Anda di halaman 1dari 3

Andive

Andiva (Cichorium inthybus var. foliossum) se mai numeşte cicoare de vară, cicoare de Bruxelles,
cicoare Witloof sau cicoare sălbatică. Este o plantă bienală, de la care sunt consumate frunzele înălbite,
sub formă de salate. Andiva este o legumă aparte, în sensul că apare pe piaţa în sezonul rece, din luna
noiembrie până în primăvară. Este cultivată din antichitate, fiind pomenită în scrierile lui Pliniu cel
Bătrân şi Dioscoride.

Cum arată o andivă?

Ca aspect, andiva are frunze mari de 30 cm, alungite, dispuse sub formă de rozetă. Forma lor variază
între cele cu marginile dantelate şi cele cu marginea uşor ondulată, variaţii întâlnite în funcţie de soi.

Tulpina florală apare în cel de al doilea an, înălţa până la 1 metru şi jumătate, în vârful căreia se afla o
inflorescenţă de culoare albastru-deschis.

Rădăcina andivei este pivotantă, îngroşată. Conţine substanţe amărui precum inulina, proprietate
datorită căreia rădăcina se poate usca şi măcina, putând fi astfel folosită ca înlocuitor al cafelei.

Condiţii de climă pentru andive

Andiva este rezistentă la temperaturile scăzute. Germinează la 10 grade Celsius, iar plantele apar la
două săptămâni după semănat. Semănatul se face după jumătatea lunii mai, până în iunie, destul
de târziu pentru o plantă rezistenta la temperaturi scăzute.

Practica a demonstrat însă că semănatul înainte de această lună duce la iarovizarea plantelor, acestea
emit tije florale încă din primul an iar producţia este compromisă.

În ceea ce priveşte cerinţă de apă a plantei, ea nu trebuie udata foarte des, deoarece rădăcina
poate putrezi. De aceea solul potrivit este unul uşor, nisipos.

Plantele tinere trebuie protejate de temperaturi sub 5 grade Celsius şi au nevoie de multă lumină
pentru a se dezvolta.

Tehnologia de cultură a andivelor


Cultivarea andivelor se face în două etape:

Etapa 1: producerea rădăcinilor tuberizate

 Semănatul: între lunile mai-iunie, pe teren plan sau straturi înălţate


 Întreţinerea culturii: prășitul este foarte important, mai ales în primele stadii de vegetaţie când
plantele au 3-4 frunze adevărate, se face un rărit, lăsând 10-15 cm distanţă între plante
 Recoltarea: are loc toamna începând cu luna octombrie, până permite timpul. Rădăcinile se
sortează şi sunt păstrate cele care au grosimea de cel puţin 3-4 cm la nivelul coletului

Etapa 2: forţarea rădăcinilor

 Forţarea rădăcinilor se poate face în şanţuri încălzite, în sere, răsadniţe sau alte adăposturi
calde, la întuneric. În primele zile, temperatura se menţine la 12 grade Celsius, după care creşte
treptat la 18 grade, timp de 20 de zile.
 Recoltarea păpuşilor de andive se face după 3-4 săptămâni, când acestea au minim 10-12 cm
lungime. Păpuşile se taie manual, păstrând o bucată mică din rădăcină, şi se pot păstra închise
în folii de plastic la frigider, învelite cu hârtie care să nu permită trecerea luminii (pentru a fi
păstrate etiolate).

Soiuri şi hibrizi de andive:


* pentru recolte extratimpurii şi timpurii: Primo, Secundo, Flash F1 şi Zoom F;
* pentru cele semitimpurii: Terţio, Bruxelles, Witloof, Bea F1;
* pentru recolte târzii: Kwarto
* pentru spaţii protejate: Bacău 3

Adrese şi contacte utile:

Asociaţia Producătorilor de Andive – Andivia, Strada Privighetorii, Nr. 11, Comună Gherăeşti, Judeţul
Neamţ, +40(233)746070

Literatura de specialitate: Cultura legumelor mai puţin răspândite - Gh. Valceanu, Editura Ceres,
Bucureşti, 1982 Legumicultura generală şi specială - I. Ceausecu, M. Bălaşa, V. Voican, P. Savitchi,
G. Radu, N. Stan, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980

100 de grame de andive proaspete conţin: 1,25 g proteine, 0,20 g lipide, 3,35 g glucide, 3,1 g fibre
vegetale, 52 mg calciu, 0,83 mg fier, 15 mg magneziu, 28 mg fosfor, 314 mg potasiu, 22 mg sodiu,
0,79 mg zinc, 6,5 mg vitamina C

Cultivatorii de andive din Gherăeşti - Sursă: Gazeta de Gherăeşti

Cultivarea andivelor, cunoscute sub numele de "Cicoarea de Bruxelles", este una dintre cele mai
profitabile îndeletniciri care se practică astăzi în Gherăeşti. În anul 1930, când fabrica de zahăr din
Roman a avut la cârmă un cetăţean belgian, acesta a adus din ţara să câteva seminţe de "cicoare de
bruxelles". Primul cultivator de andive din Gherăeşti a fost Dumitru Hazaparu, iniţiativa să fiind
urmată şi de alţi săteni. Această plantă amară, curioasă ca înfăţişare a adus de-a lungul timpului
venituri în zonă. De atunci, cultură a fost practicată an de an, transmisă din generaţie în generaţie,
fiecare cultivator deţinând un mic secret în forţarea rădăcinilor, secret pe care îl păstrează cu
sfinţenie. Astăzi, numărul celor care practică această cultură la nivel comunal se ridică la peste 240 de
persoane, suprafaţa cultivată anual ridicându-se la aproximativ 60 de hectare.
Perioada de însămânţare se încadrează între 15 aprilie - 31 mai, operaţie care, în Gherăeşti, se face
fie mecanizat, cu semănătoarea SUP-21, cât şi semi mecanizat cu semănătoarea pe patru rânduri
cu tracţiune animală.

Solul se afânează prin 2-3 praşile, recoltarea rădăcinilor făcându-se de la sfârşitul lunii august, până în
luna noiembrie. După recoltare rădăcinile se aşează vertical în şanţuri (bordeie) special amenajate, a
căror temperatură trebuie să fie de 180-200C. Şanţurile de forţare sunt prevăzute cu guri de aerisire
pentru omogenizarea temperaturii şi pentru menţinerea normală a concentraţiei aerului. După circa trei
săptămâni, andivele se scot din bordeie având aspectul unor păpuşi, care se şterg cu un material moale
şi se ambalează pentru comercializare. "Am moştenit secretul cultivării andivelor de la bunicul meu şi,
de atunci mă ocup cu această îndeletnicire.

Este adevărat că din vânzarea acestui produs ne-am ridicat nivelul de trai dar munca pe care o
depunem este de zece ori mai mare decât la cartof', ne-a spus Monica Enăşcuţ, o gherăeşteancă care se
îndeletniceşte cu cultivarea andivelor. După ce sunt ambalate andivele iau calea Bucureştiului pentru
comercializare. În capitală, anul trecut preţul varia între 5-8 lei/kg, dar anul acesta se preconizează
un preţ mai bun, de circa 10 lei/kg. "Ne confruntăm cu o serie de probleme, marfa fiind perisabilă,
iar uneori nu avem loc în beciul pieţei şi trebuie să învelim legumele cu nailon, dar chiar şi aşa nu se
păstrează mai mult de patru-cinci zile, din cauza frigului'' a mai spus Monica Enăşcuţ. Peste
aproximativ o lună amatorii de andive îşi vor stăvili pofta pentru că o parte din cultivatori au pus deja
vestitele rădăcini în şanţurile de forţare.

Pentru că andivele sunt foarte preţioase pentru gherăeşteni, aceştia au constituit şi o Asociaţie a
Cultivatorilor de Andive care, de la înfiinţare, s-a implicat în aprovizionarea cu sămânţă de calitate,
organizarea de loturi demonstrative.

!!! Cea mai mare problemă a acestora o constituie, însă, valorificarea producţiei, fiecare
cultivator mergând în pieţele din Bucureşti sau alte mari oraşe ale ţării pe cont propriu, pentru
a-şi vinde recolta.