1|Page

TEMA II : ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI ŞI ROMÂNIEI

III. Unităţi majore de relief

A. Unităţi montane
1. Munţii caledonici
a. Munţii Scandinavici :
- lanţ de munţi caledonici orientaţi pe direcţia generală nord-est sud-vest
- au altitudini de peste 2000 m deoarece, după topirea gheţarului de calotă, au fost antrenaţi
în mişcări de înălţare pe verticală. (Altitudinea maximă este de 2469 m)
- Spre ţărmul atlantic se termină abrupt şi prezintă numeroase fiorduri
- Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise şi granite
- are gheţari montani actuali
- Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile înalte, hornurile, circurile şi văile
glaciare.
b. Munţii Grampiani, Munţii Penini şi Munţii Cambrieni
- sunt situaţi în Marea Britanie, au altitudini reduse şi s-au format pe structuri caledonice şi
hercinice faliate şi modelate de agenţii externi.
- De la nord spre se desfăşoară: Munţii Caledonieni, cu altitudinea maximă de 1182 m,
- Munţii Grampian, cu vârful Ben-Newis 1343 m, Munţii Scoţiei de Sud cu înălţimi de 600-800
m, , Munţii Cambrieni cu altitudini de 400-700 m.
- M Penini orientaţi nord-sud, fragmentaţi de eroziune şi transformaţi în platouri cu altitudini
de sub 900 m şi forme ale reliefului carstic
2. Munţii hercinici
a. Munţii Ural :
- este cel mai lung lanţ de munţi din Europa (peste 2000 km) situat la limita dintre Europa şi
Asia
- Sunt orientaţi pe direcţia generală nord-sud, au altitudinea medie de peste 600 m şi au
înfăţişare de deal, altitudinea maximă de 1894 m (vârful Narodnaia).
- Relieful se desfăşoară sub formă de culmi paralele şi cuprinde trei sectoare: sectorul nordic
cu piscuri, morene şi văi glaciare; sectorul central cu relief carstic şi vulcanic şi sectorul sudic
cu aspect deluros, o peneplenă intens fragmentată de văi.
- Predomină rocile metamorfice
b. Masivul Central Francez :
- Prezintă forme variate de relief vulcanic, carstic, tectonic, cu grabene
- Altitudinile nu depăşesc 200 m
c. Masivul Şistos Renan :
- Orientat est-vest de o parte şi de alta a Rinului
- Altitudini între 600-800 m
2|Page

- Relief vulcanic : în craterele vechi se păstrează lacuri de crater numite maare (Munţii Eifel –
Germania)
d. Munţii Pădurea Neagră – Munţii Vosgi
- Sunt separaţi de grabenul Rinului
- Reprezintă un sistem de horsturi (Pădurea Neagră1424m și Vosgi1429m) și grabene(Valea Rinului)
- Altitudini ce depășesc 1400m
- Relief vulcanic şi roci metamorfice
e. Munţii Harz : masiv puternic erodat din centrul Germaniei, considerat cel mai nordic masiv
hercinic
3. Munţii alpini ( tineri – orogeneza alpină)
a. Munţii Alpi :
- constituie cel mai important edificiu montan format în orogeneza alpină
- Are lungimea de 1200 km, este format din culmi paralele desfăşurate pe direcţia generală
vest – est între Marea Ligurică şi Câmpia Panonică
- Principalele caracteristici ale Alpilor sunt altitudinile mari de peste 4000 m (vârful Mont
Blanc, 4810 m), masivitatea, relieful glaciar cu prezenţa gheţarilor actuali, iar în partea de
est relieful carstic dezvoltat pe calcare şi dolomite
- Predomină rocile metamorfice (cristaline)
b. Munţii Pirinei :
- se desfăşoară între Golful Biscaya şi Marea Mediterană, au lungime de 400 km şi altitudini
ce depăşesc 3000 m.
- Altitudinea maximă este de 3404 m în vârful Pic d’Anetro
- au gheţari actuali şi masivitatea remarcabilă în partea centrală.
- Predomină rocile metamorfice (cristaline)
c. Munţii Apenini :
- un lanţ montan ce se desfăşoară sub formă de culmi paralele în lungul Peninsulei Italice
- Altitudinea maximă depăşeşte 2900 m (vârful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma apar
şi vulcani stinşi cu cratere şi lacuri vulcanice.
- Predomină rocile metamorfice (cristaline)
d. Munţii Caucaz :
- se desfăşoară pe direcţie vest-est între Marea Neagră şi Marea Caspică şi au altitudinea cea
mai mare din Europa (vârful Elbrus, 5642 m).
- Sunt alcătuiţi din granite, roci vulcanice, calcare şi conglomerate
- Au gheţari actuali şi prezintă un relief glaciar pleistocen şi actual.
- Masivitate accentuată
e. Munţii Alpii Dinarici :
- se desfăşoară pe direcţia nord-vest sud-est sub forma unor şiruri paralele de culmi ale căror
cute revărsate spre Marea Adriatică au dus la formarea ţărmului dalmatic.
- Altitudinea maximă depăşeşte 2500 m
- Predomină rocile metamorfice
- Relieful carstic are o extindere largă
3|Page

f. Munţii Balcani (Stara Planina) :

- se desfăşoară pe direcţia generală vest-est sub forma a două culmi paralele despărţite de
Valea Tundjei
- Altitudinea maximă este de 2376 m în vârful Botev.
- Predomină rocile metamorfice
g. Munţii Pindului :
- situaţi în sudul Peninsulei Balcanice, orientaţi pe direcţia nord-sud, au un relief carstic bine
dezvoltat, iar altitudinea maximă este de 2911 m în vârful Olimp
- Predomină rocile metamorfice
h. Munţii Cordiliera Betică (Sierra Nevada) :
- Situati în sudul peninsulei Iberice
- Predomină rocile metamorfice
- Altitudinea maximă 3478 în Munții Sierra Nevada, Vf Mulhacen
- Relief glaciar (cei mai sudici gheţari din Europa) și carstic

B. Unităţi de podiş:
1. Podişuri vechi : Podişul Doneţk, Podişul Central Rus, Podişul Volgăi, Podişul Dobrogei
2. Podişuri pe structuri caledonice : sunt puternic modelate de glaciaţia de calotă din
pleistocen.
a. Podişul Norland ocupă jumătatea nordică a Suediei, este uşor înclinat de la vest
spre est. Fundamentul precambrian este acoperit de acumulări glaciare şi de argile.
Panta generală a imprimat direcţia de scurgere a râurilor. Peisajul este dat de
pădurea de conifere şi de numeroase turbării.
b. Podişul Smaland are altitudini mai coborate (150-250 m), este acoperit de morene
glaciare şi de argile postglaciare. Peisajul este dominat de pădurile de amestec
alcătuite din conifere şi foioase.
c. Podişul Finlandei, situat in partea de nord a Finlandei, are un relief uşor ondulat, cu
altitudini medii de 300-400 m, deasupra căruia se ridică masive izolate mai inalte.
Partea de sud,Podişul Lacurilor, are altitudinea cuprinsă intre 120 m şi 80 m, şi este
alcătuit din culmi deluroase alungite ce corespund sectoarelor de acumulare
glaciară, intre care se interpun lacurile glaciare. Peisajul dominant este cel al
pădurilor de conifere şi al turbăriilor, in partea de nord şi peisajul lacustru şi păduri
de conifere in sud.
3. Podişuri pe structuri hercinice :
a. Meseta Spaniolă (Podişul Castiliei) : are un fundament hercinic, altitudini de peste
500 m, se află în partea centrală a Pen Iberice, predomină renumitele mesetas –
platouri vălurite şi sierre – culmi alungite. Subunităţi : Castilia Veche (N) şi Castilia
Nouă (S)
b. Podişul Boemiei : incadrat intre Colinele Ceho-Morave, Munţii Metaliferi şi Munţii
Sudeţi, are altitudini reduse şi prezintă relief tectonic bine dezvoltat. Partea de nord-
vest are altitudini mai mari, 500-900 m, jumătatea sudică 700-800 m, iar partea
nord-estică este o depresiune de eroziune cu altitudinea de 200 m;
4. Podişuri pe structuri mai noi :
a. Podişul Bavariei : un platou montan situat la poalele M Alpilor Bavariei – Germania
b. Podişul Elveţiei : un caracter piemontan spre Alpi cu depozite glaciare şi fluvio –
glaciare
4|Page

c. Podişul Piemont (Italia ) : format prin acumularea depozitelor

de tip piemontan (pietrişuri şi bolovănişuri) depuse pe suprafeţe uşor inclinate in
condiţii subaeriene. Altitudinal se incadrează la regiunile de podiş.

C. Unităţi de câmpie :
1. Câmpii fluvio – glaciare :
a. Câmpia Nord-Europeană (Germano-Polonă) :
- situată între unităţile hercinice şi Marea Baltică şi Marea Nordului, este intens modelată de
gheţarii cuaternari
- Pe cuprinsul său întâlnim aliniamente de morene glaciare şi sandre.
- Altitudinile sunt cuprinse între 0-300 m
- În sectorul vestic, unde sunt poldere, câmpia este sub nivelul mării,uscatul fiind menţinut
prin îndiguiri
- Câmpia este acoperită la suprafaţă de formaţiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare,
fluviale, maritime şi eoliene.
- Este o câmpie vălurită, acoperită cu loess, fragmentată de numeroase râuri.
2. Câmpii fluvio-lacustre :
a. Câmpia Română :
- este cea mai mare câmpie din România, se dezvoltă pe stânga Dunării, de la Drobeta-Turnu
Severin până la Galaţi
- Câmpia aparţine vastei arii depresionare dintre Platforma Moesică şi orogenul carpatic şi s-a
format prin colmatarea succesivă a unui bazin lacustru, în timpul cuaternarului timpuriu şi
mediu
- O trăsătură dominantă o constituie frecvenţa loessului şi a depozitelor loessoide pe toată
întinderea câmpiei fapt care a dus la apariţia crovurilor.
- Altitudinile variază între 6-300 m
b. Câmpia Panonică :
- situată pe cursul mijlociu al Dunării, în Bazinul Panonic, s-a format prin colmatarea Mării
Panonice
- Are un fundament faliat şi căzut în trepte, cu compartimente mai joase (sub 150 m), şi mai
înalte (între 150 şi 300 m) dominate de masive cristaline şi munţi insulari (Bakony 704 m,
Vertes 480 m,).
- Câmpia prezintă mai multe diviziuni: Câmpia Tisei, Câmpia Dunării de Mijloc (a Cumaniei),
Câmpia Bratislavei
- Este traversată de Dunăre şi câţiva afluenţi mai importanţi ai acesteia: Tisa, Drava, Sava şi
Morava.
c. Câmpia Padului :
- situată în nordul Italiei, între Munţii Alpi în nord, Munţii Apenini la sud, Marea Adriatică şi
Munţii Dinarici la est
- Câmpia Padului a apărut prin colmatarea unui fost golf marin cu depozite aduse de râuri din
Munţii Alpi şi Apenini
- Are altitudini scăzute sub 200m
- Aici se află renumita Laguna Veneția
3. Câmpii pe structură de podiş : Aceste campii nu sunt campii propriu-zise, ci sunt podişuri joase
pe structuri foarte vechi.
a. Câmpia Europei de Est :
5|Page

- este cea mai întinsă câmpie din Europa, are o suprafaţă de 4 mil. km2 şi este a doua câmpie
din lume ca suprafaţă după Câmpia Amazonului
- Ocupă aproape întreaga jumătate estică a Europei, de la Carpaţii Păduroşi, în vest, până la
Munţii Ural, în est, şi de la Marea Neagră şi Marea Caspică, în sud şi până la Oceanul Arctic
în nord
- Are altitudini cuprinse între -28 m în Câmpia Caspică, 343 m în Podişul Valdai şi 463 m în
Colinele Timan.
- Câmpia apare ca o asociere de câmpii joase, coline şi podişuri vechi
- Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeană, având un fundament
precambrian larg boltit şi modelat de calota glaciară în jumătatea nordică.
- În nordul acestei câmpii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de
acumulare glaciară care se întrepătrund cu cele fluvio-glaciare
- O caracteristică a acestei câmpii este şi faptul că marile fluvii au dispunere nordsud: Nipru,
Don, Volga etc.
4. Câmpii fluvio-litorale : s-au format prin acumulările fluviatile şi submerse, dar şi prin retragerea
spre larg a liniei ţărmului
a. Câmpia Precaspică :
- este o câmpie de şelf formată, pe de o parte, prin colmatarea cu
- sedimente marine şi retragerea apelor ca urmare a coborârii nivelului cu -28 m sub nivelul
- Oceanului Planetar, iar pe de altă parte, cu aportul aluviunilor aduse de apele curgătoare
care se varsă în Marea Caspică (Volga, Ural etc.).
- Această câmpie este parazitată de cea mai mare deltă din Europa (Delta Volgăi).
- În partea de sud a câmpiei, în sectorul dintre fluviile Volga şi Ural, apar şi forme de relief
eolian (dune de nisip).
- Altitudinea variază între 149m și – 28m
b. Câmpia Mării Negre :
- numită şi Câmpia Pontică, mărgineşte la nord Marea Neagră, între Delta Dunării, la vest, şi
Marea Azov, la est
- Alcătuită din depozite paleogene şi neogene, la suprafaţă,câmpia este acoperită cu depozite
de loess
- Altitudinea acestei câmpii scade de la nord spre sud, până la 0 m
- Fâşia litorală este intersectată de văile Nistrului, Bugului şi Niprului, cu terase bine
dezvoltate, iar la vărsare formează limane.