I.

Baze fiziopatologice si farmacologice

I.1. Baze fiziopatologice

Debitul coronarianeste:

normal: cca 250 ml/min (aprox. 5% din debitul cardiac);

in efort: pana la 1,5 l/min.

Boala arteriala coronariana (insuficienta coronariana) este reprezentata de diminuarea

diametrului vascular coronarian, cu diminuarea debitului coronarian si perfuziei cu sange a
miocardului, avand drept consecinte reducerea oxigenarii miocardului, ischemie miocardica cu
suferinte cardiace, cunoscute sub denumirea generala de cardiopatie ischemica.

Cauzele bolii coronariene pot fi:

obstructii aterosclerotice;
coronaroconstrictie, spasm coronarian;
disfunctia endoteliului coronarian;
dereglari ale metabolismului adenozinei.

Disfunctia endotelitului coronarian se caracterizeaza prin sinteza si eliberarea deficitara

a factorului endotelial relaxant (EDRF), cu diminuarea vasodilatatiei coronariene fiziologice si
instalarea vasoconstrictiei paradoxale.
Factorul endotelial relaxant (EDRF = endothelial derived relaxing factor) este
reprezentat de oxidul de azot (NO) si alti compusi. EDRF este eliberat de endoteliul vascular si
are rol vasodilatator. EDRF a constituit “molecula anului” 1992.
Adenozina este mediatorul principal al sistemului purinergic si este puternic
coronarodilatator. Adenozina este eliberata de miocard in conditii de ischemie, cu rol de
contracarare a ischemiei, prin coronarodilatatie.
Cardiopatia ischemica este consecinta dezechilibrului dintre necesarul de oxigen pentru
travaliul cardiac si aportul de sange oxigenat adus de coronare.
Necesarul de oxigen al miocardului este functie de munca inimii (travaliul cardiac),
care depinde de: frecventa cardiaca, forta de contractie si tensiunea ventriculului.
Cardiopatia ischemica poate fi din punct de vedere clinic: dureroasa si nedureroasa.
Durerea apare prin afectarea terminatiilor senzitive de catre metabolitii acizi, atunci
cand concentratia acestor metaboliti este crescuta, datorita faptului ca fluxul sanguin nu este
suficient pentru a-I indeparta pe masura formarii lor.
Formele clinice ale cardiopatiei ischemice dureroase sunt: angina pectorala (angor
pectoris) si infarctul miocardic (IM).
Forma clinica majora a cardiopatiei ischemice nedureroase este: moartea subita datorata
aritmiilor.

1
 Angina pectorala (angor pectoris) este o forma clinica de cardiopatie ischemica,
caracterizata prin dureri precordiale, agravata la effort si care cedeaza la repaus sau tratament cu
nitroglicerina sublingual.
Formele clinice ale anginei pectorale sunt: angina cronica stabila, angina vasospastica,
angina instabila.
Angina cronica stabila este o consecinta a obstructiei partiale aterosclerotice a
coronarelor, crizele fiind declansate in situatii (effort, stres) care solicita inima, necesitand aport
crescut de oxigen, ce nu poate fi oferit de coronarele afectate de ateroscleroza.
Angina vasospastica este declansata de spasmul coronarian.
Angina instabila asociaza obstructia trombotica coronariana (prin ruperea placilor de
aterom), cu reactia coronariana spastica; prezinta risc mare de infarct miocard.
Angina de repaus prezinta simptome chiar in timpul repausului. Angina Prinzmetal
este o forma de angina de repaus, declansata periodic de vasospasm.
Infarctul acut miocard este o forma grava de cardiopatie ischemica, datorata obstructiei
totale prin tromboza (tromb rupt din placa de cardiopatie ischemica, datorata obstructiei totale
prin tromboza 9tromb rupt din placa aterom), a unei coronare aterosclerotice, tromboza urmata
de ischemie acuta si necroza miocardica, cu consecinte cardiovasculare grave: aritmii severe,
deficit acut al functiei ventriculare, insuficienta cardiaca, anevrism, etc.
Caracteristici ale IM acut sunt:

EKG: supra- sau subdenivelarea segmentului ST, unde Q evolutive, inversarea simetrica
a undelor T;
Cresterea nivelului enzimelor miocardice (CK-MB, troponina T sau troponina 1

I.2. Definitie

Medicamentele anginoase combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii si

aportul redus. Efectele clinice sunt:

Profilaxia sau suprimarea crizelor angioase;

Cresterea rezistentei la effort;
Prevenirea complicatiilor, datorate aterosclerozei (ruptura placilor de aterom, trombozele
si infarctul acut de miocard, precum si aritmiile severe).

I.3. Mecanisme

Mecanismele farmacologice de restabilire a echilibrului aport – consum si

medicamentele corescpunzatoare sunt:
I. Reducerea consumului de oxigen al miocardului, prin micsorarea travaliului cardia
I.1. – Deprimarea inimii
I.1.1. – scaderea tonusului simpatic cardiostimulator: beta – adrenolitice;

2
 I.1.2. – scaderea conc. Ionilor Ca2+, disponibili pentru contractia cardiaca: blocante ale
canalelor de calciu;
I.2. – Scaderea postsarcinii si presarcinii cardiace: blocante ale canalelor de calciu,
nitratii organici si molsidamin;
II. Cresterea aportului de oxigen, prin coronarodilatatie
II.1. – aport de NO, cu cresterea GMPc: nitratii organici si molsidamin;
II.2. – scaderea ionilor de Ca2+ disponibili pentru contractia coronarelor: blocantele
calcice;
II.3. – inhibarea recapatarii adenozinei coronarodilatatoare, in celulele cardiace:
dipiridamol, lidoflazina;
II.4. – cresterea AMPc (ce in fibrele musculare netede stimuleaza mecanismele de
reducere a calciului citoplasmatic disponibil pentru contractie, inducand relaxare), prin inhibarea
fosfodiesterazei; papaverina, diripidamol.

I.4. Clasificare

Clasificare, functie de structura chimica si mecanismul molecular de actiune:

a) nitrati organici (nitroglicerina, isosorbid dinitrat, isosorbid mononitrat, pentaeritril
tetranitrat, nitrit de amil), precum si compusi similari farmacologic (molsidamin), donatori de
NO;
b) beta – adrenolitice (propranolol, oxprenolol, metoprolol, atenolol, bisoprolol, celiprolol,
talinolol);
c) blocantele canalelor de calciu (nifedipina, amlodipina, felodipina, fendilina, nicardipina,
nisoldipina, verapamil, gallopamil, diltiazem, bepridil, perhexilina, prenilamina, trimetazidina,
lidoflazina);
d) alte structuri si mecanisme (amiodarona, carbocromena, dipiridamol, trifosfadenina,
fosfocreatina).
Corelarea cu mecanismele regltoare implicate:
a) Nitratii organici si molsidamina (donatori de NO) actioneaza antiangios predominant prin
venodilatatie (sistemica si coronariana), cu scaderea presarcinii inimii si coronarodilatatiei;
b) Beta – adrenoliticele diminua forta de contractie si frecventa cardiaca, micsorand travaliul
cardiac si consumul de oxigen al miocardului, in special in conditii de effort;
c) Blocantele canalelor de calciu actioneaza predominant: fie prin arteriolodilatatie (sistemica
si coronariana), cu scaderea postsarcinii inimii (nifedipina) si coronarodilatatie; fie prin
deprimarea cardiaca intensa, cu micsorarea travaliului cardiac si consumului de oxigen
(verapanil); fie prin ambele mecanisme (diltiazem).

I.5. Farmacoterapie

Principii de tratament al cardiopatiei ischemice

Sunt urmatoarele:
3
 Combaterea factorilor de risc pentru ateroscleroza coronariana: fumatul, HTA,
hiperlipidemia;
Farmacoterapia anginei pectorale cu medicatia antianginoasa specifica de echilibrare a
balantei intre aportul si nevoia de oxigen a miocardului;
Preventia IM si mortii cu: hipolipemiante (fibrati sau statine) si antiagregante plachetare (
acid acetilsalicilic sau clopidogrel);
La pacientii cu risc inalt de boala arteriala coronariana, pentru a reduce riscul de
evenimente cardiace nedorite, sunt recomandate inhibitoarele enzimei de conversie a
angiotensinei (IEC);
In angina instabila si IM fara supradenivelarea segmentului ST, este recomandata o
terapie agresiva cu: antianginoase, hipolipemiante, antiagregante plachetare si heparina.

Farmacoterapia anginei pectorale cronice stabile, functie de severitatea crizelor

Se face cu:

Monoterapie (de electie, mai ales in effort: nitratii);

Biterapie (nitrat + beta – blocant sau nitrat + blocant calcic sau beta – blocant + blocant
calcic);
Triterapie (nitrat + beta – blocant + blocant calcic), rar.

In cazuri de polipatologie, de electie sunt:

Verapamil, in aritmii supraventriculare;

Nifedipina, in HTA cu risc de insuficienta cardiaca sau bloc A-V;
Beta – blocant, in HTA cu tonus simpatic ridicat si tahicardie.

In cazuri severe, cand farmacoterapia este ineficienta, se intervine chirurgical:

angioplastie sau bypass coronarian (recascularizare chirurgicala).
Farmacoterapia anginei vasospastice
Urmareste profilaxia spasmului arterelor coronare si consecutiv preventia episoadelor
ischemice.
Se realizeaza cu medicatia antianginoasa coronarodilatatoare si spasmolitica:

Nitrati,
Blocante ale canalelor de Ca2+.

Nu este indicata terapia chirurgicala angioplastia si revascularizatia chirurgicala).

Farmacoterapia sindroamelor coronariene acute (ACC/AHA Guidelines, Circulation
2000, 102, 1193-1209)
Sindroamele coronariene acute cuprind:

Angorul instabil cu episoade ischemice recurente in repaus si ocluzii trombotice

recurente;
Infarctul fara supradenivelarea segmentului ST (infarct “non Q”, infarct subendocardic).

Angorul instabil cu troponine pozitive are prognostic defavorabil.

4
 Coronarografia precoce 9de rutina) amelioreaza prognosticul pacientilor cu risc inalt.
Tratamentul anti-ischemic initial de rutina (in spital) prevede:

Repaus la pat, cu monitorizarea permanenta a EKG,

Nitrati, oxigen, beta blocante sau blocante ale canalelor de Ca2+, in cazuri refractare;
Morfina (daca e necesar).

Tratamentul anti-ischemic modern adauga:

Antiagregante plachetare (acid acetilsalicilic, iar in caz de intoleranta la aspirina,

clopidogrel); antagonistii receptorilor plachetari ai glicoproteinei IIb/IIIa sunt indicati
numai dupa revascularizatie percutana.
Anticoagulante (heparina i.v. sau heparine cu greutate moleculara joasa s.c.).

Heparina i.v. tinde sa fie inlocuita cu heparine cu masa moleculara mica s.c.
Trombolitice i.v. sunt ineficace (evidenta demonstrata de mai multe studii).

5
 II. Nitrati organici si molsidomin

Str. chim.:

a) Nitratii si nitritii organici sunt: esteri ai acidului nitric sau nitros, cu polialcooli;
b) molsidomin este primul reprezentant din clasa: sidnonimine.
Clasificarea nitratilor:

Lichide: nitroglicerina (glicerol trinitrat), nitrit de amil;

Solide: isosorbid dinitrat, isosorbid mononitrat, pentaeritril tetranitrat.

Prop. fiz. – chim.:

Nitratii organici antianginosi sunt lichide sau pulberi explozive si de aceea manipularea
se face in forme diluate: lichidele diluate 1% in alcool; pulberile diluate 20% in lactoza.
Nitrati organici:

Nitroglicerina
Isosorbid mononitrat
Isosorbid dinitrat
Pentaeritril tetranitrat
Molsidamin

II.1. Farmacocinetica

Liposolubilitate ce asigura un transfer usor prin membranele biologice ( prin difuziune

simpla), cu absorbtie buna (prin mucoasele sublinguala si digestive, precum si prin piele)
si sifuziune rapida in tesuturi;
Biotransformare hepatica, catalizata de nitrat reductaza (in prezenta glutationului)
conducand la:
in prima faza: metaboliti partial denitrati activi + nitrit anorganic;
in a 2-a faza: glucuronoconjugati inactivi si hidrosolubili, cu eliminare renala;
Biotransformarea este in proportie diferita, functie de compus si de calea de administrare;
de ex. Pentru nitroglicerina este: sub 1% p.o.; aprox. 40% sublingual; aprox. 72%
transdermic;
P.o., absorbtie buna, dar biotransformarea hepatica, efectul primului pasaj si
biodisponibilitatea sunt in procente diferite, functie de compus; de ex. Biodisponibilitatea
p.o. este: sub 1% la nitroglicerina (biotransformare aproape totala, la 1-ul pasaj hepatic)
si sub 90% la isosorbid mononitrat;
Sublingual, absorbtie rapida, fara efectul 1-ului pasaj, cu instalarea rapida a efectului (=
cale de urgenta, in criza);
Transcutan, absorbtie buna, dar mai lenta si cu variabilitate mare.
6
 II.2. Mecanismul molecular de actiune

Nitratii organici (R-ONO2) sunt biotransformati in metaboliti activi: oxid de azot (NO)
si tionitriti sau S-nitrozotioli (R-SNO).
Metabolitii activi (anume: NO si tionitritii) sustituie deficitul de EDRF (respectiv de
NO), indeplinind functia vasodilatatoare a acestuia si corectand astfel disfunctia endoteliului
coronian.
Mecanismul la nivel molecular, similar cu cel al NO fiziologic, consta in: stimularea
guanilatciclazei (GC) si cresterea conc. De GMPc, care declanseaza mecanismele celulare
relaxante musculare.
De retinut faptul ca: biotransformarea la metabolitii activi tionitriti este tiol-dependenta
(depinde de gruparile –SH din cistenia intracelulara). Acest specific face posibila instalarea
tolerantei (de tip tahifilaxie), la o administrare foarte frecventa, prin epuizarea gruparilor tiol.
Fenomenul nu se manifesta si pentru molsidamin, deoarece biotransfrmarea acestuia la
metaboliti activi nu este tiol – dependenta.

II.3. Farmacodinamie

Actiuni farmacodinamice:

a) Relaxarea muschilor netezi vasculari:

- vasodilatatie sistemica (> venodilatatie; < arteriolodilatatie);
- arteriodilatatie evidenta in ½ superioara a corpului (creier, meninge, retina) insotita de
cefalee, senzatie de cap mare;
- coronarodilatatie (evidenta la doze mai mari);
b) Reducerea presarcinii inimii (venodilatatie) si postsarcinii (arteriolodilatatie), cu scaderea
travaliului cardiac;
c) Hipotensiune arteriala, cu tahicardie reflexa;
d) Actiune antiagreganta plachetara (utila la nivelul leziunii aterosclerotice);
e) Relaxarea altor muschi netezi, cu efect antispastic de utilitate redusa 9cai biliare, tub
digestiv, bronhii, aparat excretor renal);
f) Clinic: actiune antiangioasa.

Mecanismele actiunii antiangioase:

a) Diminuarea muncii inimii si sonsumului de oxigen, consecinte ale urmatoarelor actiuni:

- venodilatatie, cu cresterea capacitantei venoase si reducerea presarcinii inimii (presiunea de
umplere a inimii), scaderea volumului ventricular diastolic, debitului cardiac, presarcinii
vasculare pulmonare;
- arteriolodilatatie, cu scaderea rezistentei periferice si reducerea postsarcinii inimii;
b) Ameliorarea circulatiei coronariene si aportului de sange oxigenat in teritoriul ischemic,
consecintele urmatoarelor actiuni:
- coronarodilatatie in miocardul neischemic, cu ameliorarea indirecta a fluxului sanguin in
miocardul ischemic.

7
 II.4. Farmacotoxicologie si farmacoepidemiologie

RA (la doze mari sau intervale prea mici):

a) Efecte secundare:
- cefalee, cu caracter pulsatil (vasodilatatie cerebrala si meningeana, cu cresterea presiunii
intracraniene); dureri ale globilor oculari (vasodilatatie, cu cresterea tensiunii intraoculare);
congestie cutanata in ½ superioara a corpului (arteriolodilatatie);
- hTA ortostatica, cu lipotimie si sincope;
- tahicardia si cresterea fortei de contractie induse reflex antreneaza cresterea consumului
miocardic de oxigen si potentarea ischemiei;
- methemoglobinemie.

b) Toleranta 9de tip tahifilaxie): disparitia efectului antianginos, in cazul administrarii de mai
multe ori pe zi sau continuu; este totala, dupa 2 luni de tratament continuu; revenirea, la cateva
zile de la intreruperea administrarii.
Toleranta este tiol – dependenta (are ca mecanism molecular, epuizarea gruparilor –SH)
si nu este incrucisata cu alti compusi nitrovasodilatatori (ca molsidamin, nitroprusiat de sodiu), al
caror mecanism de actiune nu este tiol – dependent.

c) Hipersensibilitate la nitrati; manifestata cu hTA, colaps, bradicardie, stop cardiac (la doze
obisnuite, sublingual).
CI: hipertensiune intracraniana, glaucom, hipersensibilitate la nitrati.

II.5. Farmacoterapie

Indicatii:

a) In cardiopatia ischemica:
De prima alegere, in toate formele de angina pectorala (angina cronica stabila, angina
instabila, angina vasospastica).
In angina cronica stabila, atat in crize, cat si in tratamentul de fond.
In criza dureroasa, precum si profilactic inainte de crizele previzibile si inainte de
effort: compusi si preparate cu actiune rapida si scurta (pe cale sublinguala).
In tratament de fond: compusi, forme si cai cu latenta si surata lunga (p.o., trandermic).
In infarctul de miocard: acut, in faza de inceput a infarctului (i.v. nitroglicerina) si
postinfarct.

b) Ca vasodilatatoare, in insuficienta cardiaca.

Asociere avantajoasa: nitrati + beta –blocante.
Avantajele asocierii:

Potentarea efectului antianginos (reducerea consumului de oxigen al miocardului), cu

reducerea dozelor si RA;

8
 Antagonizarea reciproca a unor RA (beta –blocantele combat cefalea si tahicardia reflexa
indusa de nitrati; nitratii combat deprimarea cardiaca produsa de beta –blocante).

Dezavantaje: potentarea hTA.

II.6. Farmacografia

Cai si forme farmaceutice:

Sublingual: comprimate sublinguale, solutii, aerosoli;

Bucal: tablete bucale retard;
P.o.: comprimate si capsule, cu cedare normala sau retard;
Transcutan: unguente, TTS (sisteme terapeutice transdermice, cu cedare controlata in
timp);
i.v.: perfuzii.

Latenta si durata efectului sunt functie de compus, calea de administrare si tipul de

forma farmaceutica.
Preparate cu efect rapid si de scurta durata, pentru tratamentul crizelor:

preparate sublinguale (nitroglicerina, isosorbid initrat);

preparate pentru inhalatie (nitrit e amil);
perfuzii i.v. (nitroglicerina).

Preparate cu efect de lunga durata, pentru trataentul de fond:

tablete bucale sau comprimate p.o., retard (nitroglicerina, isosorbid dinitrat, isosorbid
mononitrat);
unguent sau TTS (nitroglicerina).

Pentru evitarea instalarii tahifilaxiei, la tratamentul de fond: scheme farmacografice

intermitente si asocierea cu alt antianginos.

NITROGLICERINA

9
 Str. Chim.:

gliceriltrinitrat; lichid exploziv, volatil; de aceea comprimatele obisnuite au termen de

valabilitate mic (3 luni).

Fcin.:

biodisponibilitatea: p.o. sub 1% (inactivare la primul pasaj hepatic); sublingual aprox. 40%;
cutanat aprox. 72%.

Fgrafie.:

a) Sublingual: Latenta cca. 2-5 min.; Durata cca. 10-40 min.

Compr. A 0,5 mg; aerosoli a 0,4 mg/1 puf; sol. Alcoolica 1% 1-3 pic.; se repeta dupa
cca 15 min., la nevoie.

b) P.o. (doze mari):

Compr. Sau capsule retard a 2,5 mg, 5 mg sau 7,5 mg (durata 6-8h) x 2-3/zi.

c) Percutan:
Unguent 2%, o aplicatie (durata cca. 4-5h) x 2-4/zi; locul de aplicare: torace.
TTS Nitroderm a 25-50 mg; elibereaza 5-10mg/24h; aplicare toracica 12h/zi sau 24h/zi.

d) I.v. perfuzie: latenta sub 1 min.

Sol. Inj. A 1 mg/ml sau 5mg/ml in etanol 77% (administrare exclusiv diluat, in sol.
Glucoza 5%); rata perfuziei = 0,00025 – 0,005 mg/kg/min.; durata perfuziei 24-48h; doza/min
este crescuta si apoi redusa treptat;

Se monitorizeaza TA, pulsul, ECG. Se evitta perfuzoarele de PVC (absorb

nitroglicerina).

Nitroglicerina, comprimate

Prospect

Compozitie

Comprimate continand 0,65 mg nitroglicerina

Actiune terapeutica

Nitroglicerina actioneaza prin venodilatatie determinand scaderea umplerii ventriculare.

Permite de asemenea restabilirea echilibrului intre nevoile de oxigen ale miocardului si cantitatea
de oxigen disponibila efectiv. La doze mai mari provoaca vasodilatatie arteriolara cu
diminuarea presiunii arteriale. Aceste proprietati hemodinamice justifica utilizarea si ca
tratament adjuvant al insuficientei cardiace severe.

Indicatii

Tratamentul crizelor de angina pectorala, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt

(sau precritic) al crizelor anginoase.
10
 Doze si mod de administrare
Perlingual cate 1/2-1 comprimat in timpul crizelor de angina pectorala sau imediat
inaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea a 3
doze sub forma de comprimate de Nitroglicerina, criza de angina nu cedeaza, se recomanda
prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.

Contraindicatii

Insuficienta cardiaca, glaucom, tromboza coronariana acuta, ramolisment

cerebral, hipotensiune posturala, hipertensiune intracraniana, idiosincrazie la Nitroglicerina; stari
de soc si colaps, anemii grave.
Masuri de precautie
Daca in mod exceptional apare cianoza, fara pneumopatie intercurenta, dozati
methemoglobina (methemoglo-binemia survine mai curand in timpul tratamentului cu doze
mari).
Reactii adverse

Nitroglicerina poate produce cefalee, aceasta disparand de obicei in mai putin de o

saptamana dupa administrarea unui tratament continuu si poate fi atenuata prin administrarea
unui analgezic. La doze mari poate produce hipotensiune accentuata in special la persoanele in
varsta.

ISOSORBID DINITRAT

11
Fcin.:
Avantaje: p.o., biodisponibilitate mai buna (aprox. 22%), comparativ cu nitroglicerina
(sub 1%).

Fgrav.: sublingual, p.o., percutan si perfuzie i.v.

Posologie:

Sunlingual, 2,5-15mg; Latenta cca 5-10 min.; Durata cca. 1-2h;

P.o., 5-20 mg x 2-4h/zi (latenta cca 20-30 min.; durata cca. 3-6h); preparate retard 40
mg x 2/zi (latenta cca 30-60 min.; durata cca. 10-12h);

Aerosoli, 30 mg/1puf.

ISOSORBID MONONITRAT

12
Este un metabolit activ al isosorbid dinitratului.

Fcin.: Avantaje: biodisponibilitate p.o. mare, peste 90% (aprox. 93%); durata mai lunga.

Fgraf.: p.o., in tratamentul de fond.

Posologie: p.o., 20-40 mg de 2-3 ori/zi; retard 40-100 mg de 1-2 ori/zi.

PENTAERITRIL TETRANITRAT

13
 Fgraf.: p.o., in tratamentul de fond; durata 4-8 ore.

Posologie: p.o., 10-30 mg de 2-4 ori/zi, pana la 60 mg de 2-4 ori/zi.

MOLSIDAMIN

Str. Chim.: cap de serie clasa de antianginoase cu nuceu sidnonimic.

Fcin:
p.o.: absorbtie rapida aproape completa; nesemnificativ efectul primului pasaj hepatic.
Avantaj: biodisponibilitate p.o. mare 9aprox. 90%), fara variabilitate importanta
interindividuala.
Biotransformare hepatica, la metaboliyi activi, care elibereaza direct NO.
Mecanism la nivel molecular:
Biotransformare la metabolit activ (N-nitrozoamino-acetonitril), ce elibereaza direct
NO fiziologic activ.
NO stimuleaza GC cu cresterea conc. GMPc, tradusa prin vasodilatatie si efect
antiagregant plachetar.
Mecanismul de biotransformare la metabolitul activ nu este tiol-dependent.
Fdin. si Ftox.: profil farmacodinamic si farmacotoxicologic similar nitratilor organici.

Avantaje:

- mecanismul de actiune nu este tiol-dependent si nu dezvolta tahifilaxie;

- nu induce reflex tahicardie si inotropism pozitiv.

RA principale: cefalee moderata; hTA usoara.

Fter.:

Indicatie: tratament de fond (profilaxia de durata a crizelor anginoase si postinfarct).

Indicatii de electie in:

angina stabila sau instabila, asociata cu insuficienta cardiaca;

14
 ca vasodilatator in insuficienta cardiaca cronica, congestiva severa (+cardiotonic
+diuretic).

Asociere indicata: +beta –blocante.

Asociere cu prudenta (reducerea dozelor): +blocante calcice (creste riscul potentarii
hTA).

Fgraf.:
p.o., in tratamentul de fond, 2mg x 2/zi (latenta 30-60min.; durata aprox. 2-6h).

III. Beta blocante

Reprezentanti: propranolol, metoprolol, atenolol etc.

Indicatii:

angina cronica stabilita;

postinfarct acut de miocard (administrate cronic, din prima zi de debut al infarctului)
conduc la scaderea mortalitatii postinfarct si riscului unui nou infarct.

Beta-blocantele:
15
Se folosesc in tratarea profilactica a anginei pectorala stabila de efort. Sunt utile datorita
limitarii tahicardiei (blocheaza receptorii beta-cardiaci). Nu se aleg in angina
vasospastica, deoarece prin blocarea beta-2 rezulta coronarospasm.

Propranololul

Reactii adverse: tahicardie, hTA, bradicardie (scade tensiunea in peretele ventricular

rezulta agravarea anginei).TA trebuie sa nu scada sub valorile normale.

Favorizeaza vasospasmul, bronhospasm. Modificarea tolerantei la glucoza la diabetici cu

tratament antidiabetic.Dislipidemii aterogene in tratamentul indelungat rezulta agravarea
aterosclerozei in tratamentul indelungat ani de zile.

Contraindicatii: nu se administreaza la hipotensivi, la bradicardici, la cei cu blocuri,

astmatici, diabetici cu tratament, sindroame vasospastice periferice.

Atenololul, metoprololul sunt selective pe beta-1Þ au urmatorul avantaj: pot fi

administrate cu grija la astmatici.

PROPRANOLOL

16
 Fter. Si Fgraf.:

in angina cronica stabila: p.o., 40-60mg x 3-4/zi (initial doze mici 10 mg x 3/zi, crescute
progresiv).
Postinfarct acut de miocard: p.o., 180-240mg/zi, timp de 1-2 ani.

Prudenta la hepatici (epurarea hepatica diminuata): micsorarea dozelor.

IV. Blocante ale canalelor de calciu

Clasificare:

a) Blocante selective:
- dihidropiridine: (nifedipina, amlodipina, felodipina, nicardipina, nisoldipina, fendilina);
- fenilalchilamine; (verapamil, gallopamil);
- benzotiazepine: (diltiazem);

b) Blocante neselctive: perhexilina, prenilamina, bepridil, trimetazidina.

Mecanismul actiunii antiangioase a blocantelor canalelor de calciu (mecanism complex):

a) Reducerea consumului de oxigen, prin reducerea travaliului cardiac (deprimarea

contractilitatii miocardului, micsorarea frecventei de contractie, scaderea postsarcinei prin
arteriolodilatatie);

17
b) Cresterea aportului de oxigen, prin ameliorarea circulatiei coronariene (cresterea fluxului
sanguin coronarian, prin coronarodilatatie, pe coronarele normale si partial obstruate, in repasu si
effort, precum si in ischemie).
Intensitatea acestor doua mecanisme difera, functie de tipul de blocant calcic. Astfel:

Intensitatea mecanismului, cu componenta deprimanta cardiaca, este mai inalta la

blocantele de tip verapamil;
Intensitatea mecanismului, cu componenta vasodilatatoare si coronarodilatatoare, este
mai mare la blocantele de tip nifedipin;
Ambele mecanisme intervin relativ egal, in cazul blocantelor de tip diltiazem.

Blocantele canalelor de tip calciu au si efect antiaterogen (deprima procesele implicate

in formarea placilor de aterom: acumularea calciului si lipidelor in peretele arterial).
Acest efect antiaterogen intarzie evolutia leziunilor aterosclerotice coronariene, fiind benefic in
tratamentul cronic al cardiopatiei ischemice.

DILTIAZEM

Str. Chim.: derivat de benzotiazepina.

Fcin.:

Absorbtie digestiva rapida si buna (70-90%);

Biotransformare hepatica intensa cu efect inalt al primului pasaj hepatic si
biodisponibilitate p.o. scazuta (media aprox. 45%);
Metabolitul O-dezacetil-diltiazem este activ (aprox. ½ din activitatea diltiazemului).

Fdin.:
18
 Profil farmacodinamic intermediar intre verapamil si nifedipina;
Actiune deprimanta cardiaca (tesut nodal = miocard contractil), mai slaba, fata de
verapamil;
Vasodilatatie (coronarodilatatie si arteriolodilatatie periferica), mai intensa (comparativ
cu actiunea deprimanta cardiaca); arteriolodilatatie periferica este mai putin intensa, fata
de nifedipina;
Tahicardie reflexa mai redusa, fata de nifedipina;

Ftox. Si Fepid.:

RA semnalate la verapamil si nifedipina (cardiace, circulatorii, nervoase) cu frecventa

mai mica;
RA cardiace, de mai mica intensitate si frecventa, fata de verapamil.
RA circulatorii, de mai mica intensitate si frecventa, comparativ cu nifedipina.
CI:

Boala nodului sinusal, bloc A-V, insuficienta cardiaca;

Asocierea cu beta-blocante (induce deprimare cardiaca accentuata);
Asocierea cu digoxina impune precautie si reducerea dozei de digoxina.

Fter.:

Indicatii:
a) –ca antianginos, in angina vasospastica si cronica stabila;
b) – ca antiaritmic, utilizat limitat, in tahicardii supraventriculare, pe cale i.v.;
c) – ca antihipertensiv, utilizat rar.

Fgrafie.:

P.o. 30-90 mg x 3-4/zi.

Compozitie
Fiecare comprimat contine 60 mg clorhidrat de diltiazem.

Actiune terapeutica

Diltiazem este un antagonist al canalelor lente de calciu capabil sa imbunatateasca

circulatia coronariana si sa reduca in acelasi timp rezistenta periferica si consumul miocardic
de oxigen. In acest mod medicamentul maresterezistenta cardiaca la efort, descreste frecventa
atacurilor de angina si reduce tensiunea arteriala ridicata. Peak-ul plasmatic se realizeaza la 2 - 4
ore dupa administrare, T 1/2 este de 4- 7 ore, se elimina prin urina si fecale.

Indicatii

Diltiazem este indicat in profilaxia si terapia anginei pectorale cronice

stabile, anginei Prinzmetal, hipertensiunii arteriale esentiale usoare si moderate, dupa infarctul
miocardic precum si in tulburarile de ritm cardiac.

Mod de administrare

In aritmii cardiace - 1 comprimat de 3 - 4 ori/zi.

19
 In cazurile de insuficienta coronariana - 1 comprimat de 3 - 4 ori/zi,d upa mesele
principale sau conform prescriptiilor medicului.
In cazurile de hipertensiune - 1/2 comprimat de 3 ori/zi pentru formele usoare; 1
comprimat de 3 ori/zi pentru formele severe, doza poate fi marita pana la 2 comprimate de 3
ori/zi.
Contraindicatii

Hipersensibilitate cunoscuta la clorhidratul de diltiazem, hipotensiune (presiune

sistolica sub 90 mm Hg),insuficienta cardiaca congestiva, tulburari de conducere (bloc
atrioventricular sau sinoatrial de gradul II sau III). Diltiazem nu va fi administrat in timpul
sarcinii si al lactatiei. La femeile de varsta fertilitatii trebuie exclusa sarcina inainte de inceperea
tratamentului si trebuie instituite masuri contraceptive eficiente pe toata durata tratamentului.

Precautii

Administrarea de Diltiazem concomitent cu medicamente antihipertensive poate duce

la o crestere a efectului hipotensor. In consecinta este necesara ajustarea dozei de medicament.
Diltiazem trebuie administrat cu precautie la bolnavii cu bloc atrio-ventricular sau
insuficienta cardiaca. In cazul in care un bolnav caruia i se administreaza Diltiazem urmeaza sa
suporte o interventie chirurgicala sub anestezie generala, medicul anestezist trebuie informat
despre acest tratament.

Reactii adverse

Cele mai frecvente efecte secundare, care uneori pot necesita intreruperea tratamentului
sunt: bradicardia sinusala, blocul sinoatrial. Cele mai rare si trecatoare efecte secundare includ:
astenie, ameteala, cefalee, insomnie, tulburari digestive (greata, dispepsie, dureri epigastrice,
uscaciunea gurii, constipatie sau diaree), somnolenta. Rareori s-a constatat o usoara crestere a
nivelului enzimelor hepatice - SGPT etc. Aceste fenomene dispar in general la intreruperea
tratamentului sau la reducerea dozei utilizate.

VERAPAMIL

VERAPAMIL 40 mg

Drajeuri, 40 mg
VERAPAMIL 80 mg
Drajeuri, 80 mg
Vă rugăm citiţi cu atenţie acest prospect înainte de a începe să utilizaţi medicamentul.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să aveţi nevoie să-l recitiţi

Dacă aveţi nelămuriri sau întrebări suplimentare, vă rugăm adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

20
 Acest medicament v-a fost prescris dumneavoastră personal. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane, deoarece le poate face rău, chiar dacă au simptome asemănătoare cu ale
dumneavoastră.

Care sunt substanţa activă şi excipienţii? (Compoziţie)

Verapamil 40 mg
Un drajeu conţine clorhidrat de verapamil 40 mg şi excipienţi: nucleu: lactoză
monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc,
croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal anhidru; strat de drajefiere: ceară Carnauba,
galben de chinolină (E 104), celuloză microcristalină, macrogol 6000, povidonă, talc, carbonat
de calciu, zahăr.
Verapamil 80 mg

Un drajeu conţine clorhidrat de verapamil 80 mg şi excipienţi: nucleu: lactoză monohidrat,

celuloză microcristalină, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc, croscarmeloză sodică,
dioxid de siliciu coloidal anhidru; strat de drajefiere: ceară Carnauba, galben de chinolină (E
104), celuloză microcristalină, macrogol 6000, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă, talc,
carbonat de calciu, zahăr.

Cum acţionează Verapamil? (Grupa farmacoterapeutică)

Sistem cardiovascular, blocante ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu efecte

cardiace directe, derivaţi de fenilalchilamine.
Verapamilul dilată arterele sistemice şi coronarele prin acţiune pe celulele musculare
netede, scade tensiunea arterială şi scade conducerea impulsurilor prin acţiune pe celulele
ţesutului excito-conductor intracardiac. Ca rezultat al acestui mecanism de acţiune, verapamilul
este indicat pentru tratamentul aritmiilor. Prin efectele sale, verapamilul scade consumul
energetic şi necesarul de oxigen al miocardului.

Pentru ce se utilitează acest medicament? (Indicaţii terapeutice)

Acest medicament se utilizează pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, durerilor

toracice produse de afectarea coronarelor (angină pectorală) şi aritmiilor, ca şi pentru tratamentul
post infarct miocardic acut.

1. Când nu trebuie utilizat acest medicament? (Contraindicaţii)

Hipersensibilitate (alergie) la clorhidratul de verapamil sau la oricare dintre excipienţii

medicamentului.
Insuficienţă ventriculară stângă.
Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <90 mm Hg).
Şoc cardiogen.
Unele tulburări de conducere intracardiacă [boala nodului sinusal (cu excepţia
pacienţilor purtători de stimulator cardiac), bloc sinoatrial, bloc atrioventricular (AV) de gradul II
sau III, fibrilaţie atrială sau flutter atrial în condiţii de fascicul accesor (sindrom Wolff-
Parkinson-White sau Lown-Ganong-Levine)].
Infarct miocardic acut complicat cu bradicardie.
Frecvenţă foarte mică a bătăilor inimii (< 50 bătăi pe minut).
Intoxicaţie digitalică.
Alăptare.

Ce trebuie să ştiţi în timp ce utilizaţi acest medicament? (Atenţionări şi precauţii speciale)

21
 Clorhidratul de verapamil trebuie administrat cu prudenţă în caz de afecţiuni renale sau
hepatice, unele tulburări de conducere intracardiacă, insuficienţă circulatorie, tulburare a
conducerii neuromusculare (de natură medicamentoasă sau apărută în cadrul unei boli de
exemplu, distrofie musculară Duchenne) şi hipotensiune arterială.
Drajeurile de Verapamil conţin lactoză. Nu trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau cu sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză.
Drajeurile de Verapamil conţin zahăr. Nu trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la fructoză sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Ce trebuie să ştiţi dacă utilizaţi şi alte medicamente? (Interacţiuni)

Dacă utilizaţi alte medicamente, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră,

deoarece medicamentele îşi pot influenţa reciproc efectele.
Este contraindicată utilizarea concomitentă a clorhidratului de verapamil cu
dispoiramidă, chinidină şi blocante beta-adrenergice (administrate intravenos).
Este necesară prudenţă la utilizarea concomitentă a clorhidratului de verapamil cu
medicamente antihipertensive, digitalice, blocante beta-adrenergice în administrare orală,
insulină, ciclosporină, carbamazepină, litiu, cimetidină, miorelaxante, antiaritmice, anestezice
care deprimă cordul, calcitriol, dihidrotahisterol, izoprenalină, sulfinpirazonă.
Poate fi utilizat acest medicament în timpul sarcinii şi alăptării? (Sarcina şi alăptarea)
Nu se recomandă administrarea medicamentului în timpul sarcinii (în special în primul
trimestru).
Medicamentul este contraindicat în timpul alăptării. Dacă este necesară continuarea
tratamentului, se recomandă întreruperea alăptării.

Cum influenţează Verapamil capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje?

(Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje)

La începutul tratamentului, pe o perioadă de timp care variază individual, nu se

recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
În timpul tratamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie
stabilită individual, de către medicul dumneavoastră.

2. Cum trebuie utilizat acest medicament? (Doze şi mod de administrare)

Deoarece stabilirea dozei se realizează în funcţie de răspunsul pacientului şi necesită

supraveghere medicală atentă, trebuie să respectaţi modul de administrare recomandat de
medicul dumneavoastră. Medicamentul trebuie administrat înainte de mese.
Ce efecte nedorite pot să apară în timpul utilizării acestui medicament? (Reacţii
adverse)
Medicamentul este în general bine tolerat, reacţiile adverse care apar ocazional sunt
uşoare şi tranzitorii şi dispar sau se ameliorează la scăderea dozei.
Cele mai frecvente reacţii adverse: constipaţie, dureri de cap, vertij, slăbiciune,
nervozitate, înroşirea feţei, discomfort gastric, greaţă, mai rar hipotensiune arterială ortostatică şi
foarte rar reacţii alergice (erupţii cutanate).

Alte reacţii adverse

22
 Cardiovasculare: în special la doze mari sau în cazul unei leziuni cardiace preexistente,
anumite reacţii adverse cardiovasculare sunt mai intense decât este necesar din punct de vedere
terapeutic, putând produce: frecvenţă mică a bătăilor inimii, aritmii, stop cardiac, apariţia sau
agravarea insuficienţei cardiace, hipotensiune arterială, dureri toracice, infarct miocardic,
palpitaţii, vânătăi, hematoame.
Nervos-centrale: evenimente cerebrovasculare, confuzie, tulburări de echilibru,
insomnie, spasme musculare, parestezii, manifestări psihotice, tremor, somnolenţă, tulburări de
vedere.
Gastro-intestinale: diaree, uscăciunea gurii, dispepsie, modificări la nivelul gingiilor.
Cutanate: erupţii cutanate, căderea părului, modificări locale cutanate, transpiraţii.
Urogenitale: creşterea diurezei, tulburări de menstruaţie, creşterea în volum a sânilor la
bărbat, impotenţă sexuală.

Altele: dureri articulare.

Ce trebuie să faceţi în caz de supradozaj? (Supradozaj)

Supradozajul necesită supraveghere medicală de urgenţă.

Principalele simptome ale supradozajului sunt: scăderea tensiunii arteriale, pierderea
conştienţei, simptome de şoc, aritmii.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub

25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Verapamil 40 mg
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.
Verapamil 80 mg
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri.

NIFEDIPINA

Compozitie
23
 Capsule continand 10 mg nifedipin.

Actiune terapeutica

Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhiba influxul de
ioni de calciu, mai ales in celulele miocardice si in celulele musculaturii netede ale
arterelor coronariene si ale vaselor periferice. reducereaconsumului de O2 a miocardului are loc
printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate dilatarii vaselor sanguineperiferice, cu
efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adauga dilatarea vaselor coronariene,
inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a evidentiat o actiune
cardioprotectoare, prin prevenirea acumularii intracelulare a ionului de calciu si prevenirea
epuizarii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de o parte, o puternica
actiune antihipertensiva, prin diminuarea rezistentei periferice totale si, pe de o alta parte, un
puternic efect antianginos, caracterizat printr-o importanta diminuare a frecventei, intensitatii si a
duratei crizei anginoase. Actiunea nifedipinului se manifesta rapid: 20 de minute dupa inghitirea
capsulei, si se mentine timp indelungat: min. 6 ore de la administrare. Daca se desfac capsulele
in gura, efectul apare dupa 2-3 min. Nifedipinul diminueaza consumul de nitroglicerina si creste
considerabil toleranta la efort a bolnavului. La doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant,
prezentand mai degraba un usor efect inotrop-pozitiv.
Indicatii

Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabila, inclusiv cea

vasospastica, crizele acute de angina pectorala. tratamentul cronic al hipertensiunii esentiale si
secundare: crizele hipertensive. Deoarece are si proprietati antianginoase, nifedipinul este de ales
cand hipertensiunea coexista cu boala coronariana.

Doze si mod de administrare

Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat dupa gravitatea afectiunii, reactia bolnavului

la medicament si dupa evaluarea cooperarii pacientului. Angina pectorala: doza obisnuita este de
10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o crestere a dozei zilnice la 4 x 10 mg
sau 4 x 20 mg, pana la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se poate dovedi a fi necesara. Dupa un
infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin dupa cel putin o saptamana de la
infarct, dupa restabilirea circulatiei sanguine. Hipertensiune: in hipertensiunea primara si cea
secundara se recomanda o doza zilnica de 3 x 10 mg pana la cel mult 3 x 20 mg. In criza
hipertensiva se administreaza o doza unica de 10 mg. Daca rezultatul este nesatisfacator, aceasta
poate fi repetata la un interval de 1/2 ora. In tratamentul cronic, capsula se inghite cu o cantitate
mica de lichid. In criza de angina pectorala sau in criza hipertensiva, capsulele se desfac la
nivelul cavitatii bucale, pentru a obtine un efect mai rapid. Se recomanda respectarea unui
interval de cel putin 2 ore intre doua prize de 20 mg.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la nifedipin. Se administreaza cu prudenta in caz de hipotensiune,

daca presiunea sistolica se situeaza sub 90 mmHg. Nu se administreaza in caz de soc
cardiovascular. Se va lua in considerare raportul risc/beneficiu in eventualitatea existentei unei
24
bradicardii, a unei insuficiente cardiace sau renale, in tulburarile gastrointestinale severe si in
cazul unei stenoze aortice severe.

Masuri de precautie

Se va administra cu prudenta la bolnavii dializati cu hipertensiune maligna si

hipovolemie, deoarece poate avea loc o scadere drastica a tensiunii arteriale. Se impune
supravegherea atenta a bolnavilor ce folosesc concomitent cu nifedipinul un -blocant, existand
riscul unei hipotensiuni grave sau chiar al unei insuficiente cardiace. Sarcina si alaptare: nu se va
administra pe timpul sarcinii si pe intreaga durata a alaptarii.

Reactii adverse

La debutul tratamentului pot sa apara cefalee, bufeuri vasomotorii, edem maleolar,

roseata fetei, puls accelerat, palpitatii cardiace, vertij sau hipotensiune. Aceste efecte sunt
tranzitorii si benigne, datorandu-se efectului vasodilatator al nifedipinului. La doze mari s-au
semnalat: tulburari gastrointestinale, reactii cutanate, parestezii la nivelul bratelor si al gambelor,
dureri musculare si tremor al degetelor. In cazuri exceptionale s-a observat in tratamentele
cronice o hiperplazie reversibila a gingiei. Tulburarile hepatice, manifestate prin colestaza
intrahepatica si cresterea transaminazelor, apar rareori si dispar la oprirea administrarii
nifedipinului. Aparitia unei angine paradoxale, care se caracterizeaza prin dureri persistente ce
apar sau se agraveaza dupa o priza de nifedipin, necesita reducerea dozelor sau chiar intreruperea
tratamentului.

PERHEXILINA

Mecanism;

Blocant nespecific al canalelor lente de calciu;

Blocant si al influxului prin canalele rapide de sodiu.

Fcin.:

25
 Biotransformare hepatica polimorfa ce imparte populatia in metabolizatori rapizi si
lenti. T1/2 prezinta o variabilitate interindividuala anormal de mare (2-6 zile si respectiv 30 zile).

Ftox.:

RA numeroase, cu frecventa mare (10-50%), unele foarte grave, in special in primele

saptamani de tratament ( de ex. Scadere in greutate 2-35 kg; polakiurie; hepatita toxica;
hipoglicemie uneori pana la coma hipoglicemica; neuropatie cu demielinizare segmentara).
Fter.: indicatie in cardiopatia ischemica, de rezerva, restransa pentru cazuri rezistente la
alte tratamente.

PRENILAMINA

Mecanism:
blocant nespecific al canalelor lente de calciu.

Ftox.:

RA putine si fara gravitate; bine tolerat;

Atentie! Nu se asociaza cu alte deprimante cardiace (potenteaza bradicardia si
tulburarile de conducere intracardiaca); potenteaza hipoglicemiantele.

Fter.:
beneficiul terapeutic in cardiopatia ischemica este redus.

Agozol prospect
Prenylaminum

Prezentare farmaceutica:

Drajeuri continând prenilamina lactat 60 mg (cutie cu 25 buc).

Actiune terapeutica: Antianginos prin deprimarea miocardului si vasodilatatie
coronariana (este un antagonist nespecific al calciului, scade cantitatea de catecolamine la nivelul

26
inimii); provoaca vasodilatatie cerebrala; este slab sedativ.

Indicatii:
Ca tratament de fond în cardiopatii ischemice nedureroase, angina de piept, infarct miocardic
(dupa perioada acuta); angina pectorala la hipertiroidieni; tahicardie, sindrom cardiac
hiperkinetic; tulburari de irigatie cerebrala.
de administrare: Oral, 60-240 mg/zi (1-4 capsule).

Reactii adverse:

Sedare, somnolenta sau agitatie, bradicardie excesiva, tulburari de conducere intracardiaca,

greata, voma, diaree sau constipatie, bufeuri de caldura sau congestia pielii, eruptii cutanate, rar
hipotensiune, tremor extrapiramidal (doze mari).

Contraindicatii:

Tulburari de conducere atrio-ventriculara si intraventriculara, bradicardie (sub 60/minut),

alungirea intervalului QT, insuficienta cardiaca (se digitalizeaza în prealabil), hipotensiune
arteriala marcata, hipokaliemie, boli hepatice si renale severe; prudenta la batrâni (doze mici); se
va evita tratamentul ambulator la soferi si la cei cu alte profesiuni care presupun concentrarea
intensa si prelungita a functiilor psihice. Asocierea alcaloizilor xantinici (cafea, ceai chinezesc,
cacao, ciocolata, preparate medicamentoase ce contin cafeina, teofilina, aminofilina, teobromina)
este contraindicata (antagonism); se va evita asocierea cu medicamente chinidinice, beta-
blocante, amiodarona, perhexilina, fenotiazine, vincamine injectabile (risc de bradicardie,
tulburari de conducere, aritmii ventriculare grave), cu amfetamine, guanetidina, disulfiram; se va
evita tratamentul diuretic intensiv (hipokaliemie); prudenta în asocierea cu hipotensive (doze
mici, deoarece creste riscul accidentelor hipotensive). Atentie la sportivi - poate pozitiva unele
reactii folosite pentru controlul antidopaj.

Sinonime: Corontin, Falicor, Segontin.

27
 V. Inhibitoarele recapatarii adenozinei

Reprezentanti: dipiridamol, lidoflazina.

Mecanism de actiune: inhibarea recapatarii adenozinei.

Adenozina este mediator al sistemului purinergic si este coronarodilatator. Este
eliberata de miocard, in ischemie.

DIPIRIDAMOL

Fcin.:

P.o., absorbtie buna;

Biotransformare la nivel hepatic;
Eliminare predominant prin scaun (consecutiva excretiei biliare).

Fdin.:

Coronarodilatator; creste debitul sanguin coronarian;

Antiagregant plachetar;
Favorizeaza sinteza de ATP, in miocard, ameliorand producerea si utilizarea energiei cu
cresterea capacitatii de lucru a fibrei miocardice;
Efect inotrop pozitiv moderat; creste frecventa cardiaca;
28
 Vasodilatatie periferica cu tendinta la hTA (mecanism: inhibitor slab al fosfodiesterazei,
cu cresterea nivelului de AMPc).

Mecanismul actiunii coronarodilatatoare:

Inhibarea adenozinei cu adenozina acumulata si coronarodilatatie.

Ftox.:

RA minore si rare (greata, voma, diaree, tahicardie, cefalee, bufeuri de caldura, hTA, eruptii
cutanate), la doze mari (400mg/zi).

Fepid.:

CI: hTA. Precautii: insuficienta cardiaca.

Fter. si Fgraf.:

Indicatii:

a) In cardiopatie ischemica:
- tratament de fond, prelungit, p.o., cu 30 min. inainte de masa, 100 mg x 3/zi;
- stare de rau angios si infarct de miocard (dupa corectarea hTA), inj. (i.v. lent sau i.m.
profund), 10 mg x 1-2/zi, timp de 1-2 saptamani.
b) Ca antiagregant plachetar, in prevenirea tromboemboliilor, p.o., 100 mg x 3-4/zi.

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Dipiridamol Zentiva 25 mg comprimate filmate

Dipiridamol
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect, deoarece el conţine informaţii importante
pentru dumneavoastră.
Acest medicament este disponibil fără prescripţie medicală. Cu toate acestea, este
necesar să utilizaţi Dipiridamol Zentivacu atenţie, pentru a obţine cele mai bune rezultate.
-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
Întrebaţi farmacistul dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii sau sfaturi.
-Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau
nu se îmbunătăţesc.
-Dacă vreuna dintrereacţiile adverse devine gravăsau dacă observaţi orice reacţie
adversănemenţionatăîn acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.Ce este Dipiridamol Zentiva şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Dipiridamol Zentiva
3. Cum să utilizaţi Dipiridamol Zentiva
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Dipiridamol Zentiva
6. Informaţii suplimentare

1. Ce este Dipiridamol Zentiva şi pentru ce se utilizează

29
 Dipiridamol Zentiva este un medicament ce aparţine unui grup numit antiagregante
plachetare şi este utilizat:
-ca vasodilatator în managementul pe termen lung al cardiopatiei ischemice cronice;
-ca adjuvant la tratamentul anticoagulant oral pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice la purtătorii de proteze valvulare;
-ca antiagregant, asociat cu acid acetilsalicilic, în tratamentul diverselor afecţiuni cu
risc tromboembolic (afecţiuni cardiace, by-pass aorto-coronarian, trombocitemii, afecţiuni
vasculare periferice, boala Kawasaki etc);
-în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace,
alternativ la administrarea intravenoasă; produce vasodilataţie coronariană importantă;
-la copii pentru profilaxia trombozelor arteriale în cazul poliglobuliilor secundare
cardiopatiilor congenitale cianogene şi pentru prevenţia accidentelor tromboembolice la copii
purtători de proteze valvulare mecanice.
Acest medicament este un medicament destinat îndeosebi adulţilor, adolescenţilor şi
copiilor cu vârsta peste 5 ani.

2. Înainte să utilizaţi Dipiridamol Zentiva

Nu utilizaţi Dipiridamol Zentiva

-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la dipiridamol sau la oricare dintre celelalte
componente ale Dipiridamol Zentiva.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Dipiridamol Zentiva
Înainte să luaţi Dipiridamol Zentiva, spuneţi medicului dumneavoastră:
-dacă suferiţi de tulburări cardiovasculare precum angina pectorală. Datorită acţiunii
vasodilatatoare, dipiridamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu angină instabilă, cu
obstrucţie la nivelul tractului de ejecţie al ventricului stâng, hipotensiune arterială sau
instabilitate hemodinamică (de exemplu asociată cu un infarct miocardic recent). S-au semnalat
apariţia de dureri anginoase, modificări ale electrocardiogramei de tip ischemie şi tulburări de
conducere. Administrarea concomitentă de vasodilatatoare poate determina hipotensiune arterială
severă.
-dacă suferiţi de tulburări de coagulare a sângelui, deoarece dipiridamolul trebuie
utilizat cu precauţie.
-dacă suferiţi de miastenia gravis, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei de
dipiridamol.
-dacă urmează să vi se administreze dipiridamol injectabil. Nu se recomandă
administrarea adiţională de dipiridamol injectabil la pacienţii care primesc dipiridamol oral în
doze uzuale. Dacă este necesară administrarea de dipiridamol injectabil pentru diagnostic
scintigrafic sau echocardiografic se recomandă întreruperea administrării orale cu 24 ore înaintea
testului.
La pacienţii vârstnici, la care se administrează tratament îndelungat cu dipiridamol, pot
apare manifestări ale unei suferinţe biliare; este necesară supravegherea în vederea depistării
unei simptomatologii biliare şi întreruperea tratamentului încaz de litiază biliară.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat
recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Înainte să luaţi Dipiridamol Zentiva, menţionaţi medicului dacă sunteţi în tratament cu unul din
medicamentele de mai jos:
-Adenozină, deoarece dipiridamolul creşte concentraţia plasmatică şi efectele
cardiovasculare ale adenozinei. Trebuie luată în consideraţie ajustarea dozei de adenozină în
administrarea concomitentă cu dipiridamolul.
-Anticoagulante orale precum warfarina, deoarece în cazul tratamentului asociat de
dipiridamol cu anticoagulante orale creşte riscul de hemoragii. În cazul în care dipiridamolul a

30
fost administrat concomitent cu warfarina, sângerările nu au fost mai mari ca frecvenţă sau
severitate decât când au fost observate în cazul administrării warfarinei în monoterapie.
Dipiridamolul poate creşte efectul anticoagulantelor orale prin efectul antiagregantplachetar.
-Antiacide, deoarece administrarea de antiacide poate reduce eficacitatea
dipiridamolului.
-Inhibitori de colinesteraze, deoarece dipiridamolul poate contracara efectul
anticolinesterazic al inhibitorilor de colinesteraze putând agrava miastenia gravis.
-Hipotensive,deoarece dipiridamolul poate creşte efectul acestora privind scăderea
tensiunii arteriale sanguine.
Utilizarea Dipiridamol Zentivacu alimente şi băuturi
Nu există restricţii legate de administrarea împreună cu alimente şi băuturi.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua orice medicament.
Dipiridamol Zentiva se administrează în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării, deoarece dipiridamolul se excretă în
laptele matern.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Prin reacţiile adverse pe care le produce medicamentul poate influenţa capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Dipiridamol Zentiva
Acest medicament conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi
intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest
medicament.
De asemenea, Dipiridamol Zentiva conţine colorantul Galben amurg (E110), care
poateprovoca reacţii alergice.
Vă rugăm să întrebaţi medicul dumneavoastră dacă vă îngrijorează vreunul din
componentele acestui medicament.

3. Cum să utilizaţi DipiridamolZentiva

Utilizaţi întotdeauna Dipiridamol Zentiva exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dipiridamolul se administrează oral cu aproximativ ooră înaintea mesei.
Adulţi şi adolescenţi
-doza recomandată ca antiagregant şi adjuvant la tratamentul anticoagulant oral este
de75-100 mg dipiridamol (3-4 comprimate filmate) de patru ori pe zi. Se poate creşte până la
maxim 600 mg dipiridamol pe zi.
-doza recomandată ca vasodilatator este de 50 mg dipiridamol (2 comprimate filmate)
de trei ori pe zi.
-în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace, se
pot administra 300 mg dipiridamol oral (12 comprimate filmate), alternativ la administrarea
intravenoasă sub formă de soluţie injectabilă.
Copii cu vârsta peste 5 ani:
-doza recomandată este de 2-4 mg dipiridamol pe kg şi zi.
Dacă aţi utilizat mai multDipiridamol Zentivadecât trebuie
Dacă aţi luat mai mult decât trebuiedin Dipiridamol Zentiva adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi întotdeauna cu
dumneavoastră cutia medicamentului, astfel ca personalul specializat să ştie ce aţi luat.

31
 Simptomele ce pot apărea în cazul supradozajului sunt: agitaţie, ameţeli, slăbiciune,
senzaţie de căldură, înroşire a feţei, transpiraţie, scăderea tensiunii arteriale şi tahicardie.
Dacă aţi uitat să utilizaţiDipiridamol Zentiva
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul
pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza
uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Dipiridamol Zentiva
Luaţi Dipiridamol Zentiva întreaga perioadă a tratamentuluistabilită de medicul
dumneavoastră, chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Dipiridamol Zentiva poate determina reacţii adverse, cu toate

că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei de apariţie folosind următoarea
convenţie:
Foarte frecvente care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi
Mai puţin frecvente care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi
Rare care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi
Foarte rare care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre următoarele:
Rare:dureri la nivelul muşchilor.
Foarte rare:cazuri de accidente hemoragice, cazuri izolate de trombocitopenie(număr
scăzut de plachete în sânge).
Cu frecvenţă necunoscută:greaţă, vărsături,diaree, poate fi încorporat în calculii biliari
(poate accelera formarea acestora),durere de cap,ameţeli,vertij(iluzia mişcării),scăderea tensiunii
arteriale,apariţia durerilor în piept (anginoase);dereglarea ritmului normal al inimii (aritmii,
tahicardie), senzaţie de căldură,înroşirea feţei,erupţii pe piele, urticarie,angioedem(reacţie
alergică gravă), bronhospasm(îngustarea temporară a bronhiilor care reduce debitul de aer care le
traversează provocând o şuierătură la expiraţie sau tuse).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie
adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.

5.Cum se păstrează Dipiridamol Zentiva

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Dipiridamol Zentiva după data de expirare înscrisă pe cutie/blister. Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncatepe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare.
Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.Informaţii suplimentare

Ce conţine Dipiridamol Zentiva

-Substanţaactivă este dipiridamol. Fiecare comprimat filmat conţine dipiridamol 25 mg.

32
-Celelalte componente sunt: nucleu -amidon de porumb, lactoză monohidrat, celuloză
microcristalină, povidonă K 30, talc, stearat de magneziu; film -hipromeloză, polisorbat 80,
dioxid de titan (E171), talc, macrogol 6000, galben amurg (E110).
Cum arată Dipiridamol Zentiva şi conţinutul ambalajului
Dipiridamol Zentiva se prezintă sub formă de comprimateacoperite, de formă rotundă,
suprafaţă lenticulară, de culoare galben-portocalie.
Dipiridamol Zentivaeste disponibil în cutiecu 3 blistere din Al/PVC a câte 10
comprimate filmate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti, România
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii
locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:
Tel.: + 40 21 30 47 200
Fax: + 40 21 34 54 004
zentiva@zentiva.ro
Acest prospect a fost aprobat în August2012.

VI. Alte antiangioase

33
 Reprezentanti: amiodarona, carbocromena.

AMIODARONA

Fter. si Fgraf.:

Indicatii:

medicatie de rezerva, in cazuri rezistente la alte tratamente.

a) Ca antianginos, in tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice (angina cronica stabila,

angina vasospastica, infarc acut, preinfarct, postinfarct);
b) Ca antiaritmic, in tahiaritmii atriale (tahicardie sinusala, etc), si ventriculare;
Eficacitatea poate fi apreciata dupa 2-4 saptamani (timp necesar realizarii concentratiei
tisulare active).

Durata efectului, dupa intreruperea tratamentului, cca 10-30 zile.

Posologia:

doze eficace minime, individualizate (evitarea RA).

Doze de atac 1-2 saptamani (pana la semnele de impregnare tisulara; de ex. Depozitele
corneene), urmate de doze de intretinere 5 zile/saptamana.
34
 Atentie! Nu se asociaza cu beta –blocante, verapamil, chinidina (potenteaza bradicardia si
tendinta la bloc A-V).

AMIODARONĂ 200 mg comprimate

Comprimate, 200 mg
Compoziţie:
Un comprimat conţine clorhidrat de amiodaronă 200 mg şi excipienţi: lactoză
monohidrat,
amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal, polividonă K30, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice clasa III

Indicaţii terapeutice:

Profilaxia recidivelor:

- tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie in mediu spitalicesc

sub monitorizare;
- tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice şi invalidante;
- tahicardiilor supraventriculare documentate care necesită tratament, in caz de rezistenţă
sau contraindicaţie a altor terapii.
Tratamentul tahicardiilor supraventriculare: rărirea ritmului sau conversia fibrilaţiei sau
flutterului atrial.
Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White.
Poate fi utilizat in prezenţa bolii coronariene şi/sau in prezenţa unei alterări a funcţiei
ventriculului stang.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la iod, la amiodaronă sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Bradicardie sinusală cu bloc sinoatrial.
Disfuncţie de nod sinusal (ce determină bradicardie sinusală marcată).
Tulburări de conducere de grad inalt (in lipsa unui pacemaker).
Colaps cardiovascular, hipotensiune arterială marcată.
Disfuncţii tiroidiene (prezente sau in antecedente).
Tratament concomitent cu sotalol, sparfloxacină, dofetilidă, anumite medicamente care
determină torsade de varfuri.
Sarcină (trimestrul II şi III) şi alăptare.

Precautii:

Inaintea inceperii tratamentului trebuie efectuate electrocardiograma, dozarea TSHului

(tireotrofinei) şi kaliemiei.
Scăderea frecvenţei cardiace poate fi chiar mai accentuată la bolnavii varstnici.
Sub tratament cu amiodaronă, apar modificări ECG: prelungirea intervalului QT
reprezentat de prelungirea repolarizării şi eventual de apariţia undei U. Acestea sunt semne
de impregnare medicamentoasă terapeutică şi nu de toxicitate.
Apariţia sub tratament a unui bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, a unui bloc
sinoatrial sau a unui bloc bifascicular necesită oprirea tratamentului; un bloc atrio-ventricular
de gradul I necesită supraveghere atentă.

35
 Datorită conţinutului in iod, clorhidratul de amiodaronă poate da rezultate false la
anumite teste ale funcţiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea un
bilanţ al funcţiei tiroidiene este intotdeauna posibil. Clorhidratul de amiodaronă poate
determina disfuncţii tiroidiene (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse) in special la pacienţi cu
antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomandă monitorizare
atentă clinică şi biologică inaintea inceperii tratamentului, in timpul tratamentului şi cateva
luni după intreruperea tratamentului. Dacă se suspectează disfuncţie tiroidiană se
recomandă dozarea TSH.
Deoarece medicamentele antiaritmice pot fi ineficace sau chiar aritmogene la pacienţii
cu disfuncţii electrolitice, in particular cu hipokaliemie, orice deficit de potasiu sau magneziu
trebuie corectat inainte de a institui tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă. Se recomandă
pacienţilor să evite expunerea la soare sau să folosească măsuri de protecţie in timpul
tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă.
După deconectarea de la monitorizarea cardio-pulmonară pot să apară puseuri de
hipotensiune arterială la pacienţii care au primit clorhidrat de amiodaronă.
Se recomandă supravegherea regulată a funcţiei hepatice (transaminaze) in timpul
tratamentului; creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice se observă frecvent la
pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă şi in cele mai multe cazuri este asimptomatică.
Dacă creşterea depăşeşte de trei ori limitele normale, dozele trebuie reduse sau chiar
trebuie intreruptă administrarea clorhidratului de amiodaronă. Insuficienţa hepatică a fost rar
letală la pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă.

Anestezie: inaintea unei intervenţii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat

dacă pacientul se află sub tratament cu clorhidrat de amiodaronă. Asocierea anestezicelor
generale sau locale in timpul tratamentului cronic cu clorhidrat de amiodaronă creşte riscul
de apariţie a reacţiilor adverse hemodinamice (bradicardie, hipotensiune arterială, scăderea
debitului cardiac şi tulburări de conducere).
Cateva cazuri de detresă respiratorie acută au fost observate imediat după o
intervenţie chirurgicală la pacienţi trataţi cu clorhidrat de amiodaronă. In consecinţă este
necesară supraveghere atentă in caz de ventilaţie artificială la aceşti pacienţi.
Creşterea concentraţiei plasmatice a flecainidei a fost observată in timpul administrării
concomitente cu clorhidrat de amiodaronă. Doza de flecainidă trebuie redusă corespunzător.

Interactiuni

Asocieri contraindicate:
- anumite medicamente care determină torsade de varfuri (bepridil, difemanil, disopiramidă,
chinidinice, forme i.v. de eritromicină, sultopridă, vincamină): risc major de tulburări de ritm
ventriculare, in special torsade de varfuri;
- sotalol, dofetilidă: risc major de tulburări de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
- sparfloxacină: risc de apariţie a torsadei de varfuri prin prelungirea intervalului QT (efect
aditiv electrofiziologic).

Asocieri nerecomandate:
- anumite medicamente care pot determina torsade de varfuri (astemizol, halofantrină,
pentamidină): risc major de tulburări de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri: este
necesară supraveghere clinică şi ECG;
- laxative iritante: risc de apariţie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant,
la fel ca şi bradicardia şi un interval QT lung preexistent), se va utiliza un laxativ din altă
clasă ;
- diltiazem injectabil: risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular; dacă această asociere
este indispensabilă, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă;

36
- beta-blocante (altele decat esmololul): posibilitate de apariţie a unor modificări ale
automatismului şi conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este
necesară supraveghere clinică şi ECG.

Asocieri care necesită precauţii de utilizare:

- anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina): creşterea efectului anticoagulant şi risc
hemoragic; necesită control frecvent al INR şi adaptarea dozei de anticoagulant in timpul
tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă şi după oprirea lui;
- ciclosporină: creşterea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină prin scăderea
metabolizării hepatice a acestora cu risc de nefrotoxicitate; sunt necesare scăderea dozei
de ciclosporină, controlul funcţiei renale şi determinarea concentraţiei plasmatice a
ciclosporinei cu adaptarea dozelor in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă şi
după oprirea lui;
- diltiazem (oral): risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular in special la varstnici; se
recomandă supraveghere clinică şi ECG;
- digitalice: scăderea automatismului (bradicardie excesivă) şi tulburări de conducere
atrioventriculare;
pentru digoxină: poate creşte digoxinemia, prin diminuarea clearance-ului
digoxinei; sunt necesare supraveghere clinică şi ECG şi controlarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei;
- esmolol: tulburări de contractilitate, automatism şi conducere (prin suprimarea
mecanismului simpatic compensator); se recomandă supraveghere clinică şi ECG;
- medicamente hipokaliemiante: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid,
amfotericină B administrată i.v.: risc de apariţie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un
factor favorizant, la fel ca şi bradicardia şi un interval QT lung preexistent); este necesară
prevenirea hipokaliemiei şi, dacă este necesar, corectarea ei şi supravegherea intervalului
QT; in caz de apariţie a torsadei de varfuri, nu se vor administra antiaritmice;
- fenitoină: creşterea concentraţiei plasmatice a fenitoinei, cu semne de Supradozaj, mai ales
semne neurologice (prin scăderea metabolismului hepatic al fenitoinei); sunt necesare
supraveghere clinică şi scăderea dozei de fenitoină la apariţia semnelor de supradozaj.

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea

Studiile la animale nu au pus in evidenţă un efect teratogen. In absenţa efectului

teratogen la animale, un efect malformativ la specia umană nu este de aşteptat. Substanţele
responsabile de malformaţii la specia umană nu s-au dovedit teratogene la animale in studii
bine conduse la două specii.
In clinică nu există pană in prezent date suficiente pentru a evalua un posibil efect
malformativ al clorhidratului de amiodaronă dacă se administrează in primul trimestru de
sarcină. Tiroida fetală incepe să fixeze iod incepand din a 14-a săptămană de amenoree;
nici un efect asupra tiroidei fetale nu este de aşteptat in caz de administrare anterior de
această dată. O supraincărcare cu iod asociată cu utilizarea acestui produs după această
perioadă poate determina hipotiroidie fetală, biologic sau clinic (guşă).

In consecinţă, nu se recomandă administrarea clorhidratului de amiodaronă in

trimestrul I iar in trimestrele II şi III ale sarcinii este contraindicată.
Clorhidratul de amiodaronă traversează bariera feto-placentară şi este excretat in lapte
in
cantităţi mari. In consecinţă, alăptarea este contraindicată in timpul tratamentului cu amiodaronă.

37
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Produsul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

datorită tulburărilor vizuale.

Doze si mod de administrare:

Doza recomandată pentru tratamentul de atac este de 3 comprimate Amiodaronă 200

mg (600 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, timp de 8-15 zile.
In anumite cazuri, tratamentul de atac poate fi inceput şi cu doze mai mari, 4-5
comprimate Amiodaronă 200 mg (800 - 1000 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, sub
supraveghere electrocardiografică.

Doza recomandată pentru tratamentul de intreţinere este de 1/2-2 comprimate

Amiodaronă 200 mg (100 - 400 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, in funcţie de
răspunsul
pacientului; se tatonează doza minimă eficace.
Rareori este necesară o doză de intreţinere mai mare.
Doza de intreţinere trebuie revizuită periodic, mai ales cand aceasta depăşeşte 200
mg clorhidrat de amiodaronă pe zi.

Reacţii adverse

Manifestări oculare
La adulţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă apar cvasiconstant microdepozite
corneene şi tulburări de vedere. Microdepozitele sunt reversibile la reducerea dozei sau
intreruperea tratamentului. Prezenţa unor microdepozite asimptomatice nu reprezintă un
motiv pentru intreruperea administrării clorhidratului de amiodaronă sau reducerea
dozelor. Unii pacienţi au fotofobie, ochi uscaţi, percepţie de halou colorat.
Au fost observate unele cazuri de neuropatie optică cu vedere neclară, scăderea
acuităţii vizuale şi edem papilar. Relaţia cu clorhidratul de amiodaronă nu a fost stabilită. De
aceea se recomandă ca in lipsa unei alte etiologii manifeste să se intrerupă tratamentul cu
clorhidrat de amiodaronă.

Manifestări cutanate
Clorhidratul de amiodaronă determină fotosensibilizare. Este necesar să se utilizeze
creme fotoprotectoare sau să se evite expunerea la soare. In timpul tratamentului pe termen
lung poate să apară o coloraţie albastru-gri a zonelor de piele expuse la 4-9% din pacienţi.

Alte manifestări sunt rash, in general, puţin specific şi dermatită exfoliativă.

Manifestări pulmonare
Pot să apară pneumopatie interstiţială sau alveolară difuză şi bronşiolită obliterantă
organizată. Apariţia dispneei de efort singură sau asociată cu o alterare a stării generale
impune un control radiologic şi, dacă este cazul, oprirea tratamentului. Oprirea precoce a
administrării clorhidratului de amiodaronă şi instituirea corticoterapiei duce la dispariţia
tulburărilor. Semnele clinice dispar in 3-4 săptămani, iar cele radiologice in decurs de cateva
luni. In caz contrar, evoluţia poate fi către fibroză pulmonară.

Au fost raportate cateva cazuri de pleurezie (asociată, de obicei, cu

pneumopatia interstiţială) şi bronhospasm. De asemenea, au fost raportate cateva cazuri de
detresă respiratorie acută după sau in timpul unei intervenţii chirurgicale.

38
 Manifestări hepatice
S-au raportat cazuri de hepatopatie care au fost diagnosticate prin creşterea nivelului
transaminazelor serice.
S-au raportat:
-creşterea transaminazelor serice de 1,5-3 ori; pot regresa la intreruperea
tratamentului sau spontan; se recomandă dozarea periodică a acestora;
-rar poate să apară hepatopatie acută, cu evoluţie uneori letală, care necesită
intreruperea tratamentului;
-in cursul tratamentelor prelungite poate să apară hepatită cronică, cu histologie
asemănătoare cu cea a hepatitei alcoolice. Discreţia tabloului clinic şi biologic justifică
supravegherea regulată a funcţiei hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderată, care
survine după mai mult de 6 luni de tratament sugerează prezenţa unei hepatopatii cronice.

Modificările clinice şi biologice regresează de obicei, după oprirea tratamentului. Au fost

raportate unele cazuri cu evoluţie ireversibilă.

Manifestări neurologice
-Neuropatie periferică senzitivo-motorie şi/sau miopatie, in general, reversibile la
intreruperea tratamentului.
-Alte tulburări: tremor extrapiramidal, ataxie de tip cerebelos, excepţional
hipertensiune intracraniană benignă, coşmaruri.

Manifestări tiroidiene
- Hipotiroidie - in forma clasică: creştere in greutate, apatie, somnolenţă; creşterea
francă a TSH semnalează diagnosticul. Intreruperea tratamentului duce la revenirea la
starea de eutiroidie in 1-3 luni; oprirea nu este imperativă; dacă indicaţia de tratament o
justifică, se poate continua administrarea clorhidratului de amiodaronă in asociere cu o
terapie substitutivă pe bază de 1-tiroxină, dozele stabilindu-se in funcţie de TSH.
-Hipertiroidia - poate fi paucisimptomatică (uşoară scădere ponderală, atenuarea
eficacităţii medicamentelor antianginoase şi antiaritmice) sau francă (scădere ponderală,
aritmii recurente, angor pectoris, insuficienţă cardiacă congestivă); diagnosticul este dat de
creşterea T3 (triiodotironina) plasmatică, scăderea TSH, scăderea răspunsului TSH la TRIH
(tireostimulină). Tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă trebuie intrerupt. Datorită eliminării
lente a clorhidratului de amiodaronă şi a metaboliţilor săi, pot persista nivele plasmatice mari
de iod şi alterări ale funcţiilor tiroidiene cateva săptămani sau chiar luni după oprirea
administrării clorhidratului de amiodaronă. S-au raportat cateva cazuri severe, letale.

Manifestări cardiovasculare
Agravarea aritmiei, insuficienţă cardiacă congestivă, bradicardie. Bradicardia răspunde
de regulă la reducerea dozelor, dar poate necesita utilizarea unui pacemaker. S-au raportat
rare cazuri de tulburări de conducere.
Clorhidratul de amiodaronă are un efect scăzut proaritmic, care apare, de obicei, la
anumite asocieri medicamentoase (cu alţi agenţi antiaritmici, digoxină) sau in caz de tulburări
hidroelectrolitice.

Diverse

- tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, disgeuzie, constipaţie, anorexie;

- impotenţă, orhi-epididimită, insomnie, astenie, alopecie;
- cazuri izolate sugerand reacţii de hipersensibilitate: vasculită, afectare renală,
trombocitopenie, anemie aplastică sau hemolitică.

39
Supradozaj

Studiile la animale au arătat că DL50 a clorhidratului de amiodaronă este mai mare de

3000 mg/kg.
Au fost semnalate cateva cazuri de supradozaj al clorhidratului de amiodaronă cand
au fost administrate doze de 3-8 g. Nu au fost semnalate decese şi nici sechele permanente.
Pot să apară bradicardie, tulburări de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri,
afectare
hepatică.

Tratament

Alături de măsurile generale de susţinere cardio-circulatorie, trebuie monitorizată

tensiunea arterială a pacienţilor, iar dacă apare bradicardie se utilizează un β-simpatomimetic
sau un stimulator cardiac. Hipotensiunea arterială, cu perfuzia inadecvată a ţesuturilor,
trebuie tratată cu un agent cu efect inotrop pozitiv şi/sau un agent vasopresor.
Nici clorhidratul de amiodaronă, nici metabolitul său nu sunt dializabili.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare inscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
A nu se lăsa la indemana copiilor.
Ambalaj:
Cutie cu 3 blistere PVC/Al a cate 10 comprimate;
Cutie cu 6 blistere PVC/Al a cate 10 comprimate;
Producător
S.C. ARENA GROUP S.A.
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2,
73101 Bucureşti, Romania
Data ultimei verificări a prospectului
Noiembrie 2006

CARBOCROMENA

Carbocromen prospect

40
Carbocromenum
Prezentare farmaceutica: Drajeuri continând carbocromena clorh. 75 mg (flac. cu 100 buc).

Actiune terapeutica:

Antianginos prin vasodilatatie coronariana si ameliorarea metabolismului miocardic; inhiba

agregarea plachetara.

Indicatii:

Cardiopatia ischemica nedureroasa, angina de piept, infarct de miocard (ca medicatie adjuvanta).
Mod de administrare: Oral, 75-150 mg (1-2 drajeuri) de 3 ori/zi (înainte de mese), timp
îndelungat.

Reactii adverse:
Rareori greata, voma, sudoratie.

VII. Concluzii

MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ

Angina pectorală este o afecţiune răspîndită, în special după atingerea vîrstei de 50 ani, la
baza căreia se află dezechilibrul între aporul de sînge oxigenat prin coronare şi necearul de
oxigen pentru consum al miocardului. Durerea în această afecţiune e cauzată de acumularea
metabliţilor în miocard în condiţiile unei aprovizionării deficitare cu oxigen.

41
 Pentru prima oară angina pectorală a fost descrisă ca maladie la sfîrşitul secolului XVIII
de Wiliam Gheberden.
MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ

Putem acţiona prin : creşterea aportului de oxigen, limitarea consumului de oxigen a cordului.
Creşterea aportului de O2
- coronarodilataţia asigură un aport crescut de oxigen către miocard. Ea are rezultate
terapeutice variabile în angina tipică (unde vasele coronariene sunt rigide şi obstruate prin
ateroscleroză ) şi este întotdeauna eficace în angina vasospastică manifestată prin spasm
coronarian.
Ne interesează coronarodilataţia pe vase mari, epicardice, şi mai puţin pe vase mici
endocardice, deoarece dilataţia vaselor mici interesează numai vasele indemne de procesul de
ateroscleroză, putând apare fenomenul de furt , care poate agrava ischemia. Nitraţii organici
produce vasodilataţie pe vasele mari, iar blocantele canalelor de Ca produc vasodilataţie pe
vasele de calibru mai mic.
Micşorarea consumului de O2 al cordului se poate realiza prin deprimarea inimii (prin β
-blocante şi blocanţii canalelor de Ca) sau prin uşurarea muncii inimii (scăderea presarcină, prin
venodilataţie, sau scăderea postsarcinii prin reducerea rezistenţei periferice), cu ajutorul nitraţilor
organici şi nifedipină.
Cauza principală a acestei maladii este îngustarea aterosclerotică a coronarelor. Un
anumit rol îl joacă şi spasmul vascular în sectoarele, ca regulă, învecinate cu locul afectat de
ateroscleroză. Pe fondalul de ateroscleroză e posibilă şi o disfuncţie a endoteliului coronarian, cu
sinteza şi elibirarea deficitară a factorului endotelial relaxant (“endothelial derived relaxing
factor”), reprezentant de oxidul nitric – NO – sau compuşi înrudiţi, avînd drept rezultat
vasoconstricţia paradoxală şi lipsa protecţiei antiischemice prin vasodilataţie coronariană.
În cazurile severe ale afecţiuni se poate produce abstrucţia totală a unui vas prin
trombozare, avînd ca consecinţă inarctul acut de miocard.
Fctorii determinanţi ai consumului de oxigen în miocard sunt: contracţia miocardică,
frecvenţa cardiacă, tensiunea sistolică a peretului ventricular, volumul ventricului. Necesitatea în
oxigen a miocardului creşte cînd creşte frecvenţa cardiacă, puterea de contracţie (contractilitatea)
presiunea arterială, volumul ventricular. Necesitatea crescută în oxigen, în condiţii normale,
fiziologice, e compensată printr-un flux coronarian crescut datorită capacităţii coronarelor de a
regla fluxul sanguin. Fluxul coronarian e dependent de presiunea de perfuzie (presiunea
diastolică în aorta) şi de durata diastolei (deoarece în sistolă fluxul coronarian e mic). Fluxul
coronarian e dependent şi de rezistenţa vaselor coronariene. Această rezistenţă e determinată de
anumiţi factori interni, printre care se pot menţiona: activitatea sistemului nervos autonom,
produsele metabolismului, presiunea mecanică extravasală asupra arterelor coronariene.

42
Autoreglarea tonusului coronarelor se face la nivelul arteriolelor rezistive. Afectarea endoteliului
vascular modifică capacitatea vaselor de a se dilata sub influenţa excitanţilor fiziologici.
Medicamentele utilizate în tratamentul anginei pectorale poartă denumirea de substanţe
antianginoase sau medicamente cu acţiune a antianginoasă.
În această grupă sunt incluse medicamentele capabile să împedice episoadele ischemice,
să combată crizele dureroase ale anginei pectorale, să crească capacitatea de efort (toleranţa de
efort fizic) al bolnavului.

VIII. Bibliografie

1. Aurelia Nicoleta Cristea: Tratat de farmacologie, Ed. Medicala, Bucuresti 2006

2. Stroescu V. (ed.) - Farmacologie, Editura All, 2007 (editii anterioare 1999, 2001, 2002, 2005).
3.. Leucuta Sorin, Tehnologie Farmaceutica Industriala, Ed. Dacia, 2001
4. Memomed , Ed Medicala 2010 Bucuresti
5. Lupuleasa D., Popovici Iuliana -Tehnologie farmaceutica, vol. I, Ed. Polirom, Iasi, 1997.
6. Muresan Ana, Medicatia în boli cardiovasculare, Ed. Medicala Universitara „Iuliu Hatieganu”,
Cluj – Napoca, 2005;
7. Stroescu v.: Bazele farmacologice ale practicii medicale, ed. a V-a, Editura Medicalii,
Bucuresti, 1997.
8.Agenda Medicalii, Editura Medicalii, Bucuresti, 2003
9. Farmacopeea Romana Editia a X-a Supliment 2000, Ed. Medicala Bucuresti, 2001.
43
10. Ion Fulga: Farmacologie Ed. Medicala, Bucuresti, 2004. 2006, 2008, 2010.
11. B, Gillam P - Assessement of propanolol in angina pectoris, Brit Med J, 1971; pag 33,84-87
Bojita Marius, Roman Liviu, Sandulescu Robert, Oprean Radu, Analiza si controlul
medicamentelor,vol. 2, ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003;
12. Ciulei Ion, Grigorescu Emanoil, Stanescu Ursula, Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie,
ed. Medicala,
Bucuresti, 1993;
13.Cotrau Martian, Stan Teodor, Popa Lidia, Preda I., Kincsesz-Ajtay Maria, Toxicologie, Ed.
Didactica si
Pedagogica,Buc., 1991;
14. Dogaru Maria, Vari C.E. - Compendiu de farmacologie generala, University Press, Târgu-
Mures, 2003
15. Popovici Iuliana, Lupuliasa Dumitru, Tehnologie farmaceutica, Ed. Polirom, Iasi, 2001;

44