 Art.

8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

I.Noţiunea de “viaţă privată”

 Concept variabil în funcţie de perioada, mediul şi societatea de referinţă – (CEDO, cauza Chapman –
viaţa în caravană, parte a identităţii ţigăneşti)
 Tendinţa de extindere a sferei de aplicare, prin includerea unor aspecte considerate tradiţional ca
aparţinând noţiunii de viaţă publică a persoanei
ex: - conversaţiile de natură profesională;
 Poziţia Curţii Europene:
“ Nu consideră nici posibil, nici necesar să încerce să definească într-o manieră exhaustivă noţiunea de
viaţă privată. Ar fi totuşi prea restrictiv ca noţiunea să fie limitată la un cerc intim în care oricine poate să îşi ducă viaţa
personală după dorinţa sa, la adăpost de lumea exterioară. Respectul vieţii private trebuie să înglobeze, într-o anumită
măsură, dreptul persoanei de a stabili şi dezvolta relaţii cu alte persoane.” – CEDO, cauza Niemitz

II. Elementele vieţii private:

1.Viaţa privată personală – include comportamentul persoanei şi anonimatul acesteia
2.Viaţa privată socială – implică multe elemente considerate obişnuit ca fiind viaţă de familie, Curtea utilizând
adesea o noţiune globală de “viaţă privată şi de familie”

Importanţa acestei dihotomii:

a) distincţia între viaţa publică şi cea privată vizează doar viaţa privată socială;
b) Condiţia proporţionalităţii limitărilor se apreciază mai restrictiv în cazul vieţii private sociale (în special
când vizează protecţia moralei)
ex: CEDO, cauza Dungeon – sancţionarea actelor homosexuale comise în privat este lipsită de
proporţionalitate, în timp ce sancţionarea celor comise în public poate fi admisă;

!! Noţiunea de viaţă privată NU include acele aspecte ale vieţii individului reglementate prin alte dispoziţii ale Convenţiei
(art. 9, art. 10 etc.) dar manifestarea efectivă a acestor libertăţi va fi acoperită de art. 8 (ex: opinia politică a unei persoane
ţine de exerciţiul dreptului său la conştiinţă, însă manifestarea acesteia, adică secretul votului, este unul din aspectele
vieţii private a persoanei în cauză;).

II.1 – Viaţa privată personală- aspecte ce ţin de personalitatea individului, desfăşurate într-o intimitate
absolută sau într-un cerc restrâns, respectiv:

a) Dreptul la secretul vieţii private - “de a trăi la adăpost de priviri indiscrete”

ex: - supravegherea video a spaţiului public – când nu se realizează în cadrul unei anchete penale, se face distincţia
între situaţia în care persoana poate să anticipeze că va fi filmată, când în principiu nu există o ingerinţă, şi situaţia când
imaginile sunt înregistrate şi utilizate ulterior, ori camera este centrată pe urmărirea unei persoane;
- instalarea de camere video în celule;
- supravegherea permanentă a locuinţei;
- înregistrarea prin mijloace video a comportamentului unei persoane pe stradă;
- publicarea unor fotografii care o reprezintă, cauza Von Hannover (înfăţişarea unei persoane reprezintă un
element al personalităţii acesteia – dreptul la imagine)
- publicarea fără acordul persoanei a unor aspecte ale vieţii sale private, care depăşeşte exerciţiul normal al
dreptului la libertatea de exprimare, ce presupune existenţa unui interes public generat de publicarea datelor, CEDO, cauza
K c. Letonia.

N.B !!Secretul vieţii private – se extinde şi asupra noţiunilor de:

- inviolabilitate a domiciliului şi a caracterului secret al vieţii dinăuntrul domiciliului – protecţia
intimităţii spaţiului (CEDO, cauza Noack şi alţii c. Germania)
ex: CEDO, cauza L.M. c. Italia, - percheziţia forţată desfăşurată în locuinţa reclamantei a
înlăturat secretul realităţilor din casă, deşi scopul mijlocului probatoriu viza relevarea unor aspecte ale vieţii fiicei sale

- inviolabilitatea sediilor profesionale ale unei persoane juridice*, însă doar în considerarea faptului că
aici persoana fizică îşi desfăşoară o mare parte a vieţii private. Protecţia este acordată tot persoanei fizice,
iar nu celei juridice, CEDO, cauza Niemitz (* aspect tratat în cadrul capitolului privind viaţa privată
socială)

1
 - inviolabilitatea corespondenţei– aplicaţie particulară a dreptului la viaţă privată socială, subsumată
conceptului de secret al gândurilor persoanelor. EX: cauza M.M. c. Olanda; interceptarea telefoanelor,
cauza Malone c. Marii Britanii.

b) Dreptul la integritate fizică şi morală

Art. 8 (caracter subsidiar în raport de art. 3 din Convenţie) – aplicabil doar când atingerea adusă integrităţii
fizice a persoanei nu este suficient de gravă pentru a îndeplini condiţia minimului de gravitate impusă de art. 3;
ex: -aplicarea de pedepse corporale la şcoală,cauza Costello-Roberts
-test de sânge pentru verificarea paternităţii, cauza X. c. Austriei
-purtarea de cătuşe în circumstanţe ce pot afecta integritatea fizică sau psihică a persoanei, cauza Ranien c. Finlanda
- analiza sângelui pentru stabilirea alcoolemiei, cauza X. c. Olandei
- tratament medical forţat, cauza Stork c. Germaniei

:(((((((!! Curtea NU admite includerea în sfera de protecţie oferită de art. 8 a dreptului la protejarea reputaţiei
profesionale ori sociale a persoanei, însă oferă indirect o protecţiei, spre ex. în temeiul art. 10, când libertatea de
exprimare ar putea fi limitată dacă s-ar aduce atingere reputaţiei altuia:)))))))))

c) Dreptul la identitate
ex: -dreptul la nume, ca element de identificare personală şi familială, cauza Unal Tekeli c. Turciei, cauza G.M.B. şi
K.M. c. Elveţia
-dreptul la prenume, cauza Guillot C. Franţei
-solicitarea de informaţii cu privire la părinţii biologici, de către o persoană abandonată la naştere, cauza
Odievre
-stabilirea unei legături juridice între un copil şi prezumtivul său părinte biologic, cauza Mikulic, cauza Nylynd c.
Finlandei
-răsturnarea prezumţiei legale de paternitate de către părintele ce doreşte să probeze că nu este tatăl copilului,
cauza Mizzi
-schimbarea numelui persoanei, cauza Mentzen alias Mencena

!! Titlul nobiliar NU face parte din numele unei persoane, şi nu ţine de dreptul unei persoane la viaţă privată
CEDO, cauza Bernadotte

d) Confidenţialitatea stării de sănătate fizică sau mentală a persoanei

ex.: - protecţia informaţilor privind starea de sănătate a persoanei, aspect esenţial atât pentru protejarea vieţii private, cât şi
a încrederii în sistemul medical în general, cauza Z. c. Finlanda, cauza M.S. c. Suedia

e) Protecţia datelor cu caracter personal

ex: - arhivarea unor informaţii privind trecutul unei persoane şi utilizarea acestora de către autorităţile statale, cauza
Rotaru
- stocarea datelor privind situaţia financiară a persoanei, fără a fi încă utilizate
- accesul persoanei la actele unor dosare ce conţin date despre situaţia lor personală, cauza Rotaru
- supravegherea secretă a unei persoane şi memorizarea de date privind viaţa sa particulară, cauza Amann c.
Elveţia
- amprentarea şi fotografierea de către poliţie, cauza Murray

f) Dreptul persoanei de a dispune de corpul său după cum doreşte (dreptul la autonomie personală - cauza
Pretty
ex: - dreptul de a rămâne însărcinată, cauza Dickson
- supunerea persoanei, fără acordul său, unei intervenţii medicale, chiar insignifiante; cauza Y.F. c. Turcia (control
ginecologic forţat)
- copil supus unui tratament medical obligatoriu, fără consimţământul părinţilor săi, cauza Glass şi alţii

g) Libertatea sexuală a persoanei

ex: - realizarea unei operaţii chirurgicale şi hormonale de schimbare de sex, cauza Van Kuck
- sancţionarea unei persoane pentru un comportament social considerat anormal, precum cel homosexual sau cel sado-
masochist, cauza K.A. şi A.D. c. Belgia
- identificarea, orientarea şi viaţa sexuală a persoanei, cauza Christine Goodwinn c. Marii Britanii (transsexuali)

h) Dreptul de a trăi în anumite condiţii şi la un anumit standard de viaţă, (CEDO, cauza Moldovan),
inclusiv dreptul la un mediu sănătos
ex: -expulzarea persoanei din ţara în care trăieşte de mai multă vreme, cauza Syssoyeva şi alţii, sau refuzul dreptului
persoanei de a se întoarce pe teritoriul unui astfel de stat, cauza Iletmis
2
!! Chiar dacă nu are legături de natură familială pe acel teritoriu, dacă există o durată de timp suficientă pentru a releva o
legătură puternică cu acel stat
-dreptul la respectarea unui mod de viaţă, cauza Chapman
-refuzul arbitrar de a acorda cetăţenia unei persoane, cauza Karasev
-producerea unor inconveniente importante persoanei, prin tulburări grave ale mediului (poluare chimică, fonică), cauza
Lopez Ostra, cauza Hatton şi alţii.

II.2 – Viaţa privată socială

a) Dreptul persoanei de a stabili relaţii cu semenii săi
ex: - legătura existentă între două persoane ce au locuit împreună, existând o oarecare dependenţă emoţională între ele, fără
a se putea vorbi de viaţă de familie, dec. X c. Elveţia
- relaţiile dintre două lesbiene şi copilul unei dintre ele, cauza X, Y şi Z c. Marea Britanie
!! Instanţa europeană se limitează doar la relaţiile inter-personale existente, fără a include în noţiunea de viaţă privată
relaţiile personale viitoare

b) Activităţile profesionale sau comerciale ale unei persoane

-CEDO, cauza Niemitz - “până la urmă, la serviciu, majoritatea persoanelor au cea mai mare parte a ocaziilor de a-
şi stabili legături cu lumea exterioară”
ex: - interceptarea unor convorbiri telefonice cu caracter profesional, cauza Huvig
-percheziţie domiciliară care a vizat doar activitatea comercială a persoanei, cauza Chappell
-dreptul de a exercita o anume activitate profesională, cauza Sidabras şi Dziautas
 reprezintă un reviriment al jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, care arată că interdicţia de a presta o anumită
activitate compromite posibilitatea de a dezvolta relaţii cu lumea exterioară

III. Distincţia dintre viaţa privată şi viaţa publică

 Art. 8 protejează doar dreptul la viaţă privată, fie ea personală sau socială, excluzând din domeniul său de
aplicabilitate viaţa publică
 Viaţa socială implicând un anumit grad de publicitate, se pune problema delimitării acesteia de viaţa
publică
 Elemente specifice:
 un anumit aspect iese din sfera privată şi intră în sfera vieţii publice a unei persoane atunci când
aceasta face public acel aspect, în mod benevol, unui număr nedeterminat de persoane
- cauza Von Hannover - faptul că o persoană se întâlneşte cu cineva la restaurant rămâne în sfera vieţii sale private
- cauza Laskey, Jaggard şi Brown – practicarea unor acte sado-masochiste rămâne în viaţa privată a unei persoane, chiar
dacă acest fapt este cunoscut de mai mulţi terţi, în schimb depăşeşte cadrul privat când o înregistrare video a acelor acte
este pusă la dispoziţia unui număr nedeterminat de persoane, prin distribuirea ei în cluburi de profil

Caracterul dublului sens al raportului viaţă privată – viaţă publică

 există acte ce ţin de viaţa publică a unei persoane, care pot trece în sfera vieţii private odată cu trecerea
timpului (acte altă dată publice ajung să mai fie cunoscute doar de un cerc intim de persoane, intrând în sfera privată,
aspecte care nu pot fi arhivate şi utilizate de stat) – cauza Rotaru

IV. Viaţa de familie – interferenţe cu viaţa privată a persoanei

Importanţa clasificării:
- Toate drepturile conferite de art. 8 sunt relative şi pot suferi limitări legitime din partea statelor, dar testul
proporţionalităţii va fi apreciat în condiţii mult mai stricte când se pune problema limitărilor ce pot fi aduse vieţii de
familie, decât limitările aplicabile unor raporturi cu terţii
- cauza Lusting-Prean şi Beckett c. Marii Britanii – Curtea nu recunoaşte existenţa unei vieţi de familie în cazul
cuplurilor homosexuale, considerând că astfel de raporturi sunt subsumate vieţii private a persoanelor

V. Concluzii
 Dreptul la viaţă privată – presupune inevitabil o îmbinare a vieţii personale cu cea socială a
individului, imposibil de disociat în societatea modernă
 Curtea Europeană a aDrepturilor Omului interpretează extensiv, dar urmând în acelaşi timp anumite linii
directoare, exigenţele garantate de art. 8 din Convenţie

3
  Art. 8 “cuprinde o capacitate infinită de extindere: de fapt, orice comportament poate, într-un mod sau
altul, să fie considerat a avea legătură cu viaţa privată”. (J.-F. Renucci)

SPEȚE:
1. STOICESCU c ROMÂNIEI- atacul unor câini vagabonzi asupra unei femei în vârstă
2. MANCEVSCHI c. MOLDOVEI- percheziționarea biroului unui avocat
3. CALMANOVICI c. ROMÂNIEI- interceptări telefonice ilegale(fără garanții)
4. DUMITRU POPESCU c ROMÂNIEI-interceptări telefonice fără bază legală
5. VARGA c. ROMÂNIEI- percheziție domiciliară fără acordarea garanțiilor corespunz.

SCHEMĂ!!!!!!
ALIN.2- INGERINȚA STATULUI ÎN EXERCITAREA DREPTULUI LA RESPECTAREA VIEȚII DE FAMILIE(=
INGERINȚĂ VERTICALĂ)

= AMESTECUL AUTORITĂȚILOR PUBLICE NU CONTRAVINE CONVENȚIEI DACĂ:

1. ESTE PREVĂZUT DE LEGE
2. ÎNDEPLINEȘTE UN SCOP LEGITIM
3. ESTE NECESAR ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ
4. ESTE PROPORȚIONAL CU SCOPUL URMĂRIT (echilibru import.dr- intensit. ing)

I. INGERINȚA
Scopul art.8 este de a proteja individul împotriva unei ingerințe arbitrare din partea autorităților.
Reclamantul este cel care trebuie să dovedească existența ingerinței ( in cazul existenței unei obligații
negative din partea statului, de a nu face ceva). În cazul unei obligații pozitive din partea statului, autorităților
le revine sarcina probei contrare.
Ingerința trebuie să fie imputabilă autorităților statale: administrative/ judiciare/ legislative.

II. INGERINȚA SĂ FIE PREVĂZUTĂ DE LEGE

”LEGE”- sens autonom (drept scris/ jurisprudență)
Legea trebuie să îndeplinească anumite condiții:- previzibilă
- accesibilă;Apreciere concretă

III. INGERINȚA TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ UN SCOP LEGITIM DINTRE CELE ENUMERATE

LIMITATEIV LA ALIN.2 AL ART.8
Dacă reclamantul invocă faptul că scopul urmărit de stat era în realitate altul decât cel indicat pentru a
justifica ingerința, Curtea va analiza informațiile și poate ajunge la concluzia că măsura luată de stat nu
urmărea în realitate acest scop și deci a fost încălcat art.8.

IV. INGERINȚA TREBUIE SĂ FIE NECESARĂ ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ

Corespunde unei nevoi sociale imperioase( motive pertinente și suficiente)
-Motive pertinente: circumstanțele care impun statului să ia o măsură ( apreciere concretă)
-Motive suficiente : măsura trebuie să fi fost corespunzătoare pentru a atinge scopul respectiv. Caracterul
corespunzător lipsește când ingerința este ineficace în raport de nevoia socială pe care se presupune că o
servea.
Curtea are în vedere: -Garanțiile contra arbitrariului;
-Indisponibilitatea altor mijloace;
-Caracterul temporar/ limitat al ingerinței.

V. PROPORȚIONALITATE. Nu există când: ingerințele se cumulează; crează o situație ireversibilă sau greu de
reparat; sancțiunea este autonomă sau este de natură absolută; statul avea la dispoziție soluții mai puțin
constrângătoare.