Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE

INTEGRAREA DIMENSIUNII ETICE ÎN EDUCAŢIA PENTRU AFACERI

Monica Petcu1 şi Eduard Dinu2

1)2)
Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Rezumat 
Organizaţiile sunt marcate de complexitatea interdependenţelor şi a feedback-
urilor neliniare a căror sinergetică imprimă dinamici, destructuralizări şi restructuralizări ale
sistemelor socio-economice care le includ, într-un proces continuu, caracterizat mai
degrabă prin instabilitate şi evoluţii rapide. În acest context, necesitatea componentei etice
în majoritatea deciziilor adoptate cotidian la nivelul lor reprezintă o provocare majoră
pentru învăţământul superior, în special, pentru cel în domeniul administrării afacerilor,
care trebuie să asigure comprehensibilitatea acestor fenomene.
Cercetarea este structurată pe trei secţiuni majore vizând dimensiunea etică a
activităţilor umane în economie, pornind de la necesitatea integrării profunde a acesteia în
educaţia pentru afaceri: probleme şi obiective ale curriculum-ului privind etica, exigenţele
în elaborarea curriculum-ului, precum şi perceperea de către studenţi a introducerii „Eticii
în afaceri” în curriculum.
Pe baza analizei literaturii de specialitate, a observaţiei la nivelul organizaţiilor, a
interferării şi ordonării informaţiei structural-fenomenologice au fost diseminate
obiectivele şi exigenţele unui curriculum axat pe etica afacerilor.
Abordarea cantitativă a percepţiei studenţilor asupra problematicii tratate s-a
realizat prin intermediul unei anchete efectuate în rândul studenţilor înscrişi la programe de
master, pe baza unui chestionar. În vederea validării ipotezelor declarate s-au decelat
elementele pertinente: factorii relevanţi ai afacerii (profit, risc, viabilitate financiară, nevoia
de etică şi implicarea în problemele comunităţii), variabilele explicative ale
comportamentului etic (educaţia, misiunea şi sistemul de valori, existenţa codului de etică
şi a responsabilului cu probleme de etică), cerinţele mediului de afaceri în educaţie
(orientarea către aspecte practice a cursurilor de etica în afaceri, alternanţa perioadelor de
însuşire a cunoştinţelor cu cele de practică, cooperarea cu mediul de afaceri, utilizarea
studiilor de caz, ca instrument didactic şi actualizarea conţinutului cursurilor de Etica în
afaceri), precum şi avantajele concurenţiale dobândite prin introducerii „Eticii în afaceri” în
curriculum (grad ridicat de comprehensiune, mai multe oportunităţi, competitivitate,
eficienţă în îndeplinirea responsabilităţilor). Apelarea la instrumentarul statistic a permis
emiterea de concluzii privind necesitatea includerii eticii în educaţia pentru afaceri şi
impactul formativ, precum şi corelaţiile existe între comportamentul etic şi educaţie.
 
Cuvinte-cheie: educaţie pentru afaceri, etică, comportament etic, curriculum, competenţe

Clasificare JEL: I25, A20


Autor de contact, Monica Petcu – petcu_mona_a@yahoo.com

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 753

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

Introducere
Reflecţia asupra eticii şi considerării sale transdisciplinare constituie un subiect de
interes în cercetarea ştiinţifică. Definită că fiind ştiinţa realităţii morale, etica reprezintă
totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite societăţi
sau organizaţii. Contextualizată în domeniul economic, etica în afaceri constituie un
element de echilibru între performanţa economică şi cea socială. Între utopie şi realitate,
etica în afaceri vizează includerea standardelor etice în strategia de afaceri, asigurând o
dezvoltare durabilă şi sustenabilitatea sistemului. Necesitatea includerii dimensiunii etice în
afaceri este susţinută de actualele constrângeri economice, financiare şi sociale. Considerat
argument suprem, profitul nu mai poate justifica satisfăcător, în prezent, acţiunile actorilor
economici. Perioada de fetişizare a profitului până la afirmaţia că un comportament moral
este valabil numai în societate, dar nu şi în sfera afacerilor, a fost depăşită încă din secolul
trecut. Crize repetate au fost declanşate tocmai de sistemele financiare, menite să afluiască
şi să îndrepte acumulările societăţii spre zonele cu cea mai mare eficienţă, datorită lipsei de
etică în afaceri şi a lăcomiei persoanelor decidente. Lupta acerbă pentru accesul la resurse
epuizabile şi cotă de piaţă care să asigure utilizarea capacităţilor în permanentă expansiune
au determinat amplificarea concurenţei şi eliminarea nu numai a firmelor performante ci –
prin politici şi mecanisme neetice – şi a celor cu potenţial, generând entropii suplimentare
prin risipirea de capital uman şi material şi a lăsat în urmă situ-uri devastate ecologic şi
social. Angrenajul format a acumulat atât de multe dezechilibre şi constrângeri ce nu pot fi
contracarate de progresul tehnic încât ratele de creştere s-au diminuat semnificativ,
alternând cu perioade de regres şi creşteri negative.
Dezechilibrele ce tind să se multiplice şi să se permanentizeze induse în sistemul
economic prin acţiuni ce afectează major componente ale acestuia şi în consecinţă,
ansamblul, impun o abordare diferită. Teoria stakeholders şi teoria responsabilităţii sociale,
ca şi problematica eticii în afaceri abordează firma ca subsistem deschis, ca nod al unei
reţele de care depinde şi pe care o influenţează. Acest mediu de afaceri bazat pe
raţionalitate şi solidaritate impune un comportament etic.
Integrarea eticii în luarea deciziilor presupune un demers etapizat specific, care
include pe lângă componentele cu caracter general ale procesului managerial, ce vizează
culegerea datelor şi analiza acestora, prin recurgerea la raţionamente logice, şi elemente
particulare privind respectarea valorilor morale, a principiilor învăţate, a normelor şi
responsabilităţilor ce revin, a angajamentelor asumate, a intereselor şi drepturilor tuturor
celor implicaţi. Elaborarea deciziei etice este prezentată schematic în figura nr.1.
Aristotel (350 î.Hr.) afirma că “Prin purtarea noastră în relaţiile comerciale noi
devenim drepţi sau nedrepţi…şi de aceea nu este puţin important dacă ne obişnuim îndată,
în tinereţe, aşa sau aşa, dimpotrivă, aceasta înseamnă foarte mult sau mai bine zis totul.”
Respectarea unui set de valori etice comune la nivelul organizaţiei şi reţelei, majorând
şansele de performare ale întregului, depinde de fiecare membru. Dezvoltarea morală a
individului presupune, după Kolhberg parcurgerea unor etape succesive, de la nivel
preconvenţional (caracteristic copilăriei în care se discerne între bun/rău, corect/greşit), la
nivel convenţional (conformarea la normele grupului), până la nivel postconvenţional, în
care deciziile de conştiinţă sunt adoptate de individul autonom în raport cu principiile etice
universale, autoalese.

754 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE

DILEMA

Decizie în functie de Decizie în functie

Decizie dupa analiza
atributiile de la locul de de convingerea
consecintelor, în functie Decizie pe
munca sau în acord cu proprie asupra
de ceea ce face cel baza
Legea. Analiza raspunsului corect
mai mult bine cât mai cunostintelor
responsabilitatilor si universal
multor oameni
angajamentelor

Aptitudini
Analiza informatiilor, categorisirea datelor, comunicarea scrisa si orala,
vorbirea in public, citirea analitica a datelor, munca în echipa

Pasul doi:
Pasul unu: Evaluarea alternativelor Pasul trei:
Definirea problemei si a consecintelor Adoptarea unei
si decizii
identificarea alternativelor
Care sunt grupurile
cointeresate?
Care vor fi efectele deciziei
Care este dilema? implementate? Care este decizia
Ce valori se afla în conflict? Care sunt persoanele cea mai potrivita
Informatiile sunt suficiente? responsabile cu etica? din punct de
Care sunt optiunile? Este vrreuna din vedere etic?
optiuni ilegala?

Figura nr.1: Demersul decizional etic

Sursa: concepţia autorilor

Decizia etică presupune indivizi cu comportament etic, care se dezvoltă prin

educaţie. De la formarea enciclopedică în academiile Antichităţii şi ale Renaşterii, la
specializarea strictă a industrialismului reducţionist, procesul de învăţământ a susţinut
permanent dezvoltarea societăţii şi s–a adaptat necesităţilor istorice. Ca activitate socio-
umană esenţială, învăţământul se constituie într-un proces formativ realizat prin metode
specifice, un rol determinant revenindu-i în formarea conştiinţei în raport cu realitatea
obiectivă, a capacităţii selective a conştientizării şi în realizarea unor evaluări şi analize,
bazate pe cunoaştere, pentru a deveni creatoare de valoare şi performanţă.

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 755

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

Procesele cognitive au o importanţă decisivă în cristalizarea conştiinţei colective

sub forma atitudinilor, opiniilor, principiilor şi valorilor implicate în existenţialul curent.
Abordările actuale ale demersului educaţional pun accent pe transmiterea de valori,
raportarea la mediu, etica vieţii, libertatea individului, acţiunea conştientă, echilibrul uman
şi continua autoeducaţie şi, astfel, autodezvoltare. În acest sens, curriculumul trebuie să
creeze contextualităţi propice particularităţilor individuale, permanent racordate la viaţa
reală. Prin educaţia privind etica în afaceri întreg angrenajul de cunoştinţe, noţiuni, principii
specifice este reinterpretat în activităţile aplicative în conformitate cu exigenţele acesteia.
Tema de cercetare abordată este furnizată de realitatea contextului de afaceri
actual, afectat de recenta criză economică mondială. Amplificarea variabilelor incluse în
procesul decizional ca urmare a dinamicii sinergetice a mediului şi abordarea holistică a
problematicii eticii în afaceri impun o abordare integrată tehnic-moral. Scopul cercetării
realizate este de a demonstra necesitatea integrării acestei dimensiuni în procesul
educaţional, de a proiecta coordonatele de includere a eticii în afaceri în procesele de
învâţământ formativ şi continuu, precum şi de a sesiza impactul acestora asupra studenţilor.

1. Revizuirea literaturii ştiinţifice

Etica constituie o problemă majoră a devenirii individului, cu impact asupra

societăţii şi mediului. „Etica în domeniul economic, este cu atât mai importantă cu cât
puterea şi influenţa firmelor private asupra societăţii este tot mai mare, iar politicile
imorale, frecvent întâlnite în mediul de afaceri, pot provoca imense prejudicii indivizilor,
comunităţilor şi mediului”. (Dinu, 2008) Efectul disjuncţiei dintre moralitate, ca
manifestare a spiritului, a valorilor acceptate ca fiind corespunzătoare stadiului evolutiv
psihic şi acţiunile individului în scopul obţinerii avantajelor materiale se agregă sinergetic
de la individual la general. Prima abordare sistemică a eticii este realizată de către Aristotel
în Etica Nicomahică, în care se caută binele drept binele cel mai înalt şi se consideră că
acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru
un alt lucru, şi toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el. Platon face prima referire la
contradicţia dintre etică şi obiectivele activităţilor comerciale, menţionând în „Legile” sale
necesitatea corecţiei în cazul „abaterii de la urmărirea virtuţii în dauna generozităţii către
comerţ”. Lideri religioşi, filozofi, economişti precum Luther, Calvin, Adam Smith, Karl
Marx au abordat această temă. Adiacent dezvoltării activităţii economice, pe plan teoretic
sesizăm evoluţia conceptului de etică de la teoria utilitarismului, la teoria drepturilor.
Astfel, Gh. Gh. Ionescu subliniază ideile promovate de John Stuart Mill, precizând că
„Utilitarismul evaluează comportamentul în termenii consecinţelor lui. Acea acţiune din
care rezultă cel mai mare câştig net pentru toate părţile este considerată morală”, precum şi
de Immanuel Kant, la care „principiul moral este numit imperativ categoric, iar omul
trebuie să acţioneze conform numai acestui principiu, care ar trebui să devină lege
universală şi să trateze umanitatea, tot timpul, nu ca pe un simplu mijloc ci, întotdeauna, ca
scop”. (Ionescu, 1997).
Problematica eticii în afaceri a devenit o preocupare constantă în literatura de
specialitate din România. Etica este definită drept ”un sistem de norme de conduită a
oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a
ceea ce este bine sau rău în relaţiile dintre oameni, în scopul stabilirii raporturilor
folositoare, generatoare de stabilitate şi convieţuire pe bază de reciprocitate”. (Puiu, 2007)
Creşterea interesului faţă de etica în afaceri este determinată şi de schimbarea naturii însăşi
a afacerilor în contextul ultimelor decenii, în care a luat o amploare evidentă procesul de

756 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE
globalizare. Firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe şi mai
dinamice decât au fost vreodată până acum. În consecinţă, apar probleme noi, iar
certitudinile valoric-normative ale mediilor de afaceri locale sunt înlocuite de relativitatea
unui context multinaţional şi multicultural, în care criteriile corectitudinii morale diferă şi
se modifică rapid. (Crăciun, 2005)
După o lungă perioadă de ignorare, etica revine în învăţământul şi cercetarea
economică, teoreticienii reorientându-se spre izvoarele antice şi precapitaliste dedicate ei,
ca fundament al sănătăţii şi coeziunii sociale, dar şi al construcţiilor economice viabile, cu
orizont deschis. Includerea problematicii eticii în procesul educaţional pentru afaceri
reprezintă o preocupare a cercetărilor actuale în domeniu. În asumarea misiunii de asigurare
a unor cunoştinţe, abilităţi profesionale, a unor competenţe necesare carierelor de către
instituţiile de învăţământ în perspectiva dezvoltării durabile se promovează disciplinele de
etică, responsabilitate socială. În acest sens, orientarea educaţiei pentru afaceri din
perspectiva eticii a fost cuprinsă în curricumul-ul şcolar, propunându-şi în timp obiective ce
vizează desăvârşirea competenţelor profesionale prin asumarea valorilor etice.
Introspecţia viziunii şcolilor asupra studierii eticii în afaceri relevă importanţa
acordată acestui aspect, stadiul actual şi măsurile ce se impun.
Alegerea traseului educaţional şi a instituţiei de învăţământ este motivată, în
principal, de competenţele dobândite în vederea asigurării promovării. Rezultatele
sondajului realizat de Michael Segon şi Christopher Booth privind includerea eticii şi
responsabilităţii sociale în curriculum relevă faptul că 54% dintre respondenţi aleg un
program de master în afaceri din raţiuni profesionale, identificând o legătură între
cunoştinţele acumulate şi promovarea în carieră, 35% menţionează necesitatea dezvoltării
cunoştinţelor şi abilităţilor, importanţa formării continue ca determinant al performării în
profesie. În ceea ce priveşte importanţa eticii în afaceri, 73,5% consideră acest aspect ca
fiind fundamental pentru afacerile bune şi o societate civilă, pentru stabilitate. În ceea ce
priveşte includerea acestei dimensiuni în procesul educaţional, 20% a sugerat că este de
dorit, dar nu la fel de importantă ca şi alte probleme în afaceri. (Segon şi alţii, 2009)
Studiul realizat de Crane în universităţi din patru ţări: S.U.A, Australia, Israel şi
Taiwan relevă faptul că “marginalizarea eticii în afaceri în raport cu disciplinele considerate
de top constituie una din cauzele deteriorării managementului etic în afaceri”. Firmele
“sugerează că şcolile de afaceri au responsabilitatea de a preda etică la fel cum se predă
analiza financiară”. (Crane, 2004) Crane a arătat că viitorii lideri în afaceri cred că este
necesară respectarea unor standarde etice, dar că standardele etice actuale nu sunt adecvate
nevoilor societăţii prezente, fiind necesară derularea unor cursuri de specialitate în şcoli.
Comportamentul etic este o componentă majoră a unei educaţii de calitate în afaceri.
(AACSB, 2004) Un standard impus în acreditarea şcolilor de afaceri de către AACSB
stipulează considerarea eticii ca parte a curriculum-ului economic.
Realizarea acestui deziderat este relevată de diverse cercetări efectuate. Astfel, în
studiul efectuat de Cheryl L. Buff şi Virginia Yonkers în ceea ce priveşte includerea
dimensiunii etice în misiunea şi curriculum-ul din 286 de şcoli se remarcă faptul că 64%
dintre şcoli includ în misiunea asumată conceptul de etică şi/sau dezvoltă cursuri de etică.
Analiza relevă faptul că instituţiile publice dezvoltă într-o mai mică măsură cursuri de etică
(doar 30% din cele incluse în eşantion), comparativ cu instituţiile private, la nivelul căror
68% au inclus această problematică în procesul educaţional. (Buff şi alţii, 2004)
Comparativ cu anul 2001, când s-a înregistrat o rată a includerii problematicii eticii în
afaceri în curriculum-ul universitar american de 34%, în anul 2009 această rată a fost de
69%. (Aspen Institute, 2012)

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 757

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

Clasamentul „top 100 universităţi” realizat de Aspen Institute Center for Business
Education ia în considerare cu o pondere de 20%, criteriul relevanţei cursurilor care se
referă la numărul cursurilor a căror curriculum are elemente de natură socială, de mediu
sau de etică. (Caraiani şi alţii, 2013).
Analiza factorială realizată de Kiran şi Sharma demonstrează corelaţia dintre
responsabilitatea socială a corporaţiilor (CSR) şi educaţia, menţionând necesitatea
introducerii cursurilor de CSR în curriculum. (Kiran şi alţii, 2011)
Conştientizarea de către unităţile de învăţământ superior de top a importanţei
asumării etice a responsabilităţilor afacerilor de către manageri este evidenţiată de
cercetările efectuate. În ceea ce priveşte etica, responsabilitatea socială a corporaţiilor şi
sustenabilitatea, majoritatea şcolilor acoperă în cadrul programelor de master una din cele
trei probleme menţionate, există un trend în includerea cursurilor de sustenabilitate şi un
procent ridicat de studenţi interesaţi de aceste subiecte (Christensen şi alţii, 2007). Acest
trend este sesizat şi în România, atât în domeniul literaturii de specialitate (în prezentul
demers consultându-se cercetările efectuate de Bădescu, Nistorescu, Crăciun, Puiu), cât şi
în orientarea educaţională.
Rosilyn H. Overton abordează metodele de a încuraja reflecţia şi angajamentul faţă
de idealurile care stau la baza Codului de etică în formarea comportamentului profesional
de-a lungul carierei. Identificarea nevoilor educaţionale speciale în cazul adulţilor, mai
puţin maleabili în formare, conduce la o abordare specifică a celor şapte principii de bază:
integritate, obiectivitate, competenţă, corectitudine, confidenţialitate, profesionalism şi
diligenţe. (Overton, 2006)
În ciuda specificităţilor naţionale, culturale şi a problemelor economice,
majoritatea şcolilor de afaceri prezintă curricula similare.

2. Metodologia cercetării

Cercetarea întreprinsă circumscrie atât latura fundamentală, prin abordarea

problemelor, obiectivelor, exigenţelor specifice includerii eticii în curriculum, cât şi pe cea
aplicativă, cu referire la contextualizarea şi implementarea eticii în afaceri în procesul
educaţional.
Propoziţia cercetării întreprinse vizează includerea eticii în învăţământul superior
în domeniul administrării afacerilor. Având la bază stadiul actual al cunoaşterii prezentat în
revizuirea literaturii, sunt formulate patru ipoteze ale cercetării:
I1. Există o conexiune între afaceri şi etică.
I2. Planurile de învăţământ răspund cerinţelor mediului de afaceri, asigurând
sustenabilitatea prin includerea dimensiunii etice în raţionamentul economico-financiar.
I3. Există o corelaţie directă între comportamentul etic şi educaţie.
I3. Includerea eticii în afaceri în curriculum asigură dobândirea de competenţe de
specialitate, ca avantaje concurenţiale ale individului.
Cercetarea realizată constituie o investigaţie ce implică complementar atât
abordări calitative, orientate pe precizarea unor coordonate de integrare a problematicii
eticii în educaţia pentru afaceri, cât şi cantitative.
Recurgerea la metode calitative este susţinută de faptul că etica este circumscrisă
ariei mentale, emoţionale şi intelectuale. Dimensiunea calitativă a cercetării este
concretizată în orientarea generală de tip fenomenologic, interpretativ. Focalizat pe
validarea necesităţii includerii eticii în educaţia pentru afaceri, demersul reprezintă o
abordare directă, implicând tehnici specifice precum: inducţia, interpretarea, observaţia si

758 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE
comprehensiunea. Pornind de la revizuirea literaturii de specialitate, a observaţiilor la
nivelul organizaţiilor prin ordonarea informaţiei structural-fenomenologice au fost
delimitate obiectivele şi exigenţele unui curriculum axat pe etica afacerilor.
Abordarea cantitativă în vederea testării ipotezelor declarate se realizează în anul
2014, prin intermediul unei anchete efectuate în rândul studenţilor înscrişi la programe de
master, pe baza unui chestionar, care conţine un număr de 14 întrebări, utilizând o scală
Likert cu 5 trepte. Şi-au exprimat opinia 72 de studenţi, 50 de chestionare îndeplinind
integral criteriile de validitate. Alegerea eşantionului a fost determinată de nivelul redus de
reprezentare în planurile de învăţământ din România a cursului de “Etică în afaceri”.
Analiza datelor a făcut recurs la aplicarea metodelor statistice de analiză, cu
ajutorul softului informatic Excel, modulul Data Analysis. Testarea ipotezelor s-a realizat
cu ajutorul metodei corelaţiei statistice, urmărindu-se stabilirea corelaţiei dintre
comportamentul etic şi educaţie. Instrumentarul statistic a permis, totodată, evaluarea
semnificaţiei problematicii eticii în afaceri la nivelul studenţilor.

3. Rezultate şi discuţii

3. 1. Probleme şi obiective ale curriculum-ului privind etica

Ca domeniu de cercetare ce are ca obiectiv de studiu principiile, normele şi

argumentele etice precum şi modul lor de aplicare în domeniul afacerilor, etica în afaceri
se plasează la confluenţa mediului social cu cel economic, dintr-o perspectivă filozofică,
medii cu un pronunţat caracter dinamic, a căror orientare şi obiective pot suporta modificări
esenţiale, frecvente. Exista încă dezbateri asupra îndreptăţirii eticii de a fi considerată
ştiinţă ca şi asupra naturii analitice a fundamentului său – metaetică şi a naturii sale
aplicative – etică normativă, în realitate ambele fiind componente ale eticii. Delimitarea
obiectului de studiu al eticii impune, în prealabil, distincţia dintre valorile personale -
subiective şi cele sociale – obiective, ceea ce generează două abordări distincte: etica
individului şi etica socială ce interferează cu ştiinţele sociale, economice şi politice
Succcint, etica poate fi abordată ca standarde care contribuie la determinarea a ceea ce este
bun, corect şi adecvat, iar comportamentul etic, în ansamblul său, se învaţă, normele etice
fiind universale, imperative, dar liber asumate. Etica individuală depinde preponderent de
educaţia primită în familie şi de mediul în care evoluează individul (şcoală, grup social
etc.). Acest domeniu rămâne la congruenţa dintre morală, cutume, obiceiuri, religie,
filozofie, informaţia caracteristică fiind de natură structural-fenomenologică. Etica socială,
dispunând de metode de cercetare independente şi clar definite, aplicabile la o arie de studiu
extinsă, este inclusă în cadrul ştiinţelor sociale. Suplimentar, se menţionează că acumularea
problemelor de etică, la fel cu acumularea dezechilibrelor economice sau sociale, poate
conduce la conflicte dramatice şi dezintegrarea sistemului. În acest context, formarea unor
specialişti în domeniul afacerilor trebuie să fie orientată spre abordarea domeniului ca
sistem complex, caracterizat prin interdependenţe multiple şi relaţii neliniare, căruia să i se
asigure coerenţa, eficacitatea şi eficienţa, precum şi capacitatea de a răspunde provocărilor
multiplelor dezechilibre ce pot apare la nivelul fiecărei componente a metasistemului.
Educaţia în domeniul eticii în afaceri urmăreşte:
 asigurarea unor cunoştinţe care să permită:
- abordarea într-o manieră integrativ-sistemică a problematicii, decelarea
interdependenţelor şi condiţionărilor specifice;
- analiza critică şi proiectarea afacerilor din perspectiva sustenabilă;

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 759

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

- tratarea dilemelor etice pe baza teoriilor eticii, depistarea potenţialităţii

dezechilibrelor şi alegerea alternativelor decizionale etice;
 formarea unor specialişti:
- profund ataşaţi simplexiei valorilor comunităţilor, societăţii şi umanităţii;
- deschişi colaborării şi cooperării;
- permanent preocupaţi de autoeducaţie, autoînvăţare, autoevaluare;
- catalizatori ai dezvoltării şi eficienţei, creatori de valoare adăugată;
- promotori ai schimbărilor care să inducă eficacitate în spaţiul referenţial;
- buni comunicatori în spaţiul de activitate şi în cel public;
 formarea unor adhocraţii (ca structuri de organizare temporară, reunind specialişti cu
competenţe şi abilităţi diverse pentru rezolvarea unor anumite probleme) caracterizate
printr-o mare flexibilitate şi capacitate ridicată de adaptare la ritmul şi schimbările epocii
actuale. În cadrul acestor adhocraţii specialistul în etică ar trebui consultat în fiecare decizie
ce se ia la nivel organizaţional.
Praxiologic, educaţia în domeniul afacerilor „se conturează ca sistem de elemente
(obiective, resurse, programe, mijloace, contexte, realizare, strategii, evaluare, reglare),
acte, fapte, procese care susţin formarea şi dezvoltarea în timp” (Joiţa, 2010).
Procesul educaţional trebuie focalizat pe formarea capacităţii individului de a
alege alternativa şi de a lua decizia etică. În acest sens, obiectivele principale în educaţia
privind etica în afaceri trebuie să susţină acumularea de cunoştinţe, consolidarea
convingerilor (idei acceptate ca adevărate), a valorilor etice proprii (convingeri care
influenţează acţiunile individului) şi aplicarea acestora în luarea deciziilor atât în rezolvarea
unor dileme etice, cât şi în proiectarea şi atingerea obiectivelor propuse.

3.2. Exigenţe în elaborarea curriculum-ului

În sensul cel mai larg al definirii, învăţarea este procesul de modificare a

comportamentului determinat de dobândirea de informaţii, bazat pe memorie, scheme de
asociaţie, mecanisme de autoreglare, adaptare în scopul formării unor participanţi activi şi
eficienţi în societate. Definită pe coordonatele referenţiale generale ale ştiinţelor sociale şi
pe cele particulare ale eticii, pregătirea în acest domeniu trebuie să aibă la bază o anume
structură informaţional-formativă, structurată şi etapizată printr-un curriculum.
Curriculum-ul, în general, se constituie din ansamblul complex şi dinamic al
principiilor, standardelor şi regulilor care precizează derularea şi structura pedagogică a
sistemului de educaţie sau de formare, la diferite niveluri de aplicare.
În oricare dintre abordări, integrator/exhaustiv, practic curriculum este definit prin:
 materia de studiat;
 organizarea pe discipline, pe teme şi pe cursuri;
 prezentarea pe seturi de materiale (manuale, suporturi de curs, alte texte etc.) care
trebuie parcurse;
 obiectivele terminale precizate;
 asigurarea logisticii funcţionalităţii instituţiei care-l promovează.
Exigenţele urmărite prin curriculum-ul acestui proces de invăţământ constau, în
principal, în:
 formarea de competenţe, ca o capacitate de mobilizare a resurselor cognitive şi de
personalitate orientate spre explicarea, analiza şi rezolvarea unor situaţii complexe;

760 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE

 asigurarea raportării permanente la contextul real şi etic, admiterea dezechilibrelor în

evoluţia continuă, includerea complexităţii şi incertitudinii, cuprinderea varietăţii
experienţelor existenţiale, urmărirea proceselor de deconstrucţie şi reconstrucţie specifice;
 transmiterea de cunoştinţe şi formarea de competenţe, abilităţi şi atitudini printr-un
proces progresiv, în conformitate cu anumite standarde de integrare socio-profesională;
 asigurarea logicii formării progresive a cunoştinţelor, abilităţilor, atitudinilor,
experienţelor cu valoare instrumentală, dar şi a conştiinţei integrative asupra valorii echipei
în rezolvarea performantă a diferitelor probleme practice şi a dilemelor etice;
 construirea logicii învăţării prin exersare, bazată pe discernământul şi priceperea
combinării novatoare a cunoştinţelor şi resurselor în rezolvarea problemelor;
 formarea interesului pentru perfecţionare continuă, prin participarea la procese
formative organizate ca şi prin autoînvăţare şi autodezvoltare, ca o condiţie de menţinere
permanentă a competenţelor şi abilităţilor;
 formarea sistemului de valori etice a membrilor unei organizaţii şi deprinderilor de
rezolvare a problemelor în funcţie de acestea..
Principalele competenţe profesionale considerate relevante în formarea
economiştilor din perspectiva eticii în afaceri sunt sintetizate în tabelul următor (tabel nr. 1)

Tabel nr. 1: Competenţe profesionale din perspectiva etică

Cunoaşterea,  Cunoaşterea conceptelor, decelarea relaţiilor, studierea proceselor ce
înţelegerea implică dimensiunea etică în afaceri.
şi utilizarea  Utilizarea corectă a noţiunilor, categoriilor, conceptelor specifice
limbajului disciplinei, distincţia ethos-morală-etică.
specific  Delimitarea principiilor eticii aplicabile în mediu de afaceri.
 Perceperea problemelor de etică şi abatere de la principiile considerate
morale.
Explicare  Autonomizarea propriului demers cognitiv în crearea şi implementarea
şi codurilor etice în afaceri.
interpretare  Construirea propriului sistem de valori concretizat în elaborarea unui cod
etic.
 Soluţionarea dilemelor eticii în afaceri prin intermediul raţionamentului
particular.
 Stimularea formulării de opinii şi argumentării unor convingeri, decizii.
Instrumental  Dezvoltarea abilităţilor intelectuale, prin operaţionalizarea conceptelor
aplicative asimilate.
 Dezvoltarea competenţelor de relaţionare a cunoştinţelor dobândite ce
definesc comportamentul etic în procesul decizional.
 Identificarea dilemelor etice în vederea adoptării unui comportament etic în
relaţiile cu partenerii de afaceri.
 Utilizarea unor metode tehnici şi instrumente de investigare şiaplicare
specifice raţionamentului etic.
 Dezvoltarea capacităţii de a concepe proiecte şi de a le derula.
Atitudinale  Dezvoltarea competenţelor de comunicare, de cooperare, de asumare a
răspunderilor şi angajamentelor, de afiliere la un scop comun.
 Manifestarea unor atitudini responsabile pe baza sistemului de valori etice.
 Aplicarea unor reacţii pozitive la sugestiile, cerinţele, întrebările
partenerilor de afaceri.
Sursa: concepţia autorilor

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 761

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

3.3. Abordări cantitative privind perceperea de către studenţi a introducerii „Eticii în

afaceri” în curriculum

Evaluarea impactului integrării eticii în educaţia pentru afaceri la nivelul studenţilor

înscrişi la programe de master asigură demonstrarea ipotezelor declarate.
Validarea ipotezei cu privire la conexiunea dintre afaceri şi etică (I1) este reflectată
de datele din tabelul nr.2, care prezintă percepţia studenţilor cu privire la factorii
semnificativi în afaceri: profitul viabilitatea financiară, riscul în afaceri, nevoia de etică,
implicarea în problemele comunităţii.

Tabel nr.2: Factori relevanţi ai afacerii

Deviaţia
Factor N Media standard Loc
Profit 50 3,67 0,12 1
Risc 50 2,59 0,10 3
Nevoia de etica 50 2,41 0,09 4
Implicarea in problemele comunităţii 50 1,59 0,08 5
Viabilitate financiara 50 3,22 0,16 2
Sursa: datele sunt calculate de autori

Studiul reflectă considerarea profitului drept principal obiectiv al unei afaceri. Se

constantă însă o conştientizare a nevoii de etică în afaceri, fapt relevat de obţinerea de către
acest factor a unei note în proximitatea medianei. De asemenea, menţionăm aprecierea
relativ unitară a semnificaţiei la nivel de factor.
Aceste prim demers oferă în opinia noastră unul dintre argumentele introducerii
„Eticii în afaceri” în educaţia economică.
Demonstrarea corelaţiei dintre nevoia de etică în afaceri şi procesul educaţional este
realizata în continuare prin considerarea unor variabile explicative ale comportamentului
etic (V1):
 educaţia în domeniul eticii afacerilor şi, în special, formarea continuă are o
contribuţie majoră la consolidarea comportamentului etic cu respectarea permanentă a
normelor etice în oricare domeniu, promovarea şi perpetuarea aplicării lor, cu repercusiuni
benefice asupra coeziunii şi evitării conflictelor (V2);
 definirea misiunii şi adoptarea unui sistem de valori la care să adere toţi cei implicaţi
în entitatea considerată (V3);
 elaborarea unui Cod de etică. Acesta aparţine eticii normative şi include standarde şi
norme suplimentare celor stipulate în documente legale. La nivel organizaţional, Codul etic
nu are o structură foarte rigidă, valorile şi standardele particulare fiind dependente de
caracteristicile activităţilor respective (V4);
 crearea unor structuri specifice in organigrama firmelor – responsabilul cu probleme
de etica (V5) (table nr. 3)

762 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE

Tabel nr.3: Corelaţia dintre comportamentul etic şi variabilele considerate

V1 V2 V3 V4 V5
V1 1
V2 0,72 1
V3 0,23 0,33 1
V4 0,22 0,29 0,68 1
V5 0,51 0,45 0,44 0,45 1
Sursa: datele sunt calculate de autori

Datele prezentate relevă faptul că cea mai puternică corelaţie se manifestă între
comportamentul etic şi procesul educaţional, validând astfel ipoteza 3. Comportamentul
etic este de asemenea influenţat semnificativ de existenţa unui responsabil pe problemele
etice, într-o măsură mai mare decât de existenţa unor valori declarative şi a unui cod
voluntar asumat, ceea ce arată faptul că, adiacent educaţiei, individul se comportă
corespunzător sub presiunea controlului exercitat.
Concordanţa planurilor de învăţământ cu cerinţele mediului de afaceri (I2) este
evidenţiată pe baza unei analize ce include ca şi itemi relevanţi: orientarea către aspecte
practice a cursurilor de etica în afaceri, alternanţa perioadelor de însuşire a cunoştinţelor cu
cele de practică, cooperarea cu mediul de afaceri, utilizarea studiilor de caz, ca instrument
didactic şi actualizarea conţinutului cursurilor de Etica în afaceri (tabel nr. 4)

Tabel nr.4: Includerea cerinţelor mediului de afaceri în educaţie

Deviaţia
Cerinţa N Media standard Loc
Orientarea către aspecte practice a cursurilor de
Etica în afaceri 50 3,67 0,12 1
Alternanţa perioadelor de însuşire a cunoştinţelor
cu cele de practică 50 2,41 0,09 3
Cooperarea cu mediul de afaceri 50 1,59 0,08 5
Utilizarea studiilor de caz, ca instrument didactic 50 1,89 0,08 4
Actualizarea conţinutului cursurilor de Etica în
afaceri 50 2,59 0,10 2
Sursa: datele sunt calculate de autori

Abordarea problematicii eticii în curricumul-ul economic din perspectiva

elementelor practice relevă la nivelul eşantionului implicat un grad mediu de satisfacţie.
Opinia respondenţilor în justificare includerii problematicii eticii în procesul
educaţional, din perspectiva avantajelor concurenţiale (I4) este evidenţiată de către notele
ridicate acordate (tabel nr. 5).

Tabel nr.5: Avantajele concurenţiale asigurate prin includerea eticii

în educaţia pentru afaceri
Avantaje N Media Deviaţia standard Loc
Grad ridicat de comprehensiune 50 3,37 0,16 2
Mai multe oportunităţi 50 2,90 0,15 3
Competitivitate 50 3,80 0,13 1
Eficienţa în îndeplinirea responsabilităţilor 50 2,57 0,09 4
Sursa: datele sunt calculate de autori

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 763

AE Integrarea dimensiunii etice în educaţia pentru pentru afaceri

Astfel, învăţarea din perspectiva eticii asigură competitivitate individului într-un

mediu de afaceri supus unor presiuni competitive amplificate. De asemenea, abordarea etică
a deciziilor, în vederea asigurării viabilităţii entităţii, implică un grad de comprehensiune
ridicat ce incumbă variabile tehnice, dar şi morale. Formarea unui comportament etic
conferă mai multe oportunităţi individului în cariera sa. Viziunea etică a afacerilor asigură o
eficienţă ridicată în îndeplinirea responsabilităţilor asumate. Şi în acest caz menţionăm
percepţia relativ uniformă a studenţilor asupra problematicii.

Concluzii

Asumarea eticii în afaceri devine un imperativ peremptoriu al actualităţii,

principalul vector de implementare fiind învăţământul formativ şi continuu. Abordarea
curriculară a eticii în afaceri trebuie orientată spre asigurarea competenţelor profesional-
etice şi a instrumentelor adecvate decelării problemelor, analizei şi deciziei etice.
Rezultatele cercetării susţin ideea necesităţii integrării dimensiunii etice în afaceri,
demonstrând:
 conexiunea dintre afaceri şi etică;
 concordanţa planurilor de învăţământ cu cerinţele mediului de afaceri în
contextual asumării problematicii eticii;
 corelaţia dintre comportamentul etic şi educaţie;
 impactul includerii dimensiunii etice în învăţământul superior asupra formării
individului.
Educaţia în domeniul eticii în afaceri trebuie să asigure antamarea oricărei relaţii
cu investitorii, personalul, partenerii şi chiar competitorii pe baza valorilor universale şi
imperative ale eticii.
Integrarea educaţiei privind etica afacerilor în procesul de învăţământ ca disciplină
distinctă şi ca modul în cadrul acelor discipline care antrenează dileme şi decizii etice
majore, completată cu pregătirea continuă adaptată problematicilor actuale, contribuie la
evitarea acumulărilor de dezechilibre.
Cercetarea va fi extinsă prin considerarea perspectivei mediului de afaceri asupra
problematicii educaţiei economice privind etica.

Bibliografie
Association To Advance Collegiate Schools of Business (AACSB), 2004. Ethics Education
in Business Schools. [online] Disponibil la: <www.aacsb.edu> [Accesat 2 mai 2014].
Aspen Institute, 2012. Beyond Grey Pinstripes: MBA Survey. [online] Disponibil la:
<http://www.aspeninstitute.org/policy-work/business-society/beyond-grey-pinstripes-
mba-survey> [Accesat 25 aprilie 2014]
Aristotel, 1988. Etica nicomahică. Bucureşti, Editura Știinţifică şi Pedagogică.
Bădescu, V. S., 2014. Etica în afaceri. Bucureşti, Editura ProUniversitaria
Blaug, M., 1992. Teoria economică în retrospectivă. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică.
Buff, C. L. şi Yonkers, V., 2004. How Will They Know Right from Wrong? A Study of
Ethics in the Mission Statements and Curriculum of AACSB Undergraduate Marketing
Programs. Marketing Education Review, 14(3), pp. 71-79

764 Amfiteatru Economic

Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor AE
Christensen, L. J., Peirce, E., Hartman, L. P., Hoffman, W. M. şi Carrier J., 2007. An
Analysis of Ethics, CSR, and Sustainability Education in the Financial Times Top
50 Global Business Schools: Baseline Data and Future Research Directions. Journal of
Business Ethics, iss. 73 pp. 347-368.
Caraiani, C., Lungu, C.I. şi Dascălu, C., 2013. Educaţia pentru sustenabilitate - premisa
competitivităţii economice postcriză cu inferenţe posibile pentru România. Revista
Economie teoretică şi aplicată, [online] Disponibil la:
<http://store.ectap.ro/articole/860_ro.pdf> [Accesat 21 aprilie 2014].
Crane, F. G., 2004. The Teaching of Business Ethics: An Imperative at Business
Schools. Journal of Education for Business, 79(3), pp.149-151.
Crăciun, D., 2005. Etica în afaceri. Loc: Bucureşti, Editura A.S.E.
Dinu, V., 2008. The ethical dimension of businesss. Amfiteatru Economic, X(23), pp. 7-8.
Dowd, K., 2009. Moral hazard and the financial crisis. Cato Journal, 29(1), pp. 141-166
Hanke, T. şi Stark, W., 2009. Strategy development: Conceptual Framework on Corporate
Social Responsibility. Journal of Business Ethics [online] Disponibil la:
<http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs10551-009-0215-9#page-1> [Accesat 10
martie 2014].
Ionescu, Gh. Gh., 1997. Cultura afacerilor. Modelul American. Bucureşti, Editura
Economică.
Joiţa, E., 2006. Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii. Bucureşti,
Editura Aramis.
Joiţa, E., 2009. Știinţa educaţiei prin paradigme. Pedagogia “văzută cu alţi ochi”. Iaşi,
Editura Institutul European.
Joiţa, E., 2010. Metodologia educaţiei. Schimbări de paradigme. Iaşi, Editura Institutul
European.
Kiran, R. şi Sharma, A., 2011. Corporate Social Responsability and Management
Education: Changing Perception and Perspectives. Global Journal of Management and
Business Research [online] Disponibil la: <http://journalofbusiness.org/index.php/
GJMBR/article/view/517/460> [Accesat 10 aprilie 2014].
MacIntyre., A., 2008. Tratat de morală. Bucureşti, Editura Humanitas
Nistorescu, N., 2007. Etica afacerilor în practica europeană. Bucureşti, Editura Tribuna
Economică.
Overton, R. H., 2006. Teaching Ethics In The Financial Planning Curriculum: A Case
Study. Journal of Business & Economics Research [online] Disponibil la:
<http://www.researchgate.net/publication/228839072_Teaching_Ethics_In_The_Financ
ial_Planning_Curriculum_A_Case_Study > [Accesat 14 aprilie 2014]
Puiu, A., 2007. Management. Piteşti, Editura Independenţa Economică.
Roubini, N. şi Mihm, S., 2010. Economia crizelor. Bucureşti, Ed. Publica.
Segon, M. şi Booth, C., 2009. Business Ethics and CSR As Part Of MBA Curricula: An
Analysis of Student Preference, International Review of Business Research Papers,
[online] Disponibil la: <http://www.bizresearchpapers.com/7.Segon.pdf> [Accesat 28
martie 2014].

Vol. XVI • Nr. 37 • August 2014 765