Arhimede

Arhimede din Siracuza (în greacă Αρχιμήδης, Archimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în
Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost un învățat al lumii antice.
Realizările sale se înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie,
inginerie și filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac Newton au fost cei
mai mari oameni de știință din întreaga istorie a civilizației umane. Se cunosc puține detalii
despre viața lui, dar este considerat drept unul din principalii oameni de știință din antichitate.
Printre altele a pus bazele hidrostaticii și a explicat legea pârghiilor. I s-au atribuit proiectele
unor noi invenții, inclusiv al unor mașini de asalt, precum și șurubul fără sfârșit. Experimente
moderne au arătat că Arhimede a proiectat mașini capabile să scoată corăbiile din apă și să le
dea foc folosind un sistem de oglinzi.[1]
Arhimede este în general considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai
antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor. [2][3] El a folosit metoda epuizării
complete pentru a calcula aria unui arc de parabolă prin sumarea unei serii infinite, precum și
calculul aproximativ al numărului π cu o acuratețe remarcabilă pentru acele timpuri. [4] De
asemenea a definit spirala care-i poartă numele, formule de calcul a volumelor și al
suprafețelor corpurilor de revoluție, precum și un sistem ingenios de exprimare a numerelor
foarte mari.
Arhimede a murit în timpul asediului Siracuzei,
când a fost ucis de un soldat roman, în ciuda ordinului
primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerară a mormântului
a fost sculptată o sferă în interiorul cilindrului
circumscris, lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a
demonstrat că raportul dintre aria sferei și a cilindrului
circumscris este egal cu raportul volumelor corpurilor,
având valoarea 2/3.
Față de invențiile sale, scrierile matematice ale
lui Arhimede au fost puțin cunoscute în antichitate.
Matematicienii din Alexandria îl cunoșteau și l-au citat,
dar prima compilație cuprinzătoare despre el nu a fost
dată până în jurul anului 530 d.Hr. de Isidore din Milet,
în timp ce comentariile lui Eutocius din Ascalon din
secolul VI d.Hr. au deschis larg porțile cunoașterii lucrărilor lui Arhimede. Câteva copii ale
lucrărilor lui Arhimede care au supraviețuit până în Evul Mediu, au fost o sursă de inspirație
pentru oamenii de știință din timpul Renașterii,[5] iar descoperirea în 1906 a unor lucrări
necunoscute ale lui Arhimede, au oferit noi perspective de înțelegere a modului în care a
obținut rezultatele matematice.[6]
Biografie
Arhimede s-a născut c. 287 î.Hr. în orașul port Siracuza, Sicilia, în acel timp fiind o
colonie cu auto-guvernare din Grecia cea Mare. Data nașterii se bazează afirmația istoricului
John Tzetzes din Bizanț, care spune că Arhimede a trăit 75 de ani. [7] În lucrarea Calculul
Firelor de Nisip, Arhimede dă numele tatălui său ca fiind Phidias, un astronom despre care nu
se știe nimic. Plutarh a scris în lucrarea sa Viețile paralele ale oamenilor ilușrii că Arhimede
era înrudit cu regele Hiero al II-lea al Siracuzei.[8] O biografie a lui Arhimede a fost scrisă de
prietenul său Heracleides, dar lucrarea a fost pierdută. [9] Nu se cunoaște, de exemplu, dacă a
fost căsătorit sau dacă a avut copii. În tinerețe Arhimede a studiat în Alexandria din Egipt, iar
Conon din Samos și Eratostene din Cyrene i-au fost contemporani. El se referă la Conon din
Samos ca la un prieten, în timp ce pe Eratostene îl citează în două lucrări (Metoda
Teoremelor Mecanicii și Problema bovinelor).[a]
Arhimede a murit c. 212 î.Hr. în timpul celui de Al Doilea Război Punic, când forțele
romane conduse de generalul Marcus Claudius Marcellus au capturat orașul Siracuza după
doi ani de asediu. Conform cu descrierea dată de Plutarh, Arhimede își contempla o diagramă
matematică când orașul a fost capturat. Un soldat roman i-a ordonat să meargă să-l întâlnescă
pe generalul Marcellus, dar Arhimede nu a vrut zicând că are de terminat o problemă.
Soldatul s-a înfuriat și l-a ucis cu sabia lui. Într-o altă descriere dată de Plutarh, acesta
sugerează că a fost ucis în timp ce încerca să se predea soldatului roman, având cu el niște
instrumente matematice, iar soldatul l-a ucis crezând că sunt obiecte de valoare. Generalul
Marcellus s-a înfuriat la auzul morții lui Arhimede, pe care îl considera un om de mare
valoare științifică, și a dat ordin să fie înmormântat onorabil după tradiția greacă.

Opera
Operele lui Arhimede au fost scrise în limba greacă dorică, dialectul antic al Siracuzei.
[46]
Operele lui Arhimede nu au supraviețuit așa de bine ca cele ale lui Euclid, șapte dintre ele
fiind cunoscute numai din referințele făcute de alți autori la ele. Pappus din Alexandria
menționează lucrarea Despre Sferă - Confecționare și altă lucrare despre poliedre, în timp ce
Theon din Alexandria citează o remarcă despre refracție dintr-o lucrare pierdută Catoptrica.[b]
În timpul vieții sale, Arhimede a făcut cunoscută lucrarea lui prin corespondență cu
matematicienii din Alexandria. Lucrările lui Arhimede au fost colectate de arhitectul bizantin
Isidore din Milet (c. 530 d.Hr.), în timp ce comentariile operelor lui Arhimede scrise de
Eutocius din Ascalon în secolul al șaselea d.Hr, a ajutat la răspândirea lor. Operele lui
Arhimede au fost traduse în arabă de Thābit ibn Qurra (836–901 d.Hr.), iar în latină de
Gerard din Cremona (c. 1114–1187 d.Hr.). În timpul Renașterii, a fost publicată la Basel, în
1544, prima Ediție Princeps a operelor lui Arhimede în greacă și latină.[47] În jurul anului
1586 Galileo Galilei a inventat balanța hidrostatică pentru metale cântărite în apă și aer,
inspirîndu-se aparent din operele lui Arhimede.
Lucrări care au supraviețuit

Se spune că Arhimede a făcut următoarea

remarcă în ceea ce priveşte pârghiile: Dați-mi un punct
de sprijin și voi muta Pământul din loc.
 Despre Echilibrul Planelor (două
volume)
Primul volum conține cincisprezece propoziții și șapte axiome, în timp ce al doilea
conține zece propoziții. În această lucrare Arhimede explică legea pârghiilor, declarând:
Mărimile sunt în echilibru la distanțe reciproc proporționale cu greutatea lor.
Arhimede folosește principii derivate pentru a calcula ariile și centrul de greutate al
diverselor figuri geometrice, inclusiv triunghiuri, paralelograme și parabole .[49]
 Măsurarea cercului
Aceasta este o lucrare scurtă constând din trei propoziții. Este scrisă sub formă de
corespondență cu Dositheos, care a fost un student al lui Conon din Samos. În propoziția a
doua, Arhimede arată că valoarea lui π este mai mare decât 223⁄71 și mai mică decât 22⁄7. Cifra
din urmă a fost utilizată pentru a aproxima numărul π de-a lungul Evului Mediu și este
folosită și astăzi, atunci când doar două cifre aproximative sunt necesare.
 Despre Spirale
 Această lucrare care conține 28 de propoziții îi este adresată tot lui Dositheus. Tratatul
definește ceea ce acum se numește Spirala lui Arhimede. Spirala este definită ca: locul
geometric al punctelor care corespund pozițiilor în timp ale unui punct care se îndepărtează
cu viteză constantă de un punct fix (originea), de-a lungul unei drepte care se rotește în jurul
originii cu viteză unghiulară constantă. În coordonate polare (r, θ), această curbă poate fi
descrisă de ecuația:

în care a și b sunt numere reale. Acesta este un exemplu timpuriu de curbă mecanică
(o curbă trasată prin mișcarea unui punct) considerată de matematicienii Greciei antice.
 Despre Sferă și Cilindru (două volume)
În acest tratat adresat Dositheos, Arhimede obține rezultatul de care era foarte mândru,
și anume, relația dintre sfera și cilindrul circumscris de același diametru și înălțime. Volumul
sferei este 4⁄3πr3, iar cel al cilindrului 2πr3. Suprafața sferei este 4πr2, iar cea a cilindrului 6πr2.
Raportul dintre volumul sferei și cel al cilindrului este egal cu raportul dintre suprafața sferei
și suprafața cilindrului (inclusiv bazele), având valoarea 2/3. De aceea pe mormântul lui
Arhimede a fost sculptată o sferă cu un cilindru circumscris, după cum el însuși a cerut.
 Despre Conoide și Sferoide
Această lucrare conține 32 de propoziții adresate lui Dositheus. În acest tratat
Arhimede calculează ariile secțiunilor și volumele conurilor, sferelor și paraboloizilor.
 Despre Corpurile Plutitoare (două volume)
În prima parte a acestui tratat Arhimede emite legea echilibrului fluidelor, dovedind că
apa va adopta o formă sferică în jurul centrului de greutate. Acest lucru poate a fost o
încercare de a explica teoria astronomilor contemporani greci, precum cea a lui Eratostene, că
Pământul este rotund. Fluidele descrise de Arhimede nu sunt auto-gravitante, deoarece el
presupune existența unui punct față de care toate lucrurile cad pentru a se obține o formă
sferică.
În partea a doua, calculează pozițiile de echilibru ale secțiunilor paraboloizilor.
Aceasta a fost probabil o idealizare a formei corpului corăbiilor. Unele dintre aceste secțiuni
vor pluti cu baza sub apă și vârful deasupra apei, similar cu plutirea aisbergurilor. Legea lui
Arhimede despre plutire este enunțată astfel: Orice corp, total sau parțial cufundat într-un
fluid, produce o forță ascensională egală cu greutatea fluidului dislocuit, dar de sens opus ei.
 Cuadratura parabolei
În această lucrare care conține 24 de propoziții și adesată lui Dositheus, Arhimede
demonstrează prin două metode că aria dintre o parabolă și o dreaptă care o intersectează este
egală cu valoarea 4/3 multiplicată cu aria triunghiului de aceeași bază și înălțime. El a realizat
acest lucru calculând valoarea progresiei geometrice infinite cu rația 1/4.
 Ostomachion
Acesta este un joc logic cu tăiaturi, similar Tangramului, iar descrierea lui a fost găsită
într-o formă mult mai completă în Manuscrisul lui Arhimede. Arhimede a calculat ariile a 14
piese care pot fi asamblate sub formă de pătrat. Cercetările publicate de Dr. Reviel Netz de la
Universitatea Stanford în 2003, argumentează că Arhimede a încercat să determine în câte
feluri piesele pot fi asamblate sub formă de pătrat. Dr. Netz a calculat că piesele pot fi
asamblate sub formă de pătrat în 17152 feluri. [50] Numărul de aranjamente este de numai 536
de feluri atunci când sunt eliminate soluțiile echivalente, adică cele datorate rotației și
reflexiei.[51] Acest joc logic reprezintă un exemplu de problemă timpurie de combinatorică.
Originea numelui jocului este neclară, sugerându-se că ar proveni de la cuvântul grec
antic stomachos (στόμαχος), care înseamnă gâtlej sau esofag.[52] Ausonius denumește acest
joc Ostomachion, un cuvânt grec compus din cuvintele ὀστέον (osteon – oase) și μάχη
(machē – luptă). Jocul mai este cunoscut și sub denumirea de Pătratul lui Archimedes.[53]
 Problema bovinelor
 Această lucrare a fost descoperită de Gotthold Ephraim Lessing într-un manuscris
grec constând dintr-un poem cu 44 de linii, în librăria Herzog August din Wolfenbüttel,
Germania în anul 1773. Îi era adresat lui Eratostene și matematicienilor din Alexandria.
Arhimede îi provoca să calculeze numărul bovinelor din Cireada Soarelui, prin rezolvarea
simultană a mai multor ecuații Diofantine. Există și o versiune mult mai dificilă a problemei,
în care unele răspunsuri cer ca numerele să fie pătrate perfecte. Această versiune a fost
rezolvată pentru prima dată de A. Amthor[54] în 1880, iar răspunsul este un număr foarte mare,
de aproximativ 7.760271×10206544.[55]
 Calculul Firelor de Nisip
În acest tratat Arhimede contorizează numărul de fire de nisip necesare pentru a umple
întregul univers. Cartea menționează și teoria heliocentrică a sistemului solar propusă de
Aristarh din Samos, precum și ideile contemporanilor despre dimensiunea Pământului și al
distanțelor dintre diverse corpuri cerești. Bazându-se pe sistemul de puteri ale myriadelor,
Arhimedea a tras concluzia că numărul de fire de nisip necesare pentru umplerea întregului
univers este de 8×1063. În introducere el notează că tatăl sau a fost un astronom pe nume
Phidias. Calculul Firelor de Nisip sau Psammites este singura lucrare a lui Arhimede care a
supraviețuit și în care discută viziunea sa despre astronomie.[56]
 Metoda Teoremelor Mecanicii
Acest tratat a fost considerat pierdut până când a fost descoperit Manuscrisul lui
Arhimede în 1906. În această lucrare Arhimede folosește calculul infinitezimal, arătând cum
pot fi împărțite figurile într-un număr infinit de părți infinitezimale, pentru a determina aria și
volumul lor. Arhimede a folosit această metodă lipsită de rigoare formală, astfel că a mai
folosit în paralel și metoda epuizării pentru a trage concluzii asupra rezultatelor. Ca și
Problema bovinelor, Metoda Teoremelor Mecanicii a fost scrisă sub formă de scrisoare
adresată lui Eratostene din Alexandria.
Lucrări apocrife
Cartea Lemelor a lui Arhimede sau Liber Assumptorum este un tratat care conține 15
propoziii despre natura cercului. Cea mai veche copie cunoscută a textului este in arabă.
Savanții T. L. Heath și Marshall Clagett argumentrază că acest tratat nu a fost scris de
Arhimede în forma sa actuală, deoarece îi citează pe Arhimede, sugerând modificări făcute de
un alt autor. Cartea Lemelor probabil că se bazează pe o lucrare a lui Arhimede care acum
este pierdută.[57]
De asemenea s-a afirmat că formula lui Heron pentru calculul ariei unui triunghi
folosind lungimea laturilor sale îi era cunoscută lui Arhimede. [c] Totuși, prima referire sigură
despre formulă este dată de Heron din Alexandria în secolul 1 d.Hr..[58]

Manuscrisul pe pergament al lui Arhimede

 Ostomachion este un joc logic din Manuscrisul lui Arhimede.
Principalul document care conține operele lui Arhimeste este Manuscrisul lui
Arhimede. În anul 1906, profesorul danez Johan Ludvig Heiberg vizitând Constantinopolul, a
examinat un pergament din piele de capră, pe care erau scrise 174 de pagini de rugăciuni, din
secolul al 13-lea. El a descoperit că era un pergament pe care textul fusese scris peste un text
mai vechi, care fusese șters. Acest tip de pergament, numit în greacă palimpsestus, a fost creat
prin ștergerea textului inițial și refolosirea lui. Această practică era comună în Evul Mediu,
deoarece pergamentul era scump. Scrierea mai veche de pe pergament a fost identificată ca
fiind o copie din secolul al 10-lea d.Hr. a unui tratat necunoscut al lui Arhimede. [59]
Pergamentul a stat sute de ani în librăria mânăstirii din Conspantinopol înainte de a fi vândut
unui colecționar privat în anul 1920. Apoi, pe 29 octombrie 1998 a fost vândut la licitație
unui cumpărător anonim pentru suma de 2 milioane de dolari, la Christie în New York.[60]
Manuscrisul conține șapte tratate, inclusiv singura copie care a supraviețuit Despre Plutirea
Corpurilor în limba greacă originală. De asemenea, este singura sursă despre Methoda
Teoremelor Mechanice, despre care amintește Suidas și crezută a fi pierdută pentru totdeauna.
În manuscris a mai fost descoperit și Ostomachion, cu o analiză mult mai completă despre
jocul logic decât în textele descoperite anterior. La ora actuală manuscrisul se află la Muzeul
de Arta Walters din Baltimore, Maryland, unde a fost subiectul unor teste moderne, inclusiv
cu raze ultraviolete și raze X, pentru a fi citit textul inițial.[61]
Tratatele din Manuscrisul lui Arhimede sunt: Despre Echilibrul Planelor, Despre
Spirale, Măsurarea Cercului, Despre Sferă și Cilindru, Despre Corpurile Plutitoare, Metoda
Teoremelor Mecanicii și Stomachion.