Anda di halaman 1dari 8

Sistemul metodelor de instruire si educare în educație fizică și sport

1. Definitia si functiile metodelor didactice


Conform conceptiilor prezentate de specialistii din domeniul stiintelor pedagogice,
dar si a celor din educatia fizica, metoda reprezinta calea prin care se transmit si se
insusesc cunostintele, deprinderile motrice, se formeaza priceperi motrice, se dezvolta
aptitudini psihomotrice, si se educa aptitudini morale, estetice si de vointa. Conceptul de
„metoda' isi are originea din grecescul 'methodos' care inseamna cale, drum de urmat,
pentru realizarea obiectivelor, finalitatilor propuse. Fiecarei discipline, de invatamant, ii
corespunde о anumita metodologie didactica, ce s-a dezvoltat si adaptat in functie de
caracteristicile particulare ale acesteia. Realizarea optima a activitatii instructiv-educative,
in educatie fizica, depinde de modul cum se desfasoara aceasta activitate, de continuturile
abordate, de formele organizatorice.
Metoda didactica, in educatia fizica, este considerata ca fiind modalitatea (calea), cu cea
mai mare eficienta, de organizare si desfasurare a procesului de predare, invatare,
evaluare. in cadrul metodelor, in functie de modalitatea de aplicare practica a metodei au
aparut procedeele metodice. Procedeul metodic reprezinta modalitatea particulara de
aplicare a unei metode
Metodologia instruirii sau metodoiogia procesului de invatamant, reprezentata de
totalitatea metodelor utilizate in scopul realizarii obiectivelor educatiei fizice si sportului,
presupune abordarea unor orientari metodologice (modul specific de combinare a
metodelor si procedeelor metodice cu principiile didactice) specifice activitatii de educatie
fizica si sport, in practicarea educatiei fizice si sportului strategia didactica, denumita si
strategia instruirii, este data de modul de aplicare a metodelor in functie de mijloacele si
formele de organizare a activitatii. Strategia didactica este conceputa in mod diferit, de
catre fiecare profesor in parte, in functie de capacitatea creatoare, capacitate ce se
manifesta atat in proiectare cat si in conducerea procesului didactic. De ea depinde, in
mare masura, eficienta lectiei de educatie fizica sau de antrenament sportiv. Presupune
organizarea activitatii in functie de tematicele abordate, obiectivele operational, nivelul de
pregatire al elevilor, timpul alocat activitatii, dotarea materiala, locul de desfasurare,
conditiile climaterice si nu in ultimul rand de preferintele elevilor.
Conform conceptiei lui Cerghit, L, in 1997. si Cristea, S., in 1998, folosirea metodelor de
instruire indeplineste realizarea urmatoarelor functii: formativa, cognitiva, motivationala,
normativa, instrumentala.
Functia formativ-educativa, reiese din actiunea се о produce miscarea in dezvoltare
psihomotorie si intelectuala a elevilor. Exemplu in acest sens il reprezinta folosirea
metodei intrecerilor in cadrul activitatii practice, dar cu obligativitatea respectarii regulilor
(la semnal se alearga, cu intrecere pana la obstacol, pe care obligatoriu il ocolesti si te
intorci rapid la coada sirului). in acest test, elevul trebuie sa cunoasca punctul de plecare,
modul de deplasare, punctul de intoarcere, regula de intoarcere si punctul de sosire, ceea
ce inseamna ca el participa cognitiv, afectiv, motric si moral la realizarea acestei sarcini.
Metoda de exersare prin intrecere, in acest caz, contribuie la formarea complexa a
elevilor.
Functia cognitiva evidentiata mai ales prin contributia pe care о are folosirea metodelor
de instruire asupra dezvoltarii proceselor psihice, in principal asupra memoriei, gandirii,
judecati, observatiei, atentiei, analizei, spiritului de decizie si discernere etc. Exemplu prin
intermediul descrierii (prin dispozitiile, comenzile, indicatiile, corectarile, aprecierile,
dezaprobarile etc), folosita in cadrul activitatii practice, se produce retinerea cunostintelor
transmise. in acest sens, elevul retine aspectele teoretice privind deprinderea motrica,
proba tehnica, procedeul tehnic, memoreaza regulile de executie ale acestora, ceea ce
inseamna ca el participa cognitiv la rezolvarea sarcinilor. Metoda descrierii in combinatie
cu exersarea contribuie la insusirea cunostintelor legate de activitatea desfasurata si la
formarea unui bagaj larg de deprinderi, privind modalitatile de executie a exercitiilor.

Functia motivationala se realizeaza mai ales prin caracterul distractiv-recreativ al


activitatilor desfasurate. Formarea unei motivatii temeinice presupune implicarea
profesorului in explicarea rolului si influentelor pe care le pot avea exercitiile fizice asupra
dezvoltarii personalitatii, dar si prin modalitatea de organizare si desfasurare ale acestora.
Exemplu: folosirea in cadrul povestirii a unor analogii (sa alergam iute ca iepurasul)
contribuie la formarea motivatiei si implicit la educarea unor aptitudini psihomotrice.

Functia normativa de optimizare a actiunii este rezultatul folosirii indicatiilor metodice


si al respectarii cerintelor, regulilor, instructiunilor etc. Respectarea stricta a indicatiilor, a
regulilor impuse de activitatea ce se desfasoara, ora de ora, exercitiu de exercitiu,
contribuie la:

• educarea valorilor morale si la formarea conduitei civice;

• formarea respectului fata de munca depusa;

• formarea responsabilitatii fata de sarcinile incredintate.

2. Clasificarea metodelor didactice

Metoda, considerata ca fiind о cale, о modalitate de lucru, sau un program dupa care se
desfasoara actiunile practice si intelectuale, contribuie la indeplinirea obiectivelor si
sarcinilor didactice imediate, intermediare si finale.
О clasificare acceptata, in mare parte de specialistii din pedagogia generala, cat si de
specialistii din educatia fizica, grupeaza metodele dupa evolutia lor istorica in :
•metode clasice (traditionale), verificate si stabilizate in ceea ce priveste eficienta
procesului instructiv-educativ. Din aceasta grupa fac parte: expunerea, conversatia,
demonstratia, exercitiul/exersarea etc;
•metode moderne, noi, ce vin sa completeze, sa usureze si sa stimuleze activitatea
instructiv-educativa.Din aceasta categorie fac parte modelarea, algoritmizarea,
problematizarea, brain-stormingul etc.
în cadrul anumitor metode au apărut și s-au concretizat о serie de procedee metodice care
constituie modalități de lucru particularizate sau variante specific prin care se caută să se
influențeze dezvoltarea subiecților.Astfel în cadrul expunerii au aparut ca procedee
metodice: povestirea,explicația,prelegerea,iar exersarea poate fi global sau fragmentată
etc.
Realizarea procesului instructiv-educativ nu este rezultatul folosirii unei singure metode,
ci rezultatul cumulat al impletirii si folosirii permanente a tuturor metodelor si procedeelor
metodice. Astfel, demonstratia poate fi insotita de explicatie sau conversatie, poate
precede sau urma exersarea. Folosirea unei metode de invatamant nu are un caracter
strict, singular, unidirectional, ci unul multifunctional. Alegerea metodelor, in procesul
instructiv-educativ, este actiunea ce necesita о mare responsabilitate din partea
profesorului, intrucat aceasta trebuie sa asigure finalitatea educatiei fizice, finalitate ce
este diferita de la clasa la clasa, de la un ciclu de invatamant la altul, de la un elev la altul.
Caracteristic disciplinei Educatie fizica si sport este faptul ca insusirea deprinderilor
motrice, a cunostintelor specifice acestora, dar si a celor ajutatoare se realizeaza in mod
pregnant in lectia de educatie fizica, prin exersarea repetata (in proportie de 90%).
Aceasta caracteristica specifica, impune profesorului de educatie fizica alegerea celor mai
potrivite si adaptate metode si procedee metodice, in functie de etapele procesului
instructiv-educativ (proiectarea, predarea, invatarea si evaluarea), dar si in functie de
posibilitatile elevilor. Maiestria profesorului consta in realizarea combinatiei diferitelor
metode didactice, care sa asigure insusirea deprinderilor motrice, retinerea cunostintelor
de specialitate, dezvoltarea fizica armonioasa, educarea aptitudinilor psihomotrice,
morale si de vointa.
3.Metodele de predare
Transmiterea, insusirea si evaluarea cunostintelor este un proces complex ce se
realizeaza prin folosirea combinatiei tuturor metodelor. Formarea unei imagini, a unei
reprezentari clare se realizeaza cu ajutorul metodelor verbale (povestirea, prelegerea,
descrierea, explicatia, conversatia etc), insa perceptia si intelegerea reala este intregita
de о observare dirijata asupra unei demonstratii corecte si de о executie simtita
(perceputa, analizata de catre elev). Desfasurarea procesului instructiv-educativ, sub
forma de lectie scolara, necesita proiectarea activitatii (cu ajutorul algoritmizarii si
modelarii) si folosirea unor metode care sa stimuleze (invatarea prin descoperire, brain-
stormingul) interesul si motivatia. Evaluarea (aprecierea, notarea) vine sa sublinieze
eficienta metodelor folosite, contribuind astfel la transformarea comportamentului uman.
3.1. Metodele verbale
Transmiterea cunostintelor, datelor sau dispozitiilor necesare insusirii, dezvoltarii si
educarii se realizeaza cu ajutorul metodelor verbale ce folosesc cuvantul rostit, acestea
fiind structurate in doua mari grupe:
• metode expozitive;
• metode conversative.
3.2. Metodele intuitive (nonverbale)
Formarea unor reprezentari clare in ceea ce priveste executia rationala a actelor si
actiunilor motrice se realizeaza si cu ajutorul metodelor intuitive denumite si nonverbale.
Aceste metode se bazeaza pe activitatea organelor de simt: vaz, auz, cutanat,
kinestezic. in cadrul metodei intuitive au evoluat cateva procedee metodice printre care
amintim: demonstratia si observatia.
Demonstratia in educatia fizica, este metoda prin care se arata elevilor ceea ce ei vor
lucra in continuare, sau ceea ce trebuie sa realizeze in final. Cu ajutorul demonstratiei
elevul se familiarizeaza cu deprinderea motrica, exercitiul sau actiunea ce urmeaza a fi
invatata, consolidata, perfectionata sau evaluata. Ea poate preceda, insoti sau urma
explicatia. Datorita posibilitatii de prezentare directa a exercitiilor, prin miscare, ea
formeaza reprezentari clare privind structura deprinderilor motrice, privind succesiunea
rationala a actelor motrice.
Observatia executiei asigura in cel mai mare grad sesizarea aspectelor cheie ale
executiei miscarilor. Profesorul dirijeaza observatia elevilor spre executiile cele mai bune
realizate in timpul desfasurarii lectiilor, prin urmarirea atenta. Observatia dirijata poate fi
efectuata si asupra exercitiilor gresite pentru a scoate in evidenta aspectele negative si
a le inlatura. Este indicat ca profesorii sa orienteze observatia subiectilor spre un anumit
aspect, precizat dinainte, si sa stimuleze interventiile pozitive ale elevilor. Valoarea
metodei este data de faptul ca poate stimula elevii in aplicarea a tot ceea ce considera
ca este nou si eficient, le stimuleaza gandirea creatoare, imaginatia, le imbogateste
cunostintele si le dezvolta simtul observatiei.
4.Metodele de invatare
Procesul de instruire-educare, specific educatiei fizice si sportului, este un proces ce este
influentat, in mare parte, de sarguinta si de interesul de care da dovada copilul/ elevul/
studentul in activitatea de pregatire. in cadrul lectiei de educatie fizica, exersarea (practica
si intelectuala) este metoda ce are la baza activitatea de executie, a subiectilor, ca singura
modalitate ce poate duce la indeplinirea obiectivelor educatiei fizice si sportului, iar
problematizarea si studiul individual vin sa completeze modalitatea de acumularea a
cunostintelor si formarea priceperilor pe baza eforturilor proprii.
1. Metoda exersarii
Invatarea are la baza executia sau exersarea, care in alte discipline de invatamant, este
intalnita sub denumirea de exercitiu. In educatia fizica si sport, metoda, ce contribuie in
mod direct la activitatea de invatare, este exersarea, care constituie de fapt executia sau
activitate practica directa, iar exercitiul fizic reprezinta un act motric, un mijloc ce face
parte din continutul educatiei fizice (exemplu: mersul, alergarea, driblingul, pasarea mingii
sunt considerate exercitii fizice). Exersarea presupune repetarea sistematica, constienta
si activa, a diferitelor exercitii fizice, in scopul realizarii obiectivelor de instruire, prezentate,
comandate, explicate, indicate, demonstrate sau cerute de profesor, specifice activitatii
planificate. Exersarea repetata a exercitiilor fizice, ca rezultat al contractiilor musculare,
conduce la realizarea engramei activitatii/exercitiului respectiv. Pentru intarirea perceptiei
senzoriale, a unei engrame corecte, se pot utiliza in afara exersarii miscarilor explicatiile
verbale, vizionarea inregistrarilor cinematice, a desenelor etc.
2. Problematizarea
Alaturi de exersarea (fragmentata sau globala) folosita la executia exercitiilor pe baza
reproducerii, imitatiei, in educatia fizica si sport, se foloseste si metoda de invatare prin
problematizare. invatarea prin problematizare, a fost denumita de R. M. Gagne, citat de
Dumitriu Gh. si Dumitriu C, in 2003, 'rezolvarea productiva de probleme' si este
considerata „principal modalitate de aplicare a teoriei invatarii prin descoperire, a invatarii
active, a invatarii de tip euristic' (conform lui Carstea 2000, pag 114). Aceasta metoda
presupune crearea unor situatii practice problematice, care necesita, din partea
elevilor о atentie deosebita in gasirea celor mai eficiente solutii de rezolvare. Are la baza
'exersarea prin deducere si gandire creatoare' rezultata in urma analizei si compararii
situatiilor aparute sau provocate, in urma depistarii relatiilor dintre cunostintele,
deprinderile si priceperile deja insusite. Dupa cum subliniaza si Farcas V., 2003,
„problematizarea, in educatie fizica, consta dintr-o suita de variabile prin care se
urmareste crearea unei situatii problema care antreneaza si ofera elevilor posibilitatea sa
surprinda diferite relatii intre diferite cunostinte, priceperi si deprinderi motrice anterioare
si noile achizitii prin solutiile pe care, acestia le gasesc sub indrumarea cadrului didactic'.
Angajarea elevilor/sportivilor, intr-o activitate independenta de insusirea si mai ales de
aplicare in situatii diferite, a celor invatate, prin crearea de probleme, contribuie la
formarea imaginatiei, motivatiei, a interesului si a creativitatii pentru gasirea celor mai
eficiente si mai adecvate solutii. Exersarea deprinderilor motrice realizata in mod diferit si
in conditii de executie cat mai variata, si impusa de situatii neprevazute contribuie cel mai
mult la realizarea acelui tip de 'invatare aplicativ deductiva', care asigura modificarea
comportamentelor si personalitatii elevilor/studentilor/ sportivilor.
3. Metoda studiului individual
Desi considerata improprie domeniului nostru, are din ce in ce mai multe utilizari intrucat
presupune realizarea unei exersari in scopul fie a perfectionarii executiilor, fie pentru
descoperirea anumitor caracteristici ale exercitiilor. Are la baza activitatea de informare
teoretica din literature de specialitate cat si activitatea de exersare recomandata pentru
activitatea independenta in scopul: imbunatatirii capacitatii de efort, cresterii
perfprmantelor sportive, realizarii baremurilor pentru о nota maxima, perfectionarii unei
anumite executii, re-exersarii in momentul nereusitei unei executii corecte sau a unei
executii de re-corectare si chiar cand se recomanda studierea unei anumite bibliografii.
5.Metodele de proiectare didactica
Procesul de proiectarea activitatii de educatie fizica si sport se realizeaza cu ajutorul mai
multor metode. Cu ajutorul lor se asigura structurarea continutului si realizarea
obiectivelor educatiei fizice si sportului. Din grupa metodelor folosite in activitatea de
programare si proiectare, ce contribuie la ordonarea si dirijarea procesului de predare,
invatare, evaluare subliniem: modelarea, instruirea programata, algoritmizarea. Aceste
trei metode, cu ajutorul carora se realizeaza proiectarea didactica, nu sunt folosite
separat ele se interconditioneaza si se completeaza reciproc, asigurand astfel
eficacitatea procesului educativ. Exista autori care le prezinta ca fiind metode de
predare sau de invatare, minimalizand importanta lor in proiectarea didactica.
Elaborarea documentelor didactice (planul tematic anual, planul calendaristic semestrial,
unitatea de invatare, proiectul didactic) este о activitate ce solicita timp, competenta si
mai ales о cunoastere reala a posibilitatilor umane, materiale si financiare, dar si a
continuturilor programei scolare.
5.1. Modelarea
Folosita in principal ca metoda de programare, modelarea procesului instructiv-educativ
este inteleasa ca fiind actiunea prin care cadrul didactic proiecteaza activitatea ce
urmeaza sa se realizeze de-a lungul unui an de zile, a unui ciclu de invatamant in
conformitate cu prevederile prevazute de programa scolara. Modelarea presupune
elaborarea, de catre profesor a unor modele de instruire si de evaluare pentru fiecare
deprindere motrica sau pentru fiecare disciplina/ ramura/ proba sportiva in parte.
Actiunea de programare a activitatii prin intermediul modelelor are caracter metodologic
si urmareste esalonarea mijloacelor folosite, metodelor si tehnicilor de lucru, criteriilor de
evaluare, in scopul realizarii obiectivelor intermediare si finale si mai ales. Modelul
final in educatia fizica si sport este reprezentat de obiectivele prevazute de programa
scolara pentru fiecare semestru, an de studiu, etapa de invatamant, iar modelul
pragmatic este reprezentat de documentele de proiectare didactica ce asigura
indeplinirea modelului final.
In educatie fizica si sport, din punct de vedere a aspectelor vizate, modelele pot fi:
•structurale, prin care se realizeaza obiectivele finale, cadru si de referinta (exemplu:
valoarea de 10 m la lungime cu elan, la baietii sau executarea unui exercitiu liber ales cu
7-8 elemente la fete, sau realizarea unor structuri de exercitii in jocul de fotbal/ handbal/
baschet/ volei la clasa a VII a etc).
•materiale, reprezentate de machete, aparate, dispozitive, materiale didactice, folosite in
procesul de instruire.
Din punct de vedere a etapizarii procesului de instruire modelele pot fi:
•finale, ce corespund si se apropie de modelul educational impus de exigentele sociale
de la sfarsitul intregului stagiu de instruire, adica la finele ciclului de invatamant si sunt
prevazute de programele scolare si concretizate in objective;
•intermediare, elaborate pentru finele unei perioade mai scurte de timp, a unui semestru
sau etapa de invatamant. Sunt elaborate de profesor (pentru invatamantul: prescolar,
primar, gimnazial, liceal, universitar).
5.2. Instruirea programata
Instruire programata este о metoda moderna, constituind о revolutie in randul metodelor
didactice intrucat are la baza modelul cibernetic. Reprezinta in esenta sa nici mai mult nici
mai putin-decat introducerea automatizarii si cibernetizarii in invatamant. intrucat procesul
instructiv-educativ, in general, si cel de educatie fizica, in special, poate fi considerat ca
un proces de comanda, executie si control ce urmareste formarea si educarea proceselor
psihice, motrice si fizice ale elevilor, aplicarea instruirii programate a devenit nu numai о
posibilitate, ci chiar о necesitate. Acest tip de instruire, denumita si „instruirea pe baza de
program' a devenit una din metodele des folosit, in prezent, in insusirea cunostintelor,
perfectionarea deprinderilor motrice in formarea priceperilor motrice si in dezvoltarea
aptitudinilor motrice. Ea reprezinta aplicarea ciberneticii in procesul de invatare pe care-1
analizeaza ca proces de comanda si control.
Ca si in celelalte activitati si in educatia fizica si in sport se cunosc doua tipuri de instruire
pe baza de program: instruirea programata de tip liniar si cea de tip ramificat.
Instruire programata liniara promovata de B. F., Skinner, 1950, citat de L, Cerghit, in
1980, are la baza un raspuns planificat, prevazut si abordarea succesiva a unei suite de
secvente numite si pasi metodici, care sa reduca la minimum timpul de invatare. Fiecare
primul pas metodic este urmat de un raspuns (o executie practica) care este supus
controlului imediat. Cand se constata ca pasul metodic, care se poate realiza intr-un singur
mod, a fost bine insusit se trece la alt pas metodic. Modalitatea de realizare a pasilor
metodici este aceeasi pentru toti elevii, insa timpul, numarul de repetari, de reluare a
acestora depinde de ritmul de insusire a fiecarui elev in parte.
Instruirea programata ramificata, initiata de N.A., Crovder, citat de I., Cerghit, in 1980,
presupune programarea procesului de invatare printr-o abordare larga si libera cu
posibilitati, „in care pentru fiecare sarcina de rezolvat se prezinta elevului о lista de
eventualitati din care el trebuie sa aleaga'. Dintre aceste raspunsuri, unele pot fi corecte,
altele pot fi incorecte. Elevul trebuie sa aleaga varianta corecta, in cazul in care nu se
alege varianta corecta elevul primeste informatii suplimentare si se incearca о noua
varianta de raspuns. in educatia fizica, in ceea ce priveste prezentarea tehnica, nu se
foloseste niciodata prezentarea incorecta, dar se foloseste prezentarea mai multor
procedee tehnice. Executia poate fi realizata incorect si atunci se cauta variante ale
secventelor de executie pana se alege varianta cea mai potrivita, pentru un anumit
moment si о anumita persoana. insa, in ceea ce priveste abordarea tactica se prezinta
mai multe variante si se urmareste alegerea variantei cu cea mai mare eficienta.
5.3. Algoritmizarea
Algoritmizarea este о alta metoda ce se foloseste in realizarea procesului instructiv-
educativ cu scopul usurarii programarii si proiectarii didactice si care are ca scop
elaborarea unor solutii de rezolvare a unor situatii. Aceste solutii, ce pot fi denumite si
posibilitati se numesc algoritmi. Este о metoda ce necesita cunoasterea detaliata atat a
posibilitatilor elevilor/studentilor, cat si a efectelor produse de exercitiile alese. Consta in
alegerea si stabilirea unei succesiuni de exercitii bine determinata si cu eficienta crescuta
pentru fiecare deprindere motrica, ce urmeaza sa fie insusita si pentru fiecare aptitudine
psihomotrica ce urmeaza a fi dezvoltata.
6. Metode de evaluare a procesului instructiv educativ
Valoarea sistemului de pregatire este apreciata prin eficienta inregistrata de catre
elevi.Aceasta eficienta este subliniata prin verificarea si aprecierea activitatii depuse.
Evaluarea rezultatelor muncii instructiv-educative difera de la о disciplina la alta, de la о
ramura sportiva la alta, de la о varsta la alta, de la baieti la fete etc.
Conform conceptiei lui Stoica, A., (Evaluarea curenta si examenele', pag 47-51)
evaluarea scolara se realizeaza prin:
• metode traditionale, in care intra aprecierea verbala si cu notare,, ce are la baza
testele: orale, scrise si practice;
• metode complementare, in care intra: observatia sistematica a activitatii si
comportarii elevilor, investigatia, proiectul, portofoliu si autoevaluarea.
7. Metodele de refacere a capacitatii de effort
Refacerea reprezinta procesul de revenire a functiilor organismului (dereglate in timpul
efortului, realizat pe parcursul lectiei) la cele normale existente inaintea inceperii
efortului/lectiei. Presupune folosirea unei suite de metode ce usureaza fie continuarea
procesului instructiv/educativ, fie refacerea de la sfarsitul lectiei/activitatii. in timpul
desfasurarii lectiilorscad rezervele energetice de la nivelul muschilor, creste activitatea
functionala a marilor sisteme, mai ales a celui circulator si respirator, ceea ce determine
diminuarea capacitatii de efort, diminuare datorata instalarii oboselii, (instalare ce
reprezinta mecanismul de protectie al organismului). Din aceasta cauza, alternarea
rationala a eforturilor cu intervalul de odihna (pauza) constituie una din conditiile cele
mai importante ale cresterii eficacitatii lectiei (folosirii exercitiilor in cresterea capacitatii
de efort).
Metodele de refacere pot fi impartite in:

• metode de refacere activa (cum este alergarea usoara);


• metode de refacere pasiva (cum sunt masajul, vibromasajul, sauna etc).
Refacerea activa cuprinde totalitatea masurilor ce au la baza miscarea executata din ce
in ce mai lent, aplicata imediat dupa efort in scopul revenirii complete a starii
organismului. Ca masura activa, cea mai des folosita in refacerea dupa efort este
alergarea usoara, tip 'footing', combinata cu mers din ce in ce mai lent si cu exercitii de
relaxare a membrelor superioare si inferioare si exercitii de respiratie.
Refacerea pasiva presupune folosirea unor masuri ce constau in: pauza, masaj, sauna,
bai, dusurile si vibromasajul, somnul etc. Aceste masuri vin sa intregeasca si sa
accelereze procesul de refacere, dar nu pot fi practicate in toate unitatile de invatamant.
8 Metodele de corectare a greselilor de executie
Datorita caracterului sau practic, educatia fizica este una din disciplinele de invatamant
in care procesul de invatare implica corectarea imediata a greselilor de executie. Din
aceasta cauza, s-a constituit о serie de procedee metodice de corectare a greselilor de
executie printre care enumeram:
• interventia verbala pozitiva (aprobarea) si negativa (dezaprobarea);
• interventia prin gesturi si semne.
interventia verbala presupune sesizarea greselilor de executie si atentionarea prin
cuvant a executantilor.
Interventia prin gesturi si semne consta in sesizarea si corectarea greselilor cu ajutorul
gesturilor, mimicii, semnelor. Gesturile, semnele, mimica, datorita folosirii frecvente pot
constitui un sistem de comunicare, un limbaj specific, apreciat in mare parte de catre elevi.
Aceasta modalitate trebuie sa fie oportuna, expresiva, sugestiva si corect inteleasa pentru
a nu degenera activitatea.
9.Metodele de asigurare si sprijin

Aceste metode presupun acordarea sprijinului dat de catre cadrul didactic elevului pentru
a-i usura procesul de invatare. Educatia fizica este disciplina ce are la baza actiunea
practica a elevului si о serie de pozitii dificile de executat ce necesita de multe ori ajutor.
Asistenta copiilor, in timpul exersarii presupune situarea profesorului/ institutorului/
antrenorului langa executant si insotirea sa. pe parcursul executiei exercitiilor cu un grad
mare de rise. Prin aceasta asistenta se elimina sentimentul de teama al copiilor, creste
indicele de siguranta. Asistenta copiilor in timpul exersarii se aplica in mod individual, pe
parcursul intregii executii cand aceasta prezinta riscuri sau pe parcursul unor anumite
momente mai dificile. Institutorul/profesorul/antrenorul trebuie sa ocupe, pentru asistenta
copiilor, о anumita pozitie care sa nu impiedice exersarea, dar care sa asigure si
interventia prompta in caz de pericol, dar si supravegherea intregului colectiv.
Asigurarea presupune interventia directa a institutorului/profesorului/antrenorului in
cazul aparitiei unei dezechilibrari, caderi, impiedicari, alunecari, prin sprijinirea, prinderea
sustinerea sau ridicarea elevului, evitand astfel aparitia unui accident.
Ajutorul direct si sprijinul dat elevului, in timpul lectiei, presupune actiunea profesorului
in situatia in care elevul/sportivul nu reusesc sa execute corect, iar interventiile verbale
sau prin semne nu sunt eficiente. Acest tip de actiune se concretizeaza in ajutorul direct
dat de profesor elevului (ducerea unui segment in directia corecta, ridicarea la un nivel
mai inalt cand copilul nu reuseste desprinderea propriu-zisa, sau sprijinul dat la stand pe
maini etc.)

Anda mungkin juga menyukai