Adverbul

Partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristica unei

actiuni,insusiri,stari.
Adverbul determina verbul.
Ex: Colegul meu recita bine poezii de Eminescu.
Tu muncesti mult mai bine.
Domnu’ Trandafir era un om bine facut.
Felul adverbelor
a) dupa structura-simple:bine,rau
-compuse: niciodata ,indata, candva
b)dupa inteles-de mod: abia, asa, repede, da, nu
-de loc: departe, aici,sus(unde?)
-de timp:maine, candva(cand?)

c)adverbe nehotarate= adv. Relative+termeni nehotarati:candva,undeva,

altundeva
d) adverbe negative : nu, niciodata, nicicat, nicicum
e)adv interogative : Unde pleci?, Cand vii?(c. De timp)
f)adverbele reletive-fac relatia intr-o prop. secundara si regenta ei: Cand
ploua/imi iau umbrela/.
Cand-adv rel. de timp//c.circum. de timp,cu rol de conjunctie in fraza
g)dupa origine-1) adv.propriu zise:bine, rau
2)adv.provenite din alte parti de vorbire prin shimbarea val
gram.
a) din adj.:Fanul uscat mirosea a busuioc.
b) S>adv.(subst. Care denumesc zilele saptamanii, anotimpurile,momente
ale zilei devin adverbe. prin articulare: Dimineata ninge iara.
c) S>adv.(derivare cu sufixe): is: taras

Functii sintactice in propozitie:

Complement circumstantial de (timp,mod,loc)
Atribut adverbial. :Raftul de sus e gol.