Eczeme PDF

ECZEME
ECZEME
Definiţie.
• Eczema (dermatita) este un sindrom cutanat inflamator definit clinic,
printr-o succesiune de modificări cutanate constând din:
1. Eritem
2. Veziculaţie
3. Exudaţie
4. Crustificare
5. Descuamare
6. Lichenificare.
• Aceste manifestări sunt însoţite de prurit şi evoluează în pusee. Au
caracter recidivant;
ECZEME
Clasificare.
• Eczema acută. Debutează brusc prin placarde eritematoase, cu limite
imprecise, pe suprafaţa cărora apar vezicule sau bule; spargerea acestora
lasă o suprafaţă zemuindă.
• Eczema subacută. Reprezintă un stadiu al eczemei acute care evoluează
spre “uscare”. Placardele eritematoase se acoperă de cruste şi scuame.
• Eczema cronică. Are două subtipuri:
• Eczema “uscată”, caracterizată prin placarde eritematoase imprecis delimitate,
pruriginoase, acoperite cu scuame furfuracee sau groase, având pe suprafaţă leziuni
de grataj.
• Eczema lichenificată. Este o eczemă cu evoluţie de lungă durată. Pruritul persistent
determină gratare continuă care conduce la lichenificare. Se caracterizează prin
placarde circumscrise, brune, roz-gălbui sau roşii, cu tegumentele îngroşate, infiltrate
şi cu accentuarea cadrilajului normal al pielii.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
1. Eczema (dermatita) de contact alergică
2. Eczema (dermatita) alergică de contact pe cale sistemică
B. Eczeme endogene
1. Eczema (dermatita) atopică
C. Eczeme mixte (exo-/endogene)
1. Eczema numulară
2. Dishidroza şi eczema dishidrozică
3. Eczema microbiană
4. Eczema de stază
5. Eczema seboreică
6. Eczema asteatotică
7. Eczema asociată malabsorbţiei intestinale
8. Diseminarea secundară a unei eczeme
A.1. Eczema (dermatita) de contact alergică
a. eczema ortoergică, produsă prin acţiune iritantă directă a unor
substanţe aplicate pe piele;
b. eczema alergică, care apare numai la bolnavii ale căror tegumente
au fost anterior sensibilizate la contactul cu un alergen.
a. Eczema de contact iritativă

• Este rezultatul expunerii la o substanţă cu efect distructiv asupra
funcţiei de barieră a epidermului. Dermatita de contact iritativă poate
fi :
• Acută.
• Cronică.
b. Eczema de contact alergică
• Poate avea manifestări de eczemă acută, subacută sau cronică. Leziunile
apar la locul de contact direct cu alergenul. Ele lipsesc în cazul primo-
expunerii la alergen, dar apar la 24-48 ore după reexpunerea la acesta. În
marea majoritate a cazurilor, leziunile nu se limitează la zona care a fost în
contact cu alergenul, ci se extind în vecinătate şi/sau la distanţă.
• Mecanism de producere. Dermatita de contact alergică este rezultatul unui
mecanism de hipersensibilitate mediată celular (tip IV). Se disting două
faze:
• Faza de sensibilizare (de inducţie). Se desfăşoară la primo-expunerea la alergen,
durează 5-7 zile şi are următoarele etape: formarea antigenului şi recunoaşterea
antigenului complet.
• Faza revelatoare (de reexpunere). Apare la reexpunerea la alergen şi se manifestă în
primele 24-48 ore după aceasta.
Dermatita iritativă Dermatita alergică
Expunere Nu este necesară Este obligatorie
anterioară
Locul contactului cu extensie Locul contactului şi la distanţă
Zonele afectate
mică în jur
Oricine e susceptibil, în grade Numai unii subiecţi sunt
Susceptibilitate
variate susceptibili
Debutul Rapid: 4-12 ore de la Lent: minim 24 de ore de la
leziunilor expunere expunere
Legătura cu Leziunile apar de la prima Nu apar leziuni la prima
expunerea expunere expunere
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
A.2. Eczema alergică de contact pe cale sistemică
• Acest termen defineşte reacţiile eczematoase la alergenii introduşi în
organism pe cale sistemică (orală, injectabilă etc), care apar la
pacienţi sensibilizaţi în prealabil printr-un contact extern.
• Manifestările clinice sunt foarte variate: dishidroză, plăci eczematoase
ale regiunilor palpebrale, genito-fesiere şi gâtului şi erupţii maculo-
papuloase generalizate.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.1. Eczema numulară
• Definiţie. Eczema numulară este o formă de eczemă caracterizată prin
plăci rotund-ovalare, bine delimitate.
• Etiopatogenie. Este necunoscută în majoritatea cazurilor. Au fost
incriminaţi factori exo- şi endogeni: colonizarea bacteriană (poate
acţiona direct sau indirect, producând o reacţie alergică la antigene
microbiene), traumatisme locale fizice sau chimice (eczema numulară
se localizează uneori pe cicatrici), alergie specifică (pentru confirmare
necesită teste cutanate), erupţii postmedicamentoase, atopia. Este
rară la copii. Apare frecvent la adulţi, cu predominanţă pentru sexul
masculin.
• Manifestări clinice. Debutează ca papulo-vezicule de câţiva mm, care
confluează şi formează plăci numulare, eritematoase, bine delimitate,
de dimensiuni variabile (până la 5 cm sau mai mult) care se extind
periferic. Tendinţa de vindecare centrală le conferă un aspect
tricofitoid. Leziunile pot fi unice sau multiple şi sunt localizate mai
ales pe membrele inferioare, superioare şi pe trunchi. Au o evoluţie
fluctuantă, cu tendinţă la cronicizare. Pot parcurge toate etapele
evolutive ale unei eczeme clasice.
• Diagnostic diferenţial. Se face cu: tinea corporis, psoriazis, impetigo
contagios, eczema alergică de contact.
• Tratament. Sistemic: se administrează antibiotice pentru combaterea
infecţiilor de focar şi a tulpinilor bacteriene care colonizează leziunile.
Corticoterapia orală (prednison 40-80 mg/zi) se utilizează în cure
scurte, numai în cazurile severe.
• Tratamentul topic se face în funcţie de stadiul eczemei: a) în faza
acută se aplică comprese umede, coloranţi; b) după remiterea
procesului acut se pot utiliza creme sau unguente cu
dermatocorticoizi, cu/fără gudroane (ihtiol), combinate sau nu cu
PUVA. Leziunile foarte infiltrate pot fi tratate prin injecţii
intralezionale cu suspensii diluate de glucocorticoizi.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.2. Dishidroza şi eczema dishidrozică
• Sin: eczema veziculoasă a palmelor şi plantelor.
• Definiţie. Dishidroza este o formă de eczemă care afectează palmele şi
plantele, caracterizată prin formare de vezicule şi/sau bule.
• Etiopatogenie. Cauza este frecvent necunoscută. Sunt incriminaţi
următorii factori:
• tulburările secreţiei sudorale de la nivelul palmelor şi plantelor;
• iritanţii primari;
• ingestia de nichel, cobalt, crom, neomicină ş.a.;
• manifestări de tip “-idă”. ;
• stress-ul.
• Manifestări clinice. Dishidroza poate apărea la orice vârstă, dar este
mai frecventă după 10 ani. Se manifestă printr-o erupţie de veziculo-
bule cu conţinut clar, neînsoţite de reacţie inflamatorie, localizate
simetric pe laturile degetelor sau pe întreaga palmă şi/sau plantă.
Când leziunile evoluează pe un fond eritematos sau eritemato-
scuamos se utilizează termenul de eczemă dishidrozică. Subiectiv,
pacienţii au prurit, care poate precede erupţia, senzaţie de arsură sau
înţepătură. Se vindecă spontan în 2-3 săptămâni, cu descuamare
reziduală, dar recurenţele sunt frecvente şi se pot întinde pe perioade
de luni - ani.
• Diagnostic diferenţial: tinea, dermatita de contact, psoriazis pustulos,
pemfigoid bulos.
• Tratament.
• Se va încerca eliminarea cauzei atunci când aceasta poate fi
identificată.
• Local se fac băi cu soluţii antiseptice (ex: Burow, permanganat de
potasiu) şi se aplică dermatocorticoizi, asociaţi în formele cronice cu
gudroane.
• Sistemic se administrează antihistaminice şi, în cazurile severe, cure
scurte de glucocorticoizi.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.3. Eczema infecţioasă (eczema microbiană)
• Definiţie.
• Este o eczemă determinată de prezenţa unor microorganisme sau a
produşilor acestora, care se remite după îndepărtarea lor.
• Existenţa eczemei infecţioase este susţinută prin următoarele
argumente:
• a) prezenţa de leziuni primare bacteriene sau virale urmate de eczematizare
secundară perilezională;
• b) remiterea procesului eczematos odată cu dispariţia leziunii primare.
• Patogenie. Mecanismul prin care microorganismele produc eczemă
nu este bine cunoscut. Antigenele bacteriene pot determina
declanşarea unei reacţii citotoxice, dar aceasta este mai degrabă un
factor de agravare şi întreţinere al eczemei şi nu unul declanşator.
• Posibilitatea inducerii eczemei de către antigene din focare
infecţioase oculte nu este bine documentată în cazul bacteriilor, dar a
fost demonstrată în cazul fungilor.
• Manifestări clinice. Eczema infecţioasă se caracterizează prin plăci
eczematoase uneori cu microvezicule pe suprafaţă, localizate în jurul
plăgilor traumatice (eczema paratraumatică), a ulcerelor de gambă
sau a altor leziuni exudative.
• Diagnostic diferenţial.
• Eczema infecţioasă trebuie deosebită de eczema suprainfectată, care
semnifică suprainfecţia secundară a unei eczeme de altă etiologie.
• Trebuie exclusă de asemenea dermatita de contact secundară tratamentului
topic.
• Tratament.
• Este necesară depistarea şi eliminarea factorilor infecţioşi. În formele
uşoare şi medii este suficientă păstrarea igienei locale şi aplicarea de
antiseptice şi antibiotice. Formele severe pot necesita antibioterapie
sistemică.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.4. Eczema de stază
• Sin: eczema gravitaţională, eczema varicoasă.
Definiţie.
• Eczema de stază este o eczemă secundară hipertensiunii venoase.
Unii autori recomandă utilizarea termenului de eczemă gravitaţională
deoarece prezenţa varicelor nu este esenţială, iar fluxul sanguin este
accelerat.
Patogenie.
• Sunt incriminate mai multe mecanisme patogenice. Apariţia eczemei
este favorizată de aplicarea diverselor topice, suprainfecţia bacteriană
şi contactul cu secreţiile ulcerului.
• Manifestări clinice.
• Leziunile se localizează de obicei pe gambe şi sunt reprezentate de
plăci eritemato-exudative şi scuamo-crustoase, pruriginoase, care pot
urma traiectul ectaziilor venoase.
• Eczema este însoţită şi de alte manifestări ale hipertensiunii venoase:
dilataţii varicoase, edem, dermatită ocră şi purpurică, plăci de atrofie
albă, ulceraţii.
• Uneori apar plăci eczematoase şi la nivelul celuilalt membru inferior,
chiar în absenţa insuficienţei venoase.
• Sunt descrise erupţii secunde generalizate, produse prin mecanism
alergic şi precipitate de exacerbarea leziunilor primare.
Diagnostic diferenţial
• Alte cauze de eczemă (dermatita atopică, dermatita de contact,
eczema numulară), psoriazis, lichen hipertrofic, tinea.
Tratament.
• În scop profilactic sunt utile: evitarea aplicării de topice alergizante,
reducerea hipertensiunii venoase (prin contenţie elastică, repaus în
clinostatism) şi pansarea zonei afectate pentru a împiedica gratarea
leziunilor. Tratamentul curativ se face în funcţie de stadiul eczemei.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.5. Eczema seboreică
• Sin: dermatita seboreică, dermatita pitirosporică.
Definiţie.
• Este o eczemă cu evoluţie cronică, localizată în arii bogate în glande
sebacee (scalp, faţă, torace superior şi uneori zonele pliurilor),
caracterizată prin leziuni eritematoase, net delimitate, acoperite cu
scuame grase.
• Apare la nou-născuţi şi adulţi. Predomină la sexul masculin. S-au
observat şi cazuri familiale, dar modul de transmitere este neclar.
• În literatură este menţionată relaţia eczemă seboreică-psoriazis: se
pare că eczema seboreică poate iniţia psoriazisul la indivizi predispuşi
genetic.
C.5. Eczema seboreică
• Etiopatogenie. Nu se cunosc cauzele eczemei seboreice. Sunt implicaţi
următorii factori:
• Pityrosporum ovale. Se găseşte în număr crescut la indivizii cu
mătreaţă, rolul lui în producerea eczemei seboreice fiind aproape
unanim acceptat. Mătreaţa (descuamarea vizibilă a scalpului), bogată
în P. ovale, pare a fi un precursor al eczemei seboreice. Evoluează spre
eritem, descuamare accentuată şi dă naştere eczemei seboreice
propriu-zise.
• Afecţiuni neurologice: boala Parkinson, polinevrită, siringomielie.
• Afecţiuni interne: obezitate, pancreatită, ischemie miocardică.
• Infecţia HIV. Stress-ul emoţional. Este incriminat în producerea şi
agravarea bolii.
C.5. Eczema seboreică a adultului
• Leziunile au originea în zonele păroase şi afectează scalpul, faţa,
regiunea presternală, interscapulară şi pliurile. Sunt eritematoase,
bine delimitate, acoperite de scuame grase. Există diferenţe în
morfologie, localizare şi evoluţie. Eczema seboreică afectează
predominant:
• Scalpul. Manifestarea precoce este descuamarea difuză a scalpului -
mătreaţa. În evoluţie apare eritem perifolicular şi apoi plăci bine
delimitate, eritemato-scuamoase, izolate sau confluate, care pot
afecta o mare suprafaţă a scalpului. Leziunile se extind dincolo de
interlinia păroasă, la nivelul frunţii (corona seboreică), retro- şi peri
auricular, laterocervical. În cazurile cronice pot conduce la alopecie
difuză, reversibilă odată cu rezolvarea inflamaţiei.
• Faţa. Aspectul clinic este similar celui descris anterior. Leziunile se
localizează în regiunea medială a sprâncenelor, în spaţiul
intersprâncenos şi în pliurile nazolabiale şi coexistă de obicei cu
eczema seboreică a scalpului. Sunt exacerbate de stress, oboseală,
expunere la soare. Unii pacienţi prezintă blefarită.
• Trunchiul. Manifestările îmbracă aspecte morfologice variate: leziuni
inelare policiclice (pe toracele anterior şi interscapular), leziuni
pitiriaziforme (mimează pitiriazisul rozat, dar sunt mai extinse).
• Flexurile (eczema seboreică intertriginoasă). Se caracterizează prin
plăci eritematoase bine delimitate, uneori fisurate, acoperite cu
scuame grase. Suprainfecţia secundară poate conduce la extinderea
leziunilor dincolo de regiunea pliului.
• Diagnostic diferenţial:
• Psoriazis
• pitiriazis rozat
• pediculoza scalpului suprainfectată
• pemfigus eritematos sau foliaceu
• boala Darier
• erupţii postmedicamentoase (metil-dopa, clorpromazină)
• acrodermatita enteropatică.
• Tratament.
• Mătreaţa se tratează cu şampoane medicinale care acţionează pe P.
ovale: ketoconazol, sulfură de seleniu, zinc piritionă, gudroane. Se vor
evita preparatele alcoolizate.
• În forma acută de eczemă seboreică a feţei şi trunchiului se
administrează antiseboreice şi dermatocorticoizi de potenţă mică (ex:
hidrocortizon 1%) asociaţi cu antifungice (ketoconazol cremă 2%) sau
antibacteriene (ex: clioquinol). Se recomandă spălarea frecventă
pentru a îndepărta filmul lipidic de suprafaţă, care este substratul
dezvoltării levurilor. Formele flexurale se tratează ca un intertrigo.
• Cazurile severe beneficiază de ketoconazol oral (200 mg/zi, 21-28 zile)
asociat cu topice cu benzoil peroxid. Formele generalizate, rezistente,
necesită corticoterapie sistemică.
ECZEME
Clasificare.
A. Eczeme exogene
B. Eczeme endogene
1. Eczema numulară
4. Eczema de stază
C.5. Eczema asteatotică
• Sin: eczema hivernalis, eczema craquele, eczema fisurară.
• Definiţie. Este o variantă de eczemă asociată cu reducerea filmului
lipidic de suprafaţă, care afectează predominant vârstnicii şi este mai
frecventă iarna.
• Etiologie. Mecanismul patogenic este necunoscut. Sunt incriminaţi
următorii factori: uscăciunea tegumentelor, scăderea filmului lipidic
odată cu înaintarea în vârstă, spălatul frecvent (degresează
tegumentele, modifică pH-ul, produce alterări ale integrităţii stratului
cornos care are şi rol de “rezervor de apă”), factori climatici (mediul
uscat şi rece), afecţiuni sistemice (diabet, boli hepatice, boli renale,
tumori maligne viscerale ş.a.).
C.5. Eczema asteatotică
Manifestări clinice.
• Se localizează mai ales pe membrele inferioare, mâini şi braţe.
Debutează cu prurit accentuat. Tegumentele sunt uscate,
eritematoase, acoperite de scuame ihtioziforme. Pe gambe şi pe
pulpele degetelor epidermul are tendinţă la fisurare. În timp, apar
modificări tipic eczematoase, iar leziunile pot deveni dureroase.
Evoluează cronic, ondulant, cu exacerbări şi remisiuni.
• Tratament. Se aplică principiile generale de tratament a eczemelor. În
plus, se iau măsuri de combatere a xerozei cutanate: băi emoliente,
aplicaţii de creme simple sau dermatocorticoizi de potenţă redusă.
Tratamentul eczemelor
• Eczema acută.
• Se tratează prin aplicare de comprese cu soluţii antiseptice (nitrat de
argint 0,25%, permanganat de potasiu 1/10000, clorhexidină ş.a.).
Prin evaporarea lichidului are loc o pierdere locală de căldură care
antrenează o vasoconstricţie cutanată a cărei consecinţă este
reducerea inflamaţiei şi a exudaţiei.
• Dermatocorticoizii pot fi utilizaţi, dar numai sub forme farmaceutice
hidrosolubile. În această fază se contraindică aplicarea topicelor
grase, care datorită efectului lor ocluziv împiedică drenarea secreţiilor
şi agravează inflamaţia.
• După ce procesul inflamator acut se remite şi exudaţia se reduce, se
pot folosi creme cu corticosteroizi.
• Eczema cronică.
• Se tratează cu dermatocorticoizi de potenţă medie sau mare, incluşi
în excipienţi liposolubili (pentru a permite penetrarea prin epidermul
îngroşat). Durata tratamentului este mai lungă decât în cazul eczemei
acute, iar sevrajul trebuie făcut mai lent.
• Tratamentul general. Este rareori necesar. Se utilizează următoarele:
• Corticosteroizi. Se administrează în cure scurte, numai în cazurile
foarte severe, în care tratamentul topic este insuficient. Datorită
efectelor secundare şi a riscului de recidivă la întreruperea lor, nu sunt
recomandaţi în eczemele cronice.
• Antibiotice. Sunt folosite în eczemele suprainfectate bacterian. În
unele cazuri, mai ales la atopici, înlăturarea factorului infecţios joacă
un rol important în ameliorarea manifestărilor eczematoase.
• Antihistaminice anti-H1. Sunt utilizate pentru efectul lor
antipruriginos.
• PUVA-terapia. Este indicată în formele cronice, în care permite
reducerea sau chiar întreruperea corticoizilor.

Eczeme PDF

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Judul Asli

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Eczeme PDF

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

ECZEME

a. Eczema de contact iritativă

Anda mungkin juga menyukai