Anda di halaman 1dari 5

COMUNICAREA

Comunicarea este o activitate vitala omului din toate timpurile.Daca nu ar fi comunicat intre
ei,indivizii ar fi fost sortiti izolarii si,in final,pieirii.Dimensiunea comunicationala a omului este definitorie
pentru viata sociala.Fara comunicare intre indivizi,societatea nu ar exista,nu ar fi posibile relatiile de
orice natura intre oameni.Acomunica inseamna a exista si a coexista cu,prin si pentru umanitate.

Comunicarea evolueaza o data cu societatea si,ca sa traiesti in societate,trebuie sa stii sa


comunici.Capacitata comunicationala si aptitudinile se formeaza gradual.Rolul preponderet in formarea
si dezvoltarea competentei de comunicare revine scolii.

Comunicarea este un mijloc sau poate un obiectiv essential pentru educatie,dar pentru a juca un
rol efficient atat in educatie,cat si,in general,in viata sociala,ea insasi trebuie sa fie supusa procesului
eduicativ.

COMPETENTA SI COMPETENTE DE COMUNICARE

Competenta este rezultatul cumulative al istoriei personale si interactiunii sale cu lumea


exterioara,sau capacitatea de a informa si modifica lumea,de a formula scopuri si de a le atinge.

Mutarea atentiei asupra competentelor face ca din limbajul formatorilor sa dispara ori sa apara
tot mai rar notiuni consecrate,cum sunt cele de aptitudini si de cunostinte.Din aceasta cauza se pun
intrebarile:ce relatie exista intre acestea si competente?Ce asemanari si ce diferente exista?

Speranta ca experienta va duce la formarea competentelor necesare nu cred ca poate implini


nevoile reale.Contez pe valoarea timpului de scolarizare,oricat de vast sau de restrains ar fi el.Ceea ce se
poate realize in vremea scolaritatii-chiar si atunci cand se dispune ori nu de o orientare
corespunzatoare-favorizeaza ,pe lunga durata,dezvoltarea aptitudinilor si cunostintelor,deci afirmarea
personalitatii.

I.1.COMPETENTE SI APTITUDINI

Asadar,termenul de competent reuneste dimensiunile de personalitate dobandita dupa un


process de formare.Dintr-o asemenea perspective,aptitudinile ar fi definite in raport cutrasaturile de
personalitate exprimate in comportamente observabile.Diferenta dintre aptitudini si trasaturile de
personalitate pe de o parte si competente pe e alta,consta in faptul ca in vreme ce unele permit
caracterizarea individului si explica diversitatea lui comportamentala fata de sarcinile
indeplinite,competentele pun integral in valoare,in orice moment,si aptitudinile,trasaturile de
personalitate si cunostintelke accumulate,angajand in plus strategiile dobandite si univrsul cultural
formalPrin competent se desemneaza o categorie speciala de caracteristici individuale care sunt strans
legate de valorile si cunostintele accumulate.In sfarsit,ele dobandesc un carcter”local”,adica depend de
un cadru organizational in care sunt elaborate si apar utilizate.
Competenta se demonstreza nu prin indelungate reflexii si calculi,ci prin adaptari rapide la
schimbarile intervenite in context.Automatismele intervenite diminueaza apelul la functiile
intelectuale,dad loc aptitudinilor specific si accumulate.

Aptitudinile pot fi intelese ca fiind dobandite pentru a fi utilizate de competentele


specific.Aptitudinie au rol in perioada invatarii,pana cand sarcinile de indeplinit pot fi executate
automat.Aceasta inseamna ca,neputand fi rutinizate,aptitudinile vor fi mereu reinnoite,facandu-se apel
permanent la procesele cognitive si la aptitudinile mentale.Avand rol important pentru dobandirea
tuturor competentelor,aptitudinile isi dovedesc utilitatea in primul rand prin cele intelectuale si prin
competentele cognitive.

I.2.COMPETENTE DE COMUNICARE

Acestea cumuleaza intregul ansamblu de abilitati personale:a sti,a sti sa faci si a sti sa fii sis
a devii.De aceea implica toate formele de comunicare si de manifestare,in general.O alta clasificare le
imparte in directe si indirect.

I.3.COMPETENTE SI APTITUDINI DE COMUNICARE

Competentele sunt legatura si sinteza caracteristicilor individuale si a calitatilor de


care sispune persoana in realizarea unei activitati.Ele sunt repertorii ale comportamentelor pe care le
deonstreaza unindivid intr-o situatie data.Aceste comportamente se dovedesc in realitatea cotidiana sau
in cazul testelor prin care se pun in valoare aptitudinile,trasaturile de personalitate,cunostintele
accumulate.

I.4.COMPETENTA DE COMUNICARE A SCOLARULUI

Competenta de comunicare a scolarului este acea capacitate care permite elevilor sa


recunoasca sis a produca enunturi accesibile nivelului lor de percepere si operationalizare,corecte din
punct de vedere al limbii,adecvate contextului situational in care are loc comunicarea.

In ciclul primar,actiitatea formative trebuie sa urmareasca atingerea corelata a doua


tipuri de obiective:

A)Obiective cognitive

-formarea competentei de comunicare prin mijloaca verbale si extraverbale de comunicare;

-initiera si antrenarea permanenta a elevilor in situatii de comunicare verbal si extraverbala

B)Obiective atitudinal-comportamentale

-realizarea transferului de la comunicrea invatata si realizata in situatia-clasa,la exprimarea personala in


situatii de comunicare individuala;

-insusirea unei atitudini favorabile fata de comunicare,ca support al unei relatii interumane in situatii
diverse de viata.
I.4.1.DEPRINDERI SI PRICEPARI DE COMUNICARE

In ciclul primar se urmareste formarea “bazei”competentei cmunicative a copilului.Formarea si


dezvoltarea competentei de comunicare se sprijina pe formarea si dezvoltarea urmatoarelor patru tipuri
de deprinderi integratoare:

1.Intelegerea mesajului oral

2.Exprimarea orala

3.Intelegerea mesajului scris

4.Exprimare in scris

Aferente acestor deprinderi sunt tipuri comportamentale de:receptor,vorbitor,cititor,scriitor.

Pentru realizarea acestui obiectiv,elevii,la sfarsitul ciclului primar,vor fi capabili:

-sa-si formeze deprinderea de a intelege dupa uuz mesaje orale si de a decoda,prin lectura,mesaje
scrise;

-sa observe sis a constientizeze structura si functionarea constituentilor fundamentali ai comunicarii in


constructia diverselor tipuri de mesaje;

-sa interiorizeze reguli de constructive a mesajelor si onventii de interactiune sociala prin


limbaj,producand si reproducand correct mesaje orale si scise;

-sa aplice correct si motivate cunostintele assimilate pentru a rezolva cu success sarcini de comunicare
in codul oral si scris;

I.4.2.COMUNICAREA VERBALA DIRECTA

Pentru comunicarea verbal directa,se presupune existent emitatorului(invatatorul,elevul),a


receptorului(elevul,clasa de elevi,invatatorul)si a mesajului transpus in mesaj oral.

Capacitatile performative ale elevilor se structureaza astfel:

1.Receptarea mesajelor orale

2.Sesizarea organizarii mesajelor

3.Emiterea mesajelor orale

I.4.3.COMUNICAREA VERBALA INDIRECTA

Coordonatele comunicarii prin “cuvant scris” se atructureaza astfel:

1.Receptarea mesajelor scrise


2.Oralizarea unui mesaj

3.Producerea si reproducerea mesajelor scrise

I.4.4.COMUNICAREA EXTRAVERBALA

Metacomunicatia (ansamblul elementelor nonverbal ale comunicarii)utilizata judicious in


situatiile de comunicare la clasa,in context bine motivate,poate devein un efficient instrument de
comunicare.Conditia primordial este insa familiarizarea elevilor cu semnificatia elementelor de limbaj
nonverbal(mimica,gesture,atitudine si miscare corporala etc.)prin organizarea unor jocuri didactice de
dramatizare,de intrare in “pielea personajului”.

I.4.5.LIMBAJUL TACERII

Pentru cel care stie sa o foloseasca ,tacerea poate fi un puternic si efficient instrument de
comunicare.In situatii de comunicare create in procesul de de predare-invatare,tacerea ,fie ea a
invatatorului ori a elevului,poate primi numeroase si complexe semnificatii.

COMUNICARE SI EDUCATIE

A comunica din perspective didactica inseamna a realize o comuniune de gand,simtire si


actiune.

Procesul de predare-invatare este o forma specifica de comunicare si ca atare intruneste toate


caracteristicile modeluli oferit de teoria comunicarii.In plus,comunicarea didactica se particularizeaza
prin anumite trasaturi date de scopul propriu al activitatii instructive-educative,de caracteristicile
psihosociale individuale si de varsta ale educatilor si de contextual psihosocial in care are loc.

Invatarea scolara se realizeaza prin organizarea pe principia pedagogice a experientelor de


cunoastere,afectiv-emotionale si pactice ale eevilor.Ea are un character systematic,organizat,este dirijat
de professor,se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnici eficiente de invatare,respectandprincipiila
didactice si este supusa feed-back-ului,pe baza verificarii si evaluarii permanente a rezultatelor obtinute
de elevi,fiind ameliorate prin corectarea greselilor.

II.1.MODELE DE COMUNICARE

Pot fi identificate trei modele de comunicare didactica:unidirectional,bidirectionala si


multidirectional.

Comunicarea extraverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal.Informatiile transmise si


receptionate pe un fond afectiv-pozitiv sunt mai bine retinute,in timp ce ce un climat afectiv stresant
faciliteaza uitarea.

In conditiile desfasurarii lectiilor in limita celor 50 de minute,combinarea variata si convergenta


a mesajelor(verbale,paraverbale si nonverbal)duce la economie de timp si la crestera randamentului
didactic.Comunicarea divergent,discordanta a celor trei forme duce la confuzii,nesiguranta si chiar la
refuzul continuturilor transmise.

II.FORMAREA SI DEZVOLTAREA CAPACITATII DE COMUNICARE LA ELEVII CLASELOR PRIMARE

Comunicarea didactica si invatarea in clasele primare urmaresc formarea si dezvoltarea le elevi a


capcitatii de comunicare corecta,logica si ivilizata in aspect oral si scris.

Formarea capacitatii de omunicare presupune formarea derinderii de a asculta si de a dialoga cu


un prieten,de a intreba si de a raspunde,insusirea si folosirea formulelor de politete.

Metodele specific de formare a capacitatilor de comunicare la elevii claselor primare


prevad:observatia,descrierea,explicatia,conversatia,exercitiul,jocul didactic,procedee de
creatie,analiza.Activitatile didsacice prin care de poate exersa in aspect variate actul comunicarii
sunt:povestirea-expunera,relatarea,repovestirea,convorbirea,memorizarea,jocul
didactic,auditia,sezatoarea.