Aglae Tulea este „baba absolută, fără cusur în rău”, aşa cum o caracterizează

Weissman, este sora lui moş Costache, soţia lui Simion Tulea şi mamă a trei copii: Olimpia,
Aurica şi Titi. Este un personaj tipic balzacian, construit pe o singură trăsătură fundamentală:
răutatea. Ea nu se schimbă de-a lungul întregului roman, fiind consecventă cu propria structură
interioară.

Portretul fizic:

Portretul fizic este detaliat si are semnificatii indirecte pentru portretul moral, fiind
conturat in mod direct, tot prin ochii lui Felix, in ipostaza de personaj-martor: „Era o doamnă
cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Faţa
era gălbicioasă, gura şi buzele subţiri, acre, nasul încovoiat şi acut, obrajii brăzdaţi de câteva cute
mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii erau bulbucaţi ca şi aceia ai bătrânului, cu care semăna
puţin, şi avea de altfel aceeaşi mişcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase
neagra cu numeroase cerculeţe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os şi sugrumată la mijloc cu un
cordon de piele în care se vedea prinsă de un lănţişor urechea unui cesuleţ de aur”. Vestimentaţia
pretenţioasă trădează intenţia de a impune, de a face impresie. Buzele subţiri şi nasul coroiat
sugerează răutatea, iar ochii bulbucaţi şi privirea pătrunzătoare sugerează o veşnică stare de
pândă, dorinţa de a şti, de a vedea, de a controla totul, dar ilustrează și faptul că George
Călinescu utilizează ca procedeu artistic de caracterizare și elementul genetic, deoarece ochii
bulbucați sunt amintiți și în caracterizarea făcută de Felix lui Costache.

Portretul moral

Inca de la inceput isi defineste menirea, aceea de a-i ataca indirect pe cei din jur.
Cunoscandu-l pe Felix, se adreseaza malițios lui Costache: ”N-am știut: faci azil de orfani”, fara
a omite sa-o ofenseze si pe ceilalti: ”O sa aiba Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?”.

Prezenţa continuă a Aglaei în casa lui moş Costache e motivată, la prima vedere, de gradul
de rudenie şi de poziţia casei, familiei Tulea, aflată în imediata vecinătate a casei Giurgiuveanu,
dar mai ales, de dorinţa aprigă, chiar nestăpânită, a femeii de a pune mâna pe averea bătrânului.
Ea este convinsă că numai banii pot aduce stabilitatea unei familii şi-i doreşte cu atâta putere
încât tot restul se estompează.

Prin caracterizare indirecta, prin fapte, gesturi, se contureaza fiecare parte a personalitatii
personajului. Gesturile, mimica, limbajul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect, o
femeie needucata, acra si vulgara, limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea, lipsita
total de fantezie si de capacitate creativa.
 Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si-l implineste:
realizarea copiiilor ei. Marginita, odioasa, meschina, inveninata impotriva Otiliei, Aglae se opune
cu tarie incercarii fratelui ei de a infia fata, amenintand licentios: "Cat traiesc eu, niciodata. Doar
mai sunt legi in tara asta, mai sunt tribunale. Il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac.
L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei".

Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, pe care insa nu este
in stare sa si le duca la indeplinire, dar scot in relief, in mod indirect, trasaturile definitorii ale
eroinei.

Desi se considera o mama buna,isi trateaza copiii in mod diferentiat, preferandu-l pe Titi;
rautatea manifestata in afara familiei rabufneste adesea si in interiorul ei. Ea este liderul, iar
autoritatea sa stirbeste personalitatea copiilor, conducandu-i catre un destin nefericit. Pe Olimpia
o desconsidera si o nedreptateste,nefiind multumita de relatia acesteia cu Stanica Ratiu.
Aurica,fata cea mica, are multe din trasaturile mamei, iar Aglae o incurajeaza permanent in
tentativa ei disperata de a gasi un barbat pentru a se casatori .Dintre cei trei, insa,Aglae il prefera
pe Titi, despre care crede ca intruchipeaza un geniu nedescoperit inca, desi la 22 de ani nu
terminase liceul. Agale desconsidera profund preocuparile intelectuale, fiind adepta unor
conceptii precum “Cine citeste prea mult, se scranteste” sau “Facultatea e pentru baieti de bani
gata”. Este la fel de limitata ca si el si, de aceea, incurajeaza niste manii distructive: tanarul
realiza reproduceri picturale avand ca model cartile postale. Grija excesiva si autoritatea Aglaei
intretin conditia de retardat a acestuia. Greseste profund in metodele de educatie, trimitandu-l sa
se legene ca sa se linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica.

Autoritara sa plina de venin fata de toata lumea anihileaza personalitatea copiilor ei, pe
care nu-i intelege si care esueaza lamentabil: Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult
in mania "leganatului", iar Aurica ramane fata batrana. Pe Simion il ignora cu desavarsire, el
reprezentand numai pensia si banii pe care ii foloseste cu sentimentul ca i se cuvin, ca sunt ai ei.
Desi bolnav, il dispretuieste, il ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de
sentimente umane.

Invidioasa si rea, o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e "orfana", o

jigneste fara jena, spunandu-i "stricata" si "dezmatata", dand-o drept exemplu negativ Auricai.
Aglae e opusul feminităţii. Ura ei se revarsă împotriva Otiliei, pentru că e frumoasă, împotriva
lui Felix, pentru că e frumos şi studios, împotriva lui Pascalopol, pentru că e bogat. Fratele ei,
Costache Giurgiuveanu, inseamna pentru Aglae numai averea pe care spera s-o mosteneasca, fara
s-o intereseze deloc persoana lui. Atunci cand face atacul cerebral, Aglae se opune sa cheme un
medic, deoarece tot moare, ce sa mai cheltuiasca bani.
 Comportamentul sau este un alt mijloc de caracterizare indirecta. Aglae conduce peste
tot. În propria casă îl tine din scurt pe Simion, face şi desface căsătoriile copiilor, întoarce totul
după bunul ei plac. Când i se face rău lui Simion, Aglae se dovedeşte a fi din nou veninoasă,
rea prin vorbe: „A mâncat ca un bivol. Asta e tot”.

Personajul alunecă nu o dată spre comic. Dorind să intre cât mai repede în stăpânirea averii,
sau măcar a unei părţi a ei, între Aglae şi moş Costache se iscă o adevărată luptă. Sub pretextul
că vrea să cumpere medicamente, ea încearcă să-i ia cheile, iar bătrânul „holbă ochii şi-şi muşcă
buzele, fără sunet. Cu mâna strânse şi mai tare cheile. Aglae întinse mâna şi dădu să i le apuce.”
Asediul casei bătrânului era condus tot de ea: „Luă comanda casei, ajutându-se de Marina,
propria lui servitoare [...] Stănică vru neapărat să doarmă în salonul cu scrinul, Aglae în
sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemntă să se culce la intrare, pe prag. Astfel, după
terminarea mesei care dură foarte mult, toată casa fu ocupată milităreşte de cele şapte
persoane (Stănică, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea) încât nici o mişcare nu era
cu putinţă fără trecere prin odaia cuiva”.

Scena in care ea isi pazeste fratele bolnav de teama pierderii averii, o face grotesca:

,,— Aici e casa fratelui meu, si eu sunt unica lui sora. Nimic nu se misca aici in casa si
nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuie sa stam aici sa pazim, n-o sa lasam in casa un bolnav fara
simtire, care nu vede, n-aude, cu straini in casa.“

Aversiunea Aglaei faţă de Otilia e mărturisită direct. Fata i se pare o „zănatică” şi-i
recomandă făţiş lui Pascalopol să-şi caute de nevastă o fată cuminte şi aşezată, sugerând vizibil
un portret asemănător cu cel al propriei fiice. Neavând nici o înclinaţie, nici o preocupare, nici
măcar toleranţă pentru înclinaţia artistică a Otiliei, muzica pianului o agasează: ”– Grozav de
agasant pianul ăsta! (Apoi strigând): Otilio! dă-l încolo de pian, ştii că mă enervează! (Mai încet
către ceilalţi): Ori ştii să cânţi, ori nu. Pianul cere talent... Didina cânta bine!”

Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a Aglaei, care
evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Zgarcita si rapace, avida de bani si de avere,
ea sfarseste prin a mosteni o casa veche si darapanata, fiind inselata de Stanica si de Costache,
desi instalase in casa fratelui ei un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca
nimeni sa nu poata scoate nimic din casa, suspectand pe oricine, devenind ridicola si cazand ea
insasi in tesatura propriilor intrigi: "Olimpia, si tu Aurica, sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva
vreo hartie, vreun lucru, niciun cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape".

Aglae se contureaza direct din opiniile altor personaje,este un simbol, caracteristic unei
categorii morale, este exponenta unei tipologii. Fara sa fie umbrita constanta psihologica, ba
dimpotriva, imaginea Aglaei se rasfrange subiectiv in aprecierile celorlalte personaje: Otilia
spune ca este o "vipera", iar Weissmann o numeste "baba absoluta, fara cusur in rau". Stanica
este uimit de rautatea soacra-si, "scarboasa femeie" si "veninoasa",„Asta n-are nimic sfânt.
Bărbat, frate, toţi sunt un fleac pentru ea.” Iar atunci cand cheama doctorul pentru Simion si
Aglae se tocmeste cu el, acesta constata cu dispret: "Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare, n-are
inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul si e plina de bani".
Pascalopol o consideră „maliţiosă”, în realitate Aglae e numai venin: – Aşa eşti dumneata,
cocoană Aglae, maliţioasă”.

Energia malefica a Aglaei Tulea va fi anihilata, la modul comic, prin manevrele unui
personaj care are aceeasi structura morala ca si ea, dar si multa abilitate: Stanica Ratiu o ia prin
surprindere pe Aglae, reusind sa-si insuseasca banii lui mos Costache, grabindu-i acestuia
sfarsitul.

În concluzie, Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nicio trasatura
pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare este daunatoare și distructiva pentru copii.