Pe O20. pu P43 ANUL IV. OCTOMBRIE—DECEMBRIE Nr. 10-12 SS he ARMA 3 CUVANTULUI ORGAN OFICIALAE ——— —— EPISCOPIE! MILITAREARMA CUVANTULUI APARE LUNAR ronojul P, 5. Eplscop Dr. PARTENIE CIOPRON CUPRINSUL: Pastorala P, S. Dr. PARTENIE CIOPRON, Episcopul Armatei Un simbol al datorici. 2-0. ss Ic, St. Col, I. DANCILA RS er. 8 eR Wie hs Ve Dr. Cpt. NASTASE GI. Spre Vifleom, asemenea Magilor . . . . /c. St Col. DANCILA Scrisul biscricesc si razboiul Cructi. . . Pr, B. GR. CHELARU Jubi-te-voiu, Doamne, vartutea mea. «Pr AL. BARDIERU Reconstitairea Sf, Sinod rus... /c. St. CORNELIU M, GRUMAZESCU Scrisorile Sf Vasile cel Mare... - . « Pr. Cpt. POPESCU H. ION, Biserica gi Armata........--.- Diac. ALEXIE OLESCU © nou’ confirmare a camaraderici de arme Roméno-Germane ,.... + + ‘Seng. T. R. CRUDU STEFAN Biserica in stujba Unirit 22... Pr, Maior SOFRONIE BULZ ~ Drumari Pastorale «le. SE Col. DANCHA Pr. Cpt. NASTASE GH. Pr. Cpt, COST. 1, PAIL Cltaeyie gaat ye _REDACTIA $1 ADMIMISTRATIA: . EPISCOPIA MILITARA ALBA-IULIA Anul 1V. OCTOMBRIE—DECEMBRIE 1043 Nt. 1042 ARMA CUVANTULUI = _ORGAN OFICIAL AL EPIscopIE! MILITARE PASTORALA P. S. Dr. PARTENIE CIOPRON, CATRE OSTIRE CU PRILEJUL SF. SARBATORI ALE NASTERI DOMNULUT 91 AN § NULUE SF ANUE NOU 16 TRANSMISA PRIN PREOTH MILITARI ne PISCOPUL ARMATET, PARTENIE DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL ARMATEI, INSPECTOR AL CLERULUI MILITAR TUTUROR OSTASILOR DIN TOATE ARMELE: HAR, MILA $1 PACE DELA DUMNEZEU SI MANTUITORUL IISUS HRISTOS, JAR DELA NOI BINECUVANTARE ARHTEREASCA, Jubifi fii sufletesti, Cu toata vitregia vremurilor prin care trecem, ne-a sosit gi anul acesta sarbatoarea Nasterii Mantuitorului HristOs gi inceputul unui An Nou, cu bucuriile si durerile lui Necunoscute. Asa a hotarit Dumnezeu cu infelepciunea Sa ca viitorul sa fie necunoscut, ci numai ne-a lasat mij- loace ca sa lucram pentru acest viitor, si-| pregatim si s4-l realizim in mdsura in care ne vom stradui pentru el. Inca un an din viafa noastra s’a scurs sine gasim fot in razboiul pe care |-am inceput cu doi ani si ju- matate in urma, pentru castigarea drepturilor noastre sfinte §i reintregirea hotarelor stramogesti. Am intrat in razboiu Cu hotarirea nestramutata de a duce lupta pana la capat si nu vom depune armele pana la biruinfa finala. In istoria Omenirii n’a fost niciodata o inclestare atat de puternicd intre toate popoarele si o lupta mai aprigd pentru atin- gerea scopului urméarit de fiecare popor. $i cu cat timpul inainteazd, cu atat lupta se intefeste. In timp ce popoarele Se tot invrajbesc cpregatiri tot mai mari gi arme ———+ ARMA CUVANTULUL os i nai perfectionate pentru a distruge tot ce ea a vate truda de veacuri, ingerii cari au anunfat cu apfoape 2000 de ani in urma Nasterea Dom- nului, ne vestesc si astazi amintirea venirii Fiului tui Dumnezeu in lume prin cuvintele: Slava intru cei de sus lui Durinezeu gi pe pamant pace, intre oameni buna invoire“. : Mantuitorul a venit pe pamant cu insarcinarea dea arata oamenilor calea cea dreapta gi a-i povafui cum sa traiasca in pace, s4 dea mul{umita lui Dumnezeu pentru toate binefaterile revarsate asupra lor si s4 se invred- niceasc’ de mantuirea suffetului. Oricate ar fi starea de lucruri in omenire, Biserica crestind ca si 0 mama iubitoare pentru fiii ei, ne pune / inainte Ja anumite date ale anului amintirea unor acte sfinte si de important covarsitoare pentru viata noastra sufleteasca. $i ce sarbatoare mai insemnata poate fi pentru lumea ¢restina dec&t amintirea venirii Fiului lui Dumnezeu pe pamant, in mijlocul unei lumi care se gasea in com- plecta intunecime gi fara putinfa de a gasi vre un punct de oriéntare care sa o salveze. c _ Eu sunt calea, adevarul gi viata; cel ce crede in Mine, de va gi muri,viu va fi, a spus Mantuiforul. ; In aceste cuvinte gasim concentrata esen{a viefii crestine ; si idealul pe care orice om doreste sa-I realizeze. Intr’a- devar, ce poate fi mai folositor pentru un om decat sd Mg care este adevarul sigur ce trebue sd-I cunoasca pentruca ___-84-5i indrumeze traiul sau dupa acest adevar gi umbland astfel, s4 ajunga la viata cea vesnica, _ Daca aruncam o jurul nostru, vom observa c& cei mai mulfi oameni nu aoe drumul ce frebue sa-I parcurga in viaja; nu-gi Ixeaza un ideal pe care sa-] ajunga, ci umbla pe tot felul de cai ratacite ; astazi igi Kae i : Schimba si tot aga se strecoara in aceasta stare de nedu- Merire pana la sfarsitul viefii, nestiind c@ a urmarit, ce §tie calea pe care trebue s4 umble cat traeste pe pamant; ¥ privire asupra celor ce triesc in fixeazd un scop, maine il _ 84 fie respectaté de celelalte state. ARMA CUVANIFULUL mijloace a intrebuinjat gi ce sine si pentru urmagsii sai, Tot asa se intampla gi cu cei ce varul; se las ispititi de tot felul de nu {in seama dela cine vin gi ce urmares i i astiel de invafaturi, daca le SOE prleteni: eau “Thetane Se indardtnicese si susfin in chip fanatic o credin(a gre sita, igi turbura sufletul si isi intuneca mintea si termina viafa necunoscand adevarul si prin urmare nu se pot in- vrednici de viata vesnica. Deaceea, ca crestini, dacd voim ca sa cunoastem adevarul care ne duce Ja mantuire, trebue s& stim ca el este cuprins in invafatura stabilita de Mantuitorul Hristos si_propoveduita de Biserica intemeiatd de EJ. Aceasta in- vafatura trebue ascultaté si urmata cu sfintenie. Biserica ne aratd calea si tot ce trebue sa facem si cum sa ne purtam in via{a, pundndu-ne la indemand si mijloacele pe care sa le folosim, ca s4 ajungem la scopul ultim al viefii noastre, Credinta in Dumnezeu, impartasirea cu sf. taine, faptele bune, purtarea dupa regulele moralei Crestine, lupta pentru apararea credinfei stramosesti, cins- tirea celor sfirte, respectarea dreptului si avutului altuia ajutorarea celor lipsifi. lata o serie de indrumari izvorate din invatatura Bisericii. a realizat de folos pentru > Hu cunose ade- invataturi ratacite, ubiti fit sufletesti, Pe langa ca suntem crestini, jiu trebue sa uitém nici _ 0 clipa cé suntem si fiii unui neam; suntem cetdfenii unei {ari.intemeiata de veacuri de inaintagii nostri. Pen- truca neamul nostru sa-si pastreze fiinfa si (ara noastra sa : fie stpana pe teritoriul ei, cu granifele asigurate, cu liber- tatea si buna stare a tuturor fiilor ei, avem de indepli 0 serie de datorii, fiecare la locul unde este oranduit dupa priceperea si puterea sa de munca, Aceste ‘da trebue implinite chiar si atunci cand sunt vremuri dé pace gi liniste fiinded numai aga poate propARMA CUVANTULUL Dar cand ‘fara este in primejdie, cu o parte din fron- tierele ei ciuntite si cu altele ameninjate de ciuntire iar feritoriul scump in. primejdie de a fi cotropit de dugmani ? Dar daca la acestea se mai adaoga si pericolul de a ne ataca credin{a stramoseasca, libertatea, familia, proprie- tatea si toate bunurile legate de viata unui popor? Este dela sine infeles cd in asa imprejurari nu este de ajuns s ne indeplinim numai indatoririle obisnuite, ci sa ne indoim puterile de munca si printr’o sforfare comund sa Fe facem fafa tuturor nevoilor. Intro asemenea situatie se gaseste inca si astazi {ara noastra. Razboiul ce l-am inceput in lunie 1941, il con- tinuim si trebue sa-l continuam cu aceias incredere si hotarare cu care |-am inceput N’am dorit acest razboi si nici n’am provocat pe nimeni, insa chipul neomenos in care am fost loviti de catre unii din vecinii nostri, ne-au facut sa pornim la atac cu credin{é in Dumnezeu gi in drepturile neamului. Precum este firesc, au fost alesi cei mai vrednici fii ai neamului si trimisi pe front. In cursul luptelor ce s'au desfasurat, ostasii romani de toate gra- dele si din toate armele si-au infeles chemarea si au savarsit acte de eroism, fiind admirati de toata lumea, iar neamul s'a sim{it mandru de fiii sai. Afi aratat inami- cului ca Romanul isi iubeste fara si neamul precum si credin{a stramoseasca si atunci cand aceste bunuri pre- tioase sunt amenin{ate, tofi sunt gata sa-si dea viata pentru apararea lor. Voin{a lui Dumnezeu a fost ca popoarele sa traiasca , distincte unele de a'tele pe un anumit teritoriu si acolo $4 se dezvolte fiecare, potrivit cu insusirile sale cu puterea de munca si vrednicia lui si s4-si pastreze din generatie in generatie atat pamantul ce i-a fost incredinfat cat si intreaga comoara de bunuri spirituale mostenita dela ina- materiale ale unui popor s’au pastrat cu multe greutafi_ si cu nespus de mari jertfe. Nu exist’ popor pe globul pamantesc care dela intemeerea lui si pana astazi sa intasiz Istoria ne spune ca toate aceste bunuri spirituale si | } ; | h tas ae ARMA CUVANTULOL 5 fi trait'in pace gi liniste; pentru Metal Sd se Hl $i Sd facd sacri inunat lucru este acesta c& multumirea $i biruinfa adevarului si a dreptatii Ne pot a eee lupte. Dealtiel toata viaja omului pe pamént este 0 lupta permanenta. Daca {i s'ar da o situatie oricdt de inalta, fie - materiala, fie sociald, nu vei simfi nici o satisfactie in sufletul tau daca pentru dobandirea ei n’ai depus nici o osteneala. Cand privesti decoratia de pe pieptul unui erou, motiv sau altul a ~ vezi in ea faptele vitejesti ce le-a savarsit, Stabilirea frontierelor unei {ari, dreptul la viafa al unui popor, libertatea constiinfei si a gandirii, libertatea credintei in Dumnezeu, comorile spirituale si tradifiile ina~ intasilor, precum si limba stramoseascd, toate s'au pastrat numai pin lupte, Aga a fost dela inceputul lumii pana astazi si tot asa va fi si in viitor. Tot aga a fost si, cu neamul nostru in decursil istoriei lui. A avut parté de cotropiri, persecutii, subjugari, dar pe toate.le-a biruit pana in cele din urma prin luptele si sacrificiile ce le-a facut. N’a crufat nici o jertfd, numai fara si neamul sa-si pastreze existenta. lubiti fii sufletesti, Pacea atat de mult pre{uita si dorita, ca orice lucru care lipseste, pacea anuntatd de ingeri la Nasterea Dom- Nului; pacea pe care Mantuitorul a recomandat-o in nume- toase imprejurari fiinded de ea atarna buna stare gi pro- pasirea in lume, aceastd pace mult asteptataé trebue pre- gatita, iar pregatirea ei se face tot prin lupte gi jertfe. O pace care nu are la temelia ei dreptatea si adevarul, — nu este durabila. Trebue sd pregatim o pace care si fie de folos nu numai generatiilor de azi ci si celor toare. ° Razboiul incé nu s'a terminat. El va inceta mi atunci cand scopul pentru care lam inceput vi intregime atins. Nu putem renunta la nici 0 | mica din ceeace este al nostru. pa ARMA CUVANTULUL ae ARMA CUVANTULUT 7 © pace gi $4 l4sim teritorii romAnegti si 0 mare parte de Romani sub stapanire streind. Numarul mare de eroj am venit, pe cat mi-a fost cu putinta, in mijlocul din trecutul carnal precum gi cei cAzu{i in actualul vostru, pentru a va intari sufletegte, i rizboi ne poruncesc sa ducem lupta pana la sfarsit. San- Astazi va anunt, ca daca interesele superioare gele varsat de ei pe altarul patriei, precum gi multimea ale eae cere, voi veni din nou, ca simplu invalizilor, vaduvelor gi orfanilor rémagi in via{é ne cer soldat, sa lupt alaturi de voi. Timpul de un sfert aceias hotarare s4 nu nesocotim jertfa lor. pede veac briana sat de cand am fost ca si voi Luati-aminte, iubifi ostasi, cd intreaga omenire se cu arma in mana, il socot prea scurt si adeseori ma simt cu aceeag vigoare ca si tinerii ostasi de azi. Va spun aceasta, pentruca noi, ostasii razboiului din 1916 — 1918, n’am voit s4 stim ce este infrangerea. Am crezut cu tarje in Dumnezeu si in dreptatea cauzei pentru care luptam ‘si am reusit. Si aceasta credin{a va ramanea gaseste la o raspantie hotardtoare pentru vreme indelun- gata si numai acele popoare care vor sti sa-si apere cu indarjire gi vitejie drepturile lor, vor avea dreptul la viata. Armata noastra gi-a facut datoria, ins4 campania nefiind terminat’, trebue s4 fim cu aceias infelegere, ascultare herent $i devotament ca si pana acum. t peru. tel in inimile noastre pana vom trece in A ate tae payee pce sate ee Tofi aver iets es pastor sufletesc al vostru, va indem gandurile indreptate catre Dumnezeu, catre Rege si Ma~ nee 7 h oi Ms prea Feat ULeaeea a La porunca he Siete st er eae Ee ne ee am inceput lupta gi tot la porunca sa o vom inceta, insa a oF dels C Hunal atu cind drepturile noaste vor fi recunoscute aps vane Tit EDR EE a ce L-afi §i idealul nostru in intgegime implinit. " : , Va mai atrag tae sinlntey cd in astfel de impre- __Rugaciunea mea se indreapta catre Madntuitorul jurari hotaratoare pentru {ard si neam, dugmanul mai are Hue a cérui Nastere o sarbatorim, ca sa binecuvinteze © arma pe care o foloseste cu multa dibacie; este rise stirea noastra si sd-i ajute sa sdvarseasca acte de vitejie, pandirea zvonurilor si a stirilor false cu privire la mersul pentruca in cursul anului ce-1 incepem sa se desavarseasca Operatiunilor de pe front, cu tendinfa vaditi de a ne unitate noastra nafionala. nore ene slabi taria sufleteasca, Astfel de zvonuri raspandite de dus- Binecuvantarea Domnului peste voi cu al Sau Dar si manii neamului si de cei pusi in slujba lor, trebue res- ~~ CU a Sa iubire de oameni, totdeauna acum gi pururea $i Pinse cu indignare: Ostasul isi are drumul s4u hotdrat in vecii_ vecilor. $i idealul sau precizat, dela care nu este ingaduit s4 se Dat& in resedin{a episcopala din Alba Iulia, la praz~ abata sub nici un motiv, nicul Nasterii Domnului din anut 1943, Al vostru parinte sufletesc, rugator catre Dumaezeu, + PARTENIE EPISCOP AL ARMATEL Jubiti fii sufletesti, _. In pastorala mea dela inceputul lui trecut ae spus ci am fost soldat oh. i rol ae front, - anne ey pentru intregirea neamului, primind gi ios ae dugmanului in’ trupul meu. In razboiul al reintregirii, ca Duhovnic suprem al Ostirii Nr. 1910 25 Decembrie 1943 'UN SIMBOL AL DATORIEI: Generalul de Armata, Petre Dumitrescu. pentru ca si rasbeasci prin scoarta paméntului, in acea clipa o suvifa cristalind incepe a galgai, croindu-si drumul spre eternul destin al tuturor isvoa- telor: Marea! y . ; Astfel si sentimentele mele de admirafie si de 0 pro- funda recunostin{a, nutrite si simfite fata de persoana gi personalitatea ce iese din comun, a Domnului General de Armata, Petre Dumitrescu, rupAnd zagazul sufletului Cr apele subterane unui isvor sau adunat deajuns ; meu, cer azi cu o forfa irezistibila sa-mi fac datoria — prezentandu-L Clerului Armatei — fafa de ostasul, roma- ; nul si crestinul, care, prin viata, prin munca si prin trud- nicile Sale realizdri s’a impus singur si in chip spontan constiintii Ostirii si a Neamului, ca un luminos gi ine- galabil simbol al datoriei pe deplin implinite. Norocul in cariera mea destul de lunga si indeajuns de complexé, mi-a harazit, in Septemvrie 1940, bucuria $i deosebita cinste, sd fiu numit sef al serviciului religios la Armata |-a, comanda cdreia o preia cu o Jund mai tarziu Generalul de Divizie, pe atunci, Petre Dumitrescu. _ In clipa numirii Sale la acest inalt comandament, _ Mmi-a aparut in suflet figura senind a Domniei-Sale, asa, ~ cum mi-am fixat-o in memorie, in toamna anului 1937, cand, dupa terminarea manevrelor tegale de atunci, la marea defilare ce a avut loc la Sibiu in fata elitei Ostirii si a tuturor atagatilor militari, —Vam vazut defiland, ca- lare, pe Generalul Petre Dumitrescu, in. calitatea Sa de comandant al uneia dintre partidele cari cu cateva zile } | ' % he cand noi, subalternii credinciosi si plini de admirafie fata 6 inainte, rasboiu. Vreau sa fiu in nota constiintii mele can i exact impresia pe care a ae asupra mea aig General, pe Care, atunci l’am zarit pentru prima data in viata mea. Mi se pdrea ca il vad pe unul dintre comandantii legiunilor romane cari, dupa ocuparea Sarmizeghetusei defilau in fata Jui Traian : Linigtea, prestan{a si superba-l {inuta de nobil Roman, “in privitile Caruia stralucea pe Langa, perseverentacl 102 mand, 0 vie tenacitate dacicé, — mi-a vrajit atunci in- treaga-mi fiinfa gi sunt fericit s& fixez astazi $i aici tabloul de mai sus, adanc intiparit in memoria sin sufletul meu, un suflet ce se atasa atunci in chip irezistibil, de bunul meu comandant de mai tarziu, fara sa banuiesc ca dru- © f murile viefii noastre se vor incrucisa vreodata, f Deaceea, cand Domnia-Sa a preluat comanda Armatei f : k au desfasurat pe teren un admirabil joc de ; : a '-a, mi se parea c&-L cunosc de cand e lumea, simfind ca o inrudire sufleteascd spontand ar fi existat intre Domnia-Sa si subsemnatul, de foarte mult timp. Pot azi méarturisi, cd: noblefa, tactul si gingasia cul~ tivata pana la delicate(a, cu care ne trata pe toti subal- 5 ternii, ne insufla tulurora dorin(a de a-L seconda in chip Jojal, oblig4ndu-ne sa facem maxime eforturi pentru a-L _ mulfumi, i Si, nici ci si putea sa fie altfel, pentru-cd, in clipa de Domnia Sa, — concepeam .ceva in interesul serviciu- lui, — simfeam aevea ajintiti asupra noastri> doi ochi Senini ce radiau bunttate si imbarbatare! Erau ochii Comandantului nostru cari aveau darul sa _ patrunda ~ ‘adane in constiin{a omeneascd pe care o captivau si 0 trezeau la o noua viala. i , , Dorind eu pe acele timpuri, ca din multiplele vir ale sufletului Sau fecund si ale gandiri Domniei- S _ intraripate, s& guste tofi subalternii_mei, activi de pe raza Corpurilor 6 gi 7; i+ARMA CUVANTULUL un moment dat la Sibiu, presentandu-i in cadrele une} * audienfe speciale, Comandantului nostru suprem din Ardeal. A fost o zi memorabila aceasta pentru duhovnicij alor doua Corpuri de Armata, dintre cari, cei mai mulfi, | au stat pentru prima data in fata unui Comandant de talia Domnului General Pette Dumitrescu. Am descris in Arma Cuvantului* la timp, atunci, aceasta intalnire a Clerului cu Comandantul Armatei I-a ‘ si nu mai insist azi asupra ei, caci simt cum mi se im- paienginesc ochii, iar sufletul imi este cuprins de vraja gi de nostalgia unor prea scumpe amintiri. Ce au urmat dupa aceasta intalnire a noastra cu Domnia Sa, — Care a stiut sa-i captiveze si sa-f electri- zeze pe tofi in vederile Domniei Sale in ceea ce priveste poleirea si inalfarea moralului ostasului, atunci pe zona; s’a vazut pe teren, unde, preofii celor dowd Corpuri de Armata, intro nobild emulatie, cdutau s& sadeascd in constiinfa ostasului, vointa de fier de afi cu tofii la indl- fimea_cheméarii lor de aparatori ai gliei stramosesti. Sibiu! intelectual, acest centru de o rara Spiritualitate si sensibilitate ardeleneascd si romaneascd, l’a zavorat . adanc pe Generalul Pette Dumitrescu in tainicile cute ale sulletului sau — suflet accesibil numai pentru rarile personalitati de elité si de o inalt& conduita morala. si intelectuala. ___, Stima Sibienilor se transformase Ja un moment dat intr’o spontana veneratie —ce o simfeaucu tofii: civili gi militari, —clerici si mireni deopotriva fata de acest ostas fara prihana, dotat de Dumnezeu cu o structurd sufle- teasca excepjionala. Dupa decepfiile si durerile peste cari trecuse nea- mul nostru pe acele vremuri de cioparfire a {arii,—pre- zenta Domniei-Sale la Sibiu, atunci, a fost 0 adevarata binefacere Durere, bucuria noastra de a- in mijlocul nostra nu finu prea m dupa imensa satisfactie ce 0 simfi L avea mai indelungat iult, cdci in scurt timp jisem cu tofii in ziua econ cand doream sa fiu si eu partas freamatului de entu- E ce indlta atunci spre sfere spirituale nebanuite, jee ARMA CUVANTULUL if inalfarii Domnici-Sale la gradul de General de Corp de Armata, a urmat numirea Sa la comanda Armatei a Ill-a ; Aceasta a fost pentru noi un indiciu precis cA se | pregatea ceva si ca ziua cea mare a desrobirii partilor anexate de cipcdunul de la Nord, nu mai poate fi departe, Dar maj simfeam si aceea, cd la cea mai impor tanta comanda a ostirii pe acele vremuri, a fost numit cel mai vrednic ostas. al Tarii. In clipa despartirii noastre, in numele camarazilor mei. din Comandamentul Armatei I-a, stiu cd intre altele am spus: ,Isbanda Va uram si glorie Va dorim si pentru aceasta imploram azi cu tofii coborarea Darului Duhului Sfant asupra operei istorice ce avefi a infaptui in curdnd pe campurile de lupta”. Suna si rasuna in sufletul meu echoul dorin{elor noastre sincere si a bunelor noastre urari pentru drumul greu pe care pasea atunci gloriosul general de mai tarziu. Dragostea noastra infrafita cu integrala incredere a neamului in geniul sau militar, —il intovéréseau pretu- tindeni. Fiecare batalie castigata de bravele Sate trupe cari purtau in suflet imaginea claré a comandantului lor—facea sa ingermineze in noi, noui nadejdi. In decursul actualei Campanii, l'am intalnit pentru intdia oara pe Domnul General Dumitrescu, cu prilejul tarnosirii Bisericii din ‘Tiraspol, cand prezenfa Domniei ‘Sale acolo a fost pentru Episcopul Armatei si pentru mine, motiv de o suprema bucurie. ee Regret din suflet de a nu-L fi intalnit in drumul nostri spre Crimeia, imediat dupa caderea Sevastopolulvi, gitura dintre ostagii Armatei a Ill-a si gloriosul lor Co- mandant. é: i ; dG ‘SA spun un cuvant si sd descriu imensa satisfactie - simtita. de intreaga ostire luptatoare a Romaniei in. mo= j atu inaltarii Domniei Sale la gradul de General de — Armata?! Este inutil sd accentuez ca un grad militara ARMA CUIVANTULLIT a . i tunel poarti intransul binecuvantarea lui Dum Nu gtiu! Adeca de ce nu o-ag spune: Stiu prea bi a haitil mitaiatee grad este clit in unanima aprobare — geea-ce de altiel stie si ultimul faaterRe de Ore Peng rectul spontan al Ostirii, manda Domniei Sale si anume: Generalul Petre Dumi- je mult timp re i si unanima aprobare a su-' trescu, in calitatea Sa de stipdn al viefii $i al mortii pe fletului ostirii nu s’au cristalizat intr'un grad alat de inalt cAmpurile de lupta, trece fiecare ordin operativ prin file ca acela care decoreaza azi epolefii celui dintdi ostas al trul riguros al sufletului si al constiinfii Sale de Roman, ‘Tarii, imediat dupa Maresal. = de ostag si de crestin! Spre marea mea, mahnire, in primavara acestui an, Ori, unui astfel de ordin, de care este legati viata aud ca D-1 G-l de Armata, Dumitrescu, va primi in Tara say moartea de erou al ostagului executant, nu-i poate 0 noua comanda. f tN ' resista nimeni, caci repet, stie fiecare—cum acel ordin Desi l'am felicitat in scris atunci, marturisire fac este pitrocit si calit in vapaia unei constiinfe clare, in azi, am facut-o aceasta ca sd am prilejul de a stracura centrul cdreia troneaza responsabilitatea unui crestin in intre sire Credinfa mea c& despartirea Domniei Sale de fafa atotjudecdtorului Siu Dumnezeu front —este numai vremelnica ‘ S'apoi nu stiu ce si admir mai mult: tenacitatea gi . Isi poale inchipui ori cine —apoi mulfumirea sufle- perseverenta Doniniei Sale cu care tsi jertfeste sanatatea feasca a tuturor acelora cari suntem patrunsi dei pe altarul ostirii, ori ascultarea fiiased cu care acest Ro- tativul categoric al prezen{ei Domniei Sale acol man rasarit din bulgarul imaculat al Tari, din Dobri- 8A cristalizeaza destinul Tari, cand am auzit eum Dot doru! Munteniei, executa glasul gliei stamogesti? nia Sa a preluat din nou comanda la front!? Si, vai, de cate ori n’a trecut moartea la un mili- Dar ce inseamna presen{a Generalului Petre Du- metru pe langa Domnia Sa! Seu eau ps front?! ; Doar elemental de viaji a Generalului Dumitrescu Ce era Hanibal si Cezar, ce era Traian si Scipio | Petre este, sa guste zilnic din deliciul framantarilor li- ~ Africanul in mijlocul legiunilor lor—aceca este pre- niilor de tragatori, unde este asteptat si venerat. ~ Zenja Generalului Petre Dumitrescu in mijlocul luptato- — Deaceia am credinja ci Domnia Sa st& sub scutul - tilor nostri, special al Cerului, cu scopul de a ni-L oferi in perma- De ce as mai insista asupra frumusetii si a tradini- nenf@ ca un indreptator luminos al vietii noastre de os- legaturilor sufletesti prin care se complecteazd acest tasi ce stam in serviciul Patriei si al Crucii. ; Mo mare Comandant cu tofi cei comandati de El si vice-versa, | Da, Domnule General, stim ca nobilul Do : es Cred ca pentru tofi cetitorii revistei noastre, este cu- sre ideal ostasesc este, de a sta la roe ue 'n clipa noscut ‘suflul (ibs asemenea gi moralul avantat ce cee ris a tuturor rasplaitirilor jertfelor noastre de pe caracterizeazd, iati aproape de 3 ani ostirea noastra in cdmpurila de onoare. cat neral, iar trupele cptiandite de Generatul Petre Du- ti Va dat Domniei Voastre si noud ce . hie, in special! : vit admirim — aceasta cinste si aceasti bucurie, a Bundtatea, capacitatea, dreptatea gi omenia Sa, sau % lezeu stie ce forfe tainice il apropie de soldat sil e iubit si ascultat pana la sactificiu, de tofi subalternii pe stag exceptional?eo ; TROITA, chipul acela al Sfintei Cruci, impodobit” cu icoane Sau nu, raspAndit pe tot cuprinsul farii, la margine de sat sau la incrucisare de drumuri, E semnul pe care I-au ridicat strabunii marturisind credinfa lor in Mantuitorul Hristos cel inviat. : In fafa ei si-au plecat genunchii si fruntea, in aiatea randuri strabunii. Chipul lor brazdat si incruntat de grijile si necazurile ce se ingramadeau noian, se des- crefea, afla Glinare si ca dintr’un isvor de apa vie romanul _ a sorbit de aici cu sete nddejdi de mai bine. Este multa asemanare intre troi{4 si neamul nostru. Troifa reprezinta suferinta, rastignirea, jertfa. | $i Doamne, cata Suferinfa a indurat neamul acesta in cursul sbuciumatei sale istorii stie numai Dumnezeu, — codrii batrani, si unda apelor. De cate ori n’a suferit rastignirea drepturilor si a dreptatii sale!.., A indurat, s'a luptat cu ochii la Cruce, nadajdui n 4 i y iiduind Tuten cari ar fi infrant toate protivnicitle lumii, oD Dreapta, majestuoas4 troifa a infi Apia, majestuoasa, runtat potopul plo- 5 $! Vanturile vijelioase sau troenii Abello i" bh . Aga a stat neamul nostru infruntand i eg ale din afara dela vecinii Hepat aLenesa } €1 ispitea belsugul binecuvantat al pamantului Straja gi i ii Pie ed feu 4 credinfii in Cel de Sus este Ia portile a ar tha s race neamul acesta valah, aici ] | Stavilind atat pe cat i-au ingaduit Puterile revarsarea i fives irae cotropire spre some ape. Ll Dense a ilor invierea dreptatii si a drepturilor sale. Sia biruit, ~~ acesta de veacuri romanesc, } “’se va ridica oricat de mult si de inversunati ar fi dus~ A inceput si sufle vant aspru dinspre Rasarit... Neamul ARMA CUVANTULUL s Caci neamul nostru a fost care s'aul isbit paganii in drumut _ Slau lovit si s'au imprastiat cum se imprastie in milioane de stropi, valul infuriat al marii lovit de dig. De doi ani de cand am intrat in rdzboiu, numarul troifelor s’a imulfit. Zilnic citesti in ziare despre. stintir de troife in orase si sate. Sunt semne de aducere aminte, de cinstire a celor mai bunifii ai neamului nostra. Acolo departe pe intinsul nesfarsit al stepelor unde-si dorm somnul de veci, vitejii cazuti au cruci la capatai si troifa la intrarea tn cimitir, Asa sunt cimitirele noastre ; cu Cruci si troife unele mai frumoase ca altele, Maini mestere batatorite de greul muncii sau de patul pustii manuité zi de zi de doi ani, au lucrat cu migala, pentru vesnicirea memoriei camarazilor cazuti. Se ridica troife in curtea’ cazarmilor pentru ca gene- ra{ii din floarea tineretului s4 aiba pururi inaintea lor icoana jertfei pentru fara si neam. Se vad troife in curtea scolilor pentru ca micutii sa aiba continuu inaintea lor cea mai calda si mai frumoasa lectie de istorie scrisa cu sange de inaintasi. Dar troitele din satele si orasele noastre mai sim- bolizeaz& ceva: tle graiesc cu grai de tunet despre cer- titudinea biuinfei noastre, chiar daca pentru moment s’ar parea ca vrajmasii triumfa. Sa ia aminte cdarturarli i fariseii vremurilor noastre la ingelarea celor din vremea Mantuitorului. Au jubilat aceia cand au vazut pe Mantu- itorul inchis in mormant. Socoteeu ci ,adevarul, calea si viata“ au fost zdvorate in mormant. Dar dupa trei zile a inviat Domnul Hristos. : Tot asa adevarul si dreptatea neamului romanesc un 24gaz puternic de lor de cotropire. manii nostri, caci se jertfesc fii neamului intreg. © romanesc care de veacuri a suferit, a luptat si s'a jertfit pentru dreptate si adevair, sti drept si neiniricat la rdscrucea istoriei, ca troi{a la raspantie de drumuri Preot Col NASTASE GH. :page ve > r Spre Vifleem, asemenea Magilor. ‘ t E Batucind aldturi de cei mai vrednici fii ai Neamului caile pribegiei, acusi de 3 ani: + Cei una suta si optsprezece preofi activi ai Ostirii, purtand in constiinta lor nestirbite comorile strddaniilor , si a amintirilor lor, culese in cele mai dramatice impre- jurari ale vietii lor de campanie; pentru a gasi 0 clipa de odihna si de reconfortare, inaltatusi-au in acest an al tuturor incercarilor, sufletul lor spre sfere senine, cdutand alaturi de Magi, pestera de toate durerile isbavitoare din Vifleemul ludeei, ca si depuna fiecare, acolo, la picioa- rele lui Mesia, modestul sau dar. spiritual, In fruntea tuturora straluceste imaginea beatificaté de suferinfele mortii in fafa inamicului, unui Protoierew militar, purtand pe umeri o cruce grea, rabojitd cu nu- sa ad aa cari si-au precedat sau gi-au ‘mat preotul in itoria lor fara | i De Aa ReRRHR ara sperantele noma Ochii lui afunda{i in orbitele craniului, cercet 5 leazi zarile indepartate, cdutand chipul Aceluia. Caruia, el a sucombat. ! + Pantene Simt ci ne apropiem de Villeem, spune el | ‘ a un haa A nu-mi mai apasa eae obositi, nul Isbavitorului de toate dureril i si - testi, nu mai este departe, eS Ns . — Nadajduese si eu sa fim in apropi i fe erea Vifleemului Otek ee nate miutilat-—-eimt doar ca su- i lemnul ce-mi inlocui i ier~ dut pe ele de langa Marea de Rita saan” artafi_cu bucurie si cu méandri I ie mutilatul t . ttup, ti zise protopopul mort la Charcov, caci, ati Ha x an poi sks ete Dae. S) 7 unui trup ciopartit de gloanfe! Noi cu aceasta jertia ne ARMA CUVANTULUL ae tir, eu socot ca este cel mai mare favor, de care, Dum- nezeu te poate invrednici! Am plecat cu teama mor{ii spre front, zise marele mutilat—eram atunci slab in credin{{—azi sunt insa fericit de toate cate mi s'au intémplat! Am cAstigat cu preful unui picior pierdut, acel echihbru_ sufletesc, care jn ochii unui preot trebue si prefuiasca mai mult de cAt toate membrele trupului, la un loc! Si: daca fratia Ta cel isbavit intru moartea de erou de toate cele lumesti, asezi azi la picioarele lui Mesia, mul- tumirea Ta fierbinte pentru favorul de a fi fost ales a fi martir, — ei bine, —eu atunci depun la aceleasi picioare slinte, recunostinta mea pentru cinstea de a fi marele mutilat unui rasboi purtat pentru slava Crugii, pe care, ca mdine, se va rastigni micuful azi nascut in Vifleemul ludeei! — Aga este, iniru Christos al meu frate, continua unul dintre preofii rniti la front in fata inamiculuit Sfinjia — Ta vei pricepe mai bine jertia sangelui tisnit din ranile prezentim azi in fata ieslei din Viileem. Darul nostra este modest dar vorbeste elocvent despre ravna_noastra duhovniceascA de a-L servi pe Christos Intre toate im- rejurarile viefii de ostas. es — De a am watt gi despre bucuriile far numar de cari acest rasboi lung ne-a facut pe tofi partasi, spuse un duhovnic blajin cu o cicatrice lata si adanca pe ob- rt 1 ot indere de mii de kilometti ~ Sau nu auziti pe o inti le pe intinderea unei Rusti odataé pagdnd, cum rasund i imnul de slavi ,MArire intra cei de sus lui Dum- fire pe pamant pace intre oameni bund invoire ?!* Cine i-a reincrestinat pe acestia? Se % Este opera noastra, marea $i neperitoarea NM eri, pe care, Cu mandrie » vom prezenta azi, ala Je Magi, la picioarele lui Mesia, i deplin con raloarea’ duhovnicestilor noastre strédanit in + ante portilor sufletesti pretutindeni peJ rusesc, pentru ca prin aceste porfi sufletess acum larg deschise, s4 intre Mesia friumfator in casele oamenilor imblanziti de focul credintii! — Eu nu cred continua alt preot abea scapat dig a Crimeei, — 4 Ja picioarele [ui Mesia s'au de. pus din clipa nasterii Sale trupesti $i pana azi, un dar mai mult ravnit $i pretuit de El si de Cerescul Sau pa.” rinte, ca acela al operei de reincrestinare a milioanelor de suflete de pretutindeni pe unde au trecut ostasii 5 preotii romani! Pe acestia nici lovitura nici moartea nu-i mai des- parte de Christos si de Biserica Lui! ; — Aud gunguritul sutelor de mii de copii — bote- Zati de noi, zise altul — si dragostea mea pentru ci este egala cu aceia pe care o simt pentru copii mei, pe cari de 2 ani nu i-am vazut. Ew aceasta neprecupetita dragoste crestineascd o asez azi in Vifleem, la picioarele Iui Mesia! — Fie bineprimit darul Tau, frate, ii raspunde co- legul de langa el! Nu mai pufin ma sit set eu 5 nici fraii mei, fericifi, cari savargit’au mii $i mii de cu- nunii intra sedresarea temeliei societatii omenesti, prin asezarea Evangheliei Iui Christos la aceasta temelie! AMMA CUY eo vTULIM a 4 paine cereasc4, indraznesc ¢4-mi ardt si e i tru Domnul, darul cu care alaturi de vk seo ok fi podobesc ieslea unde odihneste Mesia cel mult agteptat! latd eu, $i cei egali in ravnd sin muncé cu mine, recladit’am $i infrumusetat’am din now bisericile dard. mate de cei f4r4 Dumnezeu! Asezat-am acolo, in casele Domnului, altare marete’ gi slujit'am acolo, in fata muitimii rendscute Prin apa $i prin duh, jertfa cea fara de sange! i Dela Prut si pan’an Caucaz se vad urmele tumi- noase ale muncii noastre—deaceia privind {44 teamA in ochii blanzi a noului nascut Fiu al lui Dumnezeu, Zicem: Bineprimit s4 fie acest dar modest al nostru pe caret ducem alaturi de voi, intru slava Cerului ocrotitor al og- tirii, spre pestera azi plina de suflete nou-ndscute! Mul{umirea launtricd care imbujora pentra un mo- ment fata istovité acestui duhovnic ce-si pastoreste de doi ani Batalionul sau de VAndtori de Munte, nici nu disparuse, cand un freamét indepartat ca 0 involburare a vasduhului, tintui pe loc ceata fericité a duhovnicilor Armatei! Plecat4 din strafundul indepdrtarilor fara hotare, se auzi deodata o voce ca de Cheravimi: ,Si acum trimite Doamne Darul Preasfantului si de viafa;facatorului Tau Ouh Carele sfinteste toate $i sfinfeste aceasta ceata a camarazilor nostri, pentru ca alaturi de ei, s4 fim $i noi azi vrednici a aseza daruri Ja picioarele Fiului Tau cel unul ndscut!* 4 Am inteles deindat4 cine ne vorbesie! ie Si, ca Ja 0 comand4 launtricé —plecata post de comanda spiritual —deodaté $i cu tofii “Runchiaram ! = Se doar de noi pe undele dra i noastre intru acelay MAntuitor, pre Stalingrad! aeARMA CUVANTULUT tat de acelag dor si de acelas ideal © de ane infatisa in fata lui Mesia, tru din frupurile noastre vre- i de noi, fara lanturi calea Magilor, ce Sufletul lor, pur urmarit de noi, de toti, evadase deodata cu al nostru melnice, si pageau acum si ei alatur! si fara oprelisti — batucind cu tofii ne indruma sufletul spre Vifleem! Simfeam insa prea bine, cd darurile, pe cari acesti preofi prizonieri le purtau cu ei, erau superioare alor noastre si deaceia ii $i incolonaram in frunte, imediat dupa imaginea Protoiereului — martir! Mantuitorule Doamne! Tu, Care in fiecare an as- tep{i revarsarea sufletului omenesc, cu toate darurile duhovnicesti cristalizate si tezaurizate in aceste suflete, spre modesta iesle din Vifleemul Iudeei; nu trece cu ve- dere mica noastra ceata, in drum spre Tine gi, pentru tot ce-Ti aducem noi Tie, Tu, ocroteste sine salyeaza Neamul si Jara! Protopopul-Colonel |, DANCILA F Scrisul bisericesc si razboiul Crucii soa a fost considerat totdeauna cao preocupare inerenta pastoratiel si ca un mijloc eficace in tot cesa intreprins Biserica in cimpul misiunii safe interne $i externe, Desi de daté noua in ceea ce priveste modul de folosire, acest mijloc e deopotriva de vechiu ca si celelalte preocupari ale Bisericii crestine. Este deajuns si amintim de epistolele sf. ap. Pavel, din care doar paisprezece ni s'au pasirat, pentru a mérturi+ si indeajuns importanfa si necesitatea scrisufui in activitatea mir sionard ;,si aceasta cu att mai mult cu cat atunci tiparul nu exista, jar folosirea manuseriselor de catre mai mulfi odaté era anevo joasa din cauza insuficienjei exemplarelor. Astazi cand avem tiparul la indémané, folosirea acestui mijr Joc in fucrarea misionar& poate aduce mult folos, mai ales ca tis pariturile, grate mijloacelor moderne de transport, pot fi trans: fnise acolo unde nti poate ajunge graiul, cu toata larga intrebus infare a radiofuziunti Ayand deci toate mijloacele fa indamana, se impune 0 fo fosire la maximum a tot ce ne oferd tehnica si inventille din ule fimul timp pentru producerea si raspandirea scrisului crestin. Daca faceasté preocupare nu .poate lipsi nicio clipa in activitatea Bisex all lui Hiristos pe pamant, dela sine se infelege cA folosiren seris sulul bisericesc mai ales in vremurile actuate de Féabaitt are“. “importanta covarsitoare. Din istoria popoarelor s'a ‘adeseori, s'a urméarit © pace durabila, soarta celui invins e sclavia, iar pe cél birultor tt pandeste Inclestarile intre armate slau soldat totdeauna eu pierderi de truy _ omenesti si tot atatea uicideri ale sufletelor, cdei un razbott versal schimba oamenit in fiare, aga precum: tear transforma in vite. : ie ie ie 3 4 putut constata ea prin razboiu, — dar s'a vazut nu odataARMA CUVANTULUL Slarsitul razboactor a impus totdeauna statelor beligerante facerea unui bilanf al-distrugerifor la care s'au alaturat si pierder) ‘ale elementufui uman. Nimeni n'a socotit insd, cate'Siflete pioase “qu fost transformate prin razboiu in infirmi morali, cate constiingi freze au adormit pentru. totdeauna, $i daca totusi orasele, focagurife de inchinare, drumurile sj ‘podurile cu timpul se refac, cu totul altfel e cu ruinile spirituate, Tar 0 naruire a sufletelor, o depresiune morala in care ura si rézbunarea se impletese cu huruitul motoarelor din fabricele de armament, nu poate asigura o pace durabild. Fireste cd in atari Imprejurari si fozinca si pis pacem para bellum, devine 0 fore muli absurds, intrucat preconizeazd un razboiu de agresiune, de cuceriri si distruigere, ce nussi gaseste temei in inva(atura Bisericii i nici in spiritul crestinismutui : ; Degi nu ne preocupa aci rostul si rafiunea ce determina un + fazboiu, tinem totusi a sublinia ca razboiul defensiv, de, aparare @ Iegitimilor interese, gaseste 0 dreapta justificare atat in rafiunea __tnul stat crestin, cat mat ales este in deplind concordanfa cu aie _ tudinea Invajatorului din Nazaret faja de negustorii cart au pan: garit in chip nemernic casa Domnul Tara noastra se gaseste astazi, atat din e a ga i, punct de vedere _ ideologic crestin, cat si din punct de vedere politic, pe finia dreapta indatoririlor mari fafa de civilizatia si cultura europeana. Fireste a er credinfii nu putem concepe nofiunea de cultura, es ance ae ate vee valori supreme acea a umnezeu omanda totul, fiinded cuprinde totul si care poate totul".! lata de ce Biserica romaneasca, infelegand sensut } trebue sa insojeasca campul de tupta, cat © - adevarat af razboiului cest purtam a Rasarit, a in chip deosebit ‘eforturile ee se fac atat pe ee ales in randurile Populafiei de acasé, pentru a preintampina * a Cie de care e atata nevoie si a c naruirii sufletelor, i se HteN RE eat €@ se pot rostogoli luctare pastoral in aceste timpuri r impuri exceptios Sunt nenumarate, Scrisul bisericesc nue primut Sit “Bevin, Crestnismul st gandirea contemporans, Bucureyl Be as ane ee ARMA CUVANTULUL i a a8 j escalicne sf nict unicul. Intrueat insa fumea contemporans, in” goana el k dupa noutafi si senzational, abandoneaza orice preocupare spire | tuala, iar in foc de un suport moral, de care’ au nevoie in spectal | familiile fuptatorilor nostri, se resimte otrava semanatorilor de \ minciuna si corupfie, am socotit necesar a ne ocupa in aceasta © Arma a Cuvantului* de" problema scrisului bisericese in actualut rézboiu. Fara a da norme si directive, impartasim aci cateva gine duri si sugestii a caror rodiri nu pot decat sa foloseasca: i Facem aceasta inserare pentruca inregistram o totalé {ances * zeald tocmai printre randurile condeierifor incercati in arena scrie sului bisericesc, ca si cum reflexul razboiului isa surprins si pe et "in vartejul universal care in migcarile ui nesocotite spulberi si ~ imprastie pleava cu toate necuratiile din sanul societafii actuale, Demobilizim tocmai acum, cand condeele Bisericit au o misiune neinchipuit de mare in luminarea spiritelor ce oscileaza intre pa: _rada atitudinitor comode si a profitului personal. Fafa de aceasta ; situafie precara ne intrebam: Unde este acea tenacitate in con+ duita sufleteasca a’ factorilor cu raspundere in rosturile de edue catori spirituali ai masselor? E deajuns ca societatea noastra sassi : _ piarda carmacii pentri ca apoi sa se faca foc tuturor rataciritor. “In bund parte raul se poate ocoli prin difuzarea in larga masurd fa cuvantului bisericesc prin scrisul atator cotidiane si nenumarate a reviste si foi cari nu ne lipsese. 7 . Cu cele cateva coloane consacrate Bisericii in ziarele noastre “din Capitals, cari in parte au apus odata cu falimentul celor prin ‘al edror scris au trait, nu se poate inauguira o presa bisericeasca- Facand abstractie de cele eateva reviste cu preocupéri teologice de specialitate, care vizeaz’ un cere resirans de cititori; afara: de Juletinele oficiate ale Eparhiilor cari ceservese doar clerul, bines infeles dacé tipogralti au grija sa petreacd revistele pela magina de taiat, nu se poate intrezari nimic altceva de seamd care st cA ridicarii sufletesti a. celor mulfi si neinceycatt in puterile sdinfei_mantuitoate. Singurele tribune, in nofanul publicatiilor ‘tot soit pe care poporul nu le va pricepe niciodata cu i, riman tot foile de zidire suffeteascd cesst fac loc cu g cdminurile intunecate ale satelor pentrued ave ted dest re ,zise oficiale" cari n'au formulat in viea| ‘un rand pentru biata turmd cexo pasto oe ;