Sylviu Comănescu

0 q*
�0
Procesul pozitiv
(alb·negru) 31
<I
Conf. ing. S V LV I U COMĂ N ESC U
Hon. E. FIAP

Procesul pozitiv
(alb negru)
-

li

Colecţia Foto-film

Editura tehnică
Bucureşti - 1978 r· '. , ,.
 Capitolul

Laboratorul fotografic

Prelucrarea hîrtiei fotografice se face într-o încăpere

lipsită de lumină obişnuită, fiindcă altfel se voalează ire­
mediabil. Pentru a uşura totuşi lucrul în această încăpere
- laboratorul fotografic - se practică ilumina tul ina ctinic
colorat, în galben, roşu deschis sau verde-galben, după felul
hîrt iei fotografice utilizate, aşa cum este indica ţia fabri­
cantului . Iluminarea de laborator se va face cu o la mpă
specială, de la o distanţă minimă de 75 cm de masa de lucru,
cu un bec electric cu incandescenţă de 1 5 w, a cărei 1 umină
va fi filtrată cu un filtru colorat , aşa cum s-a menţionat.
Dacă încăperea este ma i marc, se poate utiliza şi o iluminare
indirectă, tot colorată, sursa luminoasă putînd ajunge pînă
la 25-40 w, însă la o distanţă mini mă de masa de lucru de
250 c m .
În vederea începerii lucrului î n laborator, s e recomandă
o sistematizare a opera ţiilor de developare, ca şi menţinerea
unei ordine desăvîrşite, ţinînd cont, în pri mul rînd , că ilu­
minarea de lucru a labora torului este mult atenuată, si ca
a tare aparatajul şi materialele trebuie manipulate în a c este
condiţii de semiobscuritate.
Avînd pregătite a para tul de mărit sau de copia t , nega t i ­
vele de lucru, materialele fotosensibile c a ş i soluţiile gata
preparate, se va aranja „frontul de lucru" de la stînga la
dreapta , astfel : negativele, foarfecă pentru tăiat, hîrtia foto­
grafică (şi filmele pentru cazul măririlor cu mască), a paratul
de mărit sau copiat, tava cu soluţia de developare, tava cu

3
baia de oprire, tava cu apă pentru spălarea intermediară ,
tava cu soluţia de fi xare şi tava cu apă pentru spălarea
fina lă . De asemenea , pc marginea tăvii cu soluţia do develo­
pare se va prinde cleştele de mani pularca hîrtiei, iar un a 1
doi lea cleşte pc marginea ta vci cu baia de oprire . Este foarte
i mportant ca coi doi cleşti să nu se schi mbe între oi în
ti mpul prelucrări i , pentru că a ltfel a r putea să a ltereze so ­
luţia de developam cu soluţie acidă din b a ia de oprire sau
de fixare.
La mpa do laborator va fi pusă în dreptul tăvi lor (astfe l
încît să se observe cit mai bine procesul „apari ţiei " i maginii ) ,
fiind dotată c u fi ltrul corespunzător hîrti ei care s e uti l i zează
aşa cum se indică orientativ în tabel:

Obs.
Sortimentul de hîrtie Nomenclatorul
fotografică cu filtrului ORWO

Bromură de argint 113 D-113-1 107

Clorobromură de argint 113 1-113-D 107
Clorură de argint 112 D

O remarcă i mportantă la filtre este că exa minarea imaginii

la culoarea roşie a filtrului creează i mpresia unui contrast
mai pronunţat dccît în ca zul exa minării aceleiaşi i magini
la lumina albă sa u verde-ga lben, astfel că fi ltrele roşi i sînt
mai puţin indicate.
Ceasul de laborator ca şi , eventua l , „integratorul elec­
tronic " pentru expunere, vor fi în a propierea a paratului de
mărit sau copia t, astfel ca să se poată utiliza cu uşurinţă.
Odată fixate locurile tuturor ustensilelor, întotdeauna după
util izare se vor repune în acelaşi loc .
Cu termometrul de laborator se controlează temperatura
soluţii lor ca şi a apei do spălare; dacă t emperatura diferă
de cea indicată, atunci soluţiile se încălzesc sau se răcesc,
după caz. Încălzirea sau răcirea se face prin introducerea
sticlelor cu soluţii în vase mai mari cu apă la temperatura
indicată. Eventua l , se poate modifica durata developării în
funcţie de variaţia te mperaturi i , conform graficului din
fig. 47, dar totuşi cu uncie consecinţe asupra gradului de
contrast .

4
 TempfJraturfJ 'c
25

JJ

15

JO

O ' 60 , 160 JOO �- 5�0

, ooO Timp s.
F ig . 47. Graficul variaţiei temperatură-durată.

Se toarnă soluţiile (revelator, oprire, fixator) în tăvi, cu

mare grijă să nu sară stropi dintr-o tavă în a Ita , şi a poi a pa ,
după care se poate începe lucrul, a prinzîndu-se lumina inac­
tinică şi stingîndu-se lumina al bă din laborator.
Dar totuşi un ultim contro l , şi anume :
- s-au luat măsuri de siguranţă, de a nu se produce în­
tîmplător iluminare puternică în încăperea de lucru, prin
deschiderea unei uşi, ferestre, sau aprinderea din exterior ·

a luminării norma le a încăperii?

- soluţia de developare este potrivită cu sorti mentele
hîrtiei utilizate?
- soluţiile de lucru şi-au păstrat caracteristicile lor în
timpul cit au fost conservate în sticle? dar temperatura
lor, este cea prescrisă?
- toate cele necesare (cleşti, foarfeci etc.) a u fost aranja ­
te în ordine, pentru lucru, inclusiv un şervet de şters pe mîini?
- clişeele pentru lucru sînt pregătite şi puse în ordine,
pentru a fi uşor găsite şi manipulate, „pc întuneric " ? dar
hîrtia fotografică ?
- recunoaşteţi pc întuneric care este fa ţa cu gelatină
a negativului ca şi a hîrtiei fotografice (în specia l cea mată)?
- s-a verificat funcţionarea a paratului de mărit sau a
celui ·de copiat şi s-a reglat la tensiunea electrică de ali­
mentare?

5
 - optica a paratului de mărit este curată şi concordantă
din punct de vedere a l distanţelor foca le (obiectiv şi con­
densor), ca şi a l mărimii negativului?
- lumina aparatului de mărit este perfect centrată,
astfel încît să se asigure o iluminare uniformă a cîmpului
imaginii?
- suportul negativului, inclusiv sticlele de susţinere a
negativului (dacă este cazul) sînt curate şi fără zgîrioturi?
- rama de prinderea hîrtiei da mărit arc reglate margi­
nile, la formatul dorit?
- la mpa de laborator şi ceasul de expunere (dacă este
ca zul) sînt reglate pentru tensiunea electrică, care le a li­
mentează?
- dispozitivele electronice pentru determinarea expu­
neri i sînt eta lonate cu sortimentul de hîrtie fotogra fică ce se
utilizează?
. - iluminarea de laborator este concordantă cu sorti­
mentele de hîrtie fotogra fică , astfel ca acestea să nu se vo­
a leze " ?
Dacă l a toate aceste întrebări , răsp unsul este „da " , se
poate începe l ucrul, iar şansele unor nereuşite sînt mult
di minuate; în caz contrar , se vor îndeplini mai întîi condi­
ţiil e pentru a se obţine răspunsul afirmativ şi la acele puncte,
ne-înrogu lă şi a poi se va putea începe lucrul . Orice rezo lvare
improvizată nu duce la rezultate sigure.
Procedee de lucru. Înc ep erea lucrului propriu-zis se face
prin introducerea negativului în ra ma de copiat sau în su­
portul -clişe u al a paratului de mărit . Pentru ca imaginea
pozitivă să iasă în poziţie norma lă, trebuie ca cele două
straturi de emulsi i , a l clişeului şi a l hîrt ici fo t ogra f i ce , să
fie fa ţă în fa ţă. Clişeul trebuie să fie curat, fără urme de
a mprenk, scame sau particule de praf, fiindcă acestea îşi
vor lăsa urmele pe poziti v . Negativul se menţin e curat, în
timp , atunci cînd este păstrcit într-un plic de cel�fan sau
plastic şi este scos de aici numai pentru utilizare. Indepăr ­
tar ea a mprentelor de pe fa ţa dorsa lă se face prin „frecare "
cu at enţie cu o cîrpă fină şi care nu lasă scame. Un dezavan­
taj: prin frecare , suprafa ţa fi l mului se încarcă cu electrici­
tate statică, care atrage particulele de praf. Este indicat ca
această operaţie să se facă cu o cîrpă specia lă tratată anti­
static. Dacă a mprentele sînt pe e mulsie, a tunci negativul

6
trebui e din nou spălat pînă cînd dispar şi a poi uscat. Sca ­
mele şi particulele de praf se înlătură prin suflare cu o pompă
medicina lă (pa ră) , sau , mai bine, cu o pensulă cu păr fin,
tratată de asemenea antistat i c .
În continuare, s e a l ege cadrul definitiv pc care îl v a avea
fotografia; situa ţia nu comportă nici o d ificultate, atunci
cînd ca drul ini ţia l de la fotografiere va fi şi cel definitiv
al fotografici . Modificarea , la această fază, a ca drului , este
de fa pt o opera ţie de corecţie, care se face în scopul îmbună­
tăţirii i maginii . Modificarea cadrului este mult ma i uşor
de făcut la realizarea măririi dccît a copieri i . Această ope­
ra ţie de modificare a cadrului se poate rea l i za în anumite
l i mite, în funcţie de cadrul ini ţial a l i maginii nega t i. vc;
deci la fotografiere este indicat să se facă o încadrare mai
largă, după principiul că din ceva ma i mare cu uşurinţă se
poate face ceva ma i mic (fig. 48).

Fig. 48. Imaginea iniţială care a fost recadrată la mărit, eliminînd u-se
detaliile neesenţiale ale subiectului O PERLA DE ARHITECTURA
(v. foto 8) .

7
 . In genera l , ca drul fotogra fiei este . un dreptunghi , cu un
anumit raport a l mări mii laturilor. Dacă notăm cu a latura
vertica lă si
' cu b latura orizonttilă, mări mea raportului .:=..,
b
defineşte de fa pt tn·i situa ţi i di ferite, şi anu me (fig. 4,9):
� < 1 dreptunghiul este în pozi ţie „pc lat", a dică latura . .
• b marc este orizontală ; •

.:=..==. 1 dreptunghiul. este în cazul particular a l „pătra-

b
tului ".
!:-.<: 1 dreptunghiul este în pozi ţie „pe îna lt ", adică Ia -
b ' tura marc este vertica lă.

F ig . 49. Cadrul fotografic ,

dreptunghic pe lat, pătr at
şi dreptunghic pe înal t
(PE TERASA).

B
 În princ1pm , ca drul este, .în fond, subordonat desenului
i magini i subiectului , în sensul că unui subiect cu desfăşurare
în înălţi me îi Pste neindicat un cc:dru pc îna lt şi respectiv unui
subiect cu desfăşurare pc lăţi me - un .cadru la t . Şi bineîn­
ţclLs că subiectului cu dc•sfăşurarc a proxi mativ ega lă pc cele
două direcţ i i, i se conferă situa ţ ia de co mpromis a pătratului .
Sînt posibile şi excep ţ i i de la a ceste indica ţi i , cu condiţia
·

să ateste va lenţe artistice.

Asupra mări mii ra portului laturi lor dreptunghiului-ca ­
dru , nu există li mitări dar se preferă ra porturile tăieturi i
de aur (a proxi ma tiv 2/3 şi respectiv 3/2 ) .
În orice caz , în cadru trebuie să se cuprindă subiectul şi
cît ma i puţin detalii şi a nume numa i acelea care sînt d irect
kgatc de subiect şi care îl împlinesc şi ajută la transmiterea
mesajului a rtistic al fotogra fici.
Un alt aspect este şi acela al situării subiectului între
limitele cadrului , fi indcă , după cu m se şti e , sînt anumite
zone, linii şi puncte de i mportanţă principa lă, care trebuie
rezerva te subiectului , pentru a -l pune cît ma i mult în evi­
denţă. Ca şi ca drul, a cestea sînt clemente ale· compozi ţiei
,fotografice şi nu�a i între anumite l i mite se pot modifica în
procesu.I pozitiv . Incă din antichitate, grecii a u constatat că
aşezarea subiectului pc a ceste lini i (zone) princi pa le, dispuse
la circa 1 /3- 1 /5 din înălţi mea şi lăţi mea ca drului , dă cca
ma i armonioasă i magine . · Intersecţ i i le acestor linii dau 4
puncte „forte " ale ca drului . În schi mb , cele două axe d e si­
'metrie sînt linii (zone) „sla be", iar intersecţia lor - centrul
- constituie punctul cel ma i sla b . Diagona lele şi , în general ,
linii le oblice constituie clementele dina mice ale i maginii ,
deosebindu-se diagona la ascendentă şi descendentă (fig. 50) .
O di'f icultate apare pentru cei ce nu sînt obişnu i ţ i să pri ­
vească i maginea în negativ, dar să o „va dă" în pozitiv
fi indcă toate a ceste opera ţ i i de încadrare se fac de pe nega t i v .
U n remedi u este de a s e face o copie pozitivă a întregului
cadru fotogra fic şi pe a cesta să se stab ilească cadrul defi­
nitiv, în funcţie de considerentele a mintite. Cu „martorul "
pozitiv alături se poa te opera a supra i magini i negative ·

proiectate.
Odată cadrul definitiva t , se fixează mări mea efectivă
a fotogra fiei , avîndu-se în vedere considerentele de folosire

9
Fig. 50. Cadrul cu linii compoziţionale: cele albe groase sînt linii forte,
cele negre subţiri sînt linii slabe.

10
 a i maginii (a lbum, expoziţie etc. ) , cît şi formatele standar­
d izate a l e hîrtiei fotogra fice.
Opera ţia de punere la punct trebuie făcută cu toată a ten­
ţia , fiindcă ea condiţionează ca l itatea măririi .
Toate a ceste opera ţii de înca drare, raport de mărire şi
punere la punct se fac cu diafragma tota l deschisă, ca i ma ­
g inea proiectată p e p lanşeta a paratului de mărit s ă f i e cît
mai luminoasă .
În ta bel ul de la pag. 12 şi 1 3 sînt reda te mări mi le la­
turilor i maginii pentru diferite formate şi mări mi a le cli ­
şeului în funcţie de raportul de mărire a les.
Expunerea este opera ţia prin care se produce i mpresio­
narea emulsiei fotosensib i l e a hîrtici fotogra fice care, spre
deosebire de expunerea la fotogra fiere, diforă atît ca t imp
cit şi ca moda litate de diafragmare . Astfel , timp i i de expu­
nere sînt mult ma i lungi (de. ordinul secundelor şi pînă la -
sute de secunde) , iar indici i diafragmei variază între l i mite
a propiate (3,5 pînă la 8).
Datorită acestor caracteristici , t impul de expunere nu
este necesar ca să fie rea l izat de un obturator specia l ca la
a paratul fotogra fic, ci se rea l izează fie manua l , prin mane­
vrarea filtrului roşu de sub obiectivul a paratului sau prin
i ntermedi u l întrerupătorului electric a l sistemului de i lu­
minare, fie a utoma t , prin intermediul ceasului de expunere.
Problema expunerii la copiat se rezo lvă prin „probe " de
expunere . Pentru un c lişeu dat , expunerea pc a celaşi sorti ­
ment de hîrtic este î n funcţie d e intensitatea sursei lumi­
noase, de d istanţa între sursa de lumină şi clişeu şi do durnta
iluminării .
Durata de expunere pentru o hîrtic fotografică concordantă
din punct de vedere a 1 gra da ţi oi cu contrastul clişeu 1 ui de
copiat, este în funcţi e numa i do densitatea maximă, care se
doreşte a se obţine în zonele de interes max i m a l o i magini i ,
fiindcă toate celelalte densităţi d e cenuşiu , do a l b la negru,
vor a părea în mod corespunzător luminozităţii subiectului.
Metoda emp irică este col mai adesea folosită pentru cop ierea
prin contact , urmînd ca a lte metode să fie descrise la copierea
optică.
Probele de expunere în cond i ţ i i le menţionate se fac de
obicei după seria duratelor de 6 s, 8 s, 12 s, 16 s , 32 s ,

11
......
� 24X36 I 40X40 I 45X60 I 60X60 I 60X 90 I 90X 120
.
m

e
a a a a a a
I b I b ·I b I b I b I b

2 I 48 80 90 120 120 180

�I 72 80 120 120 180 240
- I
3 I 72 120 135 180 180 270
108 120 180 180 270 I --
360
4 I 96 160 180 240 240 360
144
-
160 240 240 . 360 480
5 I 120 200 225 300 300 450
180
-
200 300 300 450 600
6 144 240 270 360 360 540
216 240 360 360 540 720
7 168 280 315 420 420 630
252 280 420 420 630 840
8 192 320 360 480 480 720
288 320 480 480 720 960
9 216 360 405 540 540 810
324 360 540 540 810 I 080
IO 240 400 450 600 600 900
360 400 600 600 900 I 200
li 264 440 495 660 660 990
396 440 660 660 990 I 320
 24X36 40X40 4Sxso soxso 60X90 90Xl20
m

§. a a a a a a
b b b b b b

12 288 480 540 720 720 1 080

� 432 480 720 720 1 080 1 440

13 312 520 585 780 780 1 170

468 520 780 780 1 170 1 560

14 336 560 630 840 840 1 260

504 560 840 840 I 260 I 680

15 360 600 675 900 900 1 350

540 600 900 900 I 350 1 800

16 384 640 720 960 960 1 440

576 640 960 960 1 440 1 920

17 408 680 765 1 020 1 020 1 530

612 680 1 020 1 020 1 530 2 040

18 432 720 810 1 080 1 080 1 62 0

648 720 1 080 1 080 1 620 2 160
19 456 760 855 1 140 1 140 1 710
684 760 1 140 1 140 I 710 2 280
20 480 800 900 1 200 1 200 1 800
720 800 1 200 1 200 1 800 2 400

,_. a = latura vertlcall!, mm

� b - latura orlzontall!, mm
60 s , pc aceeaşi bandă de hîrtic care se developează toată
odată. Se obţin astfel probe comparative de densităţi dife­
rite, a le unei zone ma i i mportântc a nega tivului . După exa ­
minarea probelor la lumina obişnuită (deci fixate şi spălate) ,
se a lege cca ma i potrivită , care dă şi indica ţia duratei de
expunere. Cînd expunerea este prea intensă , pozitivul este
lipsit de contrast , în care caz este bine să se mărească dis­
tanţa pînă la sursa de l umină. Di mpotrivă, cînd expunerea
este prea slabă, copia pozitivă este prea contrast , astfel că
pentru remediere, se va a propia sursa de lumină . In loc de a
mări sau micşora d istanţa , se poate uti liza o sursă de l umină
mai slabă sau una mai puternică, putînd astfel, între anu­
mite l i mite, modifica contrastul pe pozitiv (fig. 5 1 ) .
Cînd negativul este mult retuşa t , s e recomandă ca sursa
de lumină să fie mai în apropiere ş! să se ·mişte continuu în
mod circular în ti mpul expuneri i . In acest fel , efectul retu­
şului este mai puţin „vizib i l " pe pozitiv. O a ltă soluţie este
aceea a ut ilizării unui gea m fin mătuit , pentru presarea nega ­
tivului (cu matul către sursa de lumină) ; se diminuează astfel
i luminarea , care însă poate fi şi ma i mul t d i minuată prin
„depunere " uniformă pe partea mată a unei tente „carmin "

Fig. 5 1 . Benzi de ex punere realizate cu 6, 8, 1 2, 1 6, 32 şi 60 secunde;

prim a, mai puţin conclu dentă deoarece cuprinde zone de densităţi dife­
rite ale negativ ului , în raport c u a doua care cuprinde numai aceeaşi
zonă, luată ca o medie a densităţilor negativ ului
(expunerea corectă,1 6 s).

14
de acuarelă sau, mai bine, ,,neo-coccin ". De asemenea , cu
un creion negru şi a poi bine estompat, se poate obţine o
acoperire corespunzătoare. Cînd se doreşte un efect contrar,
partea mată se poate un_ge cu glicerină şi atunci gea mul mat
devine mai translucid . In acest mod se pot obţine diferenţe
zona le de contrast pe ace laşi pozi t i v .
Trebuie remarcat că i luminarea cliseului scade s a u creste,
în funcţi e şi de pătra tul distanţei , astfel că şi durata exp u­
neri i trebui e modificată în acest sens. De exemp lu, dacă pen­
tru o „probă'' s-a expus 3 s, cînd la mpa era la 25 cm, trebuie
să se expună 48 s cînd distanţa s-a mărit la 1 00 cm fiindcă :

3 s . ( l�O r = 3 • 42 = 3 s · 16 = 48 s

În genera l , cop i i le <;:ontact sînt indicate pentru clişee ma i

mari de 6X6 cm, atunci cînd sînt folosite ca atare, ca şi în
cazul formatelor chiar mai mici , pozitivele îndeplinind rol u l
de martori pc care s e pot „judeca " i magini le d i n punct de
vedere tehnic şi estetic, şi cata loga într-o fototecă . De ase­
menea , se pot definitiva şi găsi cadrajele şi decupajele cele
ma i bune ale eventua lelor măriri (fig. 52) , dar cu cît formatul
copi ilor prin contact este ma i mic, cu atît o recadrare în pro­
cesul pozitiv este mai d ificia lă .
În ceea ce priw·şte modalităţile de lucru cu aparatul de
mărit, se preconizează două metode şi anume :
Metoda directă, prin care, printr-o singură opera ţie se
obţine „mărirea " pozitivă, la formatul şi mări mea dorită .
Este cazul cel ma i frecvent şi .în special a l negativelor co­
recte, în sensul în care s-a arătat anterior .
Metoda indirectă, la care „mărirea" pozitivă se obţine
trecînd prin ma i multe etape ; este indicată pentru obţinerea
unor măriri pc hîrtie moa le, sau de pe un negativ de format
mic, care trebuie rctusat , astfel :
'
- se copiază prin contact, sau optic (deci la o a ltă scară)
clişeu l , pe un fi l m , poate chiar şi de a lte caracteristici decît
cel ini ţia l (de exemplu cu un y ma i mic) , obţinîndu-se un
pozitiv (dia pozitiv) cu cit mai multe nuanţe;
- se copiază de pe a cest pozitiv, astfel obţinut , tot pe
film, un nou negativ, care evident , deşi d iferă de pri mul,
este totuşi un dup l icat;

15
Fig. 52. Im agine din care s-au recadrat la mări t trei im agini complet
diferite: lN TELEFERIC (foto 3) şi cele două LA COTA 3000 m şi
PRIN PADUREA DE BRAZI.
 - duplicatul care a putut fi corectat, din punct do vedere
a I contrastu lui sau chiar a I unor elemente din i magine,
prin retuş, este acum col care devine a pt pentru metoda
directă , şi se lucrează ca atare.
O variantă a metodei indirecte este si metoda cu mască .
Considerată a desea ca o metodă anevoi oasă , ca este în rea­
litate suficient de simplă, în ra port cu rezultatele la care se
poate ajunge (fig. 53) . Permite crearea unor i magini cu totul
neaşteptato şi adesea cu rea l o va lenţe artistice .
întrebuinţarea unor emulsii şi procese reversibi le s i mp li ­
fică ş i mult opera ţ i i le şi deschide noi perspective de l ucru .
Metoda cu mască constă în efectuarea unui nou clişeu negativ,
sa u dia pozitiv, cu o i magine inversată, sau un duplicat po­
sedînd mai mult sau ma i puţin proprietăţi a propiate de cli­
şeu I origina I.
în cazul unui clişeu foarte contrast , caro prezintă zone
dense, ca şi zone transparente, fi ind practic i mposi b i l de
folosit , se poate rea liza o mască pentru ca să se micşoreze

Fig. 53. Pentru a se obţine o imagine corectă (planşa IV) s-a întrebuinţat
o mască, aşa cum s-a arătat în text, fiindcă altfel se obţin cele două ima­
gini necorespunzătoare: cu detalii în interior, care falsifică 1ns.ă arr:ibianţa
de lumină sau numai detalii în exter·or ·

r 17.
 contrastu l . Se procedează în
felul următor: pe un film cu o
gra daţie moa le şi cu suport
puţin deforma b i l la a pă (poli­
ester etc.), se face un pozitiv
cît ma i transparent (diapozitiv)
şi puţin neclar, developîndu-sc
într-un revelator di luat pentru
a se obţine o i magine Cit ma i
uniformă din punct de vedere
a 1 contrastului (cît ma i multe
tonuri de cenuşiu , l i psind însă
negrul ca şi a lbul) şi se· obţine
o „mască cenuşie " (fig. 54).
Negativul origina l şi masca
cenuşie a şa cum s-a menţiona t ,
puţin neclară, se potrivesc 2st­
fcl ma i uşor încît i maginile să
coincidă şi se fixea ză . Astfel
„prinse " se introduc în a paratul
de mărit şi , prin procedeul
direct , se obţine o i magine po­
zitivă cu un contrast ma i mic.
Fig. 54. Pentru a se obţine ima­
ginea corectă din planşa II, c Pentru clişee care posedă
(PROPORŢII), s-a întrebuinţat o mare densitate, cu masca
o mască cenuşie ca aceasta. cenuşie s-ar obţine o densitate
şi ma i mare, care a r face ca,
prin ansa mblul celor două, i maginea să fie de necopiat . În
a cest caz, se face o a ltă mască, numită „de contrast ", copiin­
du-se i maginea prin două expuneri succesive: pri ma păstrează
părţile transparente a le clişeu lui şi a doua „reţine" părţi le
dense de pc negativ . Diferenţa dintre cele două expuneri
poate fi de pesto 10 ori . Masca se rea lizează în felul urmă­
tor : pe un fi l m de mare contrast şi b ineînţeles nedeforma b i l ,
tratat într-un revelator foarte contrast,: se face o copie con­
tact, obţinîndu-sc un dia pozi t i v . Durata de expunere trebuie
astfel găsită, încît să dea o densitate maxi mă în dreptul
zonelor umbrite de pe· i maginea pozitivă şi numa i cîteva

18
detalii să apara m zonele luminate, care trebuie însă eli­
minate printr-o slăbire, aşa cum s-a arătat Ia corect2rea
negativului. Eventual se poate face �i un retuş manual,
pentru corectarea defectelor măştii. Masca astfel obţinută
şi negativul original, .după cc se suprapuq perfect, se soli­
darizează, apoi se introduc în aparatul de mărit şi se copiază
la mărimea' dorită prin metoda directă. O precauţiune în
plus: pe planşeta de mărit, în rama destinată hîrtiei foto­
grafice, pe un carton de aceeaşi mărime şi pc aceeaşi ampla­
sare se vor marca cu un creion subţire unele repere ale ima­
ginii. Se copiază pc hîrtia fotografică - cc înlocuieşte acum
cartonul cu repere - astfel încît zonele luminate ale ima­
ginii să apară convenabil, cu detaliile corespunzătoare,
aceasta constituind prima expunere. Se scoate apoi „masca"
de pc negativ şi a doua expunere se face numai cu negativele
original. Se ridică hîrtia fotografică de pe planşeta de ex­
punere şi pentru potrivirea „coincidenţei", se utilizează din
nou cartonul cti repere. După cc s-a realizat această coinci­
denţă, se înlocuieşte din nou cartonul cu hîrtia fotografică
şi se stabileşte durata corectă a expunerii numai pentru
zonele luminate ale imaginii. Urmează apoi developarea şi
obţinerea imaginii finale. Succesul depinde de doi factori:
potrivirea riguroasă a celor două imagini şi stabilirea prin
probe a celor două durate de expunere.
O altă posibilitate pentru obţinerea unei astfel de ima­
gini este şi aceea ca la fotografierea iniţială să se ilumineze
suplimentar zonele din „umbră ", a mcliorînd deci iniţia I
contrastul. Se obţine astfel un clişeu în li mite norma Ic de
contrast, uşor reproductibil (aşa cum se procedează la fil­
mare), dar uneori dezavantajul este că se „falsifică" ambi­
anţa cadrului imaginii.
O altă variantă a copierii cu mască este şi în cazul unor
„subiecte" foarte contraste (de exemplu: o mireasă îmbră­
cată într-o rochie albă, lingă ginerele îmbrăcat în haine
negre), la care. în imagine nu vor putea apărea detaliile în
alb ale rochiei; astfel, în aceste zone imaginea este plată,
întrucît negativul este foarte dens. Remediul este de a uti­
liza o „mască luminoasă", care să mărească contrastul nu­
mai în aceste zone. Iată cum se realizează această mască:

19
 Se cop ia ză „contact " un dia pozit i v de pe cl işeul origina l ,
c u o expunere lungă şi developat viguros (procesul chi mic
fi ind foarte energic), del i bera t , pentru a se� închide complet
zonele u mbrite a le subiectului şi a se evidenţia un contrast
convenab i l în zonele luminoase . Do pe acest dia pozitiv se
cop ia ză „contact " un negativ - „masca luminoasă " - (fig.
55) , care fiind expus corect pentru zonele luminoase, va fi
comp let transparent în zonele umbrite. Bineînţeles că fil mul
p entru mască trebuie să fie de marc contrast . Masca şi c l i ­
şeul origina l s e suprapun astfel încît s ă coincidă şi s e fixează
ca a tare, fiind puse a poi în a paratul de mărit , copiindu-se
optic la scara dorită. Imaginea pozitivă va reda cu acura ­
teţă atît deta l i i l e în zonele umbri te cît şi zonele luminoase.
O simplificare este atunci cînd se uti l i zează pentru „masca
l uminoasă " o pel iculă reversibilă, pc care să se cop ieze con­
tact clişeul origina l . Durata de expunere trebuie să fie sufi­
cient de lungă şi developarea viguroasă , ca să iasă masca
cît mai contrast ; în felul acesta , masca va fi ma i transparentă
în zonele u mbri te. în cont inuare, se procedează aşa cum s-a
menţionat anterior.
În cazul unor „subiecte " i mobi le, „masca l uminoasă " se
poate rea liza şi „direct " la fotografiere . Se face un cl işeu
pc o e mulsie normală, cu un t i mp de expunere pentru zonele
u mbrite, rezultînd un negativ moale, fi ind deci developat
ca a tare . Un al doi lea clişeu se rea l izează p e o emulsie con­
trast , cu un ti mp de expunere determinat pentru zonele lu­
minoase. Cele două clişee se supra pun încM: să coinci dă şi se
cop iază deodată prin a paratul de mărit, obţinîndu-se un
pozitiv la scara dorită.
O a ltă utilizare a metodei indirecte este şi la copierea în
alb-negru, pc hîrtie, pornind de la un material color , fie
negativ, fie diapozi t i v . Problema nu va fi corect rezolvată
decît uti l i zînd p entru pozit i v un materia l fotosensibil pan­
cromatic, dacă se intenţionează a se obţine o transpunere
corespunzătoare în tonuri de cenuşiu a culori lor . Astfel ,
„verdel e " din subiect , reprezentat p c negativul color prin
roşu-magenta , pe o hîrtic fotogra fică obişnuită, sensi bi lă
în zona spectra lă a a lbastrul u i , va reda culoarea verde prin
cenuşi u deschis, ceea cc nu este corect în raport cu l umino­
zitatea verdelui pentru vederea umană. Chiar şi în cazul

20
Fig. 55. Pentru a se obţine
in1aginea corectă din plan­
şa I, a (!N ECHILIBRU),
s-a întrebuinţat procedeul
cu două expuneri �i o
mască luminoasă, fiindcă
altfel imaginile sînt neco­
respunzătoare, aşa cum se
vede în cele două cazuri.

:n
 utilizării unei hîrtii fotografice speciale - pancromatice -
este necesar a se face uncie corecţii pentru a se ajunge la re­
zultato bune, aşa că din principiu nu este recomandabil a se
face copii alb-negru pc hîrtie de pe negative color. Dacă to­
tuşi, din anumite motive, este necesar a se face, atunci uti-
_ Jizînd variantele procedeului indirect, prin modificarea to­
nalităţilor în cenuşiu, se· pot obţine uncie rezultate mai a­
propiate de realitate.
În cazul copierii pc hîrtic, în alb-negru, a unui <;liapozitiv
color, sînt trei soluţii:
- utilizarea unei hîrtii fotografice speciale-:--- rcversi­
. bilă - cu aceleaşi rezerve ca şi în cazul negativului color,
de a nu se obţine o redare corectă în cenuşiu, a culorilor su­
biectului;
- realizarea unui negativ alb-negru intermediar, în ge­
neral de format mai marc decît diapozitivul, pc material
sensibil pancromatic, cu o gradaţie moale şi de granulaţie
fină. Negativul se copiază apoi în mod obişnuit, prin metoda
directă, ca orice negativ a Ib-negru. O remarcă: diapozitivul
se montează în aparatul de mărit cu emulsia către sursa de
lumină, astfel ca imaginea să apară normal pc negativ şi
deci ncîntoarsă stînga-drcapta pc pozitiv. Redarea culorilor
în tonuri de cenuşiu prin acest procedeu este corectă;
- realizarea unei măşti şi a unui negativ intermediar,
atunci cînd diapozitivul prezintă o gamă largă de lumino­
zităţi, care nu poate fi reprodusă direct pc negativul alb­
negru intermediar. Această metodă, mult mai laborioasă
şi lungă, nu este decît o variantă a precedentei. Realizarea
măştii de contrast sau de lumină, după caz, se face aşa cum
s-a indicat anterior, ca dealtfel şi copierea finală pc hîrtie
alb-negru.
Sigur că în cele menţionate s-au indicat numai principial
modalităţile de lucru, urmînd ca parametrii efectivi să fie
stabiliţi şi în funcţie de caracteristicile materialelor foto­
sensibile utilizate, precum şi de procesele chimice ulterioare.
O practică prealabilă a celor cc vor folosi metoda indirectă
este necesară, fiindcă experienţa proprie este hotărîtoare
în obţinerea succesului. Metoda. ·indirectă, cu toate varian­
tele sall', este indicată în copierea unui clişeu care prin pro-
'

22
cedeele cpimice menţionate nu ar putea fi ameliorat pentru
a furniza o copie pozitivă corespunzătoare. De asemenea,
procedeul cu măşti poate conduco la obţinerea unor „efecte"
speciale, dup� modalităţile utilizate şi fantezia celui care
le utilizează. Dintre aceste efecte menţionăm cîteva: efectul
de pseudorelief, stilizarea grafică a imaginii, izohelic si'
�
a !tele.
După cum se ştie, expunerea este funcţie de o seric de
parametri, şi anume:
1 -intensitatea şi componenţa spectrală a luminii dată
de aparatul de mărit;
2-densitatea clişeului cc se copiază;
3-raportul de mărire sau respectiv distanţa dintre
obiectivul aparatului de mărit şi planşeta de proiecţie;
4-scnsibilitatca hîrtiei fotografice care se foloseşte;
5-modul de developare a imaginii pozitive (tempera­
tură, durată, felul revelatorului);
6-caracterul subiectului din punct de vedere a I repro­
ducerii plastice;
7 - durata de iluminare.
Variaţia fiecăruia dintre aceştia conduce la diferite efecte
asupra imaginii pozitive, dar cum la copiere, în general, so
menţin invariabili parametrii 2 la 6, se caută să se determine
mărimea celor doi rămaşi, l şi 7. Dacă şi parametrului I i
se atribuie o anumită mărime (avînd fixă puterea electrică
a becului şi aleasă deschiderea diafragmei obiectivului),
rămînc de determinat numai parametrul 7, durata iluminării,
care so poate face prin mai multe metodo.
Problema duratei de iluminare în cazul copierii optice
prin intermediul aparatului de mărit, ca şi în cazul copierii
prin contact, se poate rezolva prin intermediul probei de
expunere fiind considerată metodă empirică, aşa cum s-a
arătat la copierea prin contact. O altă variantă a metodei
empirice care se bazează pc variaţia densităţii negativului
este aceea a utilizării unui clişeu-test, realizat special cu rol
do mască, cuprinzînd zone transparento de cenuşiu, cu den­
sităţi cunoscute, cc diferă succesiv ele la una la alta, de

23
exemplu cu 50%1). Ast fel, cunoscînd progresia densităţilor,
putem calcula comparativ durata expunerii. Clişeul-test se
ptllle fie în contact cu clişeul pentru mărit, direct în apa­
ratul de mărit, fie pe hîrtia fotografică şi se face o singură
expunere, de o durată mai lungă, obţinîndu-se banda de
expunere (fig. 56).
Cliseul-test utilizat pentru exemplifi ca re , considerăm că
are 6 zone şi anume:

Zona II I III I IV I V I VI

Densitate (D) 0, 1 5 0,30 0,45 0,60 0,75 0,90

Opacitate (O) 1,4 2 2,8 4 5,6 8

După developare şi fixare so examinează proba de expu­

nere şi se stabileşte zona ccn mai convenabilă din punct de
vedere al ionalităţii, găsindu-se de exemplu zona IV, co­
res punzîn d la o densitate (D) de 0,60. Op aci tatea (O), care
se poate şi calcula (log. O D), este deci 4, d eci lăsînd să
=

treacă numai 1/4 din lumina incidentă; durata corectă de

expunere va fi de 4 ori mai marr, atunci cînd clişeul-test
va lipsi. Apoi trebuie să se stabilească cchivalrnia dintre
lumina incidentă şi durata de Pxpuncre. Cum durata ma­
ximă aleasă pc:ntru determinarea expunerii a fost de exemplu
de 60 s, înseamnă că aceasta trebuie împărţită cu 4, c e e a ce
60
face - = 15s.
4
Av anta ju l acestei variante este că printr-o singură expu­
nere de durată mai lungă se determină durata corectă. La

1) Se poate realiza prin fotografierea unei scări cenuşii, la care zo-

11ele succesive diferă cu 50% . Scara cenuşie pe hîrtie fotografică (cu bro­
mură) se face expunîndu-se succesiv la sursă constantă de lumină (de
exemplu bec de 1 5 w la 1 m), porţiuni egale, cu durate proporţionale cu
numerele: l, 2, 4, 8, 16 etc., developîndu-se în:
- clorură de paramidofenol • 7,25 g
- sulfit de sodiu anhidru • • 50 g
- carbonat de sodiu anhidru 50 g
- apă pînă la • . • . . • • • 1 OOO cm3

24
Fig. 56. Bandă de expunere realizată cu un clişeu test cu 6 zone, apli­
cat direct pe hîrtia fotografică; expunerea maximă 60 secunde, durată
60
corectă - = 15 s.
4
 •

această metodă, „banda de zone" trebuie astfel aleasă de rea­

lizat în cadrul imaginii, încît să cuprindă, ca supraf�ţă,
detaliile cele mai importante ale imaginii, ceea cc nu este
întotdeauna posibil. În schimb, la metoda empirică, prin
variaţia duratei de expunere ·fiecărei zono, aşa cum s-a des­
cris la copierea. prin contact, se pot face probe în acelaşi
loc al suprafeţei imaginii, prin mutarea benzii do hîrtie foto­
grafieă, prin intrmcdiul unei măşti do carton negru, după
cum se vede în fig. 51.
O altă metodă pentru determinarea duratei expunerii
este şi metoda sensiţometrică, aceasta însă necesitînd un
aparat special de măsurare numit „dcnsitomotru optic",
astfel că este mai puţin la îndemînă. Este metoda cca mai
obiectivă, întrucît aprqcicrea densităţii negativului se face
c_:omp
. arativ cu un etalon şi nu după „ochi", ca în alte metode.
In plus, prin însuşi principiul ci, se poate determina durata
de expunere în orice zonă, cît do mică, a negativului. Princi­
piul este de a egaliza din punct de vodere al strălucirii două
zone, una prin intermediul negativului şi alta adusă la egali­
zare cu prima, prin intermediul unei surso do lumină, avînd
interpus, în calea fasciculului luminos, o pană optică de
sticlă cunoscută sub numele do clinul lui Goldberg1). Odată
egalizarea realizată pc o scală gradată solidară panei, se
citeşte densitatea' măsurată a zonei negativului. Făcîndu-sc
două măsurări în două zone extremo ca dl·nsităţi ale negati­
vului, se poate determina şi gradul de contrast. Prin refe­
rinţă cu un alt negativ cunoscut, do la caro s-a obţinut o
copie pozitivă bună pc hîrtie fotografică utilizată, în con-·
diţii analoago, se va calcula durata expunerii pentru nega­
tivul respectiv (fig. 57).
De o utilizare mai usoară este determinarea duratei do
expunere cu „integratorul electronic" realizat conform prin­
cipiului următor: o celulă fotoelectrică primeşte lumina
cc a trecut prin opacitatea negativului, pc care o transformă
în curent electric a cărui intensitate este proporţională mai
mult sau mai puţin cu cantitatea de lumină primită (în loc
de celulă fotoelectrică, poate fi montată şi o fotorczistcnţă,

1) Clinul de sticlă Goldberg are de la un cap la altul o creştere con­

'
tinuă, progresivă, de tonalităţi în cenuşiu, constituind constanta clinului.

26
Fig. 57. Densitometru pentru aparatul de mă­
rit. Fasciculul luminos' de la sursa luminoasă
a aparatului de mărit este interceptat în parte
pe o suprafaţă albă. Laborantul, avînd privirea
laterală, vede, în acelaşi timp, prin fereastra
densitometrului, şi a doua suprafaţă alb� de
referinţă, care este luminată· de o altă sursă
luminoasă, avînd interpusă o pană Goldberg.
Deplasarea penei permite egalizarea iluminării
celor două suprafeţe albe, iar pe o scală gra-.
dată solidară cu deplasarea penei se poate citi
durata expunerii în raport cu sensibilitatea
hîrtiei fotografice.
I- sursa luminoasă a aparatului de mărit; 2 - ecran; 3 - fereastra densito­
metrulul; 4 - ecran de rcferinjă; 6 - pana Goldberg; 6 - sursa de lumină a
densltometrului; 7 - punct de privire.

cu modifica rea corespunzătoa re a circuitului electric). Cu­

rentul astfel debita t este utilizat pentru încărca rea unui
condensator electric. Cînd tensiunea curentului la bornele
condensa torului a tinge o anumită va loa re, care p oa te fi
reglată în funcţie <le sensibilita tea genera lă a hîrtiei foto­
grafice folosite, astfel încît dura ta de expunere să fie corectă,
p rin intermediul uhor circuite electronice corespunzătoa re,
se stinge automa t lumina apa ra tului de mărit (sau de cop ia t).
Evident că o eta lona re p realabilă a integra torului electronic
cu hîrtia fotografică este necesară, pentru a se obţ ine bune
rezulta te. Deza vantajul p rincipa l a l acestui integra tor este
că la clişeele de mare contrast, dura ta de expunere determi­
nată de integra tor, este o medie a opacităţii clişeului, ceea
co nu va corespunde pentru zonele foa rte opace la unele
clişee sau pentru zonele p rea transparente la a Itele. La p ri mele
va fi o subexpunere, în timp ce la ultimele va fi o supraex­
punere. Intervenţia la borantului în aceste cazuri este nece­
sa ră (fig. 58).
O va riantă ma i la îndemînă este aceea a utiliză rii , în
locul integra torului electronic, a unui exponometru fotoe­
lectric obi şnuit, ca re dă însă numa i indica ţii asup ra duratei
d e expunere, urmînd ca laborantul să rea lizeze manua l ex­
punerea . Uncie exponometre au chia r un adaptor special
p entru asemenea uti liza re. în funcţie de sensibili ta tea hîr­
tici şi a para metrilor de developa re, se va face o corelare

27
 ·'
. :�

Fig. 58. Integrator electronic cu sondă care!măsoară

lumina reflectată.

între indicaţiile ex po nom e tru lui şi duratele efective de ex­

punere, a vîndu-s o în vedere co nsider e ntele m en ţio na te pen­
tru det ermi na rea expunerii (fig. 59).
Diafragma pentru expunere, se recomandă a se închide
cu 1-3 d ivizi uni (dar n u mai mult d e 1/11) îna inte de a so
trece l a realizarea duratei d e expu ner e , aşa cum s-a indica t
anterior . Se ştie că emulsiile pozitive, în genera l, nu respectă
rig uro s legea r e ci pr ocit ăţii , 2stfcl rezultatul o bţi nut cu du­
rată do ex p u nere do 1 s şi d idragm ă 1 :4, nu este i d enti c
cu cel obţ i nu t cu dura tă do expunere de _64 s şi diafrngmă
1 :32, datorită dcctului Schwar zschild1). In pra ctică, se va
m e nţi ne aceeaşi diafragmă şi Ia probe şi l a expunerea defi­
niti vă, varii ndu -s e numai durata do expunere.

Fig. 59. Adaptor pentru exponometru obişnuit.

1) Karl Schwarzschild (1873-1916), astronom german.

28
 Metoda determinări i durat ei de expunere cu integrat orul
se aplică cu succes p entru ma joritat ea cli şeelor norma le,
înlesnind un rit m de lucru mult ma i ma re decît oricare d intre
cclela te două metode.
Odat ă stabili t ă durata expuneri i pentru un anumit ra ­
p ort de mărire (în cazul de fa ţ ă 2), pentru trecerea la un a l t
rap ort, meţinîndu-se constanţi t oţ i cei la lţi para metrii, du­
rata expuneri i se p oate obţine p rin multip l ica re cu coeficien­
tul d in ta bel. Dacă se p orneşt e cu un a lt ra p ort decît 2, coefi­
c i entul căutat rezultă din împ ărţirea coeficientului dorit
cu cel de p orni re.

I
Raportul de mărire
Felul
i l uminării
2x 12.sxl 3x 13.sxl 4x 14,sx\ Sx I Gx I ax i 1oxj 12x i 14x j 1Gx

..,
14
-o Condensor şi 1 1,4 1,8 2,4 3 3,5 4,2 5,6 9 19 25 30
....
·- Q) bec normale
-
c ""
·u
Q) c
·-
- - - - - - - - - - - - -

·-
E ·
QJ ::l
Condensor şi I 1,5 2,3 3 4 5 6 9 16 25 36 50 65
a= geam opal

De exemplu:
Coeficient de mărire 3,5 x --;. 2,4
Coeficient de mărire 8 x --;. 9
9 -
Coeficientul căutat este 3 , 75 =

2,4

În scopul uşurării stabilirii ra portului de mame în ra­

p ort de mărirea liniară a laturi i pozitivului sau invers, în
ta belul de la paginile 30 şi 31 sînt redat e acest e dat e în
funcţie şi de distanţa foca lă a opticii aparatului de mărit.
Expunerea , ca şi în cazul fotografierii, are o latitudine
oarecare, a dmiţ înd o durată ma ximă ca şi o durată minimă
de expunere, în funcţie de natura hîrt iei fot ografice, ca şi
d e m odul de devel opa re. Durata developări i poate astfel fi
m odificat ă în funcţie do durata ma xi m ă sau minimă de ex­
punere, interva lul dintre cele d ouă durat e caracterizînd şi o
latitudine de developare a hîrt iei fotografice utilizate. în
felul acesta se poa t e a dapta o durată minimă de expunere
şi o dura t ă max im ă de revelare, metoda indicată p entru

29
w
o Raportul l ln i ar de mărire
Distanta locală
a obiectivului,
mm 2x x 4x Sx 6x 7x ax 9x I Ox I Sx 20x
I 3 I I I I I I I I I
D 15 20 25 30 35 40 45 50 55 80 105
50
d 7,5 6,2 6,2 6 5,8 5,7 5,6 5,5 5,5 5,3 2,5
-- -- -- -- -- -- --

D 18 24 30 36 42 47 54 60 66 96 126
60
d 8 7,5 7,2 7 6,8 6,7 6,6 6,55 6,5 6,4 6,3
-- -- -- -- -- -- -- --

D 21 28 35 42 49 56 63 70 77 1 12 1 47
70
d 10,5 9,3 8,7 8,4 8,2 8 7,9 7,8 7,7 7,4 7,3
-- -- -- -- -- -- --

D 20 32 40 48 56 64 72 80 88 1 28 1 68
80
d 12 1 0,6 10 9,6 9,3 9, 1 9 8,9 8,8 8,5 . 8,4
-- -- -- -- -- -- -- --

D 27 36 45 54 63 72 81 90 99 1 44 1 89
90
d 13 ,5 12 ! 1 ,2 10,8 10,5 10, 1 10, 1 10 9,9 9,6 9,4
-- -- -- -- -- -- -- --

D 30 40 50 60 70 80 90 1 00 1 10 1 60 210
100
d 15 13,3 1 2,2 12 1 1 ,7 1 1 ,4 1 1 ,3 11,I 11 10,6 10,5
-- -- -- -- -- -- --

D 36 48 60 72 84 96 1 08 120 1 32 192 254

120
d 18 IG 15 14,4 14 13,7 13,5 13,3 13,2 12,8 12,7
 Raportul l i niar de m�rir� ,
Distanta focală
a obiect ivului,
mm 2x 3x 4x 5x 6x 7x Bx 9x t Ox l5x 20x
I I I I I I I I I I
D 40,5 54 67,5 81 94,5 1 08 121 135 1 48 216 184
1 35
d 20,2 18 16,8 16,2 1 5, 7 1 5,4 1 5,2 15 14,8 1 4,4 14,2
-- -- -- -- -- --

D 45 60 75 90 105 20 135 1 50 165 210 315

1 50
d 22,5 20 19 18 1 7, 5 1 7, I 16,9 16,6 16,5 16 15,7
-- -- -- -- -- -- -- --

D 49,5 66 80 99 1 15,5 1 32 1 48 165 181 264 347

1 65
d 24,7 22 20,6 1 9,8 19,2 18,9 18,5 18,3 18, I 1 7,8 1 7,3
-- -- -- -- -- -- -- --

D 54 72 90 101 126 1 44 162 18 198 288 378

180
d 27 24 22,5 21,6 21 20,6 20,6 200 19,8 19,2 ·18;9
-- -- -- -- -- -- --

D 220 66 88 1 10 1 32 1 54 1 76 1 98 220 242 352 462

d 33 29,3 27,5 26,4 25,7 25, I 24,8 24,4 24,2 23,4 23, I
-- -- -- -- -- -- --

D 75 100 125 15) 1 57 200 225 250 275 400 525

250
d 37,5 '33, 3 31,3 30 29,2 27,6 28, I 27,8 27, 5 26,6 26,2

D = distanta din tre centrul opt ic al obiectivului şi i magine (mm).

w
....... d = distan(a d i n tre cenlrul optic al obiectivului şi c l işeu (mm) .

• '
 copierea în scrie', fiindcă scurtează globa I timpul de lucru,
developarea făcîndu-sc deodată. Latitudinea de expunere
est0 cu atît mai mică , cu cît hîrtia are gradaţia mai contrast.
în legătură cu variaţia raportului de mărire, se constată
că gradaţia hîrtiei fotografice pentru acelaşi c.Jişeu trebuie
să fie din cc în ce mai contrastă, cu cît raportul de mărire
Pste mai marc, pentru ca cele două pozitive de măriri dife­
rite să rezulte apropiate ca gamă de tonalităţi de cenuşiu.
Astfel, dacă pentru o mărire, do cxmplu de 1 8-24 cm, este
necesară o hîrtic normală, pentru acelaşi clişeu cu aceeaşi
sursă de iluminare, pentru o mărire de 50 X 60 cm să fie
necesară o hîrtic contrast . Este o consecinţă a propagării
luminii po suprafaţa imaginii.
Expunerea trebuie să ţină cont şi de ambianţa luminoasă
a imaginii, ca şi de caracterul subiectului, pentru a se da
interpretarea dorită imaginii pozitive. Spre exemplu , la
imagini de noa ptc se va prefera o copie mai contrastă decît
în cazul unei imagini de zi, în care perceperea fineţei ddali­
ilor trebuie să fie precumpănitoare.
Odată stabiliţi parametrii de lucru se scoate din amba­
lajul protector la lumină (mai bine dintr-o cutie cu aceeaşi
calitate de etanşeitate Ia lumină) numai hîrtia fotografică
pentru imaginea care se lucrează imediat, şi nu mai mult<�
hîrtii. Tăierea hîrtici fotografice să so facă cu o foarfecă şi
nu prin îndoire şi rupere, fi indcă astfel so strică marginile
·emulsiilor la aceste linii de rupere.
Potrivirea hîrtiei fotografice în ramă so face avînd filtrul
:roşu în faţa obiectivului aparatului de mărit s2u avînd
.aprins becul roşu din cutia de lumină a a paratului de copiat.
Manipularea hîrtiei fotografice trebuie să se facă cu toată
grija, cu mîinilc perfect curate şi netranspirate sau umezite,
fiindcă altfel vor apărea defecţiuni pc pozitiv. Evident că
pentru a nu so expune hîrtia „pe dosul ci", trebuie să se re­
cunoască care este faţa cu emulsie, ceea cc nu este o dificultate
la cele cu suprafeţe lucioase. în schimb, Ia hîrtiilc mate,
rccunoastcrca este uneori mai dificilă. Trebuie remarcat
că foile d e hîrtie prczinţă o uşoară curbură. În partea concavă
este faţa cu emulsie. In cazul suprafeţelor mari de hîrtie,
uneori această curbură nu mai este evidentă si atunci se va
'
constata că, umezind hîrtia la un colţ, suprafa ţa pc care alu­
necă mai uşor degetul, este suprafaţa cu emulsie.

32
 în cazul executări i ma i multor copii de pc ace laşi clişeu,
se recomandă ca mai întîi să fi e t oate expuse şi a p oi să se
p rocedeze la developa rea lor. Nu este indicată executa rea
concomitentă a celor d ouă opera ţ i i , decît numai unor la bo­
ranţ i experi menta ţi, da r şi a tunci este aproap e s i gur că nu
toate p ozitivele vor a vea aceeaşi t om litate, datorită varia­
ţ i ei pa ra metti lur de dpvelopare.
Urmează expunerea p ropriu-zisă, în ca re t i mp a pa ratul
de mărit sa u copiat nu trebuie -să fie sup us nici unei vi bra ţii ,
fi indcă în caz contra r orice mişca re a r dăup.a cla rităţii i ma ­
"ginii p·ozitive.
odată făcută expunerea , încep e procesul de prelucrare
chimică cc comp ortă următoa rele : developa re, (ba ia de)
oprire, spălare intermediară , fixa re, (ba ia de) întă ri re şi
spăla rea fina lă, a le că ror p rinci p i i c h i m i co au fost menţi o­
na te anterior (fi g. 60) . O recomanda re pentru· t oa t e tăvile
şi reci pientele chimica lel or şi soluţi i lor : odată destinate
de exemplu opera ţii lor de revela re, nu se vor utiliza a ltă
dată pent ru fixa re chia r dacă sînt bine spălate, fiindcă a r

Fig. 60 . Schema procesului d e prelucrare chimică.

 putea duce totuşi la a lterări nedorite şi cu efecte nefaste
asupra proceselor chimice . De aceea este bine ca de la început
să fie marca te sau să fie de cul ori d iferite şi utiliza te ca a ­
tare tot timpul .
Hîrtia impresionată trebuie introdusă în tava cu reve­
la tor astfel încît întrea ga sup ra fa ţă a emulsiei să se ude
deoda tă . Se recomandă să fie introdusă cu faţa în jo� şi a p oi
după 1 0- 1 5 secunde, să fie întoarsă pentru a se urmări
evoluţia a pariţiei ima ginii. Ca procesul de revelare să fie
cit ma i uniform, trebuie ca soluţia de developare să fie în
mişcare a gitîndu-se deci în mod lent ta va , dar soluţia tre­
buie să acopere tot timpul integra l hîrtia fotografică.
în caz contrar, „cîmpurile negre " a l e ima ginii a par ma i
negre sau ma i puţin negre, în funcţie de mărimea suprafeţei
lor, şi anume cele mici se înnegresc ma i intens ca cele mari.
Acest fenomen este da tora t epuizării inegale a revela torului
în stra tul emul siei din aceste locuri. în mijlocul cîmpurilor
mari negre, revelat orul epuiza t nu se înl ocuieşte a tît de re­
pede ca la margini sau ca la cîmpurile mici, din cîmpurile
ma i puţin expuse, deci nedense. Este efectul de margini,
cunoscut sub denumirea de efectul Eberhard1). Ma i evi dent
la hîrtiile cu stra t ma i gros de emulsie dccît la cele cu stra t
subţire, efectul creşte în cazul soluţiil or de devel opa re ma i
d ilua te şi se d i m i nuea ză cu cit dura ta revelă rii creşte.
O a l t ă constafa re d i n timpul developării este şi aceea că
emulsi i lu nL·scns i b i l c la lumina roşie, după ce au fost i mpre­
siona te în mod norma I la a paratul do copiat sau mărit, fiind
expuse în continuare la această lumină roşie, suferă totuşi
o slă b i r{· a i ma g i n i i l a tv n t e , cu a tît m a i mare cu cît i mpro­
sioI12 rea i n i ţ i a l ă a fost ma i puternică . Este efectul Hcrschel2),
care producl' în pri mul rînd o micşorare a contra stului , mcr­
gînd unl'ori p înă la distrugerea ima gini i la tente. Se în t re ­
buinţea ză p1·nt ru m i c şo ra re a contrastul ui , a tunci cînd nu
se d i sp u n!' d l' hîrt i L· fotogra f i c ă cu gra dul de contrast necesar
cl i şPul u i . Esl1· s u f i c i 1·nt ca , d u p ă i m p rl'siona rc şi îna inte de
dcvl' lo p ; m � . să s1· 1 · x pună pL'nl ru un a n um i t ti mp la l umina
roşi e ; L·S(l' un p roc1·d,·u l o t uşi d i fi c i l de a p l i ca t.

1) Gustav Eberhard ( 1 867-19??), astrofizician german.

2) J ohn Friedrich William Herschel ( 1 792-1871), astronom englez.

04
 Dacă se tra tează hîrtia fotografică cu o soluţie de iodură
de potasiu (concentra ţ ie 1/10 OOO) , sau aceasta se găseşte în
componenţa unei soluţii de developare, se consta tă că se
scurtează durata a pariţiei ima gi nii, dar timpul total de
developare rămîne acelaşi. Efectul acesta , numit La iner1),
produce şi o mărire a coeficientulu i lui Watkins.
Efectul cu numele Sterry se utilizează pentru îndulcirea
contrastului unei e mulsii fotogra fice cu bromură de argint,
aceasta introducîndu-se pentru circa 60 s, îna inte de deve­
lopare, într-o soluţie de 2% pînă la I % de b icroma t de po­
tasiu, fără spălare în apă, şi a po i în soluţia de developare.
Se micşorează contrastul prin înnegrirea ma i puţin a zonelor
umbrite . Deşi este un procedeu utilizabil în specia l pentru
nega tive, se poa te folosi şi în procesul pozitiv.
În general, dacă a pariţia ima gi ni i se face simţită între
1 0 şi 40 secunde, şi dacă după circa 2 minute ima ginea nu
se ma i înnegreşte în acelaşi ritm, se poa te considera că ex­
punerea a fost corectă şi concorda ntă cu soluţia de revela tor
şi cu tempera tura acestuia (18-20°C). Durata revelării co­
recte, pînă la a pariţia voa lului, poate fi determina tă de coe­
ficientul 6-10 a l metodei Wa tkins, care se bazează pe ra ­
portul, a proa pe consta nt, între dura ta totală de developare
şi dura ta de a pariţie a i ma ginii pentru un a nu mit revelator,
fn condiţii corecte de lucru.
Urmărind procesul revelării, se consta tă că hîrti i le cu
emulsie cu clorură (într-un revela tor energic) a jung mai re­
pede la contrastul optim al i ma gini i decît cele cu clorobro­
mură, care se situează totuşi înaintea celor cu bromură de
argint.
Pentru a se· developa simulta n ma i multe imagini (de
format pînă la 9 X l 2 cm), se ţ in acestea cu mîna stingă,
aşezate sub formă de evanta i (ca şi cărţile de joc) şi se intro­
duc rap id, cu mîna dreaptă , una după a lta , în revela tor
prima fi ind însemnată la un colţ (pe dos) . I ntroducerea se
face aşa cum s-a menţionat a nterior . Apoi se întorc cu faţa
în sus, una după a lta , încep înd cu cea însemna tă, în aceeaşi
ordi ne în care au fost introduse . Cînd toa te au fost întoarse,
evident că prima va fi tot la fund. Se procedează în conti -

1 Alexander Lainer ( 1 858�1923)1 chimist austriac.

nuarc, de mai multe ori , tot aşa (fără a mai fi întoarse) ,
menţinîndu-se a ceeaşi ordine, pînă la terminarea revelării ,
cînd se scot din tavă, începînd cu pri ma , şi se introduc rapid
în ba ia de oprire. Durata developării se scurtează, iar i ma ­
ginile vor f i corect developa te.
Pentru a se developa o i magin::i de forma t 1mre şi a se
uti l i za o cantitate mini mă de revela tor, se procedează a stfel :
pe fundul tăvii de revelare, tavă a cărei latură max i mă tre­
buie să fie cel puţin de a ceeaşi mări me ca latura mică a i ma ­
ginii , se loarnă revelator, în caro s-a i ntrodus o soluţie de
înmuiere, pînă a coperă com p l d fundul tăvii , într-un strat
de 5-6 mm a dîncimo. în l i psa agentului de înmuiere, i ma ­
ginea se va uda în prea lab i l cu a p ă , dar revelarea va dura
ma i mul t .
I maginea ţinîndu-sc c u a mbele mîini de laturi l e scurte,
se bombează şi se introduce în tava cu revelator, astfel ca
revelarea să înceapă în a ceastă zonă . Prin mutarea acestei
părţi bombate de la un capăt la a ltul a l i maginii , revelarea
se face uniform pe toată suprafaţa ei ; este o operaţie care
ecre o anumită îndomînare. Valora ţii l e tona le a le i maginii
- între anumite li mite - pot fi modi ficate astfel : chiar în
ti mpul revelării i maginea so întinde pe un p lan orizonta l
(gea m gros de proforinţă) şi c u un ta mpon de vată udat în
apă (ma i bin<:J sub jet de apă) se spa l ă i m:i.ginJa şi a poi cu un
a lt ta mpon de va tă, muiat în prea lab i l în so luţie concen­
trată de revelator şi încă lzită (circa 30°C) , se freacă uşor
părţ i l e care nu au „1 păru t " suficient do bino, pînă se ajunge
la tona l itatea dorită. Pcntru uniformizarea a cestei „corecţii u

a duse i magini i , t rebui e ca pc întnaga i m 1gine să fie reluată

revelarea , a �<t cu m s-a arătat ini ţia l . Operaţia ecre o anumită
practică , trebui nd făcută cu m ue repezici une p cmtru a nu
se risca a p 1 ria ţ i 1 vo i lului d o oxi d 1 ro . R iscul acosta se poa te
.

micşora , u t i l i zînd un ren l J tor m 1 i greu o xidJ.b i l , care su­

portă a fi d i luat , de exemp lu cu glicin. După develop:i.re,
revelatorul se aruncă . O sol uţie este şi aceea a revelării cu
ajutorul unui „spray". R cls t u l op .:ira ţii lor d::l l u cr u SJ continuă
a poi obişnuit .
Cînd revela torul , după o anumită uti lizare, nu m a i deve­
lopează corect , în a fa ră de inevita bi la oxida re, însea mnă
că s-a produs epuizarea lui, din două cauze :
.
36
 •
- în cursul reducerii sărurilor de argint în argint me-
ta lic, se formează o cantitate notabilă de bromură de sodiu
sau de p otasiu care, pc măsură cc creşte, sca de act i vitatea
reducătoare a soluţiei ; .
- componenţi i activi a i revelat orului, care se transformă
din punct de vedere chimic în substanţe nt>acti vc, descresc
oda tă cu procesele de developate, pînă la l i"mita epuizării
practice a revelat orului.
în unele cazuri , so p oate modifica contrastul hîrtiei foto­
grafice, pentru a se acorda ma i bine gradului de contrast a l
clişeului, prin developa rea în d ouă băi : una cu acţiune ener­
gică de contrast şi din contra , a lta cu acţiune moa le. Deve­
loparea are loc cînd într-o ba i e, cînd în a lta , după cum in­
d ică controlul vizual a l developări i , dar nu mai înainte de
a se face probele necesare de lucru, asupra duratei de reve­
lare, care este în funcţie do mai multi factori , între care şi
de durata hîrti ei . Uneori riscul a pariţil'i v oa lului de oxidare
este mare I
Aprecierea vizua lă a sfîrşi tului re velării convine în g�­
neral cînd se developează i ma gine cu i ma gine, în t i mp . CP
metoda Watkins este proprie developărilor si multane în
mare scrie. Ca şi la durata de expunere, există şi la develo­
parea corectă o du.rată minimă şi una max i mă de revelare.
Dura ta minimă este aceea în care i ma ginea a junge la t onuri
cenuşii acceptabilo (negru nesaturat ), în timp ce aceea ma ­
x i mă este atunci cînd în cîmp urile a lbe a le i maginii încep e
s ă a pară voalul (îngălbenire ş i a lb-murdar). Intervalul care
separă cele două extreme consti tuie lat itudinea do revelare .
Această latitudine variază de la un fel de emulsie la a ltul,
astfel la cele cu clorobromură şi gradaţie m oa le, a junge la
va loarea de I :4.
S-a remarcat că la fiecare dura tă de developare corectă
corespunde o anumită i luminare, care este cu a tît mai scurtă
cu cît durata de revelare este mai lungă (în anumi te lim i te).
Produsul color d ouă durate (a expunerii şi a developării)
este practic a proape constant . De exemplu, în tabel se redau
p entru un anumit sort de hîrtie aceste va lori , la care pro­
dusul este egal cu 3 OOO.

37
 Dura ta tn secunde a :

expunerii revelării

24 1 25
20 1 50
18 167
16 187
14 214
12 250

Latitudinea do developare permite deci compensarea onor

durate de expunere neega le pe aceeaşi i magine, ceea ce oferă
posibilitatea unor interpretări plastice subiective.
în cadrul produsului constant şi al latitudinii de develo­
pare, cînd durata este ma ximă, vor apărea detal i i nete în
wne luminoase şi umbre relativ uşoare, în t i mp ce la durată
mini mă, umbrele sînt viguroase iar deta liile în zonele lumi­
noase sînt abia vizibile.
în orice caz este difici l de a defini care este aspectul unei
i magini corecte ce poate fi apreciată de către toţi ca a tare"
Totuşi în lini i mari se pot a precia după următoarele :
- tona litatea genera lă să corespundă at mosferei de i lu­
minare a subiectului ;
- tona lităţile să fie saturate ca densitate, dar să nu fie
în extreme (foarte deschis, sau foarte închis) fără detal i i
p•!rceptibile ;
- echilibrarea va loraţ i i lor tonale să corespundă fie con­
trastului de la fotogra fiere a subiectului , fie modificării
acestuia după intenţia artistică a a utorului .
Cu 1 0- 1 5 secunde înaintea terminării developării, foto·
grafia se scoate din revelator şi, ţinîndu-se de un col ţ dea ­
supra tăvi i , se aşteaptă ca să p icure toată soluţia , în surplus,
de revelator, după care se continuă procesul de lucru. Se
Pconomiseşte astfel şi soluţie de developare şi nici nu se a l­
krează cu revelator baia următoare (cu apă sau cu soluţie
de oprire) .
Cu primul cleşte, fotografia se scoate din revelator şi se
introduce fie în tava cu baia de oprire după caz, fie în tava

38
cu baia cu apă de. spălar e interm ediară. Cleştele însă nu
trebuie să intre în baia de oprire sau spălare intcrmed iară,
fiindcă s-ar uda în a ceste băi şi, Ia viitoarea utiliza re, ar
produce fie a lterarea soluţiei de revelare cu soluţiP · a cidă
d in ba ia de oprire, fie ar d i l ua - o cu apa rămasă din ba ia de
spălare intermediară. Cleştele se r eaşează în a celaşi l oc pe
marginea tavci de revelare.
So recomandă do a introduce i ma ginea p ozi tivă în ba ia
de oprire, nu numa i a tunci cînd revela torul este energi c, iar
în timpul spălării interm ediare s-ar continua knt procesul
d evelopări i, ci şi pentru a menţine „a lbul " cît ma i cura t din
i magine în cazul oricărei revelări , cînd pozi tivul reţinînd
încă urme de revela tor, se p oa te _păta sau intări loca l, da că
este introdus direct în fixa tor. In plus, p oziti vul va a vea
şi o via ţă mai scurtă. În a cest mod, se recomandă ca ne­
cesar, mai mult docît la negative, ca p ozi ti vel e să fie in­
troduso în ba ia do oprire, care întrerup e net a cţiunea de de­
velopare, ma i a les dacă ba ia de fixare nu este şi de oprire.
Baia de oprire p oa te conţine o soluţie în apă de :
1 ,5 % a cid cl orhidric obisnuit, sau
2 , 5 % a cid a ceti c de so% , sau
4 , 5 % metabisulfi t de potasiu crista l iza t, sau
8% bisulfit de sodiu de 35° Baume .
Dura ta trecerii p ozitivelor prin această ba ie de oprire,
ca proces intermediar între developare şi fixare, p oa te fi
cuprinsă între 1 5 secunde şi nu mai mul t de 300 de secunde.
Totoda tă , baia de oprire scurtează şi dura ta de spălare în
a pă, îna inte de fi xare. Se va a vea în ved ere că, întocma i
ca şi ba ia d e developare, după o anumită uti l izare ş i baia
de oprire se epuizează, da torită a !ca I i i lor proveniţ i din
urmele de revela tor, care o neutra lizează, şi ca a tare trebuie
înl ocuită a tunci cînd p H sca d e sub 5,5.
Înainte de a fi introdusă în fixa tor, p ozitivul se va trece
printr-o bai e cu apă pentru spălare energică.
După dura ta prescrisă în a ceste băi, cu a l t cleşte, cel
de pe marginea tăvi i băi i do oprire sau spălare intermediară,
fotografia se scoate şi se introduce în ta va cu soluţia de fi­
xare, de preferinţă cu fa ţa în jos . Este totuşi indicat ca nici
a cest cleşte să nu se ude de soluţia de fixare, precauţiunea

39
nefiind însa i:l tît de riguroasă ca în cazul precedent. Cleştele
se a şază apoi la locul său, d e unde s-a 1 ua t .
în cazul în care nu s e ut ilizează ba ia de oprire, prin spă­
larea 1ntermcdiară obligatorie, se produce o încet inire foarte
marc a procesului de developare, îndepărtîndu-se în maro
parte p elicula de soluţie de revelare. Procesul de developam
este şi ma i încet ini t , dat orită tempera turi i ma i scăzut e a
apei de spălare (ci rca l4°C), decît a ccki de r('velare. O d ife­
renţă prea marc do temperatură p oate duce însă la reticularea
gela t inei. Apa din b3io trebui e mereu schimbată, pentru
a nu se produce o concentra re de revela t or. Baia de sp ălare
intermed iară a pozitivului va dura circa 5 minute, după
care so scoate şi se trece în ba ia de fixare.
Hîrtiile fotogra fice au emulsia fotosensibi lă ma i puţin
bogată în săruri d e argint şi strat ma i subţire drcît emulsiile
nega tivo, astfel că opera ţia de fixare este rapidă şi nu este
necesar ca soluţia do fixare să fie ma i concentrată de 20 %
·

de t iosulfit d o sodiu.
O bună conservare a pozi tivelor depinde efectiv do ope­
ra ţia de fixare, fi indcă - a şa cum s-a menţiona t - sărurile
de argint reziduale, sub acţiunea , în t imp, a luminii şi a
gazelor din a tmosferă, vor produce îngălbenirea imaginii .
Pozitivele se introduc în ba ia d e fixare unul cîte tmul,
cu emu lsia în jos şi a gitindu-se p eriodic in tavă, iar dacă
ba ia este proaspătă, durata va fi de circa 5 minute, la tempe­
ra tura de 1 6-22°C. rn · a lt e condi ţii (fixator deja utilizat,
temperatură ma i scăzută etc . ), durata d e fixare este ind icat ·
să fie a proape dublată, dar t otuşi o durată prea lungă pro­
duce o slăbire a ima ginii ma i a les la hîrtiilc cu clorură sau
clor6bromură . Însă, pc măsura uzării fixatorului, durata do
fixare se va mări progresiv p înă la limita menţ i onată .
Pentru a se fixa un număr ma i marc de p ozitive deodată
est e necesară o tavă corespunzător d e mare, care să p oată
conţ ine cantitatea suficientă d e soluţie d e fixare, astfel
încît p ozitivele să nu stea în „pachet ", ci să fie flotante ,
c a soluţia s ă circule între ele.
în genera l, capacitatea soluţiei d e fixare este ma i mare
dacă p ozitivele au trecut ma i înt îi printr- o b a ie de oprire,
dar t otuşi nu trebuie ajuns p înă la limita ei d e epuizare,
fiindcă o fixare insuficiL ntă duce la det eriorn rea rapidă a
 pozitivului . De asemenea , este greşită practica de a se lăsa
în ba ia de fixa re un număr ma re de pozit ive şi a se suplini.
lipsa lor de mişcare în soluţie print r-o sta ţ ionare ma i de
durată în ba ie, deoarece nici în acest caz nu se p roduce eli­
minarea totală a sărurilor de argint.
Pentru a economisi soluţia de fi xare şi a o utiliza totuşi
pînă la co mpleta epuiza re a ei, se va practica dubla fixare
astfel : poziti vele sînt trecute prin două băi succesive, prima
fiind deja uti lizată, în care însă rămîne cea mai mare parte·
d in sărurile de argint şi a doua cu soluţie de fixare proaspătă,
în care se dcsăvîrşeşte proccsul fixări i. Cînd pri·ma ba ie este
scoasă din uz, so înlocuicste cu soluţie d in cea de a doua ,
în ca re se toarnă· însă fixa tor nou . Este o p ractică deosebit
de efitace a acestui proces.
O recomandare importantă este şi aceea de a nu se fixa
pozitive în soluţie de fixare în care s-a fixa t deja un nega tiv:
cu emulsie cu bromoiodură de argint, fiindcă va putea pro­
duce p ătarea în ga lben a pozit ivelor .
Este b ine de a se face periodic controlul stării de epuizare
a băii de fixare, prin p icura rea într-o p robă !;le fixator (de
exemplu 25 cm3) de iodură d e potasiu 1 0 % (cîteva p icături}
şi, dacă a mestecul rămîne cla r, soluţia de fixare est e încă
bună de folosit. Dacă a pare un precip itat gălbui, fixatorul
este epuiza t şi trebuie arunca t sa u supus procesului de re­
cuperarea a rgintului.
I ma ginPa poziti vă stabilă, vizibilă pe hîrtie prin deve­
lopare şi fixa re, este constituită din a glo merări de argint
meta ! ic a proa p e pur, repartizate în gelat ina emulsiei a pro­
xima ti v în cant ita te de 2 g pe motru pătr2 t. Mărimea aglo­
merărilor d ep inde de compoziţia ini ţ ială a sărurilor d e argint.
inflm�nţînd tonul ima ginii.
In cazul în ca re nu s-a utilizat o ba ie de fixare tanantă.
(care, se şfic, nu se conservă bine) pmtru întărirea gela tinei.
dacă cond i ţ i i l e de lucru o cer (temperatură ridicată, gelatina
nu suportă o lustruire la cald etc.), se poa te face o ba ie de
întărire, ca re va împiedica desprinderea gelat inei de po
suport . Deşi ba ia d e întărire este proprie procesului nega tiv, .
se poa te utili za ş i în procesul pozitiv.
întărin'a făcută separa t prezintă a vanta jul că are un efect
mai bun asupra gela tine i. Pozitivul, îna inte de ba ia tanantă,,
se spa lă bine în apă şi a poi t i mp de cîteva minute se ţine la
întărit ; gra dul de întărire este cu a tît ma i marc cu cît durata
este ma i lungă .
�ălarea fina lă are ca scop înlăturarea din gelatină şi
din suport (hîiit'iijâ tiosulfatului de sodiu, ca şi a sărurilor
complexe de argint , remarcîndu-se că stabi litatea i maginii
dep inde în pri mul rînd de eli minarea completă a acestor
chimica le, care a ltfel, în t i m p , degradează i maginea . Spăla­
rea pozitivelor este mult ma i lungă decît cca a negativelor,
deoarece nu săruri le de argint solubile prezente în gelatină
condiţionează durata spălării , ci e l i minarea acestora din
hîrtia suportului, traversînd toate stra turi le. Î n practica
curentă se uti lizează două metode : spălare cu apă care se
schi mbă periodic în tăvile de spălare sau cu apă curentă
(cel ma i indica t , în sistem „cascadă ") (fig. 6 1 ) . Se remarcă
că, cu cît fixarea este mai bună, cu atît spălarea este mai
scurtă ; fixarea în două băi este deci indica tă si din acest
motiv. Î n genera l , spălarea în condi ţii norma le d e lucru, cu
a pă curentă , este bună dar totuşi trebuie avut în vedere că :
- o temperatură mai ridicată accelerează procesul spă­
lării ;
- o agitare ma i energică a a pei în tavă , de asemenea
scurtează timpul spălări i ;
- spălarea însă cu o apă „dulce" încetineşte procesul
spălării .

Fi g . 6 1 . Spălare în cascadă.
·

42
 în această situa ţ i e este totuş i greu a sta b i l i cu exa ctitate
durata spălării , aşa că cel ma i indicat este de a se face un
control chi mic. Fotogra fii l e sînt bine spălate, dacă · l uînd
din ultima tavă de spălare 1 0- 1 5 cm3 de a p ă peste care se
va turna cîteva picături din soluţia :
- permanganat de potasiu . • 1 g
- carbonat de sodiu anhidru . 2 g
- apă, pînă Ia . . . . . . • I OOO cm3
culoarea violet rămînc cel puţin un minut ; în caz de decolo­
rare ma i rapidă, se va continua spălarea . Î n practică, durata
spălării este cuprinsă între 30 şi 60 minute în apă cur entă.
Odată ce toate opera ţ i i l e „udo " au fost terminato, se
recomandă ca , după turnarea soluţii lor în recipientele de
păstrare, să se spele bine toate tăvile şi cleştii de lucru şi
să se usuce, numai aşa punîndu-sc la loc.
Uscarea şi lu.struirea fotogra fi i lor este opera ţia ce arc ca
scop el i minarea majorităţii a pei d0 spălare, care a i mpregnat
gelatina şi suportul (hîrtie) . Uscarea se poate face în trei
feluri : în aer liber, la căldură şi cu a lcoo l .
Uscarea î n aer l iber este procedeul c e l m a i indicat pentru
hîrti i le cu suprafa ţă mată sau semi mată . Fotogra fia fiind
pusă pe un gea m, ca să st oa dreaptă, cu o piele de căprioară
umedă, cu un burete sau cu o răzuitoare de cauciuc, se înlă­
tură excesul de apă ; de fapt nu se a ccelerează numai uscarea ,
dar se uniformizează procesul de uscare, ceea ce are ca efect
o curbare uniformă a fotografiei cînd este uscată. Apo i , foto­
grafii le agăţate de un col ţ se lasă la uscat , într-un loc ferit
de praf şi uscat . Î n ega lă măsură, în locul gc:a mului se poate
uti liza şi un cadru de l emn orizonta l ce susţine o p lasă de
sîrmă ga lvanizată pe care se aşază fotografii le . Uscarea este
cu atît mai rapidă, cu cît sînt satisfăcute condiţiile evaporării
a pei (temperatură ridicată, umiditate scăzută şi circulaţie
de aer) , dar totuşi durează 2-3 ore . După uscare, fotogra­
fiile se pot îndrepta , trăgîndu-le cu grijă peste muchia mesei
cu o mînă, iar cu cea laltă S'3 a pasă faţa fotografiei (iig. 62).
Opera ţia necesită oarecare îndemînarc, pentru a nu se pro­
duce crăpături sau cute.
De asemenea , uscarea se poate face întinzînd fotografiile
pe foi de sugativă şi fi ind lăsat ca apa să se evapore.

43
 Usca rea la ca Id este ma i
ra pidă, c u condi ţia c a gelatina
să fi fost supusă unui t rata­
ment de întări re . E mulsia cu
clorură de a rgint su portă mai
bine a cest p rocedeu decît cele
cu clorobromură sau bromură.
întări rea gelatinei se face fie·
cu o baie de fi xa re tanantă.
fie uti li zîndu-se o ba ie de întă­
ri re cu soluţie de 3% formoi
în apă (după spăla re). Pent ru
uzul a ma torilor, un uscător
electric este cel ma i indica t ,
Fig. 62. Netezirea fotografiei. fiindcă realizează usca rea în
5-6 minute . Uscătorul elect ric
est e constituit dintr-o suprafa ţă curbată ca ldă, p înă la c
tempe ratură de ma x i mum 80°C, pe ca re se a şază o p lacă me­
talică lust ruită (croma tă), pe ca re s-a a şeza t fotografia (cu
faţa în sus, dacă es te ma tă sau semima t ă). O p înză vine de
p resează placa şi fotografia , astfel că după uscare aceasta
rămîne uniform uşor curba t ă . Pentru scopuri p rofesioniste ,
sînt şi uscătoare cu un rit m ma i ra pid şi continuu de usca re .
Pentru usca rea cu a lcoo l , fbtogra fia se introduce înt r-o "
ba i e cu alcool sani tar, t i mp de 4-5 minute, după cc în }

\
p realabil a fost bine scursă a pa de pe ca . Scoasă d i n ba il„ \
fotografia , fi ind bine scursă de a lcool, în ma xi mum 5 minute
devine uscată.
Lustruirea fotografi i lo r se face numai la h îrt i i le cu su­
p ra fa ţă „lucioasă ", fiind un excelent mijloc de a a ccentua
tonalităţile înch ise a le i magini i şi deci a face să a pară cele
ma i fine deta lii . Se pot lust ru.i şi fotografiile cu supra fa ţă
mat ă sau semi mată, da r nu cu acelea şi rezultate ca în cazul
hîrtiei · lucioase .
Lustrui rea se poate face în două moduri : la rece sau la
ca ld ; nefiind o opera ţie grea , totuşi solicită o anumită
grijă şi mai a les curăţenie. Princi piul este şi înt r-un caz şi
în a ltul ca fotografia să adere perfect, cu sup ra faţa de lus­
truit , la placa pe ca re se va usca .

44
 . '

Lustruirea la rece nit necesită decît W1 gea m de sticlă,

mai bine de crista I, · cu o supra fa ţă foar_te lustruită şi fără
defect, şi W1 rulou de presare (fig. 63) . lnaintc de a începe
opera ţia , supra fa ţa gea mului trebuie foarte bine curăţată,
cu o soluţie în ?Pă ca ldă de 3-5 % carbonat de sodiu. Se
freacă bine supra faţa cu W1 ta mpon de hîrtie, după care se I

Fig. 63. Rulou de cauciuc.

li mpezeşte cu apă curentă şi se usucă . Uscarea se face şter­

_
gînd gea mul cu o cîrpă care nu lasă sca me, acesta fiind „pu­
drat " înainte cu ta lc şi lustruit . Curăţirea se mai poate face
şi cu a lcoo l medicina l_, după ca re nu mai este necesară şter'­
gerea pentru uscare, aceasta făcîndu-se prin evaporarea
a lcoolului .
Atît gea mul cît şi fotogra fii le se introduc P �'ntru 2 - 3
minute într-o baie cu a pă c<rc să conţină şi 5 cm3 la litru
W1 agent de „umezire ". Rolul acestui agent este de a micşo ra
tcnsiilllea su p er fici a lă a apei şi deci a înlă L u rn ma i uşor a pa
d intre suprafa ţa hîrtiei şi suprc!faţa gea mului de lustruit,
a tWlci cînd se presea ză hîrt i a , ca şi de a împiedica a derarea
hîrtiei după ce s-a uscat . Sînt „agenţi " g.1 ta prepara ţi de fa­
brică a vînd . substanţe chi mice cu proprietăţi tensioactive.
Gea mul , dacă este mare şi nu intră în tava băii , se poate
umezi cu agentul de u mezire, cu puţin t i mp îna inte de în­
tinderea hîrtiei .
Hîrtia fotogra fică scoasă din baie se aşază cu fa ţa cu e­
mulsie pe gea mul de l ustruit, peste care se pune o foaie de
hîrtie sugativă (sau hîrtie de fi ltru) şi se presează toate cu
W1 rulou de cauciuc. Se înlătură astfel a pa dintre cele două
suprafeţe, care este reţinută de hîrtia sugativă. Aşezarea

45
hîrtiei se face dintr-o parte în a lta şi nu din margini către
centru, pentru ca apa dintre cele două suprafeţe să fie com­
p let eli minată şi „prinsă " în hîrtia sugativă. Operaţia este
bine făcută dacă la controlul vizua l (pc cela la ltă parte a
gea mului) nu se remarcă nici o bulă de aer sau de apă între
cele două suprafeţe în contact . Se Iasă la uscat în mod na­
tura l la temperatura a mbiantă, dar într-un loc cu a erisire.
Cînd fotografiile sînt perfect uscate, se desprind singure
şi cad dacă gea mul a fost pus să stea rezemat de un zid . în
acest mod se obţine lustrul cel mai perfect . Geamul poate fi
întrebuinţat de nenumărate ori , dar la fiecare uti l i zare tre­
buie lustruit cu ta lc.
Lustruirea la ca l d se face cu ajutorul unei plăci metalice
cu suprafa ţă cromată şi perfect lustruită, în locul geamului
de care s-a a mint i t , care se aşază pe o suprafa ţă curbată
caldă (pînă la maxi mum _?0°C) , aşa cum s-a menţionat an­
terior la uscarea la ca l d . Intrebuinţarea a paratului de uscat
şi lustruit nu are decît avantajul că micşorează t impul de
uscare, dar nu produce o lustruire deosebită ; totuşi uti­
l izarea lui este foarte răspîndită (fig. 64). Uneori , Ia unel e
hîrtii fotografice, prin a cest procedeu de uscare şi lustruire
la ca ld, tonurile negre a le i maginii pierd din vigoare şi ca­
pătă o tentă roşcată, fa pt accentuat şi după uti lizarea unei
băi de întărire a gela tinei .

Fi g . 64. Uscător

46
 Luîndu-se aceleaşi precauţiuni la aşezarea hîrtiei pe placa
cromată ca şi în cazul lustruirii la rece pe geam, se reco­
man dă şi următoarele:
- aplicarea hîrtiei pe placa cromată să se facă atunci
cînd aceasta este rece şi nu caldă, fi indcă prin evaporarea
rapidă a peliculei de apă dintre cele două suprafeţe nu s-ar
maJ putea obţine aderarea necesară şi deci după uscare ar
aparea „pete " de l uciu;
- p laca cromată cu hîrtia fotografică se aşază pe aparatul
de uscat cînd acesta este deja încălzit dinainte, şi nu rece;
· -după ce s-a întins pînza de presare şi s-a zăvorît sis­
temul de întindere , se mai presează de cîteva ori cu ruloul
de cauciuc peste pînză;
- după un scurt t i mp, de 3-6 minute, se aude un zgo­
mot caracteristic, care indică faptul că fotografia s-a uscat
şi s-a detaşat de pc placa cromată, după care pînza de în­
tindere se poate ridica şi lua fotografia gata uscată şi lus­
truită.
Apara tele de uscat şi lustruit sînt de diferite mări mi,
apropiate formatelor hîrtii lor fotografice ; de ase menea,
pentru scopuri profesionale, sînt şi aparate de lustru i t de
mare randa ment cu cilindru cromat lustruit, în care us­
carea so face în mai puţin de un minut, pe un ta mbur care
se roteşte, presîndu-se automat fotografi i le pentru îndepăr­
tarea apei.
Evident că placa cromată trebuie ferită de orice zgîric-
turi, cît de mici , fiindcă atfel devine neutilizabilă. _

Suportul de hîrt i e al fotografiei, care s-a di latat prin

îmbinare cu apă, se contractă prin uscare, producînd deci'
defor mări ale i ma gini i. În cazul fotogra fiilor obişnuite,
acestea nu prez i n t ă nici o i mportanţă, decît atunci cînd tre­
buie să se facă uncie măsurări de precizie pe ele (fotogra­
mctrie de. ) .
După uscare, fotografi i le se taie la di mensi unile convena­
bilo, de preferin1 ă cu o ghilotină, care are avantajul unei
tăieturi drepte ş i „curato " (fig. 65) .
Abia după terminarea spălării finale şi uscare, fotografia
poate li examinată şi se pot constata eventua le defecte sau
neconcordanţe cu intenţia celui care a realizat-o .
 Fig. 65. Ghilotină .

Procesul pozitiv pentru rea l izarea măriri lor este una

dintre activităţi le cele ma i pasionante, tocma i prin varia ţia
cadrajelor, ca şi tona lităţilor i magini i fotogra fice, fiindcă
după unul şi acelaşi nega tiv se pot obţine nenu mărate i nia ­
gini pozitive diferite.
Exami narea pozitivului şi unele remedieri ale defecţiu ­
ni lor sale. Aşa cum s-a arătat anterior, este totuşi imposi b i l
a stabili în mod riguros aspectul pe care trebuie să-l a ibă
o fotografie ca să fie considerată bună . Pentru o i magine
tehnică, fotografia este corectă dacă tona lităţi !µ sa le în
cenuşiu redau comparativ aceleaşi străluciri a l e subiectului .
Pentru o i magine artistică, se pare că acest criter i u nu este
suficient, fiindcă i maginea trebuie să a i bă o interpretare
•subiectivă a autorului în raport cu intenţi i le sa le şi cu cri­
teri ile sale estetice. Dar totusi
' , unele caracteristici în mod
unani m trebuie să conveargă, astfel încît atît negativul cît
şi pozitivul să poată reda maxi mum d in ceea ce are subiectul
fotografiei .
Exa minînd pozitivele se consta tă, uneori , că i magini le
prezintă defecţiun i , care în cele ma i multe cazuri sînt dato­
rate unor greşeli .
Cea mai frecventă greşea lă este la a legerea gradaţiei
hîrtiei în raport cu grada ţia nega tivului , ca şi la determi­
. narea dura tei d a expuoore, s::iu d i n combinarea celor două

48
 In pri mul caz, fotografi i le sînt fie l i psite de contrast ,
avînd numai tonuri în cenuşiu, fără alb pur şi negru intens,
fie , din contra , l i psite de tonuri în cenuşiu, avînd numa i
a lb şi negru, li psind ma i mult sau mai puţin deta liile de
structură a suprafeţelor subiectului fotogra fia t .
Trebuie remarcat c ă , dacă expunerea a fost corectă , ca
dea ltfel şi developarea , şi totuşi contrastul nu este corect
redat în copia pozitivă, însea mnă că grada ţia hîrtiei a fost
prea „moa le" pentru negativul respectiv şi ca atare se va
a lege o hîrtie cu o gra da ţie ma i către „contrast ".
Dacă însă , din contră , se doreşte o cop i e pozitivă fără
exces de contrast, se poate obţine fie prin scurtarea duratei
developării (ceea ce ar putea constitui o corecţie) fie prin
schi mbarea calităţii h îrtiei în „moa le".
De asemenea , trebuie avut în vedere că, în consideren­
tele precedento , soluţia de developare acţionază cu energia
unui revelator proaspăt şi în condiţii norma le de lucru,
fiindcă un revelator epuizat produce practic acelaşi efect
ca şi în cazul unei subexpuneri la copia t .
în cazul subexpuneri i , fotogra fii le sînt fără deta lii şi
cu puţine linii a le desenului i maginii , predominînd tonurile
de cenuşiu deschis, iar în cazul supraexpunerii , fotogra fii le
sînt sumbre şi fără deta l i i în zonele întuneca te. Cînd aceste
două greşeli se combină şi în ti mpul developări i , se remarcă
greşita determinare a duratei expunerii şi deci se caută o
remediere „ad-hoc " prin scurtarea sa u, din contra , prin
lungirea duratei de developare ; se obţin tot rezultate ne­
corespunzătoare , da r şi o dificultate în p lus de a cunoaşte
în mod rea I greşea la .
Aceasta este de fa pt a treia greşea l ă , care, a parent , ar fi
remediab i lă - durata necorespunzătoare a developări i -
fi indcă dacă „i maginea " vine prea repede, se scoate hîrtia
din revelator, şi din contră, dacă vine prea încet , se l ungeşte
durata developări i peste durata norma l ă . Legea care guver­
nează această dependenţă diferă de aceea a fotoproceselor
negative, fiindcă , în t i mp ce la acestea , contrastul creşie
pe măsură ce creşte şi durata developării , la procesul pozi­
tiv, creşterea contrastului se produce numai în pri ma jumă­
tate a duratei developării , după care, a parent , se pro<luce

49
o înnegrire a proape ega l ă a tuturor t ona l ităţil or ima ginii,
fiindcă este privită prin reflectare şi nu prin transparenţă ,
ca negativul . în mod teoretic, a şa cum s-a arătat , durata
developării se termină atunci cînd ima ginea a a t ins tonurile
cenuşii „convenabile", de la care timp începe a pariţia voa­
lului chimic, vizibil ma i a les în zonele deschise a le imagini i ;
dar practic, pot f i ma i multe durate „corecte " d e developare ,
considerîndu-se că durata li mită est e do circa 240 s în con­
diţii norma l e de lucru, cu t oate că sînt hîrtii fotografice car e
pot sta în soluţia d e revelare şi o durată mult ma i lungă ,
fără să se voa l eze .
Dacă cxa minînd copia p ozitivă se consta tă că :
• ra portul între t ona lităţi este corect, dar
- ima ginea este prea închisă = developarea a fost co­
rectă, dar expunerea trebuie scurta tă ;
- i ma ginea este prc·a de:schisă = developarea a fost co­
rectă, dar expunerea trebui e să fie mai l ungă ;
• densitatea este corectă, dar
- ra portul dintre t ona lităţi nu este rea l = expunerea
a fost corectă, dar durata developării trebuie mărită ;
- umbrele sînt foarte negre = expunerea a fost corectă,
dar durata devel opării trebui e scurtată ;
- zonele deschise sînt voa late şi cu puţin contrast =

hîrtia a fost veche sau durata developării a fost prea lungă,

deci se va schi mba hîrtia sau so va scurta d eveloparea ;
e atît ra p ortul t ona l ităţilor, cît şi densitatea ima ginii
lasă de dorit, fi ind :
- imagine cenuşi e uniform şi foarte închisă = expu­
nerea trebui e scurtată, iar durata developării trebuie să fie
·

mai lungă ;
- imagine incompletă în zonel e deschise şi îmbîcsită în
cele umbroase = expunerea trebuie să fie ma i l ungă şi durata
devel opării să fie scurtată.

Dacă deprinderea pentru mînuirea unui a parat fotogra fic

necesită un t imp oarecare, utilajul procesului p ozitiv este
cu mult ma i uşor de cunoscut . Ca şi în procesul nega tiv, gre­
şelil e d e lucru, în procesul p ozit iv, apar după developare,
cînd practic, cel mai adesea , nu ma i p ot fi îndreptate. Stri­
carea unui p ozitiv, însă , reprezintă o p ierdere cu mult mai

50
mică decît a unui nega t i v , care uneori nu se ma i poate reface
sa n remedia .
în a ceastă situa ţ i e , este· mai indicat să se facă o nouă cop i e
pozit ivă, decît s ă se remedieze, fiindcă rezultatul remedierii
va fi ma i puţin bun decît al unei noi cop i i pozit i ve . Este
însă necesar să se cunoască greşel i le efectuate, constatate de
pe efectele lor, şi a se evita a poi la reco p i ere.
Pentru a se putea depista ma i cu uşurinţă şi a lte greşe l i ,
care a u dus la defecţiuni î n pozitiv, cît ş i eventua le remed i i ,
s e redau schematic cele trei elemente (tabelul pag. 52-56).

Evident că i maginile pozitive pot fi supuse trata mentelor

menţionate după caz, dar opera ţ i i le de corecţie sînt indicate
în specia l pentru fotogra fi i le de format marc (peste 18 X 24
cm) , fiindcă pentru celelalte i magini mai mici , după cunoaş­
terea ,,greşeli lor " este ma i indicată să se refacă i maginea cu
observarea de a nu repeta greşel i l e iniţiale (şi a nu face a ltele).
A nu se uita că pentru remediere este întotdeauna nevoie de
muncă , în p l us de consum supli mentar de ma teria le şi uneori
a par totuşi rezultate nemul ţ u mitoare . Deci ma i bine, atenţie
ma i mare şi lucru corect de la început, fiindcă se munceşte
mai puţin şi rezulta tele sînt ma i bune.
După cum s-a enunţat anterior, dacă negat ivul nu este
�orect , evident că şi pozi tivul va prezenta defecţiuni . La
ca p itolul respectiv , s-au indicat unele remedieri ce Q_ot îm­
bunătăţi caracteristicile negativelor cu defecţiuni . In con­
t inuare, se vor indica unele prelucrări de remediere posibile
în procesul pozitiv, astfel ca rezulta tul fina l să fie mul ţu­
mi tor .
în cazul cînd negativul este „puţin necla r , " la anu mite
subiecte se poate uti l iza la mărit un fi ltru „Duto ", sau un
raster care astfel , prin efectul pe pozi t i v , face invizibilă
neclaritatea ini ţia l ă .
Contrastul necorespunzător a l negativulu i , î n a fara co­
rectării însăşi a negativului în anumite l i mite, poate fi mo­
dificat asa cnm dea ltfel s-a arătat la metoda indirectă de
măr i t . '
Zgîri eturi le, ciupitur i l e ca şi a lt e defecţiuni a le nega­
t ivului în special de format mic, datorită unor factori me­
canici , se por retuşa (dacă nu sînt prea multe I ) . în situa ţia
1n care sînt striuri pe negativ, care sînt datorate particulelor

51
 Greşeala (se consideră Remediu l se a p l ic� fle lma·
Defec t u l însl! că ceilal\I para- IJitlii cu defect, lle la copierea
metri sînt corecţi) din nou e lmeglnll

I 2 3

Imaginea nu Nu s-a expus, Se va verifica instalaţia

apare. prin nea prinderea de i luminat Ia aparatul de
luminii l a aparatul copiat.
de copiat.
I maginea este in- Negativul pus pe Se va reface, după aşe-
versată stînga- dos. zarea corectă a negatf·
dreapta. vului .
I maginea este ne- I luminarea cîm- Se va centra lumina apa-
uniformă din punct pului Imaginii este ratului de mărit şi refaca
de vedere al tonali- neuniformă. copia.
tăţilor în cenuşi u .
Imagine neclară Hîrtia pusă cu Se va pune hîrtia foto-
şi eventual slabă. partea dorsală spre grafică corect şi se va apă·
expunere şi nepre- sa bine în ramă.
sată în ramă.
Imagine cu con- Hirtia s-a mişcat Se va imobiliza aparatul
tururi. duble sau în timpul expuner i i . pe durata expunerii .
multiple.
Imagine slabă şi - Gradaţia prea - Gradaţia mai către
fără contrast. · moale pentru ne- „contrast" ;
gati v ;
- expunere insufi- - expunere corectă ;
elen tă ;
- revelator defec- - se va schimba revel a ·
tuos : prea di- torul cu cel prescris de
luat, epuizat, fabrică pentru hîrtie I
rău preparat sau
nepotrivit cu
hîrtia ;
- developare insu- - se va developa durata
ficientă. normală.
Imagine foarte - Gradaţie prea - Gradaţie mai către
viguroasă, dar fără contrast pentru „moale" ;
detalii şi fără del i-' negat iv;
mi tări nete între - expunere insufi- - expunere şi developare
umbre şi lumini. elentă, urmată corecte ;
de su pr adevelo-
pare ;
- revelatorul prea - se va schimba revela-
viguros : prea torul cu cel indicat de
multă hidrochi- fabrică pentru hîrtie.
nonă în raport
cu metolul.

52
 2

Imagine fără vi­ - Voalare în tim­ - Se va descoperi lumina

goare, cu tentă ge­ pul expunerii ; actinică (poate ciliar
nerală cenuşie. fi ltrul lămpii de lu­
cru l) ;
- se poate slăbi ;
- htrtie veche sau - se va folosi al tă hîrtie
rău păstrată ; în termenul de uti li­
zare ·
- supradevelopare ; - deveiopare corectă ;
- temperatura - se va răci baia de de-
prea ri dicată a velopare pînă la 18-
băii de develo­ 200C ;
pare ;
- soluţie de deve­ - se va schimba revela­
lopare cu prea torul.
mult carbonat şi
prea puţină bro­
mură de potasiu.
ImaÎoine cu voal - Supradevelopare - Înlăturarea voalului se
genera galben. poate face într-o baie:
acid citric IO g
tiouree IO g
apă, pînă la 1 OOO cm&
în care se ţine 2-3 mi­
nute, după care se spa­
lă şi usucă ;
- temperatură - se va developa în con­
prea ridicată a diţii normale ;
băii de develo­
pare ;
- baie de develo­ - idem.
pare epuizată.
- Imaginea nu a - Se va folosi baia de o­
fost trecută pri n prire sau spălarea in­
baia d e oprire termediară ;
sau cel puţin
prin s pălarea in­
termediară ;
- soluţie de deve­ - se va schimba soluţia.
lopare cu urme de developare.
de tiosulfat de
sodiu .
Imagine cu tentă - Developare ln­ - Se va developa normal ;
verzuie. suf iclentă ;
- exces de bromu­ - se va schimba bala de:
ră de potasiu în developare.
revelator.

53
 2 3

Imagine pătată şi - Imaginea nu a - Se va lucra corect şi ca

e u dungi. fost complet a­ atenţie.
coperi tă de so-
1 u ţia de develo­
pare sau în
timpul develo­
pării au fost mai
multe hîrti i, ca­
re s-au presat
una de alta şi
developarea nu a
fost posibilă.

Imagine pătată - Bule de aer ade­ - Se retuşează ;

cu zone mici albe. rente pe hîrtie - se agită soluţia în tim-
în timpul deve­ pul developării.
lopării.

Imagine pătată - Baia de develo­ - Se retuşează, dac! n u

cu zone mici negre. pare rău prepa­ sînt prea multe ;
rată, insuficient - se va schimba solutia
dizolvate sub­ de developare cu o afta
stanţele de de­ corect preparată ;
velopare care au - se va lucra cu atenţie
aderat pe hîrtie.
- Hîrtia stropită
de revelator
înainte de deve­
lopare.
- Contactul hîrtiei
înainte de deve­
lopare cu mina
umedă şi mur­
dară.

Imagine pătată - Bule de aer în­ - Se retuşează, dacă iînt

cu zone mici gal­ bai a de fixare ; puţine.
bene sau galben-cas­ - Zonele respecti­ - Se va agita hîrtl11 îa
taniu. ve sînt nefixate, timpul fixării.
developarea con­
tinuînd, din l i p­
s11 băii de oprire.

Imaginea se ,.slă­ - Subexpusă tl - Se întăreşte ;

beşte" după uscare subdevelopat11. - se va copia coreet.
�i pierde ooatrastul.

54
 2 3

I magine cu ine- - Negativul nu - Se va copia după aşe-

le „Newton" . este perfect pre- zarea corectă a negau.
sat în rama cu vului în ramă şi even-
geamuri a apa- tual între geam şi faţa
r atului de mărit. dorsală a negativului se
pune o folie de celofan.
I magine cu margi- Hîrtie veche şi Se va copia pe hîrtle
nile îngălbenite. prost depozitată. bună.
Imaginea se - Exces de bro- - Se va schimba soluţia
schimbă în tonuri mură de potasiu de developare.
de cafeniu-violet. în revela tor.
- Spălare finală - Se va folosi după fixare
insuficientă, i ar o baie :
tiosulfatul de carbonat de sodiu an-
sodiu rămas în hidru • •
10 g
gelatină se pre- apă • 1 000 cm8
•

cipită sub influ- înainte de a fi puse pe

enţa căldurii us- uscător şi lustrui.
cătorului în sul-
fură de argint.
Lipirea parţială a - Cristalul nu a Se va curăţi şi reface us-
hîrtiei pe cristalul fost bine curăţat carea şi lustruirea în con-
de lustruit la rece. cu talc. diţii de lucru corectate.
- Apropierea (Io-
cal) de o sursă
de căldură.
Imaginea după Prezenţa pe placa Se va curăţi cu îngrijire
lustruire prezintă de lustruit a unor placa de lustruit şi apoi
puncte negre supra- particule de gel ati- relustrui imaginea, pune-
puse pe str atul 1 us- nă care s-a topit de tele negre înlăturîndu-se
trui t. la alte imagini an- în preal abil prin spălare
terioare şi care se energică.
prinde pe hîrtie.
Lustru neregulat Uscare defectuoa- Se va reface uscarea şi
şi crăpături în hîr- să în ambianţă cu lustruirea.
tie. variaţi i mari de
temperatură.
Zone nelustrui te - Hîrtie veche şi - Se va muia în apă distl·
pe suprafaţa ima- cu modificarea lată, încălzită le 40°C,,
ginii. structurii supra- şi apoi se vor refa!e
feţei de lustruit. uscarea şi lustruirea.
- întărirea prea - Se reface uscarea şi lus·
mult a gelatineL truirea.
Hîrtia este pre-
sată neuniform.

55
 2 3

Lipirea imaginii Pînza est e mur- Se va spăla pînza ş i se

de pîm:a de presare dară şi p r ea întinsă, va folosi o baie de întărire
pe uscător şi im pr l - temperatura prea a gelatinei, de 10% alaun
marea structurii ridicată şi gelat ine de potasiu după fixare,
pînzei. imaginii nu a fost după care se reface uscar ea.
sufic ient de întă-
ri tă.
Topirea parţ ială a Gelat ina este fr a- Se va folosi neapărat o
gelatinei . gllă în spec i a l l a baie d e întărire.
hfrt l i le cu bromur ă
şi clorobromură.
I magine c u gela- - Diferenţa mare - Se înţeapă băşicile prin
tina dezlipită sub de temperatură partea dorsală a h îr -

formă de băşici. a băii de revela- t iei , după ce în preala-

re. bi! gelatina a fost im-
bi bată într -o baie cu
alcool ;
- B a i e de f i x ar e - uneor i băşicile dispar
prea concentrată de la sine în timpul us-
c ăr i i ;
� Jet de apă prea - se va copia în condiţii
puternic, direct normale de lucru.
pe emulsie.

de praf, ce au zgîriat e mulsia în ti mpul transportului fi l ­

mului în a paratul d e fotografia t , sau conservării defectuasc
a nega tivului , şi retuşarea lor ar deveni migăloasă , se poa te
remedia acest defect astfel : înainte de a pune nega tivul între
sticlele suportului negativului la a para tul de mări t , se picură
cîteva picături de tetraclorură de carbon pe sticla de jos,
a poi se presează bine negativul ca să se „scoat ă " bulele de
aer. Se picură acum cîteva picături pe negativ, peste care se
presează sticla de deasup ra cu aceleaşi precauţiuni de a în­
depărta bulele de a er. In procesul de mărire, striuri le, în
mod practic, nu ma i sînt vizibile.
Dacă negativul, prin mărire, prezintă o granula ţie supă­
rătoare, în procesul pozitiv se poate uti liza de asemenea
un filtru „Duto " sau raster şi un aparat de mărit cu i luminare
difuză, mărirea făcîndu-se pe hîrtie mată (eventual semimată).
astfel că i maginea va apărea mulţumitoare chiar la un ra­
port de mărire ma.i i mportant .
 Capitolul

VI

Tratări ulterioare procesului pozitiv

Odată cu terminarea procesului pozitiv, fotogra fia poate,.

fi supusă unor opera ţ i i în cursul cărora să i se î mbunătă„
ţească prezentarea , fie prin colorarea monocromă a i ma­
ginii - tonarea fotogra fiei - fie prin completarea micilor
i mperfecţiuni a le i maginii prin retuş. De asemenea , prin.
asa mblarea a două sau mai multe fotografii , se poat e obţine
o i magine fina lă compusă , prin opera ţia cunoscută sub de­
numirea de fotomontaj .
Tonarea fotografi i lor sau virarea este opera ţia chi mică:
prin care argintul meta lic - negru - care formează i ma­
ginea fotogra fică obţinută prin developare, se transformă
în a lte substanţe de culori di ferite. Este cunoscut faptul că
i maginea argentică - în tonuri le sa le de la a lb la negru -
- este capabilă să sugereze nuanţele cromatice a le unui
subiect colorat . Totuşi , unele i magini se armonizează mai
bine cu tente colorate, decît numai cu tonurile de cenuşiu.
Ast fel , subi ectelor cu caracter „vechi " le convine culoarea
sepia, în ti mp ce peisajelor le este proprie culoarea verde.
I magini le cu subiecte de noa pte sau peisajelor marine, le
sînt indicate nuanţele de a l bastru . Violetul este potriv i t
i maginilor de crepuscul , i a r portretelor de cop i i ş i tinere fete
blonde l i se acordă nuanţele roşieti ce. Altădată tonarea era
uti lizată pe o scară mult mai largă, în t i mp ce astăzi nu mai
este la „modă", dar totuşi unele subiecte prin tonare ca pătă
va lenţe estetice deosebite, datorită farmecului şi căldurii
tonuri lor cromatice obţinute.

5T
 Tonarea care se poate obţine depinde de felul e mulsiei
(respectiv mări mea crista lelor sării de argint) , de sarea sao
a mestecul de săruri obţinute şi de proporţia de substanţe
formate în i magine . La baza procedeelor de tonare sta u de
fa pt două princi p i i : transformarea directă a argintului într­
on compus colorat , constituind tonarea directă şi reha loge­
narea argintului urmată fie de transformarea a poi într-un
compus colorat (ca în cazul tonării directe) , fie de redeve­
lopare în condiţii speciale, constituind tonarea indirectă.
Procedeele de tonare sînt foarte numeroase, fi ind în funcţie
de natura substanţelor chi mice care se uti l izează , şi anume :
- tonare prin su lfurizarea i maginii ;
- tonare cu săruri meta lice, dintre care unele cu meta le
preţioase ;
- tonarea prin oxidare loca lă cu substanţe organice.
Oricare ar fi procedeele de tonare, fotogra fiile destinate
a fi tonate trebuie să fi fost corect expuse (în procedeul po­
zitiv) , norma l developate şi să nu prezinte nici un fel de
voa l ; de asememenea , trebuie să fie perfect fixate şi spălate.
în ti mpul opera ţiei de tonare trebuie menţinută o curăţenie
desăvîrşită, fiindcă orice i mpuritate (de exemplu, tăvi insu­
ficient spălate sau cu s ma l ţul sărit etc) . poa te compromite
tonarea .
Tonarea directă prin sulfurizare, în anumite condiţi i ,
este o transformare în sulfură de argint a argintului meta lic,
formîndu-se un strat mai gros sau mai subţire de sulfură de
argint , tonul vari ind de la brun violaceu pînă la brun ga lben,
în funcţie de grosi mea stratului . Acest procedeu este posi b i l
numai dacă crista lele de argint sînt de di mensiuni mici ,
fiindcă altfel combinarea cu sulfuri este numai superficială
şi foarte lentă, ceea ce va conduce Ia o tonare imperceptibi l ă .
Crista lele mari d e argint trebuie reduse mai întîi în stare de
ha logenuri de argint, pe care sulfuri le meta li ce solubi le şi
compuşii organici le transfotmă ra pid în sulfură de argint ,
aceasta consti tuind tonarea indirectă. Din a ceste considerente
reiese că nu toate hîrt i i le fotogra fice se comportă la fel în
ti moul tonării .
Tonarea ln sepia convine în specia l hîrtii lor c u cloro­
bromură şi cu bromură de argint ; este si mplă şi cu bune re­
zulta te, utilizîndu-se sulf coloida l . Soluţii le car� conţin sulf

18
coloida l , a dică în particule ultra microscopice, pot transfor­
ma direct în sulfuri de argint mjci le crista le de argint , ob­
ţinîndu-se tonuri le convenJbile de sepia . Este unul dintre
procedeele cele mai uti lizate, fiind cunoscut de mult t i mp
şi sub denumirea de procedeul de tonare Pickering. Se pre­
pară un a mestec din 3 soluţi i , care, separat , se păstrează
mult t i mp :
a ) tiosulfat de sodiu . . . . . . . . . . . . 1 60 g
apă ca ldă . . . . . . . 800 cm3
b) a laun de potasiu . . 45 g
apă caldă . 200 c m8 .

c) nitrat de argint I g
clorură de sodiu I g
apă rece . . . . . . . . 25 cm3
Se toarnă sol uţia b în a, agitîndu-se puternic, apoi se
adaugă treptat din soluţia c (împreună cu precipitatul său)
si se a mestecă bine. Pentru tonare, se toarnă a mestecul într-o
t avă rezistentă la foc, încălzindu-se baia pînă la 65°C şi apoi
se introduce fotogra fia , care în decurs de circa IO minute
se tonează, după care se scoate fotogra fia şi se lasă să se ră­
cească, înlăturîndu-se depunerea de sulf cu un burete, sub
un jet de a p ă curentă. Se spa lă îndelungat a poi în a p ă curentă
şi se usucă după dorinţă.
Tonarea în sepia prin procedeul indirect dă tonuri fru­
moase pe majoritatea hîrti i ior fotografice. Fotogra fia se al­
b0şte mai întîi , transformîndu-se argintul meta lic în ha lo­
genură cu ajutorul unei băi de fericianură de potasiu şi bro­
mură de potasiu şi a poi sărurile de potasiu transformă rapid
ha logenura în sulfură de argint , care este colorată în sepia .
Procedeul este următorul :
- a l birea se face în baie cu soluţia :
fericianură de potasiu 45 g
bromură de potasiu . • • . . • • • . • • • 15 g
apă, pînă la • . . . . . . • • . • • • • • 1 OOO cm1
Fotografia trebuie să fie udă tnainte de introducerea în
baie ; după a lbire, se va spăla energic pînă dispare coloraţia
galbenă caracteristică a fericianurii de potasiu. In conti-

59
nuare, fotogra fia se introduce într-o baie (care prezintă UID
miros greţos !) cu :
· soluţie de monosulfură de sodiu 20 % 50 cm•
apă 1 OOO cm"
După terminarea tonării , fotografia se spală energic în
curent de apă, circa 30 minute, după care se usucă normal .
Soluţia de tonare după uti lizare s e aruncă, fi indcă di luată�
se a lterează. Există numeroase formule de tonare prin su l­
furizare. Trebuie remarcat c ă rezultatele depind mai a les de
tipul de hîrtic uti liza t . Se recomandă de a se face mai întH
încercări pe o fotografie de sacrificiu, rea lizată pe aceeaşi
hîrti e a poi şi, în baza experienţei obţinute, să se facă tonarea .
Tenta obţinută depinde deci , în afară de natura emulsiei fo­
tosensibile, şi de gradul de concentrare a soluţiei de monosul­
fură. Tonurile în sepia -brun sînt cu a tît mai ,,reci ", cu cit
soluţia este ma i concentrată.
Pentru tonarea în verde, se poate utiliza fie procedcui
direct, fie cel indirect , în funcţie de aceleaşi considerente ca
�i în cazul precedent . Pentru pri mul procedeu se recomandă
utilizarea unei singure băi compusă din două soluţii care �.e
a mestecă ·în momentul uti lizării :
a) permanganat de potasiu . • 2g
apă . . • . . I OOO cm�
b) clorură de a ur . . . . . . 2g
a pă . . . . . . . I OOO cm3
După ce fotografia a ajuns la tonul dori t, se scoate din
baie, se spa lă bine şi se usucă.
Prin procedeul indirect de tonare tn verde, fotografia >
după ce a fost a lbită într-o baie ca aceea indicată anteri01"
şi bine spălată, se introduce într-o ba ie cu soluţia : ·
- sulfat dublu de fier şi a moniu 4 g
- bicromat de potasiu . . • . 1 g
- bromură de potasiu . . . . . • 1 g
- apă , pînă la . . . . . . . . . . • . . 200 cma
Pentru înlăturarea depunerii galbene de pe fotografia
tonată, se introduce într-o bai e cu soluţie slab acidă, de

60
3-5 ml acid clorhidric Ia 1 OOO cm3 de a p ă , după care se spa lă
bi apă şi se usucă .
Fotografia se tonează în a lbastru prin procedeul d irect ;
dacă se introduce într-o ba i e cu soluţia :
- sulfat dublu de fier şi a moniu : 4g
- bromură de potasiu 2,4 g
- acid azotic . . . . . . . . 4 picături
- a p ă , pînă la . . . . . . . . 200 c m3•
înlăturarea depuner i i gal bene se face într-o ba i e ca şi
tn cazul preceden t , după care fotogra fia tonată în a l bastru
se spa lă şi se usucă norma l . 1
Pentru tonarea în albastru prin procedeul indirect, foto­
gra fia se a l beşte într-o ba i e cu soluţia :

- clorură cuprică . . . 30 g
-· acid clorhidric . . . 3 g
- persu lfa t de a moniu 10 g
- a pă . . . . . . . . 000 cm8•

�upă care este expusă la lumină, se spa lă b i ne şi se tonează

apoi într-o ba i e cu so luţia :

- sulfat de hidrazină . . . . . . . . . 10 g
- a pă . . . . . . . . 1 OOO cm3•
Fotogra fia tona tă se clăteşte cu a pă şi a poi . se usucă în
mod ob işnuit .
Pentru tonarea în violet, fotogra fia s e introduce în tr -o • ·

ba ie cu soluţia :

- azotat de uraniu 2 g
-· clorură de aur . 1 g
- apă . . . . . . 200 c m3
eare s-a prepara t cu puţin t i mp înaintea întrcbuinţăr'ii . După
tonare, fotogra fia se spală bine şi se usucă .
Şi pentru tonarea ln roşu, se pot u t i l i za , după caz, cele
două procedee, d irect şi indirect. Tonarea prin procedeul di -

61
rect necesută ca fotografia să fie, ini ţ ia l , puţin supradevelo­
pată. Baia de tonare se co mpune din soluţia :
- sul fat de cupru . . . IO g
- citrat de potasiu . . 80 g
- fericianură de potasiu 9 g
- bromură de potasiu . 1 g
- apă, pînă la . . . . OOO c m3•
Intensitatea nuanţelor de roşu variază cu durata t i mpului
de menţinere în baie a fotogra fiei, după care fotografia se
spală energic în apă curentă şi se usucă în mod obişnuit .
Tonarea prin procedeul indirect necesită ma i întîi o bai e
d e a lbire cu soluţia indicată pentru tonarea indirectă în
a l bastru . După ce se spa lă bine, se expune la lumină şi se
introduce într-o ba ie avînd soluţia :
- clorură stanoasă IO g
- acid clorhidric . . . . • . . 1 ml
- apă . . . . . . . . . . . . I OO c m3
După tonare, fotografia se spa lă şi se usucă.
O colorare a fotografiilor se poate obţine şi în mod direct ,
pe cale fizică, din însuşi procedeul de developare. Culoarea
monocromă este datorită mări mii grăunţi lor de argint care,
în raport cu di mensiunea lor, reflectă în mod diferit razele
de lumină . Se poate astfel obţine o ga mă întreagă de tonuri ,
de la negru-a lbăstrui la roşca t , în funcţie de procedeul po­
zitiv. Col e ma i bune rezultate se obţin cu soluţ i i l e reve­
latoare cu hi drochinonă sau cu glicin .
R edăm, după R .S.Brigg, reţeta unui asemenea revelator :
- metol . . . . . . . . . 1 g
- hidrochinonă . . . . . . . 4 g
- sulfat de sodiu crista lizat 50 g
- carbonat de sodiu cristalizat 50 g
- sol . I O % bromură de potasiu 2 cm3
- apă . . . . . • . . . . . . . 1 OOO c m3
şi schema procesului respectiv :
Compozit ia b ă i i de developare;
1 00 cm se amestecă cu
Prel ungirea duratei

I
Culoarea
soluţie 1 0 %
expunerii normale
apă
bromură d e poteslm

negru-albăstrui 2-3 ori 200 cm3 67 picături

sepia 5-6 ori 400-500 cm 3 7 cm3
cafeniu 6-8 ori 700 cm3 22 cm3
roşcat 8-10 ori 1 500-2 OOO cm3 27 cm3

În t i mpul proceselor de tonare pot apărea unele defec­

ţiuni , dintre care :
- a lbirea incompletă poate fi din cauza epuizării băii
de a lbire, din insuficienta cantitate de fericianură de poata­
siu, sau fotografia a fost mult supradevelopa tă ;
- porţiuni le nea lbite sînt cauzate de murdărirea foto­
gra fici cu monosulfură de potasi u ;
- zonele alb-murdare pot avea trei cauze : zona este voa­
lată, fixare incompletă sau a lbirea s-a făcut la lumină prea
intensă ;
- semitonuri decolorate sînt cauzate de a lbirea făcută
într-o bai e co conţine fericianură de potasiu, fotogra fia ne­
fiind bine spălată, astfe l că gelatina este i mpregnată cu t io­
sulfat de sodiu ;
- umflături a l e gelatinei , sînt produse de sol uţia de
monosulfură de sodiu prea concentrată sau prea ca ldă, sa u
de durata de tratare prea lungă ;
- tonurile gă lbui , a par atunci cînd i maginea a fost su­
praexpusă şi subdevclopată ; de asemenea , cauza poate fi şi
una din următoarele : developarea a avut loc într-un reve­
lator cu exces de bromură de potasiu, sau spălarea ulterioară
şi a l birea a u fost făcute în exces, sau monosulfura de sodiu
a fost a lterată şi parţia l transformată în tiosulfat de sod iu,
sau uti l i zarea unei soluţii de sulfo-uree prea puţin a lca lini­
zate, sau tratarea prin metoda indirectă a unei fotogra fii
cu granula ţie foarte fină ;
- tonuri le violacce a le unor fotografii pe hîrtie cu bro­
mură de argint sînt efectul unei a l biri incomplete într-o so-

63
 :Ju\ie cu fericianură şi bromură de potasiu, deoarece sînt con­
stituite din grăunţi mari de argint ;
- punctele a lbastre sînt datorate ruginei , provenite fie
, din a pa de la reţeaua de a li mentare, fie din tava băi lor etc .
Dispar introducînd fotografia într-o bai e cu soluţie d e 1 5 %
oxa la t neutru de potasiu sau 1 0 % a moniac ; acest defect nu
.apare cînd a lbirea s-a făcut într-o soluţie de fericianură de
potasiu ;
- punctele verzi sînt provocat e de prezenţa sulfurii de
fier în monosulfura de sodiu i mpură ; se pot eli mina intro­
<lucînd fotogra fia într-o soluţie de acid clorhidric 1 0 % ;
- depunerile de sulfură pe i magine sînt produse de ba ia
prea concentrată de pol isulfură de a moniu, în care s-a ionat
fotografia ; se înlătură cu un ta mpon de vată îmbibat în sul­
iură de carbon şi a poi se introduce fotografia într-o bai e cu
· soluţie 2% de acid clorhi dric .
Aşa c u m de a ltfel s-a ma i menţiona t , este necesar s ă se
cunoască cauzale defecţiuni lor, nu a tît pentru a a p l ica even­
. t ua le remedii (dacă există) fotogra fici , fiindcă rezul tatele
nu vor fi pe măsura aşteptărilor, ci pentru ca , la reluarea ope­
ra ţiei , să nu se repete greşe l i l e .
Retuşarea. C u toate precauţi i le luate privind acura teţea
negativulu i , ca şi în ti mpul procesului pozitiv, se va con­
stata că pe majoritatea măriri lor fotogra fice a par mici de­
fecţiuni , precum puncte şi linii negre sau a lbe, urmele ine­
lelor Newton etc. În fapt , a cC'ste defecţiuni sînt fie pe foto­
gra fi i le făcute pe hîrtie mată sau semi mată, fie pc hîrti e
lustru, ceea c e i mpune moda lităţi de retuş diferenţiate.
Toate a cestea trebuie retuşate cit ma i bine, pentru a se
asigura fotografiei uniformitatea de prezentare a unei i ma­
gini co mplet finisate şi nu o modi ficare substanţia lă a ei , ca
în cazul unor pozi tive mult diferi te de i maginea negativă
după care s-a l ucra t .
Retuşarea este diferită, fi indcă în zonele punctelor şi
linii lor negre gelatina trebuie erodată, şi din contra , în zo -
nele a lbe trebuie depus pigment negru pentru a coperire. Şi
'
î11tr-un caz şi în a ltul se cere o anu mită îndemînare şi răbdare,
ca rezultatul să fie bun. Retuşul po;z;itiv, spre deosebire de
cel negativ, este cu un randa ment cu atît ma i scăzut , cu cit
: numărul cop i i lor este mai marc, fi indcă în t i mp ce de pe un

64
 nega t i v retuşat odată se pot face nenumărate pozitive, toate
corectate, la pozitiv retuşul se reface pe fiecare copie în parte.
Fotogra fia prinsă p e o p lanşetă şi într-o pozi ţ i e corectă
de lucru (planşeta înclinată la circa 600) şi hine luminată
(direcţia de i luminare din stînga) este supusă opera ţiei de
. retuş, în pri mul rînd prin îndepărtarea punctelor şi linii lor
nrgre - retuşul prin erodare.
Retuşul prin erodare necesită un cuţi t bine ascuţit sau
o la mă de ras nouă, cu care să se răzuie uniform gelatina , în
straturi foarte subţiri , înlăturîndu-se odată cu aceasta şi
granule le de argint care for mează zona neagră (l i magini i .
Gelatina nu trebuie tăiată, sau mai rău, smulsă, fiindcă
aceasta echivalează cu deteriorarea iremediabilă a fotogra­
fici . Modul de susţinere · a cuţitului sau a la mei de ras cu
mîna , ca şi presiunea ce trebuie i mpri mat ă , este de fap t re­
zulta tul unor experienţe propri i , care trehuie făcute pc fo­
togra fii de probă, înainte de a se trece la lucrul propriu-zis.
La ma cuţitului trebuie să fie dură şi foarte ascuţită . Orie{)
"
dcteriora rc a la mei se remediază i mediat p e o piatră fină de
ascuţit , nefiind permis a se lucra cu o lamă cu „gura " în formă
de dinţi de fierăstrău, fiindcă aceasta , la erodare, produce
zgîricturi . Erodarea se face trepta t , dar progresiv, prin miş­
cări uniforme, repetate, şi în acelaşi sens a le lamei cuţitului ,
la fiecare atingere a acesteia acoperindu-se parţia l cea pre­
cedentă, pînă cînd se ajunge Ia tona l itatea cîmpului încon­
j urător, cînd punctul sau l inia neagră a dispărut ; numai în
a cest caz operaţia de retuş este corectă . Pc hîrtii mate sau
semi mate retuşarea este mai uşoară decît pe hîrt i i le lustru,
la care uneori este chiar i mposi b i l ă . La hîrtiile lustru, prin­
cipa lul dezavantaj este că în zonel e erodate lustrul dispare
co mplet şi astfel locul retuşului rămîne vizi bi l , dacă nu se
acoperă cu o soluţie de gumă arabică.
În continuare se trece la acoperirea zonelor a lbe, ca şi a
eventualelor greşel i de retuş prin erodare, prin depunerea
unui pigment negru , provenit de la grafitul creionului spe­
cia l de retuş sau de la tuşul chinezesc (lichid sau solid). Cre­
ioanele de retuş se ascut în mod special , astfel ca vîrful să
fie cît mai subţire, ca să se acopere numai zonele a lbe, fără
să se depăşească contururile. Tuşul se a mestecă cu a lbuş de
ou (în cazul hîrtiei lustru), frecîndu-se bine pe p lacă de sticlă,

65
pe care se lasă să se usuce. După uscare, cu ajutorul unei pensule
fine, puţin u mezite, se ia puţin pigment de pe p laca de sticlă
şi se depune p e fotografie în locurile de retuş. Depunerea
trf'buic să fie făcută cu a tenţie pentru a nu se depăşi margini le
cî mpului care se retuşea ză . în cazul hîrtiei mate sau semi­
mat e diluarea tuşului se poate face cu apă, în locul a l bu­
şului de ou, care asigură cîmpului retuşat un oarecare lus­
t ru.
Trebuie remarcat că retusul ' rea liza t asa' cum a fost men­
ţionat anterior nu este decît un retuş de finisare a fotografiei
şi nu de modificare a i maginii , cum a r fi cazul unor corecţii
de i magine pemtru fotomontaje etc. în cazul retuşului de
acoperire cu pigment, în genera l fiind realiza t pe suprafeţe
mici , nu este necesar a fi „fi xat " (pe hîrtii mate sau scminate)
a şa că , în t i m p , el se poate şterge, sau la o nouă spă l a re a
iotogra fiei dispare complet .
în genera l , este greu a se da indica ţ i i ma i deta liate asu­
pra opera ţii lor de retuş, deoarece retuşul este totuşi o opera ·ţ ie
de îndemînare, cu practici subiect i ve, care conduc la a cu­
mularea unei experienţe proprii .
Fotomontaju l este opera ţia prin care se obţine o i magine
compusă din ma i multe clişee sau fotografii asa mbla te într­
un anumit fel . Fotomontajul este necesar atunci cînd se do­
reşte rea lizarea unei fotogra fii panora mice, compuse din
i magini succesive, fotografiate din acelaşi loc şi în aceleaşi
condiţii , rotind aparatul fotografic astfel ca imaginile primare
să aibă o acoperire una faţă de a lta , zonele d e acoperire
fiind necesare potrivirii şi legării i magini lor în mod succe­
s i v . Utilizarea unui cap panora mic la fotogra fiere este indi­
cat ă , fiindcă uşurează rea lizarea acestei acoperiri , care trebuie
să fie de circa 30 % .
Fotomontajul este necesar la rea lizarea fotogra fii lor tru­
c a k, ca şi la fotogra fii le publi ci tare , cînd fotogra fia are
uneori contigenţă cu gra fica .
Prin fotomontaj , se pot de asemenea îmbunătă ţ i uncie
i magini , prin comp letarea unor clemente a le cadrului , cum
ar fi cerul , primul plan etc. opera ţii care se pot face chiar
în procesul do mărire al fotografici fina lo .
Fotomontajul s e poate face deci f i e direct în negati v ,
prin asa mblarea convenabilă a cl işeelor ş i copierea lor deodată

66
în pozitiv, fie după terminarea procesului pozitiv, a poi asa m­
b l îndu-se fotogra fi i le. în primul caz, este de obicei necesar
un retuş în negativ, iar în a l doi lea caz, un retuş în pozitiv
şi apoi rea lizarea reproducer i i prin obţinerea unui nega t i v
intermediar unic, de pe care s ă s e facă copi i l e fotogra fice
necesare , Şi într-un caz şi în a ltul, este indicat ca i magi­
nile - în nega t i v sau în pozit i v - să fie de tona lităţi con­
c0rdante, astfe I ca i maginea fina lă după fotomontaj sii fie
unitară şi fără del i mitări perceptib i le între i magini le co m­
ponente.
Pentru rea lizarea fotomontajului , este nevoie de fantezie
ca şi de o perfectă cunoaştere a procedeelor de laborator, sin­
gurele elemente călăuzitoare, în locul unor indica ţii gene­
ra le, ca în a lte opera ţii . Oricu m , foto montajul este o ope­
ra ţie laborioasă cate sol icită răbdare şi perseverenţă şi care,
uneori , prin rezultatele obţinute, nu este pe măsura efor­
turi lor depuse.
 Capitolul

VII

Montarea şi prezentarea fotografiilor

Acestea sînt opera ţi i le finalr, prin caro se încheie ciclul

de lucrări necesare rea lizării fotografici . Fotogra fia se poate
prezenta în următoarele două feluri :
- prezentare de a proape şi privit de la distanţa norma lă
de citire (circa 30 cm) , cum este cazul unui a lburn, şi
- expunere pc un perete şi privit de la o distanţă mai
mare, de peste 50 cm, cum este în cazul unei expozi ţii .
Şi într-un caz şi în a ltul , fotografia trebuie să fie montată,
opera ţia care să-i va lorifice valenţele artistice şi să-i asigure
.;; i o conservare ma i bună . Montajul fotografici începe cu tă­
ierea ci , după o formă rectangulară .
Fotogra fia poate fi tăiată lăsîndu-i sau nu o margine a lbă,
de jur-împrejur, avînd grijă ca marginea de jos să fie cu puţin
ma i lată dccît celelalte trei , care trebuie să fie toate egale.
Tăierea fotografici este bine să se facă cu ajutorul unei ghi­
lotine de tăia t , caro a sigură cu uşurinţă o tăietură drea ptă
şi net ă . Uncie ghi lotine au cuţitul cu „gura " zi mţată, astfel
că tăietura fotografici , deşi este drea ptă, apare astfel . Acest
mod de tăiere nu este de uti lizat decît pentru fotografii le
de format mic şi este de. un gust îndoielnic.
Ca regulă, fotografi i le cu margine a lbă nu sînt destinate
a fi prinse pe un suport mai mare decît mărimea lor, deoarece
marginea a lbă asigură a stfel cadrul imaginii , dctaşînd-o de
rest. Ele se pot pune în a l bume avînd foile sub formă de pli­
curi de celofan. Fotografiile fără margine, sau cum se spune
în l i mbaj fotogra fic, pînă la „cuţit ", se prezintă de obicei pe

68
un suport , care poa te fi de carton, plastic etc . , care să asigure
fotogra fiei p laneitatea şi rigi ditatea necesară . în ceea ce
priveşte culoarea fondului , aceasta rămînc o chestiune de
gust şi si mt artistic, fiindcă o fotografie bună poat e fi deza­
vantajată de montaj şi invers, neexistînd reguli de pre­
zenta re ; totuşi o recomandare : îna inte de a începe monta­
jul fotografii le să fie despărţite în două grupe : fotogra fiile
,

deschise, a dică cele cu mari zone luminoase şi umbre puţine

şi fotogra fii închise, cu ma xi mu m de u mbre şi deci puţine
lumini . Se poate a dopta unul din cele două princi p i i : cel
a l armoni ci , sau c e l a l contrastului , în funcţie de intenţia
c e lui care face montajul . Dacă intenţia este de a attnua
efectul i magini lor dure, atunci este indicat ă armonia , a dică
la fotogra fi i deschise - suport deschis, şi respectiv închis
pentru cele sumbn-, sau , din contră , dacă se doreşte o accen ­
t uare a fotografi i lor cu tonuri puţine şi închise de cenuşiu,
a t unci suportul trebui e să fie deschis, rea lizîndu-se a st fel
contrastul . Există şi un co mpromis prin utilizarea unui su­
port neutru .
Suportul pe care se prinde fotografia va fi şi el la rîndul
său de formă rectangulară şi oarecum proporţona lă cu foto­
gra fia . O a ltă problemă care a pare este şi p lasarea fotografiei
pe supor t , care este în funcţie şi de COIJ!pOziţia fotogra fică
cc a fost re zervată subiectului i maginii . In fond, fotog ra fia
se poate plasa în două feluri : centric sau excentic Pri mul
.

caz se potriveşte subiectelor avînd o co mpozi ţie fotografică

si metrică şi cînd se doreşt e accentuarea acestei si metrii .
Aşezarea excentrică a fotografiei este indicată a tunci cînd
se in t enţionea ză a ccentuarea unei compoziţii fotografice ne­
si metrice. Evi dent că şi în acest caz , prin mări m ea şi forma
rectangulară a suportului în raport cu mări mea fotografiei
ca şi cu aşeza rea ei , se poate crea o a mbianţă de a rmonie
sau de contrast . În orice caz, un lucru este de evita t , l'xage­
rarea , şi totul va fi bine, dacă montarea va fi o mot iva ţie a
caracteristici lor i magini i : cîteva încercări cu fiecare fotogra­
fic va conduce la soluţia de a dopta t .
Toate aceste considerente sînt bune î n ega lă măsură fie
pentru a lbum (cu foi prinse sau detaşab ile) , fie la agăţarea
pe un perete, într-o expoziţie sau pe peretele unei ca mere.

69
 Şi la a lburn a r trebui ca mărirea să fie în acord cu mări mea
şi forma fotografi i lor, ceea ce practic nu este posi b i l , fiindcă
rcspectînd considerentele a mintite, s-ar pierde noţiunea de
a lburn ca a tare. O soluţie ar fi , poate, ca fotografile să fie
astfel co mpuse din punct de vedere fotografic şi mări te la
suprafaţa convenabilă mări mii foii a l burnului , dar sigur
că soluţia nu este perfectă, aşa că i magina ţia şi bunul gust
rărnîn elementele care să hotărască soluţia . Mări mea egală
a foilor de a lburn creează un ritm monoton, care poate fi
întrerupt atît prin varia ţia fondului suportului cit şi prin
varia ţia cornpozi ţională a cadrelor fotogra fi i lor.
Expunerea pe un perete în ca meră sau pe o si rncză în
expozi ţie, creează însă a lte probleme. în pri mul rînd , foto­
gra fia pc suportu l pe care este prinsă poate să fi e cu sa u fără
ra mă, cu goa rn sau fără gea m .
R a ma este clementul care li mi toză spa ţia l ş i dă „grosi me "
i magini i , detaşînd-o de perete, avînd ş i funcţia d e a crea
din punct de vedere psihologic i rnpresia de vedere ca printr­
un ca dru în a fara ca merei . R a ma trebuie să fie sobră şi dife­
rită ca tona litate de cca a suportului . Prinderea pe perete
trebuie astfel făcută, încît în cel e două situa ţii de lum ină :
natura lă din exterior - ziua - şi artificială scara - de la
corpurile de i luminat a le ca merei , să se asigure fotografiei
o corectă i luminare şi bună percepere a ei de la , o distanţă
obişnuită de privit . Gea mul , deşi are avantajul că asigură
o păstrare mai bună a i magini i , ferind-o de praf şi fum ,
prezintă dezavantajul refexi i lor, ca şi a l perceperi i „prin
gea m " a i maginii ; dacă se poate, trebuie evitat .
Prezentarea fotografii lor p e si rneza unei expo�iţ i i în afara
cle mentelor de care s-a a mintit anterior, prezintă şi difi cul­
tatea succesiunii i maginilor, vizitatorul trecînd de la o foto­
gra fic la a l ta . Opera ţia aceasta - numită de panotare -
s o l icită acelaşi bun gust şi i magina ţie din partea expozan­
tul u i . De asemenea , nu toate locurile de pe o si meză sînt de
accL'aşi i mportanţă în raport cu sensul de parcurgere şi vizio­
naro a l expona telor, astfel că odată descoperite aceste locuri
tre buie să fie cedate fotografii lor „cheie " a l e expoziţiei şi
care marchează pregnant personal itatea artistului .

70
 O a ltă problemă a expoziţiei este acordarea numărului
expona t L·lor cu I W1gi mea si mezei şi a spa ţiului de expunere ;
înghl'suirca i magini lor nu este în favoarea perceperi i lor. Ple­
cînd de la ideea că expozi ţia reprezintă o selecţie dintr-un
număr mai mare de l ucrări , deci într-un fel o sinteză, trebuie
avut în vedere că numărul prea mare de exponate, cînd există
bineînţeles create cond i ţ i i le de spa ţiu, oboseşte privitorul
şi îl face indiferent şi chiar a patic, nema i putînd fi recepti v
la mesajul i magini lor.
După unel e opinii , este bine ca i maginile fotogra fice să
fie însoţite şi de un t i t l u , după a l tele însă, numa i i magini le
„sla be " au nevoie de titlu, pentru a „explica ceea ce nu pot
11

transmite ele în mod nem i j locit . Este dificil de a fi partiza­

nul uneia sau a lteia dintre păreri, fiindcă şi una şi a lta conţin
motive demne de luat în considerare.
În adevăr, titlul unei i magini trebuie să aducă un plus
de informa ţ i i , care nu se pot „vedea în mod nemij locit de
11

privitor, comp letînd astfel mesajul i maginii . De exemp lu ,

în cazu l unei i magini care reprezintă o- a dolescentă ţ inînd
în mînă un trandafir, este bana l ca titlul să fie „portret de
fată cu f loare ", fiindcă acesta o vede direct privitoru l , fără
să aibă nevoie de titlu. În schimb, dacă t itiul este sp re exe m­
plu „Maria ", atunci el aduce o contribuţie sup l i mentară
i magini i , fiindcă num e le adolescentei nu îl putea „vedea "
privitorul în mod direct . De a i ci rezultă că , decît un t itlu
bana l , mai b ine fotografia să fie l i psită de el . N u este ma i
puţin a devărat că uneori un titlu bine atribuit poate „sa lva "
chiar o i magine slabă. În unele cazuri , pornind de la un „ti­
tlu", se rea li zează o i magine fotogra fică.
În concluzie, este bine ca fotograf i i le să poarte un t i t lu
numa i atunci cînd acesta este o completare firească a i magi­
nii . Să fie concis, sugestiv şi uşor lizi b i l . În cazul cînd nu
îndepl ineşte aceste condiţi i , este ma i bine să lipsească.
Ca titlul să fie uşor l i zi b i l , el trebuie să fie în a prop ierea
i magini i , cît ma i simplu scris, de mărime potrivită, pentru
a -putea fi perceput din acelaşi loc cu cel a l perceperi i imagi­
nii fotogra fice, este într-un fel o „carte de vizi tă a acurate­
11

ţei expozi ţiei .

71
 Cînd toate operaţi ile menţionate în această lucrare au
fost efectuatt>, cul minînd prin prezentarea i maginii pozitive
sîntem în momentul în care „fotogra fia " îşi începe, de fap t ,
e)(istenţa s a independentă printre oa meni , devenind un
obiect ce va pune „probleme" sociale, economice, u manitare
etc. şi putînd fi solicitat în oricare domeniu de activita te
omenească .
Iată deci i mportanţa ei !
 ANEXĂ

1. Sortimentele hîrtiei fotografice A RFO sînt următoarele :

A RFO-BROM (codul B), fabricată cu emulsie pe bază
de bromură de argint, are sensib i litate mare si se utilizează
în specia l pentru măriri , dar poate fi uti lizat ă şi pentru co­
pierea prin contact, cu precauţiunea uti lizări i unei i lumi­
nări de expunere mai slabe. Fabricată într-o mare v a r Ltate
de sorti mente şi grada ţ i i , poate satisface toate exigenţele
negativelor, ca şi cele de ordin estetic a le fotogra fului (a se
vedea tabelul recapitulativ I ) . Sensibilitatea cromatică ma­
ximă în domeniul a lbastru-ultraviolet (480 mµ), ceea ce per­
mite manipularea ei la i luminarea de labora tor prin filtrul
ga lben-verzui 1 1 3 D sau 1 1 3 I, ca şi filtrul roşu 1 07 (di n
nomenclatorul ORWO) . S e recomandă a s e developa î n re­
velatoarele ARFO-R N I , ARFO-R M 1 şi ARFO-RC 1 , dînd
tonuri plăcute şi intense de negru-a lbăstrui , uti lizarea unuia
sau altuia dintre cele trei revelatoare fiind i mpusă de obţi­
nerea unor i magini pozitive cu gradaţie spre norma l , moa le
sau contrast. Cu bune rezultate se pot utiliza şi a l ţ i revela­
tori cu caracteristici asemănătoare cu cei menţiona ţ i . Pre­
zentarea m foi de mări mi standardizate de la 6,5 x 9 cm
şi pînă la 50 x 60 cm (a se vedea ta belul recapitula tiv l i),
ca si în suluri de lungi mi solicitate cu lăţimi de 2 1 , 32, 5 şi
'
1 10 cm, a mbalajele potrivite formatelor (p licuri sau cut i i )
conţinînd 1 0 , 2 5 sau 1 00 foi .
A RFO-GFN (codul A) , fabricată cu emulsie pe bază de
clorobromură de argint, sensi bilizată chi m i c, dar cu sen si ­
b ilita te medie, se u t i lizează atît pentru măriri , cît şi pentru
copiat prin contact. Fabricată într-o ga mă largă de sorti men­
te şi gradaţii , îi oferă o utilizare variată (v . ta belul reca p i
tulativ I). Ortocromatizarea î i conferă o sensibi litate croma-

73
 Soluţii revelatoare recomandate de ARFO

Denumire
Substante
RN I RM I RO I

Metol I g 3 g 5 g
Sulfit de sodiu anhidru 14 g 13 g 40 g
Carbonat de sodiu anhidru 26 g 30 g -
- -
Carbonat de potasiu 40 g
Hidrochinonă 3 g 0,3 g 6 g
Bromură de potasiu I g 0,3 2 g
Apă distilată pînă Ia 1 OOO cm!! 1 OOO cm3 1 OOO cmll

I 1 1
1 - � 1 - -
l
2 2 2
Condiţii de developare
- 2 minute - 2 minute - 2 minute
20°c 20°c 20°c

tică ma ximă în domeniul 490 mµ, astfel că se poate prelucra

în la borator prin lumina gal ben-verzuie a fi ltrului 1 1 3 I sau
roşu deschis a filtrului 1 07 I (nomenclatorul ORWO) . Se
recomandă a se developa în revelatoarele ARFO, ca şi în
a l tele simi lare, dînd o bogăţie de tonuri ca lde pînă la negru­
maroniu . Prezintă o bună sta b i litate a caracteristici lor foto­
grafice chiar şi în ti mpul unei depozitări ma i îndelungate .
Prezentarea în foi de mări mi standardizate (tabelul I I ) , ca
şi în suluri cu lăţime de 1 1 0 cm şi lungi mi diferite.
A R FO-Tl P (codul CB), fa bricată cu emulsie pe bază de
clorobromat de argint sensibi l izată chimic, cu sensib i l i tate
medie, este indicată atît pentru măriri cît şi pentru copiere
prin contact , necesitînd dura te de expunere ma i lungi , ceea
ce îi conferă o prelucrare mai uşoară. Fa bricată într-o vari­
etate largă de sorti mente şi grada ţii (ta belul recapitulativ I ) ,
este ortocromatiza tă ş i a re sensibi l itate maximă cromatică
în domeniul 450-490 mµ. Prelucrarea şi manipularea hîr­
t iei se face la i luminarea redusă de laborator fi ltrată prin
fi ltrul galben-verzui 1 1 3 I sau 1 13 D (din nomenclatorul
OR WO) . Developarea este indicată a se face în revelatoarele
ARFO, dînd tonuri ca lde de negru-brun, dar tot cu bune
rezultate se pot folosi şi a lte soluţii revelatoare cu caracteris­
t i ci a prop iate . Prezentarea hîrtiei este în foi de mări mi
standardizate de la 32, 5 cm şi 1 1 0 cm cu lungi mi le dorite.
Ambalarea se face în p l i curi sau cutii (ta belul I I) , prezentînd
totodată o bună sta b i litate fotografică la o durată de depozi ­
tare mai îndelungată.
A R FO-REFLEX (codul C) , hîrtie fotogra fică tehnică,
fabricată cu emulsie fotosensibilă pe bază de clorură de
argint , sensi bi lizată chi mic, cu sensi b i l i tate redusă , se uti­
lizează la copiere directă, prin contact şi reflexie a documen­
telor, dind un negativ clar şi de mare contrast . De pe nega t i ­
v u l pe hîrtie prin repetarea procedeului , s e p o t obţine copii
pozitive. Se poate uti liza şi pentru măriri de pe negative
contrast. Se prelucrează uşor, deoarece prezintă o mare la­
t i t udine de expunere. Sensibilita tea cromatică maximă , da­
torită ortocromatizării , este în domeniul 490 mµ, p utîndu-se
deci prel ucra la lumina atenuantă a la bora torului , uti lizînd
filtrul ga lben M2D (din nomenclatorul ORWO) . Se fa brică
pe suport subţire şi cu suprafa ţă semi mat , putîndu-se uşor
îndosaria . Prezentarea este în foi de form a t ma i mare (ta ­
belul II) sau în suluri cu lăţ i mi de 2 1 c m , 29,7 c m , 42 cm,
59, .S cm şi 84, 1 cm şi cu lungi mi variabile după comandă.
A RFO-S TA T (codul B), fa bricată cu emulsie pe bază
de bromură de argint , de mare sensibi litate, se foloseşte pentru
copierea şi multi p l icarea documentelor, de pe negative �e
fi lm docu ment sau de pe negativele pe hîrtie ARFO-R EFLEX .
Sensi b i l itatea cro matică maxi mă în domeniul a lbastru-vio let
(490 mµ) . Se manipuleaz� la lumina atenuantă a filtrului
ga lben-verzui 1 1 3 D sau 1 1 3 I (din no menclatoru l ORWO) .
Prelucrarea trebuie să se facă într-un revelator energic şi de
tip contrast , astfel ca durata de developare să nu fi e ma !
lungă de 1 minut . Prezentarea în foi de formate mai_ man
sau în suluri cu lăţimi de 21 cm, 29,7 cm, 42 cm, 59, 5 cm
şi 84, I cm, cu lungi mi după co mandă .
A RFO-GRA F (codul B), fa bricată cu emulsie pe bază de
bromură de argint, sensibilizată chimic, de mare sensibili­
tate, se foloseşte în tehnică pentru înregistrări oscilografice,

75
seismogra fice, polarografice, ca ş1 m domeniul medicin i i ,
pentru înregistrări electrocardiogra fice, electroencefa logra­
fice, electromiocardice şi a l tele. Sensibi litatea cromatică este
maximă în domeniul a l bastru-viol et (480 mµ), astfel că tre­
buie manipulată cu lumina a tenuantă prin filtrul roşu-închis
1 04 (din nomenelatorul ORWO) . Se developează în revela­
tori contrast, care să conţină în cantitate mai mare substanţe
antivoa l . Sorti mentele de hîrtie sînt : BE-2 pentru înre­
gistră ri electrocardiografice, B0-3 pentru oscilograf şi BS-2
pentru înregistrări seismografice. Toate sorti mentele se l i ­
vrează în suluri , c u s a u fără perfora ţ i i pe margine, şi cu
lăţi mi între 1 0 cm şi 1 00 c m , avînd lungi m i pînă la 40 m ,
conform datelor d i n t a belul următor :

'.�I I
MU'O�<'rrAF
BE-2 B0-3 BS- 2
a.ea, JI\

l i1\i- 10 15 15 30 40 JO
mea. m
5
I I I 20 10
I I 20 I I I 2C
I 40

3,5 • •
- - - - - - - - - - - -

4 ,5 •
- - - - - - - - - - -

(j •
- - - - - - - - - - -

10 • • • • •
- - - - - - - - - - - -

12 •
- - - - - - - - - - -

15 • • • •
- - - - - - - - - - - -

20 ••
- - - - - - - - - - - -

30 •
- - - - - - - - - - - -

32 , 5 •
- - - -- - - - - - - - -

1 00 •

O prezentare sintetică a sortimentelor hîrtiei fotografice

A R FO este redată în tabelul I .

76
 Tabelul I

Tabel recapitu lativ al sort i me n telor h î rt i e i A R FO

ARFO- ARFO-GRAF
Denumire ARFO-B ROM ARFO-GEN ARFO-TIP REF- ARFO-
LEX ST AT BE, l BO, I DS,
-- --

Extr a-
Gradaţie
Specl - Nor- Co n- 1 Nor- Co n - Nor- Con- Con- Con-
Moale Conlrast
Culoare ală melă tras! c on- Moa e mal A !ras t mală !rast !rast tras!
traot
1 1
suprafală I I I I I
Hlrtie

- - - - - - - - - - - - - - -
Alb l ucios

- - - - - - - - - - -
Alb semimat CD BD BC BC
12 12 12 12
- - - - - - - - - - - - - -
Alb mat BC
13

Semicarton
- - - - -
Alb lucios BM1) BS BN BC B EC AM AN AC CBN CBC
11 11 11 11 11 11 li 11 li li

- - - - - - -- - - - - - -
- -
Alb semimat
- - - - - - - - - - -
- BC
Crem l ucios BM BN
21 21 21
-..:] I
-..:]
I
 Tabelul 1 (continuare)
-.:i
OJ
ARFO- ARFO--GRAF
ARFO-
Den umire ARFO - BROM ARFO-GEN ARFO-TIP REF ·
LEX STAT BE• -1 BO• I BS•

Nor- Con- Extra - Nor- Con- Nor. Con- Con- Con·

Contrast
Moaie ală malti !rast fo n - Moal e mală tras ! mall tras! !rast !ras t
� ic . ,Spcci - 1 1 ras t
, ----
supr.lfat.1
-.. I I I
Carton

B :\\ BS BN BC B EC AM AN AC CB N CBC
A l h J u ;: i os
III III 111 111
III 111 III III I11 111
- - - - -
BM BN BC AM AN AC
A l b sem i m a t
1 12 1 12
1 12 I 12 112
- - - - - - -
1 1 :1
- -
BM BN BC AM AN AC CB N CBC
Alb mat
1 13 I 13 1 13 1 13
1 13 1 13 I 13
- - - - -
1 13
-- -
BM BN BC _ AM AN AC CB N CBC
A ! h r<1s ltr
1 17 1 17 1 17 1 17
I 17 I 17 1 17
- - - - -
1 17
- -
B,\ \ BN BC AM AN AC
,\ J b f i l i : ;ra11
I 18
1 18 118
- I 18 1 18
- - - - - - -
I 18
-
,\ J b cristal BM BN BC AM AN AC
I 19
119 I 19 1 19 I 19
- - - - - - -
1 19
- -
Crem l uc i os B f\\ BN BC
121 121
- - - - - - -
121
- - - - -
Crem BM BN BC
1 22 1 22
- - - - - - -
1 22
semimat
- - - - -
Crem m a t Bf\\ BN BC
1 23 1 23
- - - - - - -
1 23
- - - - -
I ) In mod corect cod u l tre b u i a scris B M . 0 1 l , dar pentru s i m p l i f i c a re O nu s-a m a i scr i s .
 Tab�lul 11
Tabel recapitulativ al prezentării hirtlel fotografice ARFO şi al ambalajelor respective

ARFO-BROM ( B ) ARFO-GEN (A) ARFO-TIP (CB) ARFO ARFO ( B)

REFLE X STAT

Formatul•)
Im Număr de foi Numilr de fol Număr de fo i Număr de foi Număr de foi
ln ambalaj to ambalaj în ambalaj în ambalaj în a mbalaj

plic I cut i i plic

I cutii pito
I cutii pl ic I cut i i plic I cut i i

- - - - - -
6,5 X 9 I O 25 I OO - 25 - 25
-- -- -- --

- - - -
9 X I2 1 0 25 IOO 10 25 100 10 25 I OO
-- -- --

- - - -
9 X 14 I O 25 i OO 1 0 25 1 00 10 25 1 00
-- -- --

- - - - - -
10 X 15 1 0 25 1 00 - 25 - 25
-- -- --

- - - - - -
I3 X I8 1 0 25 1 0 25 10 25 -
-- -- --

-
1 0 25 1 00 - - - - -
18 X 24 10 25 10 25
-- --- --

- - -
-
2I X 29,7 - - - - - I OO 50 1 00
50 --

- -
1 0 25 - - -
24 X 30 1 0 25 50 1 00 50 1 00
-- --

- - - - - - - - -
29 , 7 X 42,0 50 1 00 50 100
-- -- -- --

- - - - - - - - -
30 X 40 IO 25 10 25
-- -- --

- - - - - - - - -
40 X 50 10 25 10 25
-- -- -- --

- -- - - - - - -
50 >< GO IO 25 - 10 25

-J
*) în a fara acestor formate care se l i vrează curen t , pc bază de com a n d ă se p o t l i vra şi for m a le l e 5 X 7 c m ,
<!::> 6 , 5 X 6 , 5 c m , l O X 1 5 cm, 1 8 X 1 8 crn şi 24 X 24 c m .
2. Sorti mentele hîrtiei fotografice Kodak sînt fabricate în

5 . grade de contrast şi an urne :

- moale .. .. . .1
.

- normal . . . . 2 . .

- contrast . . . . . . 3
- extracontrnst . . 4 .

- supercontrast . . . 5
excep ţie făcînd hîrtia „polyroyal " şi „polycontrast " care prin
intermediul filtrelor rea lizează un contrast variabi l .
Sensibilitate este determinată d e numărul lux-secundă
necesar obţineri i unei densităţi de 0,60, astfel :

Gra d u l de contrast 1 2 3 4 5
-- -- -- -- --

Sens i b i l i - Ko d a brom 0,8 1 ,0 1,6 2,8 3,6

t a te
, _, _ -- -- --

Polycontrast 1,2 1 ,0 1,8

Sensibilitatea hîrtiei Kodabrom c a ş i a celei Kodabrom RC

este potrivită a tît pentru copi i le prin contact , cît şi pentru
măriri . Dă i magini bogate în semitonuri de a lb şi negru, ca
şi negru intens sau alb foarte pur. Are o mare latitudine de
expunere, ceea ce îi conferă o marn uşurinţă de uti lizare .
Hîrtia Kodak Polycontrast R C s e poate util iza în aceleaşi
condiţii ca şi Kodabrom cu menţiunea că se poate varia
gradul de contrast cu ajutorul fi ltrelor specia le în l i mitele
a 4 grade, de la moa le la extracontrast .
Hîrtia Kodak Panalure este cu o sensibilitate pancroma­
tică specia l studiată pentru obţinere de i magini a lb-negru,
de pe negative color, astfel încît toate va lorile negativului
în culori să fie redate cît mai corect în a lb şi negru.
Ne-a m li mitat numai la sorti mentele uzua le de lucru si '
nu şi la cele cu scopuri specia le (artă grafică etc.) .

80
 {
(
a l b - l ustru - hîrtie 1 .2.3.4.5 G
Kodabrom
alb - lustru - carton 1 .2.3.4 .5 GD
alb ____:_ klstru -
semicarton 1 .2.3.4.5 F
Kadabrom R C
a l b - strălucitor -

{
semicarton I . 2 .3. 4. 5 N

Kodak a l b - lustru - semicarton F

{
Polycontrast RC a l b - strălucitor - semicarton N

Kodak a l b - l ustru - semicarton F

Pana J ure a l b - strălucitor - semicarton N

în afara unor formate se găsesc şi a mba laje în suluri

de diferite lăţimi şi l ungi mi .
i Agfa-Gevaert fabrică ma i multe sortimente de hîrtie foto­
grafică atît pentru copiere prin contact, cit şi pentru copiere
optică , dind o excelentă plastică i maginii în toate grada ţi ile ;
are mare latitudine de prelucrare, fi ind uşor adaptabilă şi
la procedeele de tonare. Se livrează tăiată în foi sau în suluri.
Hîrtie fotografică f o i Suport plastic (PC)

I
Gradul de contrast
Denumirea
moale I speci a l I normal I contrast J extracontrast

Brm1ira (B)
Sµeed 3 î 0 l u s lr u W(I) S('.!) N (3) H("1 ) E H(5)
( B .'3 J (J PE) -
--
Speed 3 1 2 st• m ' r m1 L \� ( j I N (l) i-i (4)
-
:)(�)
(B :l l :l P ic )
Speed 3 1 9 f i l i gran

-=-1
slril l u c i lor \V ( I ) N (:i) H(!I -
(B 3 1 9 P E )
Portriga (P)
Sµeed 31 O l us tr u -
\\ i i ) :) ('.:) N (:J) H (.:J )
(P 310 PE) --
S1ieed 3 8 f i l i gr<Jn
·,-se; n i m a t
(P 3 8 P E \
W(l) S (-! ) N (�J
1- 1 1 (4 ) ---

81
cc
� K.odabrom
Polycontrast Panalure
RC RC
Formatul
I I
(toate gradele
plicuri, Cutii , Pl icuri Cutii
de contrast) Cu t i i ,
cm n u măr de !oi număr d e foi număr de foi număr de foi Pilcuri
număr număr
de foi de foi
G I G-D I F N G I G- D I F I N F I N F N I
1
- - - - - - - - - - - - -
7,4 >< 1 0 , 5 1 00 -- -- -- --
-- -- -- -- -- -- -- -- --

- - - - - - - - - - -- - -
8 , 9 X 8, 9
-- --
I OO
-- -- -- -- -- -- -- -- -- --
--

- - - - - - - - - -
8 , 9 X I 2,7 25 25 25 I OO
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

- - - - - - - - - - -
- -
9 X I4 IOO --
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --
--

- - - - - - - - - - -
-
10,5X 14,8 --
I OO I OO --
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

- - - - -
I 2 , 7 X J 7, 8 25 25 25 1 00 1 00 1 00 I OO 1 00 1 00
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

- - - -
J 7, 8 X 24 10 IO 10 I OO 1 00 1 00 J OO 1 00 J OO 1 00
-- -- -- -- -- --

- - - - - - - - - - - - -
20 X 25 25
- - - - - - - - - - - -
20, 5 X 25,4 1 00
--
100
- - - - - - - - - - - - -
21 X 27 I OO
- - - - - - - - - - - --
2I 7; 29,7 J OO 1 00
--

- -· - -
24 X 30 , 5 IO JO 10 J OO 1 00 I OO 1 00 1 00 I OO 25
-- -- -- -- -- --

- - - - --
30, S X 40,6 IO 10 IO I OO 1 00 1 00 I OO 100 1 00
-- -- -- -- -- -- -- --

- - -- - - - - -
40 , 6 :-< 50 , 8 IO JO 10 IO IO 10 -- -- --
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

- - - - - - - -
50, 8 X 6 1 10 10 10 10 10 10
 Suport hîrtie bari !ată

I
Gradul de contrast
Denumirea
moale I special \ normal / contrast J extracontrast

Brovira I
Lustru a l b h î:- i i e (I) W(l) 5(2) N(3) H (4) E li(5)

Lustru a l b car ton (1 1 1) W( l ) 5(2) N(3) !-1(4) E H (iil

Sa t i n a t a l !i car ton (I 1 2) \V( ! ) S(2) N(3) H (1 ) --

Cristal a l b car ton ( 1 1 9) W(l) 5(2) N(J) H (..J ) -

Record Rapid W( l ) 5(2 ) N(3) H(4) -

Lustru a l b hîrtie (I)

-
Lustru a l b carton (1 1 1) W( l ) S(2) N(3) H(4)
--

Portriha Rapid
F i l i gran a l b carton ( 1 1 8) W( I ) 5(2) N (3) - -

Formatele uzuale ale foilor sînt :

6,5 X 9,5 cm 13 X 1 8 cm
7,5 X 10,5 cm 18 X 24 cm

} cărti
9 X 12 cm 24 X 30 cm
9 X 14 cm 30 X 40 cm
10,5 X 14,8 cm po ta le ; 50 X 60 cm
fiind a mba late în p licuri (10 sau 25 foi) şi în cutii (100 foi ) .

Hîrtie fotografică î n suluri (suport d e plastic) :

- Variolux 3 1 0 (a lb lustru) ;
- Variolux 3 1 9 (a lb-filigran strălucitor) .
LW1gi mea hîrtiei în sul - pînă la 1 1 0 m, lăţi mi le fiind
piferite.

83
' .
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA

Pentru cei interesaţi să cunoască şi alte elemente sau detalii ale

procesului pozi tiv care nu au fost tratate în suficientă măsură sau chiar
nu au fost amintite, din literatura noastră de specialitate se recomandă
următoarea bibliografie cu o refer ire mai apropiată la procesul pozitiv :
A R F O. Agenda fotografului. Bucureşti, Editura M . I .C., 1965.
A R F O. Hlrtia fotografică A RFO. Bucureşti , Editura M.I .C.-IPAC.,
1975.
B u b u 1
a c A. Laboratorul fotoamatomlui : dotare şi amenajare.
Colecţia „Foto-Film" nr. 3", B ucureşti , Editura tehnică 1968.
C o m ă n e s c u S. Evitarea greşelilor în laboratorul fotografic. Co­
lecţia „Foto-fi lm". Bucureşti, Editura tehnică, 1963.
C o m ă n e s· c u S., C o n s t a n t i n e s c u A. Fotografia în relief.
Colecţîa „Foto-film" nr. 20. Bucureşti, Editura tehnică, 1973.
C o m ă n e s c u S. ş i I a r o v i c i E. A BC-ul fotografului ama­
tor. Colecţia „Foto-film" nr. l , Bucureşti, Editura tehnică, 1 968.
C o m ă n e s c u S. ş i I a r o v i c i E. A z A matorfeny Kepesz
A BECE-je (trad. din I . română). Bucureşti, Editura tehnică,
1971.
D i k o ş i J o f i s E. Tehnica ş i arta fotografică (trad. din I. rusă).
Bucureşti, Editura tehnică, 1962.
G o p e 1 N. Developarea (trad. din I. germană). Bucureşti,
·
Editura
tehnică, 1978.
I 11 r o v i c i E . Portretul modern. Colecţia „Foto-film" nr. 18, Bu­
cureşti, Editura tehnică, 1972.
I 11 r o v i c i E. M ăiestria în fotografie. Bucureşti, Editura tehnică,
1977.
' 1
Jo f i s E. Manual practic de fotografie (trad. din I. rusă). Bucureşti,
Editura tehnică, 1953.
N i c o I a e E. Fizico chimia proceselor fotografice. Bucureşti , Editura
Academiei, 1963.
O R W O. Reţete (trad. din I. germană). Bucureşti, Litografiat de
Institutul de Documentare Tehnică, 1966.

85
P i v n i c e r u C. ş i M i o c M. Reţetar pentru la1Joratorul fot<J­
film. Colecţia „Foto-fi l ru " nr. 22, B u:ureş t i , E di tura tehnică,
1974.
S t a p f A. Practica foto.�rafică (trad. d i n I. germană). Bucureş t i ,
Edi tura tehnică, 1 958 .
S t e c I a c i A. Laboratorul fotografului amator. Colecţ i a „Foto- f i l m ",
Bucureşti , E d i tura tehnică, 1962.
S ii t t e r I n K. Retuş cînd şi cum (tra d. din I . ger m ană) . Colecţia
„Foto-film" nr. 2 1 , Bucureş t i , E d i tura tehnică, 1 974 .
T ă n ă s e s c u L. ş i M o r u z a n O . Efe:;te şi trucaje fotocineru­
tografice. Colecţ i a „Foto-fi l m " nr . 1 6 , B ucureşt i , E d i tura tehnică,
1 97 1 .
T e p o r d e i V. La'Joratorul fotoamatorulu i : materiale fot1Jse1tSibile
şi prelucrarea lor. Colecţ i a „Foto-f i l m " nr. 4, Bucureşt i , E d i tara
tehnică, 1 969 .

Totodată se recomandă colecţ i a p u b l i caţiei „FOTOGR AFIA" ( a p a ­

r i ţ i e şase numere anual), editată d e Asoci aţia Artiştilor Fotografi d i n
Republica Socia l istă R.omânia1), î n care, pri n articole d e speci a l i t ate,
sînt prezentate, teoret i c şi practic, fotoprocesele pozitive ca şi noutăţi
din acest domen i u .

1) 701 00 Bucureşti 1 Căsuţa �Poştală nr. 223

 CUPRINS

Capitolul 5. Laboratorul fotografic . . . 3

Capitolul 6. Tratări ul terioare procesului pozitiv 57
Capitolul 7 . Montarea şi prezentarea fotografiilor 68

B i b l i o gr a f i e 84
 Planşe : 8.

Tiparul exec
str. Fabrica
R
PLANŞA I. MEDIEVAL
PLANŞA II. VECHIUL ORAŞ
PLANŞA III, a. INSERARE

PLANŞA III, b. PODUL

PLANŞA IV. STRADUŢA
 PLANŞA V, a. PLANŞA V, b.
MARETIE GOTICA ARHITECTURA ORIENT ALA
PLANŞA VI. LA PIAT A
 PLANŞA VII, a.
TOALETA
DIMII\'EATA

PLANŞA VII, b. lN PARC

PLANŞA VIII, :i. PE MALUL DUNARII

PLANŞA VIU, b.
FRUMOASA, DAR !NŢEAPA
 '
. -�' .. .�. '

·r
Voi. I şi li 16 lei

G ....„
. ....kli

INTEMATICA
FOTO-FILM
VOR APAREA :
Al. Marin ş.a.
TEHNICA CINEMATO·
GRAFICA DE LA A LA Z

O. Morozan,
FI. M i h ă i lescu
DIAPOZITIVUL
Voi. I şi l i
Colecţia „Foto-fi lm•
nr. 32 şi 33

AU APARUT :
Eugen l a rovici "
MAESTRIA IN
FOTOGRAFIE

Rein h a rd Vogel
EXPUNEREA CORECTA
(traducere din limba
germană)

Norbert Gâpel
DEVELOPAREA
(traducere din limba
germană)