Albumul Centenarul Marii Uniri 2018 Târgu-Jiu FJTG

CUPRINS
 Ce înseamnă Centenarul Marii Uniri
o Ce sărbătorim la Centenarul Marii Uniri?
o Ce umbrește Centenarul Marii Uniri?
 Ce înseamnă Marea Unire de la 1918
 Procesul formării statului național unitar român

o 100 de ani de stat unitar
 Unirea Basarabiei cu România
 Unirea Bucovinei cu România
 Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România
 Unirea Principatelor Române
 Unirea Principatelor Române
 Declarația de la Alba Iulia
 Cum sărbătorește județul Gorj Anul Centenarului

o CJCPCT Gorj continuă seria evenimentelor dedicate Centenarului
o “O viaţă cât un Centenar” – secretul longevității
o Gorjeni sărbătoriți în cadrul campaniei „O viaţă cât un centenar“
o EDITIE DE CENTENAR A FESTIVALULUI IEI “ROMANIA AUTENTICA”, LA
TG. JIU SI HOBITA
o Aniversarea Centenarului Marii Uniri în orașul Rovinari, județul Gorj
o Programul activităților organizate pe raza Municipiului Târgu Jiu, dedicate
„Centenarului Marii Uniri”
o Manifestări ştiinţifice și artistice cu ocazia CENTENARULUI ROMÂNIEI MARI,
organizate în orașul Bumbești-Jiu, județ Gorj
o Manifestări și proiecte dedicate Anului Centenarului,
aparținând Primăriei Orașului Tismana, județ Gorj
o „2018- CENTENARUL MARII UNIRI ÎN GORJ” – Ziua
Culturii Naționale, marcată astăzi şi la Târgu-Jiu
o Programul manifestărilor ocazionate de Centenarul
Unirii în orașul Turceni, județ Gorj
o Activitățile dedicate aniversării Centenarului Marii
Uniri în municipiul Motru, județ Gorj
o Unirea Principatelor sărbătorită și la Târgu-Jiu
o A fost lansat Programul Centenarului Marii Uniri.
Luptele de pe Jiu, comparate cu bătălia de la Termopile
1
Albumul Centenarul Marii Uniri 2018 Târgu-Jiu https://centenar4you.blogspot.com/
Ce înseamnă Centenarul Marii Uniri
În anul 2018, comemorăm 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918:
desăvârșirea statului național român realizată prin unirea provinciilor românești cu
România. La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai
apoi unirea Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea
Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România (1
decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918, iar în 2018,
la 100 de ani de la acele evenimente, sărbătorim CENTENARUL MARII UNIRI.
Ce sărbătorim la Centenarul Marii Uniri?

Dacă ar fi să rezumăm în câteva idei, în 2018, la Centenarul Marii Uniri, toți cei care
simt românește sărbătoresc:
Credința românilor care au făcut Unirea că toată suflarea românească trebuie să
trăiască împreună, într-un singur stat, ROMÂNIA.
Efortul susținut al românilor, de-a lungul timpului, de a nu uita că sunt români.
Năzuința românilor de a înfăptui Marea Unire, avută de-a lungul secolelor,
indiferent de vicisitudinile istoriei.
Tenacitatea liderilor și a elitelor românești care au întreprins toate cele necesare ca
Unirea să devină realitate.
Eroismul și jertfa celor fără de care visul românilor de veacuri, Marea Unire, nu ar
fi fost posibil.
Nesupunerea românilor în fața imperiilor vremelnice care i-au afectat interesele și
neacceptarea unei sorți potrivnice.
Ambiția românilor de a rămâne împreună după 100 de ani de la Marea Unire.
Rațiunea românilor de a căuta în permanență cele
mai bune împrejurări pentru concretizarea
aspirațiilor legitime și valorificarea acestor ocazii.
Ce umbrește Centenarul Marii Uniri?

O scurtă privire, aruncată asupra hărții României
anului 2018 și a celei din 1918, ne arată că, bucuria
Centenarul Marii Uniri nu poate fi deplină. România
nu mai arată ca acum 100 de ani, după Marea Unire.
În 28 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop-
Molotov, România este sfâșiată, din nou, și pierde
Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Umbra acelei
zile, tragice pentru România, este încă resimțită de întreaga suflare românească.
Comemorarea Centenarului României, pe lângă o sărbătoare plină de bucurie, trebuie
să fie și un motiv de reflecție, dar mai ales de conștientizare că e de datoria noastră să
refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de grație 1 decembrie, a anului 1918.
2
Harta României 1918 vs harta României 2018
Cuvintele lui Nicolae Titulescu, rostite la Ploiești, în 3 mai 1915, la întrunirea

Acțiunii Naționale, în chestiunea Ardealului, adaptate la anului 2018, prin
înlocuirea Ardealului cu Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței, trebuie să răsune
în mințile și inimile oricărui om care simte românește!
Problema care se pune azi României, e înfricoșător, dar simplu; sau România
pricepe datoria pe care i-a creat-o evenimentele în curs, și-atunci istoria ei abea
începe, iar viitorul ei va fi o răzbunare prelungită și măreață a umilințelor ei
seculare; sau România, mioapă la tot ce e „mâine”, cu ochii mari deschiși la tot ce e
„azi” nu pricepe și înlemnită stă pe loc, și atunci istoria ei va înfățișa pentru vecie
exemplul unic și mizerabil, al unei sinucideri viețuite.
Din împrejurările de azi,
România trebuie să iasă
întreagă și mare!
România nu poate fi
întreagă fără
Ardeal! (Nicolae Titulescu
– 3 mai 1915)
Deci, la 100 de ani de la
Marea Unire, trebuie să
știm că, România nu este
întreagă fără Basarabia și
fără nordul Bucovinei!
3
Ce înseamnă Marea Unire de la 1918
Marea Unire de la 1918
Evenimentul politic al anului 1918 este desăvârșirea statului național român, înfăptuit
prin unirea tuturor provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu
România.
Pe scurt, Marea Unire de la 1918 însemnă:

 Unirea Basarabiei cu România
 Unirea Bucovinei cu România
 Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România
Astfel, la finalul Primului Război Mondial, România obținea mai mult decât eliberarea
românilor din Austro-Ungaria, pe care și-o propusese la începutul conflagrației.
Începutul anului 1918 se anunța dezastruos, România semna în mai Pacea de la Buftea-
București, un tratat de pace care-i aducea mari prejudicii. Schimbările mari în plan
european, din a doua jumătate a anului, și priceperea liderilor români de a simți
momentul istoric fac ca dezastrul anunțat să fie transformat într-un șir de victorii,
reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: în martie 1918 unirea Basarabiei cu
4
România, în noiembrie unirea Bucovinei cu România, iar în decembrie unirea
Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin

noua suprafață (locul 10) și prin numărul de locuitori (locul 8). O sporire considerabilă
a cunoscut și capacitatea industriala (235%), economia, dar și resursele naturale.
Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional prin tratatele semnate la
Trianon (4 iunie 1920) și Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919).
Procesul formării statului național unitar

român
Marea Unire
Din perspectiva statalității, Unirea Transilvaniei, Bantului, Crișanei și a
Maramureșului cu României, din 1 decembrie 1918, reprezintă finalul de drum în
procesul anevoios al făuririi statului național unitar român. Zorii statului român se
află cu aproape 60 de ani în urma anului 1918, în anul 1859, când sub domnia lui
Alexandru Ioan Cuza, Moldova și Țara Românească se unesc într-un nou stat,
România. De la acel eveniment au trebuit să treacă mulți ani, plini de evenimente
tragice, precum participarea la Primul Război Mondial sau Războiul ruso-turc
(Războiul de Independență al României) până ca românii să poată să facă pasul final, la
5
1 decembrie 1918, România Mare. Prin urmare, în anul 2018, statul național unitar
român împlinește frumoasa vârstă de 100 ani, motiv să sărbătorim și să ne bucurăm de
cei 100 de ani de Românie, altfel spus, de
Centenarul României.
100 de ani de stat național

România este un stat național pentru că
frontierele teritoriului României corespund
cu arealul în care locuiesc românii – o
populația omogenă din punct de vedere
lingvistic, cultural și religios.
Crearea statului național a fost rezultatul unui efort etapizat, susținut pe

parcursul mai multor secole. Marea Unire din 1918, implicit Unirea de la Alba
Iulia din 1 decembrie 1918, reprezintă punctul final al proiectului România, stat
național. Pentru ca România să devină stat național a avut nevoie de:
 formarea unei conștiinței naționale și afirmarea nevoii de unitate a
românilor (Revoluția de la 1848)
 formarea unei entități politice , o „patrie mamă”, care să concentreze în
jurul ei tot ce este românesc (Unirea principatelor române)
 câștigarea independenței față de celelalte puteri (Războiul de Independență
din 1877)
 unirea tuturor teritoriilor românești aflate sub stăpânire străină (Marea
Unire din 1918: unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei)
100 de ani de stat unitar

Pentru a fi stat unitar, România trebuia să fie o singură entitate statală, iar
administrația sa centrală să aibă autoritate asupra întregului teritoriu locuit de
români.
La începutul existenței sale ca stat, în perioada 1859-1862, România a fost un stat
dualist. După Convenția de la Paris, Moldova și Țara Românească au
format Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, un stat dualist, cu două
entități statale, cu două guverne, două parlamente și doi domni. Dubla alegere ca
domn a lui Cuza din 1859 a fost sprijinită de masele de români și a confirmat dorința
acestora de unitate. Prin constituția din 1866, Principatele Unite Române se
autointitulează România și se proclamă un singur stat indivizibil.
Statul unitar se desăvârșește în 1918, odată cu înfăptuirea Marii Uniri. Începând
cu 1 decembrie 1918 (tehnic puțin mai târziu, în 20 aprilie 1920), data la care
ultimele provincii românești s-au unit cu patria-mamă, România își exercită
autoritatea de la București, asupra întregului teritoriu locuit de români.
6
Comunitatea/rețeaua Web Centenar4You
o Pagina WEB Facebook https://www.facebook.com/Centenar4You-

2175416542676973/
o BLOG https://centenar4you.blogspot.com/
o GRUP Facebook https://www.facebook.com/groups/258535841659424/
Unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei cu România a fost actul politic exprimat de majoritatea
locuitorilor Basarabiei de a reveni la patria mamă, după un veac de ocupație rusească.
Nume Unirea Basarabiei cu România
Data 27 martie 1918
Locul Chișinău, Liceul nr. 3 (Sala de festivitați)
Organul legislativ Sfatul Țării
Rezoluție Rezoluția Blocului moldovenesc
Voturi exprimate 86 pentru, 3 împotrivă, 36 abțineri
Formalizarea unirii legea din 27 martie 1918
Profitând de Revoluția rusă și de degringolada internă, rezultată din răsturnarea
regimului țarist, românii din Basarabia, sub coordonarea membrilor Partidului
Național Moldovenesc, decid să acționeze în vederea obținerii autonomiei.
Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost
acel cazan unde au fiert și s-au topit toate acele elemente, din cari s-a născut
poporul român. Noi nu avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din
casa noastră. (Constantin Stere, 1918)
Mai întâi au fost soldații basarabeni, 800 la număr, reprezentând peste 200.000 de
soldați, reuniți la congresul din 20 oct/2 noi 1917, care au decis autonomia teritorială și
politică a Basarabiei, în cadrul Rusiei – atunci, o federație democratică. S-a decis
constituirea unui organ reprezentativ, Sfatul Țării, care să fie în funcție până la
alegerea prin vot universal, direct și secret a Constituantei.
Sfatul Țării a avut prima ședință la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și era alcătuit din
105 români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, câte un
polonez, armean și grec.
La 2 dec/15 dec 1917, Sfatul Țării a adoptat o Declarație prin care se proclama Republica
Democratică Moldovenească, ca parte componentă a Republicii Federative Rusești.
În această perioadă, teritoriul Basarabiei era dominat de anarhie, rezultată din
acțiunile soldaților ruși și bolșevicilor de pe teritoriul provinciei, care interacționau
violent cu populația autohtonă și cu noii săi lideri politici. În aceste condiții, la
solicitarea Sfatului Țării, în 10 ian/23 ian 1918, armata română intră în Basarabia,
pentru a restabili ordinea. Populația civilă, în majoritatea ei, a primit cu satisfacție
această intervenție.
7
Noi socotim că mântuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor
noștri într-o singură țară. Noi de la străini nu mai așteptăm nimic; toată nădejdea
în ne-o punem în viața la un loc cu toți frații noștri români.(Studenții români din
Basarabia, 1918)
Guvernul bolșevic de la Petrograd reacționează la această evoluție a situației din
Basarabia și decide să rupă relațiile diplomatice cu România și, în plus, hotărăște să
confiște Tezaurul României, aflat la Moscova.
Beneficiind de un curent prounionist, la 27 mar/9 apr 1918, Sfatul Țării, sub conducerea
lui Ion Inculeț, a votat unirea cu România. Pentru unire au fost exprimate 86 de
voturi, 3 au fost împotrivă și au fost înregistrate 36 de abțineri. Condițiile pentru
înfăptuirea unirii constau în efectuarea unei reforme agrare și respectarea drepturilor
și libertăților cetățenești.
În 27 noi/10 dec 1918, după ce Bucovina și Transilvania decid unirea cu România, Sfatul
Țării declară unirea necondiționată a Basarabiei cu România și se dizolvă,
reprezentarea cetățenilor fiind asigurată în parlamentul României.
Unirea Bucovinei cu România

Unirea Bucovinei cu România a fost actul politic al românilor bucovineni prin care
au decis alipirea Bucovinei la patria mamă, România.
Nume Unirea Bucovinei cu România
Data 28 noiembrie 1918
Locul Cernăuți, Palatul mitropolitan (Sala Sinodală)
Organul legislativ Consiliului Național Român
Rezoluție Declarația de unire a Bucovinei cu România
Voturi exprimate unanimitate
Formalizarea unirii legea din 18 decembrie 1918
Contextul european în care Bucovina se unește cu România este dominat de mari
prefaceri. Puterile Centrale ies înfrânte din Primul Război Mondial și capitulează rând
pe rând, spre sfârșitul anului 1918: Bulgaria în 29 septembrie, Turcia în 30 octombrie,
Austro-Ungaria în 3 noiembrie. Austro-Ungaria intră într-un proces de dezintegrare,
iar o serie de state, componente ale imperiului, își proclamă independența în a doua
jumătate a anului 1918: Cehoslovacia în 28 octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria
în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 24 noiembrie.
În 3 octombrie/16 octombrie împăratul Carol I lansează un manifest, Către popoarele
mele credincioase, prin care anunța federalizarea imperiului Austro-Ungar. Această
decizie era ultima încercare de a salva de la pierire un imperiu aflat în agonie.
Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și
suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va
reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan. (Motiunea unirii, 1918)
Profitând de slăbiciunea imperiului, Consiliul Național Ucrainean a convocat
Adunarea Națională Constituantă, la Liov, în 19 octombrie 1918. Adunarea a proclamat
independența teritoriului ucrainean din Austria-Ungaria, inclusiv nord-vestul
Bucovinei.
8
Reacția românilor din Bucovina a fost imediată. În 14 oct/27 oct 1918, Iancu Flondor și
Sextil Pușcariu au organizat Adunarea Națională la Cernăuți la care au participat
reprezentanți ai românilor, primari și foștii deputați ai dietei bucovinene. Adunarea
a adoptat o moțiune prin care era proclamată unirea Bucovinei integrale cu celelalte
provincii românești, într-un stat național independent. A fost înființat și un Consiliu
Național, alcătuit din 50 de persoane, aflat sub președenția lui Iancu Flondor, care să
se ocupe de înfăptuirea unirii.
Câteva zile mai târziu, pe 3 noiembrie, ucrainienii bucovineni au organizat o adunare,
ca răspuns celei românești, în care au proclamat alipirea unei mari părți din Bucovina
noului stat ucrainean. În susținerea acestora, Rada de la Liov a mobilizat militari,
care au luat poziții de apărare în pozițiile cheie ale Bucovinei.
Luând act de acțiunile părții ucrainiene, Consiliul Național Român a cerut sprijin
militar Guvernului României și a convocat, pentru 15/28 noi 1918, Congresul general
al Bucovinei. La Congres au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român,
13 delegați ai ucrainienilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. Dionisie Bejan a citit în
plen o Moțiune care prezenta caracterul românesc al Bucovinei și cerea “unirea
necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș,
Colacin și Nistru, regatul României”. Moțiunea a fost adoptata cu entuziasm, singurii
care au votat împotriva unirii cu România fiind reprezentații ucrainieni.
Congresul a stabilit ca o delegație, formată din Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion
Nistor și Eudoxiu Hurmuzachi, să-i prezinte, la Iași, Regelui Ferdinand actul prin care
Unirea Bucovinei cu România era pecetluită.
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și

Maramureșului cu România
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România este
evenimentul care a dus la desăvârșirea Marii Uniri din 1918.
Nume Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România
Data 1 decembrie 1918
Locul Alba Iulia, Cercul militar (Sala mare a cazinoului)
Organul legislativ Adunarea Națională
Rezoluție Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia
Formalizarea unirii legea din 11 decembrie 1918
În septembrie-octombrie 1918, Partidul Național Român și Partidul Social-Democrat
încep să colaboreze și stabilesc să inițieze formarea unui Consiliu Național Român.
În 29 septembrie/12 octombrie 1918, PNR, prin Comitetul Executiv, a adoptat o
Declarație prin care proclama dreptul națiunii române la autodeterminare.
Declarația a fost citită în Parlamentul de la Budapesta în 5 octombrie/18 octombrie
1918.
În acea perioadă a anului, Imperiul Austro-Ungar își trăia ultimele zile ale existenței
lui. Țările imperiului, unda după alta, își proclamau independența: Cehoslovacia în 28
9
octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților
și Slovenilor în 24 noiembrie.
Noi nu ne putem închipui viața mai departe fără a fi împreună cu întreg neamul
românesc și mai bine voim moartea, decât o viață de sclav umilit, despărțit de frații
săi. (Iuliu Maniu, 1918)
Românii din Transilvania rezonează cu declarațiile de independență din jur și încep
procesul unirii. Mai întâi, în 18 octombrie /31 octombrie, a fost înființat Consiliul
Național Român
Central, cu sediu la
Arad, un organ al
românilor din
Transilvania, Banat,
Crișana și Maramureș.
Consiliul arădean era
format din 6
reprezentanți ai PNR și
6 ai PSD: Vasile Goldiș,
Aurel Lazăr, Teodor
Mihali, Ștefan Cicio Pop,
Alexandru Vaida-
Voievod, Aurel Vlad;
respectiv Ion Flueraș,
Iosif Jumanca, Tiron
Albani, Enea Grapini,
Iosif Renoiu și Baziliu
Surdu.
Consiliul Național Român Central a fost recunoscut de Comitetul Național al
Românilor din Transilvania, de la Viena, condus de Iuliu Maniu, de Biserica Ortodoxă
și de Biserica Greco-Catolică, precum și de către Senatul Militar Român, care a și pus
la dispoziția Consiliului 50.000 de militari mobilizați la Viena.
Prăbușirea autorității Imperiului Austro-Ungar s-a făcut resimțită și în Transilvania.
Peste noapte, Consiliul Național Român Central a fost pus în situația de a asigura
treburile funcționărești, administrația maghiară fiind alungată, de a asigura ordinea
și de a prelua conducerea militarilor români împrăștiați prin toate părțile imperiului.
Consiliul Național a înființat Consiliul Militar, format din consilii și gărzi militare,
alcătuite la rândul lor din militari și voluntari români, care aveau sarcina de a păzi
principalele obiective de interes public. De facto, de guvernarea teritoriilor românești
se ocupa Consiliul Național Român și sfaturile naționale române din localitățile
românești.
Observând realitățile din teritoriile românești, Consiliul Național Maghiar a încercat
o negociere cu partea română: Transilvania să rămână în Ungaria, în schimbul unei
autonomii cu guvernator român și reprezentare în guvernul central de la Budapesta.
Consiliul Național Român ia act de propunerea maghiară și decide convocarea unei
adunări naționale, la Alba-Iulia, la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, pentru a decide în
10
privința autodeterminării românilor. La Adunarea Națională de la Alba-Iulia au
participat reprezentanți aleși ai tuturor categoriilor sociale, ai bisericilor, ai
asociaților culturale și profesionale, precum și deputați de drept, în total 1.228 de
delegați/deputați. Le-au fost alături peste 100.000 de români, veniți la apelul
Consiliului, din toate teritoriile locuite de români.
Și cât de sfântă era ziua aceea, cum se îmbrățișau românii, cât de senină le era fața,
cum au uitat fiecare de ce religie, de ce confesiune și cărei clase aparține! Se vedeau
că sunt fiii aceluiași neam… (Ștefan Cicio-Pop, 1932)
După ce au asistat la slujbele efectuate în cele două biserici românești din Alba Iulia,
delegații au dezbătut și aprobat Rezoluția de unire, care a și fost adoptată de toți cei
prezenți. Votarea acestei rezoluții a însemnat votarea unirii tuturor românilor din
Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș (Țara Ungurească) cu România.
Prin această unire au fost introduse și câteva principii fundamentale, precum:
libertate deplină pentru popoarele conlocuitoare, libertate confesională, regim
democratic, reformă agrară, legislație modernă pentru muncitorime.
Adunarea a aprobat și un organ legislativ, Sfatul Național și un guvern provizoriu,
Consiliul Dirigent, care să conducă Transilvania până la unirea cu România și a numit
o delegație care a înmânat actul unirii regelui Ferdinand I, în 14 decembrie 1918, la
București. Sfatul Național și Consiliul Dirigent au funcționat până în 20 aprilie 1920,
când unirea a fost desăvârșită și din punct de vedere tehnic.
Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, a fost actul politic
fundamental prin care s-au pus bazele constituirii statului național român.
Nume Unirea Principatelor
Data 5 ianuarie 1859 – alegerea lui A. I. Cuza
Locul Iași
Organul legislativ Adunarea electivă a Moldovei
Data 24 ianuarie 1859 – alegerea lui A. I. Cuza
Locul București, Dealul Mitropoliei
Organul legislativ Adunarea electivă a Țării Românești
Formalizarea unirii Proclamația de la 11 decembrie 1861
Unirea Principatelor Române și unirea tuturor românilor au fost enunțate pentru
prima dată în timpul Revoluției de la 1848, în contextul mai larg, european, al
afirmării ideologiilor naționale.
În programul revoluționarilor din Cernăuți, intitulat Dorințele Partidei Naționale din
Moldova, moldovenii considerau unirea ca fiind “cheia bolții fără de care s-ar prăbuși
tot edificiul național”.
În anii care au urmat evenimentelor din 1848, revoluționarii aflați în exil au
întreprins o serie de acțiuni prin care au promovat unirea românilor în fața
comunității internaționale, în special în spațiul vorbitorilor de limbă franceză. Au fost
11
trimise memorii împăratului
Napoleon al III-al Franței și prim-
ministrului britanic Palmerston
și au fost publicate o serie de
reviste: România viitoare (Paris,
1850), Junimea română (Paris,
1851), Republica
Română (1851/1853,
Paris/Bruxelles). În spațiul anglo-
saxon, idealurile de unire au fost
promovate prin afilierea la
„Comitetul Central Democratic
European” din Londra, care-și
propunea provocarea unei noi
revoluții la nivel european.
Moldova redusă în hotarele ei de
astăzi, nu se poate apăra nici în
contra năvălirilor, nici chiar în contra înrâuririlor străine. Moldova trebuie dar
să caute a se lipi de surora sa. De aceea în Moldova Unirea nu este chestie de
entuziasm, ci de judecată și de logică. (Mihail Kogălniceanu, 1859)
După 1853, o parte a revoluționarilor s-au întors în țară și s-au înscris în formațiunea
politică Partida Națională și au înființat “Comitetele Unirii” în Moldova și Țara
Românească. Ideile și le-au făcut cunoscute prin publicațiile ieșene România
literară, Steaua Dunării și Românul, apărut la București.
Circulația ideilor despre unire în spațiul românesc și-a dovedit utilitatea după sfârșitul
Războiului Crimeei (1853-1856), când Marile Puteri au dorit să stabilească un echilibru
între Rusia și Imperiul Otoman, prin amplasarea unui stat tampon între cele două
imperii.
Războiul a încetat după semnarea Tratatului de la Paris (30 martie 1856). Acesta
stipula, printre altele, la articolul 24, organizarea unei consultări a populației cu
privire la unirea principatelor, iar la articolul 26 se menționa înființarea armatei
naționale pentru a menține ordinea și a apăra frontierele.
În perioada următoare au fost convocate Adunările ad-hoc, forurile în care locuitorii
principatelor erau consultați. Rezultatul consultării a fost favorabil unirii.
După ce au luat act de voința românilor, Marile Puteri au organizat, în perioada mai-
august 1858, Conferința de la Paris. Conferința a adoptat Convenția de la Paris, prin
care unirea principatelor românești era recunoscută sub denumirea de Principatele
Unite ale Moldovei și Valahiei. Unirea nu era deplină, convenția menționa pentru cele
două state domni, guverne și parlamente separate. Statele se aflau în continuare sub
suzeranitatea Porții, dar era instituită o garanție colectivă a Marilor Puteri.
Mișcarea unionistă vedea în alegerile domnilor miza cea mai mare. Aleșii Partidei
Naționale, care dominau Adunarea electivă din Moldova, l-au propus drept candidat
pe Alexandru Ioan Cuza (în detrimentul lui Vasile Alecsandri și a lui Costache Negri).
O parte din deputații conservatori, susținători ai fostului domnitor, Mihail Sturza, nu
12
au participat la vot, iar cealaltă
parte au susținut candidatul
Partidei Naționale. Astfel, la 5
ianuarie 1859, toți cei 48 de
deputați prezenți l-au votat pe
Alexandru Ioan Cuza ca domn al
Moldovei.
Mulți au suferit, mulți au căzut
în luptele secolelor! Pământul
României e plin de martiri
necunoscuți; dar din acele
suferinți a ieșit o voce; din acele
lupte a urmat o datorie; din
pământul ce călcăm, s-a ridicat o
pulbere, ca aceea care a dat
naștere Grecilor, și toate, toate
au concurs acum la învierea României! (Anastasie Panu în 1859)
În Țara Românească, Partidul Conservator deținea majoritatea în Adunarea electivă,
prin cele 46 de mandate, din totalul de 72. Liberalului Dimitrie Ghica și-a convins
colegii să susțină candidatul Partidei Naționale și să-și retragă propriul candidat, pe
Nicolae Golescu. Conservatorii, la presiunea manifestanților strânși de liberali, au
urmat exemplul liberalilor și și-au retras proprii candidați, pe Gheorghe Bibescu și
Barbu Știrbei. Astfel, Alexandru Ioan Cuza avea drum liber în înfăptuirea dublei
alegeri, ceea ce s-a și întâmplat, în 24 ianuarie 1859, când cei 64 de deputați prezenți l-
au votat în unanimitate ca domn al Țării Românești.
Deși Unirea Principatelor Române a fost înfăptuită și a respectat Convenția de la Paris
(documentul nu stipula explicit interzicerea alegerii aceluiași domn în ambele
principate), recunoașterea ei internațională s-a lăsat așteptată. În 24 noiembrie 1861,
Turcia, ca putere suzerană, a recunoscut unirea principatelor, dar doar pe timpul
domniei lui Cuza.
În 22 ianuarie 1862, România formează un guvern unic, condus de Barbu Catargiu, iar
în 24 ianuarie 1862, un Parlament unic. Având constituite cele două instituții,
fundamentele pentru orice stat, România deschidea calea reformelor pentru societatea
românească. Cele mai radicale au fost Reforma agrară din 1864 și Secularizarea
averilor mănăstirești.
Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor
Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.
Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor
al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în
1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul
domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii
a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în
13
ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din
1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele
două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul
unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării
Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul
unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea
politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe
tron a principelui Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen,
iar constituția adoptată în
acel an a denumit noul stat
România.
Evenimente anterioare
La 1 ianuarie 1848 a intrat în

vigoare o convenție moldo-
munteană prin care a fost
desființată vama dintre cele
două țări, excepție făcând
sarea. Actul a fost precedat în
1842 de un proiect de unificare
al măsurilor și greutăților.
Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu a fost oficiată la Focșani, în septembrie 1845, la
Biserica Sfântul Ioan, lângă borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail
Sturdza.
Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit,
după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două
Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei
și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului,
cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean
favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături
de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare.
Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale,
în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a
cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic
în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română
(Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la
Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-
lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui
Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante
(Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). Această propagandă unionistă a necesitat
mari sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalități franceze, iar I.C.
Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale pentru a asigura aceste fonduri.
În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției
de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și
la București (1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua Dunării (Iași),
Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari pașoptisti (îndeosebi în Moldova,
ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).
14
Unirea Principatelor Moldova si Țara Românească in contextul geopolitic european
Ordinea geopolitică a Europei în anii 1815-1853, a Rusiei și a Imperiului Otoman se stabilise
ultima oară la Congresul de la
Viena din 1815. Între timp însă
echilibrul astfel stabilit a început
să se destrame, îndeosebi din cauza
crizei interne în Imperiul otoman,
denumit „omul bolnav de la
Bosfor”, principatele Române
aflându-se în vasalitate în raport
cu Imperiul Otoman. Încă din anii
de dinainte Rusia țaristă începuse
planurile sale de expansiune în
direcția Europei centrale și a
Balcanilor, cu o tendință
revanșardă în restabilirea
influenței sale istorice și în
Moldova și în Țara Românească.
Folosind ca pretext probleme
religioase ale ortodoxiei în
Imperiul Otoman și beneficiind de slăbiciunea Imperiului, Rusia a început în 1853 așa zisul
„Război al Crimeii” împotriva Imperiului Otoman, ocupând Principatele Române. Situația
geopolitică a Europei, dirijată de Franța, Anglia și Austria, însă era deja de dinainte orientată
în a asigura existența și integritatea Imperiului Otoman pentru a contracara o creștere a
influenței Rusiei și în Orient, după ce deja Rusia se extinsese în Asia în contra intereselor
franceze și engleze. Astfel Franța si Anglia au intrat în acest război de partea Imperiului
Otoman contra Rusiei, în concordanță și cu interesele și politica externă a Austriei în privința
„principatelor dunărene”. Războiul Crimeei s-a încheiat prin armistițiu, cu propuneri din
partea tuturor puterilor europene, convenind a fixa o nouă situație geopolitică a Europei de est
în context cu Rusia și Imperiul Otoman, fiind astfel planificate convorbiri la Constantinopol și
Paris în vederea elaborării tratatelor corespunzătoare, având ca țel slăbirea influenței Rusiei
în Orient și în Marea Neagră, care avea să devină o mare neutră. Astfel a intrat în atenția
marilor puteri ale politicii europene și situația „principatelor dunărene”, Moldova și Țara
Românească. Deși Austria nu a participat la război, a cerut în 3 Iunie 1854, Rusiei să se retragă
din Principatele Române, în virtutea propriilor interese și într-adevăr Rusia s-a retras. Însă în
mod neașteptat atunci Imperiul Austriac a ocupat Principatele Române, plasând în octombrie
1854, 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia. În contextul problemei „principatelor
dunărene” au jucat un rol multe alte probleme de echilibrare a situației generale. Amânarea
rezolvării s-a datorat diferențelor de păreri în cadrul alianței învingătorilor. Conceptului
Franței asupra unor principate unite i s-a raliat Rusia din motive tactice, însă în totală
contradicție cu părerea Austriei și Imperiului Otoman. Anglia a luat o poziție indecisă. În
alianța învingătoare exista unanimitate că protectoratul istoric al Rusiei asupra principatelor
trebuie să se termine, cu o „derusificare” a principatelor de influența Rusiei în cultură și
administrație, însă exista lipsa unanimității privind statutul organizatoric viitor al
principatelor. Principatele Române erau în concepția lui Napoleon al III -lea cele mai potrivite
pentru a-și promova ideea principiului național, în propriul interes al Franței, în Europa cât
și a remanierii hărții europene în urma eșecului francez din 1815.
15
Astfel ideea unirii principatelor române s-a născut pe plan internațional în împrejurimea
împăratului francez Napoleon III, bineînțeles din interese proprii franceze.
Însă ambasadorii Angliei și a Austriei, Redcliffe si Prokesch-Osten, se străduiau sä lege
Principatele Unite iarăși mai puternic de Imperiul Otoman. Expresia acestei strădanii a fost
un concept preliminar de tratat din 11 Februarie 1856 cu 30 de articole, prezentat ministrului
de externe al Înaltei Porți, conținând idei de bază privind organizarea și statutul viitor al
principatelor. («Projet concernant le 1-er point de garantie arrêté entre les Representants des
trois Puissances et ceux de la S. Porte dans la réunion du 11 Fevrier» (HHSTA, PA XII 56 f. 256-
266)). In acest concept se precizeazä cä în virtutea războiului, tratatele ruso-turce privind
organizarea internă a principatelor în acel «Reglement organique» încä de dinainte de 1828 și-
au pierdut valabilitatea. În acest sens, Înalta Poartă avea de reînnoit imunitatea și privilegiile
sale care i-au fost acordate încă de pe timpul lui Baiazid I, reținându-se în art. 2 că Moldova si
Țara Românească rămân parte integrantă a Imperiului Otoman supuse suzeranității

sultanului.
Însă ideea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena și la Înalta Poartă. În
politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca
o nedreptate și vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci și Bucovina, pe
atunci austriacă, și partea română a Transilvaniei, creând un precedent istoric și pentru Serbia
care s-ar putea sprijini pe susținerea Rusiei, această situație în totalitate lovind interesele
Austriei „până în măduva oaselor”. Exista părerea că acestui principiu distrugător al
naționalismului, care în mod fericit a fost supus în 1849, Austria voia a-i opune principiul „mai
înălțător și împăciuitor al statalității” interdependent de naționalitate. În această chestiune însă
împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat ideea că
principatele aveau să rămână neunite, dar în nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns de
Înalta Poartă, ci din contră, independența lor trebuie întărită, dând ordin reprezentantului său
la Paris să se opună strict voinței otomane de a-și întinde influența în acea zonă a Europei.
16
In concluzie, trebuie să reținem că unirea principatelor a fost un proiect politic al împăratului
francez Napoleon III, din două motive de politică externă în favoarea intereselor Franței: în
primul rând a fost un proiect antirusesc de-a îngrădi și a pune o barieră în extinderea
intereselor rusești, iar în al doilea rând a fost impunerea „principiului națiunii” pentru a
submina principiile Congresului de la Viena din 1815, ca armă politică a Austriei.
Peste acest context fericit geopolitic european, s-a suprapus dorința și voința populației și a
păturilor conducătoare din cele două principate încă din 1600, când lui Mihai Viteazul i-a reușit
pentru scurt timp o unificare a două principate de cultură si proveniență înrudite istoric. Însă
trebuie să luăm în considerare că acest moment favorabil al istoriei geopolitice europene a avut
un rol hotărâtor în acest
act de unire.
Divanurile ad-hoc
Solemnitatea deschiderii
Adunării ad-hoc din Țara
Românească, litografie de
Carol Popp de Szathmáry
Deciziile adoptate prin
tratatul de pace de la
Paris (18/30 martie 1856),
prevedeau intrarea
Principatelor Române sub
garanția colectivă a celor
șapte puteri
europene(Turcia, Franța,
Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia)[2], revizuirea legilor fundamentale, alegerea
Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în
granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), trimiterea în
Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”,
libertatea navigației pe Dunăre, pusă sub control internațional ș.a.
Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii,
marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la
realizarea unirii Principatelor Române.
Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara
Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova
lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca
Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu
etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării
separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării,
motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei
la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861.
Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel
al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae
Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige
alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul
de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin
înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea
ca numărul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire să fie majoritar în
Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de
soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă
17
ar fi reușit să zădărnicească unirea
Moldovei cu Muntenia, falsificând
alegerile pentru Divanul ad-hoc.[1]
Cu ajutorul lui Costache Negri
scrisorile compromițătoare au fost
publicate în ziarul unionist „L’Etoile
d’Orient”, ce apărea la Bruxelles,
traduceri ale scrisorilor apărând la
scurt timp și în Moldova. Când
sultanul Abdülmecid, cu asigurările
Austriei Imperiale, nu a anulat
alegerile, ceilalți supervizori
(Imperiul Francez, Rusia Imperială,
Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt
relațiile diplomatice cu Imperiul
Otoman în 4 august.
Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte
state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9
august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride
au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta
varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne,
două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație
și Justiție, Comisia Centrală cu sediul la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de
interes comun pentru ambele Principate și armata.
Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a întrunit Divanul Ad-hoc al
Moldovei care
era favorabil
unirii, iar la 30
septembrie cel al
Valahiei, și prin
documentele
redactate, au fost
puse bazele
fuzionării celor
două principate.
În 7 și 9
octombrie 1857
sunt elaborate
Rezoluțiile prin
care se cerea:
-Respectarea
drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații
încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;
-Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;
-Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și
ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării;
-Neutralitatea teritoriului Principatelor;
-Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele
18
nației.
-Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.
Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22
mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:
Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;
Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții
proprii;
Se înființau instituții comune,
precum Comisia Centrală cu sediul la
Focșani (care elabora proiectele de
legi de interes comun), Înalta Curte
de Justiție și Casație, armata;
Se prevedeau principii de
organizare și modernizare a
viitorului stat (separația puterilor
în stat, desființarea privilegiilor de
clasă, egalitatea în fața legii,
drepturi politice pentru creștini,
libertatea individuală);
Dreptul de vot rămânea cenzitar.
După încheierea Convenției de la
Paris, care avea să joace rolul unei
veritabile Constituții a
Principatelor, au urmat alegerile
pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859,
liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”.[3] Reprezentanții
acestei grupări ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească au oscilat o vreme
între a avea un candidat al lor și a-l susține pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail
Sturza, și agent al Rusiei. Acesta,
susținut de Rusia prin intermediul
bancherului evreu Șmul Rabinovici și
agentului panslavist polonez Nieczuka
Wierzbicki, care a adus la Iași câteva
sute de mercenari, viza și el unirea celor
două țări, dar sub domnia sa și sub forma
unui stat-marionetă care să facă jocurile
Imperiului Rus. Cu două zile înainte de
votul pentru alegerea domnitorului,
unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au
hotărât să-l respingă și să desemneze un
candidat al lor. După dispute aprinse, a
fost acceptat comandantul micii armate
moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care
nu participase la întâlnire). La adunarea
propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept
variantă de compromis între
conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost
surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe
19
Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze
doar pentru a liniști eventualele proteste împotriva alegerii lui Sturza și apoi pentru a forța
alegerea sa în Țara Românească, s-a văzut obligată să treacă la ofensivă. S-a pus premiu pentru
uciderea liderilor unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu (pe
al căror sprijin Sturza conta, dar care au votat pentru Cuza) și a domnitorului Cuza. Complotul
a fost însă dejucat după ce a fost deconspirat de Alecu von Onciul și Iacob Antosz, iar ancheta
a dovedit ulterior implicarea Rusiei.[4]
Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane
separate, liderii unioniști au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească.
Acolo însă, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii dețineau 46 din cele 72
mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie
agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30
000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că
poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.
Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859
alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul
pas către definitivarea Unirii Principatelor Române. Țările au intrat de atunci într-o uniune
personală. Conceptul era cunoscut la acea vreme, dar nu însemna nimic în ce privește o unire
politică. Orientarea
unionistă a
domnitorului a făcut
însă ca acesta să
acționeze pe
parcursul
următorilor doi ani în
sensul
Recunoașterea
internațională a
Unirii
Actul istoric de la 24
ianuarie 1859
reprezenta primul
pas pe calea
înfăptuirii statului
național român
unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn
al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la
marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.
Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la
24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la
Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe
internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni
speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor
Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință
a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla
alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o
intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la
Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față
oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a
20
acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7
septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile
cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea
taberei de la Florești (1 septembrie 1859).
Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat
următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul
altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat,
remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile
diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859
(martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor
două țări. Unificarea
armatei începea cu
deplasări de unități
militare moldovene, la
București și muntene,
la Iași; tabăra de la
Florești s-a bucurat de
o comandă unică. În
cursul anului 1860,
statele majore,
instrucția,
administrația și
intendența au fost
așezate sub o singură
autoritate, iar aceeași
persoană – generalul
Ion Emanoil Florescu –
a fost numită în funcția
de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit
ca inspector general Cezar Librecht.
La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit
Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de
activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate
de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt
principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza,
Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.
Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un
rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din
primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-
constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi
obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în
mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli.
Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și
pentru locuitorii cezaro-crăiești aflați aici cu afaceri. Maghiarii și polonezii, care voiau să
rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni, sunt protejați de guvern și de domn
în spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.
Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta
hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă
din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi
21
încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui
Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în
condiții considerate, în țară, inacceptabile.
Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția
intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au
făcut în cele din urmă efectul. La sfârșitul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16
decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și
vechea poziție.
Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a
domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și de cel al Prusiei, a făcut ca
actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie,
Principatele Unite încep să se numească oficial România.
Declarația de
la Alba Iulia
La 1 decembrie 1918 Marea
Adunare Națională de la Alba
Iulia a hotărât Unirea
Transilvaniei, Banatului,
Crișanei și Maramureșului cu
Regatul Român. Această decizie
a fost făcută publică prin
Rezoluția de la Alba Iulia.
Textul Rezoluției de la Alba Iulia
Rezoluțiunea Adunării
Naționale de la Alba Iulia din 18
Noiembrie/1 Decembrie 1918.
I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească,
adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie
1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.
Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg
Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la
întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român,
Adunarea Națională proclamă următoarele:
Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui,
administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi
drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul
indivizilor ce-l alcătuiesc.
Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din
Stat.
Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice.
Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în
vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor
22
omenești.
Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a
proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul
dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o
proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui.
Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale,
pe de altă parte, potențarea producțiunii.
Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în
cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască
comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru
toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru
regularea raporturilor internaționale.
V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din
jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara mamă România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici
în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și
ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.
VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care
în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru
libertatea și unitatea națiunii române.
VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumirei și admirațiunei sale tuturor Puterilor
Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe
decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și
Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român,
care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de
toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.
23
Cum sărbătorește județul Gorj Anul Centenarului
CJCPCT Gorj continuă seria evenimentelor
dedicate Centenarului
iul 11, 2018Din mass-media, GorjLike
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj (CJCPCT)
continuă seria de evenimente organizate în cadrul programului „Centenarul Marii Uniri în
Gorj”. În acest sens, recent au fost lansate mai multe albume la Tel Aviv, Israel, iar în perioada
10-19 iulie 2018, la Polovragi, va avea loc ediţia I a Taberei de sculptură „Simboluri dacice în
arta lemnului din România”.
În data de 4 iulie 2018, la sediul Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, Israel, CJCPCT
Gorj a avut privilegiul lansării albumelor „Gorj-locuri minunate”, “Călător prin Gorjul de
odinioară”, “Ia gorjenească” şi „Spectacolul lemnului”, albume realizate de artistul fotograf
Teodor Dădălău şi apărute pe parcursul anilor 2016 şi 2017 la Editura CJCPCT Gorj.
Manifestarea a avut loc în cadrul proiectului „Cafeneaua românească” iniţiat de ICR Tel Aviv
cu prilejul aniversării a 70 ani de relaţii diplomatice între România şi Israel.
Relaţia culturală dintre CJCPCT Gorj şi lumea artistică din zona menţionată va continua, astfel
că, în luna septembrie, în cadrul Festivalului Internaţional de Arte Vizuale GORJFEST, vor fi
prezenţi în judeţul nostru şase artişti plastici din Israel.
Tabără de sculptură, la Polovragi

În perioada 10-19 iulie 2018, la Polovragi, va avea loc ediţia I a Taberei de sculptură
„Simboluri dacice în arta lemnului din România”, proiect iniţiat de managerul CJCPCT Gorj
şi care va fi realizat în parteneriat cu Primăria Polovragi.
Proiectul presupune participarea unui număr de opt meşteri populari care vor realiza creaţii
reprezentative pentru arta lemnului din România, creaţii care vor readuce în memoria
publică simboluri dacice străvechi.
Alegerea Polovragiului ca sediu al Taberei este argumentată de existenţa pe acest teritoriu a
unei cetăţi dacice, dar şi de Peştera cunoscută în lumea de specialitate drept Peştera lui
Zalmoxis. Operele vor fi amplasate pe platoul din faţa Mănăstirii Polovragi.
Printre obiectele din lemn ce vor fi realizate va fi o poartă cu însemne dacice, dar și
realizarea în mărime naturală a unui dac, care să reprezinte pe Burebista sau pe Decebal.
Organizatorii vor pune la dispoziţie lemn de esenţă fag, pentru a fi transformat în opere de
artă.
În final, spaţiul respectiv va cuprinde circa 30 astfel de creaţii, ducând, în intenţia
organizatorilor, atât la o promovare pe măsură a zonei, cât şi la
creşterea vizibilităţii culturale a acestei vechi localităţi gorjene.
Participă la această ediție: Ștefan Bara din Cluj, Ștefan Groza din
Baia Mare, Ioan Ungur din Mureș, Viorel Rădăcină din Brașov,
Gabriel Rizea din Craiova, Radu Lazăr din Bihor, Ștefan Strâmtu
din Târgu-Jiu și Nicolae Rotaru din Crasna.
Evenimentul este organizat de Primăria Polovragi şi Centrul
Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Gorj.
Sursa: gorjeanul.ro
24
“O viaţă cât un Centenar” – secretul longevității
iun 18, 2018GorjLike
Elena Ciocăzanu locuieşte în cartierul

Ursaţi din municipiul Târgu-Jiu, iar
în luna septembrie împlineşte un secol
de viaţă. Femeia a povestit că a ajuns
la această vârstă, în condiţiile în care
nu a avut o viaţă uşoară şi a crescut
fără părinţi.
Centenara susţine că a mâncat
întotdeauna sănătos, iar munca a
ajutat-o să fie în formă şi la 100 de ani.
”Am dus şi greu, şi mult, şi puţin, dar
am trăit bine. Am şi copiii care m-au
ajutat şi le mulţumesc, să le dea
Dumnezeu şi lor sănătate. Am ajuns
la 100 de ani pentru că am mâncat
varză neprăjită, fasole fără să pun ulei
în ea. Nu am avut mamă, nu am avut tată, nu am avut pe nimeni şi am trăit aşa, cu ce am
putut. La spital nu am fost, m-a iertat Dumnezeu, copiii mei, când am fost bolnavă, au venit
cu pastila”, a declarat Elena Ciocăzanu.
Bătrâna locuieşte cu nepoţii şi strănepoţii. În casă, centenara este cea care se ocupă de curăţenie.
”Copiii mei pleacă la serviciu, fata cea mică la şcoală, dar eu dau cu mătura prin toate camerele,
aştept copiii şi eu îmi termin toate ce le fac pe acasă. Nu stau, că nu pot să stau. Fac curăţenie
prin toate camerele, în fiecare zi. Mie îmi place de ţara noastră. Îmi place că toată lumea are
grijă şi Dumnezeu ne dă la fiecare aşa cum gândim. Mă uit la televizor, dar nu la politică”, a
mai declarat femeia din Târgu-Jiu.
Joi, aceasta a fost vizitată de prefectul judeţului Gorj, Ciprian Florescu, şi de reprezentanţi ai
Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul campaniei “O viaţă cât un Centenar”. Aceştia i-au
oferit un tort, flori, drapelul României şi scrisoarea din partea ministrului de Interne. Femeia
a purtat o ie pe care ea însăşi a cusut-o, mai ales că, în tinereţe, a fost ţeşătoare.
”Este o doamnă deosebită, care face legătura naturală între anul 1918 şi anul 2018. Nu este
singura, mai avem încă trei doamne. Ne deplasăm în teritoriu şi vor avea parte de aceleaşi
amabilităţi”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Decebal Drăghiea, inspectorul-şef al
IPJ Gorj.
În total, patru femei din localităţile Ursaţi, Stejari, Borăscu şi Celei, judeţul Gorj, împlinesc un
secol de existenţă în anul Centenarului.
”Este anul Cenetanarului şi acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ne amintim că suntem
români, trebuie să ne amintim de România şi de românii noştri. Campania «O viaţă cât un
Centenar» este iniţiată de către Ministerul Afacerilor Interne şi constă în identificarea tuturor
persoanelor care, în anul Centenar, împlinesc 100 de ani şi omagierea acestora. La nivelul
judeţului Gorj au fost identificate patru persoane, iar noi, toate structurile MAI, am venit să
le facem o mică bucurie şi să le ascultăm poveştile de viaţă”, a spus Florin Chisim, purtătorul de
cuvânt al ISU Gorj.
25
Sursa: mediafax.ro
Gorjeni sărbătoriți în cadrul campaniei „O

viaţă cât un centenar“
iun 18, 2018Din mass-
media, GorjLike
Patru persoane din

judeţul Gorj, născute
în 1918, anul Marii
Uniri, au fost
felicitate de prefectul
județului şi şefii
structurilor
Ministerului
Afacerilor Interne.
Joi s-a desfășurat
campania
Ministerului
Afacerilor Interne „O
viaţă cât un
centenar“, prin care se dorește aducerea în prim-plan a românilor născuţi în anul 1918, anul
Marii Uniri, iar patru gorjeni împlinesc în acest an 100 de ani de existență. Centenarii au
primit un steag tricolor, o insignă omagială, mesajul ministrului afacerilor interne cu ocazia
împlinirii a 100 de ani și un tort aniversar. În judeţul Gorj sunt patru femei în vârstă de 100
de ani, la Ursați, Stejari, Borăscu și Celei.
A ajuns la 100 de ani, dând cu sapa

Prima centenară la care au ajuns joi autorităţile a fost Elena Ciocăzeanu, din localitatea
componentă Ursaţi, din Târgu Jiu. Bătrâna poate să meargă şi să se hrănească singură. A avut
o copilărie nefericită, pierzându-şi de mică mama. Nu are copii, dar are peste zece nepoţi şi
strănepoi de la rude. În prezent locuieşte în casa unui nepot. Elena Ciocăzeanu s-a declarat
mândră de faptul că a fost sărbătorită de autorităţi, mai ales că este născută în 1918. A primit
cu plăcere darurile şi s-a fotografiat cu toţi cei pe care i-a primit în vizită, alături de rudele
sale. Bătrâna a povestit că a consumat mai mult mâncare gătită şi foarte puţine prăjeli şi
uleiuri. De asemenea, a lucrat toată viaţa în agricultură şi a mâncat fructe şi legume din
grădina casei.
Sursa: gds.ro
26
EDITIE DE CENTENAR A
FESTIVALULUI IEI “ROMANIA
AUTENTICA”, LA TG. JIU SI HOBITA
iun 17, 2018Din mass-media, GorjLike
O nouă ediţie a Festivalului iei „România Autentică“ va avea loc pe 24 iunie la Hobiţa şi la
Târgu Jiu. Meşteri populari, ţesătoare de ii şi covoare olteneşti, meşteşuguri şi tradiţii culinare
locale, precum şi hore populare vor fi o parte din ingredientele sărbătorii de la Târgu Jiu şi de
la Hobiţa. Mii de participanţi sunt aşteptaţi la festival costumaţi în tradiţionalele ii româneşti.
„De aici a pornit «România Autentică», acum trei ani. Aici pământul a vibrat și s-a împletit
cu meșteșugul. Am sculptat, am țesut covoare oltenești, am cântat și am dansat desculți pe
pământul lui Brâncuși. Am ajuns la ediția a treia și trebuie să mulțumim celor care ne-au
acordat încrederea de a construi cel mai frumos festival care promovează meșteșugurile, arta
și artiștii de valoare ai României, printre care Consiliul și Primăria Peștișani, Şcoala Populară
de Artă Târgu Jiu, Consiliul Județean Gorj- UAT județul Gorj, Primăria Municipiului Târgu
Jiu, Orchestra «Doina Gorjului» condusă de Maestrul Gheorghe Porumbel. Ediția din acest an,
la Hobița, va fi prezentată de Codruţa Ivona Florescu“, potrivit unui comunicat de presă.
Sursa: agro-tv.ro
27
Aniversarea Centenarului Marii Uniri în
orașul Rovinari, județul Gorj
mar 26, 2018GorjLike
Cu ocazia Anului Centenarului Marii Uniri, în orașul Rovinari, județul Gorj, vor avea loc
următoarele activități:
 Discursuri oficiale;
 Ceremonie religioasă;
 Depunere de coroane de flori;
 Fanfară – intonarea Imnului Național;
 Spectacol folcloric susținut de Ansamblul Artistic de Amatori „Jiulețul”.
Concurs
judeţean de
istorie dedicat
Centenarului
României Mari
– “Gorjul şi
Marea Unire”
Serviciul Judeţean Gorj al
Arhivelor Naţionale, în
colaborare cu Consiliul Judeţean
Gorj, Muzeul Judeţean
„Alexandru Ştefulescu” Gorj,
Asociaţia „Şcoala Gorjeană” şi alte
instituţii de cultură judeţene,
organizează în perioada 1 martie
– 1 decembrie 2018 concursul
judeţean de istorie dedicat
Centenarului Marii Uniri. Scopul
acestui eveniment îl reprezintă
conştientizarea rolului Marii
Uniri în evoluţia României
Contemporane, grupul ţintă fiind
elevii din unităţile de învăţământ
din Gorj, clasele a VII-a şi a VIII-
a. Pentru bibliografie click aici!
Sursa: arhivelenationale.ro
28
Programul activităților organizate pe raza
Municipiului Târgu Jiu, dedicate
„Centenarului Marii Uniri”
Programul activităților organizate pe raza Municipiului Târgu Jiu, dedicate „Centenarului
Marii Uniri”:
 Eroii gorjeni în Războiul de Reintegrare;
 Repere arhitecturale Târgujiene din Primul Război Mondial;
 Atribuirea numelor eroilor gorjeni unor străzi din Târgu Jiu;
 Realizarea unui monument al Vânătorilor de munte și al Generalului Gheorghe
Rasoviceanu precum și a unui parc tematic dedicat Primului Război Mondial;
 Înființarea unui Muzeu al „Ministerului trebilor dinlăuntru”;
 Refacerea vitrinei care să găzduiasca Medalia Virtutea Militară de Război Clasa I;
 Editarea și tipărirea unor cărți despre evenimentele și eroii gorjeni din Primul Război
Mondial;
 Realizarea hărții „Gorjul în Războiul de Reintegrare”;
 Emiterea unui set de medalii omagiale;
 Refacerea monumentului din Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu;
 Plantarea de stejari pentru Nemuritori;
 Războiul de Reintegrare – Caravana de film;
 Simpozioane și expoziții de fotografie și documente dedicate eroilor gorjeni;
 „Istoria Gorjului văzut în ochi de copil” – graffiti;
 Congresul Brâncuși.
Manifestări ştiinţifice și artistice cu ocazia

CENTENARULUI ROMÂNIEI MARI,
organizate în orașul Bumbești-Jiu, județ Gorj
PROGRAMUL PENTRU ANIVERSAREA CENTENARULUI ROMÂNIEI
ORAȘUL BUMBEȘTI – JIU
2018
Nr. Organizator Denumire proiect Descriere pe scurt Instituții Perioada de

crt. a proiectului partenere implementare
1 PRIMĂRIA Spectacol literar – 1 spectacol literar- Instituțiile 24 ianuarie

ORAȘULUI muzical evocator muzical din Orașul
BUMBEȘTI – „Pururi uniţi sub 1 ceremonial cu Bumbești –
JIU tricolor” închinat depunere de Jiu
Unirii Principatelor coroane
Române
29
2 PRIMĂRIA „Ziua Eroilor” 1 masă rotundă pe Instituțiile
ORAȘULUI tema manifestării din Orașul 9 mai
BUMBEȘTI – 1 ceremonial cu Bumbești –
JIU depunere de Jiu
coroane
1 salon de
fotografie și film
documentar
3 PRIMĂRIA Complex de 1 manifestare Instituțiile 25 octombrie

ORAȘULUI manifestări ştiinţific organizată pentru din Orașul
BUMBEȘTI – –culturale cu ocazia tema propusă Bumbești –
JIU sărbătorii în anul 1 ceremonial cu Jiu
2018 a depunere de
CENTENARULUI coroane
ROMÂNIEI MARI 1 seara culturală
4 PRIMĂRIA Complex de 1 ceremonial cu Instituțiile 1 decembrie

ORAȘULUI manifestaţii depunere de din Orașul
BUMBEȘTI – ştiinţifice şi artistice coroane Bumbești –
JIU dedicate „Zilei 1 masă rotundă pe Jiu
Naţionale a tema manifestării
României” – 1 seara culturală
Centenarul
ROMÂNIA MARE
1918 – 2018
Manifestări și proiecte dedicate Anului

Centenarului, aparținând Primăriei
Orașului Tismana, județ Gorj
Agenda cu manifestări și proiecte pe anul 2018, dedicate Anului Centenarului,
aparținând Primăriei Orașului Tismana, județ Gorj:
Nr. Consiliul Denumire Descrierea pe Ministere/ Perioada de

Crt. Județean proiect scurt a proiectului Instituții implementare
Gorj/ partenere
Primăria
Oraș Tismana
1. Primăria și Primul Mare În data de Casa de 31 Ianuarie 2018

Consiliul Domnitor în 31ianuarie 2018 se Cultură
Tismana împlinesc 600 de Tismana
30
Local ani de la moartea
Tismana marelui Domnitor
al Țării
Românești,
Mircea Cel
Bătrân, unul
dintre ctitorii
Mănăstirii
Tismana
2. Primăria și „Poetul 9 mai 1918 – 9 mai Biblioteca 8 mai 2018

Consiliul Tismanei” 2018 – 100 de ani Tismana
Local de la moartea
Tismana poetului George Casa de
Coșbuc. Expoziție Cultură
de carte la Tismana
Biblioteca
orașului Tismana.
Recital de poezie.
3. Primăria și 1. Eroii 1. În războiul Casa de 17 mai 2018

Consiliul Tismanei pentru Cultură
Local reintegrarea Tismana
Tismana neamului din 1916-
1918 au căzut la Primăria
datorie 680 de Tismana
eroi din
localitatea noastră Ansamblul
– depuneri de „Doina
coroane la Gorjului”
2. Festivalul monumentul din 16,17,18 mai 2018
Național de centrul orașului Școala
Tarafuri 2. A II-a ediție a Populară de
„Geagu Festivalului își Artă Tg. Jiu
Cataroiu” – propune să aducă
ediția a II-a în competiție C.J.C.P.C.T.
tarafuri din toată Gorj
țara
4. Primăria și „Memorial Ion Prezentarea cărții Casa de 5 septembrie

Consiliul Aurariu” „Prin vremuri de Cultură 2018
Local război” cu prefață Tismana
Tismana și adăgiri de
Nicolae N Biblioteca
Tomoniu, scrisă de Tismana
învățătorul Ion
Aurariu, unul
dintre tismănenii
care au luptat în
31
războiul din 1916-
1918.
5. Primăria și Căpitanul La 15 octombrie Casa de 15 octombrie –

Consiliul Neferescu 1889 se năștea cel Cultură depuneri de
Local ce avea să devină Tismana coroane la
Tismana mai târziu monumentul
Căpitanul din „Nereaz”
Neferescu Ioan, Topești
care a luptat
alături de „Eroina
de la Jiu”, pentru
actele de vitejie
fiind decorat în
mai multe
rânduri
6. Primăria și Unirea cea Ziua națională a Școala 1 decembrie 2018

Consiliul Mare României – 100 de Tismana Depuneri de
Local ani de la „Marea coroane
Tismana Unire” Casa de Spectacol
Cultură folcloric
Tismana Hora unirii
„2018- CENTENARUL MARII UNIRI ÎN GORJ” –

Ziua Culturii Naționale, marcată astăzi şi la Târgu-Jiu
ian 19, 2018Din mass-media, GorjLike
Autorităţile gorjene au pregătit un amplu program
pentru a marca aşa cum se cuvine Ziua Culturii
Naţionale. Astfel, pe 15 ianuarie, municipiul Târgu-
Jiu este gazda unor evenimente remarcabile, astfel
încât semnificaţia acestei zile să rămână vie în
mentalul colectiv.
Manifestările prilejuite de Ziua Culturii Naţionale

debutează la ora 10.00 –cu DESCHIDEREA
OFICIALĂ „2018- Centenarul Marii Uniri în Gorj”, la
Teatrul “Elvira Godeanu” Târgu-Jiu; 10.00-10.05 – Intonarea Imnului de stat al României-
interpretare Yasmin Polacek; 10.05-10.25 – Cuvânt de deschidere, susţinut de președintele
Consiliului Județean Gorj, urmat de alocuțiuni: reprezentanți ai autorităților publice centrale;
prefect județul Gorj; primar municipiul Târgu-Jiu; În intervalul orar 10.25-10.35,
vicepreședintele Consiliului Judeţean Gorj susţine o alocuțiune evocatoare și are loc
prezentarea Programului „2018- Centenarul Marii Uniri în Gorj”- ”Cei 100 de ani de acasă”.
Între 10.35 şi 10.45 se dă citire Rezoluției de la Alba Iulia 1918- interpretare actor Teatrul
Dramatic ”Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu; 10.45-11.00- Lansare carte – „Catagrafia Gorjului
32
1918-2018.Oameni, proiecte, destine, idei”; 11.00-11.25- Cvartet ”Lyra Gorjului” și recital poezii
”Mihai Eminescu”, susținut de actorii Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu”; 11.25-11.35-
Romanțe- moment artistic susținut de Școala Populară de Artă din Târgu-Jiu; De la ora 11.35
la 12.00 are loc un moment artistic susținut de Ansamblul Profesionist ” Doina Gorjului” și
invitatul special, interpret Ovidiu Homorodean.
La ora 16.30 este programată o expoziție de artă populară și fotografie; lansare noi numere
publicații: ”Portal Măiastra” sub egida Uniunii Scriitorilor din România, ”Ad Mutrium”,
editor Casa de Cultură din Motru; lansarea Calendarului Gorjului 2018 ”Nemuritorii”, care va
cuprinde membri ai Academiei Române, originari din Gorj; locație: sediul Centrului Județean
pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Târgu-Jiu.
La ora 17.00, iubitorii de artă sunt aşteptaţi la un vernisaj de expoziție foto-documentară și
etnografică – „Frânturi de istorie gorjeană”, la sediul Muzeului Județean Gorj ” Alexandru
Ștefulescu”, str. Geneva nr.8, Târgu-Jiu.
Programul manifestărilor ocazionate de

Centenarul Unirii în orașul Turceni, județ Gorj
Programul activităților organizate pe raza UAT-ului Turceni, județ Gorj, dedicate Anului
Centenarului:
Programul manifestărilor ocazionate de Ziua Eroilor
Începand din anul 2003, în fiecare an celebrăm Ziua Eroilor, sărbătoare națională cu prilejul
căreia îi comemorăm pe toți românii căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă
pentru credință, libertate, dreptate, apărarea țării și întregirea neamului.
Există, de asemenea, tradiția de a respecta mormintele cetățenilor străini căzuți pe teritoriul
țării, indiferent dacă au fost aliați sau inamici.
Este pus la loc de frunte numele lui Iancu C. Popilian fiu al comunei Turceni, eroul de la
podul Jiului care, în ziua de 14 octombrie 1916, a organizat oprirea ofensivei inamice asupra
orașului în războiul pentru apărarea pământului patriei împotriva ocupanților militariști
germani.
Eroii de la Strâmba Jiu nu au fost uitați, monumenul din zona centrală a satului fiind loc de
pelerinaj și aducere a omagiului și recunoștinței pentru cei care au scris cu sânge în cărțile de
istorie destinul poporului român liber și reîntregit.
17.05.2018 – Satul Strâmba -Jiu. Programul va începe în jurul orei 11.00 și va cuprinde:
– primirea oficialităților;
– oficierea serviciului religios de către un sobor de preoți – rugă și închinare pentru eroii
neamului și pentru poporul român;
– intonarea imnului național și ridicarea drapelului;
– alocuțiuni ale oficialităților locale;
– spectacol artistic și concursuri sportive ale elevilor Școlii Generale Strâmba Jiu și
Ansamblul Brâulețul al Casei de Cultură a Orașului Turceni;
– depuneri de coroane (jerbe) de flori la Monumentul Eroilor de la Strâmba-Jiu.
Programul manifestărilor de Ziua Națională a României – 1 Decembrie 2018
1 Decembrie este sărbătoarea românilor de pretutindeni, ziua în care eroii, ostașii și
luptătorii români din toate timpurile și toate locurile, sunt pomeniți în toate catedralele,
bisericile și mănăstirile din țară și străinătate, pentru jertfa pe câmpul de luptă, din lagăre și
închisori pentru apărarea patriei și a credinței românești, pentru întregirea neamului,
libertatea și demnitatea poporului român.
33
În orașul Turceni, această sărbătoare se va organiza în toată localitatea:
 la Monumentul Eroilor din satul Strâmba Jiu, unde vor avea loc manifestările specifice,
împreună cu masa tradițională;
 în centrul orașului Turceni- masă tradițională;
 În satul Stolojani – masă tradițională;
 În satul Turcenii de Jos – masă tradițională;
 În satul Murgești – masă tradițională;
 În satul Gârbovu – masă tradițională;
 În satul Jilțu – masă tradițională.
În cinstea acestei zile, Școala Generală din Strâmba-Jiu organizează concursuri unde vor
participa elevi, alături de care va avea un program artistic Ansamblul Brâulețul al Casei de
Cultură Turceni. Pentru toți copiii participanți se vor distribui cadouri și se vor achiziționa
produse pentru organizarea concursurilor.
Se vor impărți stegulețe naționale în toate locațiile, baloane tricolore și panglici tricolor
pentru marcarea evenimentului. De asemenea, se vor distribui tradiționala fasole cu costiță și
murături celor prezenți, care vor fi acompaniați de cântece patriotice și de voie bună.
Se vor transmite anunțuri în presă, afișe și se vor distribui invitații către oficialități. Copii în
costum popular vor împărți stegulețele și baloanele. Baloanele cu heliu se vor aranja în forma
tricolorului și vor fi înălțate cu ocazia acestei zile.
Programul activităților dedicate Zilei Naționale a României – 1 Decembrie 2018 va începe în
jurul orei 12.00 și va cuprinde:
 Ora 10.00 – Onorurile militare, Intonarea Imnului Național și ridicarea drapelului
 Ora 10.30 – Slujba religioasă
 Ora 10.45 – discursul Primarului și al invitaților
 Ora 11.15 – Program artistic
 Ora 12.15 – Depunere de coroane
 Ora 12.30 – Distribuirea alimentelor tradiționale.
Activitățile dedicate aniversării Centenarului

Marii Uniri în municipiul Motru, județ Gorj
feb 28, 2018GorjLike
Nr crt Perioada Activitatea
1. 24 ianuarie „UNIȚI SUB TRICOLOR” – 159 de ani de la Unirea

Principatelor – 1859 (spectacol literar-muzical)
2. 27 martie Simpozion cu tema „100 de ani de la Unirea

Basarabiei cu Patria mamă”
3. 1-15 aprilie „ZILELE CULTURII SCRISE”

– Simpozion literar cu tema „Marea Unire
reflectată în creația literară”
– Lansări de carte, reviste, întâlniri cu
publicul și cu scriitori gorjeni
34
– Concurs nașional de debut în poezie
„Nicolae Dragoș”
4. 9 mai Ziua Europei, Ziua Independenței, Ziua Victoriei –

simpozion, moment evocator, depunere de coroane,
momente literar-artistice având ca temă
importanța obținerii independenței de stat a
României în evoluția istorică a României moderne
5. 17 mai Ziua Eroilor – moment evocator
6. Mai – Activități cultural-educative, ateliere de

creație cu tema „Centenarul Marii Uniri – 100 de
ani de la Marea Unire”
7. 21 iunie „REVOLUȚIA DE LA 1848 – 170 DE ANI”
8. 26 iunie ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL – programe și

manifestări cultural-educative cu caracter
evocator sau științific
9. Septembrie- Activități circumscrise Centenarului Marii Uniri

decembrie – Proiect educațional „Omagiu adus Marii
Uniri, în anul centenarului” (fiecare școală, la
alegere, stabilește o lună în care să desfășoare
activități specifice)
– Editarea unei broșuri/revistă cu lucrări ale
elevilor și cadrelor didactice
– Lansare de carte: „Monumente dedicate
eroilor din primul război mondial”
– Expoziție tematică la Casa de Cultură
10. 25 octombrie Ziua Armatei Române – moment evocator dedicat

Armatei Române și Centenarului Marii Uniri
11. noiembrie „Românii și Unirea, un secol de istorie” – concurs

județean pentru elevi dedicat Unirii de la 1918 și
simpozion pentru cadrele didactice
12. 1 decembrie ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – complex de

manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri de
la 1 decembrie 1918
35
Unirea Principatelor sărbătorită și la Târgu-Jiu
ian 26, 2018GorjLike
Miercuri, între orele 17-19, în Piaţa Prefecturii din municipiul Târgu-Jiu s-au desfășurat
manifestările dedicate împlinirii a 159 de ani de la Unirea Principatelor Române. Gorjenii au
asistat, în centrul municipiului Târgu-Jiu, la un Spectacol al Ansamblului Artistic
Profesionist ,,Doina Gorjului”.
La ora 18.00, a avut loc intrarea cu torţe în Piața

Prefecturii, iar între ora 18.00 și 18.10: Lecţia de
istorie, susţinută de Gheorghe Nichifor, istoric,
vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj.
În continuare, până la ora 19.00 s-a desfășurat un
SPECTACOL literar-muzical-coregrafic
,,CENTENAR 2018. POVESTE DESPRE MICA
UNIRE”, Scenariul: Ion Cepoi, Regia: Gheorghe
Porumbel.
Spectacolul a prezentat atmosfera plină de emoţie
patriotică a zilei de 24 ianuarie 1859, atât din
Târgu-Jiu şi Gorj, cât şi din Bucureşti. Pe lângă
personajele istorice clasice – Alexandru Ioan Cuza,
Gh. Brătianu, Mihail Kogălniceanu – au fost ilustrate de actori şi mari personalităţi gorjene,
participante la actul Micii Uniri: Gh. Magheru, Christian Tell, Barbu Gănescu, Ioan Roibu –
cu toţi deputaţii de Gorj în Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti, precum şi Tănase Stănculescu –
magistrat (primar) al Târgu-Jiului, sau Antonie Brăiloiu – administrator (prefect) al judeţului
Gorj la acea vreme.
Și-au dat concursul: Ansamblul Artistic Profesionist ,,Doina Gorjului”, Teatrul Dramatic
,,Elvira Godeanu”, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Gorj, Şcoala Populară de Artă, Ansamblurile folclorice de la Polovragi şi Baia de Fier.
Manifestările s-au încheiat la ora 19.00 cu Hora Unirii.
Sursa: gorjeanul.ro.
A fost lansat Programul Centenarului Marii Uniri. Luptele

de pe Jiu, comparate cu bătălia de la Termopile
ian 20, 2018Din mass-media, GorjLike
Șeful Departamentului Identitate Națională din cadrul Ministerului Culturii a fost prezent,
ieri, la Târgu Jiu pentru a lansa oficial programul destinat Centenarului Marii Uniri în Gorj.
Evenimentul a avut loc cu ocazia Zilei Culturii Naționale, iar reprezentanții mai multor
instituții publice din județ și-au prezentat planurile de promovare a Gorjului cu prilejul
împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire. Cele mai importante evenimente culturale din 2018
vor avea loc la Târgu Jiu.
Programul dedicat Centenarului a fost prezentat de șefii Consiliului Județean la Teatrul
Dramatic „Elvira Godeanu”. Acesta va cuprinde numeroase acțiuni culturale care vor
promova imaginea Gorjului și importanța Târgu Jiului în luptele din Primul Război Mondial.
„Acest eveniment prilejuiește pentru județul nostru deschiderea oficială a Programului
36
cultural 2018 – Centenarul Marii Uniri în Gorj, cei
100 de ani de Acasă. Începând cu 1 decembrie 1918,
tânăra Românie, afirmată ca stat modern și
democratic, își exprimă identitatea națională ferm,
liber și unitar. Celebrarea Marii Uniri de la Alba
Iulia trebuie abordată cu foarte multă maturitate și
ne putem considera norocoși că ne este dat să trăim
astfel de clipe, pe care, personal, le consider istorice
prin prisma faptului că sunt unice într-o viață de om.
Acest program reunește cele mai reprezentative
manifestări cultural-istorice ale Agendei Culturale a
județului. Domnilor primari, ați fost receptivi și iată
că aproape fiecare localitate a județului va avea
manifestări în acest sens și va evidenția ce are mai
valoros”, a transmis Cosmin Popescu, președintele
Consiliului Județean, în discursul său.
„Este o mare responsabilitate pentru mine”
Primarul municipiului Târgu Jiu, Marcel Romanescu, a declarat că o mare parte dintre
evenimentele dedicate centenarului vor avea loc la Târgu Jiu, printre cele mai importante
fiind aniversarea a 80 de ani de la inaugurarea Căii Eroilor. „Este o mare responsabilitate
pentru mine ca în anul 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, să slujesc cetățenii
municipiului Târgu Jiu în numele cărora vă salut și vă urez mult succes în desfășurarea
programelor pe care le-ați proiectat pentru cinstirea acestui eveniment sacru din viața
națiunii noastre”, a spus Marcel Romanescu.
„Curajul Ecaterinei Teodoroiu”

Prezent la Târgu Jiu pentru lansarea programului cultural, secretarul de stat Paul Cotîrleț,
șeful Departamentului Identitate Națională din
cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale,
a comparat Luptele de la Podul Jiului cu celebra
bătălie de la Termopile. „Orașul Târgu Jiu a fost și
rămâne în istorie și în conștiința publică prin cel
puțin două mari repere de înaltă ținută. Se cuvine să
amintim în anul Centenarului despre luptele eroice
din zona Defileului Jiului, din octombrie 1916.
Participarea populației civile la aceste lupte
împreună cu Armata, a constituit alături de jertfa
militarilor o dovadă de patriotism și dăruire
supremă. Rezistența eroică a companiei conduse de
sublocotenentul în rezervă Nicolae Pătrășcoiu și
curajul Ecaterinei Teodoroiu, cea care avea să
devină Eroina de la Jiu, au fost de multe ori
asemuite cu sacrificiul eroului grec Leonidas, de la
Termopile, de acum mai bine de 2.500 de ani. Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu, omagiul
adus eroilor Marelui Război de către sculptorul Constantin Brâncuși, cel care a așezat România
în patrimoniul cultural universal, este cea de a doua mare contribuție pe care orașul Târgu
Jiu o oferă întregii țări și pretutindeni”, a transmis secretarul de stat Paul Cotîrleț.
Sursa: igj.ro
37
Portal:Centenarul Marii Uniri a
României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Bine ați venit pe portalul dedicat Centenarului Marii Uniri, destinat a
facilita dezvoltarea, căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de
aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale
realizării României Mari.
Portaluri tematice: Istorie - România în Primul Război
Mondial - România
Marea Unire din 1918

Carte poștală din 1918-1919 care ilustrează unirea tuturor românilor într-un singur stat. Granițele vestice ale României (colțul din stînga sus) sunt
granițe doar presupuse la acel moment (cele definitive fiind confirmate în 1920)
Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în
cuprinsul aceluiași stat național, România. Etapele preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și
dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor pe parcursul secolului al
XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la
constituirea României Mari. Realizarea unirii a fost motivul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei, iar
actul unirii a fost favorizat de mai mulți factori istorici:
 acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și a elitelor intelectualității românești din Austro-Ungaria în
conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial
 prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus
 afirmarea principiului autodeterminării și a celui al naționalităților pe plan
internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul
populației românești.
Marea Unire este legată inexorabil de personalitățile regelui Ferdinand, reginei Maria și
omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918 odată cu unirea
Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani.
Citește mai mult ...
Articolul săptămânii
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie 1918, a fost convocată
de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, la
care au participat 1228 de deputați pentru a vota Rezoluția de la Alba Iulia, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu
Regatul Român. Marea Adunare Națională a avut loc în Sala Cazinoului din Alba Iulia.
La 15 noiembrie 1918, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Oszkár Jászi, între 12 - 14
noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni
și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională. Hotărârea este cuprinsă în Regulamentul pentru
alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în
conformitate cu Legea electorală din 1910, pe circumscripții, în toate localitățile desemnate a fi centre electorale. Numărul
deputaților aleși, s-a decis a fi cinci pe circumscripție electorală, aleși prin vot universal deschis.
La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. În discuție
au mai fost luate orașele Blaj și Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei lui Mihai Viteazul de la 1600 și a supliciului
conducătorilor Revoluției de la 1784 în cetatea orașului. Alba Iulia fiind numită în Actul Convocării, cetatea istorică a neamului
nostru.
continuare >>>
modificare
Îmbunătățirea și completarea următoarelor articolele:
1. Unirea Principatelor Române 2. Marea Unire
3. Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești 4. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
5. Regatul României 6. Declarația de la Alba Iulia
7. Sfatul Țării 8. Marele Sfat Național Român
9. Republica Democratică Moldovenească 10. Tratatul de la Trianon
11. Unirea Basarabiei cu România 12. Tratatul de la Versailles
13. Unirea Bucovinei cu România 14. Ștefan Cicio Pop
15. Republica bănățeană 16. Iuliu Maniu
17. Unirea Banatului cu România 18. Vasile Goldiș
19. Consiliul Național Român Central 20. Alexandru Vaida-Voevod
21. Consiliul Dirigent 22. Samoilă Mârza
38
Material tipărit prin
intermediul proiectului de
tineret Centenarul Marii
Uniri 2018 Târgu-Jiu
este finanțat din fonduri
acordate de către primăria
municipiului Târgu Jiu
Comunitatea/rețeaua Web Centenar4You

o BLOG https://centenar4you.blogspot.com/
o Pagina WEB Facebook https://www.facebook.com/Centenar4You

o GRUP Facebook https://www.facebook.com/groups/258535841659424/
39

Albumul Centenarul Marii Uniri 2018 Târgu-Jiu FJTG

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Albumul Centenarul Marii Uniri 2018 Târgu-Jiu FJTG

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

CUPRINS

 Ce înseamnă Centenarul Marii Uniri

o Ce sărbătorim la Centenarul Marii Uniri?

o Ce umbrește Centenarul Marii Uniri?

 Ce înseamnă Marea Unire de la 1918

 Procesul formării statului național unitar român

 Unirea Basarabiei cu România

 Unirea Bucovinei cu România

 Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România

 Unirea Principatelor Române

 Unirea Principatelor Române

 Declarația de la Alba Iulia

 Cum sărbătorește județul Gorj Anul Centenarului

Ce sărbătorim la Centenarul Marii Uniri?

Ce umbrește Centenarul Marii Uniri?

Cuvintele lui Nicolae Titulescu, rostite la Ploiești, în 3 mai 1915, la întrunirea

Marea Unire de la 1918

Pe scurt, Marea Unire de la 1918 însemnă:

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin

Procesul formării statului național unitar

100 de ani de stat național

Crearea statului național a fost rezultatul unui efort etapizat, susținut pe

100 de ani de stat unitar

o Pagina WEB Facebook https://www.facebook.com/Centenar4You-

o GRUP Facebook https://www.facebook.com/groups/258535841659424/

Unirea Basarabiei cu România

Unirea Bucovinei cu România

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și

Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române

La 1 ianuarie 1848 a intrat în

Țara Românească rămân parte integrantă a Imperiului Otoman supuse suzeranității

Tabără de sculptură, la Polovragi

Elena Ciocăzanu locuieşte în cartierul

Gorjeni sărbătoriți în cadrul campaniei „O

Patru persoane din

A ajuns la 100 de ani, dând cu sapa

Manifestări ştiinţifice și artistice cu ocazia

Nr. Organizator Denumire proiect Descriere pe scurt Instituții Perioada de

1 PRIMĂRIA Spectacol literar – 1 spectacol literar- Instituțiile 24 ianuarie

3 PRIMĂRIA Complex de 1 manifestare Instituțiile 25 octombrie

4 PRIMĂRIA Complex de 1 ceremonial cu Instituțiile 1 decembrie

Manifestări și proiecte dedicate Anului

Nr. Consiliul Denumire Descrierea pe Ministere/ Perioada de

1. Primăria și Primul Mare În data de Casa de 31 Ianuarie 2018

2. Primăria și „Poetul 9 mai 1918 – 9 mai Biblioteca 8 mai 2018

3. Primăria și 1. Eroii 1. În războiul Casa de 17 mai 2018

4. Primăria și „Memorial Ion Prezentarea cărții Casa de 5 septembrie

5. Primăria și Căpitanul La 15 octombrie Casa de 15 octombrie –

6. Primăria și Unirea cea Ziua națională a Școala 1 decembrie 2018

„2018- CENTENARUL MARII UNIRI ÎN GORJ” –

Manifestările prilejuite de Ziua Culturii Naţionale

Programul manifestărilor ocazionate de

Activitățile dedicate aniversării Centenarului

Nr crt Perioada Activitatea

1. 24 ianuarie „UNIȚI SUB TRICOLOR” – 159 de ani de la Unirea

2. 27 martie Simpozion cu tema „100 de ani de la Unirea

3. 1-15 aprilie „ZILELE CULTURII SCRISE”

4. 9 mai Ziua Europei, Ziua Independenței, Ziua Victoriei –

5. 17 mai Ziua Eroilor – moment evocator

6. Mai – Activități cultural-educative, ateliere de

7. 21 iunie „REVOLUȚIA DE LA 1848 – 170 DE ANI”

8. 26 iunie ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL – programe și

9. Septembrie- Activități circumscrise Centenarului Marii Uniri