Adaptarea eficienta a copiilor la cerintele din ce in ce mai complexe ale mediului sunt

asigurate de dezvoltarea optima a competentelor emotionale si sociale. Competentele sociale se

refera la abilitatea copiilor de a forma relatii sociale functionale cu ceilalti copii si adulti din
viața lor. Altfel spus, competentele sociale faciliteaza interactiunile pozitive, corespunzatoare
normelor culturale, in asa fel incat sa permita atingerea propriilor scopuri si in acelasi timp
respectarea nevoilor celorlalti.

Competentele sociale presupun o componenta legata de abilitatile

interpersonale, precum si o componenta legata de abilitatile
intrapersonale de control comportamental. Prima categorie de
competente este responsabila de modul in care copii se comporta in
relatiile pe care le stabilesc cu ceilalti copii (în special prin joc) sau cu
adultii. A doua categorie de competente (intrapersonale) reprezinta
substratul care asigura dezvoltarea optima a relatiilor cu ceilalti.
Abilitatile sociale intrapersonale sunt strans legate de competentele
emotionale. Abilitatile de a intelege emotiile proprii si ale celorlalti si de
a le exprima adecvat sunt esentiale pentru stabilirea si mentinerea
relatiilor cu ceilalti.

Pe parcursul unor activitati, copii, vor invata si exersa abilitati de

relationare sociala specifice varstei lor (interactionarea cu ceilalti copii
prin jocuri, initierea interactiunilor cu ceilalti copii, vor invata cum sa-si
imparta jucariile/obiectele, vor invata cum sa ceara si sa ofere ajutor,
vor invata sa isi astepte randul, vor invata sa utilizeze formule de
adresare politicoase) dar si abilitati interpersonale de rezolvare de
probleme (copii vor invata sa rezolve conflictele prin strategii adecvate
varstei – recurgerea la ajutorul unui adult, evitarea, negocierea,
compromisul).

Abilitatile sociale intrapersonale se dezvolta si sunt modelate in

context social. Capacitatea de adaptare a copiilor este in mare
masura influentata de modul in care isi pot controla propriul
comportament. Sursa autocontrolului comportamental este
reprezentata de dobandirea abilitatilor de reglare emotionala.
Respectarea regulilor reprezinta premisa oricarei forme de
interactiune sociala. Copii invata ca fiecare context social este asociat
anumitor reguli si consecinte – ca de exemplu – ’’Cand ne jucam
avem grija de jucarii. Daca le aruncam, se strica si nu vom mai avea
cu ce sa ne jucam.’’ Prin verbalizare si repetarea constanta a regulilor,
copiii inteleg faptul ca exista o relatie intre situatie si comportamentul
ce trebuie adoptat, precum si faptul ca acel comportament este urmat
de consecinte. Pentru ca o regula sa fie respectata, copilul are nevoie
de contexte in care sa exerseze comportamentul si in care sa i se
reaminteasca acea regula. Toleranta la frustrare este consecinta
dezvoltarii abilitatilor de reglare emotionala si presupune capacitatea
de a inhiba anumite comportamente. La gradinita, unele jucarii sunt
dorite de toti copiii, acestia sunt pusi in fata unor situatii in care trebuie
sa gaseasca solutii pentru a avea acces la aceeasi jucarie. Toleranta
la frustrare echivaleaza cu identificarea unor solutii adecvate la
conflicte. Copiii care invata sa se adapteze in aceste situatii reusesc
sa gaseasca mai multe solutii pozitive, nu recurg la agresivitate si
manifesta mai putine reactii emotionale negative in relatiile cu ceilalti,
ceea ce le permite sa mentină relatiile de prietenie. Este vizibil ca
scoala lasa la intamplare educatia socio-emotionala a elevilor,
supralicitand unilateral pregatirea scolara. Prin urmare copiii sunt mai
singuri si mai deprimati, mai furiosi si mai nestapaniti, mai emotivi si
mai inclinati sa devina anxiosi din orice, mai impulsici si mai agresivi.

TEMATICA (copii 4-6 ani)

1. Respectarea regulilor
 Ami ne invata despre reguli (povestea, poster cu reguli)
 Sa exersam regulile impreuna cu Ami ( poveste, scenarii)
 Ami ne invata sa fim responsabili (poster, poveste)
2. Rezolvarea de probleme
 Acelasi – diferit (scenariu, papusa)
 Si – sau – altceva
 Bruno si Bruni au nevoie de ajutor (poveste)
 O greseala recunoscuta este pe jumatate iertata (scenarii , 2 papusi)
3. Identificarea etichetelor verbale ale emotiilor
 Inainte – dupa (poveste, ilustratii)
 Palaria magica pentru solutii (scenete, ilustratii)
4. Toleranta la frustrare
 Acum sau mai tarziu? (scenete, ilustratii)
 Palaria magica (scenarii, o palarie)
 Alfi, Pufi si Pusu ne invata sa rezolvam problemele dintre prieteni
(scenarii, 2 papusi)
5. Recunoasterea si etichetarea corecta a emotiilor
 ,,A avea sau a nu avea – o problema (lista de situatii)
 Orice problema are mai multe solutii (lista de situatii)
6. Cooperarea in joc, comportamente prosociale
 Sa invatam cum sa fim prieteni
 Prieteni adevarati
 Cursa cu obstacole
 Obiectul misterios
 Modele din plastelina
 Turnul din cuburi
 Castelul lego
 Curcubeul (coli colorate, lipici ilustratii)
7. Initierea interactiunilor cu ceilalti copii
 Sa ne jucam de-a ascultatul
 Cum incep sa ma joc cu altcineva (scenarii)
Tematica (copii 6-10 ani)
1. EU printre ceilalti (acceptarea de sine) – copiii vor invata ca fiecare dintre
noi este unic; vor invata ca oamenii au multe calitati dar si caracteristici
diferite; vor intelege ca oamenii au si puncte slabe dar si domenii in care
exceleaza; vor intelege faptul ca oamenii se dezvolta, se schimba; vor
intelege ca greseala este ceva normal.
 Joc – Vanatoare de oameni – cunoasterea colegilor de grup dupa o serie
de caracteristici fizice/psihice;
 Fise – Poster cu oameni – ce iti place/nu iti place sa faci (puncte tari si
puncte slabe)
 Joc – Schimbare, schimbare – copiii vor aduce un obiect din trecutul lor si
vor descrie evolutia lor in timp;
 Lectura – povestea unui copil care face o greseala si modul cum se simte
el.
2. Ce cred si ce fac eu? (convingeri si comportamente) – copiii vor fi ajutati
sa distinga intre realitate si fantezie, sa distinga ca exista mai multe
modalitati de a ne comporta si ei sunt cei responsabili de alegerea
comportamentului lor, sa recunoasca cauzele si efectele unor
comportamente.
 Povesti
 Alege cum sa te comporti
 Potrivit sau nepotrivit
 O greseala recunoscuta este pe jumatate iertata
3. Rezolvarea problemelor si luarea deciziilor: copiii vor invata ca deciziile
pe care le luam au consecinte, sa diferentieze problemele importante de cele
mai putin importante, sa invete ca problemele pot avea mai multe solutii, sa
sesizeze importanta impartasirii problemelor cu ceilalti.
 La ce sa ne asteptam cand nu respectam regulile
 Orice problema are mai multe solutii
 Palaria magica pentru solutii
 Prieteni adevarati
4. Relatiile interpersonale : copiii vor invata sa identifice moduri in care
oamenii difera/se aseamana, sa-si dezvolte toleranta fata de cei care nu se
comporta asa cum vrem, sa invete sa accepte ca ceilalti fac greseli, sa isi
dezvolte abilitatea de a primi si a face complimente.
 A fost drept sau nedrept?
 Acum sau mai tarziu?
 Acelasi-diferit
 Sa ne jucam de-a ascultatul
 Există tendința de a crede că abilitățile emoționale apar în mod firesc la copii, că joaca
în sine este ceva înnăscut la copii, precum ar fi și abilitatea copilului de a-și face prietenii
și de a le menține. Însă aceste lucruri nu apar în mod firesc, ci trebuie antrenate pentru a
asigura copilului o dezvoltare armonioasă.

 Competența emoțională reprezintă abilitatea copiilor de a se adapta atât la propriile

emoții, cât și la emoțiile celorlalți, pe când competența socială se referă la abilitatea
copiilor de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor.
Antrenarea acestora reprezintă o revoluție în psihologia copilului. Cercetările au
demonstrat că nu este suficient să dezvoltăm doar capacitățile intelectuale ale copiilor și
că această capacitate a copiilor de a-și conștientiza trăirile emoționale, de a le gestiona
în mod adecvat, de a-și face prieteni este cel puțin la fel de importantă ca și abilitățile
intelectuale. Un nivel ridicat de abilități intelectuale poate contribui semnificativ la
rezultate bune în diferite domenii, cum ar fi cel școlar, dar nu este suficient pentru o
bună adaptare și nici nu asigură succesul în viață. Persoanele care au abilități
emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în viață, să fie eficiente
în mai multe domenii (profesional, personal), să își gestioneze stilul de gândire care stă
la baza propriei productivități, să reușească să comunice eficient cu ceilalți și să mențină
relații adecvate.

 Când competențele emoționale și sociale nu sunt antrenate, copiii riscă să dezvolte

diferite forme de psihopatologie, precum crize de furie necontrolată, agresivitate,
 anxietate, depresie, etc. La acești copii, probabilitatea este mult mai mare ca eirenunțe
la școală, să dezvolte comportamente antisociale sau adicții (alcool, droguri, tutun, etc).
De asemenea, acestea influențează dezvoltarea cognitivă a copiilor, pregătirea și
adaptarea la mediul școlar și cerințele școlare. Competențele emoționale slab dezvoltate
pot determina atitudini negative față de școală și lipsa încrederii în abilitatea de a rezolva
sarcinile școlare.

 Competențele emoționale sunt strâns legate de competențele sociale, fiiindcă

gestionarea propriilor emoții și ale celorlalți este deosebit de importantă pentru inițierea
și menținerea relațiilor sociale. Copiii ale căror competențe sociale sunt insuficient
dezvoltate pot fi marginalizați și respinși de colegii lor, petrecând mai mult timp jucându-
se singuri, ceea ce contribuie la izolare și la interacțiuni limitate cu cei care au aceeași
vârstă cu ei. Astfel, se formează un cerc vicios, deoarece și contextele în care copiii pot
învăța competențele sociale adecavte vâstei sunt limitate, lucru care poate duce la
agravarea problemelor de relaționare.

 Copiii care au abilități sociale slab dezvoltate prezintă diverse probleme, cum ar fi
depresia și anxietatea, dificultăți în urmărirea instrucțiunilor educatoarei, nu se pot
concentra în cadrul activităților și în consecință nu își îndeplinesc sarcinile în mod
corespunzător, comportament opozant, refuzul de a respecta regulile, sfidare la adresa
celorlalți, incapacitate de a ține cont de dorințele celorlalți, reacții agresive, adaptare
precară la cerințele școlare ce pot duce ulterior la absenteism și abandon școlar,
dependență de alcool sau droguri.

 Competențele emoționale și cele sociale se influențează reciproc, motiv pentru care cele
două tipuri de competențe contribuie în egală măsură la dezvoltarea optimă a copiilor.

 Putem dezvolta aceste competențe la copii prin intermediul unor jocuri amuzante și
provocatoare. Jocurile sunt principala modalitate prin care putem antrena aceste abilități,
deoarece copiilor le place să se joace, să le oferim timp și interes, să le fim alături în
descoperirea lor de sine și a celorlalți, să înțeleagă lumea în care trăiesc, să deprindă și
să exerseze noi moduri de a gândi, a simți și a acționa.

Integrarea educaţională a copiilor cu deficienţă mintală medie şi a celor cu deficienţe severe, profunde
şi/ sau asociate nu înseamnă înscrierea formală a acestora alături de copiii fără dizabilităţi, ci presupune
elaborarea unor programe de lucru proprii, articulate pe principii comune şi strategii incluzive. Soluţiile
educaţionale privind integrarea copiilor cu deficienţe mintale se regăsesc în realizarea unui curriculum
deschis, centrat pe copil şi respectând principiile educaţiei integrate: principiul normalizării, principiul
drepturilor egale, principiul diversităţii şi principiul unicităţii şi al individualizării. Procesul de învăţământ
dintr-o şcoală specială trebuie să vizeze, pe lângă componenta instructiveducativă, şi o componentă
compensator-recuperatorie, aceasta din urmă fiind realizată prin intermediul activităţilor din cadrul
ariilor curriculare „Terapii specifice şi de compensare”şi „Terapia educaţională complexă şi integrată”. Se
respectă, astfel, unul dintre principiile fundamentale ale educaţiei speciale: principiul asigurării unităţii
instrucţiei, educaţiei, compensării, recuperării şi/ sau reeducării. Aria curriculară „Terapia educaţională
complexă şi integrată” cuprinde următoarele discipline: Formarea autonomiei personale, Socializarea,
Terapia ocupaţională, Stimularea cognitivă şi Ludoterapia. Activităţile propuse în cadrul acestor
discipline sunt realizate de către învăţătorul-educator (clasele I – aIV-a) şi de către profesorul-educator
(clasele aV-a – aX-a) cu toţi elevii clasei, în completarea programului centrat pe predare-învăţare-
evaluare, desfăşurat de către profesorul psihopedagog şi au un caracter de terapie corectiv-
recuperativă. Aceste tipuri de activităţi sunt parte componentă a programului complex, integrativ, de
evoluţie şi dezvoltare a copiilor/ tinerilor cu deficienţe mintale. Prin conţinutul lor, acestea se referă
predominant la aria de dezvoltare personală şi socială, având ca scop final independenţa copilului/
tânarului cu dizabilităţi, precum şi integrarea lui într-un mediu în continuă schimbare. Activităţile se
găsesc într-o relaţie de interdependenţă, cu implicaţii metodologice intermodulare/ intradisciplinare şi
intramodulare, urmărind valorificarea învăţării sociale cu largă deschidere spre normalitate. Pornind de
la valenţele învăţării comutative, programele din cadrul ariei curriculare „Terapia educaţională complexă
şi integrată” propun o intervenţie modulară, realizată pe domenii progresive. Finalităţile acestor
programe au un caracter practic şi urmăresc formarea unor deprinderi de autonomie personală şi
socială, sporind gradul de adaptabilitate al copiilor cu deficienţă mintală. La baza proceselor de învăţare
recuperatorie stau educaţia senzorial-motrică şi dobândirea autonomiei personale şi sociale, acestea
asigurând terenul educaţiei cognitive şi al integrării în comunitate. Educaţia cognitivă a copilului cu
deficienţe mintale are o notă de specificitate, cu un parcurs diferit de dezvoltarea cognitivă şi învăţarea
instrumentală a copilului obişnuit. Structurarea proceselor de cunoaştere la copilul cu deficienţă mintală
se referă la dobândirea instrumentelor de bază ale cunoaşterii (citit, scris, socotit) şi la formarea unor
tehnici elementare de muncă intelectuală. E necesar ca activităţile desfăşurate în cadrul acestei arii să
aibă un pronunţat caracter ludic, jocul fiind cea mai eficientă cale de stimulare cognitivă în cazul acestui
copil. Ludoterapia implică jocuri de stimulare a diverselor funcţii şi procese psihice şi are valenţe
multiple în sfera dezvoltării structurilor psihice ale copilului cu deficienţă mintală. Socializarea şi
activităţile ocupaţionale contribuie la formarea unei personalităţi adaptative, integrative. Activităţile de
tip ergoterapeutic asigură formarea unor deprinderi care îl pregătesc pe tânărul cu dizabilităţi pentru
inserţia socio-profesională. Aceste programe sunt concepute ca structuri interdisciplinare cu conţinut
specific, astfel încât să răspundă cerinţelor individuale de dezvoltare, dar şi dezideratului general, de
formare a unei personalităţi apte de a participa activ la viaţa în familie, de grup profesional şi social. În
scopul atingerii acestui deziderat major, sunt necesare următoarele: cunoaşterea propriei persoane, a
mediului şi a normelor de compatibilizare cu acesta, structurarea abilităţilor de ordin psihomotric şi
instrumental, ce îl susţin ca membru activ al acestor grupuri, precum şi cunoaşterea/ respectarea
regulilor de existenţă independentă, condiţionată de maturizarea emoţională şi atitudinală, prin
responsabilizarea sa faţă de activitate şi faţă de ceilalţi. Programele propuse pentru disciplinele cuprinse
în aria curriculară „Terapia educaţională complexă şi integrată” au un caracter orientativ, oferind
cadrului didactic libertatea de a alege exerciţii de învăţare şi activităţi cu caracter terapeutic
corespunzătoare nivelului de dezvoltare psihofizică al elevilor cu deficienţă mintală şi, respectiv, zonei
proximei dezvoltări a fiecărui caz în parte.

În prezent, există zeci de cercetări care indică faptul că,

pentru a avea succes în viață și a fi mulțumiți de propriile
vieți, avem nevoie de abilități socio-emoționale.
Bazându-ne pe aceste dovezi științifice, este
responsabilitatea noastră, ca psihologi, profesori și
părinți, să acordăm atenție nu doar pregătirii academice,
ci și abilităților socio-emoționale.

Cum putem dezvolta aceste abilități?

Ca psihologi, profesori și părinți, putem ajuta copiii să își
dezvolte abilitățiile socio-emoționale îndrumându-i astfel
încât să identifice și să numească emoțiile. Totodată,
vorbind despre emoții, ajutăm copiii să își dezvolte
vocabularul în această zonă.

Studiile din psihologia dezvoltării și din psihologia

educațională arată faptul că mulți elevi au prea puțin
dezvoltate abilitățile sociale și emoționale. Cercetătorii
de la Universitatea Loyola din Chicago și Universitatea
Illinois din Chicago au realizat în urmă cu câțiva ani o
meta-analiză, care a avut drept scop studierea efectelor
pe care le are programul de învățare a abilitățiilor socio-
emoționale (Socio Emotional Learning – SEL)
implementat în școli, asupra comportamentelor copiiilor,
performanței academice și stării de bine. În urma
evaluării efectului a 213 programe desfășurate pentru un
număr de 270.034 de elevi, cercetătorii au ajuns la
concluzia că un nivel ridicat de dezvoltare a abilitățiilor
socio-emoționale este asociat cu o stare crescută de
bine și o performanță academică ridicată, în timp ce un
nivel scăzut de dezvoltare al competențelor emoționale
este asociat cu probleme personale, sociale și
academice.

Școala reprezintă contextul în care elevii pot să își

dezvolte aceste abilități. Vrem să creștem copii și tineri
care să nu fie controlați de factori externi, care să
gândească și să ia decizii critic și autonom, conform
propriilor valori și principii, și să își asume consecințele
acestor decizii. Vrem să creștem copii care să arate
compasiune și empatie pentru cei din jur, să aibă
încredere în ei, să viseze, să aibă curajul să lupte pentru
visurile lor. Personal, nu cred că putem face acest lucru,
dacă nu îi ajutăm să se dezvolte social și emoțional. Iar
pentru a putea face o schimbare în viața a cât mai multor
copii, este necesar ca astfel de programe bazate pe
evidențe științifice, adaptate contextului socio-cultural și
a căror eficiență să fie monitorizată, să fie implementate
și în școlile din România!