Propunator:
Prof. Alina-Mariana Zaria
Liceul Teoretic ,,Constantin Brancoveanu"
Dabuleni , Dolj
Stilurile functionale
CUPRINS
l. Comunicarea ~i situatia de comun icare ............................ .... .. .................. .... ............................... ... ... .............. 5
I. I. Definitie. Clasificare........................................ ........................................... ............................................................ 5
1.2. Schema comunicarii (Roman Jakobson) ~i functiile comunicarii ........................................................................... 6
2. Stilurile fu nctionale ................... ..... ........................... ............................ .. .................................... .. ... .. ............ 8
2. 1. Stilul: defini\ie, accepti i ............................................................... ... .......................................................... ... ........... 8
2.2. Stilurile functionale: definitie, aparitie, criterii de clasificare ........... .. .................................. ................. ................. 9
2.2.1. Stilul j uridico-administrativ ............................................................................................................................................... 13
2.2.2. Stilul beletristic .................................................................................................................................................................. 16
2.2.3. Stilul colocvial .............................................. ..................................................................................................................... 19
2.2.4. Stilul publicistic ...................................................................................... ..................... ....................................... 2 1
2.2.S. Stilul ~tiintific ................................................................ ........................................................... .........................................25
2.3. Calitalile stilului ... ................. ........................................................... ... .............. .....................................................28
2.3 .1. Calitlltile generale ale stilului : defini \ie; abaleri ...................................... ....................................................................... ....28
2.3.2. Calit11tile particulare ale stilului: delin itie, abateri ........................................................................... .................................. 30
2
Stilurile functiona/e
CAPITOLUL I
ARGUMENT
argumenteze punctul de vedere, sa-~i susfina ideile ~i atitudinile, sa redacteze texte lncadrate diferitelor
sti Iuri functionale necesare existentei cotidiene.
Evident ca abordarea studiului referitor la adecvarea stilurilor funqiona le in diferite situatii de
comunicare vizeaza programele ~colare de liceu la limba ~i literatura romana, lntrucat una dintre
3
Stiluri/e functiona/e
competentele specifice prevazute de aceste programe $CO!are este utilizarea corectii ~; adecvatii a
formelor exprimiirii orale ~; scrise fn diverse situa{ii de comunicare.
Este necesar ca, in $COala, predarea - invatarea sa urmareasca Zimba infuncfiune, in variante le ei
orala $i scrisa, normata $i literara, iar nu limba ca sistem abstract. lntereseazii viziunea comunicativ -
pragmatica a procesului instructiv-educativ, nu intereseazii predarea conformii cu gradul de
cunoa~tere a no/iunilor dobtindite, a unor cuno$tinte grarnaticale, ci abordarea lor realistii pentru o
comunicare adecvata 'in orice fel de 1mprejurare.
Pentru elevii absolventi ai unui liceu cu profit teoretic este, de asemenea, important sa obtina
competente specifice de redactare sau fonnulare a unor texte cu caracter func tional $i utilitar pentru o
mai U$Oara insertie socio-profesionala, pentru accesul pe piata muncii $i pentru abordarea mai
pragmatica a universului specializarii personale.
Din aceasta perspectiva, foarte importanta devine Proba de eva/uare a competenfelor
lingvistice de comunicarea oralii fn Umba romana din cadrul exarnenului de bacalaureat. proba
introdusa incepand cu anul $Colar 2009-2010. Conform Grilei descriptorilor compete11/ei de
conumicare, ill prezentarea raspunsuJui sau, candidatul trebuie sa faca dovada stapanirii urmatoarelor
cinci capacitati, deprinderi, abi litati ~i elemente de competenta: fnfelegerea texrului, exprimarea ~·i
1
Vezi Anexa nr. I - Grila descriptorilor competentei de comunicare - proba A - Bacalaureat 20 I0
4
Stiluri/e functionale
CAPITOLULII
STILURILE FUNCTIONALE. ASPECTE TEORETICE
2
Marcu, Florin Mare/e dicjionar de neologisme, Editura Saeculum, 2000
5
Stilurile functionale
Roman Jakobson este printre primii lingvi~ti care au alci'ituit o schema a comunici'irii, un model
de comunicare elaborat privitor la limbaj. in orice ,,act de comunicare verbala" intervin, spune el,
urmatorii factori 3 :
destinator (emitator ) - trimite mesaj destinatarului (emite)
mesaj - necesita un context pentru a fi operant;
context - "referent"; verbalizat, susceptibil a fi verbalizat de catre destinatar;
cod - ansamblul de semne comun emitatorului ~i destinatarului; codificatorului si decodificatorului;
canal - contact, conexiune psihologica lntre emitator si destinatar, care le pe1mit sa stabileasca ~i sa
mentini'i comunicarea;
destinatar - prime~te mesajul transmis (receptor)
Schema ar fi4 :
Context
(referent)
Canal
(contact)
Cod
in modelul Jakobson, cele ~ase elemente ale comunicarii genereaza ~ase functii, fiecarui
element corespunzandu-i o anumiti'i funciie:
Context (Referent)
Funcfie r eferenpala
Mcsaj
Destinator Functie poetica Receptor
(Emitator) Functie
Funcpe conativa
expresiva Canal
F uncpe fatica
Cod
Funcpe metalingvistica
5 Termenul de conativ provine din latinescul conari care inseamna a arata. a intreprinde. a lncerca.
7
Stilurile functiona/e
2. Stilurile functionale
6
Academia Romana, Institutul de Lingvistica "(orgu Jordan", Dicfionaru/ e.xplicativ al limbii romdne, Editura Univers
Enciclopedic, 1998, lit. S
7
Topalli, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romdne liLerare (panii la 1881) . Craiova, EUC, 200 I , p.32
8 ~
Stilurile functionale
arta literaturii, ~tiinta sau tehnica, filozofia, critica literara ~i artistica, istoria, viata familialii etc., care,
toate, au, ori tiod sii aiba, cuvinte, expresii ~i reguli proprii de organizare rezultate din diverse restrictii
impuse limbii."8 Cu alte cuvinte, ,,orice limbaj nu este decat limba careia i se atribuie o destinatie
speciala."9 Defini!ii asemanatoare propun C. Maneca: ,,stilul este ansamblul elementelor fonetice,
morfologice, sintactice $i lexicale, folosite intr-o comunicare de un anumit tip, ansamblul dete1minat
de continutul $i de mijloacele lingvistice alese de vorbitor pentru a o transmite" 10 sau I. GheP.e:
,.ansamblul (convenponal) al particularitatilor lingvistice (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale) ~i
expresive necesare pentru a exprima un mesaj dintr-un anumit domeniu al culturii (scrise)" 11 .
Avand In vedere domeniile variate de referinta ale tennenului stil, lucrarea de fata l~i propune
o analiza succinta a acestuia in acceptie lingvistica.
domeniu de activitate determinat (limbaj functional). Orice stil functional apare ca un model care
exercita o anumita presiune asupra con~tiin1ei vorbitorilor.
Limba se realizeaza in planul concret intr-o serie de varietap la baza carora se gasesc mesajeJe
individuale. Fo1warea principalelor variante ale lirnbii este data de:
a) factorul geografic
b) factorul socio-cultural
Cea dintai detennina stratificarea unui idiom in: gramn, subdialecte, dialecte din a caror
organizare intr-un sistem rezulta structura dialectica a limbii.
Cel de-al doilea factor determina aparitia stilurilor functionale (variante culturale), forme
concrete de realizare a limbii literare.
Dupa unii autori (D. Irimia), se poate semnala o dinamica permanenta intre trasaturiJe distincte
ale unui anumit stiJ ~i o zona de interferenta lntre stiluri. Fiecare sti l func~ona] se caracterizeaza prin
prezenta unor particularitati de limba (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale) ~i a unor elemente
8
Coteanu, Ion - Sti/isticafimc/iona/a a limbii romdne, Bucw·e~ti, Editura Academiei, 1973, p.45
9
Jdem
10
Maneca, C. Considerafii asupra stilurilor limbii romane /iterare in luminafi"ecven(ei cuvintelor, In LR, XV, nr. 4, 1966, p. 356
11
Ghetie.lon lstoria /imbii romane literare, Privire sintetica, Bucure~ti, E$E, 1978, p.27-28
9
Stilurile functionale
expresive utilizate pentru exp1im area unui mesaj specific, 'intr-tm anumit domeniu al culturii (C.
Maneca, I. Ghetie). 12
Constituirea stilurilor functionale a reprezentat un proces de lunga duratil., conturat In trei etape:
• 0 faza de 'inceput (sec. XVI-XVII), i'n care se <listing elementele de baza a trei variante:
beletristica, juridico-administrativa, telmico-~tiintifica ;
9asis~
.--L- im
_ b_aJ-. p_o_p_u_ar
l - .....,J .-L-im
- b-
aj-h-
te-
rar
-(-
st_
an_d
_ar
_d_)~
7 '\
cotidian solemn artistic ~tiintific
~~
proza poez:ie oficial acte
A
1 2
particulare
12
Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,lorgu Jordan" - Encicfopedia Limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006.
p. 538-539
13 Idem
14
Balanescu, Olga - Limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Conflgurafia stilistica a limbii Univ. Bue. 2003,p.2
15
Balanescu, Olga- Limbaje de specia!itate, capitolul I: Puncte cardinale. Configurafia stilisticii a limbii Univ. Bue. 2003, p.2-5
10 $--
Stilurile functionale
In 1973 , pomind de la criteriu] expresivitatii, revine asupra acestei scheme reunind sti lurile
administrativ ~i ~ti i n\ific sub numele limbaj non-artistic, pentru a se eviden\ia mai clar opozitia
aceshiia cu limbajul artistic 16•
Diasistem
~
Artistic----------- Non-artistice
~
Altistic
/~
------------ Non-artistice
/-.............
Proza Poezie Nuantat
Standard $ti.inPfic1 $ti.inPfici Proza Poezictehnic etc. "Sa\ie
... .. ,.., ..
I II\ II\ II\
\
I
' ' '',
,,, , , , , ,
I \ \. I
/ 1 \',
I \ \.
I
I I
o \
\
I
I '"
I\
' \
~
Mesqje Mesqje
Mesaje ? Mesaje Mesaje Mesaje Mesaje Mesa.Je
Orientand atentia asupra mesajului, Olga Balanescu distinge texte artistice ~i non-
artistice; de asemenea, referindu-se strict Ia domeniul de activitate in care limbajul respectiv este
intrebuintat distinge: stilul tehnico-~ tiintific, stilul oficial-administrativ, stilul publicistic, stilul
oratoric.
Flora $uteu propune urmatoarea clasificare a stilurilor functionale 17 :
II.
.
vananta cul/_
ttvata ~ vananta nee ulttvata
" -
III.
~ /
varianta standard
V. . I -
vanante parttculare .
vanante I .
parttcul are
Stilistica functionala romaneasca din anii '60-'70, continuata de sintezele aparute In anii
urmatori, a incercat o definire cat mai riguroasa, In linie structuralista, a sistemului stilistic al limbii:
prin dezbateri interesante, din care insa azi pare desueta obsesia de a determina cat mai exact numarul
sti luri lor ~i de a le 1ncadra lntr-o schema. Rezultatul controverselor, transmis manualelor ~i devenit
aproape o dogma, postula existenta 1n lirnba literara a stilurilor (sau limbajelor): ~tiintific (~i tehnic),
juridic (~i administrativ), literar, eventual ~i publicistic. Descrierile detaliate ale acestor stiluri, cu
particularitatile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfosintactic, lexical, pragmatic), raman
16
I. Coteanu, Stilisticafimc{ionalii a limbii romdne, Bucure$ti, Editura Academiei, 1973, p. 50
" " """'"'" Olga- Umba;e de spedaUta1e, o.pltolul lo Puncte cardlna/e. Cmiflgura/la stHlstlcU a NmbH
11
';JJ,'· 2003. p.2·5
Stiluri/e functionale
perfect valabile $i pline de utilitate. Mai putin intemeiata $i nu foarte productiva pare astazi ideea unei
clasificari omogene, in care sti lurile functionale sa apara ca unitati de acel a~i rang, net separabile:
complexitatea fenomenelor stiListice, dependenta !or de factori culturali $i sociali se opune
reductionismului bazat pe opozitii binare ~i ierarhizarii rigide 18 .
Se recuno~te existenta a doua stiluri: beletristic §i §tiintific. Stilul juridico-administrativ,
dupa unii auto1i este un stil autonom, pe cand altii 11 1nglobeaza in eel ~tiintific. Se mai pun in
di scu~ e :
S-au emis diferite opinii ~i in ceea ce prive~te raporturile dintre sti luri ~i organizarea lor
intr-un sistem, imaginandu-se de exemplu o ierarhie stilistica ce presupune 4 sau 5 nivele de
generalizare (Ion Coteanu), dupa criterii variabile sau scheme cu 5 trepte (Lidia Sfirlea) care implica
actiunea unui factor extralingvistic (grad de cultura, con1inut ~i scop al comunicarii, factor estetic,
activitate social-culturala etc.). Schemele propuse au ca element comun primul nivel al diasistemului
imaginat pe doua ramificatii (denumite diferit in functie de viziunea fiecarui autor): limbaj popular-
17 18
limbaj literar/standard/cultivat (l.Coteanu) (vezi notele • ), varianta oficiala - varianta
neoficiala (Lidia Sfa.rlea), varianta cultivata varianta necultivata (Flora $uteu) (vezi nota19) , aspect
popular - aspect cult (Paula Diaconescu). 20
Variantele lingvistice sunt intr-o relatie ierarhica ~i formeaza un diasistem al limbii. Relatiile
care guverneaza ierarhia funqionala a limbii sunt cuplurile: identitate - diferenta, general-particular.
Diasistemul limbii se concretizeaza in stilul literar (care corespunde celui mai inalt nivel de exprimare
artistica) ~i stilul neliterar (reversul celui dintai). A$adar, diasistemul se manifesta prin mesaje, iar
aceasta dispunere ierarhica se poate configura schematic astfel 21 :
18
Zafiu, Rodica - Diversitate stilistica in romdna actuala, Univ. Bue. 2003, p. I
19
Academia Romana, Jnstitutul de lingvistica ,,lorgu Iordan"-Enciclopedia limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006,
p.538
10
Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,lorgu Iordan"- Enciclopedia limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006,
538
21
H-
Balanescu, O lga-limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Co11jigurafia stilisticii a limbii, Univ. Bue. 2003, p.4
12
Stilurile functionale
I Diasistem I
jJ,
jJ,
St:iluri
,, Romania este stat de drept, democratic $i social, in care demnitatea omului, drepturile $i
libertafile cetii{enilor, libera dezvoltare a personalitafii umane, dreptatea $i pluralismul politic
reprezinta valori supreme, fn spiritul tradi{iilor democratice ale poporului roman $i idealurilor
Revolufiei din decembrie 1989, $i sun! garantate. "
(Constitufia Romfmiei, art.I, alin.(3))
Stilul juridico-administrativ este propriu adrninistratiei de stat, dispozitiilor, ordonantelor ~i
decretelor unui organ administrativ de stat, presupunand existenta unor acte tipice, specifice: referatul,
darea de seama, adeverinta, decizia, hotararea, cererea, raportul, cuITiculum vitae, proces-verbaJ,
adeverinta, etc. Fata de alte stiluri funqionale ale lirnbii, stilul administrativ, numit de unii autori
oficial (I. Ghetie. Lidia Sfulea), are cea mai mica libertate de exprimare.
12
Topala, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romane literare (pcina la 1881), Craiova, EUC, 2001 , p.38
13
Idem
13
Stilurile functionale
Stilul oficial-administrativ este mai conservator decat celelalte stiluri; este realizat indeosebi '.in
forma scrisa monologata, dar poate lua ~i forma dialogului (ln corespondenta oficiala, in negocieri, in
rapo1turile cetafenilor cu autoritatile sau 1n ac!iunile judiciare); se desr~oara lntr-un cadru
institutional, local ;;i temporal, precis. Formele sale textuale pot fi 24 : normative (legi, decrete, hotarari,
ordonante, instructiuni, circulare etc), de documentare (procesul-verbal, memoriul, protocolul,
rezolutia, contractul etc.), de informare (anuniul, declarapa, in~tiintarea, notificarea, formularul de
ln.scriere, telegrama), de serviciu (tabel nominal, inventarul, factura, diploma), de corespondenta
(scrisoarea, oferta etc). in raport cu alte stiluri este Inch.is la in:fluenfe, servind ca sursa de imprumuturi
lndeosebi stilului pub Iicistic.
Fiind mai putin diversificat decat alte stiluri, are ~i el cateva va1iate inteme: limbajul juridic
legislativ (conservator, nediferentiat), limbajuljuridic oratoric (caracter oral, deschis aparitiei stiluri lor
individuale) ;;i lirnbajul administrativ (diversificare terminologica pe domenii, ierarhizare ill ceea ce
p1ive;;te puritatea in functie de situatie sau de destinatar, putand, de aceea permite unele elemente
stilistice individuale.
Functiile dominante sunt cea denominativ-referentiala ~i cea persuasiva (destinatarul fiind avut
permanent in vedere la formularea comunicruilor specifice).
Actele ;;i documentele oficiale elimina complet inventia verbala, sensul cuvintelor fiind strict
denotativ. Aceasta uniformizare voita are la baza intentia de evitare a echivocului, ori a interpretarilor
diferite, dorinta de accesibilitate avandu-se in vedere oarneni cu diverse grade de cultura. De
asemenea, se mmare;;te perfecta sistematizare a materialului, fapt pentru care se recurge la ordonarea
pe puncte si paragrafe $i la repetarea unor formule.
Cunoa;;te doua variante: cea juridici (textele de legi ~i articolele care le comenteaza) ~i cea
administrativa (actele ;;i documentele oficiale). Se caracterizeaza prin functia lui conativa $i
referentiala, de stricta informare a publicului asupra unor situatii de interes general. Este specific
domeniului public $i relatiilor oficiale dintre institutiile administratiei de stat.
Prezinta urmatoarele caracteristici: simplitate, claritate ;;i precizie, fraza este lipsita de relief
stilistic, nu se fo losesc figuri de stil, intrucat nu se urmare;;te observarea atitudinii autorului , fata de
continutul lucrarii, se inregistreaza coexistenta termenilor vechi si noi, abundenta de verbe la gerunziu
si uniforrnitate, utilizarea unor sintagme fixe de adresare ~i de fo rmulare a continuturilor informative
numite ;;abloane (cli ~ee lingvistice). Acestea constau in repetarea mecanica a unor modele gramaticale
prestabilite ~i consacrate oficial, devenind stereotipii de limbaj. Sunt neutre din punctul de vedere al
1ncarcaturii afective. Este stilul eel mai voit impersonal, comunicarile oficiale nepe1mifand decat o
interpretare unica. Fomrnlismul sau impune o exprimare clara, precisa, dar rigida ;;i neatractiva.
24
Virgo Iici, Nina - Redactare $i corespondent ii, capitolul I - Stilul corespondenfei oficiale, Univ. Bue., 2003, p.57
14 Jyl---
Stilurife functionale
Din punctul de vedere al evolutiei, stilul administrativ prezinta mai multe etape de
dezvoltare25 :
a)etapa inceputurilor (1532-1640) - 1ucrari juridice $i administrative precum pravilele (Pravila
lui Coresi, Pravila Im Eustratie Logoratul) $i actele de cancelarie din Tara Romaneasca ~i Moldova;
Gh. Chivu stabile$1e faptul ca limba acestor texte prezinta particularitati specifice:
frecventa ridicata a formelor de indicativ viitor $i conjunctiv (de savor ajla ... sa se rumpa), a
infinitivului $i a reflexivului pasiv;
atestarea unor adverbe (anume, adecii) $i a unor cortjunctii (deci, dece);
structura simpla a sintaxei, cu pufine subordonate $i subiective frecvente;
utilizarea w1or serii tenninologice bine precizate, denumind actiuni cu caracter jlu-idic.
b) in perioada 1640-1780, cre$te numarul lucrarilor cu caracter jmidico-administrativ, avand
particularitati lingvistice asemanatoare cu cele din perioada anterioara, dar $i unele specifice:
forme care subliniazii caracternl impersonal al textelor: pronume nehotarate (cine#, cutare,
ne$fine, oarecine), pronume relative (care, acela ce, cine);
structura simpla a frazei, in care interogativele (pufin numeroase) au caracter didactic sau
retoric, iar subiecti vele sunt frecvente;
vocabularul se diversificii $i se imbogate$te.
c) perioada moderna (sfar~itul secolului al XVIII-lea pana in secolul al XX-lea) presupune
modemizarea romanei literare $i cre$terea considerabila a textelor cu caracter juridic ~i
25
Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,Iorgu Jordan" - Enciclopedia limbii romdne. ed. Univ. Enciclopedic. Bue. 2006, p.27
15
Stifurile functionafe
Stilul beletristic/artistic este folos it in operele literare ~i este eel mai cuprinzator. Functia
principala a comunicarii este cea estetica, subordonand celelalte functii: functia tranzitiva (de a
transmite un mesaj) ~i reflexiva (de a indemna la reflectie, fiind o oglinda a celui care transmite
mesajul). Intrebuinteaza rareori cuvintele cu sensul lor propriu, preferand sensurile secundare ~i
figurate ale acestora, domeniul de utilizare fond literatura.
Are urmatoarele caracteristici: utilizeaza imagini artistice ~i figuri de stil pentru a transmite sau
sugera stari afective, emotii putemice; folose~te un limbaj conotativ, cuvintele primind sensuri noi prin
polisemie, omonimie sau bogatie sinonimica; folose~te un vocabular variat, apeland la toate registrele
stilistice: popular, cult, scris, oral, arhaic, regional , co loc-vial, argotic sau jargon; permite abateri de la
norma (dezacord, anacolut, exprimare prolixa, pleonasm) pentru a crea anumite efecte estetice sau
satirice, de ridiculizare a personajelor prin limbaj; preocuparea pentru frumusetea exprimarii sau
pentru expresivitate ~i noutatea imbinarilor de cuvinte, avand ca rezultat originalitatea; se adreseaza
mai ales imaginatiei ~i sensibilitatii cititorului, care descopera ideile in expresia figurata ~i sugestiva a
textului.
Stilul be!etristic reprezinta eel mai eterogen stil al romanei literare, fond caracterizat printr-o
mare varietate de fom1e, reflex al numarului mare al speciilor sale. Se poate vorbi de o libertate
aproape nelimitata in utilizarea unor tem1eni, a unor forme gramaticale, a unor fonetisme. Nici in
sintaxa nu exista limite, de la structuri sintactice simple pana la fraze cu o constructie complexa ~i
topica surprinzatoare.
Ce! mai expresiv dintre stilurile functionale ale limbii a cunoscut diferite etape de dezvoltare 26,
dupa apari1ia in anul 1521 la Campulung-Muscel, a primului document scris, compact ~i unitar, din
cate sm1t cunoscute pana astazi in limba romana - Scrisoarea lui Neaqu ot Dlagopole (Campulung
Muscel):
a) etapa de lnceput (1532-1640) - primele elemente de texte beletristice se regasesc in lucrari
canonice de lectura (Psaltirea, Apostolul, Evanghelia) sau de slujba (Cazaniile, Molitvenicul, Cartea
de cCintece), prezentand numeroase particularitati (Gh. Chivu):
26
Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,forgu lordan" - Enciclopedia limbii romiine, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006,
p. 83
16
Stilurile functionale
implicit stilul beletristic, atinge punctul culminant prin opera marilor clasici (Mihai Eminescu, Ion
Creanga, loan Slavici, I.L. Cargiale), continuand cu scriitorii interbelici (Tudor Arghezi, Lucian
Blaga, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Camile Petrescu), cu neomoderni~tii (Nichita Stiinescu, Marin
Sorescu) sau postmoderni~tii (Micea Cartarescu).
In creatiile populare, stilul beletristic se suprapune, in buna masura, limbajului popular, printr-o
,,interdependenta dintre structura literaturii folclorice 9i modalitatea orala de constituire si circulatie
(cand are 1oc recrearea textelor), pe caracterul specific popular al imaginii, al relatiilor dintre fictiune
9i realitate, al participarii afective a creatorului (~i povestitorului), ~i al implicarii ascultatorului
(destinatarnlui) in desra9urarea naratiunii (basm, legenda, snoava etc.)27 ".
Stilul beletristic, fie 1n poezie, fie in proza, denota cea mai mare complexitate de organizare,
atat ill continutul ~i in specificitatea textelor literare, care pot fi epice, lirice si dramatice, poeme,
schite, nuvele, romane, comedii, memorii, cu diverse titluri si subtitluri, cat 9i prin variabilitatea
expresiva a mijloacelor de realizare artistica. Stilul beletristic este persuasiv, propunandu-9i atragerea
receptorului (a lectorului) in spatiul comunicarii, trasaturi fundamentale in acest scop fiind
sugestivitatea si verosimilul. Cuvintele sunt folosite illdeosebi cu functia lor conotativa, avand ca
27
lrimia, Dumitru: Structura stilistica a limbii ronuine contemporane, Bucure~ti, Editura $tiintifica ~i Enciclope;·ca,
:;; 198
d, p. 98
17
-. .
Stilurile functionale
scop crearea imaginii artistice, prin care se obtine sensibilizarea lectorului. in acest scop, nivelul
fonemat ic al limbii se implete~te in mod frecvent cu nivelul prozodic, in realizarea accentului.
intonatiei ~i ritmului ~i mai ales m crearea figurilor de stil ,,fonetice": aliteratii, repetitii. asonante,
contraste sonore.
Stilul beletristic, se afla ,,m permanenta stare «conflictuala» intre norma functionala ~i norma
individuala28" , ,,specificul stilului beletristic intre celelalte stiluri este dat de: inscrierea flexiunii In
sfera ampla a limbii nationale; des!a~urarea ampla a flex iunii; convertirea sensurilor gramaticale In
componente ale semnificarii." (Dumitru Irimia).
De foarte multe ori, realitatea descrisa de autor este imaginara, fiind o fict:iune a autorului. Se
urmare~te nu atat transmiterea de informatii, cat mai ales sugerarea unor idei ~i sentimente, la nivelul
imaginatiei ~i afectivitatii cititorului sau ascultatorului, utilizate diferit de fiecare scriitor. Stilul
artistic utilizeaza multiple posibilitati de expresie ale limbii, prin procedee specifice numite figuri de
stil. Acestea sunt de mai multe tipuri:
1) Figuri din domeniul foneticii ~i fonologiei: aliteratia, asonanta, sincopa, apocopa, etc.;
2) Figmi din domeniul lexicului: epitete, comparatii, metafore, epitete, personificari, etc.;
3) Figuri din domeniul morfologiei: dativul etic, dativul posesiv, diverse superlative;
4) Figuri din domeniul sintaxei: anacolutul, tautologia, elipsa, etc.
In stilul artistic, comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor; destinatarul
nu-~1 pune problema falsului, el ~tie ca e vorba de fictiune, de conven1ie; textul literar scoate in
evidenta functia poetica a limbajului, deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ,,ceea ce spune" ,
ci ~i la ,,cum spune" .
Sti lul beletristic presupune o serie de particularita.ti lingvistice:
- la nivel lexical: polisemantism; sensul conotativ; varietate lexicala
- Ja nivel morfologic: valori expresive ale partilor de vorbire; marcile subiectivitatii;
- la nivel sintactic: diversitatea raporturilor de subordonare; inversiuni, dislocari topice;
- la nivel stilistic: prezenta procedeelor artistice.
La toate nivelurile limbii (fonetic, morfologic, sintactic, lexico-semantic, stilistic), In stilul
beletristic, sistemul limbii este actualizat In cea mai mare libertate, cu o singura constrangere:
subordonarea fata de principiul general care guvemeaza procesul semnificarii tn comunicarea literara:
expresivitatea estetica.
28
Ide m
18
Stilurile funcfionale
Ce-ai zis, ma pletosule? Ca cultura, ca intelectuali, ca elite? Ba, nici o Politehnica n-aifost fn
stare sa faci! Hai, tata, daca te dai mare eseist, vino cu mine pe terenul de 1enis! la-1 :;i pe Ple!ju, pe
Liiceanu, pe Manolescu, pe cine mai vrei tu! Douli seturi va dau fnainte !ji tot va bat! Va scot eu din
cap Omul Recent!
(Academia Catavencu, 28 mai-3 iunie, 2002)
Stilul colocvial ( familiar, cotidian - practic, vorbit, oral ) este stilul comunicarii obi ~;muite dintre
oameni, 1ntr-un anumit mediu socio-profesional. lndepline~te functia de comunicare 1ntr-o sfera
restransa (relatii paiticulare, neoficiale illtre membrii unor colective mici - cercul farn iliei, al
prietenilor, al colegilor de serviciu), cu o ai·ie tematica foaite vasta, dar cu o problematica simpla.
Modalitatile de comunicare sunt: dialogul oral (cea mai frecventa), dialogul scris (schimb de scrisori),
monologul scris (notite, jumal intim), monologul oral (relatari ~i anecdotica, urari, felicitari ~i toasturi).
C. Matleca29 realizeaza o cercetare statistica (la nivel lexical) a unor e~antioane reprezentative.
Astfel, autornl considera stilul administrativ subordonat celui ~tiin tific ~i respinge existenta unui stil
publicistic autonom. Alaturi de stilurile artistic (avand ca subdiviziuni poezia, proza, publicistica) ~i
:;tiinfific, C. Maneca introduce a$a-zisul sLil colocvial (la I. Iordan, stilul familiar) , cu subdiviziunile
monologul $i dialogul.
Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici: naturaletea, degajarea ill expnmare, vorbitorii
manifesta preferinta pentru informatia lipsita de contururi ferme, prin folosirea unor cuvinte
cumulative, apte a fi folosite in numeroase situatii, a aproximiirilor a ticurilor verbale, a cuvintelor din
lexicul neliterar, a formelor pronominale cu circulatie zonala $i regionala; continua oscilare lntre
economie $i abundenta in exprimare. Economia in exprimare se manifesta prin: intrebuintarea cli~eelor
29
Maneca, C. - Statistica lexicalcl §i stilurile /imbii, In LR, XXII, nr. 6, 1973, p.529-544
19
Stilurile functiona/e
Caractetistica cea mai frapanta a acestui stil este relativa saracie ~i banalitate a vocabularului.
remarcata de Iorgu Jordan ~i C. Maneca. Preponderenta este utilizarea unor locutiuni in locul
cuvintelor simple (a da de veste - a comunica, a face o gaurii - a gauri) sau scurtarea unor compuse
(ma$ina in loc de majinii de tocat, majina de spiilat).30
Intrebuintarea acestui stil este generala, este singurul stil cunoscut de to1i vorbitorii ~i insu~it
treptat inca din primii ani de viata. Este unicul stil in care este posibila ~i se realizeaza dezvoltarea
spontana, neintentionata a limbii.
Stilul colocvial prezinta particularitaji lingvistice:
a) la nivel lexical se intrebuinteaza termeni argotici, elemente de jargon, neologismele diferitelor
graiuti/ la moda;
b) la nivel morfo-sintactic se folosesc: pronume, adverbe ~i adjective nehotarate, aproximari pnn
nwnerale ~i substantive, forme pronominale ~i verbale regionale. enw1turi fragmentate, izolari,
inversiuni, elipse, digresiuni, paranteze; se remarca absenta articolului hotarat enclitic -l (domnu '.
omu ) , aparifia articolului nedefinit de plural ni$le;
c) la nivel stilistic se intrebuin\eaza: diminutivele, augmentativele, cuvinte peiorative, superlativ
expres1ve, constructii cu interjectii, imperative ~i vocative, cli~ee lingvistice, abrevieri, zicale,
proverbe.
Fiind vorba despre un stil vorbit, prezinta ~i o serie de particularitati fonetlce caracteristice:
afereza, neglijarea pfiltii finale a cuvantului, lungirea unor sunete. In acela~i registru se inscrie ~i
intonatia speciala., relie!and anumite intentii ale vorbitorului 31 .
Totodata, inregistreaz.a ~i particularitati etimologice, fiind semnalata prezenta in numar foarte
mare a cuvintelor mo~tenite, majoritatea apaqinand nucleului de baza al vocabularului ~i fiind
predispuse la polisernie.
Propo11ia 1n care se utilizeaza una sau alta din particularitafile semnalate este in functie de
domeniul pe care vorbitorii 11 ilustreaza: tendinta de scurtare a cuvintelor apare eel mai des in limbajul
tehnicienilor, unde se intalnesc de asemenea accidente fonetice ment ionate anterior. 32
Intr-un articol - interviu publicat In revista Romania culturala, Rodica Zafiu declara:. In limba
romana de dupa 1989 s-au petrecut, se ~tie, cateva schimbari spectaculoase fata de perioada imediat
precedenta: registrul colocvial (cu spontaneitatea ~i pitorescul sau) a patrons 111 scris, inlocuind cli~eele
limbii de lemn, engleza a devenit sursa predilecta a lmprumutului masiv de cuvinte din informatica,
afaceri, dar ~i din moda ~i divertisment.( . .. ): lntemetul ~i in genere comunicarea electronica
raspandesc (nu numai la no_i) un mod de scriere rapida, abreviata ~i mai ales fragmentatii, precum ~i o
30
Academia Romana, l nstitutul de lingvistica ,,Torgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedie, Bue. 2006,
p. 105
31
Academia Romana, Institutul de lingvistiea ,,lorgu Jordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedie, Bue. 2006,
p.105
32 Idem
20
Stilurile functionale
lectura ,,in diagonala", oamenii pierzandu-~i deprinderea de a reciti ~i de a rescrie. $i mai caracteristica
vremii noastre e democratizarea scrisului: oricine poate scrie ~i oricine poate fi citit in spatiul public."
Evident, stilul colocvial prezinta ~i numeroase abateri de la normele literare, dintre care amintim:
anacolut (discontinuitate logico-sintactica In interiorul unei propozitii), pleonasmul (eroare de
exprimare constand In folosirea alaturata a unor expresii identice ca sens), cacofonie (asociatie
neplacuta de sunete, suprapunere de sunete discordante).
Concluzionand, stilul colocvial, al conversafiei uzuale are ca principala forma de manifestare
'
dialogul, se aseamana cu stilul artistic prin prisma subiectivitafii, dar se pune 1n mai mica masura
accentul pe frumusetea exprimarii, constructiile sunt simple, chiar cu abateri fn corectitudine 1n functie
de gradul de cultura ~i educatie al vorbitorului, se remarca utilizarea unor efemente nonlingvistice
(mimic~ gesturile), unor elemente paralingvistice (intonatie, pauzele, accentul), posibilitatea
fragmentarii discursului prin digresiuni, pauze, propoziJii sau expresii incidente.
Stilul publicistic este propriu ziarelor ~i revistelor destinate marelui public; este stilul p1in care
publicul este informat, influentat ~i mobilizat intr-o anumita directie In legatura cu evenimentele
sociale ~i politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa
~i publicatii), monologul oral (la radio ~i televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris
(interviuri consemnate scris).
Este considerat ,,utlitate stilistica a romanei literare realizata prin publicatiile cotidiene sau
periodice" 33 , existenta lui fiind contestata de unii cercetatori (Ion Coteanu). lntr-un studiu de referinta,
Gh. Bolocan a argumentat existenta stilului publicistic, in timp ce I. Coteanu I-a respins (in conceptia
sa, presa preia mij loace de expresie din cele trei stiluri fundamentale - artistic, ~tiin1ific, administrativ,
in functie de mesajele transmise)34 •
» Academia Roman!\, lnstitutul de lingvistica ,,lorgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006,
p. 473
34
Topal!\, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romime literare (pdna la 1881), Craiova, EUC, 200 1, p.38
.• 21 . JI-
Stilurile functionale
Negarea de unii cercetatori a existentei acestui stil a avut drept motiv esential ~a-z1sa
inexistenta a unor trasaturi distinctive (la toate nivelurile limbii) care sa pennita individualizarea lui.
cerinta formulata de I. Coteanu - ,,fiecare (limbaj) sa corespunda unei destinatii clare ~i sa prezinte un
minimum de deosebiri de structura fata de celelalte"35 . Lidia Siarlea nu recunoa~te, In cercetarea
lntreprinsa asupra stilurilor literare romane~ti 36 , stilul publicistic, iar Paula Diaconescu acorda acestui
stil o atentie minima, considerand ca prezinta ,,o structura lingvistica compozita"' 37 . Cei care contesta
existenta acestui stil pomesc de la ideea marii varietati a textelor cuprinse in ziare sau reviste: articole
de fond/ editoriale, ~tiri, repo11aje. foi letoane, interviu, cronica. anunt publicitar etc.
Contestarea acestui stil este justificata prin lipsa de omogenitate a limbajului presei, dar
Alexandru Graur considera ca tocmai caracterul neomogen al acestuia ii ofera statut de stil autonom.
Insu~i fapml ca in ziare apar elemente din toate celelalte stiluri este suficient ca sa putem vorbi de un
stil al presei. 0 unitate care are puncte comune cu toate celelalte unitali se dovede~te chiar prin aceasta
diferita de toate 38.
Recunoa~terea sau ignorarea existentei unui stil publicistic este legata direct de mai multi
factori, printre care Gheorghe Bolocan a~aza. pe prirnul lac, lexicul specific fiecarui stil functional:
,,Ceea ce deosebe~te stilurile intre ele este insa vocabularul, cu intreaga lui gama de nuante semantice.
gradul de expresivitate, coloritul emotional ~i sintaxa'"39 . Referirea la un semantism aparte al lexicului.
al figurilor, se intalne$te $1 intr-o alta lucrare; punctul de referinta40 este aici stilul ~tiintific, In raport cu
care stilul publicistic e defmit ca o entitate lingvistica cu posibilitatea de existenta de sine statatoare.
care folose$te lntr-un grad foarte ridicat un tip de redundanta mult mai accentuata, la nivelul lexicului.
(1n care sunt cuprinse ~i figurile de stil). Faptele care pot fi invocate apar cat se poate de
convingatoare: derivatia sinonimica (enumerarile de cuvinte din aceea~ i sfera semantica ~i cu vadita
preferinta pentru neologisme); numarul mare al imbinarilor cu caracter fix dintre anumite substantive
~i adjective; imagini In care mecanismul analogiei este previzibil; constructiile retorice prin
acumularea repetitiilor in anumite specii gazetare~ti ~i in anumite etape istorice etc41 .
Rodica Zafiu42 sintetiza clivergentele cercetatorilor astfel: lncercarea de a stabili un inventor
de stiluri func{ionale bine delimitate, clar definite, prin trasaturi comunicative esen{iale, a condus.
printre allele, la dezbateri asupra existenfei sau non-existen/ei unui limbaj publicistic sau jurnalistic
(puncte de vedere rezumate de I. Ghefie, Bogdan Dascalu). Limbajul folosit in presa era viizut de unii
cercelalori (Coteanu, Maneca) mai ales ca un ansamblu hibrid, insuficienlf aat, neunitar, imposibil de
35
Coteanu . I. Stilisticafimc{ionalii a limbii romcine, Bucure~ti, Editura $tiintifica, 1973, p. 57-59
36
Sffirlca.Lidia Conlrib11{ii la delimilarea slilurilor li1erare romtinesti, In SLLF. ll, Bucuresti. EA. 1972,p. 145
37
Diaconescu, Paula Structura stilisticti a limbii. Stilurilefimcliona/e ale limbii rom<ine literare 111oderne, SCL, 1961, nr.3,.
38
Vid, loana - Slnictura semanticti a comparantului in limbajul publicistic. Univ. de Vest, Timi~oara, p. 21
39
Bolocan, Gh.Unele caracterislici ale stilului publicistic al limbii romdne literare moderne, SCL, 1961, nr. I, p.35-71
40
Andriescu, Al. limba presei romdnesti in secolul al XIX-lea, lasi, Editura Junimea, 1979, p.76
41
Idem
42
Zafiu, Rodica - Jnrerpretarea limbajul11ijurnalis1ic, rev. limba Romana, 2007, nr. 7-9
22
Stilurile functionale
caracterizat prin cateva trasaturi generale, depinzand doar de reunirea fntr-un context dat a unor
texte foarte d(ferite. Pubbcistica era interpretata ca structural hibrida, rezultand fn primul rand dintr-
un amestec de stil literar $i limbaj $fiin(ific. Exclus din inventarul canonic de stiluri funcjionale
(Coteanu, 1973), limbajuljurnalistic a avut tofu$i $i apariitori (Bolocan, 1961) §i a beneficial de o
abordare istorica (Andriescu, 1979).
Sursa indoielilor trebuie cautata in marea diversitate a mesajelor care compun stilul in discutie §i
care, prin principalele lor componente, apartin mai degraba altar stiluri, cu teorii mai ferme (artistic,
§tiintific etc.). Din acest punct de vedere, presa pare a fi mai ales un mij loc comod de a pune in
circulatie tran§e compacte de mesaje eterogene. Este, lnsa, adevarat ca, 1n cadrul acestei diversitati, pot
fi recunoscute §i mesaje specifice care, prin continut §i prin functie, justifica recunoa§terea unui stil
publicistic, admis ca atare intr-un nurnar mare de studii, stil dominat de functia conativa.
Admitand existenta stilului publicistic ca entitate lingvistica de sine-statatoare, se pot constata o
sene de caracteristici ale acestuia: are functie de mediatizare a evenimentelor; contine informatii
economice, politice, sociale; influenteaza opinia publica (discurs persuasiv) - nu intfunplator presa este
considerata a patra putere in stat; In confomlitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa
ratiunii sau afectivitatii; dimensiunea persuasiva tine de publicitar; are functie conativa; exprima
atitudini; orientat spre maxima accesibilitate $i actualitate; utilizarea limbii literare, dar si a unor
formulari tipice stilului colocvial;teceptivitatea la termertii ce denumesc notiuni noi (neologisme),
preocuparea pentru inovatia lingvistica (creapi lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a
srami curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii
retorice (repetitii, interogatii, enw11eratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de
aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative;utilizarea unor mijloace menite sa
atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc.); continutul reflecta realitatea imediata §i
este completat cu nlijloace extralingvistice de tipul: fotografie, ca1icatura, harta, schema, statistica,
tabel.
Din punct de vedere al evolutiei, se <listing cateva etape43:
• nu se poate vorbi de existenta unui stil publicistic inainte de inceputul secolului al XIX-lea,
cand apar primele periodice romane$ti: Curierul romanesc, Curierul de ambe sexe - in Muntenia,
Arhiva romaneasca, Albina romaneasca - in Moldova, Foaie pentru m;nte, inimii $i literatura - In
Transilvania. Trasatura comuna a textelor, de altfel foarte variate, publicate 1n aceste periodice este
prezenta unor fonetisme (forme) regionale, alaturi de cele literare;
• presa este ingradita odata cu infrangerea revolutiei de la 1848, pentru ca, ulterior, dupa unirea
Principatelor Romane din 1859, sa cunoasca un nou avant odata cu cre$terea organelor de presa;
caracteristice gazetelor romane§ti de pana la 1900 sunt bogatia vocabularului §i orientarea Jui catre
43
Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,lorgu Iordan" - Encicfopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006,
p. 473
23
Stilurile functionale
neologisme, mai ales din sfera politicii; procesul de modernizare a limbii se regase~te ~i in publicatiile
vremii, care poarta amprenta articolelor polemice ale marilor scriitori ai epocii - Mihai Eminescu, B.
St. Delavrancea etc;
• dupa Unirea Tarilor Romane din 1918, presa ~i limbajul sau cunosc un traseu ascendent,
procesul de fixare a normelor limbii romane literare scrise cuprinzand ~i presa; reformele ortografice
din 1904 ~i J 932, dar mai ales cea din 1953 sunt respectate din ce in ce mai mult, oferind cititorului
modele lingvistice demne de urmat.
La aceste etape se adauga constatarea facuta de Rodica Zafiu 44: Dupa J989, realital ea
sociolingvisticii .Ji culturala romdneasca s-a schimbat foarte mult: presa s-a dezvoltat vertiginos, iar
limbajul ei s-a modificat, fn primul rand printr-o apropiere de registrul colocvial. lnvafamiintul
jurnalistic $i cercetarea de specialitate s-au dezvoltat fn mod la fel de rapid, bibliografia domeniului
fmboga{indu-se pr in traduceri masive .Ji mai ales pr in manuale .Ji studii despre jurnalism fn genere $i
despre caracteristicile sale lingvistico-textuale fn particular. Astazi, analizele specifice se pot dispensa
de a mai justifzca existenfa limbajului jurnalistic, considerata un dat incontestabil (Cvasnfi Catanescu,
2006).
Stilul publicistic presupune o serie de particularitati lingvistice:
- la nivel lexical: este evitat Limbajul profesional (else folose~te in publicatiile de specialitate);
Termenii noi sunt explicati prin analogie: raporturi de asemanare/diferentiere stabilite Intre doua sau
mai multe obiecte, fenomene, fiinte etc.; utilizeaza titluri ~ocante pentru a atrage atentia, pentru
acoperirea subiectului sau pentru o referire nemijlocita la continut.
- la nivel morfologic: folose$te preponderent diateza activa;
- la nivel sintactic: este construit cu propozitii enuntiative cat mai accesibile $i mai simple; are
formulari eliptice care sa impresioneze ~i sa atraga atentia;
- la nivel stilistic: detaliile sunt precise ~i elocvente; este stilul eel mai sensibil la inovatie; se utilizeaza
uneori procedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).
A$adar, intre stilurile functionale ale limbii romane, stilul publicistic se distinge prm
tendentionism, caracter eterogen in plan formal $i compozitional, relativa accesibilitate determinata de
necesitatea informarii impresionante a unei mase largi de cititori. Diferentele fata de alte stiluri sau
intre variantele colocviala ~i elevata sunt evidente, atat in varietatea mijloacelor de persuasiune sau de
manipulare, cat $i in deschiderile functionale pe care acest limbaj le are.
,,Stilul publicistic, al presei scrise, radioului $i televiziunii reprezinta o varianta a unei scheme
Jjngvistice comune comunicarii de ansamblu, particularizata prin trasaturi de lexic $i frazeologice in
44
Zafiu, Rodica - lnterpretarea limbajului jurnalistic, rev. Limba Romana, 2007, nr. 7-9
24
Stilurife functionafe
functie de genul publicistic ales, prin dubla intentie a limbajului, tranzitiv-reflexiva ~i conforma cu
normele limbii literare".45
STILiSTIC, -A, stilistici, -ce, adj., sf J. Care fine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la
mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S.f Disciplina care studiazti
mijloacele de exprimare ale unei colectivitafi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din
punclul de vedere al con(inutului Lor afectiv, al expresivita{U sau din punctul de vedere al calitiifilor ~·i
normelor lor. - Din.fr. Stylistique.
(Dicfionarul explicativ al limbii romane, 1998)
Stilul ~tiintific este propriu creatiilor ~ti intifice; se utilizeaza in lucrarile care contin informatii
asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investiga1ii, cercetari, caractere tehnice etc., cu alte cuvinte, in
lucrarile ~tiintifice ; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ~i se caracte1izeaza prin claritate,
sobrietate, simplitate, uniformitate ~i precizie, printr-un continut de precizie verbaJa, semne grafice,
impersonalitate, eliminarea constanta a figurilor de stil ~i a emotiei spontane, respectarea stricta a
normelor Jimbii literare.
in ,,Dubla intentie a limbajului ~i problema stilului", capitol distinct in ,,Arta prozatorilor
romani", Tudor Vianu explica: ,, Cele doua intentii ale limbajului stau lntr-un raport de inversa
proportionaJitate. Cu cat o manifestare lingvistica este menita sa atinga un cerc omenesc mai larg, cu
cat cre$te valoarea ei ,,tranzitiva", cu atat scade valoarea ei ,,reflexiva", cu atat se lmputineaza ~i
45
Yi~ in escu, Victor - Valori lexicale sf stilistice in publicistica literara romaneascii, Editura Albatros, 1981 , cap. Presa,
limba literara $i stilurilefuncfionale, p.7-9
25
Stilurile functionale
Astfel, diferenta specifica a stilului $1iintific (ce-l deosebe$te u1 primul rand de stilul beletristic)
este caracterul strict referenpal al limbajului acestuia. Cuvintele textelor $tiintifice nu au potential
conotativ, ci preponderent denotativ, ceea ce inseamna ca limbajul unei interventii cu caracter $tiintific
trebuie sa fie precis, cu termeni bine defini~ !?i unitar utilizati. Spre deosebire de stilul beletristic. a
carui deschidere fata de registrul limbii nationale (1n sincronia $i diacronia dezvoltari i limbii, in
varianta ei scrisa sau orala, comuna sau literara) este maxima, stilul ~tiintific se subordoneaza in mod
riguros lirnbii literare :?i normelor impuse de aceasta46 . Stilul :?tiintific se situeaza, a$adar, 1n interiorul
limbii literare $i se afla stm jurisdic{ia normelor acesteia. El poseda un fond lexical intelectual
1mprospatat permanent cu neologisme, cu terminologie $tiintifica de ultima ora, noutatea elementului
lingvistic contribuind prin ea insa~i la vigoarea unui text ~tiintific, in timp ce, de pilda, stilul religios.
ce se circumscrie, de asemenea, msfera de cuprindere a limbii literare, pastreaza "un fond lexical $i w1
care asigura transmiterea de informatii ~tiintifice, tehnice ~i utilitare, pe baza unor rationamente logice,
deductive $i strict argumentate. Acesta manifesta tendinta de respectare a proprietatii tem1enilor, care
sunt folositi cu sensurile lor de baza, unanim cunoscute $i acceptate. Stilul ~tiintific $i tehnic evita
sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate. Este un stil neologistic, fiecare domeniu de
activitate avand o terminologie specifica, generand unjargon de specialitate.
Caracteristicile stilului ~tiintific sunt numeroase: transmite infonnatii ~tiintifice, tehnice,
utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate; respecta proprietatea termenilor; se
folosesc multe neologisme, cuvinte monosemantice, cuvinte derivate cu prefixe $i pseudoprefixe
(antebrat, contraofensiva) sau compuse cu sufixoide $i prefixoide (biolog, geogra:fie etc.). Acestora Ii
se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne convenponale, formule stereotipe, claritatea
exprimarii (pusa In evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
utilizarea sensului propriu al cuvantului; un grad mare de tranzitivitate; dintre compozitiile pe baza
textelor ~tiintifice fac parte analiza $tiintifica (filozofica, economica, politica, botanica), studiul,
comunicarea, referatul, eseul.
Textele ~tiin!ifice (argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ) urmaresc sa exploreze, sa explice,
sa argumenteze cuno$tinte factuale.
,,Dimensiunea stilistica a textului, scne Dumitru Irimia48 referindu-se la stilul ~tiintific, se
caracterizeaza prin reducerea maxin1a a modalizarii afective a planului semantic", iar ,,zona
reflexivitatii/expresivitatii individuate( ... ) tinde spre zero". Nici exclamatiile, interjectiile, irnperativele
sau vocativele nu-~i gasesc locul 1ntr-un text ~tiintific rara a-i dimjnua sau anula caracterul obiectiv.
46
Irimia, Dumitru lntroducere in stilisticii. l~i: Polirom, I 999, p.137
47
Idem
48
lrimia, Dumitru lnlroducere in stifisticii. l~i: Polirom, 1999, p.122- 127
26
Stilurile functionale
Precizia textului ~tiintific este obtinuta prin folosirea unui limbaj strict referential, a unei tem1inologii
sistematice, specifice domeniului abordat, prin evitarea omonimelor, a expresiilor al carer inteles este
relativ.
Stilul ~tiintific a cunoscut ~i el o serie de etape de dezvoltare49 :
• primele manifestari trebuie plasate 1n secolul al XVI-lea, in perioada de inceput a limbii romane
literare (1532-1640), cand scrierile ce pot fi incadrate acestei categorii ofera indicatii pentru
practicarea unei profesiuni (Liturghierul), pentru insu~irea principiilor de baza ale cre~tinjsmului
(Catehismul) sau pentru prevederea viitorului (Gromovnicul) ; aceste texte prezinta pa1i.icularitati
lingvistice comune: folosirea frecventa a conjunctivului, frecventa ridicata a subiectelor nedeterminate
sau sublntelese, structura simplli a frazei, frecventa propozitiilor principale;
• a doua etapa coincide cu o noua perioada de dezvoltare a limbii literare (1640-1780),
diversificandu-se ~i crescand numarul lucrarilor cu caracter tehnic ~i ~tiintific; apar noi trasaturi
lingvistice specifice: utilizarea unei terminologii de specialitate ~i a unor structuri sintactice
caracteristice; prezen\a pluralului autorului, a formelor de persoana a Ill-a, selectarea formelor cu
valoare impersonala;
• de la sfar~itul secolului al XVID-lea, continuand cu secolele al XIX-lea ~i al XX-lea, incepe
delimitarea clara a variantelor specifice; modernizarea stilului ~tiintific s-a produs paralel cu cea a
stilului administrativ, prezentand 1nsa unele aspecte specifice: o mai mare libertate de exprimare.
adoptarea unor cuvinte din limbile europene de cultura, evolutia sintaxei prin cultivarea unor structuri
care sa asigure precizia ~i claritatea; stilul ~tiintific prezinta o importanta deosebita, reprezentand
modalitatea de exprimare In manualele ~colare.
Stilul ~tiintific prezinta, ~i el, nurneroase particularitati lingvistice:
la nivel lexical: fiecare domeniu al ~ti intei ~i tehnicii are o terminologie propne:
termenii lexicali sunt de obicei monosemantici; sunt frecvente neologismele; se folosesc cuvinte
formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izometric) ~i elemente de
compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie); termenii lexicali se folosesc in
fom1e apropiate pe plan international (computer, microbiologie, televiziune);
Ia nivel morfologic: substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
infinitivul cu valoare de imperativ in observatii ~i note; inlocuirea persoanei I singular cu persoana I
plural (pluralul autorului, pluralul academic);
la nivel sintactic: predomina subordonarea fata de coordonare;
la nivel stilistic: sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului ~tiintific ;
coordonarea sub diferite forme: enumeratie ~i repetitie, paralelism ~i antiteza; citatul ca punct de
49
Academia Romana, lnstitutul de lingvisticl:l ,,Iorgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006.
p. 558
27
Stilurile functionale
plecare, argument sau material demonstrativ; figuri de stil ~i constructii retorice (ill cazul une1
atitudini polemice); digresiunile incluse In textul comunicarii sau prezente ca note, observatii.
adnotari 1n subsolul paginii; succesiunea intrebare - raspuns ca modalitate de coostructie a discursului
~ti intifie.
in masura in care un text este deschis unui numar mai restrans de interpretari ~i nu este un text
beletristic, cu atat este mai bine constmit, cu un limbaj mai precis, cu expresii corecte ~i clare. Cu cat
limbajul este mai precis, mai lipsit de echivocuri, cu atat textul va fi mai eficient, respectiv, mai u ~or
de inteles de catre cititori, iar ideile transrnise vor ajunge netransfigurate la destinatar. Cand textul
suporta o singura interpretare, cea pe care a gandit-o autorul, atunci este un text ~tiinfific.
28
Stiluri/e functionale
elementele de jargon.
Abaterile de la calitafile generale ale stilului care trebuie evitate 'in vorbirea cultivata apar 1n
operele literru·e, utilizarea lor avand intentie stilistica.
Abaterile de la claritate vizeaza: obscuritatea rezulta din erorile de folosire a limbii la unul sau
mai multe niveluri; non-sensul exprima o contradictie logica generatoare de absurd; paradoxul este
combinarea unor idei cu sensuri opuse sau contradictorii; echivocul rezulta din formulari care pot avea
eel putin doua sensuri fiira a pem1ite optiunea pentru unul dintre ele; pleonasmul consta in repetarea
acelei~i idei prin doua cuvinte aflate in relatie de subordonare; tautologia consta 'in repetarea aceleia§i
idei prin doua cuvinte atlate In relatie de coordonare; ermetismul este incifrarea intentionata a
comunicarii; galiamatiasul reprezinta idei confuze, expuse greoi, 1n formulari incoerente.
Abaterile de la proprietate sunt reprezentate de folosirea improprie a unor cuvinte sau
constructii; amestecul de elemente caracteristice unor stiluri diferite.
Abaterile de la corectitudine presupun: solecismul care este o gre~eala de natura sintactica ;
apare in propozitie prin dezacorduri, iar In fraze prin folosirea nepotrivita a elementelor de relatie ;
anacolutul este incruci~area a doua constructii sintactice diferite.
Abaterile de la precizie au in vedere: prolixitatea - aglomerarea comunicarii cu multe cuvinte
inutile ~i nelalocul lor ; digresiunea - mdepartarea de la ideea centrala a comunicarii prin dezvoltarea
altor idei.
29
Stilurile functionale
Particularitatile stilului rezulta din felul propriu in care vorbitorul, potrivit firii sale, profesiunii,
gradului de cultura, mediului social In care traie$te, uziteaza resursele limbii. Registrul acestor calitati
pai1iculare este bogat, iar din felul cum se combina lntre ele, pe de o parte, $i din calitatile generate ale
stilului, pe de alta parte, rezulta originalitatea de expresie a fiecarui vorbitor.
Natura/efea este exprimarea fireasca, curgatoare, necautata a ideilor, ce se lnlantuie coerent,
logic $i clar. Aceasta calitate are doua surse: cunoa$terea deplina atat a obiectului, cat $i a scopului
comunicarii $i stapanirea resurselor limbii. In operele literare, naturaletea nu este echivalenta cu
spontaneitatea, ci reprezinta rezultatul efortului asiduu de finisa.re $i cizelarea expresivitatii artistice.
Simp/itatea este capacitatea de a folosi cuvinte accesibile, de a acorda o atentie migaloasa in
alegerea riguroasa a cuvantului care sa exprime eel mai elocvenCideea sustinuta Folosirea termenilor
uzuali, aparent lipsiti de expresivitate, a forrnulari lor sabre, corecte, cu circulatie larga in randurile
vorbitorilor limbi nationale, genereaza - ca efect - simplitatea.
Armouia (muzicalitatea) este data de sonoritatea caldii, fireasca, ce lllcanta auzul $1 este
ilustrata mai ales de poezie, dar este necesara $i in exprimarea cotidiana. Sursele annoniei sunt
multiple: accentul cuvinte1or, sonoritatea !or expresiva. gruparea termenilor in propozitii ~i a
propozitiilor in fraze cadentate care suna annonios.
Demnitatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii
delicatete, finete, discretie 9i eleganta. Pretinde evitarea a tot ceea ce este vulgar, grosolan, cu tenta de
invectiva vulgara. Impune selectarea cuvintelor capabile sa asigure enuntului o tinutii de inalta
sociabilitate $i de exprimare urbana, elevata.
R etorismul imprima comunicarii, prin respectarea regulilor constructiei clasice a unui discurs
sau prin fo losirea unor cuvinte cu sens solemn, o nota de patetism masurat ~i de ton entuziast.
Retorismul fonnal, rara acoperire in continutul ideilor, se transforma intr-o deficienta.
Finejea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima tn mod subti l ideea,
sensul, apelandu-se la aluzie, cititorul sau interlocutorul trebuind sii descopere esenta comunicarii.
Registrul sau stilistic presupune: expresii delicate, cautate, elegante, facand apel la un limbaj aluziv,
sugestiv sau chiar laconic.
Ironia reprezinta sesizarea, evidentierea $i dezaprobarea aspectelor negative ale firii umane $i
ale societatii. Ea se realizeaza convingator nu prin negarea directa, ci prin disimularea adevaratelor
30
Stilurile functionale
intentii satirice ale emitatomlui. Cunoa~te o gama larga de nuante: zeflemeaua, persiflarea~ sarcasmul,
batjocura, satira, autoironia.
Oralitatea deriva din fo losirea consecventa a particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite
in ipostazele ei diverse. Tipice pentru oralitatea stilului sunt folosirea parataxei (a coordonarii prin
virgula) ~i a termenilor suculenti, comici, a inte1jectiilor, onomatopeelor, a expresiilor specifice
anumitor categorii sociale.
Concizia decurge firesc din trasatura generala a stilului numita precizie. Impune utilizarea
mijloacelor lingvistice strict necesare In exprimare, menite sa asigure claritatea formularilor. De
exemplu, In Glossa eminesciana, frecventa subiectelor ~i predicatelor, a propozitiilor principale
coordonate copulativ sau prin juxtapunere, elipsele verbale ~i conjuncponale, versurile scurte cu aspect
de maxime creeaza impresia unui decalog poetic 1n fo:rma concisa ~i lapidara.
Alte trasaturi ale stilului individual sunt: umorul, variatia stilistica (aforistic, gnomic, patetic),
etc.
Abateri de la calitatile particulare ale stilului sunt multiple, dintre care pot menpona:
in discordanta cu naturaletea se afla afectarea ~i emfaza, din pricina carora stilul devine
declamator ~i bombastic;
abaterea de la annonia fonetica duce la cacofonie, adica Ia alaturarea suparatoare a unor
grupuri de sunete ce poate deveni uneori vulgara (,,face ce poate", ,,cu rugamintea",
,,economica care",' ,,la laborator ").
retorismul formal, Ia.ra acoperire in continut, se transforma In deficienta;
folosirea in exces a ironiei conduce la deformarea realitiiJii cenzurate prea aspru, de spiritul
demascator;
opusa conciziei este poliloghia (exprimare retorica ~i difuza)
Concluzii
Referindu-se la stilurile functfonale ale limbii romane, Ion Coteanu considerii ca acestea
constituie ,,un sistem lingvistic mai mult ori mai putin specializat in redarea continutului de idei
specifice unei acti vitati profesionale". Tudor Arghezi define!?te stilul ca fiind ,,me~te~ugul de a da
cuvintelor duritate, rehef, culoare ~i insufletire". 0 sugestiva !?i metaforicii viziune asupra calitatilor pe
care trebuie sa le respecte stilurile folosite in comunicare o exprima poetul Lucian Blaga: ,,lntaia ~i
suprema lege a stilului literar tine de regulile politicii financiare. Aceasta regula te invata sa nu emiti
cuvinte pentru care n-ai acoperire In aur. Orice abatere de la aceasta nonna duce la inflatie50 ".
50
Blaga, Lucian Trilogia culturii (In ,,Opere", vol.9), Editura Minerva, Bucw-e~ti l 985
31
Stilurile functionale
AN EXE
APLICATIAI
• Paxeladin: se da la tuse! (slogan publicitar pentru un medicament contra racelii)
• Mul/umim pentru creditul acordat! (slogan publicitar pentru o banca)
• Radio de pici! (slogan publicitar pentru un post de radio condus de copii)
a. Explica relatia dintre emitator ~i receptor in situatiile de comunicare date, pornind de la continutul
fiecarui slogan.
b. Prezinta procedeele lingvistice care au drept scop influentarea publicului, fo losite in fiecare din cele
trei texte.
c. Alege sloganul publicitar care ti s-a parut eel mai reu~it ~ i motiveaza-ti optiunea.
APLICATIA II
Dincolo de pod, Romania, 1975, drama. Adaptare dupa romanul Mara de loan Slavici. Regie:
Mircea Veroiu. Cu: Leopoldina Baliinufii, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu. Distribujia, impecabil
alcatuita .Ji condusii, prilejuie.}te unor excelen{i actori veritabile bijuterii interpretative chiar fn roluri
miniaturale: Irina Petrescu, interiorizata .Ji cerebra/a, Florina Cerce!, frumoasii, Jon Caramitru, fn
cea mai cizelata compozi{ie a lui.
Revista (~apte seri)
a. Mentioneaza tema textului ~i scopul comunicarii.
b. Prezinta doua dintre calitatile generale/particulare ale stilului, identificabile in text: clruitate,
proprietate, precizie,concizie, corectitudine; variatie stilistica, eufonie, cursivitate, oralitate.
c. Motiveaza interesul/dezinteresul tau de a viziona filmul.
APLICATIA III
Am avut dintotdeauna o fascinafie pentru citit .)i pentru scris. Nimeni din familia mea nu-.)i
aminte.)te cine .)i cand m-a inviifat literele. in orice caz, ciind eram in clasa fntiii, le .}tiam deja. lmi
place sa cred cii le-am deprins spontan, de la sine. Pe la cinci-~ase ani, citeam orice ,, text" care-mi
cadea sub ochi: afi.)e, reclame, tilluri, jlutura.Ji electorali (in I 946!). lozinci etc. Nu neaparat ziare sau
carfi, la varsta aceea. Cititul a fnceput a .fi, probabil, un exercifiu de silabisire menit a mii face sa
ghicesc cuvintele scrise. Un joc. Cred cii asta ma .)i amuza .)i ma de!ermina sii continuu. Nu m-am
plictisit niciodata sa citesc. Fara scop precis, uneori, .Ji flirii. fntrerupere. $i astiizi cifesc fn autobuz ori
In tren, iar dacii. n-am ce, ma uit pe fereastra .)i citesc inscrip/iile de pe stalpi sau de pe case. 0 Lreime
32
Stilurile functionale
din via/a mi-am petrecut-o citind, alta treime, dormind Ji ultima, ocupandu-ma de toate celelalte
!ucruri cotidiene. [ ..} Ca ~i cititul, scrisul trcf;e~te din diferen/a. Nu citim tofi aceea~i carte, nu scriem
tofi aceeaJi carte. Nici macar nu citim, nu scriem de fiecare data aceea$i carte. Cititul Ji scrisul sun!
un act pur individual, ca o amprenta. Ne prelungim fn ele fiinfa cea mai originala sau, poc11e, acea
parte din fiin{a noastra care este unica ~i irepetabila. Spune-mi ce cite§·ti, ce scrii, ca sa-fi spun cine
eJti.
(Nicolae Manolescu, articolul Spune-mi ce cite,sti, ce scrii, ca sa-fi spun cine esti)
a. Mentioneaza mijloacele lingvistice de realizare a subiectivitatii.
b. Identifica mtext doua argumente prin care autorul 1~i sustine afirrnatia initiala.
c. Comenteaza titlul articolului, prin referire la textul dat sau la propria experienta.
APLICATIA IV
Tita Chi per: Stimata SaJa Constantinescu, nu cumva aveji nostalgia ,, doamnei T ", eroina
lui Cami/ Petrescu? Romanul ,, Patul lui Procust" nu se poate sa nu fl fascinat o absolventa de
Filologie care se ocupa acum de comerful cu obiecte de arta.
Sa~a Constantinescu: AJa privind lucrurile, ar fi trebuit sa am multe nostalgii. NiJte obiecte
vechi te pot duce cu gandul, Jliu eu, si la interioarele bucureJlene de acum un secol si mai bine, din
,. Ciocoii vechi ~i noi", si la saloanele din romanele Hortensiei Papadat - Bengescu $i la ,, Bietul
Joanide " sau la ,, Scrinul negru ". E drept, am numit galeria de artli pe care o conduc ,, Curtea
Veche ", pentru ca se a.fl.a situata fntr-o arie fn care se pot imagina cu U$urinfa plimbarile $i
aventurile nocturne ale acelor rafinafi decazufi din romanele lui Mateiu Caragiale.
(Tita Chiper, Supravie{uirea unei atmosfere, interviu cu Sa$a ConsLantinescu)
a. Precizeaza tema fragmentului citat.
b. Prezinta particularitati ale comunicarii orale in conversatie, existente 1n textul dat.
c. Prezinta particularitati ale registrului stilistic din textul dat.
APLICATIA V
ACTUL I, Scena 3 Chirita, Gulita, $arl, Safta, Ion. (Ion vine alergand dintre cuJisele din dreapta.
Ceilalti ies din casa ~i se cobor in cerdac.)
GULITA: Cine ma cheama?... Nineaca!
SAFTA: Ce este?... Ce este?
$ARL: Qui diable? ... Ah, madame!...
JON: Aud, cucoana... Jaca, ia ...
CHIRITA: Da ' venifi azi de ma cobordfi de pe cal... Ce, Doamne iarta-mti! Afi ado rm it cu tofii? (Ion
se pune dinaintea calului ~i-1 apuca de zabale ca sa-1 tie. Ceilalti se aduna 1mprejuru1 Chiritei.)
GULITA: Ba nu, nineaca... dar fnvaram Telemac cu monsiu dascalu.{ .. }
33
Stilurile functionale
CHIRITA: Que/ bonheur! Gugulea nineaciU!... Auzi ce spune monsiu $aria?... Zace ca ai sa vorbe$fi
fran/uza~te ca apa... N ' est-ce pas, monsieur Charles, Qu ' ii par/era comme I' eau? $ARL: Comme? ...
Ah, oui. oui... vow; dites comme ca en moldave... Oui... oui.
CHlRlTA: Da ' ian sii-ifac eu un examen. .. Gulifii, spune nineaciii, cum sii chiamtifi·anfuza~te
furculi{a?
GU LIT A: Furculision.
CHIRITA: Frumos... Dar fripturii?
GULIT A: Fripturision.
CHIRTTA: Preafrumos... Dar fnvartila?
GU LIT A: lnvartision.
CI-BRIT A: Bravo... Gulita! ... Bravo, Gulifii!... (II saruta.)
$ARL: (in parte, furios) Gogomanition, val.. .
(Vasile Alecsandri, Chirifa fn provinfie)
a. Prezinta caracteristicile stilului functional in care este redactat textul dat.
b. Precizeaza tema textului de mai sus.
c. Prezinta-ti opinia in legatura cu textul ~i personajul principal.
34
Stilurile functionale
BIBLIOGRAF1E
1. *** Academia Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan" - Dicfionarul explicativ al limbii
romane, Editma Univers Enciclopedic, Bucure~ti , 1998.
2. ***Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,Iorgu Iordan" - Enciclopedia limbii romane, ed.
Univ. Enciclopedic, Bucure~ti, 2006
3. Andriescu, Al. - Limba presei romanesti In secolul al XIX-lea, lasi, Editura Junimea, 1979.
4. Balanescu, 0 . - Limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Configurafia stilistica a
limbii, Univ. Bue. 2003
5. Bidu-Vranceanu, A. - Dic/ionar de Jtiinfe ale limbii, Bucure~ti, Ed. emira, 2005
6. Bolocan, Gh. Unele caracterislici ale stilului publicistic al limb ii romane literare moderne, SCL.
1961 , nr. 1.
7. Coteanu, I. - Stilistica func{ionala a limbii romane, Bucure~ti, Editura Academiei, 1973
8. Cotoara, D. - lector univ. drd., Modele ale comunicarii, Universitatea Politebnica Bucure~ti
9. Diaconescu, P. - Structura stilistica a limbii. Stilurilefuncfionale ale limbii romdne li1erare
moderne, SCL, 1961, nr.3,.
10. Gheti,e, I - Istoria limb ii romclne literare. Privire sintetica, Bucure~ti, E$E, 1978
11. Irimia, D. - lntroducere fn stilistica. la~i, Polirom, 1999
12. lrimia, D. - Structura stilistica a limbii romane contemporane, Bucure~ti, E$E, 1986
13. Jakobson, R. - Essais de linguistique generale, Ed.Minuit, Paris, 1963
14. Maneca, C. - Statistica lexicala ~i stilurile limbii, 1n LR, XXII, nr. 6, 1973
15. Marcu, F. - Marele dicfionar de neologisme, Editura Saeculum, 2000
16. Topala, D. - Compendiu de istorie a limbii romfine literare (pana la 1881) , Craiova, EUC, 2001
17. Trandafir, G. D. - Probleme controversate de gramatica a limbii romane actuale, Craiova, Editura
Scrisul Romanesc, 1982
18. Vi~inescu , Victor - Valori lexicale Ji stilistice fn publicistica literarii romaneasca, Editura
Albatros, 1981, cap. Presa, Zimba literara si stilurile fancfionale
19. Zafiu, R. - Diversitate stilistica fn romana actualii, Univ. Bue. 2003
35