măsurile de protejare a independenţei, arătate mai înainte, sunt insuficiente pentru a elimina sau reduce la
un nivel acceptabil ameninţările la adresa independenţei sau când cabinetul/societatea consideră necesar să nu
elimine activităţile, situaţiile sau interesele care creează ameninţarea, atunci singura măsură utilă va fi aceea de a
refuza contractul privind acordarea nivelului de asigurare angajat sau de a se retrage din acest contract.
Sanctiunile pot fi :
- avertisment
- suspendarea practicarii profesiei liberare pe o perioada de la 3 luni la un an sau mai mult in cadrul unei abateri
majore
- neacordarea vizei de practica
- retragerea calitatii de auditor.
77. Care este structura Codului etic naţional al profesioniştilor contabili din România?
Partea B si C: ilustreaza modul in care cadrul conceptual trebuie aplicat in situatii specific. Ele ofera exemple de
masuri de protective care ar putea fi adecvatepentru a solution amenintarile la adresa conformitatii cu principiile
fundamentale si, de asemena, ofera exemple de situatii in care nu sunt disponibile masuri de protective pentru a
solution amenintarile si, in consecinta, activitatea sau relatia care genereaza amenintarile trebuie evitata.
79. Obligaţiile etice ale expertului contabil în cursul unei misiuni de consultanţă fiscală.
Obligatii etice ale profesionistilor contabili in cursul unei misiuni de consultanta fiscala sunt:
sa propuna cea mai buna solutie in favoarea clientului cu conditia ca acesta sa fie efectuata cu
competenta
sa se asigure ca angajatorul sau clientul sunt constienti de limitele legate de serviciile si consultanta fiscala
si nu interpreteaza gresit exprimarea opiniei
sa se asigure ca declaratia fiscala este corect intocmita, conform informatiilor primite
sa consemneze intr-o nota sau o scrisoare consultanta fiscala sau opiniile referitoare la consecinta
materiala, date clientului
cand intalneste o eroare sau omisiune in declaratia fiscala a anului anterior, sau neinregistrarea sau
necompletarea declaratiei, el trebuie sa-l sfatuiasca pe client in legatura cu acest aspect. Daca acesta nu ia masuri
pentru corectarea erorii sa-l informeze pe acesta de necolaborarea in legatura cu acea declaratie.
80. Cum explicaţi responsabilităţile etice ale altor profesionişti utilizaţi în cadrul unei misiuni de audit de bază?
72. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 mii lei, capacitatea beneficiarã este de 1.000 mii lei,
rata neutrã de plasament (i) este de 11%, iar rata de actualizare (c) este de 25%. Valoarea întreprinderii prin
metoda bazatã pe goodwill este de:
k = 3 - 5 ani
V = ANC + GW
GW = k (CB – ANC * i)
GW = 4 (1000 - 8000 * 11%)
GW = 480
V = 8000 + 480
V = 8480
Raspuns: c)
172. Se dau urmãtoarele informatii despre o întreprindere: total active 150.000, din care cheltuieli anticipate
10.000; total datorii 75.000; diferente din reevaluare 50.000; capitaluri proprii 25.000. Determinati activul net
corijat al acestei întreprinderi.
- metoda substractiva
Ancorijat = Ta – Ch anticipate – Td
= 65.000
- metoda aditiva
= 65.000
207. Cum poate fi definitã valoarea rezidualã a unei afaceri inclusã în calculele de actualizare a cash-flow-urilor?
Valoarea reziduala - reprezinta suma neta pe care intreprinderea sconteaza sa o obtina in schimbul unui
bun, la finele duratei sale de utilizare, dupa deducerea tuturor costurilor de cedare prevazute.
unde:
CF = fluxul de numerar;
VR = valoarea reziduală.
Determinarea valorii reziduale se face predictiv pe baza unui cont de rezultate estimate la momentul T şi a unor
decizii privind utilizarea respectivelor rezultate.
VI. Administrarea si lichidarea intreprinderii (4 intrebari)
1. Asociaţii societăţii „X” au decis dizolvarea acesteia. Situaţia patrimoniului conform bilanţului contabil la data
începerii lichidării se prezintă astfel:
1 Construcţii 30.000 lei
2 Amortizarea construcţiilor 20.000 lei
3 Echipamente tehnologice 15.000 lei
4 Amortizarea echipamentelor tehnologice 10.000 lei
5 Materii prime 3.000 lei
6 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime 500 lei
7 Clienţi 2000 lei
8 Clienţi incerţi 700 lei
9 Ajustări pentru deprecierea clienţilor incerţi 400 lei
10 Conturi la bănci în lei 1.300 lei
11 Furnizori 7000 lei
12 Provizioane 1.250 lei
13 Capital subscris vărsat 11.000 lei
14 Rezerve legale 1.850 lei
Operaţiile de lichidare efectuate de lichidator au fost:
a) Construcţiile au fost vândute cu 11.000 lei, faţă de valoarea rămasă neamortizată de 10.000 lei;
b) Echipamentele tehnologice au fost văndute cu 7.000 lei faţă de valoarea rămasă neamortizată de 5.000 lei;
c) Materiile prime au fost vândute cu 2.850 lei faţă de valoarea de 2.500 lei;
d) În vederea încasării înainte de scadenţă a creanţelor certe au fost acordate sconturi în valoare de 100 lei;
e) Din suma clienţilor incerţi de 700 lei se încaseaza jumătate, restul fiind irecuperabile;
f) Pentru plata înainte de termen a datoriilor către furnizori, aceştia au acordat sconturi în sumă de 350 lei;
g) Cheltuielile efectuate cu lichidarea societăţii au fost în sumă de 900 lei.
Se cere:
Clienti 2.000
Banca 1.300
Vz constructie
461 = % - 13.090
7583 – 11.000
4427 – 2.090
Incasare constructive
5121 = 461 13.090
Descarcare gestiune
% = 212 – 30.000
2812 – 20.000
6583 – 10.000
Vz echip tehnologic
461 = % - 8.330
7583 – 7.000
4427 – 1.330
Incas cv echip
5121 = 461 – 8.330
Scoatere din gestiune
% = 2131 – 15.000
2813 – 10.000
6583 – 5.000
Vz materii prime
Trecere materii prime la marfuri
371 = 301 – 3.000
Vz materii prime
4111 = % 3.392
707 – 2.850
4427 - 542
Incasare cv materii prime
5121 = 4111 – 3.392
Descarcare gestiune
607 = 371 – 3.000
Anulare ajustare materii prime
391 =7814 – 500
Plata furnizori
404 = % 7.000
5121 – 6.650
767 - 350
Anulare provision
151 = 7812 – 1.250
D 456 C
11.000 11.000
296 1.850
786 3.360
4.128
16.210 16.210
D 5121 C
16.210 11.000
296
786
4.128
16.210 16.210
L 31/1990 Art 260 Lichidarea societatii trebuie terminate in cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru motive
temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
25. Care este termenul în care judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor de la afişarea raportului fiscal?
Judecatorul sindic va convoca adunarea creditorilor inmaxim 30 de zile de la afisarea raportului fiscal. Creditorii
pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii.
- Denumirea societatii , sediul social, elementele de identificare a acesteia (CIF , CUI, CNP); dupa caz
persoana imputernicita sa reprezinte societatea
- Declaratia cu privire la dreptul de proprietate sau garantii, daca este cazul, contrctul de ipoteca, dreptul
de garantie imobiliara, etc.
In sustinerea cererii de admitere a creantelor se vor depune copii dupa documentel justificative care atesta dreptul
de creanta, precum si dupa inscrisurile de unde rezulta garantiile si prioritatile
Investiţia poate fi privită ca o cheltuială pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obţine
bunuri şi servicii. Sunt acele renunţări la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unei speranţe al cărei suport
sunt tocmai resursele investite, cu alte cuvinte, sunt acele cheltuieli certe pentru venituri viitoare incerte
Noţiunea de investiţie are un sens larg şi unul restrâns. În sens restrâns, investiţiile sunt mijloace financiare
destinate achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată sau de capital fix pentru lărgirea şi modernizarea
producţiei. În sens larg, investiţiile înglobează atât cheltuielile cu procurarea mijloacelor de muncă, cât şi pe cele
destinate achiziţionării materiilor prime, materialelor, plata salariilor, precum şi pentru diverse operaţiuni bancare,
adică toate resursele financiare folosite în mod curent într-o unitate economică pentru finanţarea producţiei. Între
aceste două interpretări date noţiunii de investiţie există deosebiri esenţiale de conţinut. Astfel, definiţia în sens
larg include unele elemente de costuri specifice procesului de producţie şi suprapune noţiunea de investiţii cu cea
care poartă denumirea de cheltuieli de producţie. Cu toate acestea, între noţiunile prezentate există anumite
diferenţieri care rezultă din conţinutul material al investiţiei care se transformă întotdeauna în capital fix
comparativ cu cheltuielile de producţie care se transformă în produse şi servicii, dar există şi un aspect financiar.
Investiţiile sunt economiile făcute de o persoană fizică, juridică sau de
societate în totalitatea ei, rezultate ca excedent de venituri peste cheltuielile de consum şi care sunt plasate de
acestea pentru crearea, dezvoltarea, modernizarea capitalului fix în vederea obţinerii unui flux durabil de câştig
viitor.
Aceste interpretări date noţiunii de investiţie au în vedere investiþiile de capital, care sunt caracteristice şi
proiectelor de investiţii pentru lucrări de îmbunătăţiri financiare, specifice agriculturii.
Activitatea de investiţii, sub forma investiţiilor de capital, se concretizează, în majoritatea cazurilor, pe
bază de programe şi proiecte. Programele de investiţii, indiferent de nivelul la care au fost elaborate, au o arie de
cuprindere mai mare şi de cele mai multe ori, pentru implementarea lor este nevoie să fie detaliate în unul sau mai
multe proiecte de investiţii.
Proiectul de investiţii poate fi definit ca un ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o planificare
sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o combinaţie definită de resurse umane, materiale ş.a. provoacă o
dezvoltare economică, socială determinată. Aşadar, investiţiile pot fi definite ca reprezentând totalitatea
veniturilor economisite şi alocate pentru achiziţionarea de capital fix, respectiv pentru creşterea patrimoniului unui
agent economic, materializate în imobilizări corporale, imobilizări necorporale, imobilizări financiare în scopul
obţinerii unui flux de venit net pe o perioadă de timp cât mai mare.
12. Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea tradiţională a proiectelor investiţionale este indicele de profitabilitate
neactualizat. Care este modul de calcul şi conţinutul indicatorului?
Indicele de profitabilitate neactualizat (suma fluxurilor de numerar/ valoarea investitiei) – se calculeaza pentru
numarul de ani in care se va realiza investitia.
23. Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea bazată pe actualizare a proiectelor investiţionale este indicele de
profitabilitate. Care este modul de calcul şi conţinutul indicatorului, ţinând cont de faptul că cash-flow-rile
actualizate includ şi valoarea reziduală?
Se utilizeaza atunci cand doua sau mai multe proiecte necesita alocari de fonduri initiale inegale. El arata surplusul
de trezorerie actualizat pentru fiecare leu investit.
a - rata de actualizare
I - valoarea investitiei
26. Un proiect investiţional, cu o valoare totală a investiţiei de 11.445 lei şi cu o rată de actualizare de 20% prezintă
următoarea structură a fluxurilor de numerar:
An Cost investiţie Costuri de Total cost Total încasări Cash-flow anual net
exploatare
0 11.445 lei 6.420 lei 17.865 lei 8.520 lei -9.345 lei
Total 11.445 lei 38.760 lei 50.205 lei 56.500 lei 6.295 lei
Calculaţi valoarea actualizată netă şi apreciaţi fezabilitatea investiţională prin intermediul acestui indicator.
Valoarea actualizata neta se determina ca diferenta intre fluxurile de trezorerie viitoare si actualizate la rata
dobanzii de piata.
Bibliografie:
1. Negrilă Adrian, Proiectele investiţionale. Fezabilitate şi eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara, 2003
2. Porojan Dumitru, Bişa Cristian, Planul de afaceri, Ed. Irecson, Bucureşti, 2007
VIII. Analiza-diagnostic a intreprinderii (6 intrebari)
7. Analizați poziția financiară a unei întreprinderi din domeniul consultanței financiar‐contabile care prezintă
următoarea situație financiară:
Indicator 31.12.n
Imobilizări 2000
Stocuri 1000
Creante 20000
Disponibilități 300
Capitaluri proprii 20000
Datorii mai mari de un an 2000
Datorii de exploatare 1300
Datorii bancare pe termen foarte scurt 0
BILANT
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditatii curente
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de indatorare
b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobanda.
"Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta."
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit/ Cheltuieli cu dobanda = nr. De ori
a)Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul
exercitiului financiar
b)Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate
(Stoc mediu/ Costul vanzarilor) * 365
e)Viteza de rotatie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin
examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate
4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de
productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.
Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 2000
Producția vândută 40000
Producția stocată 1500
Subvenții de exploatare 10000
Cheltuieli cu materii prime 10000
Costul mărfurilor vândute 1200
Cheltuieli salariale 15000
Cheltuieli cu amortizarea 1000
Cheltuieli cu provizioane 200
Cheltuieli cu chirii 200
Cheltuieli cu asigurări sociale 2000
Impozite şi taxe 300
Venituri din dobânzi 200
Venituri din diferențe favorabile de curs valutar 200
Cheltuieli cu dobânzi 800
Cheltuieli cu provizioane financiare 100
Impozit pe profit 1300
16 Ch cu am si porviz 1.200
21 Venituri extraordinare 0
22 Ch extraordinare 0
Indicator u.m.
Imobilizări 1500
Stocuri 500
Creanțe 100
Disponibilități 100
Capitaluri proprii 700
Datorii financiare 500
Furnizori 500
Datorii salariale 300
Datorii fiscale si sociale 150
Credite de trezorerie 50
Cifra de afaceri 5000
Să se calculeze şi să se interpreteze duratele de rotație ale elementelor de activ şi pasiv circulant şi viteza de rotație
a activului circulant net .
Ca = 5.000
- Durata de achitare a obligaţiilor este determinată ca raport al obligaţiilor curente la cifra de afaceri ×360.
1.500/5.000 * 360 = 108 zile
Spre deosebire de aprecierile la primii doi indicatori în acest caz interesul agentului economic este de a utiliza un
nivel cât mai ridicat de capital atras înfinanţarea activităţii, respectiv de a realiza o durată cât mai ridicată.
Viteza de rotatie a Acn = Numar de rotatii ale stocului mediu de active circulante (capital circulant) ce au loc
pentru realizarea volumului desfacerilor (cifra de afaceri). Cu cat numarul de rotatii este mai mare, cu atat
activitatea este mai eficienta, deoarece, cu acelasi volum de active circulante, se poate realiza un volum mai mare
de desfacere de marfuri si un profit mai mare.
57. Analizați poziția financiară a unei întreprinderi din domeniul consultanței financiar‐contabile care
prezintă următoarea situație financiară:
Indicator 31.12.n
Imobilizări 2000
Stocuri 1000
Creante 20000
Disponibilități 300
Capitaluri proprii 20000
Datorii mai mari de un an 2000
Datorii de exploatare 1000
Datorii bancare pe termen foarte scurt 300
BILANT
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditatii curente
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de indatorare
b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobanda.
"Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta."
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit/ Cheltuieli cu dobanda = nr. De ori
a)Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul
exercitiului financiar
b)Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate
(Stoc mediu/ Costul vanzarilor) * 365
e)Viteza de rotatie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin
examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate
4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de
productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.
67. Analizati pozitia financiară pentru cei trei ani pentru care sunt mentionate informații financiare în
tabelul de mai jos pentru societatea comercială Turism, hoteluri, restaurante Marea Neagră S.A
SOLVABILITATE
Rata datoriei
Total active mai putin datorii curente nete (B) 339.370.521 225.267.770 217.858.311
Dobanda (B) 0 0 0
A/B- ori
Stocuri 0 0 0
Obligatii curente 2.807.528 2.687.857 918.246
Stocuri (A) 0 0 0
(A/B)*365- zile 0 0 0
Furnizori (A)
(A/B)*365- zile
Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 3000
Producția vândută 50000
Producția stocată 1500
Producția imobilizată 500
Subvenții de exploatare 10000
Cheltuieli cu materii prime 30000
Costul mărfurilor vândute 2900
Cheltuieli salariale 15000
Cheltuieli cu amortizarea 1000
Cheltuieli cu provizioane 200
Cheltuieli cu chirii 200
Cheltuieli cu asigurări sociale 2000
Impozite şi taxe 300
Venituri din dobânzi 200
Venituri din diferențe favorabile de curs valutar 200
Cheltuieli cu dobânzi 800
Cheltuieli cu provizioane financiare 100
Impozit pe profit 1300
16 Ch cu am si porviz 1.200
21 Venituri extraordinare 0
22 Ch extraordinare 0
Conceptele de control intern si audit intern, desi diferite, au o serie de elemente care le apropie si altele care le
diferentiaza, ceea ce creeaza suficiente confuzii chiar printre specialisti.
Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor entitatii economice în
scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a
acestuia.
Controlul intern este format din ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale , in vederea
administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace, care include structurile organizatorice , metodele si
procedurile
Auditul intern are urmatorul rol :
- Verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si managementul
acestuia, în conformitate cu prevederile legale;
- Evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre
conducerea unitatii în scopul cresterii eficientei activitatii entitatii economice;
- Evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru
cunoasterea realitatii din entitatea economica;
- Protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a
fraudelor si pierderilor de orice fel.
Controlul intern, datorita caracterului sau sistematic si atotcuprinzator, raspunde nevoilor de informare ale
managerilor, membrilor Consiliului de Administratie si ai Comitetului de Directie, precum si ale celorlalte persoane
care detin functii de conducere si de executie, favorizand dialogul dintre acstea, asigurand transparenta si
democratia.
Pe baza informatiilor furnizate de controlul intern, conducerea are posibilitatea sa-si fundamenteze mai judicios
deciziile manageriale referitoare la programele de activitate, la organizarea si coordonarea structuriilor entitatii, la
delimitatrea responsabilitatilor pe compartimente si pe persoanele implicate în efectuarea tranzactiilor si
operatiunilor respective si în consemnarea si prelucrarea informatiilor.
2. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Vinzari-Incasari pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si
a raportului intermediar, inclusiv.
3. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Achizitii-Plati pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a
raportului intermediar , inclusiv.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control intern care pot diminua
aparitia riscurilor respective.
c) Asigurarea ca toate materialele receptionate si transmise la alte departamente sunt correct inregistrate;
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control intern care pot diminua
aparitia riscurilor respective.
In contextul economic actual, companiile incep sa acorde o mai mare atentie administrarii eficiente a resurselor si
folosesc in acest scop, bugetele de venituri si cheltuieli - ca instrumente de management financiar, la nivel de firma
si la nivelul principalelor tipuri de activitati ale firmei.
Bugetul de venituri reprezinta estimarea financiara a vanzarilor de produse ale firmei, iar bugetul de cheltuieli
reprezinta estimarea financiara a consumului de resurse necesare realizarii obiectivelor firmei.
Pentru fundamentarea bugetului de venituri ale firmei trebuie sa se anticipeze si sa se ia in considerare volumul,
structura si valoarea vanzarilor firmei din mai multe perspective:
- venituri pe tipuri de produse;
- venituri pe zone si puncte de desfacere;
- venituri pe categorii de clienti.
Factorii care influenteaza dimensiunea generala a bugetului de venituri al unei companii sunt:
- obiectivele comerciale ale firmei si anume: cifra de afaceri, piata tinta si cota de piata;
- politicile comerciale ale firmei, cum ar fi politica de produse, de clienti, de preturi si de discounturi;
- conjunctura generala a mediului de afaceri.
Pentru fundamentarea bugetului de cheltuieli ale firmei trebuie sa se anticipeze costul resurselor necesare pentru
desfasurarea activitatii companiei in scopul obtinerii de venituri si profit.
si materiile prime;
- cheltuieli cu alte resurse materiale: combustibil, piese de schimb, obiecte de inventar, rechizite, alte materiale
consumabile;
a2) cheltuieli generate de achizitia de servicii de la terti:
- cheltuieli cu utilitatile: chirie, energie electrica, apa si canalizare, telecomunicatii, paza, colectare deseuri;
- cheltuieli cu alte servicii furnizate de terti: transport, cazare, intretinere si reparatii, asigurari, consultanta etc;
- cheltuieli cu protocolul si publicitatea;
a3) cheltuieli cu resursele umane:
- cheltuieli cu salariile
si asigurarile sociale;
- cheltuieli cu tichetele de masa si alte beneficii de personal;
- cheltuieli cu recrutarea;
-chletuieli cu pregatirea profesionala (training);
a4) cheltuieli specifice relatiei cu societatile bancare:
- cheltuieli cu serviciile bancare curente;
- cheltuieli cu dobanzile bancare si diferentele de curs valutar;
a5) cheltuieli specifice relatiei cu institutiile statului:
- cheltuieli cu impozitele si taxele locale pentru bunurile aflate in proprietatea firmei (terenuri, cladiri, mijloace de
transport)
- cheltuieli cu impozitul pe profit sau pe venit
b) bugete de cheltuieli dupa natura activitatii firmei:
b1) cheltuieli pentru activitatea de exploatare:
- cheltuieli cu activitatea de productie;
- cheltuieli cu activitatea de depozitare si distributie;
- cheltuieli cu activitatea de promovare, vanzare si servicii postvanzare;
- cheltuieli cu activitatile de suport general: contabilitate, informatica etc
b2) cheltuieli privind activitatea financiara a companiei:
- cheltuieli cu comisioanele bancare curente si pentru acordarea de credite;
- cheltuieli cu dobanzile pentru sursele de finantare bancare sau prin leasing;
c) bugete de cheltuieli dupa natura costurilor:
c1) bugete de cheltuieli fixe;
c2) bugete de cheltuieli variabile.
Factorii care influenteaza dimensiunea generala a bugetului de cheltuieli al unei companii sunt:
- strategiile manageriale, comerciale, investitionale, de resurse umane si financiare – prin care se urmareste
realizarea obiectivelor strategice si anuale ale firmei;
- politica de achizitii si calculatie a costurilor;
- politica de personal si de salarizare;
- politica de investitii, finantare si amortizare;
- politica de rentabilitate comerciala;
- politica de costuri fixe;
- conjunctura generala a mediului de afaceri.
La elaborarea si controlul bugetelor de venituri si cheltuieli ale companiei contribuie toata echipa manageriala si
specialistii in finantele firmei, care trebuie sa aiba o viziune comuna asupra afacerii, sa dezvolte un sistem integrat
de obiective, strategii si politici de firma, si sa administreze eficient resursele alocate.
30. Reguli de evaluare alternative a elementelor de bilant in conformitate cu Reglementarile contabile in vigoare.
Studiu de caz.
Periodic, entitatile reevalueaza imobilizarile corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, reflectand in
contabilitate rezultatele reevaluarii.
Daca entitatea a efectuat operatiunile de reevaluare a imobilizarilor corporale, ea tre- buie sa prezinte acest fapt in
notele explicative, impreuna cu:
– descrierea elementelor supuse reevaluarii;
– metoda utilizata pentru determinarea valorilor prezentate; si
– elementul (venit sau cheltuiala) recunoscut in contul de profit si pierdere (daca este cazul).
Reevaluarea imobilizarilor corporale are la baza valoarea justa calculata la data bilantului.
De regula, valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate de catre pro- fesionisti calificati in evaluare,
membri ai unui organism profesional in domeniu, recu- noscut national si international.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, amortizarea cumulata la data reevaluarii poate fi:
recalculata proportional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a
activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata (aceasta metoda este utilizata, deseori,
atunci cand activul este reevaluat prin aplicarea unui indice); sau
eliminata din valoarea contabila bruta a activului, situatie in care valoarea neta, determinata in urma
corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la nivelul valorii reevaluate a activului (aceasta metoda
este utilizata, deseori, pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata).
Daca in urma recunoasterii initiale ca activ imobilizat, valoarea acestuia este deter- minata pe baza reevaluarii,
valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, inlocuind costul de achizitie, costul de productie sau orice
alte valori atribuite inainte acelui activ. Regulile privind amortizarea vor fi aplicate activului imobilizat avand in
vedere valoarea acestuia, determinata ca urmare a reevaluarii.
Atunci cand ati reevaluat un element de natura imobilizarilor corporale, trebuie sa procedati la reevaluarea
simultana a tuturor elementelor din acea grupa de imobilizari corporale pentru a evita reevaluarea selectiva si
raportarea in situatiile financiare a unor valori formate din costuri si sume determinate la date diferite.
Fac exceptie de la aceasta regula situatiile in care nu exista o piata activa pentru acel activ.
O piata activa este o piata unde sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– elementele comercializate sunt omogene;
– pot fi gasiti in permanenta cumparatori si vanzatori interesati; si
– preturile sunt cunoscute de cei interesati.
O grupa de imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si utilizari simi- lare, aflate in exploatarea unei
entitati.
terenuri;
cladiri;
masini si echipamente;
nave;
aeronave etc.
Entitatile trebuie sa efectueze cu suficienta regularitate operatiunile de reevaluare, astfel incat valoarea contabila
atribuita imobilizarilor corporale sa nu fie diferita in mod substantial de valoarea justa determinata la data
bilantului.
In situatia in care un activ imobilizat dintr-o grupa nu poate fi reevaluat deoarece nu exista o piata activa, entitatea
va proceda astfel:
– daca activul imobilizat nu a mai fost reevaluat, acesta va fi prezentat in bilant la cost, mai putin ajustarile
cumulate de valoare;
– daca activul imobilizat a mai fost reevaluat, acesta va fi prezentat in bilant la valoarea reevaluata la data ultimei
reevaluari, mai putin ajustarile cumulate de valoare.
Dupa cum am mai prezentat, reevaluarea imobilizarilor corporale are ca finalitate inlocuirea valorii contabile nete
a acestora cu valoarea justa determinata la data reevaluarii. Diferenta dintre valoarea rezultata in urma
reevaluarii si valoarea la cost istoric trebuie sa fie prezentata ca un plus de valoare sau ca un minus de valoare.
Plusul de valoare va fi reflectat ca o rezerva din reevaluare, care constituie un subele- ment distinct in pozitia
„capital si rezerve” din bilant.
Indiferent daca valoarea rezervei a fost modificata sau nu in cursul exercitiului finan- ciar, entitatile trebuie sa
prezinte in notele explicative urmatoarele informatii:
diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;
sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului
financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer si temeiul legal al acestuia;
valoarea la data bilantului a diferentei dintre valoarea rezultata din reevaluare si costul istoric.
Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este capitalizat prin trans- ferul direct al acestuia in rezerve
(contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci cand reprezinta un castig
realizat. Castigul este considerat realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din
reevaluare.
Cu toate acestea, o parte din castig poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de catre entitate, caz in care,
valoarea rezervei transferate reprezinta diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate
si amortizarea calculata pe baza costului initial al activului.
Rezerva din reevaluare constituita cu ocazia reevaluarilor nu poate fi distribuita actionarilor sau asociatilor, direct
sau indirect, cu exceptia cazului in care activul imobilizat reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din
reevaluare reprezinta un castig efectiv realizat.
Ajustarile de valoare pentru activele imobilizate se determina in fiecare exercitiu financiar pe baza valorii atribuite
acestora pentru acel exercitiu financiar.
Un instrument financiar reprezinta orice contract care genereaza simultan un activ financiar pentru o entitate si o
datorie financiara sau un instrument de capitaluri pro- prii pentru o alta entitate.
1. O componenta a trezoreriei;
4. Un contract care va fi sau poate fi decontat cu instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii si este:
– un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obli- gata sa primeasca un numar
variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
– un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat in alt fel decat prin schimbul unei sume fixe de
numerar sau alt activ financiar pentru un numar fix din instrumentele de capital ale entitatii (instrumentele de
capital ale entitatii nu includ instrumente care sunt ele insele contracte pentru pri- mirea sau livrarea propriilor
instrumente de capitaluri proprii ale entitatii).
– cedarea de lichiditati sau a unui alt activ financiar unei alte entitati; sau
– schimbarea de active sau de datorii financiare cu alta entitate, in conditii care sunt potential nefavorabile pentru
entitate;
2. Un contract care va fi sau poate fi decontat in instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii si este:
– un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obli- gata sa livreze un numar variabil
din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau
– un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decat prin schimbul unei sume fixe de
numerar sau alt activ financiar in schimbul unui numar fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitatii
(instru- mentele de capitaluri proprii ale entitatii nu includ instrumentele care pot fi ele insele contracte pentru
primirea sau livrarea viitoare a propriilor instru- mente de capitaluri proprii ale entitatii).
Entitatile pot evalua instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, in situatiile financiare
consolidate, la valoarea justa.
valoarea de piata, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identi- fica o piata activa
(daca valoarea de piata nu se poate identifica pentru un instru- ment, dar poate fi identificata pentru
componentele sale sau pentru un instrument similar, valoarea de piata poate fi derivata din cea a
componentelor sale sau a instrumentului similar); sau
valoarea determinata pe baza unor modele si tehnici de evaluare general accep- tate, pentru
instrumentele pentru care nu se poate identifica cu o piata activa (astfel de modele si tehnici asigura o
aproximare rezonabila a valorii de piata).
Prin exceptie de la cerintele principiului prudentei, atunci cand un instrument finan- ciar se evalueaza in
conformitate cu regulile prezentate mai sus, modificarea valorii tre- buie sa fie inclusa in contul de profit si
pierdere.
Totusi, o astfel de modificare se include direct intr-o rezerva de valoare justa in ca- pitalul propriu, daca este
indeplinita una dintre urmatoarele conditii:
– instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire impotriva riscurilor (sis- temul de contabilizare a
acoperirii riscului permite ca unele sau toate modificarile
de valoare sa nu fie inregistrate in contul de profit si pierdere); sau
– modificarea de valoare se refera la o diferenta de schimb valutar aparuta la un ele- ment monetar care face parte
dintr-o investitie neta a entitatii intr-o entitate straina (prin investitie neta intr-o entitate straina se intelege partea
care revine entitatii raportoare din activele nete ale acelei entitati straine).
Modificarea valorii unui activ financiar disponibil pentru vanzare, altul decat un instrument financiar derivat, poate
fi inclusa direct in capitalul propriu, in rezerva de valoare justa.
Entitatea care a aplicat evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare va prezenta in notele explicative
urmatoarele informatii:
justificarea alegerii modelelor si tehnicilor de evaluare folosite pentru deter- minarea valorilor juste (daca
este cazul);
pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justa, modificarile de valoare incluse direct in
contul de profit si pierdere, precum si modificarile incluse in rezerva de valoare justa;
pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate, informatii privind aria si natura instrumentelor,
inclusiv termenii si conditiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul si certitudinea fluxurilor
viitoare de trezorerie; si
un tabel care sa prezinte modificarile rezervei de valoare justa aparute in cursul exercitiului financiar.