Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR

Specializarea Administrarea Afacerilor

Unitatea de învăţare 1

Noțiuni generale privind investițiile.

Reglementări naținale și europene privind
investițiile

Cuprins
Pagina
1.1. Introducere ................................................................................................ 15
1.2. Obiective ................................................................................................... 15
1.3. Rolul investițiilor în viața social-economică ............................................... 16
1.4. Conceptul de investiție .............................................................................. 17
1.5. Clasificarea investițiilor ............................................................................. 19
1.6. Reglementări naționale și europene privind investițiile ............................. 22
1.7. Rezumat .................................................................................................... 23
1.8. Test de autoevaluare ................................................................................. 24
1.9. Concluzii ................................................................................................... 26
1.10. Bibliografie obligatorie ............................................................................. 26

1.1. Introducere

Scopul acestei unități de învățare îl reprezintă formarea unei viziuni

generale cu privire la conceptul şi rolul investiţiiilor.
Cunoştinţe preliminare: Bazele contabilității, Bănci și
operațiuni bancare
Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la
bibliografia obligatorie; instrumente de scris, calculator şi acces
la internet

Durata de învăţare: 240 de minute

1.2. Obiective

Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice de

bază privind investițiile

Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, toţi studenţii vor putea să:

Pagina 8
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

 precizeze rolul investiţiilor în viaţa social-economică;

 enunţe diversele accepţiuni cu privire la definirea investiţiilor;
 definească investiţiile din urmatoarele puncte de vedere: din punct;
de vedere financiar, din punct de vedere contabil şi din punct de
vedere juridic;
 enumere criteriile de clasificare a investiţiilor;
 precizeze elementele care diferenţiază investiţia de plasament;
 menţioneze trăsăturile specifice ale investiţiilor;
 precizeze care sunt categoriile de investiţii.

1.3. Rolul investițiilor în viața social-economică

Într-un sistem economic, activitatea de investiţii joacă un dublu

rol: în primul rând agenţii economici declanşatori de acţiuni
investiţionale, care implementează diverse proiecte de investiţii, îşi
sporesc oferta de bunuri şi/sau servicii prin creşterea capacitaţii lor
productive, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând orice
proiect de investiţii va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare
conexe, amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilităţi etc) sau
aval (distribuitoare sau consumatoare a bunurilor şi serviciilor oferite).
Implicit va avea loc o creştere în lanţ a veniturilor la toţi agenţii
economici antrenaţi.
În plan social, investiţiile joacă rolul de regulator/compensator în
ocuparea forţei de munca, în îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Atragerea investiţiilor străine ca o activitate coerentă şi
deliberată, având o finalitate bine definită, presupune utilizarea unor
tehnici specifice între care un loc distinct îl ocupă acordarea de stimulente
financiare, fiscale şi de alta natură investitorilor. Cele mai răspândite sunt
stimulentele fiscale care includ reduceri de impozite, scutiri de impozite,
taxe de import sau export reduse. Stimulentele financiare oferite în
general în Europa de vest şi SUA, includ acordarea de sume cu titlu
gratuit pentru investiţii de capital, training, dezvoltarea amplasamentului
investiţiei şi a infrastructurii, credite cu dobândă redusă şi altele. Există şi
o a treia categorie de stimulente dificil de clasificat, care include o
varietate de forme, de la vânzarea la preţuri preferenţiale a terenului,
construirea unei clădiri, cererea unor căi de acces, asigurarea şcolarizării
şi acordarea de asistenta în recrutarea personalului, până la identificarea
unor şcoli internaţionale pentru copiii directorilor sau asigurarea
accesului la cuburile sportive, locale, pentru investitori. În cazul Europei
de Est însă, nu stimulentele sunt factorul hotărâtor în luarea de decizii de
a investi, ci alte aspecte cum ar fi: gradul de dezvoltare al bazei
industriale, evoluţia privatizării, stabilitatea politică, climatul

Pagina 9
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

macroeconomic, mărimea pieţei locale şi costul forţei de muncă. Din

punctul de vedere al luării deciziei de a investi, acordarea de stimulente
este importantă în doua momente: la formularea ideii de proiect când se
întocmeşte o listă scurtă de posibile variante pentru investiţie şi la faza
deciziei când se face practic o opţiune între mai multe variante.

1.4. Conceptul de investiție

În sens larg, prin investiţie se înţelege o cheltuială prezentă făcută

pentru a obţine un profit în viitor.
Noţiunea de investiţie (investissement – franceză, investment –
engleză; inversion – spaniolă; investion – germană) este sinonimă, din
punct de vedere lingvistic cu; alocare, plasare, dotare) şi prin extensie
ajungem la eforturi făcute acum în speranţa unor recompense viitoare.
Nu trebuie să confundăm investiţia cu plasamentul. În teoria şi
practica financiară plasamentul este o operaţie de finanţare (direct sau
indirect) a proiectelor. De el depinde repartizarea veniturilor create de
investiţie, dar condiţiile de plasament nu influenţează necesarul de
investiţii.
Trăsăturile specifice ale investiţiilor:
1. durata; orice proiect de investiţii are un ciclu de viaţă propriu,
caracterizat prin etape şi momente/jaloane bine definite şi pe
parcursul căreia parametrii economici ai proiectului au o evoluţie
proprie descrisă în tabloul de flux de numerar,
2. eficienţă – conform căreia, promotorul de proiect (agentul
economic declanşator) acceptă schimbarea unor disponibilităţi
prezente de resurse, în schimbul unei serii de efecte/încasări
viitoare care,în sumă totală absolută să fie superioare cheltuielilor
iniţiale,
3. riscul care decurge din evoluţia parametrilor proiectului şi dacă
cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil efectele sunt
numai speranţe.
Spre deosebire de alte concepte, noţiunea de investiţie pune
accentul pe domeniul de aplicaţie, pe conţinutul său.
Din punct de vedere financiar, investiţia reprezintă schimbarea
unei sume de bani prezentă şi certă, în speranţa obţinerii unor venituri
viitoare superioare, dar probabile: achiziţionarea unei maşini pentru
creşterea productivităţii muncii, construcţia unei uzine pentru creşterea
producţiei.
Din punct de vedere contabil, aceeaşi investiţie desemnează
alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care
va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare.

Pagina 10
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

Din punctul de vedere al politicii generale a întreprinderii

putem distinge două categorii de investiţii, fiecare din ele fiind rezultatul
unei anumite strategii de dezvoltare:
1. investiţii interne
2. investiţii externe
Investiţiile interne constau în alocarea capitalurilor pentru
achiziţia de active materiale şi nemateriale pentru dezvoltarea şi
perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie a bunurilor şi
serviciilor întreprinderii. Motivaţia realizării acestor investiţii de creştere
internă rezidă într-o strategie de specializare a producţiei şi de
consolidare a poziţiei pe piaţa de desfacere a bunurilor şi serviciilor sale.
Investiţiile externe constau în plasamente de capital pentru
creşterea participării financiare la formarea capitalurilor (proprii sau
împrumutate) ale altor societăţi comerciale. Strategia este de diversificare
a activităţii. Investiţiile externe, numite şi investiţii financiare, reliefează
şi mai bine conceptul de portofoliu de proiecte de investiţii ce
caracterizează activitatea investiţională a întreprinderii în ansamblul ei.
Din punct de vedere juridic, prin investiţii se înţelege: “activele
investite de către investitorii unei părţi contractante pe teritoriul
celeilalte părţi contractante în conformitate cu legile şi reglementările
aplicabile pe teritoriul ultimei”. În acest cadru investiţia cuprinde:
􀂃 bunuri mobile şi imobile şi alte drepturi reale: servituţi, sechestre,
ipoteci, gajuri etc;
􀂃 acţiuni,părţi sociale,orice alt fel de participare la societăţi;
􀂃 drepturi de creanţă sau orice alte drepturi de aceiaşi valoare
economică;
􀂃 drepturi de proprietate intelectuală: drepturi de autor, brevete,
know-how, goodwill, desene şi modele industriale, mărci de comerţ sau
de serviciu, alte drepturi similare recunoscute reciproc de către părţi;
􀂃 concesiuni de prospectare, extracţie şi exploatare a resurselor
naturale.
În concluzie, investiţia reprezintă o alocare permanentă de
capitaluri, în achizitia de active fizice şi/sau financiare, care să permită
desfăşurarea unor activităţi rentabile, superioare ratei normale de
rentabilitate acoperitoare pentru riscurile asumate.
Spre deosebire de activitatea de investiţii, care este creatoare de elemente
de activ, intreprinderea poate să desfăşoare şi activităţi de dezinvestiţie -
operaţii de renunţare la anumite active pentru a recupera resursele
angajate şi a le orienta spre alte destinaţii. Este o activitate “distructivă”
dar dacă resursele recuperate sunt reinvestite atunci suntem în situaţia
unei distrugeri creative. Nevoia de dezinvestiţie este efectul unei
activităţi/produs nerentabil. Cauzele pot fi diferite: comerciale (risc de
client ridicat), financiare (îndatorare excesivă, trezorerie puternic

Pagina 11
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

negativă), criză de maturitate în sector (produsul este uzat moral),

concurenţă puternică, restrângere voluntară sau accidentală de activitate
etc. Dacă este efectul unui eşec ea va deteriora imagine de piaţă a firmei.
Dezinvestiţia apare ca o recunoaştere a unor erori de evaluare de
concepţie, şi va fi necesar de măsuri drastice de redresare. Dacă este
planificată, dezinvestiţia devine pur şă simplu transpunerea în practică a
unei opţiuni de modificare a portofoliului de activităţi ale intreprinderii.
Sumele recuperate prin dezafectare pot fi folosite în alte scopuri:
investiţii în alte proiecte mai rentabile, plata datoriilor, cumpărări de
acţiuni, dividende ş.a.

1.5. Clasificarea investițiilor

Tipologia investiţiilor într-o întreprindere este de o mare

diversitate. Cea mai des întâlnită este investiţia tehnică privind achiziţia,
construcţia şi montajul unor maşini, utilaje, mijloace de transport. Alături
de aceasta se realizează investiţii umane în formarea personalului,
investiţii sociale (cum ar fi construcţia în întreprindere a unei cantine),
investiţii financiare în cumpărarea de titluri de participaţie la alte
societăţi comerciale, investiţii comerciale pentru publicitate şi reclamă.

LA NIVELUL DECIZIONAL AL UNEI SOCIETĂŢI

COMERCIALE SE OPEREAZĂ CU URMĂTOARELE CRITERII:

1. În raport cu obiectivul strategic deservit:

1. a) Investiţii de dezvoltare sunt acele cheltuieli destinate finanţării;
creşterii volumului producţiei, lansării de noi produse pe piaţă, sau
diversificării strategice prin abordarea de noi sectoare de activitate.
Proiectele de investiţii pentru lansarea de noi produse pe piaţă sau
diversificarea activităţii sunt de regulă mai riscante şi mai scumpe
deoarece pe lângă elementele materiale presupun şi acumularea de
cunoştinţe noi, cucerirea de noi segmente de piaţă.
1.b) Investiţii de raţionalizare sunt destinate în special;reducerii
costurilor şi/sau diminuării riscurilor. Reducerea costurilor este posibilă
prin implementarea unor măsuri de modernizare a echipamentelor de
producţie în scopul creşterii randamentelor (economii de materii prime)
sau a productivităţii muncii (economii de personal). Reducerea riscurilor
presupune măsuri de diversificare şi consolidare a surselor de
aprovizionare, fiabilizarea furnizorilor, etc.

Pagina 12
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

2. După destinaţia lor economică investiţiile se împart în:

2.1 Investiţii materiale sau investiţii corporale, industriale sau
comerciale care constituie activul fizic al firmei sub următoarele forme:
a) Realizarea de active corporale/mijloace fixe (equity investments)
şi elemente de activ circulant şi care se concretizează în bunuri şi
echipamente.
b) Investiţii în valori imobiliare (investments in real estate) :clădiri,
terenuri, etc.
Ele dau drept de proprietate investitorului respectiv.
2.2 Investiţii financiare care pot fi structurate astfel:
a) Investiţii cu venit fix în; certificate de depozit, conturi de
economii
b) Investiţii în titluri de valoare derivate (derivative securities)
tranzacţionate pe piaţa secundară (contracte de tip “options”, contracte de
tip “futures” încheiate pentru trei tipuri de active: mărfuri, valută, titluri
financiare de valoare).
c) Investiţi în titluri străine de valoare.
d) Investiţii pe piaţa valutară.
e) Investiţii pe piaţa monetară prin fonduri mutuale.
2.3 Investiţii imateriale (brevete, sau cheltuieli de publicitate, cu
studii).
Se deosebesc patru mari categorii de investiţii imateriale:
a. Investiţii în cercetare – dezvoltare
b. Investiţii de formare a personalului
c. Investiţii în proiecte de marketing
d. Investiţii de ameliorare a proceselor de producţie

LA NIVELUL DECIZIONAL AL PROIECTULUI SAU AL

UNITĂŢII OPERATIVE DE PRODUCŢIE:

1. După obiectivul urmărit prin realizarea proiectului;

a. investiţii productive care, la rândul lor pot fi grupate astfel:
􀂃 investiţii de expansiune, referitoare la crearea de noi capacităţi de
producţie,
􀂃 investiţii de menţinere ,care se referă la înlocuirea, reutilarea
capacităţilor de producţie existente,
􀂃 investiţii de modernizare care se fac cu scopul creşterii
performanţelor, tehnice, îmbunătăţirii randamentelor la echipamentele de
producţie existente,
􀂃 investiţii de inovare care au ca scop diversificarea activităţii
firmei.

Pagina 13
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

b. investiţii obligatorii care se fac cu scopul de a se respecta anumite

angajamente luate anterior faţă de alţi agenţi economici sau faţă de
proprii angajaţi, sau cu scopul de a se respecta anumite reglementări.
c. investiţii strategice care se fac în sfera cercetării-dezvoltării, sau
pentru ameliorarea climatului de muncă. Ele pot avea caracter ofensiv sau
defensiv şi trebuie să cunoaştem că această structurare a investiţiilor este
de mare utilitate în procesul de fundamentare a deciziilor de investiţii.
Investiţiile obligatorii şi cele strategice au, în sens economic vorbind, o
eficienţă economică indirectă, care se manifestă numai pe măsura
creşterii şanselor de reuşită a investiţiilor direct productive.

2. După gradul de risc pe care-l prezintă putem grupa investiţiile

astfel:
a. investiţii cu risc scăzut - în special investiţiile de menţinere și de
ameliorare;
b. investiţii cu risc sporit - în general cele mai riscante sunt
investiţiile de expansiune sau de diversificare.

3. După sursele de finanţare:

a. investiţii finanţate din sursele proprii ale întreprinzătorului,
b. investiţii finanţate din surse externe (autohtone sau străine),
c. investiţii finanţate prin alocaţii bugetare.

4. După rolul funcţional pe care-l joacă în cadrul proiectului

deosebim:
investiţii directe - sunt acele cheltuieli legate funcţional şi teritorial
de obiectivul care se edifică. Sunt consumurile de resurse investiţionale
care se materializează în obiectele de bază ale proiectului; secţii de
producţie, spaţii de depozitare, ateliere,etc care concură nemijlocit la
realizarea scopurilor proiectului ce se implementează,
investiţii colaterale - care sunt cheltuielile de resurse legate teritorial
şi funcţional de investiţia directă.
investiţii conexe sunt cheltuieli care se fac în ramuri sau domenii
conexe celui în care se implementează proiectul.

Din punct de vedere al domeniului de activitate vom avea:

􀂃 Investiţii în proiecte/lucrări publice cu caracter economic;
industrie, transporturi, comerţ, agricultură, turism etc;
􀂃 Investiţii în proiecte noneconomice: servicii administrative,
amenajări urbanistice, proiecte în domeniul cultural, învăţământ, sănătate,
apărare şi ordine publică, sport etc.

Pagina 14
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

După modul de finanţare a investiţiilor publice avem:

• Cu finanţare de la bugetul local sau bugetele locale.
• Finanţate din fondurile colectivităţilor locale sau prin sponsorizări
de la organizaţii umanitare, societăţi comerciale, alte persoane fizice sau
juridice rezidente în teritoriu.
• Finanţate pe bază de împrumuturi de la bănci autohtone sau pe piaţa
financiară externă (cu sau fără garanţie guvernamentală).

1.6. Reglementări naționale și europene privind

investițiile

Reglementări naţionale:
1. OU 85/2008
2. Legea nr. 78 / 2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 85/2008 privind
stimularea investiţiilor
Reglementări europene:
1. Regulamentul Consiliului Europei 659/1999
2. Regulamentul Comisiei Europene 1628/2006 al Comisiei din 24
octombrie 2006 care se refera la ajutoare pentru investiţiile
regionale
3. Regulamentul Comisiei Europene 1998/2006
4. Regulamentul Comisiei Europene 364/2004
5. Decizia Comisiei Europene nr. 3470/2007 privind adoptarea
Programului operaţional regional 2007-2013 (POR)
6. DIRECTIVA 2003/125/CE A COMISIEI din 22 decembrie 2003
privind modalităţile de aplicare a Directivei 2003/6/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte
prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiţii şi
menționarea conflictelor de interese
În ceea ce priveşte cadrul juridic al UE, investiţiile efectuate de
fondurile suverane în UE se supun aceloraşi reguli şi controale aplicabile
oricărei alte forme de investiţii, externe sau interne, respectându-se
principiile liberei circulaţii a capitalurilor între statele membre, precum şi
între statele membre şi ţările terţe, prevăzute la articolul 56 din Tratatul
CE.
Libera circulaţie a capitalurilor nu este absolută. Ca principiu
fundamental al Tratatului CE, aceasta poate fi reglementată, în două
privinţe, la nivel comunitar, în temeiul articolului 57 alineatul (2): în
primul rând, Comunitatea poate adopta, cu majoritate calificată, măsuri
privind libera circulaţie a capitalurilor din ţări terţe, atunci când acestea
implică investiţii directe. În al doilea rând, nu este exclus ca la nivel

Pagina 15
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

comunitar să se poată introduce – prin decizie unanimă – măsuri care

restricţionează investiţiile directe.
Regulamentul privind concentrările economice permite statelor
membre să adopte măsurile necesare în vederea protejării intereselor lor
legitime, altele decât cele concurenţiale. Măsurile respective trebuie să fie
necesare, nediscriminatorii şi proporţionale, precum şi compatibile cu alte
dispoziţii ale legislaţiei comunitare.
În ceea ce priveşte legislaţia naţională, statele membre dispun de
instrumente interne care ar putea fi utilizate pentru a controla şi a impune
anumite condiţii investiţiilor fondurilor suverane sau oricăror alţi
investitori; statele membre pot, de asemenea, să adopte măsuri noi, în
măsură să răspundă unor eventuale necesităţi specifice, atât timp cât
aceste măsuri sunt compatibile cu tratatul, proporţionale şi
nediscriminatorii şi nu contravin obligaţiilor internaţionale.
Curtea Europeană de Justiţie a formulat recomandări privind
modalitatea în care statele membre pot adopta aceste măsuri naţionale în
deplină compatibilitate cu dispoziţiile tratatului, subliniind că motivele
strict economice nu pot justifica niciodată obstacole interzise prin tratat.
De asemenea, Curtea a formulat criterii pentru evaluarea
proporţionalităţii sistemelor de autorizare: acestea trebuie să aibă drept
obiectiv protejarea interesului general legitim şi să prevadă termene
stricte pentru exercitarea dreptului de veto; activele sau deciziile vizate
privind gestionarea trebuie să fie menţionate în mod explicit, iar criteriile
stabile şi obiective ale sistemului să facă obiectul unui control
jurisdicţional eficace1.
În ultimul rând, există posibilitatea de supraveghere şi control, în mod
permanent, a comportamentului fondurilor suverane în calitate de
investitori, prin intermediul cadrului de reglementare, care oferă un
instrument eficace pentru protejarea intereselor publice, indiferent cine
deţine activele. Acesta este, în special, cazul industriilor de reţea.

Sarcină de învăţare

Prezentați asemănările și deosebirile dintre reglementările naționale și

europene referitoare la investiții.

1.7. Rezumat

1
A se vedea, de exemplu, hotărârea din 4 iunie 2002, cauza C-503/99,
Comisia Europeană/Belgia, punctele 48-52.
Pagina 16
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

În cadrul acestei unități de învățare au fost prezentate aspecte referitoare

la rolul investițiilor în viața social-economică, prezentarea conceptului de
investiții și a principalele criterii de clasificare a acestora întâlnite în
literatura de specialitate din domeniu. Ultima parte a acestei prime unități
de învățare prezintă reglementările naționale și internaționale privind
investițiile.
Cuvinte cheie: investiții, clasificare, rol, reglementări naționale,
reglementări europene

1.8 Test de autoevaluare

(Răspunsuri la pag. 111)

Încercuiţi varianta corectă:

PUNCT 1.
1. Atragerea investiţiilor străine presupune utilizarea unor tehnici
specifice şi anume:
a) acordarea de stimulente financiare
b) acordarea de stimulente fiscale
c) acordarea de stimulente de altă natură investitorilor
d) a) + b) + c) + d)
2. Din punct de vedere financiar, investiţia reprezintă:
a) schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă, în
speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile
b) alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea
unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli
de exploatare
c) plasamente de capital
d) activele investite de către investitorii unei părţi
contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante în conformitate cu
legile şi reglementările aplicabile pe teritoriul ultimei
3. În raport cu obiectivul strategic deservit investiţia se clasifica în:
a) investiţii de dezvoltare; investiţii de raţionalizare
b) investiţii materiale sau investiţii corporale, industriale
sau comerciale; investiţii financiare; investiţii imateriale
c) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii
strategice
d) investiţii cu risc scăzut; investiţii cu risc sporit
4. După destinaţia lor economică investiţiile se împart în:
a) investiţii de dezvoltare; investiţii de raţionalizare
b) investiţii materiale sau investiţii corporale, industriale
sau comerciale; investiţii financiare; investiţii imateriale

Pagina 17
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

c) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii

strategice
d) investiţii cu risc scăzut; investiţii cu risc sporit
5. După obiectivul urmărit prin realizarea proiectului, investiţiile se
clasifică în:
a) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii
strategice
b) investiţii cu risc scăzut; investiţii cu risc sporit
c) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii
strategice
d) investiţii directe; investiţii colaterale; investiţii conexe.
6. După rolul funcţional pe care-l joacă în cadrul proiectului
deosebim:
a) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii
strategice
b) investiţii cu risc scăzut; investiţii cu risc sporit
c) investiţii productive; investiţii obligatorii; investiţii
strategice
d) investiţii directe; investiţii colaterale; investiţii conexe.

PUNCT 2.

1. După sursele de finanţare, investiţiile se clasifică în:

a) investiţii finanţate din sursele proprii ale
întreprinzătorului; investiţii finanţate din surse externe (autohtone sau
străine);
b) investiţii de dezvoltare; investiţii de raţionalizare
c) investiţii finanţate prin alocaţii bugetare; investiţii
colaterale
d) investiţii obligatorii; investiţii strategice
2. Trăsăturile specifice ale investiţiilor sunt:
a) durata, eficienţa şi riscul
b) sursa de finanţare şi tipul investiţiei
c) contractul, perioada şi penalităţile
d) termenul de recuperare a investiţiei, suma investită
3. Investiţia poate cuprinde:
a) bunuri mobile şi imobile şi alte drepturi
reale
b) acţiuni,părţi sociale,orice alt fel de
participare la societăţi
c) drepturi de proprietate intelectuală
d) a) + b) + c)

Pagina 18
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

4. Dezinvestiţia reprezintă operaţia de renunţare la anumite

active pentru a recupera resursele angajate şi a le orienta spre alte
destinaţii.
a) adevărat
b) fals
5. Regulamentul privind concentrările economice permite
statelor membre să adopte măsurile necesare în vederea protejării
intereselor lor legitime, altele decât cele concurenţiale.
a) adevărat
b) fals
6. Investiţiile obligatorii:
a) se fac în sfera cercetării-dezvoltării, sau
pentru ameliorarea climatului de muncă
b) se fac cu scopul de a se respecta anumite
angajamente luate anterior faţă de alţi agenţi economici sau faţă de
proprii angajaţi, sau cu scopul de a se respecta anumite reglementări
c) se referă la înlocuirea, reutilarea capacităţilor
de producţie existente
d) se fac cu scopul creşterii performanţelor,
tehnice, îmbunătăţirii randamentelor la echipamentele de producţie
existente.

1.9. Concluzii

 se poate vorbi că în plan social, investiţiile joaca rolul de

regulator/compensator în ocuparea forţei de munca, în îmbunătăţirea
calităţii vieţii;
 atragerea investiţiilor străine ca o activitate coerentă şi deliberată,
presupune utilizarea unor tehnici specifice între care un loc distinct îl
ocupă acordarea de stimulente financiare, fiscale şi de alta natură
investitorilor;
 în sens larg, prin investiţie se înţelege o cheltuială prezentă făcută
pentru a obţine un profit în viitor.
 investiţiile au trei trăsături specifice;
 nevoia de dezinvestiţie este efectul unei activităţi/produs nerentabil;
 investiţiile se clasifică după o multitudine de criterii.

1.10. Bibliografie obligatorie

 Cărţi:

Pagina 19
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

1. D. Adumitrăcesei, ş.a. - Economie politică, Editura Polirom,

Iaşi, 1998
2. Ph. Avare, G. Legros, L. Ravory, P. Lemonnier, „Gestiune şi
analiză financiară”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
3. C. Burja, “Eficienţa economică a investiţiilor”, Seria
Didactica, Alba Iulia, 2005
4. T. Danescu, "Gestionarea financiara a afacerilor”, Ed. Dacia,
Cluj Napoca, 2003
5. V. Dragotă, A. Ciobanu, L. Obreja, M. Dragotă,
„Management financiar”, vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
6. Gerald L. Gordon Planificare strategică pentru Autorităţi
locale , C.C.I.R. 2006
7. Stoian Marian, N. Ene, “Practica gestiunii Investiţiilor”, curs
litografiat, ASE, Bucureşti
8. Moise Elena, Investiţii străine directe ,Ed. Victor 2005
9. I.Popa – Bursa, Editura Adevărul S.A., Bucureşti, 1995
10. REVELL J. - The Recent Evolution of Financial System,
London, Macmillan Press, 1997
11. Gh. Sandu, „Finanţarea ntreprinderii”, Ed. Economica,
Bucureşti, 2002
12. SAUNDERS, A. „Financial institutions management”, 1999
13. Stancu Ion, “ Finanţe”, Ediţia a 3-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002
14. Stoica Maricica Investiţiile şi dezvoltare durabilă Ed.
Universitari Bucureşti, 2005
15. Schiffer Iosif şi alţii, Managementul proiectului, Ed.
CRFCAPL Sibiu 2006
16. Şerbu Simona, “Investiţiile străine directe”, Ed. Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007
17. Staicu, F. s.a. - Eficienţa economică a investiţiilor, Lito ASE,
Bucureşti, 1994
18. Vasilescu Ion, Ion Românu, Claudiu Cicea “Investiţii” Ed.
Economică, Bucureşti, 2000
19. Vasile Ilie, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed.
Meteor Press, Bucureşti, 2006
20. Vintilă Georgeta, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed.
Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2005

 Acte normative:

Pagina 20
 Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

1 1. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul

Economic şi social şi Comitetul Regiunilor „O abordare europeană comună în
domeniul fondurilor suverane de investiţii”, Bruxelles, 27.2.2008,COM(2008)

2 2. Monitorul Oficial nr. 1066 din 17.11.2004, Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată.

3 3. Monitorul Oficial nr. 597 din 17.08.2002, Legea finanţelor publice nr. 500
din 15.07. 2002.

Pagina 21