Anda di halaman 1dari 5

Conceptul de alexitimie este definit ca o categorie de deficiențe în trăirea, manifestarea și

reglarea emoțiilor (Parker, Taylor și Bagby, 2001). De asemenea, în definirea acestui concept
autorii identifică următoarele componente: 1) greutate sau dificultate în recunoașterea și
explicarea emoțiilor și în diferențierea sentimentelor de senzațiile corporale de excitație; 2)
dificultatea de a le explica altor persoane propriile sentimente; 3) procese imaginative reduse
caracterizate printr-o lipsă/sărăcie a fanteziei; 4) un stil de gândire orientat spre exterior
datorită preocupării față de detaliile evenimentelor externe, ignorând trăirile emoționale
interne.
Modele teoretic
I.Teoria biologică privește alexitimia ca pe un proces primar, în care rolul primordial îi revine
mecanismelor genetice, defectelor sau dezvoltării deosebite a creierului(V.V. Kalinin)
În prezent nu există o teorie unică care să explice dezvoltarea alexitimiei. După proveniența sa
este alexitimie primară și secundară. Alexitimia primară este privită ca proces în care rolurile
principale le revin următoarelor fenomene:
1. Factori genetici(Ar. Heiberg, 1978)
2. Defectele sau structura specifică creierului(K. Hoppe,1988, S.Zeitlin, 1989, W. TenHouten,
1985)
3.Localizarea bilaterală sau anormală a centrului vorbirii în emisfera nedominantă.(apud M.
Pârgari, 2009)
II. Alexitimia - asociată cu deficitele în experiența emoțională
Persoanele alexitimice raportează o experiență mai puțin intensă a emoției (de exemplu,
Luminet, Rimé, Bagby și Taylor, 2004; Mantani, Okomoto, Shirao, Okada și Yamawaki,
2005; Stone & Nielson, 2001) și folosesc mai puține cuvinte emoționale pentru a descrie
stările lor afective (de exemplu, Luminet Și colab., 2004; Roedema & Simons, 1991) decât o
fac partenerii lor nonalexitmici. De asemenea, indivizii care suferă de alexitimie afișează o
capacitate scăzută de a face față emoției (Parker, Taylor & Bagby, 1998), susținându-se ideea
că acestor indivizi le lipsește sistemul conceptual complex care contribuie la strategii pozitive
de reglare.
III. Alexitimia -asociată cu deficitele în expresia emoțională
Persoanele care suferă de alexitimie, nu au deficite numai în manifestarea și experimentarea
emoției, ci prezintă, de asemenea, niveluri scăzute în cadrul comportamentului expresiv
spontan. Persoanele alexitimice sunt, de obicei, considerate ca fiind mai puțin expresive în
timpul interacțiunilor sociale (e.g., Luminet et al., 2004) și fără umor în timpul interviurilor
clinice (Lumley et al., 2005) decât sunt omologii lor non-alexitimici. Într-un studiu,
persoanele cu alexitimie au prezentat comportamente faciale emoționale spontane mai
ambigue și semnificativ mai puține în cadrul expunerii la stimuli neplăcuți decât cei fără
alexitimie. (Mc-Donald & Prkachin, 1990).
VI Alexitimia- asociată cu deficite în percepția emoțională
Persoanele care suferă de alexitimie nu au dificultate numai în perceperea propriilor stări
afective ca și emoții, ci și în perceperea emoției înfățișată pe chipurile altora (e.g., Lane și
colab., 1995, 1996, 2000, Parker, Taylor & Bagby, 1993; Vermeulen, Luminet, Și Corneille,
2006). Acest efect se extinde la procesarea conținutului emoțional în alți stimuli, cum ar fi:
fraze despre emoție, imagini ilustrând situații emoționale (Lane și colab., 1996, 2000), și
cuvinte care au conținut emoțional (Luminet, Vermeulen, Demaret, Taylor & Bagby, 2006;
Suslow & Junghanns, 2002). Dovezile neuroștiințifice susțin ideea că indivizii alexitimici au
dificultăți în conceptualizarea indiciilor externi, cum ar fi: fețele și cuvintele ca fiind
emoționale
Studiile

Alexitimia (TAS; Bagby, Parker&Taylor, 1993)


Constructul de alexitimie generează un interes crescut datorită faptului că poate fi un posibil
factor de risc de personalitate pentru o varietate de probleme psihiatrice și tulburări
psihosomatice (Bagby, Parker&Taylor, 1993). Astfel instrumentul care măsoară Alexitimia a
fost conceput pentru a măsura cei 20 de itemi care oferă scoruri pentru cele trei dimensiuni ale
instrumentului, acestea fiind: dificultatea identificării și distingerii între sentimente și senzații
fizice (itemii:1,3,6,7,9,13,14); dificultatea descrierii sentimentelor(itemii:2,4,11,12,17) și
gândirea orientată exterior (itemii: 5,8,10,15,16,18,19,20). Fiecare item constă într-o
propoziție scurtă, prin care participanții sunt rugați să aprecieze în ce măsură sunt sau nu de
acord cu fiecare afirmație, folosind o scală Likert în 6 trepte, unde 1= Dezacord total, iar 6=
Acord total. În ceea ce privește consistența internă, fiecare dimensiune a demonstrat un
coeficient alpha bun: (α = .71). Scorurile înalte indică niveluri ridicate ale caracteristicilor
măsurate de fiecare subscală.
Studii anterioare :,,The assessment of Alexithymia in Medical Settings : Implications for
understanding and treating health problems, Mark A. Lumely, Lynn C. Neely, Amanda J.
Bruger, 2007.
AL.
Acest chestionar cuprinde o serie de afirmaţii referitoare la credinţele dumneavoastră despre
sine şi modul în care vă comportaţi în anumite situaţii. Încercaţi să completaţi fiecare item. Nu
există răspunsuri bune sau rele.

1 = Dezacord total 2 = Dezacord parţial 3 = Oarecum dezacord 4 = Oarecum acord


5 = Acord parţial 6 = Acord total

1 2 3 4 5 6

Sunt de multe ori confuz cu privire la ce emoție simt.


Este dificil pentru mine să găsesc cuvinte potrivite pentru sentimentele mele.
Am senzații fizice pe care nici măcar doctorii nu le înțeleg.
Sunt capabil să-mi descriu sentimentele cu ușurință.
Prefer să analizez problemele mai degrabă, decât doar să le descriu.
Când sunt supărat, nu știu dacă sunt trist, înspăimântat sau furios.
Sunt adesea nedumerit de senzațiile din corpul meu.
Prefer să las lucrurile să se întâmple în loc să înteleg de ce s-au întâmplat astfel.
Am sentimente pe care nu le pot identifica cu desăvârșire.
A fi în contact cu emoţiile este esenţial.
Mi se pare greu să descriu ce simt despre oameni.
Oamenii îmi spun să îmi descriu sentimentele mai mult.
Nu știu ce se întâmplă în interiorul meu.
Adesea nu știu de ce sunt furios.
Prefer să vorbesc cu oamenii despre activităţile lor zilnice decât despre sentimentele lor.
Prefer să ma uit la emisiuni de divertisment ,,amuzante” decât la drame psihologice.
Este dificil pentru mine să-mi dezvălui sentimentele cele mai intime, chiar și prietenilor
apropiați.
Mă pot simţi apropiat de cineva, chiar în momente de linişte.
Cred că este util controlul sentimentelor mele în rezolvarea problemelor personale.
A căuta semnificaţiile ascunse din filme sau piese de teatru te distrage de la plăcerea lor.