Strategii didactice interactive

Crenguța Lăcrămioara Oprea

Recenzie

Lucrarea este structurată în patru capitole:

Capitolul I: Strategii didactice interactive în contextul pedagogiei moderniste și postmoderniste.

Capitolul II: Sociogeneza cunoașterii transpusă în strategii didactice interactive.

Capitolul III: Rolul strategiilor didactice interactive în procesele de predare și învățare în școală.

Capitolul IV: De la stategii interactive de predare/ învătare la strategii de evaluare.

Capitolul III

Rolul strategiilor didactice interactive în procesele de predare și învățare în școală

III.1 Strategii didactice interactive bazate pe învățarea prin colaborare și cooperare

Strategiile didactice de învatare pot avea la bază stimularea competiției ori promovarea
muncii individuale sau pot fi cooperative, elevii lucrând împreună. Cele trei variante de strategii
didactice nu se exclud, toate fiind necesare la un moment dat. Dintre ele însă, învățarea prin
cooperare trebuie să aibă dominanță în clasă.
Numeroase studii demonstrează superioritatea strategiilor didactice cooperante față de cele
competitive și individuale în dezvoltarea proceselor cognitive superioare a abilităților de
comunicare, în întrebuințarea motivației, a stimei de sine, în dezvoltatrea personalității. Câștigul
elevilor care lucrează în cooperare cu colegii lor, se manifestă în faptul că:

- interrelațiile dezvoltă capacitățile socile de comunicare și de adaptare la regulile grupului;

- sunt stimulate gândirea critică, creativă și laterală;

- dezvoltă încrederea în propriile puteri;

-promovează o atitudine pozitivă, respectul reciproc și toleranța;

- motivează participarea activă și implicarea în sarcina colectivă.

Învățarea prin cooperare este o strategie pedagogică ce incurajează elevii/ studenții să

lucreze împreună în microgrupuri în vederea împlinirii unui scop comun.

Învățarea prin colaborare este o strategie pedagogică care implică elevii să susțină
învățarea în grup sau echipă, dezvoltă responsabilitatea individuală în contextul interdependenței
relaționale în cadrul căreia membrii descoperă informații și se învață reciproc.

Învățarea prin colaborare integrează învățarea prin cooperare.

Etepele învățării prin cooperare:

Prima etapa are în vedere constituirea grupului de lucru. Membrii acestuia trebuie să
îndeplinească anumite condiții pentru a facilita soluționarea problemei pusă în discuție: să fie
toleranți față de parerile colegilor, să nu fie egoiști, să acorde ajutor și să primească ajutor atunci
când au nevoie.
A doua etapa se concretizeaza atunci cand participantii se confrunta cu situatia de rezolvat si
sunt stimulati sa lucreze impreuna pentru a o rezolva.

A treia etapa este destinată reflecțiilor, incubației și tatonărilor. Este faza documentarii și a
cercetării care se poate întinde pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă.

A patra etapa este rezervată dezbaterilor colective, când sunt confruntate ideile, sunt analizate
erorile și punctele forte.

A cincea etapa se referă la structurarea demersurilor către finalul dezbaterii cu obținerea

concluziilor și cu soluționarea problemei. Are loc integrarea noilor achiziții în sistemul celor
existente prin structurarea celor existente celor nou dobandite.

Condițiile desfășurării eficiente a etapelor cooperării au în vedere relațiile de bună

înțelegere între membrii echipei de lucru, acceptarea din partea tuturor participanților, a planului
de lucru în vederea atingerii țelului comun, adoptarea unui mod comun de comunicare a
rezultatelor și de evaluare a soluției.

Bibliografie:

Crenguța- Lăcrămioara Oprea- Strategii didactice interactive, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 2006