Anda di halaman 1dari 11

.

Puteţi avea cea mai frumoasă maşină de curse din lume, dar dacă incercaţi s-o faceţi să
meargă cu bere, nu va funcţiona. Puteţi avea maşina potrivită şi combustibilul potrivit, dar dacă
bujiile nu se aprind bine, nu veţi realiza cea mai bună performanţă.Cu cat nivelul energiei va fi
mai ridicat, cu atat corpul va fi mai eficient. Cu cat va fi corpul mai eficient, cu atat vă veţi simţi
mai bine şi vă veţi folosi mai bine talentul pentru a obţine rezultate remarcabile.Anthony
Robbins

Pagina de pornire ▼

Pagina de pornire ▼

Pagina de pornire ▼

Pagina de pornire ▼

miercuri, 28 septembrie 2016

Arhetipul ideal al sufletului


Femeia interioara - respectiv barbatul interior - reprezinta pentru fiecare
dintre noi cea mai pura, cea mai sfanta si cea mai frumoasa parte a sufletului
nostru, aspect catre care tindem, constient sau nu, intotdeauna atunci cand
ne indragostim, cand iubim plenar, prin aceasta reintregindu-ne si
divinizandu-ne fiinta. Intotdeauna chiar fara sa stim, noi am iubit si am
aspirat ca barbat catre femeia ideala, respectiv ca femeie-catre barbatul ideal
din noi insine, iar raspunsul plin de Gratie Divina al acestui arhetip esential al
sufletului s-a obiectivat prin intermediul femeilor pe care le- am iubit, le iubim
sau pe care le vom iubi si, respectiv, prin intermediul tuturor barbatilor pe
care-ca femeie i-am iubit sau ii vom iubi in viitor. Atunci cand noi
recunoastem, spontan ne indragostim. Dar daca uitam sau ignoram total
legatura dintre fiinta celuilalt si femeia noastra interioara(barbatul nostru
interior)este cu putinta ca, destul de usor, acea atingere a Gratiei Divine care
a facut sa apara iubirea noastra imensa sa se estompeze sau sa dispara
pentru ca, treptat alunecam catre o relatie strict umana.

Din aceasta cauza, putem sa descoperim, in timp, din ce in ce mai multe


diferente si nepotriviri intre celalalt si si idealul nostru launtric. Atunci gandim
ca"nu mai este ca la inceput", desi este vorba despre exact aceeasi fiinta, insa
noi nu mai facem legatura intre ea si idealul din sufletul nostru. Sufletul este
ca o sfera care prezinta doua jumatati: una feminina si una masculina, iar
trezirea lui completa se incheie cu revelarea completa a sferei sale superioare
care este chiar idealul nostru fundamental si care ne cheama mereu spre el.
Dar, pentru ca suntem fiinte sexuale, barbati sau femei, emisfera superioara a
sufletului imbraca intotdeauna forma unei femei ideale in cazul unui barbat si
a unui barbat ideal, in cazul unei femei. Asadar, in realitate, catre aceasta
emisfera superioara ne indreptam intotdeauna(chiar fara sa stim)toate
aspiratiile sublime, toate gandurile minunate si toate starile de iubire pe care
le manifestam.

Atunci cand am inteles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi
decat inainte, pentru ca avem acum langa noi si in noi(chiar in inima noastra),
in permanenta, o sursa nesfarsita de iubire, de plenitudine, de viata, de
energie, de frumusete, de aspiratie si de sfintenie. Acum iesim din ipostaza
anterioara, in care urmaream(constient sau nu)mai mult sa cerem, pentru ca
tot timpul suntem plini launtric si gata sa daruim. Acum stim ca avem aproape
totul in noi si nu mai are nici o importanta daca primim ceva in schimb, iar
idealul sufletului nostru ne raspunde din ce in ce mai mult prin fiintele pe care
le iubim. De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevarat detasat, plenar si liber,
pentru ca am inteles ca suntem liberi si ca toata dragostea din lume se afla in
interiorul nostru, iar dragostea noastra este amplificata apoi tot mai mult de
toate fiintele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi in viitor.

Tudor

Aceasta este conditia de plenitudine launtrica in care suntem interesati in


primul rand sa daruim iubire, iar aceasta este si metoda infailibila de
eliminare a problemelor legate de starea de neimplinire interioara sau de
unele pretentii pe care le putem avea de la celalalt. Acum eliberandu-l pe
celalalt de orice asteptari, el se poate manifesta liber si ne poate iubi prin
ceea ce suntem cu adevarat.

În Noul Testament Iisus spune: Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu


despartă.

Această afirmaţie se referă la legătura tainică de iubire dintre doi oameni care
ajung să se căsătorească. Astăzi, în accepţiunea cea mai largă, prin aceste
cuvinte se înţelege că oamenii sau instituţiile umane nu au dreptul să-i
despartă pe cei care sau unit prin taina cununiei săvîrşită de un preot. Vom
vedea însă că această înţelegere, care de-a lungul celor două mii de ani de
creştinism a suscitat o mulţime de tragedii, poate fi interpretată cu totul
altfel, dacă ţinem cont de alte afirmaţii ale Mîntuitorului şi de o abordare
profund spirituală, atunci cînd se urmăreşte înţelegerea corectă a Scripturii.

Istoricii religiilor au observat, într-un mod mai clar sau mai voalat, faptul că
ideile religioase au evoluat de-a lungul timpului în funcţie de modul în care au
evoluat condiţiile de viaţă ale oamenilor. Idei şi credinţe religioase care erau
specifice epocii de bronz n-au mai fost valabile în epoca fierului. Idei şi
credinţe religioase specifice perioadei antice nu şi-au mai găsit sensul în
epoca feudală sau modernă. Mijloacele economice şi-au pus amprenta într-un
mod covîrşitor asupra evoluţiei comportamentului religios al oamenilor. Dacă
privim limpede şi detaşat modul în care au evoluat ideile religioase (chiar şi în
cadrul unei aceleiaşi religii) pe de o parte, şi modul în care au evoluat
condiţiile socio-economice, pe de altă parte, vom observa o strînsă legătură
între acestea. Mai mult decît atît, cel mai adesea se observă o influenţă foarte
importantă dinspre socio-economic spre domeniul cultural şi religios şi nu
invers. Oricît de mult am iubi Omul şi am dori să-l privim într-un mod sublim,
se remarcă faptul că, totuşi, la nivel de masă a primat şi încă mai primează
preocuparea sa de menţinere a vieţii cu orice chip. Şi aici mă refer la viaţa
întrupată. Oamenii sînt înclinaţi să urmeze mult mai uşor nevoile lor dinspre
trup decît nevoile lor dinspre spirit. Astfel, în timp ce condiţiile de viaţă au
cunoscut o ameliorare continuă, pe ansamblu comportamentul spiritual al
oamenilor şi-a pierdut constant din autenticitate şi eficienţă, ajungînd să fie
subordonat comportamentului orientat în direcţia satisfacerii nevoinţelor de
bază cum ar fi: hrană, spaţiu privat, sex etc.

În vechime comportamentul socio-economic era cu adevărat subordonat


comportamentului religios. Înainte de a începe orice acţiune, omul era
conştient de o anumită semnificaţie spirituală a gesturilor sale. Înainte de a-şi
ara pămîntul se realiza un anumit ritual. Înainte de a mînca se spunea o
rugăciune de consacrare a hranei. Înainte de a face dragoste cu fiinţa iubită,
omul aducea o ofrandă unei divinităţi. Toate actele erau integrate din punct de
vedere spiritual, iar înţelegerea vieţii şi inclusiv a vorbelor unui înţelept era
diferită faţă de înţelegerea pe care o avem noi astăzi vizavi de aceleaşi lucruri.

Căsătoria este o taină pentru că în primul rînd foarte puţini oameni au ajuns
cu adevărat la o înţelegere justă a acestui act. De-a lungul timpului, taina
casatoriei ni sa revelat puţin cîte puţin, prin vorbele unuia sau altuia, dar
niciodată nu s-a dezvăluit pe de-a întregul într-un singur loc. Astfel, taina
căsătoriei a rămas în continuare o provocare pentru minţile agere capabile şi
dornice să se avînte în necunoscut.

Omul este bărbat şi femeie în acelaşi timp. Orice fiinţă şi orice lucru care
există în Univers este rezultatul interacţiunii a două principii polar-opuse, dar
complementare, unul de tip masculin, iar celălalt de tip feminin. Tot ceea ce
există are ca fundament realitatea absolută sau Fiinţa Supremă a lui
Dumnezeu. Pentru a da naştere lumii, Dumnezeu creează polaritatea care va fi
baza dinamicii întregului Univers. De fapt, mai întîi de toate avem mişcarea lui
Dumnezeu în el însuşi cu scopul facerii lumii. Această mişcare este în opoziţie
cu nemişcarea de dinaintea ei. Dumnezeu nu devine întru totul mişcare, ci El
este mişcare şi nemişcare în acelaşi timp. Mişcarea şi nemişcarea formează
prima polaritate care apare în sînul dumnezeirii, cunoscută şi ca „repausul
dinamic" sau transcendenţa şi imanenţa Fiinţei Supreme. De la această primă
polaritate apar toate celelalte care pot fi sesizate cu uşurinţă în lumea
înconjurătoare şi chiar în noi înşine. Deci, orice există conţine ambele aspecte
polare, doar că, de la un lucru la altul avem de-a face cu ponderi diferite ale
celor două aspecte complementare care sînt într-o continuă mişcare. Unul din
cele două aspecte polare reprezintă principiul masculin, iar celălalt principiul
feminin. Dincolo de ele se află principiul neutru sau transcendent, sau
principiul armoniei care include cele două polarităţi şi totdată se manifestă ca
suport pentru fiecare în parte, pentru că nu le include printr-un fel de
îmbrăţişare, ci prin pătrundere fiinţială. Aceasta este Trinitatea Supremă, sau
unitatea arhetipală (trei în unu) a tot ceea ce există. Fiecare dintre cele trei
aspecte ale Trinităţii Supreme se reflectă în orice obiect şi în orice fiinţă.
Astfel, în funcţie de nivelul perceptual considerat a fi ultim de către cineva,
fiecare din cele trei aspecte va căpăta o semnificaţie aparte. De asemenea, în
funcţie de contextul socio-economic, cultural şi religios, cele trei aspecte ale
Trinităţii Supreme vor dobîndi atribute specifice. Astfel, unii spun că principiul
dinamic este de tip masculin şi repausul este de tip feminin, iar alţii fac o
asociere opusă: principiul masculin este identificat cu repausul, cu conştienţa,
iar principiul dinamic care este cauza efectivă a apariţiei tuturor obiectelor şi
fiinţelor este asociat cu principiul feminin, cu Mama Universală. Oricum,
asocierile pe care le facem sînt lipsite de importanţă pentru că nu este
alterată cu nimic natura celor trei aspecte ale Trinităţii Supreme atunci cînd le
înzestrăm cu anumite atribute şi calităţi. Indiferent de calitatea pe care o are
în vedere cel care creează o astfel de asociere atunci cînd unul din cele trei
principii ajunge să fie cunoscut, el va fi cunoscut cu toate celelalte calităţi ale
sale chiar dacă iniţial au fost ignorate, iar atributele specifice de tip masculin
şi feminin nu mai au nici o importanţă.

Cunoscînd sau necunoscînd aspectele legate de Trinitatea Supremă, Jung a


ajuns să observe că fiecare fiinţă umană, dacă este privită dincolo de
aparenţele de ordin senzorial, dezvăluie ceva cu totul fascinant şi misterios. El
şi-a dat seama că un bărbat nu este doar un bărbat şi o femeie nu este doar o
femeie. Pentru a descrie ceea ce există dincolo de aparenţe, Jung a introdus
două concepte care au revoluţionat gîndirea psihologică. Este vorba despre
anima şi animus. Anima este „femeia interioară" latentă din fiecare bărbat, iar
animus este „bărbatul interior", latent din fiecare femeie. Se mai spune că un
bărbat se va îndrăgosti de acele femei care corepund cît mai mult animei sale,
iar o femeie va fi atrasă şi se va îndrăgosti de acei bărbaţi care se aseamănă
într-o măsură foarte mare bărbatului ei interior. Deci, fiecare bărbat conţine
în propriul său suflet o contraparte feminină în stare latentă sau, altfel spus,
nemanifestată, iar orice femeie conţine în sufletul ei o contraparte masculină,
de asemenea în stare latentă, sub forma unei seminţe. Din perspectiva celor
enunţate mai sus, un bărbat ca imagine şi reflexie a Trinităţii Supreme va
manifesta într-un mod evident sau preponderent Principiul Masculin, într-o
măsură mult atenuată Principiul Feminin şi într-un mod aproape inobservabil
Principiul Transcendent. Analog, o femeie va manifesta preponderent, prin
ceea ce este, Principiul Feminin, într-o măsură mult atenuată Principiul
Masculin şi aproape deloc Principiul Transcendent. Dacă printr-o metodă sau
alta principiul polar opus este adus la aceeaşi intensitate de manifestare cu
principiul înnăscut, atunci are loc miracolul Unităţii, fiinţa respectivă
nemaifiind nici bărbat, nici femeie, ci o fiinţă androginală care este ceva mai
mult decît a fi barbat şi femeie la un singur loc. După ce din fiinţa originară,
Adam, Dumnezeu a făcut femeia, adică a creat forme corporale distincte
pentru fiecare principiu în parte, cei doi n-au mai fiinţat pe acelaşi plan. Fiind
acum în trupuri separate chiar dacă au rămas încă în paradis, ei au trecut pe
un alt plan de existenţă, inferior celui de fiinţă androginală în care predomina
Principiul Transcendent. Această coborîre a nivelului de fiinţare avea să
continue ulterior cu săvîrşirea păcatului originar, pentru că separarea bărbat-
femeie este germenele unei percepţii duale a realităţii, adică bine-rău,
frumos-urît etc. Deci, fiinţa androginală, la care se ajunge prin dinamizarea
armonioasă şi în mod egal în cadrul aceluiaşi suflet a principiilor masculin şi
feminin, corespunde celui de-al treilea aspect al Trinităţii Supreme, Principiul
Transcendent.

În Biblie se mentioneaza ca omul a fost făcut mai întîi perfect, sau întreg,
bărbat şi femeie la un loc. Abia mai tîrziu Dumnezeu a crezut de cuviinţă să
separe bărbatul şi femeia dăruindu-le fiecăruia o existenţă corporală de sine
stătătoare cu specificităţile lor proprii. Astfel apare iubirea dintre oameni, ca
reflexie a dorinţei de reîntregire. Este limpede că reîntregirea spre care aspiră
sufletele celor doi îndrăgostiţi nu are nimic de-a face cu o contopire a
corpurilor lor materiale. Cele două corpuri se întrepătrund într-o anumită
măsură prin sărut şi interacţiune sexuală, dar sîntem înca departe de a obţine
astfel un „singur trup şi un singur suflet" după cum se precizează în Scriptură.
Dacă este să credem în adevărul scripturistic, înseamnă că reîntregirea la care
aspiră şi pe care o pot atinge cei doi îndrăgostiţi vizează un alt plan de fiinţare
decît cel corporal.

Femeia de care ajunge să se îndrăgostească un bărbat va genera prin


rezonanţă un proces complex de „trezire" la viaţă a femeii interioare a
bărbatului. Şi invers, bărbatul de care se va îndrăgosti o femeie va genera în
sufletul ei un proces prin care bărbatul ei interior se va trezi la viaţă. Acest
proces este pus în evidenţă prin observarea faptului că un bărbat îndrăgostit
devine mai tandru, mai sfios, mai sensibil, mai emoţional, adică manifestă
calităţi specific feminine, iar o femeie îndrăgostită devine mai îndrăzneaţă,
mai curajoasă, mai puternică, mai raţională, are mai multă iniţiativă, este mai
dinamică şi expansivă, adică manifestă calităţi specific masculine. Prin
procese complexe de rezonanţă, calităţile (şi defectele) fiinţei pe care o
iubeşti se transferă în propriul suflet. Atunci cînd celălalt este de faţă,
prezenţa lui face cu putinţă trezirea aspectelor polare în propriul nostru
suflet. Problema este că orice om trebuie să înveţe să-şi trezească şi să-şi
menţină vii aceste calităţi polar opuse prin propriile sale eforturi şi nu numai
prin plasarea în imediata apropiere a celuilalt. La început omul sesizează că
raportarea la fiinţa iubită şi mai ales plasarea în imediata sa apropiere şi chiar
interacţiunea amoroasă, fac cu putinţă apariţia unei stări de plenitudine.
Bazîndu-se pe această observare, cei doi iubiţi încep să dezvolte un fel de
dependenţă posesivă a unuia faţă de celălalt. Apariţia acestor aspecte
conduce treptat la inhibarea iubirii şi astfel se pierde orice transfer rezonant
între cele două suflete. Atingerea obiectivului, dobîndirea fiinţei androginale
este practic compromis. În iubire trebuie să existe libertate şi adevăr, trebuie
să existe viaţă pentru că Dumnezeu este şi Adevăr, şi Libertate, şi Viaţă în
aceeaşi măsură în care este Iubire. Contracararea dependenţei şi posesivităţii
faţă de fiinţa pe care o iubeşti este posibilă doar dacă se apelează la
cunoaştere, la înţelepciune, la înţelegerea aspectelor fundamentale cu privire
la natura sufletului şi a căilor sale de evoluţie. Astfel, un bărbat îndrăgostit de
o femeie care manifestă din plin tandreţea, va fi capabil încet, încet să se
manifeste la rîndul lui cu multă tandreţe nu numai faţă de ea, ci faţă de orice
altă făptură. Înţelegînd resorturile sufleteşti ale tandreţii, el nu va mai
depinde de prezenţa iubitei sale (aşa cum se petrecea la început) pentru a fi
tandru. Asimilînd această calitate în propria sa natură, înseamnă că se va
amplifica şi mai mult în el aspectul polar sau complementar al tandreţii, adică
forţa, fermitatea sau concizia. Acesta este mecanismul de împlinire spirituală
prin raportarea la cele două principii polare şi complementare care, atunci
cînd sînt aduse într-o perfectă armonie se realizează transcenderea oricărei
dualităţi sau, cu alte cuvinte, se atinge perfecţiunea.

Dacă interacţiunea afectivă, amoroasă şi intelectuală dintre cei doi va fi


totală, înseamnă că se va ajunge la o dinamizare totală a femeii, respectiv a
bărbatului interior pentru fiecare în parte. În acest moment FIECARE din cei
doi îl are pe celălalt în el însuşi, respectiv în ea însăşi. FIECARE devine întreg,
conform OMULUI arhetipal, adică bărbat şi femeie la un singur loc, fiinţă
androginală. Fiecare este asemenea celuilalt şi putem spune că avem o
singură fiinţă chiar dacă există două persoane. Astfel se realizează miracolul
unităţii în multiplicitate. Desigur, acest stadiu nu are nimic de-a face cu
dobîndirea de către fiecare la nivel corporal a organelor sexuale polar opuse!
Este vorba de o împlinire suprafirească, adică a sufletului, a spiritului şi nu a
trupului.

Constientizarea şi transferarea calităţilor polar opuse de la un om la altul are


loc atît timp cît între ei şi, mai ales, în ei există iubire. Dacă în(tre) sufletele
celor doi focul iubirii se stinge, atunci procesele de trezire la viaţă a
aspectelor polar opuse, despre care am scris mai sus, vor înceta. Existenţa
iubirii este absolut necesară pentru ca sufletul fiecăruia să fie capabil să-şi
conştientizeze aspectele polare, să le manifeste şi într-un final să le asimileze
în propria sa fiinţă. Fără iubire nu este cu putinţă ca sufletul unui om să-şi
trezească aspectele sale polare, latente. Chiar dacă există inteligenţă, respect,
voinţă, dacă nu există iubire este imposibil ca sufletele să se reîntregească.
Deci ceea ce face cu putinţă ca sufletele a doi oameni să se unească este
Iubirea. Nici un ritual, nici o jertfă nu va face cu putinţă ca doi oameni să
devină un singur trup şi un singur suflet dacă Iubirea nu i-a determinat să se
caute unul pe celălalt şi nu-i va susţine în drumul lor către împlinire. Iar
Iubirea este Dumnezeu. Deci, ceea ce Dumnezeu, adică Iubirea, a unit, omul
să nu despartă. Aici nu este vorba neapărat de ceea ce a unit ritualul
căsătoriei, ci de ceea ce a unit Forţa Iubirii, sau Dumnezeul cel Viu şi
Adevărat. Ritualul căsătoriei este valabil numai dacă prin el se consfinţeşte o
relaţie de iubire. Desigur, este o interpretare periculoasă pentru ordinea
socială de astăzi, care se bazează în primul rînd pe o modalitate de
structurare a vieţii astfel încît să fie rezolvate nevoinţele primare legate de
dezvoltarea speciei. Subliniez totuşi că, din punct de vedere spiritual, singurul
lucru care contează este Adevărul şi el trebuie cunoscut chiar dacă nu poate fi
urmat imediat. Cunoaşterea finalităţii corecte a vieţii fiecăruia dintre noi,
înţelegerea corectă a căsătoriei reale, poate fi de un imens ajutor în
ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru fieare individ în parte şi implicit pentru
întreaga comunitate.

Ce autenticitate există în ritualul căsătoriei atunci cînd protagoniştii au ajuns


la altar ca reprezentanţi ai unor interese familiale sau statale? Cu ce drept o
mare iubire dintre doi oameni poate fi oprită şi condamnată de societatea din
care fac parte? A creat Dumnezeu cumva castele sau clasele sociale? Este
cumva unul mai mare decît altul în ochii lui Dumnezeu sau ai Iubirii? Şi atunci
de ce atîtea interdicţii chiar scrise în anumite epoci şi legiferate de instituţiile
umane, de a nu da curs unei iubiri dacă fiinţa pe care o iubeşti nu este
potrivită rangului tău? Oare nu la asta se referea Iisus atunci cînd spunea că
ceea ce Dumnezeu, Iubirea, a unit, omul să nu despartă?

Ca fiinţe sociale şi limitate ajungem să dăm o importanţă exagerată lucrurilor


care pentru Dumnezeu nu au o valoare mai mare decît praful de pe marginea
drumului. Astfel, ajungem să subordonăm înţelegerii noastre limitate
adevărurile scripturistice şi să le aplicăm în conformitate cu unele cerinţe
vitale pentru tipul de societate din care facem parte sau, mai exact, în
conformitate cu cerinţele unui anumit grup de interese.

Este adevărat că nu am capacitatea lui Platon de a construi o imagine ideală a


unei societăţi umane, nu ştiu cum ar trebui rezolvată latura socială a
căsătoriei care este familia, dar ştiu că ceea ce poate să ducă cu adevărat la
împlinirea spirituală este Iubirea.

Patricia Radu

Exercitiu; Ce va doriti de la o relatie ?

Luati o foaie de hartie si impartiti-o pe doua coloane;pe prima coloana scrieti tot ce nu
va place la o relatie.Scrieti idee dupa idee,Bun, acum dupa ce ati terminat,uitati-va la
prima idee cu ce nu va place.Si ganditi-va la opusul ei.De aici reiese ce va doriti cu
adevarat.Aceasta o treceti in coloana a doua.Odata ce ati aflat opusul ei,practic ce vreti
de la o relatie,taiati-o pe cea din prima coloana.Si continuati asa cu toate ideile din
prima coloana,trecand imediat opusul lor in a doua coloana.

Ok, ati aflat ce vreti,ceea cea adeseori duce la o clarificare a vietii.Acum vin si
provocarile.Cum puteti face ca acele obiective,respectiv dorinti sa devina reale.Cum
mai puteti repara o relatie? Cum o puteti imbunatatii? Dar nu in ultimul rand cum
puteti avea o relatie ,pentru ca adeseori si acest lucru este o problema nu pentru putini
.

Se spune ca 95 % dintre oameni creeaza problemele societatii si doar 5 % le


rezolva.Un cuplu armoinios poate devenii insa un rezonator al armoniei pentru foarte
multa lume din jur.

Am spus deja. Aveti nevoie de oameni care au studiat si performeaza in acest tip de
solutii pentru astfel de provocari.

Eu considerandu-ma unul dintre acestia va ofer o suma de pachete care pot atinge
diverse teme.Si ma refer in primul rand la acele teme unde am obtinut efectiv si
rezultate,mai ales in calitate de parapsiholog.Uneori atributiile uni parapsiholog pot fi
restranse,acesta intelegand rolul celor enumerati cu competentele necesare.Alteori
insa un parapsiholog poate juca un rol major in diverse situatii prin prisma unor
informatii ce pot actiona dintr-o suma de cauze mult mai profunde,directionand intr-un
mod aproape''magic'' punerea in actiune a a unor principii si forte arhetipale..

Tudor- Consultant hipnotist si reabilitolog- psiho informational

emai;vril_energy@yahoo.com

YOGA REGENERATIVA - Cum sa devii mai tanar cu 10 ani.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru
a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor.
AFLAȚI MAI MULTE AM ÎNȚELES

Daca v-as putea demonstra un mod de a arata efectiv cu 10 ani mai tineri, ati
face-o?

Sunt instructor yoga, am absolvit Scoala Scandinavia Fitness si, din pasiune, practic
yoga clasica de 14 ani. Am urmarit sa ma perfectionez continuu si astfel am dobandit
cunostintele necesare unei practici superioare atat la nivel mental, cat si fizic. Am
competente si in alte discipline legate de regenerare si amplificarea vitalitatii. Acestea
vin in concordanta cu sistemul yoga si pot crea in felul acesta o sinergie care se va
simti in scurt timp pe multiple planuri, cum ar fi sanatate, reintinerire, vitalitate,
putere interioara si capacitate de a te reface rapid dupa un efort de orice natura. Veti
avea surpriza sa constatati ca, prin practica consecventa, veti fi perceputi mai tineri
decat varsta reala.

Sunteti gata sa intoarceti ceasul biologic in favoarea d-vstra ?

Va astept cu drag in fiecare sambata la ora 8 dimineata la Centru Shakti din


str Cristofor Columb nr 3,sect 1 pentru o ora si jumatate de yoga
regenerativa.Pentru programari la yoga regenerativa instructor Cornel Tudor
Iosub www.centrulshakti.ro

Cornel Iosub la 00:10

Distribuiți

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Linkuri de întoarcere către această postare


Creați un link

‹ Pagina de pornire ›
Afișați versiunea pentru web
Un produs Blogger.