D. Morozan * FI.

Mihăilescu

Realizarea
1i exploatarea
diapozitivelor
lng. Dumitru Morozan Florin Mihăilescu

Realizarea
şi exploaf area
diapozitivelor
li

Vizionare

Colecţia Foto-film

Editura tehnică
Bucureşti
 Hedaclo1· : arh. Ileana Nacu
Tehnoredactor : Elena Geru
Bun de tipar : 03.12.1980. Col i de tipar 4,25.
Plan�e: 8. C.Z. 77.063: 778.
:

- erea poligrafică „Olteni.a�, Craiov!l

Str. Mihai Viteazul nr. 4
--,.-n
! -lr_e_p_r-ind

Corrumda nr. 33î.

Hcpublica Socialiste! România
 Cuprins

Capi!(1!ul X. Vizionarea dlapozllivclor 5

I. 5
2. 7
Sisteme de vizionare . .

3. . 10
Tehnica proiectiei diapozitivelor

4. 12
Ecranul de proiecţie . .

Corelarea parametrilor de bază ai proiecţiei

Capilolul XI. Sonorizarea diapozitivelor . 14

I. 14
2. 16
Magnetofonul

3. . . 20
Surse de program

4. 25
Mixajul . . . .
Fonotecarea şi pregătirea finală a benzii .

C1pitolul XII. Diapozitivul spectacol . . 27

A. Aborclarea speclacolului cliapora m a 28

I. 28
:?. 29
Scenariul

3. 30
Textul vorbit .

4. Ritmul . 30
Muzica şi zgomotul

.5. 32
Ci. 35
Imaginea

7. 37
Montajul
Echipa .

B. Practica . 39

1. 39
'2. 40
Alegerea

3. 42
Reglajele .

4. 45
Proiectia pe mai multe ecrane

'i. 49
lnlănţuirea .
Sincronizarea .

3
 Capitolul

Vizionarea diapozitivelor

1. Sisteme de vizionare

Diapozitivele pot fi privite direct prin transparenţă

sau cu ajutorul unor dispozitive optice speciale, denumite
diavizoare. Cele mai multe, însă, sînt destinate vizionării
cu ajutorul proiecţiei.
Sistemul vizionării directe este utilizat cu eficienţă ca
mijloc de agitaţie vizuală. Diapozitivele, în acest scop, se
fixează pe panouri sau vitrine luminoase sub forma unor
montaje de mai multe imagini subordonate unei idei sau
teme; armonizate sub aspect cromatic şi aranjate cu simţ·
decorativ şi ilustrativ (fig. 10.1). Procedeul întîmpină însă
o serie de dificultăţi legate de costurile ridicate ale di a p o­
zi tivelor care trebuie realizate la dimensi uni mari şi de

Fig. 10.1. Panou de. diapozitive.

5
r�zistenţa scăzută a culorilor. Oricum, cei ca re au posi­
bilitatea de a aborda acest gen de diapozitive trebuie să
ia o serie de măsuri de protecţie a imagin ii împotriva de­
gradării rapide.
Durabilitatea culorilor poate fi prelungită, dacă ilumi­
narea panourilor se realizează cu becuri normale prin­
tr-un geam mat şi se asigură o ventilaţie bună pentru
e limina rea căldurii.
Trebuie, de asemenea, ferite imaginile diapozitivelor
de lum ina solară şi a tuburilor de neon.
Vizionarea cu ajutorul diavizoarelor este destul de de '>
folosită. Aceasta conferă posibilitatea examinării şi se­
lectării dispozitivelor. Diavizoarele folosite în aces t scop
sint dispozitive de construcţie simp lă . Ele asigură· ilumi­
na rea imaginii din spate printr-un geam mat. In partea
fronială se găseşte fixată o lenlilă care permite mărirea
imaginii.
Există foarte multe tipuri de diavizoare, ce se clecse­
besc prin dimenisiuni, formă şi principiu de funcţionare .
Pentru exemplificare, în fig. 10.2 sînt prezentate două ti­
puri mai r eprezent ativ e.
Vizionarea prin intermediul proiecţiei se detaşează cu
avantaje nete faţă de celelalte sisteme amintite. Proiecţia
conferă o ambianţă, condiţii superioare ele receptivitate a
imaginii.

a)
b)
Fig. 10.2. Tipuri de cliavizoare:
- diavlzor cu sursa proprie de iluminare (llatcrii
de 1,5 V) ; b - diavlzor eu iluminare naturală.
a

6
 Tehnica proie::;ţiei diapozitivelor s-a dezvoltat şi mo­
dernizat în ultimul timp foarte mult, atît în direcţia con­
slrucţiilor aparatelor de proiecţie dt şi pe linia ecranelor
ele proiecţie. Amatorii au la dispoziţie· o gamă foarte va­
riată de diaproiectoare. Performanţele· la care s-a ajuns
pe linia constructivă a acestora, a automatizării procesu­
lui de proiecţie, a son01�izării procesului de vizionare au
deschis diapozitivului un drum sigur de dezvoltare la care
·.:or adera tot mai mulţi amatori.

2. Tehnica p roiec ţ i e i dia1}()zitivelor

Calitatea proiecţiei diapozitivelor depinde atît de pe1·­

formanţele aparatului ele proiecţie c:ît şi de calitatea ecra­
nului.
Aparatele de proiecţie produse astăzi într-o diversitate
foarte mare pot fi diferenţiate după dimensiunile şi tipu­
rile ele diapozitive pentru care sînt destinate, forma con­
structivă, performanţele sistemului lumino-optic (sursă de
lumină, calităţile condensatorului şi ale obiectivului), ca­
pacitatea magaziei cu diapozitive, gradul de automatizare
etc. Pentru exemplificare, sînt prezentate cîteva tipuri de
diaproiectoare.
Aparatul Pentacon Aspectomat (fig. 10.3) reprezintă
prototipul aparatului de format mic, accesibil amatorilor.
Aparatul este dotat cu o magazie de diapozitive de
formă dreptunghiulară, pentru 36 diapozitive, şi dispozi­
tiv de proiecţie a diafilmelor. Este echipat cu un obiectiv
standard 2,8/80 mm şi cu lampă cu halogen de tensiune
joa<>ă 24 V/150 W.
Aparatul întruneşte toate condiţiile pentru a realiza o
proiecţie modernă şi confort.abilă. Poate fi cuplat cu di­
verse d ispozitive pentru automatizarea procesului de pro­
iecţie, ca dispozitivul TEMPORUS 2 pentru schimbarea
automată programată a imaginilor, dispozitive de sincro­
nizare a sunetului cu imaginea, în cazul proiecţiei sincro­
nizate, ca· ASPECTON 2 sau SYNCRON AYK 010.
Aparatul de proiecţie „KODAK CAROUSEL S-AV-
2000"(fig. 10.4) răspunde perfect exigenţelor aduale în

7
 Fig. 10.:J. Aparat de proiecţie „Pentacon Aspecto­
m<it J 24 B".

domeniul audio-vizualului. Este dotat cu o magazie cir­

culară orizontală de 80 diapozitive, un complet de 9 obiec­
tive cuprinzînd o gamă a distanţelor focale de la 28 mm
pînă la 250 mm şi numeroase accesorii (dispozitive de re­
tur la zero, dispozitiv de fondu rapid, dispozitiv de fondu
variabil, programator pentru proiecţie în sistem mu1tivi­
sion etc.). Ca sursă de lumină utilizează o lam pă cu ha-

Fig. i0.4. Aparat de proiecţie ,,Kodak Fig. 10.5.

Carousel S - A V - 2 OOO". „Rollei Universal".
Aparat de prolecti•

8
togen 24 V/250 W. Condensato­
rul este interschimbabil pentru
focală scurtă şi lungă .
Aparatul „Rollei Universal"
(fig. 10.5) poate proiecta diapo­
zitive de diferite formate,
24X36 mm, 38X38 mm,
4.0 � 40 mm, 60X60 mm, mon­
tate în rame 5X5 cm, 7X7 cm.
Proiecţia diapozitivelor se
realizează simultan din d ouă Fig. 10.6. Aparat de proiec-
magazii amplasate pe ambele ţie „Minox Minomat".
părţi ale aparatului. Pot fi fo-
losite magazii de 50 de diapozitive de dimensiuni 5 X5 cm
sau 30 de diapozitive de dimensiuni 75<7 cm. Aparatul are
posibilitatea schimbării semiautomate a diapozitivelor,
transp�rtării magaziei înainte şi .înapoi, permiţînd proiec­
ţia la alegere a oi'icărui diapozitiv din orice magazie. Are
posibilitatea cuplării la un magnetofon. Este echipat cu
un set de obiective cu focale F 1 00, 15b şi 250 mm. Ca
sursă de lumină utilizează o lampă de 300 sau 500 W.
=

Proiectorul „Minox Minomat" (fig. 1 0.6) se foloseşte

pentru proiecţia diapozitivelor realizate pe peliculă de
16 mm. Schimbarea diapozitivului şi deplasarea magaziei
care are o capacitate ele 36 de cadre se realizează de la
un buton pe corpul aparatului. Cu ajutorul unui cablu se
poate realiza punerea la punct a obiectivului , schimbarea
diapozitivelor şi deplasarea magaziei.
Este dotat cu un obiectiv 1 , 6/35 mm.
Sursa de lumină constă dintr-o lampă 150 W, cu filtru
anticaloric.
Aparatul este prevăzut cu un dispozitiv pentru schim­
barea automată a diapozitivelor (de tip electronic, cu in­
terval de timp de 5 pînă la 45 s) şi un dispozitiv pentru
sincronizarea cu un magnetofon.
Un rol hotărîtor în performanţele aparatului de pro­
iecţie îl are sistemul lumino-optic. Acesta este constituit
dintr-o sursă de lumină, un reflector, un condensator şi
un obiectiv de proiecţie.
 Ca surse de lumină pentru diaproiectom·ele de format
mic se folosesc lămpi de 100 şi 500 W, la tensiune de reţea
sau lămpi de 100 şi 150 W de tensiune joasă. Unele lămpi
sînt construite cu un reflector încorporat în balon. Aces­
tea au un randament sporit al fluxului luminos.
In ultimii ani, firmele producătoare de diaproiectoare
recurg tot mai mult la aşa-numitele lămpi cu ciclu de re­
generare cu halogen de tipul L.C.H. (lampă cu ciclu halo­
gen cuarţ iod). Acestea au gabarite mult mai mici dar pa-
1·ametri fotometrici s:.1periori.
Sursele ele lumină radiază în acelaşi timp şi energie
calorică. Aceasta poate provoca ridicarea temperaturii în
fereastra imaginii, ceea ce ar însemna schimb3.ri de stare
termică a diapozitivului cu repercusiuni asupra calităţii
proiecţiei (bombare, apariţia petelor sau inelelor Newton
etc.) şi asupra calităţii imaginii (degradarea culorilor, dez­
lipirea straturilor etc.).
Pentru eliminarea acestor inconveniente, aparatele de
proiecţie sînt dotate şi cu filtre anticalorice şi în unele
cazuri chiar cu suflante pentru răcire.

3. Ecranul de proiecţie

Ecranul are un rol esenţial în obţinerea unei proiecţii

·cte bună calitate şi de aceea nu poate fi socotit un simplu
accesoriu. El trebuie să asigure spectatorului o vizionare
clară şi atrăgătoare a imaginii proiectate. De calităţile lu­
minotehnice (factorii de reflexie, absorbţie şi transmisie)
ale ecranului depinde luminanţa imaginii proiectate.
Ecranele folosite p:mtru proiecţia diapozitivelor, în
principiu, pot fi reflectante sau translucide. Cele reflec -
fante sînt destinate proiecţiei frontale şi pot fi cu reflexie
difuză, cînd unghiul de difuzie este de 100-140°, cu re­
flexie difuz-dirijată (dir�ţionată) cînd unghiul de difuzie
este de aproximativ 50° şi cu reflexie asemănătoare oglin­
zilor (fig". 1O.7 ) .
Ecranele cu reflexie difuză pot fi confecţionate prin
vopsirea cu sulfat de bariu sau oxid de zinc a unei pînze
obişnuite.

10
 \� Ecran
perlat
>::i Ecran
met�lizat

11!t!1P.3Bllliliilll:1111 &&
„ w,r:a:u
lucios

Fig. 10.7. Modul de reflexie a trei tipuri de ecrone.

b ultimul timp, s-a căutat să se obţinl efecte direc­

ţionale care să asigure o concentraţie a luminii în d irecţia
spectatorului. O variantă mai nouă a ecranelor direcţionale
o constituie ecranul perlat. Acesta se confecţionează prin
aplicarea pe ţesătura aleasă a unei „pulbere" de sfere din
sticlă cu diametrul de 0, 1-0,2 mm care au capacitatea de
.i. reflecta toată lumina primită într-un unghi limitat. Re­
flexia luminii focfodu-se, în acest caz, pe direcţia de inci­
d enţă (fig. 10.8), se asigură un spor de lumină de 4-5 ori
în raport cu o pînzZt alb:tă.
Din categoria e:ranelor perlate fac parte şi ecranele
spedale ultraclil'ecţionale (scotch-lite) care asigură un

Strat suport

Cristale
f:.Hlate

Fig. 10.8. Structura ecranului Fig. 10.9. Ecran tip hartă.

�rliat.

11
unghi de difuzie mai mic de 30°. Acestea sînt confecţionate
din bile de flint greu (sticlă optică specială, cu indicele
de difracţie cuprins între 1,8-2, 1 ) .
Ecranele metalizate 'asigură o proiecţie luminoasă în­
tr-un unghi de 50° la 1 1 0° cu o luminanţă de circa 10 ori
m ai mare decît a unui ecran tradiţional.
Ecranul translucid este destinat retroproiecţiei. Se
execută din sticlă mată sau opală. Este rar folosit de
amatori.
Ecranele pot fi, sub aspect constructiv, rigide sau pli­
ante. Pentru amatori se pare că ecranele de tipul hartă
de perete cu stativ (fig. 1 0 . 9) sînt cele mai accesibile.

4. Corelarea parametrilor de bază ai proiecţiei

Dimensiunile unui ecran de proiecţie depind de urmă­

torii factori : puterea luminoasă a aparatului de proiecţie,
sistemul optic al aparatului, dimensiunile încăperii şi pro­
prietăţile reflectante ale ecranului.
Puterea luminoasă a diaproiectoarelor moderne pentru
format mic poate fi clasifioată relativ precis clupă carac­
teristicile lămpii. Astfel, a fost construită diagrama clin
fig. 10. 1 0 , cu ajutorul căreia se pot determina dimensiu­
nile realizabile ale imaginii proiectate cu aparatul de pro­
iecţie pentru diapozitive de format mic, considerînd că
aparatul realizează pe
::f CD ecran o luminanţă optimă
� � de 200 asb. Banda de to-
lD o
o
N
leranţă ia în considerare
�
c:i
r-.j
proprietăţile reflectante
z
2:
diferite ale ecranelor de
'<!
2:
proiecţie. Lăţimea mai
m
I
O::
o
mică a imaginii (margine<1
LL d in stînga a benzii) se Y<-t
1 1,5 2 2.5 3 �5 m atinge cu ecrane difuze,
iFig. 10.10. Diagrama de determi­ iar cea mai mare cu ecrane
nare a dimensiunilor imaginu
cu reflexie dirijată . S-;;
proiectate funcţie de caracteristi-
cile lămpii. luat în considerare şi scă-
 'rit I '&. /kl., ./
L-:-, ...., J
I J 'J /I" ....:
V
I
I :::o' J.
'">,/
I ;t .,,.
I I �·/ V \:>. J ' I/ ;r-1//
/

I '/
)/ � � /
)
/

/ / ,-t/ .... ""'

/

/
I I. r/ I/
I// 'I !/ / /'-;;
I� /, " ". � v�
/
-

,,,, r , ;.,. 1nr '� l/,:V

n.I v lrr I 1r 'rt it
v
/.
/V

1 3 5 7 9 11 13 15 17 1 15 2 25 3
1�6 1,75 2J5 2,75
Distanţa ( m)
Formatul imaginii( ml
Fig. 10.11. Diagrama de corelare a pa­
rametrilor de bază ai proiecţiei.

derea luminozităţii, prin privirea dintr-o poziţie lateralii

dintr-un unghi de circa 30°.
Diagrama de proiecţie din fig. 10.11 permite determi­
narea cu suficientă precizie a valorilor necesare pentru
;:,iroiecţia diapozitivelor. Pentru aceasta se trasează linii
•'.:lrizontale şi verticale de legătură între mărimile cunos­
•cute, mărimea căutată rezultînd din intersecţia acestora.

Exemplu : distanţa proiector-ecran este de 5 m, dis­

i:anţa focală a obiectivului este 100 mm, formatul diapozi-
1ivului 24X36 (mai exact 25X35 mm). Cit de mare va fi
formatul imaginii proiectate ?
Pentru determinare, se porneşte de la 5 m vertical pînă
ila dreapta corespunzătoare distanţei focale de 100 mm.
De acolo, pînă la dreptele pentru dimensiunile formatului
pe orizontală şi în fine din nou vertical în jos, unde se
citeşte dimensiunea imaginii : în exemplul luat 1,15X1,75.
:Se poate porni şi de la formatul imaginii şi să se stabi­
·1ească distanţa focală cea mai indicată sau distanţa dintre
;3paratul de proiecţie şi ecran. Luînd, de exemplu, dist;:i,nţa
ele proiecţie de 4 m, realizabilă în locuinţele moderne, se
•Jbţine distanţa focală uzuală de 85 mm a unui aparat de
proiecţie pentru format mic, o lăţime a imaginii de circa
1,7 m. Distanţa de la care se priveşte trebuie să fie în
acest caz de 3-4, adică 9'proximativ dublul lăţimii ima�
.ginii.

13
 Capitolul

XI

Sonorizarea diapozitivelor

Acest capitol îşi propune să atingă cîteva probleme le­

gate de ilustrarea unei suite de diapozitive cu sunet. Ama­
torii de înregistrări şi audiţii muzicale de bună calitate
sînt numeroşi, iar experienţa lor în ac:est domeniu este
foarte bogată. Nu este exagerat dacă spunem că exist{l
acum o „epocă a magnetofonului". Aparatura şi documen­
tarea pentru sonorizare sînt mult mai bogate <lecit cele
existente pentru imagine. Ne propunem să ne referim şi
să facem m ai multe recomandări numai în ce priveşte re­
laţia directă sunet-imagine. Posesorii unor instalaţii ele
sonorizare nu vor trebui decît să aplice tehnica şi expe­
rienţa ce le posedă în a:est domeniu, după necesităţile fie­
cărui montaj audio-vizual.

1. Magnetofonul

Magnetofonul este instrumentul de bază pentru o buni

sonorizare.
lntr-o formă simplă de sonorizare, dar cu posibilităţi
reduse, este suficient şi un picup.
Practica a demonstrat că aparatul cel mai indicat este
magnetofonul cu bandă de 6,35 mm, folosit pe vitezele
9,5 sau 19 emis. El oferă posibilităţi multiple de prelu­
crare sonoră.
Dacă autorul posedă o im;talaţie complexă casetofon­
diaproiector-sincronizator de construcţie industrială (vezi

14
 ultimul capitol), aceasta va satisface pe deplin necesităţile
unei bune sonoriză1i.
Rac:ordarea diverselor surse de program (microfon, pi­
·cup .sau radio) se va face conform recomandărilor din car­
tea iehnică a aparntului.
lJn magnetofon simplu cu un singL1r canal (mono) re­
zolvii bine problema „coloanei sonore" clar chestiunea di­
ficilf: a sincronismului imagine-sunet rămîne a fi rezol­
vatii în afara înregistrfa·ii propriu-zise (vezi ultimul capi­
tol). Montarea unui cap magnetic suplimentar este o ches­
tiune complic aF1, care nu poate fi rewlvat<."1 c!ecît ele ama­
torii cu multă experienţă în eledronie:ă.
l\:lagnetofonul cu două piste (stereo) oferă posibilitatea
înregistrării pe o pistă a unui program sonor iar pe alta
a programului de sincronizare.

Magnetofoanele stereofonice pe patru piste (cel mai

de� i!Jtîlnite) au avantajul unei folosiri mai convenabile
a aceleiaşi lungimi de bandă.
Folosirea lui ca instalaţie stereofonică şi suplimen 1 ar
ca sursă de programare pentru un diaproiector implică
nişte modificări de natură electronică ce nu sînt la înde­
mîna unui amator fără experienţă în acest domeniu.
JV!agnetofoanele cuadrofonice, ce permit înregistrarea
pe patru piste a unui program sonor, sugerează folosirea
a dodă piste pentru redarea unui program stereofonic iar

pe una clin celelalte două piste rămase libere, înregistra­

rea .,bip"-urilor de sincronizare pentru diaproiector.
Stereofonia în cazul reportajului sonor nu este reco­
mandată cînd cel ce ia priza de sunet este în mişcare,
sau cinel condiţiile de lucru sînt grele.
Sint ele preferat mixajele şi artificiile ele sonorizare
în .si.uclio pe instalaţii stereo : plasarea ambianţei pe un
canal şi a vorbitorului pe altul, „mutarea" muzicii cie pe
o p is t 3 pe alta în funcţie ele zgomot etc.
Aplicarea stereofoniei sau cuadrofoniei la înregistrarea
pe vi-:_1 se j!1stifică numai în cazul muzicii sau al ambian­
ţelor speciale, cîncl spaţiul rnnor ce trebuie redat este bine
să fie un interior.
Magnetofoanele cu mai multe piste, pe lingJ. <F"anta­
jele amintite, au dezavantajul că banda folosită nu poate

15
fi „fonotecată". Prin „fonotecare" înţelegem operaţia de
a tăia banda în vederea unor montaje sonore sau a exclu­
derii unei porţiuni care nu este convenabilă contextului.

2. Surse de program

Compoziţia unei coloane sonore complexe presupune :

text, m uzică şi eventual zgomote. Toate acestea se află
stocate pe benzi de magnetofon, discuri, pot fi preluate
de la radio sau din mediul înconj urător prin microfon.
Microfoanele se livrează de regulă odată cu instalaţia
de înregistrare şi satisfac pe deplin n ecesităţile unei sono­
rizări în montaje audio-vizuale. Este bine ca amatorul să
�tie (studiind prospectul respectivului aparat) caracteris­
tica de sensibilitate a microfonului pentru a profita pe
deplin de calităţile sale. Cele mai obişnuite tipuri sînt cele
cu caracteristică sferică (fig. 11.1, a), în care sensibilitatea
este egală în jurul microfonului, apoi cele cu caracteris­
tică bidirecţională (fig. 11.1, c), în care sensibilitatea are
două m axime, în faţă şi în spatele microfonului, şi cele
cu caracteristică cardioidă, care au o singură direcţie pre­
dominantă a sensibilităţii (fig. 11.1, b). Există o întreagă
literatură de specialitate în acest domeniu şi nu vom ma]

Diagrama de directivitate a microfoanelor

180°

oo
0
0
a) b) c)

1 1.1.
b!.cl.1-
Fig. Caracteristicile microfoanelor :
a - omnld.lrectlonal ; b - unldirecţ!ona.l ; c -

rectlonal.

16
insista cu recomand ări Tre­ .

buie î nsă precizat că : sursele

de înregistrat vor fi plasate
in direcţia axului principal
de sensibilitate iar sursele
ce pot deranja înregistrarea
(zgomote parazitare, ambi­
anţă cu intensitate mare etc. )
trebuie să se afle în zona de
minimă sensibilitate. In une­
le cazuri se aplică un sistem
de protecţie a microfonului
(manşoane de pîslă şi măşti
plasate pe microfon) sau pa­
ravane absorbante fonic (o
foa i e d e placaj a cope ri t ă cu
un strat ele vată, lipit, c a re
es te pro tejat cu pînză sau ti- Fig. 11.2. Panou fonoabsorbant.
fon (fig. 11.2).
O problemă deosebită este adaptarea se n sibilităţii ş't
impedanţ ei circuitelor de intrare a ap ara t e l or electronice·
la caracteristicile t ehnice ale m icrofo a n e l or folos it e
.

Dacă un microfon electrodinamic (cu bobină m obilă)

se aplică la intrarea recomandată pentru un microfon pie­
zoelectric (cu cristal) , neadaptarea imp ed anţelor şi sen-­
sibilităţii va duce la o înregistrare cu un nivel foarte slab.
Microfonul dinamic furniz ează 4-6 mV pe o impedanţă>
joasă iar o intrare pentru microfon piezoelectric are o,
sensibilitate de 30-60 mV şi o impedanţă de peste 1 00 k O„
Ex emplul dat este unul dintre mult.ele variante posi­
bile, de aceea în general este bine ca : sensibilitatea (î111
mV) şi impedanţa (în n sau kil ) ca ract eris tice microfonu--
lui să fie cit mai ap ropi ate de cele ale circui tului de care·
se racordează. Trebuie amintit că este ele dorit ca rezul­
tanta sumei caracteristicilor de frecvenţă a celor două ele-­
mente (microfon, am plificat or) să fie asemănătoare cu cea
necesară capului magnetic în regim de î nregist r ar e..
Această ultimă condiţie este mai greu de verificat de că-

2 - Realizarea şi exploatarea d.1apoz1Uvelor cs. 337

l'T
tre amatori dat· de obîcei clin potrivirea primelor două re­
zultă realizarea mulţumitoare a celei de-a treia.
Şi acum cîteva recomandări pentru lucru :
- preferaţi microfoanele ele(;trcdinamice (cu bobină
sau bandă) care au impedanţă joasa, o caracteristică de
frecvenţă foarte bună, atît pentru voce cît şi pentru mu­
zică, şi permit folosirea unui cablu de racordare de cîţiva
zeci de metri ;
- nu prelungiţi cablul unui microfon cu cristal peste
lungimea de doi metri : zgomotul de fond creşte, caracte­
ristica de frecvenţă se deformează etc.
- evitaţi microfoanele electrostatice care sînt foatie
sensibile la şocuri şi au o exploatare dificilă din cauza
amplificatorului special ;
- este de preferat sii a şe zaţ i două microfoane pe sta­
tiv în două direcţii decît să ţineţi un microfon în mină şi
să-l mişcaţi în timpul înregistrării către cei doi vorbitori ;
- evitaţi înregistrările în exterior e:înd este vînt. Dacă
sînt absolut ne(.esare, înveliţi microfonul într-un strat de
burete de unul sau doi centimetri ;
- dacă aveţi o experienţă bogată în înregistrarea cu
microfonul, încercaţi să obţineţi o înregistrare primară cît
mai bună, fără să apelaţi la corecţii de ton. Este recoman­
dată aplicarea filtrelor de prelucrare a timbrului unei
voci numai prin transpunere de pe o bandă pe alta ;
- izolaţi fonic bine diaproiectorul de microfon claclt
înregistrarea se face simultan cu proiecţia suitei de ima­
gini, cum este dealtfel şi recomandabil. Zgomotul ventila­
torului şi al mecanismului de schimbare a diapozitivelor
este neplăcut şi greu de „filtrat'· dacă ajunge pe banda
ele magnetofon odată cu textul.
Prelucrarea unui program sonor de pe picup nu con­
stituie o prcblemă deosebită. Toţi amatorii de muzică fac
transpuneri de pe disc pe banda de magnetofon. Vom face
totuşi cîteva recomandări : preferaţi o doză electrodina­
mică numai clacă aveţi o instalaţie electronică potrivită
acestei surse. Astfel, dintr-un traduct01· de cea mai bună
calitate, doza electro:tinamic ii poate deveni o sursă de de­
formări sonore. Dozele cu cristal piezoelectric (cel mai des
întîlnit la noi) se bucură de avantajul că toate magneto-

18
foanele şi instah ţiile de sonorizare au rezolvat foarte bine
branşarea corectă (din punct de vedere electronic) a unei
astfel de surse.
In tentativa de a face o înregistrare, nu lăsaţi acul
instnunentului de control al înregistrării să „bată" în
modulaţie 1000;0 (adică să atingă zona care de obicei este
marcată ca fiind limita superioară a tăriei unei înregis­
trări). Da::ă la înregistrarea vorbirii pot apărea momente
in care banda este supramodulată (acul „bate" mult peste
semn), iar glasul la redarea benzii are momente de de­
formate, la înregistrări de muzică efectul este sHpărător.
Uneori, deîe�-tul menţionat poate deveni o calitate, un
efe:::t care să sugereze un plus de autenticitate, dar tre­
buie plasată înregistrarea într-o ambianţă sonoră potri­
vită. Erorile ele înregistrare după clise sînt greu de su­
portat.
Dacă progriamul sonor preconizat prevede înlănţuirea
a două piese muzicale, este bine ca această operaţie să se
facă de pe două magnetofoane. Momentul cel mai bun de
legare a celor <louă ritmuri şi nivele sonore se poate alege
şi marca mai bine pe magnetofoane clecît pe două picu­
puri.
Amatorii de înregistrări de înaltă fidelitate nu folo­
sesc radioul ca surs3. de program. In anumite situaţii to­
tuşi, se pot folosi programe sonore preluate de la radio.
Este ştiut că o staţie radio are o fidelitate mult inferioară
altor surse. Re::epţionarea şi imprimarea staţiilor de unde
ultra'5Curte pot oferi uneori înregistrări de calitate mulţu­
mitoare. Trebuie precizat că clin aceste raţiuni, pe unde
ultra-scurte se emit şi programele stereo destinate înre­
gistrărilor.
In cazul acestui tip ele înregistrare facem o singur<-L re­
comandare : verificaţi şi eliminaţi sursele de paraziţi din
reţeaua de alimentare cu energie electrică (frigidere Cil
compresor, fiare de călcat defecte, diaproiectorul etc.).
Vă propunem trei filtre de reţea care elimină parţial
zgomotele provenite pe această oole (fig. 11.3).
In general, folosirea oo sursă de sonorizare a altor
aparate (sintetizatoare de muzică, doze de chitară etc.) nu
implică în mare decît respectarea celor două condiţii amir.i­
tite.

19
 o) b)

L1

J;c T
1
t o v c)

;;;;,c1 L2

'Fig. 11.3. Deparazitarea unor surse de perturbaţii electrice :

- deparazitarea unui motor cu colector (maşină de cusut, spălat, motnr
<1e diaproiector etc.) ; c,, C2 - 2 500 pF la 600-1 OOO V ; c, - 20 nF l�
ta

·!S00-1 OOO V ; b - deparazitarea unui televizor alimentat prin transfo'­

mat or : Ct. C. - 100 nF la de trei ori tensiunea de lu cr u a transforml'­
torulul ; Li. L, - Inductanţe obţinute prin bobinarea a 160 de spire de

•material Izolant de 20 mm diametr u : c - deparazitarea unul televlz�r

-;;lrrnă de cupru Izolată cu email de 0,3 mm diametru pe o carcasă d�

:la ;aslul aparatului : c„ c, - 100 nF Ia 600-1 OOO V ; L - lnductant:I.

.sllmen\at direct din retea, la care unul dintre poli este legat din fabric�

.ubţlnută prin bobina rea pe o ca rcas ă Izolantă cu diametrul de 20 mm "'

.l4•J ele spire de slrmă de cupru de 0,3 mm diametru Izolată cu em a J; .

Aceste caracteristici fundamentale sînt menţionate în

toate prospectele de aparatură electronică .

. 3. Mixajul

Mixajul este amestecul simultan al mai m ultor pro­

·iFame sonore (text, muzică, zgomot).
Acest procedeu de sonorizare a diapozitivelor este maj
simplu şi m ai recom andat <lecit imprimarea succesivă a
programelor sonore pe aceeaşi bandă prin procedeul su­
prapunerii.

:20
 . Numai în studiourile profesioniste uneori se recurge
la suprapunere. Inconvenientele ar fi :
- necesitatea întreruperii circuitului electronic de
:<;;tergere a magnetofonului pe care se face supraimpresiu­
nea, ştiut fiind că magnetofoanele amatorilor cuplează au­
tomat o dată cu înregistrarea şi capul de ştergere. Acest
inconvenient se poate remedia uşor la unele magneto­
foane prin îndepărtarea benzii de pe capul de ştergere ;
- imposibilitatea de a proporţiona nivelele înregis­
trărilor, deoarece magnetofoanele de amatori nu au un
cap magnetic şi un lanţ electrocaustic separat pentru „re­
dare". Deci suprapunerea se face orbeşte, eventual nu­
mai după nişte repere luate la repetiţii, înainte de înre­
gistrare;
- premagnetizarea (care stă la baza înregistrării
magnetice), acţionînd asupra unei imprimări, prin inter­
mediul capului de înregistrare cu care se face suprapu­
nerea, aplică benzii o uşoară ştergere. Dacă operaţia se
repetă de mai multe ori, se pot deteriora grav primele
"inregistrări peste care se fac suprapunerile ;
- erorile în procesul de suprapunere sînt necorecta­
·bile iar toate operaţiile succesive necesare obţinerii unei
benzi trebuie reluate.
Inconvenientele menţionate dispar în cazul adoptării
mixajului.
Dezavantajul procedeului de mixaj este faptul că ne­
cesită o instalaţie electronică, care poate fi simplă, dar
'in cazul produselor industriale ea poate deveni foarte so­
fisticată.
Propunem o schemă electronică elementară ce poate
fi renlizată de un amator fc"'tră o experienţă prea bogată în
domeniul electronicii (fig. 11.4).
Realizarea instalaţiei nu pune probleme dificile. Este
bine ca cei trei tranzistori ai unui canal cit şi piesele
de valoare declarată egală, să îndeplinească această con­
diţie cit mai bine. După lipirea pieselor pe o placă cu
drcuit imprimat şi alimentarea montajului dintr-o sursă
stabilizată (v. fig. 12.15), cele trei etaje ale mixerului
funcţionează foarte bine. Amplificarea unui etaj (cores­
punzător unei infrări) este aproximativ egală cu I, sen-

21
 Fig. 11.4. Scliema cie principiu a unui rnixt'r c:u trei intrări :
Tt-:3 - t!·anzistori l"LL silieiLl d•! t!p u.:_·101� f3Cl03, BC�o ..:.

si bilitatea de 20 m V pe o im pedanţă de intrare de circa

50 k Q şi c u o c ur bă de răspuns de O dll de la 40 Hz la
1 5 kHz.
Schem a pre zen ta tă es te va labilă pen tru un canal, ur­
mîn d ca în ca zu l folos irii unei instalaţii s tere ofonice ,.,zi se·
rea li ze ze încă un exem plar absol ut i den tic .
Semnale le ce se aplică pe ce le trei int răr i tre buie s0.
fie gata c orecta te în ceea ce priveşte timbr ul, ur mînc! ca
din cele trei potenţi ome tre Pi. P2, P:J> să se facă echiiibrnl
nive le lor (tăria semna lel or ) .
1 n fig. 1 1.5 s e pr opune schema bloc a un ui m ontaj prin
care să se poa tă e fectua com utările a bsolut necesare ope­
ra ţi ilor de mixaj . C om uta toarele Ki, K2, K3, K4, de 2X3
pozi ţii , reali zeaz ă : în pozi ţi a 1 inversarea intrăr ii stîngi
pe can alul dre pt, în 2 trecerea stereo fonică n orm ală, iar
în p oziţia 3 c omută intr area drea ptă pe canalu l s tîng. La
ieşirea mixer ului , K� are o func ţie echivalentă c u cea a
c om utat oare lo1· K, inversîn d ieşirile din mixer în intră ri le
ampli fic at orului de înregistrare a magne to fon ului s au a
lin iei de servici u. Intrerupă toare le I11 I2, I3, I4 transf ormă
semna lul „s tere o" în semnal „ mon o".
Deşi nu es te o schemă c om plicată , rec oman dăm ama­
tor il or de s on ori zări de di apozitive c are nu au cun oştinţe
şi ex perienţă în prac tica a ma torice ască de elec tronică, să
s oli�i te ajutor ul co leg ilor ce a:c tivează in clu buri tehnice

22
 Fig. 1 Ll. Schema bloc a unui mixer stereofonic cu Lrc i

canalului sting ; M D
intrări :
Ms - modulul - modulul canalului dr„pt
(<;chema este !n fig. 11.4).

sau case de cultură pentru a putea realiza montajul pro­

pu�.
Rezultatele obţinute prin mixarea cu ajutorul acestui
dispozitiv sînt m ulţumitoare în cazul aplicării coloanei
sonore la un montaj audio-vizual.
Să presupunem eă dorim realizarea unei rnloane sonore
care să conţină doi crainici (fiecare pe cite o pistă), o piesă
muzicală stereofonică şi zgomotul unor paşi ce parcmg
ecranul ele la dreapta la stî nga.
Cazul fericit este dnd cele trei surse sînt magneto­
foane : stereo pentru m uzică şi text şi mono pentrn paşi.
Cablajul se face ca în fig. 1 1.6.
Prezentăm acum cazul cel mai dificil pentru cel ce
realizează coloana sonoră : sursele sînt un picup stereo
9i două microfoane. Cablajul este dat în fig. 11. 7 iar mo­
dul de lucru este următorul : cei doi crainici vor vorbi
succesiv iar microfonul este comutat pe un canal sau pe
alt•Jl î n funcţie ele vorbitori. Calea microfonului ele paşi
poate fi mutată de pe canalul drept pe cel stîng în
ritm ul trecerii zgomotului solicitat ele scenariu iar dis,:ul
5e copiază stereofonic fără nici o măsură specială.

23
 1

u
I<

Fig. 11.6. Mixajul realizat clupă trei magnetofoane 1

înregist rează mixajul ; K - comutatoare de mod : Iasă s11 treac.l>

1, 2, 3 - magne tofoane de redare ; M; - magnetofon pe care se

.
pista stin gă, dreaptă sau stereo ; 4 - mixer ; P - potenţiometru
de r.eglare a niv elului căilor ce se mixează.

00

� I ST ST 'ST

10 01 Kl
I

D S D S D
- - -{)?- -�-

! !1�! î� i i
S D S D S D

� P,
Fjg_ 11.7. Realizarea mhajului direct, fără preînregistrare i
1 - microfon pentru înregistrarea textului ; 2 - microfon pentru zgo­
mote dln natură ; 3 - picup ; i - mixer : P1, , - potenţiometri de nlvel ;:
M; - magnetofon de înregistrare a mixajului.

Variante se mai pot imagina.

In general este bine ca în faz-a de mixaj să nu ameste­
căm imprimări directe cu preînregistrări pe bandă sau

24
disc, astfel incit să fie eliminată orice surpriză neplăcută
de natură tehnică.
Tendinţa amatorilor de sonorizări este de a se com­
plica. Multe copieri succesive, mixaje .ancombrante, insta­
laţii complicate nu f.ac decît să duci'1 la risipă de timp,
<le energie şi de fonduri.
De multe ori rezultatele bune se obţin cu mijloace
ieftine, atunci cînd cunoaşterea formelor ele expresie ar­
tistică din acest domeniu este bine folosită.

4. Fonotecarea şi pregătirea finală a benzii

Folosirea casetofoanelor în instalaţiile audio-vizuale

exclude posibilitatea de a tăia banda magnetică.
în general este bine ca amatorii să evite intervenţiile
mecanice asupra benzii. Succesul în aceste operaţii ne­
cesită o oarecare experienţă, mai ales dacă viteza de lu­
.cru a magnetofonului este de 9,5 sau 4,75 emis.
Fonotecarea se poate face numai pe magnetofoane la
.care este posibil accesul la capul de redare în timpul lu­
('rului iar mecanismul de antrenare permite „stopul de
bandă" şi deplasarea acesteia manual pe o mică porţiune.
Reperajul locului tăieturii se face ascultînd banda
înainte şi înapoi prin mişcare manuală în faţa capului
pînă la identificarea unei mici porţiuni „de linişte" (fără
modulaţie, cum se spune) care se marchează (fig. 11.8).
ln acest loc se face tăietura, oblic faţă de marginea ben­
zii, cu o foarfecă din material neferos. Foarfecele de fier
·creează pe locul tăieturii o uşoară magnetizare a benzii,
<:>are la redare se aude ca o pocnitură.
Pentru o lipitură corectă este necesar ca unghiul de
tăiere a benzii la capetele ce vin în contact să fie astfel
făcut incit după lipire banda să prezinte o continuitate
perfectă (fig. 11.9).
Lipirea se face pe suportul benzii pe partea lucioasă
cu ajutorul unei benzi adezive destinate acestei operaţii.
Pe.ntru protecţia benzii înregistrate se. lipesc Ia înce­
putul şi la sfîrŞitul ei bucăţi de „cap de bandă". Acestea
sint lungi de maximum un metru şi au înscrise pe ele
titlul montajului audio-vizual.

25
 b

G-A DESCOPERIT CA CE",\

[=-=-- --------

Fig. 11.8. Fonotecarea. unei benzi:

" - mişcarea manuală a benzii în faţa capului de citire (I)>
îi1 vedl'rea determinărll .Jocului de tăietură ; b - semne.Ie
puse pe bandă in dreptul capului : c - tăierea la 45• n
benzii.

Fig, 1 1.9. Lipirea bemJi �

u core.ct ; b gn�?t.

b
- -
 Capitolul

XII

Diapozitivul spectacol

Integrarea diapozitivului ca element tehnic esenţial

intr-un spectacol audio-vizual a form at în ultimii ani un
nou domeniu ele preocupare. Pornind de la o activitate
strict amatoriceasd1, im binare-a „imaginilor statice" cu
m uz ka, şi mai tîrziu cu text, a evoluat atît de mult încît
la această oră există o adevărată indw;trie a acestor pro­
duse.
Preocuparea intensă, cultivarea lucrărilor de valoare,
a dus la apariţia unei estetid a spectacolului audio-vizual

şi, rnm este şi firesc, din dorinţa de mai bine, prin con­
fruntări directe între creatori, au apărut concursurile şi
apoi festivalurile.
Termenul ce defineşte un „montaj audio-vizual" sau
un „montaj fotografic sonorizat" s-a acceptat în limbaj
u ni \ e rs al ca fiind DIAPORAMA.
'

Diapornma nu mai este ele m ult numai un divertis­

ment pentru amatori. Pdn intermediul acestui mijloc
mass-media se pot aborda probleme importante social-po­
litiee, ideologice, ştiinţifice, educaţionale, sau se pot rea­
liza spectacole în care joncţiunea dintre imagine şi sunet
sfi fi e un act eminamente artistic.
Marele avantaj al diaporam ei este simplitatea difuză­
rii, h condiţiile în oare este l a -îndemîna oricui un aparat
ioto, un diaproiector şi un magnetofon, iar industria de
·specialitate produce aparatură destinată diaporamei.
ln orice club sau casă de cultură cu dotare minimă,
:se ]Joate realiza un spectacol cu diaporam a.

27
 Singurul risc al diaporarnei es t e pasivit a te a spec ta ­

torului , fapt ce poate fi generat de calitatea lucrării sau

de nepotrivirea dintre spectator şi subiectul p ro pus .

A. ABORDAREA SPECTACOLULlT! DIAPORA!\lA

1. Scenariul

Montajul audio-vizual are la bază o idee. Scenariu].

se află la jumătatea drumului dintre idee şi suita de ima­
gini. El este acela care asigură joncţiunea dintre imagine.
muzică, zgomote şi text vorbit. Scenariul trebuie să asi­
gure echipei de realizatori (fotograf, textier, ilustrato1·
muzical) o viziune de ansamblu asupra modului ele ma­
te rializare a ideii iniţiale. In general, în cursul elaborării
scenariului (care poate fi şi un produs colectiv), se alcă­
tuieşte şi se corectează structura suitei de imagini, astfel
ca în final să se ştie cît mai mult despre rostul şi felul
de execuţie al fiecărei încadrări .
Este bine ca în forma clefintivă sce nari ul să cuprindii
expune rea în gene ral a subiectului şi succesiunea rigu­
roasă, fotogramă cu fotogramă, sunet cu sunet, a monta­
jului propriu-zis.
In funcţie de activitatea practic[t, se pot în tîlni trei
moduri de a aborda scenadul :

a. Scenariul după fotografii existente

Se întîmplă să avem un s toc de diapoztiive fie r ă mas e

de la reali zarea altor subiecte fie „trase" separa t , la ins­
piraţia de moment. Aşezarea lor intr-un montaj poate
duGe la rezult ate interesante, cu condiţia să găsim o di­
recţionare du pă o idee, ceea ce nu-i întodeauna cel mai
uşor lucru.
Alegerea fotografii lor şi scrierea scenari u lui se face în
asem enea situaţii în paralel cu fixa rea textului însoţitor
şi a muzicii. Adesea , în suite fotografice se mai pot in­
troduce noi fotogra fii sau fotocopii după desene, ilustra­
ţii etc. De exemplu : o suită de fo tografi i cu case , p ie ţev

28
oameni; se pot a d un a într;..u n subiect despre un oniş. Se·
poate comple ta. cu im agin i ale unor documente sau ' hărţi.
ce reprezintă oraşul. · ·

b. Scenariul aprioric

Aceastea este forma „profesionistă" a realizării unuE

m ontaj. Se pleacă de la o i dee se el aborează textul ş i
,

urmează realizarea fotografiilor.

In cazul temelor din domeniul popularizării ştiinţei,
artei, al educaţiei etc„ preexistenţa unui s c enariu est e ·
o bliga torie . în asemen ea cazuri, participarea unui consi­
lier de specialit a te este necesară, iar col aborarea cu el se
poate face num ai pe scenariu.
Executanţii (fotograful, ilustratorul, tehnicienii), tre-·
buie să cunoască înainte de începerea lucrului cit mai
mult despre cum va trebui să arate m on t ajul în finaL
Banda de fot ografi i este m ult mai greu de realizat î n .
acest caz, iar clacă între dorinţele redactol'Ului (cel ceu
c oordo nea ză realizmea subiectului) şi exec utanţi i se inter­
pun incompatibilităţi tehnice specifice, colaborarea devin a•
imposibilă.

c. Scenariul simultan realizării montaj1 1 l1 1 i

In acest caz, realizatorii trebuie să aibă foarte clarii

i deea d i rectoare Materializarea suitei se îmbogăţeşte, mn­
.

dificîndu se de Ia intenţii la re alizarea progresi vă. Pe­

rioada procesului de creare a suitei este simultană tutu­
-

ror compartimentelor : i m agi ne s unet text.

, ,

I n general, supunerea oarbă unui scenariu preconceput

este neindicată, ştiut fiind că în contactul nem ij l ocit c u
s ubie c t ul creatorii pot îmbogăţi imens prin i n spiraţi a de
,

momen t şi reinterpretarea textului.

2. Textul vorbit

I nsoţîr e a imaginii de te x t este adesea folosi tă. Se

distirig cîteva tipuri de rezolvare a probl em ei : textul spe­
cial ·scris pentru o anumită bandă de imagini şi împletit:
cu muzică, textul original al unui autor cunoscut ce se
-alipe<,;te imaginii sau ce constituie pretextul unei benzi
de im ag in i şi textul rea li zat pe viu, reportericeşte, comen­
tind sau contriapunctînd imaginile .

In general este bine ca : textul să nu dubleze şi să

nu expli c e exicesiv imaginea, să existe un raport conve­
nabil între vizual şi auditiv, lectura să fie făcută de o
v o ce potrivită cu atmosfera generală a montajului.

3. Muzica şi zgomotele

Expel"ienţa cinematografului ne demonstrează ava:1 ta­

jele unei bune sonorizări. Multe imagini ale unei benzi
pot căpăta semnificaţii mai ample sau pot crea efecte
penetran te dacă sîn t însoţite de o muzică potrivi tă sau de
zgomote bine plasa te. Comentariul sonor este în strînsă
legătură cu ritmul de vizionare şi în general reu.creşte bine
cînd proiecţia este automatizată. De exemplu, pe anumite
fotograme se poate aplica cu succes zgomotul unor. ele­
m e nte intuite de spectator ca fiind în afara cadrului, sau
al unor elemente în mişc.are, invizibile cli n unghiul el e
fc tografiere, ce teoretic se află în fotogramă.
Nu trebuie uHat nici u n moment că im aginile noastre
s î n t statice şi că dinamica unei benzi sonore (aceeaşi şi
în cazul imaginilor în miş c are) trebuie corelată cu dina­
mica interioară a c ad rului cu dinam ica ce şi-o reconstru­
,

i eşte spe2tatornl privind o anumită im agine.

4. Ritmul

Ritmul este dependent ele natLwa montajului, de des­

tinaţia sa şi de personalitatea celui care creează cliapo­
rama. Există ciţiva factori „materiali" - da-că putem
spune ,as tfel - care determină î n m od direct ritmul : can ­
titatea de informaţie a încadraturii, t extul n ecesar pentru
explicarea ei (în cazul montajelor didactice &au cu carac­
ter ştiinţific) , modul în care ,;se leagă" două î n cad rat u ri

.30
(succesiunea strict mecanică sau cea care ţine ele compo­
ziţie), fraza muzicală în cazul montajelor pe m u zi c ă
Timpul de s taţi o na re al unei . fotograme pe ecran poate
. ·

varia î ntre 6 şi 20 s. Un timp m ai s cm� de 6 s duce la

neinteligibilitate şi nu p oate fi aplicat fără riscuri , decît
în cazul unor montaje special realizate spre a fi prezen­
tate în acest m od . De e x em plu , clupă una sau două foto­
gra fii de prezentare în plan larg a unui subiect (o clasii
de elevi) ce staţionează pe ecran un timp m ediu adecvat,
urmează o s uirt ă de 10 fotograme ce co nţi n imagini din ce
în ce mai apropiate ale unui elev ce întoarce capul spre
aparat, ce staţionează 2 sau 3 s fiecare. Efectul artistic este
mai com plet, prin suma expresiilor elevul u i ce devine
subiect, d e2ît prin prezentarea pe o singură fotogramă.
Timpul mai lung de 20 de secunde pentru prezentarea
unei fo togram e este recom andat numai dacă încadratura
prezintă un interes excepţional, sau motive exterioare ima­
g i nii ne obligă la acest lucru.
Trecerea de la un cadru la altul este o altă formă ele
ri tmare a unui montaj . Î n cazul unui singur aparat de
p ro iecţie (cu m agazie ce se m iş că prin translaţie sau cu
carusel) î ntre două fotograme apare o iluminare a ecra­
nului ce dă un efect obositor. Dacă se folosesc două apa­
rate de proiecţie, efectul se poate înlătura amplasînd dia­
pozitivele cu număr impar pe unul d in aparate şi cele
cu număr par pe celă l alt . Tot în acest caz se pot reali z a
treceri înlănţuite în care pe o perioadă pres t a bilită cele
două imagini se s upr a pun . Această înlănţuire făcută pe
timpi scurţi poate constitui o formă curentă de prezen­
tare, sau pe timpi lungi poate mări efectul de lentoare
a prezentării. De exemplu, trecerea înlănţuită l ent de la

o imagine ce constituie unghiul s ubiectiv al unui personaj

la ceea ce ne pr ezintă chi ar pe rs on aj u l respectiv într-un
plan apropiat, poate constitui sugestiv o legătură între
subiectul privit şi pri,·itor.
Se pra otică uneori proiectarea unei perechi de diapo­
zitive de m ai multe ori. Acest lucru trebu ie să fie bine
j ustificat de conţinutul „ d ra m atic al subiectului, fiindcă
"

în caz contrar poate deveni un procedeu artificial. „Re­

petiţia", aşa se n um e ş te procedeul, se face de obicei cu .
timpi scurţi de sta ţ i on a re şi corn utare, astfel incit uneori

31
-se po a te realiza o suprapunere cu un efect destul de stra­
niu. Dacă unul din cele două diapozitive este co pl pl et
tr a n s parent, la viteză m are de comutare se realizează un
<efect de „scintilaţie".
Trecerile de la o fotogramă la alta sint dictate în multe
'Situaţii de ritmul sau fraza muzicală. A plicat fără· ost en­
iaţfe, acest mod poate fi interesant, însă există pericolul
-căderii într-o simplitate a prezentării care să cl e no te să­
irăcie ele idei sa u dorinţa de a găsi rezolvări facile.

5. I maginea

Una dintre problemele importante este cr o m a ti c a rnon­

-t aj u l ui . In condiţiile .actuale nu se pune problema unui
·spectacol d iap or am ă cu imagini alb-negru, însă a lter n a ­
·ti va virării unor diapozi tive, total sau o monocro mi z are
;-p arţială care să es t ompe z e gama de culori, poate constitui
un procedeu tehnic, care bine apli ca t , va duce la reali­
zări artistice remar c abile . M ontaj u l cu car a cter eseistic
-sau fadură pur spectaculară, ilustrarea unor vers ur i sau
,'piesem uzicale , abordarea într-un l i m baj imagistic p o eti c
a unor subiecte cotidiene, universal umane (dragostea, co­
pilăria, expresivitatea bătrîneţii, portrete ale unor per­
·s o n ali tăţi, viaţa unei colectivităţi de o amen i, m un ca e tc .)
·pot fi tot atîtea oc azii de a aplica teh n ic a controlării cro­
·m a ticii în scopuri artistice.
Important este ca stilul crom aticii să fie unitar şi să
nu se încarce montajul cu prea multe artificii care s1l
depărteze privitorul de esenţa s pectacolului. I ntr�un mon­
taj , şocul cromatic se reverbereaz{1 în s pect a t o r pe m ai
·mult timp şi îl desensibilizează p entru următoarele cîteva
imagini . Poate apărea pericolu l ca unele i magi ni să fie
'neinteres ante, plate , după o î n ca d r atură şocantă din punct
de vedere coloristic. In acest sens trebuie urmărită o
Poradare, o creştere a e fe ctu lui coloristic, controlînd cu
a te nţie „vîrfurile" de in te res şi plasîndu-le cu grljă î n
-su it a d e fo tografii . Spectatorul modern este m a i sensibil
1a e veni men t e l e cromatice decît la cele din zona grafiei
-sau a j ocului cu perspectiva (încadratura şi folosirea obiec-
tivelor), pe care le cunoaşte din contactul cu fotografia,
televizorul sau cinematograful (unde cromatismul nu poate
provoca şocuri, prin însăşi continuitatea şi natura dina­
mică a imaginii). In această idee se găseşte şi justificarea
recomandării ca, în m ontaje di aporamă, să se folosească
pe cît posibil acelaşi tip de emulsie. Schimbarea pel iculei
de-a lungul unui subiect poate crea impacturi viztwle ne­
dorite.
Cadrajul (mărimea subiectului în cadru), folosi t î n tr-o
mare varietate, de la macrofotografii la planuri foarte
largi de descriere la aşezarea compoziţiei în încadratură
orizontală sau verticală, este o cale sigură ele a comen t a
prin im agine poziţia autorului faţă ele s ubiect.
Este momentul să facem precizarea că succesiu nea în­
cadraturilor orizontale cu înoadraturi verticale, în cadrul
unei suite, nu este recomandabilă. Pentru spect ator, în
succesiunea diapozitivelor suma suprafeţelor lumino ase ia
forma unui ecran cu colţuri negre. Dacă această succesi­
une este realizată şi prin fondu-înlănţuit, efectul este şi
mai greu acceptat.
Se recomandă deci evitarea apariţiilor unor c<1clraje
verticale, mai ales repetate.
In expunerea subiectelor cu caracter ştiinţific sau do­
cumentar, anumite detalii sau zone se cer adesea puse în
evidenţă. Aceste intervenţii artificiale, exterioare su biec­
tului încadraturii, se pot realiza fie printr-un procedeu
fotografic fie în timpul proiecţiei prin suprapu n ere, di­
rect, sau prin înlănţuire. Suprapunerea conturului unei
zone geografice peste o hartă, izolarea unui personaj sau
a unui detaliu dintr-un tablou etc. se realizează cu aj u­
torul contramăştilor. Contramăştile se m enţin peste i m a­
ginea ele bază în funcţie de lungimea textului pe care-l
ilustrează. Se foloseşte uneori efectul ele scintilaţie apli­
cat diaproiectol'ului ce proiectează contramasca. Lucrul cu
contramăşti este de mare efect (mai ales clacă zonele trans­
parente au culori alese special pentru a se desprinde ele
gama cromatică a subiectului), singura grij ă la proiecţie
fiind aceea a suprapunerii corecte (din faza de reglaj) a
imagi nilor celor două proiectoare.
Metoda separării zonelor de interes dintr-o încadra­
tun"i prin fotografierea detaliilor sau zonelor în di apo-

:l - R c�lizarea şi exploatarea diapozitivelor cd. 337 33

zitive separate este mai comodă, m ai operativă, dar are
dezavantajul că separă elementul supus atenţiei de întreg.
In general, în montaje care fac prezentarea unor l ucrări
de artă se apelează des la fotografia de d etaliu, clar ;; uita
trebuie să m enţină echilibrul dintre element şi ansamblu.
Aplicarea genericului potrivit unui montaj e„te im­
portantă din mai multe pW1cte de vedere :
- prin plasarea sa l a începutul sau sfîrşitul monta­
j ului. In general, cînd intrarea în subiect se face rapid,
fără diapozitive de introducere şi descriere, genericul se
plasează la sfîrşit. Dacă ritmul de receptare a introdu­
cerii este lent, genericul se poate plasa la început. Atunci
cînd montajul o permite (subiectul tratat poetic), cele cî­
teva diapozitive cu genericul se pot insera în montaj , în­
tre primele 10-12 ciiapozitive ;
- prin conţinutul său de informaţie asupra echipei pe
de-o parte, iar pe de altă parte prin modul de rezulvare
a introducerii în subiect
Prezentarea numelor realizatorilor este preluat:1 clin
cinematograf şi tot cinematograful a sugerat modelele de
generice ale diaporamei.
Cel mai simplu, un generic se realizează cu litere albe
pe un fond negru (sau de culoare închisă). Din păcate,
timpul a trei sa;.i patru diapozitive rămîne neacoperit ima­
ginistic. ln ultima vreme fondul de generic este partici­
pant la povestea montaj ului, planuri generale, planuri de
descriere, detalii de factură, ansambluri de atmosferă,
avînd rolul de a-l introduce pe spectator în subiect, de a-l
dispune pentru vizionare. Fotogramele cu titluri se pot
realiza fie prin suprapunere (cu diaproiectorul 1 o imagine
de fond care trebuie să fie ceva mai închisă sau cu zone
mari de umbră, iar cu diaproiectorul 2 diapozitivul cu tit­
luri albe sau de culoare deschisă pe fond negru), fie prin
supraimpresiune cu contramăşti pe un singur diapozitiv.
Variantele de realizare şi plasare a unui generi ::- sînt
foarte multe, clar este bine ca aspiraţiile noastre sCt fie
devansate ele posibilităţile tehn ice pe care le avem la în­
demînă. Un generic pretenţios, complex, clar prost reali­
zat tetbic este mai rău decît unul simplu, dar cu acura­
teţe tehnică.

34
 lnce rcarea cea mai g re a prin ca re trece re aliza torul
este dec izia asupra înca dra turilor ce intră în suită . Fire sc ,
pe ntru fieca re fotog ra fie cerută de scen ariu se trag m ai
m ulte varia nte. Alege rea cele i m ai bune din punc t de
ve de re a rtistic , al sc opul ui pentru ca re a fost făcută , şi
clin punc t de ve dere tehnic , este che stiunea ce a m ai de ­
lic ată . Fotog ra ful (une ori împreună c u re dac torul ) tre buie
să aibă pute rea şi l ucidita tea de a re nunţa .
Pre ze nţa une i fotografii foa rte frumoase în sine , o
re uşită tehnică de ose bită sau o c ompoziţie surprinsă „ pro­
v ide nţia l" în mişca re , dar c are nu duce ma i depa rte la nţul
ideilor sa u nu a re o „încă rcătură " sufic ie ntă în acest se ns,
poate de na tura c onve rgenţa şi calitate a m ontajului.

6. Montajul

S :.1ccesiunea c adrel or ce rute de sce na riu se poale m o­

difica une ori în fa za finisă rii suite i . C re atorul devenit
spec tator al propriului montaj se de ta şa ză , se obiecti­
vează , şi în multe ca zuri rea şe ază înc adra turile sau înlo­
c uie.�te pe ntru un a num it m oment de m ontaj o va ria ntă
cu a l t a a aceleiaşi fotog rafii. Sc opul este unic : pă stra rea
unE:i linii dire ctoa re ca re să susţină şi să argume nte ze
ideea m onta j ului audio-v izual .
:r n para lel , tre buie urmă rită re spectarea unor reg ul i
e leme ·1tare (poa te împrum uta te din m ontajul cinema to­
grafic ) : succesiunea cadre lor ge nerale cu ce le apropiate ,
cre are a une i te nsiuni asce nde nte fă ră m ome nte ele că ­
dere de a lungul ce lor 10-1 2 minute de proiecţie, im­
-

pu n erea unui l'itm de pe rce pţie în func ţie de tim pii de

s uccesiune şi inte re sul pe ntru o încadra tură , c rea re a unei
logici ele m ontaj proprii unui subiect.
Logica monta j ului de diaporama ţine e xclusiv de na­
t ura teme i , a subiectul ui pe ca re -l trate ază . Să l uăm două
ex emple :

u. Ne propunem să rea lizăm o bandă de imag ine pen­

tru poe zia „ Fl oare a lbastră" de Miha il Em inescu. Te nta­
ţi<1 i me dia t[( este de a ilustra ve rs c u vers, strofă c u stofă ,
concreteţea, materialitatea poeziei (yezi „Eu pe-un fir de
romaniţă I Voi cerea de mă iubeşti"), care printr-o repre­
zentare facilă s-ar traduce într-un plan detaliu al unei
mîini ce smulge nişte petale, într-o suită de cadre realiste
ce reproduc mişcarea logică a poeziei. Rezolvarea este
contraindicată, montajul reprezentărilor ilustrative ata­
şate va vulgariza şi îngusta spaţiul spiritual al poeziei.
Vizualizarea poeziei se poate face pe două planuri : unul
al dialogului poetic, al celor două personaje („Iar te-ai
cufundat în stele I Şi în nori şi-n ceruri'nalte.„ Astfel
zise mititica I Dulce netezindu-mi părul...") altul al un­
ghiului subiectiv, al descrierii de natură, de ambianţă, al
monologului interior („Pe cărare bolţi de frunze I Apu­
cind spre sat în vale I Ne-om da sărutări pe cale I Dulci
ca florile ascunse"). Cele două laturi au corespondente
imagistice ce pot fi descoperite numai aprofundînd textul
şi transpunîndu-1 î n limbajul fotografiei poetice.
Cînd gradul de abstractizare a benzii de imagine (con­
ţinutul , compoziţia, natura şi crom atica fotografiilor), „in­
disciplina" m ontaj ului (succesiunea tipului diurn, ritmul
variabil etc.), vor comunica sugestia învăluitoare ce o
emană poezia, spectacolul are şanse să sugestioneze şi să
stimuleze publicul. Reuşita trebuie să pornească din ma­
rea a:nbiţie ca clintr-un număr limitat de fotogmfii s ă se
realizeze un mcntaj fără o logică aparentă (succesiune de
cad re, compoziţii şi elemente de conţinut), dar care să
re"pecte logica discretă a ceea ce creează poezia în lector.

b. Subiectul propus este de natură ştiinţifică şi s e

realizează în scop didactic : Condensatorul ş i funcţionarea
lui.
Logica montajului decurge din însăşi logica textului
pe care-l cunoaştem d e pe băncile şcolii : istoric, t recerea
curentului alternativ prin condensator, formule şi calcule
care definesc valoarea şi funcţionarea condensatorului în­
tr-un circuit, tipuri ele condensatoare etc. Şi într-o astfel
ele suită, aparent fără probleme speciale, montajul poate
fi o cale prin care calitatea didactică să fie îmbunătăţită.
De exemplu, în subiectul dat, important este ca specta­
torul să reţină funcţionarea condensatorului. Dacă această
explicaţie, aparen t aridă, se leagă de istoricul tehnic (bu-

36
telia ele Leyda etc.), bogat ilustrat, nelipsit de o anumită
anecdotică, prin asociaţie, spectatorul va asimila foarte
uşor ceea ce de fapt dorim noi. Ce nu ştie spectatorul,
dar trebui să ştim noi foarte bine, este că dacă acest
moment al suitei are alocate, să zicem 15 fotograme, pe
zece dintre ele va trebui să explicăm (cu lux de imagine
şi amănunte) fazele ce definesc funcţionarea condensa­
torului, iar celelalte să formeze liantul agreabil (even­
tual dublat de muzi că ) .

Aceste două exemple ele funcţionalitate a montajului

sînt oarecum la cele două extreme pe care practica le-a
impus, d ar diversitatea subie ctelor şi for maţi a autorilor
pot genera infinit e formule ele montaj .

7. Echipa

Inceputurile fotografiei, şi chia r ale cinematografului,

s-au făcut individual. Astăzi, cinel diviziunea profesiunilor
e.-; te a tît ele profundă , în a cti vit a te a profesionistă legată
ele mij locul audio-vizual, începînel de la simplul reportaj
fotografic pînă la producţiile cinematografice, activitatea
se de sfăşoa ră în cadrul unei echi pe .

Sigur, un montaj audio-vizual cu diapozitive poate fi

rea li za t şi de o singură persoană, mai ales dacă tema
constituie obiectul preocupărilor profesionale ale realiza­
toru l ui sa u se fot ogra fia ză un reportaj de călătorie ele
,

exemplu.
Procurnrea unui minim de a pa ratură (aparat fotogra­
fic, diaproiector, magnetofon) este la îndemîna oricui, şi
acestea sî nt suficiente pentru î nceput .

ln cazul activităţii în cadru organizat (Casa Pionierilor,

„Ci ne cl ub", Ce rc foto etc.), unele de regulă baza mate­
rială este mult m ai a mplă , se recomandă ca a borda re a
unui m ontaj-diaporamă s ă se facă în colectiv.
Pentru îmbogăţirea şi perfecţionarea bazei materiale
este recomandată colaborarea cu alte secţiuni ale clubului
(electronică, mecanică).
In general, o echipă de realizatori se compune din
scenarist (care redactează şi textul care însoţeşete pro-

37
iecţia), ce coor don ează m un ca în tr eg ii echipe , fo tog raf şi
s une tis t (ce asigur ă co lo an a sonoră tehn ic şi artistic). Pe
„fun cţiile" men ţio nate se po t perm uta m embrii un ui co ­
lectiv, s cen ar is tul deven in d fo togr af, s unetistul s cenaris t
etc., s chimbul de idei fiind mai in tens în acest caz, dar
este bin e ca pen tru un an um it mon taj membrii echipei
să-şi păstre ze pos tur ile , avîn d în tre ag a r espons abilitat e
a s ecto rului r espe ctiv. As tfel, fie care din tr e e i va în ce rca
să-şi r ezo lve cît m ai bin e s ar cin ile ce-i re vin , clo cumen ­
tîndu-se , auto per fecţionîn du-se . Norm al, co labo rare a,
s chimbul de s ug es tii şi idei, artis tice s au te hn ice , trebuie
să e xis te , ca în or ice fo rmă ele ar tă co le c tivă.
Să n e imag inăm o as tfe l de echipă r ealizîn cl un re po r­
taj „Spectator ul de fotbal", în tim pul unui me ci . Re uşita
depin de în mar e m ăsur ă de ca lmul, luddit atea şi bun a
colabo rare în tre fo togr af (care pro babil va lucra cu tele ­
o biectivul), sunetist (car e va realiza comen tar iul . sono r în
dir ect, în deplină con cor dan ţă cu imagin ile culese ), to tul
la sugestia s cen ar is tului (s au re dacto rului). Mun ca în co ­
le ctiY con tin uă şi în e tapa de finisare, cînd or ice idee a
ce lor ce au simţit pe viu puls ul re por taj ului este bine -
.
ven i ., a- .
In cadr ul cine cluburilo r s au cer cur ilo r de fo to amato ri,
ac:tiYitate a de rea lizare a uno r s pe ctaco le - diapo ram a
es te fo ar te utilă :
- în pr im ul rîn d, abo rdare a unor subie cte po tr ivite,
cu se rio zitate, fun cţionează ca factor de cultivare şi edu­
care a înşişi re alizator ilor ;
- s e realize ază o pregă tire „profes ion ală" atî t am a­
tor ilo r ele film cît şi ce lor ele fo tog rafie . Scriere a s cen ariu­
lui, succes iune a cadrelor , mon taj ul , sonor izare a e tc., s în t
acth·ită ţi ce uşo r pot fi ase muite c u lucr ul l a un film .
For m area cineam ato rilo r ar trebui să con ţin ă o bligato riu
„ faza cliapo r amă" ;
- în cadrul unor cluburi s au cercur i ele amato ri de .
pe lî:-igă în tre prin der i, prin abo rdar ea uno r te me leg ate
de activitatea de pro ducţie (pre zen tar ea uno r inova ţii, teh­
nolog ii, te me de pro te cţia mun cii etc.) re alizatorii îşi po t
do vedi utilitate a une i preo cupăr i extr apro fesion ale . In
acest caz s e r ealizează un de zider at al or icăr ui cre ator şi
an ume acela de a se adres a un ui pub lic cît m ai avizat,
38
asupra fondului problemei, j udecata asupra lucrării îm­
pletind în mod armonios chestiuni de substanţă şi pro­
bleme ale formei artistice.
Lucrul în echipă, într-un domeniu artistic unde par­
tie:ipă indivizi cu o anumită sensibilitate, cu nivel profe­
sional şi intelectual deosebit, unde schimbul de idei şi de
cunoştinţe se face dezinteresat şi spontan este ambianţa
cea mai bună pentru î mbogăţirea intelectuală, pentru edu­
ca rea generozităţii şi disponibilităţii sufleteşti.

B. PRACTICA

1. Alegerea

Diapozitivele ce vor intra în banda de imagini trebuie

supuse într-o primă fază unei selecţii din punct de ve­
d ere tehnic : se elimină cele neclare, supraexpuse sau
subexpuse accidental, cu greşeli în redarea culorilor etc.
După alegerea încadraturilor bune, urmează încaseta­
rea şi notarea succesiunii după un procedeu pe care-l pro­
punem în fig. 12. 1 . Dacă subiectul montajului ar fi des-

2
)

r
7
3
2
I

Fig. 12.1. Scrierea şi Fig. 12.2. Aşezarea în cutia de sto­

linie colorată după care se verific'1

marcarea casetelor cu care sau dispozitivul de proiecţie :

I -di;apo:?litive :
ini\ialele titlului şi nu­
l -
aşezarea corectă a casetelor ; 2 - dJa­

punct colorat ce in­

impar ;
-
mărul de ordine din suită :

dică poz.iţionarea diapoziti­

2 3 -
pozitive cu număr de ordine
diapozitive cu număr de ordine par.

vului ln dispozitivul de pro­

iecţie ; -
zată cu emulsia spre faţa
3 im aginea aşe­

cu punct colorat.

39
pre Ateneu l Român, iniţialele sî nt A.R. 0 1 , unele cifra
indică ordinea în succesiune. Seriile de diapozitive se păs­
trează în cutii. 1n cazul în care proiecţia urmează să se
facă pe două sau mai m ulte diaproiectoare, ramele se aşază
separat pentru fiecare aparat, în ordinea prezentării .
Practica a găsit o metodă foarte bună de a repera aşezarea
incorectă a unui diapozitiv în succesiune : pe diapozitivele
aşezate în ordine se trage o linie de vopsea (fig. 1 2.2).
Neaşezarea corectă a unuia dintre diapozitive provoaC::1
discontinuitatea liniei trasate iniţial.

2. Reglajele

Un element esenţial, obligatoriu prezent într-o suită

de diapozitive, este mira de claritate. Această miră se pla­
sează înaintea primului diapozitiv (indiferent dacă el este
un element ele generic sau imagine propriu-zisă) şi t re­
bu i e să se afle în fiecare grupă de diapozitive (în cazul în
care diaproiecţia se face pe mai multe aparate) . Scopul
mirei este ele a pune la punct claritatea pe un an urnit
aparat. Atenţiune : poziţia emulsiei fotografice a diapozi­
tivului mirei (spre obiectiv sau spre sursă) trebuie să fie
aceeaşi cu cea a diapozit ivelor ce urmează a fi proiec­
t ate. Mira de control se mai foloseşte pentru a determina
deformările pe care le provoacă o aşezare incorectă a apa­
ratului de proiecţie faţă de ecran (nerespectarea perpen­
dicularităţii axului optic pe suprafaţa de proiecţie) şi su­
prapunerea cit mai exactă a proiecţiilor a două aparate,
astfel ca la trecerea de pe un aparat pe altul imaginea
să se aşeze pe aceeaşi s uprafaţă a ecranului. Această ve­
rificare este foarte importantă în cazul în care se face
o înlănţuire de imagini pe du rată mai lungă, iar „mixa­
rea" celor două fotograme se face după o anumită com­
poziţie. De exemplu, clacă avem două expuneri ale ace­
luiaşi subiect în condiţii geometrice identice - acelaşi
obiectiv şi acelaşi punct ele staţie - la care diferă numai
modul de iluminare (zi, noapte), şi dorim trecerea de pe
un diapozitiv pe altul păstrînd riguros desenul şi m ocli-
ficînd numai „pata ele culoare", este necesar ca proiecţia

40
m irelor de control să coincidă. Teoretic, bineînţeles că nu
se pot pune două proiectoare pe acelaşi ax de proiecţie,
dar prae:tic, aşezind aparatele suficient de departe de
ecran (pentru a micşora unghiul dintre aparate), a\'Înd
grijă ca perpendiculara pe ecran să fie bisectoarea un­
ghiului axelor celor cl ouă aparate, se pot obţine rezultate
mulţumitoare (fig. 12.3).
Şi acum două sfaturi finale :

iFig. 12.3. Aşez.a.rea aparatelor faţă de ecran :

a - aparatele de proiecţie sînt prea aproape de ecran şi
unghiul „1" ftind prea mare imaginea se deformează pe
orizontală ; b - aparatele de proiecţie au axele intr-un
unghi convenabil „2". deformările fiind minime ; c - apa­
ratele de p�oiecţie au axele paralele şi foarte apropiate ;
Imaginile sint nedeformate dar au o nesuprapunere pe
verticală (paralaxă) .

41
 - nu ţineţi mira mult timp în proiecţie înainte de a
regla claritatea, fiindcă deformările produse de încălzire
(în special la ramele făr[1 sticlă de protecţie) scot pelicula
din planul normal de claritate ;
- operaţiunile preliminare de reglaj nu trebuie fă­
cute în prezenţa spectatorilor. Toate pregătirile tehnice
strică acurateţea spectacolului, dezvăluind un anumit
secret pe care spectatorul este bine s<.1 nu-l ştie.

3. Proiecţia pe mai multe ecrane

De la început trebuie desprinse două tipuri de proiec­

ţie : pe mai m ulte e:?rane (de regulă trei) care sînt aco­
perite fiecare integral ele ci.te două diaproiectoare în suc­
cesiune, şi ecranul mozaic, unde pe aceeaşi suprafaţă se
aşază imaginea mai m ultor proiectoare fără a se s upra­
pune, ritmul de schimbare a imaginilor fiind diferit
(fig. 1 2.4).
Poliecranul a apărut clin necesitatea de a apropia re­
ceptarea spectacolului ele tendinţa omului de a „pano­
rama" cu privirea mai mult în planul orizontal decît în
cel vertical, şi de a investiga mediul mai mult după
această dimensiune. Sigur, nu toate subiectele se pretează
la „ecran panoramic", dar poliec1ianul se poate folosi
plasîncl imagini deosebite pe cele trei suprafeţe (dealtfel
varianta cel mai des utiliz·ată) , cu scopul de a crea un
spectacol cit mai complex.
Existenţa divizunii în trei ne îndeamnă în primul rînd
la compoziţii pe trei ecrane care să ţină seama de sime­
trie. Simetria poate fi strict geometrică (fig. 1 2.5) sau
simetrie realizată prin conţinut (fig. 1 2 .6). In alte si­
tuaţii se poate realiza un joc al perspectivelor (fig. 1 2. 7)
sau al punctelor de staţie a aparatului pentru a prezenta
mai bine un subiect (fig 1 2 .8). Varianta cea mai intere­
.

santu, dar şi cea mai dificilă, este cînd prin imagini deo­
sebite se pot comunica prin asociere sau j uxtapunere anu­
mite stări sau senzaţii necesare „dramaturgiei" unui mon­
taj (fig. 1 2 .fl).

42
 \

b
,� c

Fig. 1 2.4. Proiecţia pe mai multe ecrane :

a - proiecţia pc trei ecrane delimitate (l - linie neagră despărţi­
toare) : b - ecran panoramic pentru imagine fără discontinuitate
(l - linia virtuală de demarcaţie ; 2 - zonă de neclarltate şi în-
tunecare relativă) ; c - poliecran.

1n cazul subiectelor utilitare (ştiinţifice, didactice etc.)

se pot asocia diagrame cu imagini, cu text (fig. 1 2. 1 0).
Asocierea diaproiecţiei cu imagine dinamică (cinema­
tografică) schimbă complet dimensiunile spectacolului.
Complexitatea informării obţinută prin posibilitatea rea­
lizată de proiecţia cinematografică, oferă infinite variante
de a ne adresa spectatorului (fig. 1 2. 1 1).
O problemă dificilă este aceea a poziţiei relative a
ecranelor : aşezarea lor cu marginile în contact este nere-

43
 Fig. 12.5. Simetri a pe trei ecrane, p rin formă.

JL 1
Fig. 12.6. Simetria pe trei. ecrane, prin conţinut.

IJ
F i g< 12.î. Jocul perspectivei.

Fig. 12. 8 . Yari etatea punctului de s taţie al apa­

ratului.

comandată. Se realizează foarte greu o aşezare a imagi­

nilor fără o suprapunere nedorită pe margini, sau fără
o fîşie uşor umbrită. În general, diaproiectorul are o
uşoară neuniformtiate a iluminării ecranului către mar-

44
 11 1 1 11
1111 11
11 11 11
1111 11

r Ă
Fig. 12.9. Expunerea ideii prin j uxtapunere.

.I � I.
I
- --_ - - - - _- - - - - - -
A--__

I
_
_ ___ _

- - - -- - - - - - - - -
_
_ __
_ __

---- -------- - -
.., :.. ....._ ·p:.
- ... .

- - - - - - -- - -- ---
- - - - - - -- --- -
- - �
--- - -- - - - - - - - -
-- - - - - - - - - - - -

Fig. 12.10. Asocierea imaginii c u diagrame sau

text.

Fig. 1 2 . 1 1 . Asocierea imaginilor „dia" cu „cine".

Pe ecranul din s tînga se prop une o imagine în
mişcare care să explice funcţionarea „sertăra-
şului" de la! maşinile cu abur.

ginea cadrului, iar pe de altă parte însăşi zona de contact

a peliculei diapozitivului cu caseta în care este înrămat

.creează zone d e uşoară neclaritate, reflexe nedorite etc.

Dacă între cele trei ecrane se lasă deliberat cîte o fîşie
îngustă d e întuneric, imaginea globală are o acurateţe
m ai m are, iar privirea spectatorului integrează disconti­
nuitatea polîecranului.

4. lnlănţuirea

Aparatura complexă pentru diaproiecţie este dotată

din fabrică cu dispozitiv d e stingere a imaginii d e pe
ecran. Puţine aparate, însă, au această anexă importantă,

45
 2

a)

12.12. Ob turarea di·aproiectoarelor cu mască :

a - aşezarea culisant ; b - dimensionarea
măştii ; l - obturator culisant ; 2 -
obturatorului

D - diametrul obiectivului ; L - distanta dintre axele op-

aparat obturat ;

tice ; l - lWlgimea măştii.

şi de aceea vom sugera cîteva soluţii practice realizabile

de către amatori cu un efort minim. O metodă si m plă
este plasarea unei măşti culisante în faţa obiectului
(fig. 1 2. 1 2). Dacă proiecţia se realizează cu două aparate,
masca va acoperi alternativ cele două conuri de lumină.
Condiţia unei bune reuşite este ca lungimea Z să fie mai
mică cu dimensiunea D a spotului (în planul în care se
face obturarea), decît distanţa L dintre axele de proiecţie.
Acestei scheme de principiu (oare se poate pune în
practică foarte uşor, executînd-o chiar din carton), i se
pot aduce perfecţionări pînă la adaptarea unui mic de­
multiplicator şi a unui servomotoraş care să asigure co­
mandă electrică cu viteză variabilă.
O altă soluţie, ceva mai complicată, este adaptarea
unor diafragme iris pe montura obiectivelor diaproiectoa­
relor. Se pot găsi _uşor obiective vechi cu diametrul iri­
sului destul de mare. Articularea comenzilor celor două

46
 , _

Fig. 1 2 . 1 3. Dispozitiv de înlănţuire cu „irisuri" :

l - mon tură cu poziţia irisului pe „închis" : 2 -
mon­
tură cu poziţia irisului pe „deschis" 3 ; -
mecanism de
comăndă cu cremalieră 4; -
racord elastic.

diafragme se fac e la o manetă rotitoare ce comandă prin

cabluri închiderea şi deschiderea spotului de lumină
(fig. 1 2 . 1 3) .
Pentru amatorii cu o oarecare experienţă în lucrări de
mecanică şi lăcătuşerie, sau pentru membrii cercurilor
foto e:e pot apela la serviciile colegilor ce activează i;-i
aceste domenii, propunem o soluţie m ai complexă dar
cu rezultate interesante. In principiu, diapozitivul
(fig. 1 2. 1 4) se compune dintr-o ramă R prevăzută în inte­
rior cu canale pe care culisează două obturatoare decu­
pate conform figurii (A, B). O lamă A este prevăzută
cu orificiile A1 , A2, iar cea1altă B cu orificiile Bi şi B2 .
Orifi ciile Ai şi Bi acţionează asupra spotului obiectivului
01' iar orificiile A2 şi B2 asupra spotului obi e ctiv ului 02•
Diame t r ele obiectivelor sînt D. Punerea în mişcare a ce­
lor două lame se face cu un dispozitiv cu tambur, similar
celor ele la scalele de radio : un fir de aţă chirurgicală
este legat de un cap al reso!'tului de întindere apoi de
lam elei A (ce este aşezată deasupra lamelei B), se trece
peste cei doi tamburi t1 şi t2 (de 1 0- 1 5 mm diametru),
se trece pe sub lamela B pînă la capătul dinspre tambur,
unc:e se leagă. Se înfăşoară aţa de două-trei ori pe tam­
burul de acţionare T (50-60 mm diametru) şi se leagă
apoi ele capul resortului rămas liber, tensionîndu-1 puţin.

47
 ,� - -� A2
_J__
/
,
/
/ ''

<)
'
/
'
/ '
'
I
/' )t,_\'
t '
/
,
/
'

02
I
/
'

\�
:
'
/ \ I
/
'
' .
' /
' , '
/
'
/

'' „ -- --

I
'
/

L-D
'
/

�
/

r L+D

b.

Fig. 12.14. Dispozitiv. de înlănţuire cu lame culisante :

a - schema de principiu : b, c - mecanismul cu lamele : D - diametrul obtu­

dintre orificiile A1 şi A, ale lamelei A ; L+D - distanţa dintre orificiile B, şi B,

ratoarelor ; L - distanţa dintre axele 01 şi o, ale obiectivelor ; L-D - distanta

Ble lamelei B ; R - rama portantă ; : A, B - ' lamele culisante : T - tambur de

1o - role de ghidaj ; I - inel d e montare a dispozitivului pe aparatul d e pro-

'transmHere a mişcării ; 111 - motor de antrenare ; d � demultiplicator : 1 1 •

iecţie ; r - resort de întindere.

 Condiţia de funcţionare este ca distanţa dintre ori­
ficiile A1 şi -42 să fie m ai mare decît cea dintre orificiile
B1 şi E2, cel puţin cu diametrul obiectivului de obturat.
Dacă în punc:tul T se aplică un ax solidar, şi printr-un
sistem ele clem ultiplicare (de la orice j ucărie mecanică) se
preia mişcarea de rotaţie ele la '..l n servomotor al cărui
sens ele rotaţie se poate schimba prin inversarea polari­
tăţii sursei de alimentare, automatizarea unui astfel de
dispozitiv devine o chestiune destul de simplă.
Realizarea practic:ă a mecanismului este foarte simplă.
Pe ram a H se fixează cîte patru fîşii cu dimensiunile apro­
ximative din fig. 1 2. 1-1:, c şi apoi canalele obţinute se căp­
tuşesc cu fîşii ele stofă mai groasă, pentru a preveni în­
ţepenirile lamelelor şi zgomotul nedorit în timpul culi­
sării. Pe partea opusă fîşiilor, în dreptul orificiilor pentru
obiective, se fixează inelele I cu care se asamblează me­
canismul pe montura exterioară a obiectivelor diaproiec­
toarelor (de regulă după stabilirea clarităţii pe ecranul
respectiv). Lamelele se execută din tablă de 0,5-1 mm
şi se înnegresc cu vopsea mată. Este bine ca rama şi fîşiile
să se execute tot din tablă îmbinată cu nituri sau şuru­
buri. Prelucrarea muchiilor ce vor forma canalele trebuie
să fie foarte bună, fără rugozităţi, neuniformităţi, care să
îngreuneze culisarea lamelelor. Tamburii T, ti . t2, se exe­
cută la strung sau se procură de la şasiul unui aparat
de radio vechi. Pentru varianta automatizată se procură
un motoraş de 3-6 V pentru curent continuu, ce se C'U­
plează unui demultiplicator. întregul mecanism se pla­
sează chiar pe placa R. Am oferit o soluţie de principiu,
urmînd ca fiecare amator, în funcţie de materialele c e
l e are la îndemînă şi de propria-i ingeniozitate, să adap­
teze şi să perfecţioneze sistemul.

5. Sincronizarea

Sincronizarea este procedeul prin care se face legătura

organică între e l ementele componente ale unui montaj
d i aporamă. Ritmul, legătura imagine-muzică, text-ima-

4 - Realizarea şi exploatarea diapozitivelor cd. 337 49

gine etc., se realizează prin stabilirea unei bune sincro­
nizări. Sînt caziuri în care sincroniz;area se stabileşte în
paralel cu realizarea montajului, însă în situaţiile cele
m,ai frecvente aceasta este o operaţie finală, atunci cînd
toate elementele componente sint fixate.
Rezolvarea cea mai simplă este ca autorul să-şi pre­
.zinte singur lucrarea, el cunoscînd cel mai bine benzile
<le imagine şi sunet. Pentru lucrări mai complicate se
recomandă î ntocmirea unei fişe de proiecţie (ce se va
.afla î ntotdeauna în cutia di apozitivelor respective) ce
conţine timpii de staţionare pentru fiecare diapo zitiv ,
modul de trecere de la unul li:l altul şi eventual alte repere
în vederea realizării unei proiecţii apropiate de cea origi­
nală. Astfel, prezentarea unui montaj poate fi efectuată şi
de alte persoane sau poate fi reluată peste ani, cînd fişa
de proiecţie devine un martor sigur al intenţiilor iniţiale
ale realizatorilor.
De exemplu, iată o ţarte clin fişa unui montaj realizat
pe două di aproiectoare :

TITLUL

Nr. d i apozi- Dia pro- Timp Trecere Text Sunet

1 A :i direct
tivului iectorul

2 B ;) direct muzica 1
muzic.a

3 ,\ 10 muziorr 2
4 B muzioa 2
in!ăn \ u i t
8 di rect

în cazul unui montaj pe trei ecrane, cu şase diaproiec­

toare, această fişă se multiplică astfel ca fiecare ecran să
aibă informaţii separate pentru diaproiectoarele respective.
Timpii se dau separat pentru perechile de diaproiectoare,
fiindcă ele regulă schimbările de diapozitiv nu se fac
simultan pe cele t rei ecrane (exceptînd spectacolele date
pe ecran panoramic cu trei pere=hi ele diaproiectoare).
O astfel de fişă devine foarte complicată, şi indiferent
de conceperea şi sistematizarea adoptată, urmărirea ei în
timpul proiecţiei este fcarte grea, mai ales la timpi scurţi
de comutare. Dificultatea ac estui procedeu constă în faptul

.50
ca rn timpul proiecţiei trebuie urmărit textul fişei, alte­
repere din banda ele sunet, imaginea şi cronometrul. După
o oarecare experienţă, lucrul poate fi simplu, însă toate·
ocaziile de prezentare în public vor fi prilej de emoţii (nu
de natură artistică) pentru cel ce prezintă montaj ul.
O soluţie la îndemina oricui este comanda . electrică a
diaproiectorului. In etapa stabilirii momentelor de schim­
bare a diapozitivelor, pe banda de sunet se fac marcaj e­
grafice. Pe aceste semne se lipsesc bucăţi de bandă meta­
lizată (de tipul aceleia ce asigură oprirea automată a
magnetofonului la cap de bandă), sau în cel mai rău caz
bucăţi de staniol. Procedeul este foarte delicat, cere multă
răbdare, şi pe deasupra există şi pericolul ca banda astfel
căptuşită să „miorlăie" atunci dnd trece prin dreptul ca­
pului de cHire al magnetofonului. Pe magnetofon se află
un palpator electric, ale cărui contacte exterioare se in-­
chid prin folia m etalizată aplicată pe bandă (fig. 1 2 . 1 5).
Dacă acest palpator este pus în serie cu un bec şi o ba­
terie, la fiecare schimbare de diapozitilV becul se va.
aprinde, indicînd prezentatorului momentul de trecere.
Varianta îmbunătăţită este aceea în care in locul becului
se plasează un releu ce poate la rîndul său (prin nişte
contacte ce suportă maximum 5 A) să comande motorul
diaproi·eclorului prin circuitele normale de sincronizare.
Aceasta este o soluţie ieftină şi la îndemina oricui ce poate·
fi pusă la punct într-o după-amiază.
O soluţie mai elegantă, care să menajeze banda m agne­
tică, e s t e aplicarea unei simple bu�ăţi de bandă adezivă
albă (ele tipul aceleia cu care se fac lipiturile la fonote­
care). Cînd suprafaţa reflectantă trece prin cititorul optic
(fig. 1 2. 1 6), se obţine la ieşirea lanţului impulsul de co­
m a!1c1ă necesar aparatelor cu schimbare electromecanică,
sau o simplă semnalizare optică. Varianta opto-electro­
nică este mai dificilă, necesită un volum de munc<'i mai
m are pentru realizarea adaptărilor, dar are cîteva avantaje·
importante faţă de m e toda electrică sau cea a înregistră­
rilor „bip"-urilor de sincronizare pe bandă : nu modifică
datele mecanice ale benzii, nu n ecesită instalaţii electro­
nice de mare performanţă, nu blochează o pistă de sunet.
Adaptorul se compune dintr-o sursă de lumină difuză
(un bec de 2-6 V), acoperită de un strat de tempera

51
 2
3

�I
b c

F'ig. 1 2 . 15. Comanda electrică a sincronizării :

a - palpator 1 - rondea metalică de contact ; 2 - şurub de ma­
terial plastic ; 3 - urechi d e contact pentru legătura cu con­
ductorii electrici ; 4 - şaibă izolatoare ; 5 - rondea metalică
de contact filetată ; A - zona de contact a benzii c u contactele ;

B - bec) ; c - sin cronizarea prin releu (C - contact ; R -

·b semnalizarea luminoasă a sincronizării (C - contact ;

releu) .

Fig. 12.16. Cititor op to-electronic :

1 - bec ; 2 - fotodiodă ; 3 - carcasă metalică ;
4 - magnet solidar cu carcasa : 5 - banda mag­
netică : 6 - banda albă adezivă.

albă 1 . intr-un unghi care să nu „prindă" reflexele para­

zitare a le suportului benzii de magnetofon (care ar putea
<la „bi1p"-uri nedorite), se plasează o fotodiodă 2 ce pri­
meşte lumină de la sursă prin reflexie, numai în momen­
tul trecerii suprafeţei albe, cu un coeficient de reflexie

52
mult mai mare decît al suportului benzii. Carcasa 3 izo­
lează optic fotodi()da de sursă şi de lumina mediului am­
biant. Acest cititor optic poate fi plasat oriunde în traseul
benzii, iar dacă masca magnetofonului este metalică, adap­
tînd un mic magnet 4, cititorul se poate aplica sau înde­
părta fără a necesiota nici o prelucrare pe exteriorul
m agnetofonului.
Semnalul ce provine ele la fotodiodă se aplică unui
amplificator ce are la ieşire un bec pentru semnalizare
vizmilă (fig. 12.17) sau un releu pentru transmiterea sem­
nalelor de sincronizare la aparatele cu schimbare electro­
mecani('ă. Amplificatorul este un montaj foarte simplu ce
poate fi alimentat la un redresor obişnuit ce furnizează
o tensiune apropiată de cea indicată, singurul reglaj im­
portant fiind reglarea pragului de sensibiliitate ce se face
cu rezistenţa R1.
Trebuie precizat că sistemul optico-electronic se poate
aplica atît magnetofoanelor „mono" cît şi celor „stereo".
Comanda electronică are marele avantaj că poate co­
manda în acelaşi tim p m ai multe aparate de proiecţie. Va­
riantele tehnice sînt multiple, însă ne vom opri asupra
uneia care este cea mai simplă, mai uşor de realizat cu
mijloace tehnice ieftine.
ln principiu este necesar un magnetofon stereo (cu
două �au patru piste) la care unul din canale devine canal

+1BV

i I SERVOMECAN I S M
� DIAPROIEC T OR

L
F

electronic :
Fig. 12.17. Amplificator pentru cititor opto­

d e 0,1 A ; R - releu de 300 ohmi ; L - bec d e 18 V.

F - fotodiodă ; D - diodă cu siliciu care suportă un curent

53
 +

IK
�------;:____ M U FA P.Q. A
MAGNE TOFONULUI
5,6K

Fig. 12.18. Generator de frecvenţă pentru impulsuri de comandă :

R(k)
1000
C(nF) - produs care introdus in formula f(kHz)= i1A valoa-

Rose
R•C• 15,4

oscilaţiilor ; R din stînga - reglarea fină a frecvenţei ; S - reglarea nive­

rea aproximativA a frecvenţe! de oscilaţie ; - reglarea stabilităţii

luluJ de 350 mV : T - tranzistor BC107, BC108, BC109 ; K - contact de tram-

mitere a impulsului la magnetofon.

de semnalizare, înregistrarea şi redarea devenind „mono"

pentru coloana sonoră.
Practic, la intrarea de picup piezoelectric (cu o sensi­
bilitate medie de 350 mV), se aplică sub formă de „bip"­
uri frecvenţa unui generator exterior anume construit
(fig. 1 2. 1 8). Din „semivariabilul" S se reglează nivelul
înregistrăriii „bip"-urilor, astfel ca acul instrumentului ce
arată modulaţia să fie în poziţia 1 000/o. Dacă dorim co­
manda mai multor diaproiectoare, se vor aplica alte ge­
neratoare (pe aceeaşi intrare), însă nu mai mult de ş<:11s e,
aceasta fiind limHa de descifrare a separatorului din s i s­
temul de decodificare. De exemplu, dacă dorim sj co­
mandăm patru proiectoare, vom confecţiona patru gene­
ratoare, ce se aplică intri"'i rii „piezo", obţinînd pe una din­
tre piste „bi1p "-uri de patru frecvenţe, la momente de
schimbare corespunzătoare fiecărui diaproiector. La r e ­
dare, semnalul de comandă se culege de pe mufa de
„ieşire linie" a pistei alese şi se aplică decodificatorului
(fig. 1 2 . 19). Decodificatorul este compus dintr-un sistem
de filtre stricte „trece bandă", ce corespund frecvenţelor
alese pentru comandă, şi din etaje de putere ce comandă
releele corespunzătoare aparatelor de proiecţie. Stabili-

54
 5,6 KQ -12V
101,'.:b.
I :ci\
Re R
SER�Mm&I�
l.,7KQ

�KQ
Ps
EFT 321 APROIEClm
,;

1: �„ 1 KQ AC 1 B O
Rb L

l.70nl'

Fig. 12.19. Decodificatorul :

Re, 17. 11 - rezis tente
polarizare a primului tranziotor : Rs - reglarea
de
sensibilitătii unei celule a decodificatorului ; L - inductantă găsit3. după
vr:c;,.,f,
mandă
formula 1/6,28 corespunzătoare frecvenţei unui canal de co­

sus ; D - diodă cu germaniu de tip EFD-100 sau ' asemănător ; R - releu

;
C - Intre 10 nF şi 100 nF, valoare ce , intră in formula de mai

cu· rezistenţa bobinei de 300 ohmi şi cu 5 A p e contacte.

rea frecvenţelor de lucru se face între 600 şi 1 0 OOO Hz,

avîncl grijă ca între două frecvenţe să fie raportul de
aproximativ 1,2 pentru a evita rezonarea filtrelor deco­
dificatorului pe armoniice ale unor frecvenţe inferioare.
Generatoarele sînt caracteriozate de constanta RC şi au
formula proprie de oscilaţie. Buna funcţionare a oscilato­
rului se reglează din rezistenţa R ose pentru maximele de
8mplitudine la o frecvenţă dată. Din prima rezistenţă R
se poate ajusta frecvenţa de oscilaţie pînă cinel (în etapa re­
glajelor) releul corespunzător, şi numai el, anclanşează.
Pentru funcţionarea sigură în timp este bine ca genera­
toarele să fie alimentate dintr-un stabilizator electronic
(fig. 1 2.20) iar condensatoarele ce intră în grupul RC să
fie din stiroflex, sau în orice caz să aibă o bună constantă
termică.
Realizarea decodiificatorului, aparent dificilă, este de
fapt o chestiune foarte simplă, singura dificultate fiind
realizarea filtrelor LC. Pentru aceasta este necesară efec­
tuarea unei singure măsurători de precizie : constanta A L

55
 _ 20V EFT 21!. -12V

OZ
3 12
I \

500;..F
100

Fig. 12.20. Stabilizator de tensiune. Stabi l i ­

zatorul se ali mentează dintr-un redresor in
punte ce trebuie să asigure un curent de
500 mA, filtrat foarte bine.

a oalelor de ferită din care se realizează filtrele. Nu im­

punem un anume tip de oală, însă recomandăm calea de
a asigura o funcţionare bună pe un tip de material obţi­
nut. Deci după obţinerea a patru sau şase oale de ferită
care trebuie să se „închidă" cit m ai bine (este de dorit
ca ele să aibă un gabariit între c/J· 26 X 16 mm şi
(/). 1 4 X 9 mm), se bobinează un număr ştiut de spire (ele
exemplu 1 00) de sînnă cu E de 0,2 la 0,3 mm diametru.
Se introduce carcasa în oală (carcasele se vor confecţiona
din material cît mai subţire, pentru a avea loc cît mai
mult pentru bobinaj - sugerăm realizarea lor prin s t run­
jire din m aterial plastic), se închide oala cu un şurub de
alamă sau aluminiu, şi se măsoară cu un instrument de
precizie inductanţa obţinută. Aplicind formula determi-
L
nării lui AL= - . (unde L este inductanţa, iar w numă­
w

rul de spire), putem aborda acum calculul bobinaj elor fil-

1
trelor noastre : f
27tVLc .
=

Etajul filtrului activ (în componenţa căruia intră cir­

cuitul LC) are o funcţionare sigură d acă : rezistenţele ele
polarizare Re şi Rb sînt bine alese (valorile din schemă
sint orientatiive şi este de dorit ca în faza experimentală
să se lucreze cu rezistenţe semivariabile în loc de rezis-

56
 �I 1
p
o,

@' -

O.�
..._

Fig. 1 2 . 2 1 . Schema bloc a modului de ve,rificare

a circuitelor de sincronizare :
G„ G, - generatoare : K1, K2 - taste care pun in
linie generatoarele ; P - preamplificator (etajul cu
tranzistorul EFT-321 din fig. 13.14) : R - rezistenţă
de reglaj a senslbiUtâţll unui etaj decodiflcator ;
D1, D, - etaje decorlificatoare.

MR

K, M L·
~ d1

c;_y
<
V
LU
8� K
î
d2
1f p

�
Fig. 1 � . ::! � . Schema bloc a insta l aţiei de realizare a înregistrării
programului de sincronizare :

P.Q. - borna de picup a magnetofonului de înregistrare a programului ;

Gi. G'l - g /..!neraloare ; Kh l(� - comanda diaproiectoarelor d1 respectiv d2 ;

M; - m a g netofon de lnreglstrare ; K - comutator care ln poziţia II trang­

mlte s e m n a l e de sincronizare diaproiectoarelor în paralel c u înregistrarea
lor Iar in poziţia I transmite semnalele înregistrata pe magnetofonul M; ;
Mr - magnetofon de redare a coloanei sonore.

tenţe fixe), şi dacă rezistenţa separatoare R . are o valoare

suficient de mare (adică dacă semnalul ce se aplică fil­
truLii este suficient de mare ca reglaj ul cursorului• lui R ,

57
să fie spre valoarea m aximă a rezistenţei). Sugerăm ca în
faza de lucru pe masă a instalaţiei electronice, verificarea
generator-decodificator să se facă direct (fig. 1 2.21) şi
apoi în faza finală să se verifice sistemul prin interm ediul
înregistrării (fig. 12.22) .
La primul contact cu soluţia electronică a comenzii
diaproiectorului, aceasta pare foarte complicată. Aborda­
rea ei cu seriozitate şi cu un minim de experienţă î n lu­
crări de electronică ne va conduce la un succes s igur.
Recomandăm amatori lor de diaporama cu mai• puţi nă ex­
perienţă în electronică să apeleze la sprijinul unor prie­
teni sau cercuri de electronicj, cit şi la literaL:ra de
specialitate din acest domeni u . În ultima vreme <l'-' c1 pă­
rut numeroase lucrări• şi articole d espre telecomandă, care
folosesc instalaţii pe principiul propus, pentru uzul :_1 ma­
torilor.
Inregistrarea benzii ce conţine „bip"-urile se face ast­
fel (v. fig. 1 2.23) : banda cu coloana sonoră finisate?„ ane­
xată cu text, m uzid. şi zgomote, se ascultă pe m agnetofo­
nul M , , iar pe magnetofonul M 1 se imprimă (pe pista
propusă) „bip"-urile comandate d e claviatura genera toa­
relor (K1 , K2 . . . ) a căror ieşire este aplicată şi decodi Lca­
torului în timpul înregistrării•. Lungimea unui „bip"
depinde el e timpul de „răspuns" al m ecanismului c E apro­
iectorului, dar în general este bine ca el să nu depă�easră
0,25 s .
Mai trebuie precizat ră înaintea începerH î nregb t :' ă rii,
atît banda de sunet cît şi cea d e comandă trebuie 8�ezate
cu începutul (lipitura dintre capul de bandă şi b anda
propriu-zisă) pe capul uniYersal al m agnetofonulu i res­
pectiv. Astfel se realizează o coincidenţă sigură între cele
două benzi . Ultima operaţie este obţinerea benzi i com­
plexe, sunet plus semnal de comandă. Se aşaz·'t cele două
benzi pe m agnetofoanele respective, cu începutul pe capul
universal, iar pe un al treilea m agnetofon printr-un cablu
speci•al (fig. 12 .23) se imprimă stereo cele două semnale,
fiecare pe pista respectivă. Banda astfel obţinu t ă con­
ţine toate informaţiile (coloana sonoră plus sem1nl de
sincronizare) necesare unei proiecţii sincrone pe unul,
două sau mai multe di•aproiectoare. Această instalaţie asi­
gură numai comutarea diapozitivelor şi nu dă nici un fel

58
 M'1 M. ..,
- �

V u
c

V M3

,.. ,
I
I
I
o \ I

I
,
�

I
2 o I

Fig. 12.23. Cablul şi cablajul pentru realiza-

rea traspunerii finale a benzilor :
M , , M, - magnetofoane de redare ; . M, - magne­
tofon de înregistrare ; C - cablul de racordare ;
1, 2 - mufe ce se branşează la Ieşirile magneto­
foanelor de redare ; 3 - mufa ce se pune în borna
de picup a magnetofonului de inregistrnre.

de idormaţie despre fondu-uri sau înlănţuiri între două

sau mai multe diaproiectoare.
Realizarea unei• instalaţii care să asigure trecerea prin
fondu sau înlănţuire depăşeşte posibilităţile de realizare
ale :rnrntorilor.
Propunem în continuare soluţia practică pentru co­
manda diaproiectorului ASPECTOMAT J-24-B, destul
de rilspîndit printre amatorii din ţara noastră. Prin solu­
ţia propusă se realizează trecerea înainte şi înapoi a ra­
melor diapozitivelor. Alimentarea părţii electronice pro-
pu�e (fig. 1 2.24) se face prin contactele 3 şi 6 (25 V curent
continuu nefi.ltrat) de la mufa diaproiectorului, comanda
pentru înainte prin 2 şi 6 iar comanda pentru înapoi prin
.5 şi 6.

59
 -12

r­
'

(1,6KHZ)A
4 ( 2,5KHZ) 8

III

Fig. 12.24. Montaj

J-24-B Aspectomat :
electronic pentru comanda diaproiec�c,rului

unui pr ogram ; M - mufa de microfon pentru în registrarea s ' 'nultană

L - mufa de legătură cu magnetofonul în cazul înregistrării sm' r c•d<lrii

a unui comentariu : A - cu contacte de la I la 6 mufă de ieşire d c n sin­

uzual se pune cablul de comandă furnizat de fabricant) ; B - cu c on ­

cronizator ce se aplică prin cablu intrării diaproiectorului (unde in m od

cablul de comandă existent ; T,-. - tranzistori EFT343 ;Dz - diodă Zencr

tacte de la I la VI mufă de intrare în sincronizator la care se b r a n şează

tip PL12Z ; D - diodă 1N4003 : D1,1 - diode 1N541. Releul „A" execc;tă
comanda „înainte'' iar releul „ B " pe cea "înapoi".

60
 La unele aparate J-24-B, între contactele 3 şi 1 există
o rezistenţă de mică valoare pentru deparazitare. 1n cazul
aplicării sincronizatorului ea se îndepărtează, i'ar între
contactele 5-6 şi 2-6 se pune cîte o diodă 1 N4003 cu cato­
dul către 6.
Ieşirea din sincronizator (A) se aplică intrării în dia­
proi·ector (pe mufa cablului de comandă), iar pe sincroni­
zator se aplică o mufă similară celei de pe diaproiector (B},
în care se va introduce cablul de comandă (înainte, îna­
poi, claritate). Astfel, pe contactele 3, 4, 6 se aplică co­
manda de claritate la fel ca în cazul folosirii diaproi€cto­
rului fără sincronizator.
Comenzile înainte şi înapoi vor fi executate prin inter­
mediul releelor A respectiv B. Prin mufa L se leagă
sincronizatorul la ieşirea de linie a magnetofonului prin
care se transmit impulsurile şi semnalul de microfon în
cazul înregistrărH, sau se pl'i mesc impulsuri de pe bandă
în cazul redării. In mufa M se branşează microfonul la
care se poate face comentariul sincron cu proiecţia în
timpul înregistrării.
Prin norme internaţionale s-a stabilit ca semnalele de
sincronizare să se înregistreze pe canalul stîng iar coloana
sonoră pe cel drept (evident pe magnetofoane stereofo­
nice).
Pe principiul soluţiei propuse la exemplul precedent,
comanda se face prin intermediul a două frecvenţe obţi­
nute în generatorul realizat cu tranzistorul T",. Pentru co­
manda înainte lucrează grupul C3L3 pe frecvenţe de
1,6 kHz iar pentru comanda înapoi C1,L1i pe frecvenţa de
2,5 kHz. Semnalul se aplică prin C5 atît mufei M în ve­
derea înregistrării cit şi bazei tranzistorului T1 (aproxi'­
mativ 1 0 mV) pentru comanda simultană a diaproiecto­
rului. In timpul înregistrării modulometrul canalului stîng
trebui·e să indice 1000/o modulaţie în timpul semnalului de
„bip".
In cazul redării, semnalul de la magnetofon se regă­
seşte pe contactul 3 al mufei L cu un nivel de cel puţin
100 m V (pentru o bună funcţionare a sincronizatorului).
Deoarece primul etaj funcţionează şi ca limitator, fur­
nizează pe colector o tensiune siinusoidaLi. de 1 50-200 m V

61
clacă nivelul de intrare este ele 1 0 0 mV, sau dreptunghiu­
lară dacă nivelul ele intrare este mai mare (max. 2 V) .
Tipul ele polarizare a bazelor tranzistorilor T:1, T„ prin
tensiunea din colector reciproc transmisă, asigură o mai
m are selectivitate montajului.
Pe releele A, B cade o tensiune de 0,4-0,5 V în re­
paus (cînd canalul respectiv nu are semnal). Se pot folosi
<>rice tip de relee a căror rezistenţă ohmică să fie între
300 .Q şi 500 .Q , iar contactele să suporte un curent de
2-3 A.
Bobinele pentru oscHator şi filtre sînt identice şi tre­
buie să aibă 1 40-200 mH. In general, pe o oală de ferită
normală (de preferat cu miez reglabil) se obţine această
valoare bobinînd 1 1 0 0 spire cu sîrmă de cupru de 0, 1 2 mm
diametru izolată cu email. Se poate aplica metoda deter­
minării prin intermediul constantei A L propusă la exem­
plul anterior.
Respectînd tensiunile şi curenţii indicaţi în schemă şi
făcînd cu răbdare reglajul pe cele două canale (fie clin
miezuri fie din condensatori ele valoare mică puşi în pa­
ralel - pe C1 şi C2), pînă la obţinerea unei tensiuni de
7 V pe relee în stare de acord, funcţionarea este sigură.
Trebuie precizat cii releele sînt legate în aşa fel încît
impulsurile parazitare (scîntei, paraziţi· culeşi din reţea
etc.) să nu provoace perturbări în redarea programului
înregistrat pe bandă.
Timpul de acţionare asupra Aspectomat-ului pentru o
comandă este de 0,3 s. Un timp mult prea îndelungat de
programare poate genera un semnal ce va duce la trece­
rea a două sau mai multe diapozitive. Acest lucru se rea­
liizează corect însă, închizînd contactul K.
Această soluţie electronică amănunţită se poate aplica
numai diaproiectorului Aspectomat J-24-B, pentru alte
aparate fiind necesare modificări în funcţie de particula­
rităţiol e lor constructive.
Pentru a cunoaşte performanţele l a care a ajuns teh­
nica diaproiecţiei, prezentăm cîteva instalaţii realizate de
firme de specialitate :

SIMDA F 1 00 . Aparatul poate fi racordat în urm<itoa­

rele variante :

62
 a - la pista a doua a unui1 magnetofon stereo, acesta
ră.mînînd monofonic pe pista unu ;
b - la capul diapilot al unui magnetofon Uher Royal
SG 560 Grundig 7 45 TK248 sau Revox A 77 4, celelalte
două piste rămînînd disponibile pentru sunetul stereo ;
c - pe orice casetofon care are un cap diapilot, de
tip Philips 220 P-Grundig C240.
Trebuie precizat că pentru cazurile al doilea şi al trei­
lea este nevoie de un cablu special (livrat de firmă) pentru
legătura SIMDA F 100 - magnetofon.
Se recomandă ca la rebobinajul benzii, cablajul cu
SIMDA F 1 00 să fie desfăcut pentru a evita ştergerea
nedori1ă a benzii. In cazurile b, c se pot comanda două
dispozitive SIMDA 1 00 unul prin capul diapilot şi altul
prin pista doi de telecomandă, magnetofonul devenind
monofonic.

SIMDA ED 1 OOO şi ED 2 O O O . Aceste aparate permit

trecerea prin fondu înlănţuit lent sau rapid.

SIMDA 3 OOO (fig. 1 2.25). Mai1 complicat decit

SIMDA 100, SIMDA 3 OOO permite efectul „flash-out"
care înseamnă plasarea între două diapozitive a unui scurt
timp de stingere completă şi reducerea automată la zero.
Tabloul de comandă conţine :
- două mufe DIN cu şase contacte pentru racordul cu
proiectorul ;

Fig. 12.2 5. Instalaţia industrială SIMDA 3 OOO.

63
 - priză pentru telecomandă manuală ;
- o mufă DIN cu cinci contacte pentru racordul
magnetofonului ;
- inversorul pentru m anual sau automat ;
- o mufă DIN cu şase contacte pentru oprirea şi por-
ni-rea m agnetofonului în cazul proiecţiei cu repetiţie ;
- o priză pentru telecomanda proiecţiei.

SIMDA E.D. 3 300. Acest aparat este destinat proiec­

ţiei prin fondu înlănţuit pe trei ecrane cu şase proiec­
toare. Evident, proiecţia se poate face şi pe unul sau dou:1
ecrane. Comanda se poate face m anual de pe pupitru sau
automat prin intermediul unei înregistrări. ln cazul în
care efectele se fac manual, î n timpul proiecţiei se poate
realiza înregistrarea programului de comandă. Pe pupitru
se află :
- un întrerupător general ;
- butoanele pentru „manual" şi „înregistrare" ;
- trei cursoare pentru fondu, care prin uşoară pre-
sare comandă şi schimbarea diapozitivului corespunzător ;
- inversoare pentru fondu, treceri rapide şi scinti­
laţie ;
- întrerupătoare pentru comanda lămpilor diaproiec­
torului (această comandă nu se ,p oate înregistra) ;
- un buton de cwmandă a schimbărilor diapozitive­
lor, general ;
- o tastă pentru aducerea la zero a magaziilor ele
<liapozi tive.
ln spatele aparatului· se găsesc mufele pentru branşa-
mente :
selector de tensiune ;
şase ieşiri pentru comanda diaproiectoarelor ;
o intrare-ieşire pentru magnetofon ;
o priză pentru aducerea la zero, comanda iluminării
sălii de proi·ecţie şi rebobinarea în cazul m agnetofonului
Revox.
Conexiunile sînt prevăzute pentru magnetofoane Uher,
Revox, Hencot etc. Nivelul ele ieşire este ele 200 m V pen­
tru o impedanţă de 200 .Q , iar cel de intrare este de
50 mV şi 1 V pe o im pedanţă ele 1 0 k D .

64
 Proiect.oarele e:e pot fi utilizate fără mc11 o modificare
sînt : Kodak carousel S.A.V., Kodak carousel S.A.V. 200,
Carousel Simda, Prestinox şi Kit Simda (un adaptor). In­
stalaţiei i se poate branşa o logică Revox care asigură
comanda automată (stop, rebobinaj etc.) a magnetofoane­
lor Revox.

KODAK carousel S-A V 2 O O O . Aparatul este alimen­

tat de două diaproiectoare Kodak. Instalaţia oferă toate
posibilităţile de lucru cu două diaproiectoare : teleco­
mandă, fondu prereglat de la 0,8 la 4 secunde, schimbări
rapide şi aducerea automată la zero a caruselului.

ES. 69. Acest aparat funcţionează prin modulaţie de

frecvenţă. El permite fondu cu timpi reglabHi, suprapu­
neri, efect de scintilaţie a unui diapozitiv sau a unei pe­
rechi de diapozitive. timpi de staţionare prereglabili de
la 3 la 30 secunde şi înregistrarea programului de co­
mandă pe bandă de magnetofon.

MALIX. Acesta este un pupitru de comandă, alimen­

tat de proiector, care permite fondu cu comandă separată

Fig. 12.�G. Instalaţia i ndustrială COMPuTD I A.

5 - R e u l i zarea şi exploatarea diapozitivelor cd. 337 65

pentru trei diaproiectoare. Instalaţia nu oferă posibilita­
tea înregistrării programului de comandă.

ANIMATIC COMVAR. Prin priza de telecomandă se

pot realiza toate efectele de fondu dorite, permiţînd înre­
gistrarea pe pista a doua a unui magnetofon stereo. S e
mai pot folosi magnetofoanele Philips N220 P. Frecven­
ţele utilizate sînt de la 1 OOO la 5 OOO Hz pentru diferite
efecte comandate, i ar pentru proiectoarele Kodak S-AV
se foloseşte frecvenţa de 7 OOO Hz pentru aducerea l a
zero. Animatic există în versiune simpli.ficată care n u
permite înregistrarea programului d e comandă.

Modelul ANIMATIC CONVAR-S are încorporat un

casetofon. Pe acest casetofon se poate imprima prin mi­
crofon sau alte căi, coloana sonoră a montajului şi în
acelaşi timp programul de proiecţi-e.

CO MPUTDIA este un aparat ce permite realizarea

comutărilor de diaproiectoare prin „înlănţuire" cu înre­
gistrarea în paralel a programului de sincronizare
(fig. 1 2.26).

Perfecţion�i1·ile în aparatura destinată cliaporamei

continuă, instal aţiile devenind clin ce în ce mai compli­
cate şi m ai sofistificate, dar nu aid stă cheia succesului.
Cu un simplu aparat ele fotografiat, un diaproiector şi un
m agnetofon, se pot realiza adevărate spectacole, de o ele­
\·ată ţinută estetică, clacă realizatorii se vor dedica cu
pasiune muncii în domeniul spectacolului auclio-Yizual,
cliapor::im a.
 A apărut :

AL. MARIN, A. MA.şCA,

Sonorizarea filmului de amatori

Lucrarea răspunde la unele probleme teoretice dar mai

ales la problemele practice privind sonorizarea filmelor.
Astfel, pe lingă noţiuni de bază privind înregistrarea şi
redarea sunetului, se descriu echipamente şi tehnologii
<idecvate, furnizîndu-se amatorilor unele informaţii care
le permit să-şi improvizeze mici studiouri de înregistrare,
s<1 -şi construiască siteme de sincronizare a imaginii cu
<;unetul etc.
Sinteză a literaturii de specialitate române şi străine,
cartea reflectă experienţa cineaştilor noştri amatori.
Din cuprins : Rolul sunetului în film. Metode de înre­
gistrare a sunetului de film. Sincronizarea imaginii cu su­
netul. Aparatura pentru filmări sincrone şi pentru sono­
rizarea filmelor. Tehnologia realizării sunetului. Glosar de
sunet cinematografic.
 a

Foto 1 . Fotografiere l a mică d i st a n tă :

a ) Pigmenţi ; b) Floare de cactus. Foto D . Moroza n.
�
"'
Q)
Q)

lJ
.....

c
o

c
o
N
o
o
.....

�
o
o
o
u..

a.i
o
'+-

rn
.....

o
ti
Q)
'+­

o
Q)

c
a
...

u
..,,
N
o
o
u..
Foto 3. Ploaia. D iap ozitiv a l b- n e g ru. Foto D. M orozan.
 ::::>
.,, .
o
a
'-

'­

c
......

>a
::::>
u
Q)
o...
m
o...

a
+-

N
a
� ci
> · c;
· - "'
:'.::: o
�-�
o... .
a <{
o ·v;.
" in., a
• c
Cii
N
o o
... '-
o
g :E
lC O
:a .
� 2o
L.L
"'<I"
. •

'-
•

o o
oa
LL U
Foto 5. Ecou vizual. Supra i m p r e s i u n e col or. Foto M . Pop escu.
 Q)
x
E
....
>O
Q_
o
Q)
>
Q)
.,,
::>
Q)

Q)
.,,

u
o
....
Q_

a.
....

Q)
o
-

.�
o
Q)
...
Q) u
> o
:: >
N O
oz
Q_

Z
o .

Cl
·-

"'·
Cii c
·-

-;· �
""i o
Cii .....
- · o
ar �
-O ei
o o
- -
0 o
LI.. LI..
F oto 7. Popas. D i ap ozitive real izate p r i n convertirea
tonur i lor gri în culori convenţ ionale . Foto D. M oroza n.
 a

Foto 8. Efecte grafice. a) Pseudorelief. b) PseuCile1elarizare.

Foto O, ij;pezan.
Voi . I + l i - lei 1 6

E d i t u ra te h n i c ă

A u a p ă rut :

E m i l i a n C r i stea,
Eugen l a rovici
MUNŢII ŞI FOTOGRAFIA

R o d i c a R a d u , G h e o rg h e Rad u
CONSERVAREA ŞI REGENERAREA
DIA-FOTO-FILMELOR