Anda di halaman 1dari 55

PREVIZIUNE MACROECONOMIC

ISAC CLAUDIA

PREVIZIUNE ECONOMIC
Note de curs

PETROANI
2007
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

1
PREVIZIUNEA – FUNCIE A CONDUCERII ECONOMICE

1.1. TIINA PREVIZIUNII

Unul din atributele conducerii în condiiile revoluiei tehnico-tiiifice este de a coordona


activitatea de cercetare tehnico-tiinific i de a promova în practica social-economic cele mai
noi cuceriri ale tiinei i tehnicii moderne. În acest context, în cadrul activitii de cercetare
tiinific s-a autonomizat previzionarea macroeconomic, fapt care a condus la crearea tiinei
previziunii.
Apariia tiinei previziunii a fost condiionat de dou categorii de factori: este vorba, pe
de o parte , de cerinele practicii sociale, tiina previziunii fiind reflectarea acesteia pe plan
teoretic, un act de cunoatere a realitii economice i de influenare a acesteia în sensul dorit, iar
pe de alt parte, de micarea interioar, proprie tiinei, care împinge gândirea i cunoaterea
uman spre domenii noi de investigare, acumulându-se treptat o serie de observaii i concluzii
pertinente, legitimate ca autonome, constituindu-se ca un sistem de cunotiine cu obiect de
cercetare de sine stttor. Prin urmare, previziunea, sub diversele sale forme i modaliti de
realizare, este un produs al gîndirii i experienei umane. Ea reprezint o expresie a raionalitii,
o form de manifestare a capacitii societii de a preântâmpina cu metode tiinifice problemele
economico-sociale cu care se confrunt.
În sens general, previziunea înseamn a anticipa apariia i evoluia unor evenimente i
procese pe baza datelor din trecut i prezent, precum i a studierii legilor obiective într-un
context temporal i spaial dat.
Ca orice tiin, previziunea este un ansamblu sistematic de cunotine i noiuni, care
are ca obiect de studiu legitile ce determin necesitatea lucrrilor previzionale,
principiile de realizare a acestora potrivit condiiilor generale i particulare în care se
înfptuiesc, metodele de previziune care pot fi folosite. Pentru previzionarea fenomenelor i
proceselor economice se poate vorbi de o tiin a previziunii numai în msura în care se
întemeieaz pe realitile obiective, pe cunoaterea i luarea în considerare a legitilor generale
ale progresului economico-social, adic în msura în care se obiectivizeaz.
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Componentele sistemului teoretic al tiinei previziunii sunt urmtoarele:


- materialul faptic supus observaiilor, adic informaiile semnificative asupra dinamicii
fenomenelor i proceselor economico-sociale i rezultatele obinute în urma studierii lor;
- ipotezele formulate cu privire la evoluia în viitor a vieii economico-sociale, precum i
gradul de probabilitate scontat, luându-se în consideraie obiective i funcia-scop;
- concluziile desprinse în urma analizelor retrospective i prospective, exprimate prin noiuni,
legiti i teorii, confirmate de practic;
- metodele folosite.
Stiina previziunii are, aadar, o finalitate teoretico-practic, iar pentru atingerea acestei
finaliti previziunea ca tiin trebuie s asigure: investigarea temeinic nu numai a
fenomenelor i proceselor economice, ci i a celor tiinifice, tehnice, sociale, ecologice etc. în
sfera crora urmeaz a se efectua previzionarea.
În prezent, crescut preocuprile pentru elaborarea lucrrilor sau studiilor previzionale, i
aceasta din urmtoarele considerente:
- creterea importanei deciziilor economice, reflectat în mrimea resurselor pe care le
necesit pentru a fi transpuse în practic, în complexitatea noilor capaciti de producie create i
în influena rezultatelor obinute asupra multor sectoare ale vieii economico-sociale;
- evoluia tot mai rapid a tiinei i tehnicii, care antreneaz schimbri structurale în
consum i condiiile de producie, în eficiena activitii, precum i accelerarea ritmului de
introducere a inovaiilor tehnologice, concomitent cu schimbarea sensibil a condiiilor de via;
- amplificarea i diversificarea schimburilor internaionale i necesitatea de a folosi eficient
posibilitile de colaborare cu parteneri externi;
- importana care se acord creterii economice i atingerii la termene scurte a unor niveluri
înalte de civilizaie.
În condiiile actuale ale rii noastre, activitatea previzional este impulsionat i de
necesitatea de a opri declinul economic, de a elimina dezechilibrele i distorsiunile motenite de
la planificarea supercentralizat, de a asigura condiiile pentru o dezvoltare economic normal.

1.2. FUNCIILE CONDUCERII ECONOMICE

Principala funcie ale conducerii economice sunt funcia de previziune, funcia de


organizare, funcia de coordonare, funcia de antrenare i funcia de evaluare.
Funcia de previziune se realizeaz sub trei forme principale, i anume: planificarea,
prognozarea i programarea. Prin intermediul su se stabilesc obiectivele de realizat, resursele

3
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

necesare i cile de aciune.


Pentru a se exercita o conducere tiinific, fundamentat pe baze realiste, a activitilor
economice, este necesar previzionarea, respectiv anticiparea aciunilor i rezultatelor viitoare,
pe termene diferite, printr-un proces de analiz retrospectiv i prospectiv, de cunoatere i
decizie. Prin previzionarea aciunilor se exploreaz tendinele principale ale evoluiei i
implicaiile acestora, se canalizeaz eforturile în direciile considerate convenabile, se adopt
msuri pentru restructurarea unor componente ale sistemelor economice. Funcia de previziune
sau de prevedere a conducerii presupune explorarea în timp pentru elaborarea lucrrilor
prospective, proces prin care se prefigureaz sau se predetermin, cu metode i mijloace
specifice, obiectul, structura, dinamica i eficiena unei aciuni sau a unui sistem de aciuni
viitoare. Aceasta înseamn rezolvarea contient a problemelor tot mai complexe pe care le
ridic viaa economic i social.
Funcia de organizare înseamn delimitarea principalelor activiti - cercetare, dezvoltare
tehnologic, producie, desfacere, personal, finane, contabilitate etc. - i structurarea lor într-un
sistem organizatoric favorabil realizrii obiectivelor propuse, respectiv obinerii unui randament
maxim. Aceast funcie presupune, deci, alegerea elementelor componente ale aciunii viitoare i
dispunerea lor într-un sistem, asigurând structura, coerena i funcionalitatea optim. Funcia de
organizare se afl la impact cu funcia de previziune pentru c ambele se refer la modul cum
trebuie realizat o aciune viitoare.
Funcia de coordonare înseamn armonizarea activitii elementelor structurale ale
sistemului economic pentru înfptuirea obiectivelor propuse în cadrul organizatoric stabilit. Este
vorba deci, de sincronizarea aciunii tuturor factorilor implicai în activitatea supus procesului
conducerii, astfel încât dependena funcional a acestora s se realizeze conform scopului
urmrit.
Prin funcia de antrenare se asigur participarea agenilor economico-sociali la realizarea
obiectivelor prestabilite, prin folosirea unui ansamblu de pârghii economico-financiare i sociale,
de stimulente materiale i morale i prin întrirea responsabilitii. Aceasta implic, din partea
factorilor de decizie, cunoaterea motivaiei care genereaz comportamentul colectivitilor
umane i adoptarea unor msuri pentru corelarea satisfacerii necesitilor i intereselor oamenilor
cu realizarea atribuiilor i sarcinilor ce le revin.
Funcia de evaluare înseamn msurarea gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse,
evideniere abaterilor i adoptarea msurilor necesare pentru înscrierea activitilor în parametrii
prestabilii.
Conducerea economic îndeplinete, deci concomitent mai multe functii. Exercitarea

4
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

fiecreia dintre aceste funcii se sprijin pe exercitarea celorlalte i condiionez, la rîndul su,
exercitarea normal a fiecreia dintre celelalte i a ansamblului acestora (Fig. nr. 1.1). În centrul
sistemului de funcii ale conducerii macroeconomice se afl funcia de previziune, care este în
strîns conexiune cu toate celelalte faze ale ciclului managerial. Aceasta nu înseamn îns c
funcia de previziune le subordoneaz pe celelalte, ci c toate îi creeaz câmp favorabil de
manifestare, i, în acelai timp, se sprijin pe aceasta în realizarea obiectivelor pe care i le
propune. Astfel, nu se poate concepe coordonare, organizare i control fr previziune, dar nici
previziune fr acestea. Organizarea creeaz cadrul necesar pentru desfurarea unei activiti
sistematice de anticipare sau prefigurare a viitorului. Previziunea, la rândul su, permite
perfecionarea continu a cadrului organizatoric în care se desfoar activitile economice.
Coordonarea permite sincronizarea tuturor activitilor pentru realizarea obiectivelor prestabilite
pe calea previziunii, dar, pentru aceasta, activitile respective trebuie s urmeze, la rândul lor,
traiectorii care s corespund scopului urmrit, traiectorii proiectate tot prin intermediul
previziunii. Controlul permite evidenierea abaterilor fa de parametrii prestabilii prin
previziune i adoptarea msurilor corespunztoare, furnizând asfel informaii pentru elaborarea
unor studii previzionale cât mai realiste.

COORDONARE

OBIECTIVE
PREVIZIUNE ORGANIZARE
ECONOMICE
CONTROL

Fig. nr. 1.1.


Reprezentarea interconexiunilor dintre funciile conducerii economice

5
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

2
TIPOLOGIA FORMELOR I INSTRUMENTELOR UTILIZATE
ÎN PREVIZIONAREA ECONOMIC

2.1. CONSIDERAII TEORETICE DESPRE PROGNOZARE. CLASIFICAREA


PROGNOZELOR

Prognozarea presupune anticiparea i evaluarea probabilistic a desfurrii în viitor


a unor fenomene i procese din domeniile economic, tehnico-tiinific, tehnologic, social,
ecologic etc., pornind de la evoluia anterioar a acestora i folosind un ansamblu de
metode i tehnici pentru obinerea unor informaii privind tendinele lor de perspectiv.
Prognozarea este o evaluare determinat în mod tiiific, cu grad ridicat de probabilitate, a
evoluiei posibile, cantitative i calitative, într-un anumit domeniu i pe un interval de timp
bine determinat, numit orizont al prognozei.
Instrumentele previzionale în care se concretizeaz activitatea de prognozare sunt denumite
prognoze.
Prognozele dezvoltrii economico-sociale se clasific dup diverse criterii, dintre care cele
mai cunoscute sunt urmtoarele: specificul fenomenelor investigate sau domeniul prognozat;
sfera de cuprindere; metodele folosite în elaborarea lor i orizontul de timp pentru care se
elaboreaz.
Dup specificul fenomenelor investigate sau dup domeniul prognozat, sunt prognoze
ale dezvoltrii tiinei, prognoze tehnologice, prognoze economice, prognoze sociale i
prognoze ecologice.
Prognozele dezvoltrii tiinei i prognozele tehnologice abordeaz probleme prioritare
ale cercetrii tiiifice, evoluia tehnicilor i tehnologiilor de producie, efectele aplicrii i
generalizrii inveniilor i inovaiilor.
Prognozele economice studiaz dezvoltarea forelor de producie, adâncirea diviziunii
sociale a muncii, apariia unor noi ramuri i subramuri de producie, evoluia resurselor de for
de munc i utilizarea acestora, fenomenele financiare i valutare. Prognozele economice se
elaboreaz pe mai multe niveluri de agregare, i anume: la nivelul economiei naionale, în care
caz latura formal a fenomonelor este oglindit cu ajutorul unor modele macroeconomice; la
nivelul ramurilor economice i unitilor administrativ-teritoriale, când se folosesc modele

6
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

comasate din mai multe sectoare; la nivelul unitilor productive de baz, când procesele
economice suport un grad înalt de dezagregare.
Prognozele sociale studiaz evoluia în perspectiv a consecinelor dezvoltrii economice i
tehnico-tiiifice asupra societii i asupra membrilor si, concomitent cu urmrirea relaiei
inverse — a efectelor dezvoltrii sociale asupra economiei, tiiei i tehnologiei. Aceste
prognoze abordeaz în mod deosebit aspecte din domeniul demografiei, forei de munc,
consumului populaiei, învamântului, culturii, sntii etc.
Prognozele ecologice abordeaz raporturile dintre om, societate i natur, având în vedere
conexiunile i interdependenele dintre aceste trei elemente. Prognozele ecologice reflect
cerinele i cile de urmat în perspectiv pentru meninerea i perfecionarea echilibrului normal
între societate i natur, pentru protejarea mediului ambiant.
Dup sfera de cuprindere deosebim: prognoz macroeconomic, prognoze pe probleme
de sintez, cu caracter complex, prognoze pe ramuri i subramuri economice, prognoze în
profil teritorial sau regional, prognoze pe uniti economico-sociale de baz i prognoze pe
produse i pe grupe de produse. Între aceste categorii de prognoze exist legturi de
condiionare reciproc ce trebuie avute în vedere la elaborarea lor. Procesul de elaborare
urmeaz deci o anumit logic, începând cu elaborarea prognozei macroeconomice pentru c
aceasta furnizeaz orientrile i coordonatele generale în care trebuie concepute i întocmite
celelalte categorii de prognoz.
Prognoza macroeconomic trateaz probleme de ansamblu ale dezvoltrii economico-
sociale. În cadrul su se studiaz evoluia probabil, în mai multe variante, a indicatorilor
principali ai dezvoltrii, referitori la: populaie i structura ocuprii forei de munc; produsul
intern i naional brut i net i utilizarea acestora pentru acumulare i consum; producia
industrial i agricol i structura pe subramuri; eficiena economic; volumul i structura
importurilor i exporturilor; domeniile prioritare ale cercetrii tiinifice i dezvoltrii
tehnologice; veniturile populaiei etc.
Prognozele pe ramuri i subramuri se elaboreaz în numr mai mare sau mai mic, în
funcie de cerine. Practica a evideniat necesitatea ca astfel de prognoze s se elaboreze cel puin
pe urmtoarele grupe de ramuri: resurse de materii prime i energetice; metalurgie i construcii
de maini; exploatarea i prelucrarea lemnului; industria uoar i alimentar; transporturi i
telecomunicaii; industria materialelor de construcii etc.
Prognozele pe probleme complexe de sintez, se elaboreaz pentru probleme prioritare,
care prezint interes pentru toate ramurile i domeniile de activitate, ca de exemplu: dezvoltarea
bazei de materii prime, pregtirea cadrelor, cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic,

7
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

consumul populaiei, protecia mediului înconjurtor etc.


Prognozele teritoriale contureaz variante ale dezvoltrii diferitelor zone, adic abordeaz
probleme ale evoluiei regionale, cum ar fi: dinamica produciei, evoluia populaiei i structura
sa, resursele de for de munc i utilizarea acestora, evoluia resurselor de materii prime
naturale i posibilitile de valorificare etc.
Dup metodele folosite la elaborarea lor sunt: prognoze explorative, prognoze
normative, prognoze raionale sau teoretice, prognoze intuitive sau empirice, prognoze
sintetice i prognoze analitice. Clasificarea dup acest criteriu este precedat de opiunea pentru
un gen sau altul de metode. Acestea se grupeaza astfel:
¾ dup atitudinea fa de viitor, sunt metode explorative i metode normative;
¾ dup modul de cunoatere, sunt metode teoretice sau raionale i metode
empirice sau intuitive;
¾ dup cile de cercetare, deosebim abordarea sintetic i abordarea analitic sau
morfologic.
Prognozele explorative prefigureaz evoluia fenomenelor i proceselor pornind de la
evoluia trecut a acestora, fr a impune nici o restricie asupra valorilor ce urmeaz a fi luate în
viitor. Pentru a elabora prognozele normative, se alege de la început un obiectiv care trebuie
realizat în anul de previziune cum ar fi, de exemplu, produsul intern brut pe total economie sau
pe locuitor, independent de situaia trecut sau prezent, dar ca o soluie a acestei situaii.
Asemenea prognoze se elaboreaz, de obicei, pentru domenii prioritare ale dezvoltrii, în care se
impun ritmuri mai ridicate de cretere.
Prognozele raionale sau teoretice se elaboreaz cu ajutorul unor metode bazate pe
abstractizare i pe sistemul de prelucrare automat a datelor. Pentru elaborarea lor este necesar
o succesiune logic de calcule i estimri ale diferiilor indicatori. Prognozele intuitive folosesc
aprecierile empirice ale specialitilor, refleciunile acestora. Elaborarea lor se bazeaz pe
folosirea cunotinelor teoretice i a experienei practice a specialitilor.
Abordarea sintetic a viitorului are în vedere tratarea global a fenomenelor investigate, în
care prile componente sunt deduse. Fenomenele sunt cercetate sub aspectul caracteristicilor lor
eseniale. Abordarea analitic sau morfologic are în vedere tratarea fenomenului pornind de
la prile sale componente, de la subsisteme, iar întregul este considerat ca o rezultant.
Prognozele analitice surprind, pe lâng aspectele eseniale, i aspectele secundare ale evoluiei.
Fenomenele sunt descompuse în componentele lor de baz, care sunt studiate separat i apoi se
estimeaz evoluia probabil a ansamblului prin combinarea evoluiei componentelor.
Dup orizontul de timp pentru care se elaboreaz deosebim: prognoze pe termen

8
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

scurt, prognoze pe termen mediu, prognoze pe termen lung i prognoze pe termen foarte
lung. De menionat este faptul c nu exist o unanimitate de preri în ceea ce privete lungimea
intervalului de timp pentru care o prognoz poate fi considerat pe termen scurt, mediu, lung sau
foarte lung, deoarece, perioada de timp pentru care se elaboreaz prognozele se situeaz între
anumite limite i depinde de o serie de factori.

2.2 CONSIDERAII PRIVIND PLANIFICAREA I PLANUL ECONOMIC

Planificarea const într-un sistem de activiti îndreptate spre elaborarea planului,


adaptarea acestuia la condiiile noi aprute în economie i urmrirea îndeplinirii sale la
parametrii stabilii.
Deci, în concepia respectiv, a planifica înseamn: a decide, pentru a îndruma activitile
economice într-o anumit direcie, dar i a stabili, într-un document cu caracter imperativ,
obiective cuantificate i termenele la care trebuiau realizate; a preciza sarcinile concrete ce
reveneau diferiilor subieci economici; a stabili msurile necesare pentru îndeplinirea acestora;
a controla modul cum sunt respectate.
În societile moderne, planificarea economic îndeplinete o serie de funcii, dintre care
cele mai semnificative se pot formula astfel:
- informarea agenilor economici autonomi asupra evoluiei probabile a conjuncturii
economice interne i externe;
- precizarea comenzilor de stat i a unor obiective de investiii de importan naional
pentru perioada respectiv;
- evidenierea problemelor majore i a dezechilibrelor care se contureaz în orizontul de
plan;
- fundamentarea strategiei de urmat, pe baza tendinelor observate i a opiunilor exprimate
i adoptate de guverne, inclusiv a msurilor cu rol reglator indirect.
O serie de aspecte specifice prezint planificarea economic în statele din Europa Central
si de Est care au practicat o planificare supracentralizat i care în prezent, parcurg un un proces
de tranziie spre un sistem liberalizat de gestiune. Transformrile politice din aceste ri au
determinat i declanarea unor procese economico-sociale, cu implicaii profunde asupra
conducerii i previzionrii macroeconomice. Dispute teoretice pe tema planificrii
macroeconomice în aceast etap au avut loc în toate arile menionate, inclusiv în ara noastr,
exprimându-se opinii pro i contra. Opiniile care susin necesitatea planificrii economice
precizeaz îns, c trebuie s se in seama de exigenele pe care o economie concurenial le

9
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

pune în acest domeniu, economie care trebuie s asigure condiii pentru manifestarea deplin a
iniiativei agenilor economici autonomi pentru satisfacerea nevoilor sociale i realizarea unei
eficiene maxime posibile în conjunctura respectiv. Tranziia spre o economie liberalizat nu
înseamn renunarea total la planificarea economic. Procesele de conducere centralizat, sub
forma planificrii macroeconomice, trebuie s se împleteasc, în proporii diferite, cu cele de
conducere liberalizat, cu libera iniiativ. Planificarea economic va cpta un caracter
orientativ, indicativ, fa de caracterul imperativ, obligatoriu al planificrii macroeconomice,
practicat pân de curând în ara noastr i în alte ari foste socialiste din Europa.
Instrumentul previzional rezultat în urma activitii de planificare economic este planul
economic. Acesta reprezint un sistem de decizii sau de orientri prin care se stabilesc
niveluri, ritmuri i proporii ale dezvoltrii viitoare, pe baza studierii atente a cerinelor
manifestate pe pia i a resurselor disponibile, astfel încât s se desfsoare o activitate
eficient din punct de vedere economic, tehnic, ecologic i social. În statele cu economie
dezvoltat, planul macroeconomic ofer o viziune sintetic asupra evoluiei proceselor
economice, procese autoreglate prin confruntarea cererii cu oferta. Factorii de decizie pot
interveni cu ajutorul unor pârghii economico-financiare, cu caracter stimulativ sau restrictiv,
pentru a îmbina cât mai raional diversele categorii de interese i pentru a preveni sau elimina
dereglrile din activitatea practic. Prin planificare i planul economic se manifest mecanismul
de reglare cotient a fenomenelor i proceselor economico — sociale ca expresie a activitii de
conducere.
În condiiile tranziiei spre economia de pia, planul economic schieaz strategia
economic i social, respectiv un program adecvat de restructurare i modernizare a economiei,
de mobilizare a mijloacelor economice pentru a asigura un anumit nivel de acumulare i
stabilete, totodat, programul de aciune pentru stat i instituiile sale. În aceast viziune planul
macroeconomic nu mai programeaz ansamblul evoluiei economice i sociale ci un numr redus
de aciuni prioritare pentru care s fie rezolvate sursele de finanare de pus în aplicare.
În general, planul economic prezint o serie de caracteristici i indeplinete o serie de
funcii care, sintetic, pot fi formulate astfel: se prezint ca o lucrare prospectiv, prin care se
afirm un proiect uman colectiv, care trebuie s întruneasc, deci, un anumit consens pe baze
democratice; dimensioneaz trebuinele sociale în corelaie cu resursele ce pot fi antrenate în
condiii de eficien i preconizeaz msuri împotriva riscului; se situeaz întotdeauna întru-un
orizont temporal i într-un cadru spaial determinat; asigur coerena proceselor în devenire,
inînd cont de restriciile impuse de condiiile concrete economico-sociale, naturale i tehnice i
ofer soluii plauzibile atunci când intervin neconcordane între agenii economici; prin metodele

10
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

pe care le folosete, asigur armonizarea sau articularea, pe principii economice, a diverselor


categorii de interese, influenând astfel pozitiv motivaiile i comportamentul oamenilor.

2.4. FIABILITATEA PREVIZIUNILOR ECONOMICE

Previziunile economice au un anumit grad de certitudine determinat de legturile cauzale


numeroase dintre factorii care condiioneaz evoluia fenomenelor i proceselor economico-
sociale. Fenomenele pot evolua în condiii de risc, de certitudine sau de incertitudine. Sigurana
sau gradul de certitudine al previziunilor economice poart numele de fiabilitate. Este posibil ca
în anumite cazuri concluziile studiilor previzionale s fie diferite fa de evoluia realitii
economico-sociale. Asemenea situaii nu trebuie considerate ca o infirmare a necesitii i
calitii previziunilor economice. De aceea, verificarea fiabilitii previziunilor, respectiv
estimarea probabilitii realizrii prevederilor lor, are o importan metodologic deosebit.
Probabilitatea realizrii previziunilor nu este maxim pentru c, aa cum s-a vzut, viitorul este
funcie atât de necesitate, respectiv de relaiile dintre cauze i efecte, cât i de întâmplare, adic
de factori accidentali, întâmpltori.
Gradul de siguran al previziunilor poate fi evaluat cel mai bine dup scurgerea orizontului
de timp când se poate stabili dac prevederile se confirm i în ce msur sau dac se infirm. În
acest scop se calculeaz abaterea absolut sau abaterea relativ a realizrilor sau rezultatelor fa
de prevederi i coeficientul de inegalitate sau coeficientul lui Theil. Notând cu Rt i Pt realizrile
i respectiv prevederile pentru anul de previziune t, abaterea absolut (At) se calculeaz dup
relaia:

At = Rt — Pt (2.1)

iar abaterea relativ (at) dup relaia:

Rt - Pt (2.2)
at = u 100 ;
Pt

i coeficientul de inegalitate, notat cu U se calculeaz astfel:

2
( Pi - Ri )
U= (2.3)
2 2
Pi + Ri

11
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

unde:
Pi — datele de previziune pentru fiecare an al orizontului;
Ri — datele realizate pentru anii respectivi.
Pentru elaborarea unor previziuni cu grad ridicat de probabilitate, respectiv a unor
previziuni fiabile, este necesar ca ipotezele admise s nu conin contradicii, adic, s se in
seama de influena unor factori extraeconomici, de interaciunea factorilor determinani în
domeniul respectiv, s se ia în consideraie situaiile conjuncturale probabile. Factorii principali
care influeneaz fiabilitatea previziunilor sunt urmtorii: orizontul; aria i gradul de agregare;
volumul i calitatea informaiilor disponibile; metodele folosite la elaborarea lor; caracterul
stohastic al elementelor introduse; imperfeciunile sistemului informaional al previzionrii
macroeconomice; elementele subiective luate în calcul; cunoaterea legitilor obiective care
guverneaz evoluia fenomenelor studiate; strategiile adoptate de statele partenere în domenii de
interes comun.

12
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

EVOLUIA CICLIC A ECONOMIILOR NAIONALE


CONTEMPORANE

3.1. FLUCTUAIILE CICLICE I TRENDUL ECONOMIC

Evoluia economiei naionale, reproducia i creterea economic sunt rezultatul


interaciunilor i intercondiionrilor dintre componentele structurale ale economiei în legatur
organic cu mecanismul de funcionare. Dinamica economic este fluctuant i neuniform în
timp i spaiu pentru c factorii creterii economice au o evoluie neliniar, neuniform.
Unele evoluii i modificri ale condiiilor i rezultatelor activitii economice sunt
accidentale, întîmpltoare, în timp ce altele se produc în manier mai regulat, se
încadreaz într-o micare ciclic, respectiv ca succesiune, la anumite intervale de timp, a
unor faze alternative de expansiune i contracie.Pe fondul unei evoluii ciclice, reproductia
i creterea economic pot cunoate i stri sau fenomene de criz. Prin urmare, economiile
naionale contemporane au o evoluie oscilant, cu abateri mai mari sau mai mici fa de
tendina (trendul) general. În literatura de specialitate, aceast dinamic specific este
cunoscut sub denumirea de fluctuaie ciclic, fluctuaia afacerilor sau cicluri ale
afacerilor. Previziunea macroeconomic nu poate face abstracie de acest lucru.
Ciclicitatea este modul specific de evoluie a fenomenelor economice, însuirea lor de a se
manifesta ondulatoriu. Aceasta înseamn c activitatea economic trece obligatoriu prin anumite
faze, cu trasturi distincte, care se schimb aproximativ în aceeai succesiune i se regsesc în
cadrul unor cicluri diferite.
Un ciclu economic sau un ciclu al afacerilor se caracterizeaz prin creterea simultan
a nivelului majoritii activitilor economice, urmat de o scdere a acestor niveluri, dup
care urmeaz faza de expansiune a ciclului urmtor. Prin urmare, ciclurile pot fi definite
ca fluctuaii în jurul unei mrimi, care este o medie a creterii economice într-o perioad.
Pentru msurarea fluctuaiilor ciclice se utilizeaz o serie de indicatori, dintre care mai
semnificativi sunt urmtorii: produsul intern sau naional brut, în preuri curente i constante;
volumul vânzrilor cu amnuntul i cu ridicata; nivelul dobânzilor bancare; indicele volumului
fizic al produciei industriale; nivelul omajului; numrul locurilor de munc în ramurile
neagricole; venitul personal; nivelul preurilor etc. Pentru evidenierea fluctuaiilor ciclice se

13
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

prelucreaz serii cronologice de date referitoare la indicatorii amintii sau la alii derivai din
acetia. Prelucrarea statistic a seriilor respective permite identificarea trendului sau a tendinei
principale (T), a variaiei sezoniere (S) i a variaiei întâmpltoare (Î), pentru evidentierea
componentei ciclice (C), a variaiei totale (Y). Cu ajutorul unor metode statistice adecvate se
calculeaz curba trendului, care reprezint variaia medie a fenomenului analizat i poate fi
considerat ca norm a dezvoltrii economice (Fig. nr. 3.1.).

PIB(PNB)
A
YAth Yt=Curba trendului

YBth
} B

YCth
C
{ YS=curba activitii

Fluctuaia sezonier FSth


fr varianta
sezonier

Fluctuaia ciclic FCIth

Fig. nr. 3.1


Reprezentarea grafic a fluctuaiilor ciclice

3.2. TIPOLOGIA CICLURILOR ECONOMICE

Dup durata lor, ciclurile economice se difereniaz în trei mari tipuri, i anume:
cicluri lungi sau macrocicluri, numite i seculare, cu fluctuaie pe 50-60 de ani; ciclurile
propriu-zise, decenale, majore, cu periodicitate de la 4-5 ani pân la 10-12 ani, caracterizate
prin oscilaii largi în activitatea de afaceri i cicluri scurte sau minore, cu fluctuaii de
intensitate relativ moderat, în care oscilaiile sunt importante dar nu deosebit de severe, cu
periodicitate de la 6 luni la 3-4 ani. Macrociclurile pot s conin, în interiorul lor, mai multe
cicluri majore i minore.
3.2.1 CONSIDERAII PRIVIND CICLURILE ECONOMICE LUNGI
Coninutul ciclurilor lungi sau al macrociclurilor îl constituie ciclicitatea dezvoltrii
calitative a forelor de producie i, în primul rând, a modului tehnic de producie.
Evoluia pe termen lung a vieii economice, a strii i eficienei forelor productive,
demonstreaz c aceasta se desfoar sub forma unor unde lungi cu durata de 50-60 de ani. În
economie domin, în acest interval de timp, un anumit mod tehnic de producie, susinut de un
anumit model de acumulare i reproducie. O perioad de 25-30 de ani, modul tehnic de

14
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

producie funcioneaz corespunztor, îi dezvluie capacitile de progres, are un cadru adecvat
de afirmare. Dup aceasta, intr în conflict cu posibilitile oferite de natur si alte resurse ale
societii pe baza crora a fost edificat, apar semne de epuizare a capacitilor sale de a asigura
cadrul corespunztor pentru afirmarea legii economiei de timp, manifestându-se o tendin
istoric de scdere a eficienei economice, în primul rând a ratei profitului sau beneficiului.
Începe o perioad de tranziie spre un nou mod tehnic de producie, adecvat pentru raporturi
eficiente între om i natur i se pun bazele unui stadiu calitativ nou al ansamblului factorilor de
producie. Este o perioad de 20-30 de ani în care limitele vechiului mod tehnic de producie ies
tot mai pregnant în eviden, paralel cu extinderea în economie a germenilor noului mod tehnic
de producie. În aceast perioad se furesc bazele unui tip nou de acumulare i de reproducie
care pun în cauz pe cel vechi. Corespunztor acestei logici, în evoluia unei economii se disting
dou faze, fiecare cu o durat de 20-30 de ani, i anume: faza ascendent i faza descendent.
Faza ascendent se caracterizeaz prin preponderena anilor de prosperitate economic i ritmuri
relativ ridicate de cretere a produsului naional, investiiilor, produciei industriale, profitului,
inclusiv ridicarea susinut a nivelului de trai. Faza descendent se caracterizeaz prin încetinirea
ritmurilor menionate, prin faptul c anii de depresiune devin mai numeroi i se accentueaz
persistena unor fenomene negative în economie-omaj, inflaie etc.

3.2.2. CICLURILE MAJORE I FAZELE ACESTORA


În general, este admis definiia dup care ciclul economic decenal sau major reprezint
perioada de timp de la începutul unei crize pân la începutul altei crize. În teoria i practica
economic din ara noastr se face distincie între urmtoarele patru faze ale ciclului
afacerilor: prosperitatea, recesiunea, depresiunea i înviorarea. (Fig. nr. 3.2).

Prosperitate Înviorare
PIB
Recesiune
Depresiune

Contracie Expansiune
t

Fig. nr. 3.2.


Fazele ciclului afacerilor

15
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Faza de depresiune înseamn un nivel sczut al produciei, ceea ce conduce la un nivel


sczut al ocuprii forei de munc i, în consecin, al veniturilor. Aceasta antreneaz un nivel
sczut al cererii pentru bunuri de consum, care, în condiiile unei oferte superioare, duce la
scderea preurilor, a profiturilor i, în final, a investiiilor. Producia sczut oblig agenii
economici s-i consume stocurile acumulate în perioada anterioar, s reduc comenzile de
aprovizionare, fapt care conduce la scderea interesului pentru împrumuturi. Rezult un exces de
rezerve bancare i, în consecin, scderea ratei dobânzii. Preferina pentru bani i înclinaia
pentru consum depind de scderea nivelului preurilor i veniturilor. Scade i înclinaia pentru
acumulare, mai ales la cei cu venituri mici. Un nivel sczut al produciei înseamn capaciti de
producie nefolosite i, astfel, efortul de înlocuire a mainilor i echipamentelor se reduce la
minim. Toate acestea determin o atitudine pesimist, de reinere a agenilor economici.
Faza de înviorare este marcat de schimbri favorabile i substaniale ale celor cinci
elemente, care conduc în final la creterea produciei, a ocuprii forei de munc, a veniturilor i,
în consecin, a cererii pentru bunuri de consum. Dac cererea depete oferta cresc preurile. În
situaia în care costul rmâne relativ sczut, la începutul înviorrii crete profitul pe seama
creterii volumului produciei. Pe msur ce sporete inventarul i profitul, sporete cererea
pentru împrumuturi bancare necesare investiiilor, fapt care determin scderea rezervelor
bancare i creterea ratei dobânzii. Prin creterea veniturilor se stimuleaz înclinaia spre consum
i scade preferina pentru lichiditate; de asemenea, scade înclinaia marginal spre consum i
crete înclinaia marginal spre acumulare. Totodat, se diminueaz capacitile de producie
nefolosite i se îmbuntete atitudinea agenilor economici, devenind favorabil aciunii.
Faza de prosperitate se caracterizeaz prin nivelul ridicat al produciei, ocuprii forei de
munc, veniturilor, cererii, preurilor, profiturilor, investiiilor, inventariului, cererii pentru
împrumuturi, precum i prin dinamici ascendente ale costurilor, ratei dobânzii, înlocuirilor; se
remarc, de asemenea, scderea rezervelor bancare i a capacitilor de producie nefolosite i o
atitudine optimist a agenilor economici. Procesul de cretere, relativ ascendent, este însoit de
apariia unor locuri înguste pentru unele produse i resurse, ceea ce antreneaz creterea
preurilor acestora i chiar o cretere general a preurilor. Dac relaia cost-pre evolueaz
normal, atunci profitul total va crete nu numai pe seama creterii volumului produciei, ci i pe
seama creterii profitului pe unitatea de produs — preul unitar crete dar costul rmâne relativ
constant. Profitul crete, de obicei, mai mult proporional decât salariile, ceea ce accentueaz
sporirea acumulrilor i a capacitii de investire. Volumul total al investiiilor din economie este
impulsionat de efectul de multiplicare i accelerare, care activeaz i mai mult factorii de
cretere. Inventarul crete datorit faptului c majoritatea agenilor economici constituie stocuri

16
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

într-o anumit proporie fa de volumul vânzrilor, fa de cifra de afaceri, proporie care
sporete dac se anticipeaz o cretere a preurilor. La începutul fazei de prosperitate, rata
dobânzii este mai mic iar descreterea rezervelor bancare are drept efect creterea ratei
dobânzii. Perioada de vârf a prosperitii se caracterizeaz prin cel mai înalt nivel al principalilor
indicatori (producie, ocuparea forei de munc, venituri, cerere, preuri, profituri, investiii,
stocuri, cerere pentru împrumut comercial, înlocuirea echipamentelor) i printr-o atitudine
optimist a agenilor economici. Diminuându-se preferina pentru lichiditate crete cererea de
bunuri i scade presiunea inflaionist în economie.
Recesiunea apare ca o consecin a modificrii aciunii factorilor externi i a relaiilor
dintre factorii interni într-o msur care contribuie la declinul economiei. Cererea crete tot mai
mult, înclinaia spre consum scade pe msura creterii venitului, preul se stabilizeaz în timp ce
costul continu s creasc, determinând scderea profitului i a investiiilor. Agenii economici
îi reduc inventarul stocat i, în consecin, i comenzile ctre producie. Reducerea inventarului
conduce la scderea produciei, iar aceasta la scderea ocuprii forei de munc i a venitului.
Procesul de scdere se amplific prin relaiile dintre cerere, preuri, costuri, profituri i investiii.
Dac scade consumul, profitul i investiiile, firmele reduc efortul de înlocuire a capitalului fix,
apar capaciti de producie nefolosite, scade cererea de bunuri de folosin îndelungat. Oferta
depete cererea, crete înclinaia spre lichiditate i consum i scade înclinaia spre acumulare i
investiii. Se resimte efectul cumulativ al scderii produciei, ocuprii forei de munc i
profitului, cererii i preurilor; aceasta se concretizeaz în reducerea investiiilor, care este
însoit de tendina de reducere spre zero a acceleratorului.

17
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

SISTEMUL INFORMAIONAL AL ACTIVITII DE


PREVIZIONARE

4.1. SISTEMUL INDICATORILOR UTILIZAI ÎN ACTIVITATEA DE


PREVIZIONARE
Indicatorii reprezint expresii numerice absolute sau relative prin care se cuantific
obiectivele activitii economico-sociale în fiecare perioad, se stabilesc mijloacele de înfptuire
a acestora i se asigur controlul asupra utilizrii eficiente a resurselor. Indicatorii folosii în
previzionarea fenomenelor i proceselor economico-sociale se clasific dup diverse criterii,
dup cum urmeaz:
a) Dup rolul pe care îl îndeplinesc în activitatea previzional, sunt: indicatori de plan
i de prognoz, indicatori de calcul sau de fundamentare i indicatori de urmrire statistic
i de control. Indicatorii de plan pot avea caracter orientativ, indicativ, de recomandare sau
caracter obligatoriu. Indicatorii de calcul sau de fundamentare servesc la dimensionarea
indicatorilor de plan i de prognoz si, de regul, nu sunt cuprini în aceste instrumente
previzionale. Acest rol poate fi îndeplinit i de unii indicatori de plan i de prognoz. Indicatorii
de urmrire statistic i de control servesc la verificarea modului de înfptuire a obiectivelor
i recomandrilor planurilor, programelor i prognozelor;
b) Dup procesele sau laturile reproduciei pe care le reflect. sunt: indicatori ai
resurselor primare ale dezvoltrii economico-sociale, indicatori ai produciei, indicatori ai
repartiiei, indicatori ai schimbului sau circulaiei, indicatori ai cererii finale sau ai
consumului final i indicatori ai rezultatelor finale ale reproduciei;
c) Dup unitatea de msur în care se exprim, sunt: indicatori în expresie natural
sau natural-convenional, indicatori în expresie valoric sau bneasc i indicatori ai
forei de munc.
d) Dup natura sau coninutul obiectivelor pe care le exprim, sunt: indicatori
cantitativi i indicatori calitativi. Indicatorii calitativi caracterizeaz volumul activitilor i
rezultatelor acestora, volumul resurselor disponibile sau utilizate, creterea capacitilor de
producie iar indicatorii calitativi reflect calitatea activitilor economico-sociale,
caracteristicile structurale ale economiei; aspectele de eficien economic..
Cei mai importani indicatori care caracterizeaz activitatea de previzionare sunt
indicatorii fluctuaiilor ciclice. Analiza fluctuaiilor ciclice ale economiilor naionale prezint un

18
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

interes deosebit pentru previzionarea economico-social. În acest scop, se folosesc o serie de


indicatori pentru a msura oscilaiile ciclice, pentru a evidenia i prognoza mutaiile eseniale
din economie i, în final, pentru a fundamenta strategiile de atenuare a variaiilor mari i de
integrare a acestora în programele de dezvoltare. Aceti indicatori sunt structurai în trei grupe, i
anume: indicatori reprezentativi, indicatori compui i indicatori generali ai afacerilor.
Indicatorii reprezentativi reflect dinamica unor faze particulare ale activitii
economice, dar pornind de la corelaiile care exist între fluctuaiile dintr-un sector i economia
naional în ansamblul su, se apreciaz c acetia caracterizeaz indirect starea economiei
naionale. Din aceast grup fac parte: nivelul produciei de fier i oel, care poate caracteriza pe
termen scurt tendinele ce se manifest în economia naional; volumul transporturilor pe cile
ferate; plile bancare sau creditele bancare, care sunt în corelaie cu nivelul activitilor
economice; producia de energie electric etc. Indicatorii compui caracterizeaz mai multe
faze ale activitii economice i cuprind: numrul de angajai din fabrici, calculat pe baza unui
eantion de uniti care cuprind 50 % din personalul ocupat; indicele preurilor pentru fora de
munc i modificrile în numrul de ore lucrate sptmânal; indicele produciei industriale,
calculat pe baza unui eantion de firme care acoper 25% din personalul angajat în industria
prelucrtoare i minerit; produsul naional brut în preuri constante (comparabile).
Indicatorii generali ai afacerilor reflect dinamica afacerilor i schimbrile ciclice ale
acestora. Este vorba de indicele volumului afacerilor i de indicatorii statistici pentru schimbrile
ciclice ale acestora. Indicele volumului afacerilor reflect dinamica combinat a 10 serii
individuale i anume: producia de lingouri de oel, producia de lingouri de zinc, volumul
construciilor noi, consumul de bumbac, producia de iei, producia de energie electric,
ocuparea forei de munc în activitile neagricole, volumul transporturilor, debitele bancare,
volumul vânzrilor prin magazine.
În grupa indicatorilor statistici pentru schimbrile ciclice ale afacerilor se cuprind 26 de
indicatori, fiecare reflectând un aspect diferit al activitii economice, împrii în trei pri i
anume: indicatori de avertizare, indicatori de coinciden i indicatori de întârziere.
Categoria indicatorilor de avertizare cuprinde 12 indicatori care semnaleaz
momentele ce preced modificrile eseniale ale fluctuaiilor ciclice în special punctele extreme
ale fazelor de prosperitate i depresiune. Aceti indicatori sunt: numrul mediu de ore lucrate
sptmânal, noi înregistrri ale cazurilor de omaj, formarea net de întreprinderi noi, comenzi
de bunuri de consum de folosin îndelungat, contracte i comenzi pentru fabrici i
echipamente, construcii de cldiri i locuine, schimbri ale inventarului, preurile materialelor
industriale, preurile stocrii, profiturile, raportul dintre pre i costul muncii i schimbrile în

19
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

datoria consumatorului.
Categoria indicatorilor de coinciden cuprinde un numr de 8 indicatori, care îi
modific semnificativ sensul micrii, mai ales în punctul maxim, al prosperitii i în punctul
minim al depresiunii. Aceti sunt: ocuparea forei de munc în sectoarele neagricole, rata
omajului, produsul naional brut în preuri curente, produsul naional brut în preuri
constante, nivelul produselor industriale, veniturile personale, vânzrile prin comer a
produselor manufacturate, vânzrile prin comerul cu amânuntul. Trebuie precizat c în unele
statistici se folosete produsul naional exprimat numai în preuri curente sau constante i se
renun la vânzrile cu amnuntul, care au o dinamic asemntoare cu vânzarea prin comer a
produselor manufacturate. Categoria indicatorilor de întârziere este format din 6 indicatori la
care punctul de schimbare se înregistreaz dup momentul de maxim sau de minim al fluctuaiei.
Acetia sunt: rata omajului pe termen lung, investiiile în fabrici i echipamente, inventarul de
afaceri al fabricilor i comerului, costul unitar al forei de munc, împrumuturi industriale i
comerciale, rata dobânzii i împrumuturile bancare pentru afaceri. Ca indicatori de întârziere se
mai folosesc uneori modificarea productivitii neagricole i pierderile din afaceri.

4.2. SISTEMUL CONTURILOR NAIONALE


4.2.1. STRUCTURA SISTEMULUI CONTURILOR NAIONALE
Sistemul conturilor sau contabilitii naionale (SCN) este un sistem de eviden i
analiz macroeconomic utilizat în statistica rilor cu economie de pia, în statisticile
O.N.U. i ale altor organisme internaionale. Apariia sa a fost impus de necesitatea asigurrii
unor informaii pentru efectuarea unor calcule i analize macroeconomice, devenind
instrumentul principal de eviden i analiz macroeconomic folosit în statistica mondial.
Primul sistem al contabilitii naionale a fost elaborat de prof. Richard Stone în Anglia, în anul
1938. Acesta a stat la baza elaborrii conturilor naionale ale O.N.U. în anul 1952. Ca urmare a
preocuprilor pentru redarea cât mai corect a imaginii de ansamblu a activitii economico-
financiare au aprut diferite variante practice de aplicare interes deosebit prezentând sistemul
Cambridge care descrie relaiile ce se stabilesc între principalele sisteme omogene ale
economiei i între acestea i restul lumii i sistemul Leontief, care descrie structura intern a
sistemului productiv. Sistemul Leontief caut s evidenieze structura productiv a economiei
naionale, spre deosebire de sistemul Cambridge care scoate în relief relaiile dintre sectoare,
artând doar aspectele principale ale activitii economice.
SCN este format dint-un numr de tabele în care se evideniaz producia, repartiia,
consumul i acumularea de bunuri, pe categorii de ageni economici i pe ansamblu. Circuitul

20
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

economic anual este reprezentat ca un ansamblu de operaii economice sau fluxuri. Fiecare
operaie economic evideniaz un transfer de mijloace bneti între unitile productoare i
consumatori. În ansamblul su, SCN este prezentat în patru conturi naionale: Producie,
Consum, Acumulare, Restul lumii (relaii cu strintatea). Potrivit principiului dublei
înregistrri, fiecare operaiune este înscris în debitul i creditul unui cont. Conturile
macroeconomice sunt rezultatul unor multiple agregri i sintetizri ale informaiilor cuprinse în
conturile agenilor economici, sectoarelor economice i ramurilor de activitate.
a) Contul “Producie” evideniaz producia de bunuri, pe de o parte, pe ansamblu i pe
productori, iar pe de alt parte, pe genuri de activiti (ramuri). Se iau în consideraie patru
categorii de productori: unitile productoare de mrfuri, productorii de servicii
guvernamentale, productorii de servicii casnice i instituiile cu caracter nelucrativ care
presteaz servicii populaiei. Fiecare operaiune este înscris în debitul i creditul contului. De
exemplu, contul “Producie” înregistreaz în credit valoarea vânzrilor de mrfuri i exportul,
iar în debit venitul brut (valoarea adugat) i importul. Mrimea venitului brut i a importului
trebuie s fie egal deci cu valoarea vânzrilor i a exporturilor; aceasta arat c valoarea
adugat este egal cu suma vânzrilor de bunuri de consum i de investiii corectat cu soldul
relaiilor import-export. Contul “Producie” este separat în dou grupe de subconturi i anume:
subconturile de mrfuri, în care se evideniaz bunurile materiale i nemateriale cu caracter de
marf, cu specificarea valorii mrfurilor desfcute pe categorii de consumatori (uniti
productive, populaie, formarea brut a capitalului, export) i subconturile de activiti în care se
evideniaz ramurile productoare de bunuri pe sectoare;
b) Contul “Consum” se separ tot pe dou grupe de subconturi: subconturile de cheltuieli
în care se evideniaz categoriile de cheltuieli (pentru cumprturi de mrfuri, pentru servicii
guvernamentale, pentru obiective ale unor organizaii particulare etc.) i sectoarele care le fac
(gospodriile populaiei, instituiile guvernamentale etc.) i subconturile de venituri, în care se
evideniaz categoriile de venituri în sectoarele care le-au realizat, adic veniturile brute sau
valoarea adugat a diferitelor sectoare pe elemente care le determin mrimea;
c) Contul “Acumulare” evideniaz tranzaciile sectoarelor instituionale cu capital sau
fonduri fixe; este vorba pe de o parte de finanarea investiiilor brute i a cheltuielilor pentru
variaia stocurilor efectuate de diferite sectoare, iar pe de alt parte, de capitalul financiar folosit
pentru achiziii de pmânt i fonduri nemateriale, de transferurile i de consumul de capital fix;
d) Contul “Restul lumii” evideniaz tranzaciile curente legate de importurile i
exporturile de bunuri, precum i transferurile curente i tranzaciile de capital cu strintatea.

21
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

În cadrul SCN, se întocmesc scheme sau tabele care reflect diverse fluxuri, structuri i
relaii, între care se distinge Tabloul Economic de Ansamblu , Tabelul sau Tabloul Operaiunilor
Financiare i Tabelul Intrri-ieiri (input–output) sau Balana Legturilor dintre Ramuri ( vezi
anexa).

4.2.2. CONINUTUL I CALCULUL PRINCIPALILOR INDICATORI


SINTETICI AI SISTEMULUI CONTURILOR NAIONALE

În SCN se calculeaz cinci indicatori sintetici principali, i anume: produsul global brut,
produsul intern brut, produsul intern net, produsul naional brut i produsul naional net; alturi
de acetia se mai calculeaz venitul naional, venitul naional disponibil i venitul naional
disponibil pe locuitor.
Produsul global brut reprezint valoarea bunurilor produse i consumate în societate
într-o perioad de timp determinat, de regul un an. Se utilizeaz trei moduri de calcul a
acestuia i anume:
a) ca sum a valorii produciilor globale brute de bunuri în toate sectoarele naionale,
adic atât a celor care se realizeaz pe pia ca mrfuri cât i a celor care nu au caracter de marf:
la instituiile financiare, producia brut include comisioanele încasate de acestea pentru
serviciile prestate i diferena dintre dobânzile i dividendele încasate i pltite; la societile de
asigurare include remuneraia necesar pentru producerea unui serviciu i nu totalul primelor de
asigurare încasate. La instituiile publice i private fr scop lucrativ, producia brut include
costul de producie sau consumul intermediar de bunuri i remuneraiile pltite salariailor,
consumul de capital fix i impozitele indirecte pltite. Bunurile i serviciile produse pentru pia
se evalueaz la preuri încasate, iar serviciile produse de unitile bugetare se evalueaz la
nivelul costurilor;
b) ca sum a intrrilor intermediare i a intrrilor primare. Intrrile intermediare
reprezint valoarea bunurilor folosite pentru consum intermediar. În ramurile produciei
materiale, consumul intermediar include consumul de materii prime i materiale, combustibili,
energie i ap cumprate, cheltuielile de cercetare i proiectare a produselor, analize, încercri
probe, publicitate, comisioanele pltite organizaiilor de comer exterior, plile pentru serviciile
de transport i telecomunicaii, gospodrie comunal i locativ, financiar-bancare, cheltuieli
cu protecia muncii, deplasri ale personalului în interes de serviciu etc.; nu se includ în
consumul intermediar cheltuielile în care satisfac consumul lucrtorilor dar nu sunt legate direct
de producie-achiziiile de utilaje, de natura capitalului fix, cheltuielile cu reparaiile
construciilor i bunurilor pentru prelungirea duratei de funcionare sau sporirea capacitii de

22
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

producie etc. La instituiile financiare, consumul intermediar cuprinde chiria, cheltuielile


generale de administraie, costul micilor reparaii i cheltuielile de întreinere a localurilor; la fel
i la societile de asigurare. La instituiile publice i private fr scop lucrativ, consumul
intermediar prezint costurile de producie aferente bunurilor i serviciilor consumate. Intrrile
primare sunt consumate din consumul de capital fix, respectiv amortizarea acestuia,
remuneraiile lucrtorilor, impozitele indirecte diminuate cu subveniile, excedentul de
exploatare; toate acestea reprezint forme ale valorii adugate;
c) ca sum a valorii consumului final i a valorii consumului intermediar. Consumul
final sau cheltuielile finale arat destinaia final a bunurilor produse în economie, respectiv
consumul final public i privat, formarea brut de capital adic investiiile brute în capital fix i
variaia stocurilor, i exportul corectat cu importul.
Produsul intern brut reprezint valoarea bunurilor produse în societate în timp de un
an i ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic. Acestea se determin pe ramuri ale
economiei naionale i se însumeaz la nivelul acesteia. În principiu, la nivel de economie
naional, produsul intern brut este egal cu diferena dintre produsul global brut i consumul
intermediar; la nivel de ramur se face diferena între producia globala brut a acesteia i
consumul intermediar aferent. Potrivit metodei veniturilor, care este cea mai rspândit,
produsul intern brut se calculeaz ca sum a costurilor care alctuiesc valoarea adugat în
toate instituiile productoare din ar, i anume: impozitele indirecte nete adic impozitele
indirecte pltite minus subveniile încasate, consumul capital fix sau amortizarea, retribuiile
salariailor i excedentele de exploatare. Impozitele indirecte sunt sumele de bani pe care
unitile le pltesc statului sau unor organisme internaionale i pe care le includ în costurile de
producie(impozite asupra produciei, vânzrii, achiziionrii sau utilizrii de bunuri i de taxele
vamale de import). Subveniile se acord de ctre stat întreprinderilor publice i private pentru
acoperirea parial a costurilor acestora. Consumul de capital fix exprim valoarea bunurilor cu
caracter de echipamente consumate pentru producie în timp de un an, ca urmare a uzurii fizice
normale. Excedentul de exploatare este diferena dintre produsul sau producia brut, pe de o
parte, i consumul intermediar, impozitele indirecte nete, consumul de capital fix i remuneraiile
salariailor, pe de alt parte; în principiu, este vorba de profit.
Potrivit metodei cheltuielilor sau utilizrii finale, produsul intern brut se calculeaz
prin însumarea destinaiilor finale ale produciei i anume consumul final public
(guvernamental), consumul final al gospodriilor populaiei (menajelor), consumul final al
instituiilor private fr scop lucrativ, formarea brut de capital fix, variaia stocurilor i
exportul net.

23
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Pentru determinarea consumului final public, din valoarea produciei brute a


administraiilor publice prestatoare de servicii se scade valoarea vânzrilor ctre teri i formarea
brut a capitalului pentru uz propriu. Consumul final al gospodriilor populaiei cuprinde
consumul de bunuri i servicii procurate de acestea pe piaa intern, plus achiziiile directe
efectuate de rezideni în strintate, din care se scad achiziiile directe de bunuri i servicii
efectuate de nerezideni pe piaa intern. Instituiile private fr scop lucrativ care presteaz
servicii ctre populaie (asociaii, sindicate, coli, spitale, fundaii, cluburi) nu urmresc
realizarea de profit pe urma activitii desfurate. Formarea brut de capital cuprinde: achiziiile
nete ale productorilor de bunuri materiale i reproductibile cu o durat de serviciu de cel puin
un an. Formarea brut de capital cuprinde i creterea stocurilor de materii prime i materiale
achiziionate de productori pentru consumul intermediar, producia în curs de fabricaie,
produsele finite destinate vânzrii.
Produsul intern net se determin ca diferen între produsul intern brut sau valoarea
adugata brut i consumul de capital fix, respectiv amortizarea; aceasta echivaleaz cu
valoarea echivalat net. Elementele sale componente dup metoda venitului pentru calculul
produsului intern brut, sunt: impozitele indirecte nete, retribuiile salariailor, taxele vamale i
excedentul de exploatare. Dup metoda cheltuielilor finale de calcul a produsului intern brut,
elementele componente ale produsului intern net, sunt: consumul final public i privat, formarea
net de capital i exporturile nete.
Produsele naionale - brut i net - au la baz conceptul de naional. Este vorba de faptul
c exist ageni economici rezideni care îi desfoar activitatea în strintate, unde obin
venituri i fac cheltuieli, i ageni economici nerezideni care îi desfoar activitatea pe
teritoriul naional, unde obin venituri i efectueaz cheltuieli.
În SCN se calculeaz venitul disponibil i produsul disponibil. Venitul disponibil se determin
astfel: ca sum a cheltuielilor naionale cu soldul balanei de plti externe; ca sum a consumului
final privat, consumului final public, formrii brute de capital i soldului balanei de pli
externe. Acest indicator arat în ce msur veniturile agenilor economici naionali acoper
cheltuielile acestora sau dac pentru aceasta este nevoie s se apeleze la resursele externe (când
balana de pli externe este deficitar), ori dac resursele interne depesc nevoile naionale i o
parte din acestea poate fi pus la dispoziia altor ri (când balana de pli externe este
excedentar). Venitului disponibil îi corespunde produsul disponibil, care este format din bunuri
i servicii cu structur determinat. Produsul disponibil este egal cu produsul intern brut plus
importul minus exportul.

24
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

METODE I TEHNICI DE ELABORARE A


PREVIZIUNILOR

5.1. CLASIFICAREA METODELOR I TEHNICILOR PREVIZIONALE

Metoda previzional este un mod de cercetare i cunoatere a realitii pentru a anticipa o


aciune viitoare pe baza unor criterii de raionalitate, de optim i reprezint o component a
procesului de cunoatere, artând calea (cile) de urmat, ca rod al transformrii enunului teoretic
privind dinamica economic în modaliti i procedee practice asupra felului cum trebuie
procedat.
Ansamblul metodelor folosite în domeniul previziunii, integrate într-o concepie
general unitar, constituie metodologia previzional. Ea apeleaz la o serie de tehnici
cantitative de analiz i decizie, printre care relaii de definiie i relaii econometrice, funcii,
relaii de echilibru i de trend, coeficieni de elasticitate, tehnici de ajustare .a. Ele exprim
legturile sau interdependenele dintre dou sau mai multe variabile reprezentând fenomene sau
procese economice ori elemente ale acestora.
Pentru ca rezultatele lucrrilor de previziune s satisfac în cel mai înalt grad exigenele
societii, este necesar ca- s se întemeieze pe respectarea câtorva cerine principale i anume:
- cunoaterea temeinic a realitii este o prim i fundamental cerin de care depinde în
mod hotrâtor realismul i calitatea previziunii;
- folosirea unei game largi de metode de previziune datorit multitudinii i complexitii
problemelor care trebuie abordate;
- necesitatea folosirii pe scar tot mai larg a metodelor economico-matematice moderne, care
dau posibilitatea rezolvrii mai corecte i mai rapide a unor probleme, cu ajutorul calculatoarelor
electronice;
- corelarea activitii previzionale cu principiile conducerii tiinifice a economiei, cu
managementul modern.
inând seama de practica planificrii i prognozrii economico-sociale, metodele
previzionale folosite se pot grupa dup diverse criterii:
a) Din punct de vedere al rolului lor în fundamentarea planului sau prognozei, acestea
se împart în:

25
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

- metode fundamentale, care orienteaz modul de abordare i interpretare a problemelor i


fenomenelor studiate, întreaga concepie previzional i care au o sfer de aplicare i în alte
domenii;
- metode de previziune pe elemente, care constau în determinarea unor componente ale
previziunii, adic de cuantificare a unor valori, cantiti sau alte dimensiuni referitoare la viitor, pe
baza relaiilor cauzale dintre factori sau procese (extrapolarea, interpolarea, normarea .a.);
- metode structurale, de stabilire în perspectiv a unor sisteme de variabile între care se
afl multiple raporturi de interdependen (metoda aproximaiilor succesive, metoda arborelui de
pertinen, metoda scenariilor, metoda modelrii economico-matematice);
- metode intuitive, bazate pe formularea de ipoteze prin valorificarea creativitii individuale
sau de grup a unor experi;
- metoda de echilibrare, servind la armonizarea necesitilor cu resursele de mijloace
materiale, financiare, valutare i de for de munc, precum i la structurarea lor optim (în
aceast categorie intr diferitele categorii de balane previzionale).
b) Din punct de vedere al atitudinii factorului de decizie fa de obiectul previziunii, se
disting:
- metode explorative, cu ajutorul crora viitorul este conceput în funcie de tendine, pe
baza datelor privind situaia din trecut i prezent;
- metode normative, care presupun luarea în considerare a unor elemente cu caracter
deziderabil (opional), introduse în mod deliberat de ctre organele de decizie, pornindu-se de la
necesitatea atingerii anumitor niveluri la orizontul previziunii.

5.2. METODE FUNDAMENTALE DE PREVIZIUNE

În categoria metodelor fundamentale se includ: metoda analizei i sintezei i metoda


interpretrii sistematice.
A.Metoda analizei i sintezei
Analiza i sinteza presupun, prin urmare, o succesiune de operaii i anume: observarea
fenomenelor i proceselor, cu ajutorul informaiilor pertinente; descompunerea lor în elemente
constitutive i studierea acestora; stabilirea cauzelor care determin micarea interioar i forma
de manifestare a proceselor analizate; structurarea factorilor cauzali i descompunerea celor de
baz în factori derivai; stabilirea relaiilor dintre factori, precum i dintre acetia i fenomenul
studiat; cuantificarea influenei diverilor factori; elaborarea sintezei, în funcie de influenele
factorilor.

26
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Analiza const în descompunerea fenomenului sau procesului respectiv în elementele sale


constitutive, în scopul studierii aprofundate a acestora. O atenie deosebit se acord relevrii
relaiilor cauzale i tendinelor ce se manifest, ptrunzându-se în esena mecanismului de
producere i desfurare a fenomenului sau procesului cercetat. Devine astfel posibil
cunoaterea cauzelor primare, nu numai a celor imediate sau adiacente ci i a celor cu aciune
mai îndeprtat.
O caracteristic esenial a analizei fenomenelor economico-sociale, îndeosebi la nivel
macro, o constituie folosirea pe scar larg a abstractizrii tiinifice, cu ajutorul calculelor i
modelelor economico-matematice. Acestea îmbrieaz o sfer tot mai larg a organismului
economic-social, pe msura perfecionrii analizei cantitative.
Sinteza const în recompunerea întregului din elementele analizate, obinându-se expresii
cantitative agregate i generalizarea aspectelor particulare ale realitii, în urma procesului de
cunoatere de la simplu la complex. Fr analiz nu poate exista deci sinteza. Sintezele
economico-sociale sunt instrumente indispensabile ale managementului i previziunilor
macroeconomice, constituind premisa necesar a exprimrii opiunilor i adaptrii deciziilor de
importan naional.
B. Metoda interpretrii sistematice
În cadrul analizei (interpretrii) sistemice, activitatea previzional presupune în esen
urmtoarele: stabilirea obiectivelor; proiectarea indicilor de performan pentru starea dorit pe
traiectoria dintre perioada de baz i orizontul previziunii; stabilirea algoritmilor de determinare
a variantelor convenabile; introducerea în sistem a variabilelor de intrare i a parametrilor de
decizie, precum i obinerea variabilelor de ieire, cu luarea în considerare a fluxurilor
intermediare; optimizarea funcionrii sistemului (a variantelor formulate).
Pentru rezolvarea problemelor care fac obiectul previziunilor macroeconomice este foarte
important s se cunoasc i s se ia în considerare particularitile de baz ale sistemului
macroeconomic, i anume:
- este un sistem complex, ceea ce necesit atât folosirea de subsisteme, cât i a unui sistem
global, integrator;
- are un caracter dinamic, în continu evoluie i transformare, impunându-se reformularea
obiectivelor i adaptarea corespunztoare a strategiei în conformitate cu noile condiii i restricii
funcionale;
- este un sistem cibernetic, adic funcioneaz pe principiul conexiunii feed-back, care
implic prezena unui mecanism de reglare i a conexiunii în avans (feed-before), care permite
anticiparea unor situaii noi;

27
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

- are un caracter deschis, fiind conexat cu alte economii naionale i cu mediul natural;
- conine mai multe tipuri de fluxuri interconectate, adic fluxuri de mijloace materiale i
bneti, fluxuri umane, fluxuri de parametrii de comand, ca i fluxuri de informaii conexe
(privind funcionarea subsistemelor proprii i realizarea legturilor cu alte sisteme).

5.3. METODE DE PREVIZIUNE PE ELEMENTE

5.3.1. METODA EXTRAPOLRII

Extrapolarea const, în esen, în prelungirea în viitor a evoluiei constatate în trecut.


Cu alte cuvinte, viitorului i se atribuie logica i structura dezvoltrii din trecut, pornindu-se de la
premisa c în evoluia fenomenului sau procesului analizat nu vor avea loc transformri
eseniale, care s modifice substanial aceast evoluie.
În funcie de modul de separare a liniei de evoluie dintre diferitele influene, exist
extrapolarea mecanic care se bazeaz numai pe tendina principal i extrapolarea euristic care
pornete de la analiza perioadei precedente, introducându-se anumite corecturi în linia evoluiei
sau în legtura dintre variabile, în funcie de modificarea previzibil a derulrii fenomenului sau
în funcie de opiuni ale factorilor de decizie.
În raport de datele disponibile i de specificul problemei analizate se utilizeaz diferite
procedee de extrapolare i anume extrapolarea analitic, extrapolarea fenomenologic,
extrapolarea prin curb înfurtoare.
Extrapolarea analitic pornete de la ipoteza unei evoluii ai crei parametrii se determin
astfel încât s se obin cele mai mici erori de estimare. Ea se poate aplica unor serii cronologice
sau unei funcii de corelaie.
a) Extrapolarea analitic cu ajutorul seriilor cronologice presupune determinarea
trendului unei variabile dup ce variaia sezonier a fost eliminat (printr-o metod oarecare) sau
dac nu este afectat de variaia sezonier.
Extrapolarea de acest gen se poate realiza, în problemele simple, cu ajutorul sporului mediu
(absolut), cu alte cuvinte a raiei medii, sau cu ajutorul ritmului mediu anual.
- Extrapolarea cu ajutorul sporului mediu (absolut) anual, adic a raiei medii calculat
cu ajutorul seriei dinamice statistice. În cazul extrapolrii mecanice, se determin mai întâi
sporurile cu baza în lan (pentru fenomenele care au tendina de evoluie sub forma unei
progresii aritmetice) i apoi se stabilete sporul mediu. Pentru extrapolare se folosete relaia:

y t = y 0 + nt u 'y (5.1)

unde:

28
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

yt = reprezint variabila extrapolat pentru orizontul „t” al previziunii;


y0 = valoarea variabilei în anul de baz;
nt = numrul de ani de dup cel de baz pân la orizontul t al previziunii;
'y — sporul mediu anual.

În cazul unei extrapolri euristice se modific parametrul 'y , devenind 'y *, cu ajutorul
produsului dintre sporul mediu i coeficientul k, ce poate fi mai mare sau mai mic decât l, dup
cum estimeaz specialitii c se va modifica tendina evoluiei. Dac k<1 se reduce sporul mediu
calculat pe baza datelor din perioada expirat, iar dac k>l acest spor se amplific. Deci se aplic
relaia:

yt = y0 + n t 'y k = y0 + nt 'y * (5.2.)

- Extrapolarea cu ajutorul ritmului mediu anual, presupune mai întâi, determinarea


indicilor de evoluie cu baza în lan i calcularea indicelui mediu al evoluiei (pentru fenomenele
care au tendina de a evolua sub forma unei progresii geometrice). Pentru extrapolarea mecanic
se folosete relaia:

yt y 0( 1 r r )t (5.3.)

unde:

r = reprezint ritmul mediu anual al sporului, sub form de indice;


t = numrul de ani de dup cel de baz, pân la orizontul previziunii (ceilali termeni au
aceeai semnificaie ca mai sus).
În cazul unei extrapolri euristice se poate utiliza coeficientul „k”, adic:

yt y 0( 1 r )t k (5.4)

În cazul problemelor mai complexe se procedeaz la alegerea tipului de funcie (dreapt,


parabol etc.) care s ajusteze cel mai bine datele seriei.
b) Extrapolarea analitic cu ajutorul funciei de corelaie const în proiectarea variabilei
dependente „Y” în corelaie cu evoluia variabilei independente „x”:

Y= f (x) (5.5)

Este obligatoriu îns ca între cele dou variabile s existe relaii cauzale, iar coeficientul de
corelaie dintre ele s fie cât mai mare i abaterea medie ptratic s fie cât mai mic. Aceste
cerine trebuie urmrite când se alege forma funciei (sau se alege acea funcie care satisface cel
mai complet aceste exigene).

29
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Extrapolarea de acest tip pleac de la ipoteza c oricare din valorile reale ale seriei dinamice
se obin prin suprapunerea urmtoarelor elemente: o variaie stabil de lung durat, numit
tendin, care d sensul general al evoluiei; variaii periodice în jurul acestei tendine; variaii
întâmpltoare (aleatoare).
În acest caz, relaia de mai sus devine:

Y = f(x) + u, (5.6)

unde:
u — variabila aleatoare (perturbatoare).
O importan crescând au cptat funciile ce exprim corelaii multiple, în care variabila
dependent (Y) este exprimat în funcie de mai multe variabile independente (xi):
n
Y = a0 + ¦ ai u xi (5.7)
i 1

Succesiunea calculelor pentru realizarea unei extrapolri analitice bazate pe funcii de


corelaie este urmtoarea:
- stabilirea mrimilor (variabilelor) de previziune pentru care se analizeaz corelaia, cu
condiia ca între ele s existe o dependen real. În caz c se folosete o corelaie multipl se va
urmri ca între variabilele independente s nu existe o influen reciproc (s nu fie
autocorelate);
- alegerea perioadei statistice pentru care irurile de date disponibile sunt concludente;
- reprezentarea grafic a irurilor de date statistice, obinându-se în acest fel o prim
indicaie asupra formei funciei ce poate fi utilizat;
- verificarea ipotezei cu privire la forma funciei;
- determinarea parametrilor funciei, de regul, prin metoda celor mai mici ptrate;
- calculul estimatorilor statistici, pentru a stabili intensitatea legturii;
- determinarea prin extrapolare a mrimii variabilei dependente pentru anul de prognoz sau
de plan/program;
- analiza critic a rezultatelor obinute, care se compar cu cele dobândite prin alte metode.
Extrapolarea fenomenologic const în analiza caracteristicilor globale ale fenomenului,
pe baza interpretrii logice a experienei practice de durat. Se pot desprinde astfel anumite
"legi" de variaie a fenomenului urmrit, în condiiile date. Metoda se bazeaz pe reprezentarea
grafic, evideniindu-se vizual tendinele de evoluie. Curba rezultat poart numele de curba
"norului de puncte", i caracterizeaz dinamica fenomenului, pe baza cruia se configureaz
tendina dominant. Se pot anticipa astfel, ipoteze ale evoluiei viitoare cu ajutorul valorilor
medii care trec prin mijlocul norului de puncte.

30
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Rezultanta poate fi o dreapt exprimat ca o funcie liniar simpl (Xt = a + by), iar pentru
evoluii mai complexe curbele pot fi descrise de funcii exponeniale, logaritmice, logistice etc.
Prelungirea dincolo de perioada statistic a parametrilor variabilelor pentru orizontul de
previziune are o valoare relativ, deoarece nu poate cuantifica intensitatea corelaiei dintre
variabile. De aceea, aceast metod ofer numai o prim imagine de ansamblu, care trebuie
ulterior precizat i eventual corectat, prin alte metode.

xt xt xt xt xt
u u u
u u u u u u
u u u u xt
u u u u u u u
u u u
u u u
u u u u

t t t

Fig. nr. 5.1.


Variante ale norului de puncte

Extrapolarea prin curbe înfurtoare descrie dinamica rezultantei unor procese


complexe, formate din mai multe elemente care intervin succesiv în evoluia de ansamblu a
procesului. Cu alte cuvinte, ea const în ajustarea (înfurarea ) unei serii de curbe secveniale.

Xt Înfurtoarea

I II III IV

t
Perioada Perioada
trecut viitoare

Fig. nr. 5.2.


Curba înfurtoare

Cu ajutorul acestei metode se pot proiecta, de exemplu, performanele ce se impun unei noi
generaii de echipamente tehnice astfel încât ele s fie superioare generaiilor precedente (viteza
sau capacitatea de memorare a calculatoarelor electronice, randamentul noilor generaii de
oelrii bazate pe turnarea continu etc.).

31
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

5.3.2. METODA INTERPOLRII

Metoda interpolrii const în stabilirea mrimilor intermediare între dou variabile date,
i anume între nivelul anului de baz i cel prevzut pentru anul final al perioadei de prognoz
sau de plan.
Interpolarea se poate realiza folosind dou procedee:
- interpolarea cu ajutorul raiei medii anuale stabilit în funcie de cele dou mrimi
cunoscute (X0 i XT) i de numrul de ani dintre ele:

R ( Xt X 0 )/ T (5.8)

XT X 0( R xT ) (5.9)

unde:
R = raia medie anual;

XT = nivelul variabilei exogene pentru anul final T;


X0 = nivelul variabilei din anul de baz;
T = numrul de ani dintre anul de baz i anul final;
Xt = nivelul variabilei rezultative, interpolate, pentru un an oarecare t, situat între anul de
baz i cel final;
t = numrul de ani dintre anul de baz i anul „t"

- interpolarea cu ajutorul ritmurilor medii, stabilindu-se ritmul mediu anual dintre anul
de baz i cel final al previziunii i aplicându-l din aproape în aproape la valorile absolute
intermediare. Se folosesc relaiile:

r = n X T - 1 = ea - 1 (cu logaritmi naturali) (5.10)


X0

de unde:
1
a = u ( ln X T - ln X 0 )
n
i:

r = n X T - 1 = 10b -1 (cu logaritmi zecimali)


X0

1
b= ( log X T - log X 0 )
n
de unde:

XT X 0 1r n
(5.11)

32
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

unde:

r = ritmul mediu anual al sporului;


XT = nivelul anului final;
X0 = nivelul anului de baz;
n = numrul de ani dintre „0“ i „t“;
„t“ = un an oarecare dintre „0“ i „T“.

5.4. METODE STRUCTURALE DE PREVIZIUNE

A. Metoda aproximaiilor succesive const în determinarea din aproape în aproape a


valorilor necunoscute, pornindu-se de la valori stabilite într-o prim aproximaie i corectându-se
apoi treptat aceste valori pân când se ajunge la soluia considerat optim. Ea este apreciat
astfel atunci când variabilele obinute i introduse în sistemul de ecuaii asigur verificarea
acestor ecuaii sau relev abateri neglijabile.
Metoda se întemeiaz deci pe continua ameliorare a primei soluii, în cadrul unui dialog
permanent între agenii economici implicai în elaborarea i realizarea previziunii. Acest dialog
constituie un element pozitiv remarcabil al metodei, contribuind la corelarea cât mai bun a
diferitelor categorii de interese. Cu timpul îns, prin caracterul tot mai complex al previziunilor
i prin necesitatea elaborrii mai multor variante ale acestora, a crescut continuu numrul
variabilelor i volumul calculelor. În aceste condiii a sporit riscul ptrunderii unor incoerene,
fiind tot mai greu de corelat ipotezele formulate pe diferitele trepte ale conducerii. Modificarea
unei variabile (a unui parametru), la un moment dat, poate antrena importante reacii în lan, ca i
riscul ca unele implicaii s nu fie operate în toate componentele previziunii.
B. Metoda arborelui de posibiliti-const în realizarea unei reele de elemente care
condiioneaz evoluia unui proces sau domeniu de activitate, pornind de la un obiectiv
prestabilit. Metoda ordoneaz aceste elemente în mod arborescent, având urmtoarea structur:
obiectivul principal urmrit (0), cile de urmat (Ci) i mijloacele ce trebuie folosite (Mj). Pentru
problemele mai complexe, fiecare dintre aceste componente se subdivide pe diferite trepte de
ramificaii (grade de subordonare).
Tuturor subdiviziunilor care deriv din obiectivul principal li se acord coeficieni de
importan, stabilii ca parametrii de comand, pe baza analizei critice a evoluiei precedente i
prin comparaii internaionale. În final se calculeaz notele de pertinen, reprezentând ponderea cu
care contribuie diversele mijloace la realizarea scopului urmrit.

33
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

C. Metoda scenariilor const în conceperea unor stri i evoluii viitoare prin reprezentarea
succesiunii probabile a unor evenimente i structuri dinamice, avansând treptat din prezent spre
viitor. Pe parcursul lucrrilor sunt separate punctele critice nodale din care se desfac mai multe
alternative. Construirea acestor secvene logice de evenimente în devenire, cu alternativele
posibile, are totodat menirea s releve resorturile cauzale care pot declana evoluiile
prevzute.
Scenariul caut s ofere soluii la dou categorii de probleme:
- care sunt cile care conduc la o anumit situaie;
- cum poate fi înlesnit, prevenit sau deviat o anumit tendin de evoluie.
Folosirea metodei scenariilor în previzionarea proceselor economico-sociale presupune deci
influena notabil a factorului de decizie, bineîneles în limitele posibilului i ale exigenelor
eficienei.
Metoda se bazeaz, pe de o parte, pe analize cantitative preliminare i pe folosire sistemelor
moderne de prelucrare a informaiilor, dar accentul principal este pus pe realizarea de analize
calitative, pe interpretri logice. Astfel de scenarii au fost întocmite în legtur cu fenomenele
demografice, cu evoluia resurselor naturale i alimentare, ca i cele privind evoluia balanei
energetice, a resurselor de ap potabil, efectele polurii etc.
D: Metoda comparaiilor internaionale ca metod de previziune const în alegerea unui
fenomen sau proces, care a avut loc în trecut într-o alt ar i a crui evoluie anterioar se
consider a fi probabil în viitor în ara care face obiectul previziunii i în studierea prognozelor,
programelor i planurilor elaborate în alte ri, în domenii ce intereseaz propria evoluie i
descifrarea tendinei cu gradul cel mai ridicat de probabilitate pentru ara care face obiectul
previziunii.

5.5. METODA MODELRII ECONOMICO-MATEMATICE

Modelarea este un proces de cunoatere nemijlocit a realitii, cu ajutorul unor


reprezentri denumite modele. Ca instrument al modelrii, modelul este folosit în cadrul a
numeroase discipline, atât teoretice cât i practice, oferind o imagine intuitiv i totui riguroas
a realitii, permiând descoperirea unor legturi i legiti care ar fi greu de determinat prin alte
modaliti. Deci, în general, modelul este o reprezentare izomorf a realitii obiective i
constituie o descriere simplificat, riguroas i fundamentat în sensul structurrii logice a
sistemului pe care îl reprezint, care faciliteaz descoperirea unor legturi i legiti foarte greu
de gsit pe late ci.

34
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

5.5.1. MODELE PREVIZIONALE BAZATE PE FUNCII DE PRODUCIE

Funciile de producie sunt expresii matematice care descriu legturile cantitative dintre
principalii indicatori economici ce caracterizeaz volumul activitilor verigilor organizatorice
ale economiei naionale în ansamblul su (produs global brut, produs intern brut sau net, valoare
adugat brut sau net, venitul naional, venit naional disponibil pe total sau pe locuitor,
produsul sau producia global a ramurilor sau sectoarelor instituionale) i principalii factori de
producie, respectiv capitalul fix sau capitalul total (fix i circulant), fora de munc din
activitatea productiv, progresul tehnico-tiinific, resursele de materii prime i materiale. Aceste
modele economico-matematice pot fi utilizate la nivel macroeconomic, pe ansamblul economiei
sau pe ramuri ori sectoare instituionale ale acesteia, dar i la nivelul unor mari uniti economie,
precum i la nivelul întreprinderilor i al seciilor de producie.
Funciile de producie sunt folosite cu rezultate bune în activitatea previzional, pentru
modelarea creterii economice, pentru aproximarea creterii eficienei economice, dar i pentru
estimarea produciei unei ramuri, subramuri, întreprinderi. Pot fi folosite de asemenea i pentru
estimarea contribuiei progresului tehnic la creterea economic i pentru cuantificarea factorilor
extensivi i intensivi ai creterii. Rolul funciilor de producie în activitatea previzional se poate
extinde îns i la soluionarea unor probleme cum ar fi, de exemplu, determinarea unor indicatori
ai eficienei economice a folosirii factorilor de producie sau de dimensionare a necesarului de
factori de producie.
Sunt cunoscute un numr mare de tipuri de funcii de producie, cea mai des utilizat fiind
funcia Cobb-Douglas, a crei form general este:

Y t = A u F t u Lt u e
D E J
(5.12)

unde:
Y = produsul muncii în anul „t”;
F = fondurile fixe productive (media) în anul „t”;
L = fora de munc (media anual în anul „t”);
D i E=elasticitile factorilor de producie;
J = rata progresului tehnic;
A = coeficientul de proporionalitate;
e = baza logaritmilor naturali.

Prin logaritmare se obine:

ln Y t = ln A + D u ln Ft + E u ln Lt + J t (5.13)

35
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Dac se noteaz ry, rf, rl ritmurile medii de cretere ale produsului muncii, fondurilor fixe i
forei de munc în intervalul dintre un an de baz (anul 0) i un an „t”, nivelul indicatorilor în
anul „t” este dat de expresiile:

Yt =Y0 (1 + ry ) ; Ft = F0 (1 r j ) ; Lt = L0 (1 + rl )
t t t
(5.14)

Fcând substituirile, relaia de mai sus devine:

Y0 (1 + ry ) = A u[ F o u (1 + r f ) ] D u [ Lo u (1 + rl ) ] E u eJ t
t t t
(5.15)

Cum în anul de baz avem:


Y0 = A u F0D u LE0 (5.16)
prin împrirea ultimelor dou relaii se obine:
Dt
(1 + ry ) = (1 + r f ) u (1 + rl )Et u eJ t (5.17)
t

care evideniaz legtura dintre ritmul de cretere a produciei i ritmurilor factorilor.


Determinarea coeficienilor (parametrilor), A, „a”, „b”, „g” se poate face pentru o perioad
trecut, folosind metoda celor mai mici ptrate. Coeficienii „a” i „b” reprezint elasticitatea
factorilor i arat care este creterea procentual a produsului muncii, dac fiecare factor crete
cu 1% în ipoteza c ceilali factori se menin la un nivel constant:

D = ( wY/wF):(Y/F)= (dY/Y):(dF/F) (5.18)

wY Y dY dL
E =( ): ( ) = ( ):( ) (5.19)
wL L Y L

Semnificaia economic a funciilor de producie este îns mai profund, deoarece ele
exprim i legtura dintre productivitatea muncii (W) i înzestrarea cu fonduri fixe a persoanelor
ocupate (g), precum i cu eficiena folosirii fondurilor fixe (e). Dac folosim forma funciei de
producie Cobb-Douglas fr factorul progres tehnic, rezult:
Y F ( AF D u L E ) (5.20)
W= = A u F D u L E -1 = u = gue
L L F

Dac D+E =1, atunci:

Y A u F D u L1-D F
W= = = A u ( )= A u g (5.21)
L L L

În acest caz, coeficientul „D” reprezint elasticitatea creterii procentuale a productivitii


muncii dac gradul de înzestrare crete cu 1%.
O alt semnificaie economic a funciei de producie este dat de posibilitatea de a se
analiza substituia dintre factori, pornind de la constatarea c produsul muncii (Y) poate fi
obinut prin mai multe combinaii între volumul de fonduri fixe productive i cantitatea de for
de munc. Aceste combinaii sunt evideniate de izocuant, curba de egal producie.

36
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

De aici se deduce c economisirea forei de munc implic un volum mai mare de fonduri
fixe, ceea ce ridic problema analizei i stabilirii unei corelaii juste între cei doi factori. De
asemenea, rezult posibilitatea determinrii coeficientului de substituie a factorilor (s):
wY
wL = A u E u F u L = E u F = E u g
D E -1
(5.22)
wY A u D u F D -1 u L E D L D
wF

F
F1

F2
F3 Y=constant

L1 L2 L3

Fig. nr. 5.3.


Curba funciei de producie

În modelele de prognoz i de plan, funciile de producie pot fi utilizate pentru: stabilirea


produsului muncii ce se poate obine la finele perioadei de plan sau de prognoz, corespunztor
creterii volumului i eficienei factorilor de producie; determinarea ritmului de cretere a
factorilor, necesar pentru obinerea produsului muncii prognozat sau planificat; realizarea unei
combinri optime a fondurilor.
Folosirea modelelor previzionale bazate pe funciile de producie ofer posibiliti de
analiz complex a utilizrii factorilor, cu deosebire a progresului tehnic, care este în msur s
poteneze pe ceilali doi factori principali de cretere.
În acelai timp, calculul funciilor de producie pentru o perioad trecut poate pune în
eviden caracteristicile dezvoltrii economice relevate de urmtoarele situaii:
— mrimea sumei elasticitilor factorilor: dac a+b>1 creterea produsului muncii este
superioar creterii factorilor, ceea ce arat un randament crescând al acestora; evident a+b<1
arat o descretere a randamentelor factorilor;
— raportul coeficienilor de elasticitate „a” i „b”: dac b/a > 1 dezvoltarea economic se
bazeaz pe folosirea unei tehnici necesitând un volum mare de for de munc; dac b/a < 1
dezvoltarea se bazeaz pe o tehnic utilizând un volum mare de fonduri fixe.

37
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

5.5.2. MODELE PREVIZIONALE DE SIMULARE

Simularea este unul dintre cele mai performante mijloace de analiz, folosit pentru
proiectarea sistemelor complexe, pentru planificarea i controlul acestora. Ea se definete ca
fiind procesul de proiectare i realizare ale unui model, ale unui experiment în scopul înelegerii
comportamentului sistemului i al evalurii unui numr mare de strategii posibile pentru
funcionarea acestuia. Evoluia sistemelor informatice, reducerea costurilor computerelor i
mrirea puterii procesoarelor au determinat un mediu favorabil dezvoltrii simulrii, astfel c
implementarea programelor de simulare nu se mai rezum doar la simularea unui sistem sau a
unui produs înainte de a fi fabricat sau construit ci extinde extrem de mult avantajele modelrii,
astfel c un model de simulare a procesului nu conine doar activitile în derulare, ci este mult
mai flexibil i mai adaptabil la necesitile utilizatorului, putând preciza alocarea i consumul de
resurse, controlul produciei i randamentul mecanismelor de transfer.
Modelarea bazat pe simulare const în construirea de structuri matematice care
reprezint prin analogie caracteristicile eseniale ale fenomenului sau procesului investigat,
înlesnind testarea unui numr infinit de variante prin modificarea unor parametrii de decizie
(opionali) pân când se obine soluia cea mai plauzibil i mai convenabil.
Modelul previzional de simulare se bazeaz pe valorificarea unor variabile de intrare
(exogene) i pe proiectarea unor parametrii opionali, în diferite variante, precum i a unor
factori aleatori (pentru lucrrile previzionale în condiii de risc i incertitudine), iar din
combinarea lor rezult o serie de ecuaii în lan, din care se obin variabile de ieire (rezultative,
endogene), ce devin elemente de calcul ale unor noi condiii.
Pe msur ce se mrete numrul variabilelor de intrare iniiale i al parametrilor opionali
se realizeaz modele de simulare tot mai cuprinztoare.
Este recomandabil ca unele variabile iniiale i parametrii opionali s se anticipeze cu
ajutorul altor metode, inclusiv modele de optimizare, ceea ce consolideaz de la început
plauzabilitatea sistemului simulat.
Dup cum se poate observa, metoda cuprinde faza modelrii i faza simulrii.
Experimentele care se realizeaz pe aceast baz sunt strâns legate de tipul de simulare adoptat.
Cele mai importante sunt simularea Monte Carlo i simularea de tip „joc".
Simularea Monte Carlo este o modelare prin experimentarea tiinific a proceselor
deterministe sau stochastice, fundamentat pe principiul generrii unor variabile aleatoare (sau a
unor procese stochastice) legate funcional de sistemul real, prin caracteristici specifice
(momente, densitate de repartiie sau funcii de repartiie), obiectivul fiind obinerea de

38
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

informaii privind comportarea sistemului real prin prelucrarea experimentelor simulate cu


aceste variabile.
Variabilele aleatoare generate, pentru a fi pertinente, trebuie s fie estimate cu o abatere cât
mai mic în probabilitate în raport cu cele reale. Calitatea simulrii prin metoda Monte Carlo
apare ca rezultat al unui compromis între eficiena i calitatea reprezentrii realizate prin
înlocuirea valorilor variabilei reale cu selecii statistice artificiale generate în cursul simulrii.
Simularea de tip „joc" const în experimentarea pe model, prin acordarea unor valori
arbitrare variabilelor de intrare, urmrindu-se efectul asupra variabilelor de stare i de ieire, ca
i asupra funciei sau funciilor obiectiv. Variabilele de intrare pot fi deterministe sau
stochastice. Cele deterministe sunt preluate de calculator de pe un mediu exterior (benzi
magnetice, perforate etc.) sau determinate pe baza unui algoritm impus de subiect, iar cele
stochastice sunt generate cu calculatorul prin procedee adecvate.
Dependena între variabilele de intrare i cele de stare sau ieire este determinat de
structura logic a modelului i simularea pe calculator necesit transcrierea în form algoritmic
a modelului de simulare, ilustrat printr-o schem logic (flow-chart), prin care se precizeaz
dependenele, condiionrile logice i operaiile aritmetice necesare.
Analiza soluiilor modelului de simulare este etapa final care const în prelucrarea datelor
simulate, calcularea statisticilor pentru validarea rezultatelor prin teste de semnificaie adecvate,
alegerea celei mai eficiente soluii în raport cu criteriul (criteriile) de performan.

5.6. METODE INTUITIVE

Principalele metode intuitive colective folosite în domeniul previziunii sunt metoda


discuiilor în grup i metoda anchetelor iterative.
A. Metoda discuiilor în grup, cunoscut iniial sub numele de Brainstorming, semnific
obinerea unor soluii de perspectiv prin „asaltul ideilor”, prin stimularea gândirii i creaiei
colective. Referindu-se la probleme cu caracter nestereotip, pentru care nu exist algoritmi sau
reguli standardizate, soluia preconizat reprezint de fapt o creaie sau inovaie intelectual,
purtând numele de strategie euristic. Practic, aceast metod const în organizarea unor
reuniuni de experi, din domenii diferite, dar care sunt solicitai s lucreze pentru acelai
obiectiv. Soluia adoptat este deci rodul unei munci colective, prin colaborarea
multidisciplinar.
Activitatea este organizat pe grupe de lucru, sub conducerea unui preedinte, care prezint
problema i organizeaz dezbaterile. Dezbaterile se organizeaz dup anumite reguli i în mai
multe runde: iniial, se prezint problema i cadrul organizatoric, eventual completându-se

39
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

colectivul la sugestia participanilor; apoi se formuleaz idei în jurul problemei pus în discuie;
urmeaz, în continuare, una sau mai multe edine, în vederea obinerii de asociaii sau
combinaii de idei; în final are loc evaluarea critic a ideilor emise, dup care se precizeaz
soluia problemei.
Metoda prezint desigur avantajul c stimuleaz fundamentarea tiinific a deciziilor
previzionale, prin afluena ideilor i dezbaterea colectiv a acestora. Dar ea are o serie de limite:
oricât de libere ar fi discuiile, exist totui pericolul inhibrii unor participani de ctre indivizii
cu o personalitate puternic sau dominatoare, împiedicând afirmarea deplin a opiniilor celorlali
membrii; favorizeaz lansarea unor idei superficiale, nefondate; nu ofer garania c ideile emise
acoper în întregime necesitile rezolvrii optime a problemei.
B. Metoda anchetelor iterative (Delphi) se bazeaz pe consultarea în mai multe runde a
unui grup de experi i folosirea sistematic a opiniilor acestora. Spre deosebire de metoda
anterioar, ea se bazeaz pe principiul izolrii experilor, în vederea eliminrii riscului de
influenare reciproc i a obinerii unor rspunsuri obiective. În consecin, ei nu cunosc
componena colectivului.
Valorificarea rezultatelor acestei metode const în aprecierea cantitativ i calitativ a
evoluiilor pe care le-au suferit rspunsurile dup fiecare rund, ajungându-se în final la un
model care s sintetizeze rezultatele chestionrii. În ultima analiz, rspunsul considerat
pertinent este o expresie agregat a opiniilor individuale a experilor.
Metoda anchetelor iterative poate fi utilizat îndeosebi pentru:
- anticiparea unor evenimente tiinifice sau tehnice, solicitându-se s se estimeze când se
va produce un eveniment ateptat, în care scop experii trebuie s opteze pentru un anumit an sau
interval de ani; uneori se cere s se estimeze numrul de ani necesar pentru rezolvarea
problemei;
- anul când poate deveni operaional o soluie tehnologic cunoscut dar deocamdat
inoperant, datorit costurilor înc prea ridicate sau unor efecte secundare nocive;
- estimarea în perspectiv a soluiei optime din mai multe soluii posibile;
- alegerea mijlocului cel mai adecvat din mai multe mijloace disponibile pentru înlturarea
unor perspective nefavorabile.
Pentru creterea performanelor metodei, sunt necesare: ameliorarea modului de selecionare a
experilor, încât în colectivul organizat s fie antrenai cei mai competeni specialiti;
perfecionarea mecanismului de retroreacie, pe parcursul rundelor de chestionare, printr-o
informare calitativ superioar, bazat pe computerizare; îmbuntirea substanial a

40
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

tehnicilor i mijloacelor de prelucrare i sintetizare a rspunsurilor, realizându-se astfel o


conexare cu tehnici explorative sau normative.

5.7. METODE DE ECHILIBRARE (BALANE PREVIZIONALE)

Echilibrul economiei naionale este reprezentat printr-o serie de corelaii i raporturi


cantitative între factorii economici, tehnici i sociali, care condiioneaz dezvoltarea economic,
i îndeosebi între cererea i oferta de mrfuri i servicii, între fondurile alocate creterii
economice i cele destinate consumului populaiei, între necesitile i resursele de mijloace
materiale, între venituri i cheltuieli, între circulaia mrfurilor i circulaia banilor, între locurile
de munc disponibile i resursele de for de munc etc.
În vederea realizrii unor echilibre cât mai convenabile se folosete metoda balanelor
previzionale, care au ca obiect proiectarea unor corelaii eficiente. Prin caracterul lor complex,
balanele previzionale valorific i sintetizeaz calculele realizate cu ajutorul altor metode
previzionale.
Corespunztor categoriilor de proporii ce caracterizeaz dezvoltarea economico-social, în
activitatea previzional se folosesc: balane materiale; balane valorice i balane ale forei de
munc. Ele formeaz sistemul balanelor previzionale.
Balana material reprezint un sistem de indicatori prin care se cuantific concordana
dintre necesitile i resursele materiale ale economiei naionale, într-o anumit perioad, în
condiiile valorificrii raionale a potenialului economic. Balanele materiale reflect corelaiile
cantitative dintre producia i consumul anumitor categorii de produse, dintre import i export,
dintre cantitile destinate consumului curent i cele destinate completrii sau formrii rezervelor
i stocurilor.
Schema general a unei balane materiale este cea din tab. nr. 5.1.
Balanele materiale se întocmesc pe perioade diferite, în funcie de durata previziunilor pe
care le fundamenteaz, de regul cu defalcarea pe ani i uneori pe uniti de timp mai scurte.
Pentru produsele agricole vegetale, balanele materiale se elaboreaz pe an recolt.
SCHEMA BALANEI MATERIALE
Tabelul nr. 5.1
NECESAR pentru: RESURSE
1.Producie 1.Stoc la începutul
2.Investiii perioadei
3.Consumul populaiei 2.Producia
4.Export 3.Resurse recuperabile i
5.Rezerve refolosibile
6.Stoc la sfâritul perioadei 4.Import

41
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

5.Consum din rezerve


TOTAL NECESAR TOTAL RESURSE

Necesarul pentru producie se calculeaz dup formula:

Qij = P j u C ij (5.23)

unde:
Qij = necesarul din materialul „i” pentru producia „j”;
Pj = producia în uniti fizice pentru produsul „j”;
Cij = consumul specific al materialului „i” pentru produsul „j”.

Necesarul pentru investiii se estimeaz pe baza consumului specific de materiale de


construcii i utilaje destinate viitoarelor lucrri de investiii.
Necesarul pentru consumul populaiei se calculeaz în esen pe baza proiectrii numrului
populaiei i a consumurilor medii pe locuitor, inându-se seama totodat de dinamica volumului
i structurii veniturilor i cheltuielilor populaiei i de ali factori ce influeneaz cererea acesteia.
Se ia în considerare, de asemenea, dinamica stocurilor de mrfuri din reeaua comercial.
Cantitile destinate exportului se calculeaz în funcie de posibilitile de desfacere pe piaa
extern, observate ca proces tendenial.
Necesarul de rezerve se proiecteaz pentru anumite mijloace materiale de importan
strategic, fiind constituite i utilizate de ctre stat în vederea acoperirii unor necesiti
importante imprevizibile. În balan se înscriu numai cantitile noi, cu care se sporesc rezervele
existente.
Stocul necesar la sfâritul perioadei de previziune se stabilete pe baza normelor de stocuri
fiind folosit în cursul perioadei urmtoare pentru asigurarea desfurrii normale a procesului de
producie. Volumul se calculeaz îns la nivelul necesar pentru sfâritul perioadei, spre a se
asigura continuitatea produciei la începutul perioadei urmtoare, pân la viitorul ciclu de
aprovizionare.
Resursele sunt formate din stocul existent la începutul perioadei, producia prevzut,
resursele recuperabile i refolosibile, importul i consumul din rezerve.
Dup elaborarea balanelor materiale în forma iniial urmeaz, de regul, operaia de
echilibrare. În faza iniial, o balan material poate fi deficitar (când necesarul depete
resursele) sau excedentar (când resursele sunt mai mari decât necesitile). Indiferent de
situaie, operaia de echilibrare presupune reanalizarea i revizuirea diverselor categorii de
necesiti i de resurse în corelaie cu alte balane i potrivit cerinelor de eficien.
Balanele valorice reflect în expresie bneasc proporii de sintez din economia naional
privind formarea, distribuirea i redistribuirea produciei sociale, prin intermediul diferitelor

42
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

fonduri bneti. Balanele valorice cuprind sfera relaiilor privind echilibrul financiar, monetar i
valutar. Principalele balane valorice sunt: balana economiei naionale (tabelul conturilor
naionale, care reflect mrimi agregate cum sunt: produsul naional, consumul final pe
destinaii, comerul exterior etc.), bugetul statului (care prevede veniturile i cheltuielile
statului), balana comercial (care reflect volumul operaiilor de comer exterior), balana de
pli externe (cuprinzând încasrile i plile generate de operaiuni economice i
extraeconomice în strintate).
Balanele forei de munc reflect raporturile ce se creeaz pe piaa forei de munc i în
procesul de folosire a acesteia pe ramuri i domenii de activitate, pe mediul urban i cel rural, pe
sexe, în profil teritorial. Ele se întocmesc atât ca balane totalizatoare (pe întreaga ar) cât i ca
balane cu caracter parial (pe judee) sau alte uniti teritoriale.

BALANA PREVIZIONAL A FOREI DE MUNC


Tabelul nr. 5.2.
Total, din care:
Indicatori
Feminin Masculi
n
I. Resurse de munc poteniale (1 + 2 — 3)
1. Populaia în vârst de munc
2. Populaia în afara vârstei de munc dar care lucreaz
3. Populaia în vârst de munc dar cu incapacitate de munc
II. Resurse de munc (pop. ocupat) total, din care pe ramuri:
Ramura 1 — total
din care:
— salariai
— alte categorii
Ramura n
III. Resurse de munc — total (1 + 2 + 3 + 4)
1. Populaia colar în vârst de munc, apt, cuprins în
învmântul de zi
2. Populaia casnic în vârst de munc apt de lucru
3. Militari în termen
4. omeri
Relaia de echilibru: I = II + III
Cunoscându-se necesarul suplimentar de for de munc, se determin, în continuare,
sursele de acoperire a acestuia, i anume:
- prin absorbia disponibilului existent în economie în rândul omerilor;
- prin absolvirea de coli i faculti;
- prin reveniri din armat a militarilor în termen;

43
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

- prin migrri previzibile (între ramuri, între zone i între categorii socio — profesionale).

6
PREVIZIONAREA DEMOGRAFIC, A FOREI DE MUNC I
A PRODUCTIVITII MUNCII

6.1. ELABORAREA PROGNOZEI DEMOGRAFICE

Prognoza demografic se construiete, de regul, în trei modaliti:


- prin estimarea populaiei totale pe ar, operând ca variabile agregate;
- prin proiectarea populaiei totale i pe structuri (pe vârste i sexe) pentru fiecare jude i
apoi, prin însumare, la nivelul rii;
- prin estimarea populaiei totale pe mediile urban i rural, pe structurile de vrste i sexe,
precum i prin însumarea acestora la nivelul rii.
În strâns legtur cu aceste trei modaliti de lucru se afl metodele aplicate, i anume
metoda global i metoda analitic.
Metoda global const în proiectarea evoluiei populaiei prin extrapolarea direct a
numrului total al locuitorilor rii, pe baza tendinei de durat observat statistic i eventual,
luând în considerare schimbrile previzibile ce vor avea loc în comportamentul demografic. Ea
poate fi realizat folosind diferite tehnici previzionale:
- cu ajutorul ratei medii (în cazul unei evoluii în progresie aritmetic):
P t = P0 + n u' p u k (6.1)

unde:
Pt = numrul populaiei la orizontul prognozei;
P0 = numrul populaiei în anul de baz;
'p = raia medie anual a evoluiei populaiei;
n = numrul de ani de dup anul de baz;
k = coeficientul unitar sau subunitar de corectare a tendinei principale.

- cu ajutorul ritmului mediu anual (în cazul unei evoluii în progresie geometric):

P t = P0 u ( 1 + r ) u k
n
(6.2)

unde:
r = ritmul mediu anual.

- cu ajutorul unei funcii polinomiale:

44
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Pt = a + bt + c t
2
(6.3)

unde:

a, b, c = coeficieni de corecie;
t = variabila timp.

Metoda analitic (a componentelor) const în proiectarea i corelarea componentelor care


condiioneaz dinamica populaiei (în ansamblu sau pe sexe, uniti teritorial-administrative
etc.).
Aceast metod presupune urmtoarea succesiune de calcule:
- preliminarea numrului populaiei în anul de baz (P0);
- proiectarea numrului nscuilor vii (N), între anul de baz i anul de previziune ( 0 o t ;
t = 1, n ), înmulindu-se numrul populaiei feminine fertile, adic cea cuprins între 15 i 49 de

ani (Pi) cu rata de fertilitate specific fiecrei vârste (fi):

0 o t u f , 0 o t;
49

N 0 o t = ¦ Pi , i
(6.4)
i=15

- determinarea numrului deceselor (D), care reduc în fiecare an populaia din anul de baz,
obinându-se astfel numrul supravieuitorilor între anul de baz i anul de previziune.
În acest scop se folosesc tabele de mortalitate, care relev probabilitile de deces,
difereniate pe vârste i pe sexe i apoi în total. Se distinge, astfel, mortalitatea infantil (adic
pân la împlinirea vârstei de 1 an) care este sensibil mai ridicat decât la vârstele imediat
urmtoare, dup care se calculeaz mortalitatea specific pe fiecare vârst i sex i în final
mortalitatea general. Este de reinut, de asemenea, c mortalitatea este mai ridicat la populaia
masculin, ceea ce face ca, dei se nasc,de regul, mai muli biei, numrul populaiei feminine
s depeasc uor pe cel al populaiei masculine (la fel i durata medie de via).
- estimarea numrului emigranilor (E) i imigranilor (I) prin observaii statistice;
- calcularea numrului populaiei pentru orizontul previziunii (Pt) pe baza relaiei:

P t = P o + N o o t - D o o t - E o ot + I o ot (6.5)

Diferena dintre natalitate (numrul nscuilor vii) i mortalitate (numrul deceselor)


reprezint sporul natural (numrul absolut).
Dac sporul natural este influenat i de soldul migrator rezult dinamica populaiei totale a
rii, atât ca mrime absolut cât i relativ (în promile).
Un rol important îl ocup i proiectarea numrului de gospodrii (de menaje), precum i a
numrului de familii, folosindu-se relaiile:

45
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

C
c=
P

N = Puc (6.6)

P
p=
C

unde:
c = rata medie a capilor de gospodrie (de familie);
C = numrul capilor de gospodrie (de familie);
N = numrul de gospodrii (familii);
p = numrul mediu de persoane pe o gospodrie (pe o familie).

Realizarea acestor calcule pentru anul de previziune se bazeaz pe analiza tendinelor


abordate în perioada trecut, folosindu-se serii de date statistice. Proiectându-se astfel elementele
de calcul, se aplic apoi relaiile matematice menionate.
Previzionarea numrului de gospodrii (sau de familii) prezint importan având în vedere
rolul acestora în cunoaterea necesarului de bunuri de folosin îndelungat — locuine, garnituri
de mobil, aparate electrocasnice, automobile, aparate telefonice etc. care se calculeaz pe o
gospodrie/ familie medie.
Practic, în marea majoritate a cazurilor, gospodria are aceeai semnificaie cu familia.
Exist îns i deosebiri, care — prin analize mai rafinate — pot fi surprinse, proiectându-se
separat variabilele caracteristice fiecreia dintre aceste nuclee sociale de baz.
Astfel, în timp ce familia este o unitate biologico — social, fiind format din so, soie i
copii care au o locuin comun i un buget comun (caracteristica principal fiind unitatea de
rudenie), gospodria este o unitate socio — demografic cuprinzând o familie i alte rude sau
alte persoane neînrudite (caracteristica principal fiind cohabitarea pe planul raporturilor
biologice i economice).

6.2. ELABORAREA PROGNOZEI FOREI DE MUNC


Pentru a aprecia dimensiunile i corelaia probabil a resurselor de munc i a gradului de utilizare (sau de
subutilizare a acesteia) este necesar s se cunoasc locul pe care-l ocup diferitele categorii de resurse umane pe
piaa muncii (Fig. nr. 6.1.)

P
PVM PAVM
PVML PIM
PA PI
PO RM

46
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

O A
Fig. nr. 6.2.
Categorii de resurse umane pe piaa muncii

Se poate observa c în cadrul populaiei totale a rii (P) se disting:


a) pe de o parte:
— PVM = populaia în vârst de munc, adic aproximativ între 16 i 65 de ani,
(reprezentând în România 65,4%);
— PAM = populaia în afara vârstei de munc (adic restul de 34,6%, din care fac parte
copiii i tinerii pân la 16 ani i populaia de dincolo de 65 de ani, aa — numita generaia a III-
a);
b) pe de alt parte:
— PA = populaia activ (totalitatea persoanelor ocupate în activitatea social în diferite
activiti profesionale precum i aa — numitele rezerve de fora de munc în care se includ i
omerii); ea ocup în România circa 54,2% din totalul populaiei;
— PI = populaia inactiv (totalitatea persoanelor care, indiferent de vârst, nu particip la
procesul muncii sociale); ponderea sa este în România de circa 45,8%;
În cadrul populaiei în vârst de munc se disting:
— PVMA = populaia în vârst de munc i apt de a lucra;
— PIM = populaia în vârst de munc dar inapt de a lucra (cu incapacitate de munc).
De asemenea populaia activ cuprinde:
— PO = populaia ocupat (adic resursele de for de munc disponibile de a ocupa
locurile de munc oferite); ea reprezint în ara noastr circa 48% din totalul populaiei;
— RM = rezervele de for de munc (cu o pondere de aproximativ 6,2%), incluzând:
populaia colar în vârst de munc apt cuprins la învmântul de zi, populaia casnic în
vârst de munc i apt de a lucra, militarii în termen i omerii;
În cadrul populaiei ocupate se disting:
— S = salariaii (reprezentând 60-65% din populaia ocupat);
— A = alte categorii de populaie ocupat (cu o pondere de 35-40% din populaia ocupat),
incluzând rnimea, patronii, micii meseriai i liber-profesionitii (artiti, ziariti, scriitori,
avocai etc.).
Studierea dinamicii tuturor acestor categorii de resurse de munc (cu luarea în calcul a
grupurilor sociale care nu particip la activitatea economic) înlesnete conturarea unor tendine
de evoluie în perspectiv i la realizarea de previziuni adecvate. Un rol important au, în aceast
direcie, camerele (oficiile) de munc judeene.

47
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Pentru elaborarea previziunii forei de munc, un rol important îl are modelul de simulare
global, de forma urmtoare:
(1) PVMt = Pt u vt
(2) PAVMt = Pt u at
(3) PVLMt = Pt u bt
(4) PIMt = PVMt u ct
(5) PAMLt = Pt u dt
(6) RMPt = PVMt+PAMLt-PIMt
(7) PSVMt = PVMt u et
(8) PCVMt = PVMt u ft
(9) Mtt = PVMt u gt
(10) SOMt = PVMt u ht
(11) Rmt = PSVMt + PCVMt + MTt + SOM
(12) RMDt = RMPt — RMt
RMDt = POt
(13) RMPt = RMDt + RMt
(14) Pat = POt + RMt
(15) Pit = Pt — PAt
(16) SALt = POt u kt (6.7)
unde:
SOM = numrul omerilor
h = ponderea SOM în PVM
RM = rezervele de munc
RMD = resursele de munc disponibile
PO = populaia ocupat
PA = populaia activ
PI = populaia inactiv
SAL = numrul salariailor
k = ponderea SAL în PO
t = anul de previziune
P = populaia total
PVM = populaia în vârst de munc
v = ponderea PVM în P
PAVM = populaia în afara vârstei de munc
a = ponderea PAVM în P
PVML = populaia în vârst de munc apt de a lucra
b = ponderea PVML în P
PIM = populaia în vârst de munc dar cu incapacitate de a lucra
c = ponderea PIM în PVM
PAML = populaia care continu s lucreze dincolo de vârsta de munc
d = ponderea PAML în P

48
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

RMP = resursele de munc poteniale


PSVM = populaia colar în vârst de munc, apt, de la învmântul de zi
e = ponderea PSVM în PVM
PCVM = populaia casnic în vârst de munc, apt de a lucra
f = ponderea PCVM în PVM
MT = numrul militarilor în termen
g = ponderea MT în PVM
Separat se realizeaz proiectarea structurii pe ramuri a populaiei ocupate. În condiiile
economiei de pia, toate ramurile economice sunt considerate productive, dac sunt creatoare de
valoare adugat (fiind profitabile), indiferent dac produc bunuri sau servicii (materiale i
nemateriale).
În acest context, pentru a previziona numrul populaiei ocupate (necesarul total de for de
munc pentru care exist locuri de munc disponibile) pe ramuri se apeleaz la relaia:

X i,t
L i ,t =
W i,t

sau:

X it P - ¦ ' (6.8)
o Lit
Wi

unde
Li = numrul necesar al forei de munc pentru ramura „i”;
Xi = producia ramurii „i”;
Wi = productivitatea muncii pentru ramura „i”;
¦ ' Lit = suma economiilor relative de for de munc ce se anticipeaz c va avea loc pe

seama factorilor de cretere a productivitii muncii;


o = anul de baz;
t = anul de previziune.

Din model rezult relaiile de interdependen care exist între volumul produciei,
productivitatea muncii i numrul necesar de for de munc.
În cazul de fa, numrul forei de munc este condiionat de volumul prevzut al produciei
i de nivelul prevzut al productivitii muncii.
În condiii normale are loc o economie relativ de for de munc, ceea ce înseamn c la o
cretere dat a produciei, are loc cretere mai lent a efectivului de for de munc sau chiar o
stagnare a acestuia. Dac acest efectiv va fi în anul de previziune mai mic decât anul de baz are
loc o economie absolut.
Aceste situaii difer, desigur, de la o ramur la alta, în funcie de factorii care influeneaz

49
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

structura produciei i dinamica productivitii muncii.


În ultim analiz, urmeaz a se obine echilibrul dintre POt (stabilit cu ajutorul modelului
global) i ¦ PO i,t (calculat cu ajutorul proiectrii produciei i productivitii muncii pe ramuri).

PO t = ¦ PO i,t (6.9)

Previziunile astfel obinute urmresc totodat realizarea unei corelri raionale între
efectivele necesare i posibilitile de acoperire a acestora, atât pe total cât i pe ramuri i zone.
Pornind de la necesarul total de for de munc (POt)se poate stabili necesarul de noi locuri
de munc ('LMt), ca diferen între Lt i Lo, corespunzând deci cu sporul absolut al populaiei
ocupate:

' LM t = ' POt (6.10)

Se proiecteaz apoi necesarul suplimentar de for de munc ('Lt), adic numrul efectiv de
lucrtori nou încadrai în anul de previziune. El se calculeaz prin relaia:

' L t = ( Lt - L o ) + M + P + A (6.11)

unde:

' L = necesarul suplimentar de for de munc;


L = numrul de for de munc;
M = pierderile naturale prin mortalitate în rândul forei de munc;
P = numrul celor care se pensioneaz;
A = alte ieiri din rândul forei de munc (plecri la satisfacerea stagiului militar, emigrri).
Rezult deci c 'L mai mare decât 'LM, iar 'L poate exista chiar dac, uneori, nu se
creeaz noi locuri de munc:

'L > ' LM (6.12)

Un rol important în cadrul acestor studii previzionale îl are proiectarea stocului de personal
calificat (calculat pe categorii profesionale) cu ajutorul unui grafic de tip Lexis (Fig. nr.6.2).
Acesta cuprinde numrul persoanelor din profesiunea respectiv, care lucreaz în prezent
precum i efectivele contingentelor noi, care vor intra an de an în activitate, pe msura terminrii
colii/facultii, din care se scad pierderi anuale estimate (cauzate de mortalitate, pensionare sau
prin alte ieiri), rezultând „stocul” care rmâne de la un an la altul (pe diagonal SV-NE).

50
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Vârsta
24 P5

23 P4

22 P3

Legenda P2
21
p=pierderi
P1 timpul
20
1990 1991 1992 1993 1994 1995 ani

Fig. nr. 6.2.


Folosirea graficului Lexis pentru prognozarea de for de munc pe profesiuni

Totodat, pe fiecare coloan se prezint structura pe vârste a persoanelor din categoria


profesional respectiv, ceea ce ofer informaii cu privire la numrul celor în perspectiva
imediat de pensionare, ca i eventuala evoluie inadecvat a efectivului total, indicând msuri
de politic colar, investiional, financiar.

6.3. ELABORAREA PROGNOZEI PRODUCTIVITII MUNCII

Dup cum s-a artat, pentru elaborarea previziunilor privind fora de munc, este necesar s
se anticipeze, în prealabil, productivitatea muncii pentru perioada de perspectiv.
Previzionarea productivitii muncii se poate realiza apelându-se la mai multe metode: prin
extrapolare, prin comparaii internaionale, prin corelaie cu gradul de înzestrare a muncii i cu
eficiena folosirii echipamentelor de producie (fonduri fixe), prin intermediul economiei relative
de for de munc, prin folosirea modelului BLR.
- Previzionarea productivitii muncii prin extrapolare se poate realiza fie pe seama
unui singur factor (model unifactorial) considerat în mai multe momente:
W abux

W = a + b u x + c u x2 (6.13)

2
W = ea+bu x+cu x

fie pe seama influenei concomitente a mai multor factori (modele multifactoriale):


Wi abuxcux 2 d ux3 ... zux n (6.14)

xi = a ux1 1 ux2 2 ux3 3 u...uxn n


b b b b
(6.15)
unde:

51
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

W = productivitatea muncii;
a,b,...n = intervalul (numrul de uniti de timp) dintre momentele înregistrrii statistice a
productivitii muncii;
xi = factorii de influen.
- Metoda comparaiilor internaionale poate servi la prognozarea productivitii muncii
prin determinarea timpului necesar pentru eliminarea decalajului fa de o ar mai dezvoltat.
Pentru abordarea acestei probleme se vor folosi notaiile:
t = numrul de ani necesari egalizrii nivelurilor;
W0(A) = nivelul productivitii muncii în anul de baz în ara „A” beneficiar a prognozei;
W0(B) = nivelul productivitii muncii în anul de baz în ara mai dezvoltat „B” cu care se
face comparaia;
rW(A) i rW(B) = ritmul mediu anual de cretere a productivitii muncii în cele dou ri.
Trebuie obinut egalitatea:
t
ln W o (A)[1 + rw (A)] = Wo(B) [1 + rw (B)]
t
(6.16)
Prin logaritmare se obine:
ln W o (A) + t ln [1 + rw (A)] = ln W o (B) + t ln[1 + rw (B)] (6.17)
de unde:
ln W o (B) - ln Wo (A)
t= (6.18)
ln [1 + rw (A)] - ln [1 + rw (B)]

Este evident c trebuie cunoscute ritmurile medii anuale i nivelurile absolute din anul de

baz ale productivitii muncii în cele dou ri, iar rw (A) > rw (B) .
Pentru prognozarea ritmului mediu anual al productivitii muncii necesar rii „A” în
scopul ajungerii din urm a rii „B” dup „t” ani (considerându-se durata) se vor folosi relaiile
de mai jos:
ln o(B) - lnW o (A) (6.19)
ln [1 + rw (A)] = + ln [1 + rw (B)] ;
t

1 + rw (A)= ek Ÿ r w (A)= 1 + rw (A) - 1 (6.20)


cu
k ln>1 rw A @ (6.21)
Se poate proiecta apoi volumul absolut al productivitii muncii pentru ara „A”:
W t (A) = W o (A) u [1 + rn (A)] (6.22)
- Prognozarea productivitii muncii se poate efectua i prin corelaie cu gradul de
înzestrare tehnic a muncii i cu eficiena folosirii echipamentelor de producie, utilizând
modelul de forma urmtoare:

52
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

' wx = D u ' x + E u x u ' x (6.23)

'W y = E y + D y u ' y

' w = ' wx + ' w y (6.24)

wt = wo u (1 + ' w )
t
(6.25)
unde:
x = indicele gradului de înzestrare tehnic a muncii (lei fonduri fixe pe o persoan) în anul
de baz;
y = indicele eficienei globale a echipamentelor tehnice (fonduri fixe) din anul de baz
(producia obinut la o unitate de fonduri fixe;
'x i 'y = creterile medii anuale proiectate pentru aceti indici;
'wx = partea din sporul indicelui productivitii muncii datorat creterii gradului de
înzestrare a muncii;
'wy=partea din sporul indicelui productivitii muncii determinat de creterea eficienei
fondurilor fixe;
D = parametrul de reglare a influenei factorilor „x” i „y”, situat între 0 i 1;
E = 1-D (când D = 0, influena revine factorului „x”, iar când D = 1 influena se obine pe
seama factorului „y”);
t = orizontul prognozei.
- Previzionarea productivitii muncii prin intermediul economiei relative de for de
munc se realizeaz în mod etapizat astfel:
a) preliminarea nivelului produciei pentru anul de baz (X0);
b) preliminarea efectivului forei de munc pentru anul de baz (L0);
c) calcularea productivitii muncii pentru anul de baz:
Xo
Wo= (6.26)
Lo
d) determinarea volumului produciei în anul de previziune (Xt);
e) calcularea necesarului de for de munc la nivelul produciei în anul de previziune dar cu
productivitatea muncii din anul de baz:

L* = X t (6.27)
Wo
f) calcularea mrimii totale a economiilor relative de for de munc prestabilite pe baza
factorilor de cretere a productivitii muncii:

¦ 'L = ' L1 + 'L 2 + ..... + ' L N (6.28)

53
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

g) calcularea necesarului de for de munc pentru anul de previziune:

L t = L* - ¦ 'L (6.29)
h) determinarea nivelului productivitii muncii pentru anul de previziune:
Xt (6.30)
WT =
Lt
i) stabilirea sporului absolut al productivitii muncii:

W =W t - W o (6.31)

j) determinarea indicelui de cretere a productivitii muncii:


§Wt · (6.32)
I w = ¨¨ u 100 ¸¸ - 100
©W0 ¹
k) determinarea aportului creterii productivitii muncii la sporirea produciei:
( I %x - L%x ) (6.33)
L x/w =
( I %x - 100)

Acest algoritm de previzionare a productivitii muncii este recomandabil îndeosebi pentru


lucrrile de fundamentare a planurilor/programelor operaionale.

54
PREVIZIUNE MACROECONOMIC

Bibliografie

Capanu I..a. Sistemul conturilor naionale i agregate macroeconomice, Ed.All, Buc., 1994
Ciurlu C. .a. Previziune macroeconomic, partea I, Reprografia Univ. din Craiova, 1993
Ciurlu C., Dura C. Previziune macroeconomic, Ed. Focus, Petroani, 2001
Ciurlu C., Tomi I. Previziune macroeconomic, Ed. Dova, Craiova, 1999
Ciurlu C., .a. Previziune macroeconomic. Concepte i metodologie, Ed. Universitaria,
Craiova, 2001
Dima I.C. Previziune macroeconomic, Editura „Scrisul Românesc” Craiova, 1997
Enache M. .a. Modele matematice în sistematizare, Ed. Tehnic, Bucureti., 1987
Naisbith J. Megatendine, Ed. Academiei, Bucureti., 1989
Nicolae V. .a. Previziune macroeconomic, Litografia A.S.E., Bucureti., 1992
Nicolae V. .a. Previziune i orientare economic, Ed.- Economic, Bucureti, 2001

55