Anda di halaman 1dari 81

VICTOR RIZESCU (coord.

Ideologii
române[ti
[i est-europene

EDITURA
CAIETELE
Colecþia este coordonatã de P A U L C E R N A T ,
C O S M I N P E R } A [i V I C T O R R I Z E S C U .
Apare împreunã cu revista

Redactori: C OSMIN P ER}A , R AUL H ULUBAN


Coperta colec]iei: G HEORGHE B EJAN
Tehnoredactare: I ONU} T OLONTAN
Secretariat tehnic: J ENI G HINEA

© Funda]ia Amfiteatru, Bucure[ti, 2008


Str. Mexic nr. 2, bl I3, sc. 1, ap. 1, sector 1, Bucure[ti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ideologii româneşti şi est-europene / Victor Rizescu


(coord.). - Bucureşti : Cuvântul, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-88613-5-0

I. Rizescu, Victor (coord.)

32(4)
Ideologii
[i istorii conflictuale:
tradi]ii române[ti
[i est-europene
8Victor Rizescu8

Dezbaterea ideologic` româneasc` s-a tradus \ntot-


deauna printr-o confruntare a interpret`rilor istorice. Vii-
torul a fost proiectat la noi cu fa]a \ntoars` spre trecut, tot
astfel cum st`pânirea asupra prezentului a fost revendicat`
de tabere rivale \n limbajul nara]iunilor fondatoare. |n mod
firesc, ideologiile structurate \n jurul unor discursuri isto-
rice au pus \n mi[care o redutabil` dinamic` a viziunilor is-
torice orientate ideologic. Cel mai adesea, subiectul predi-
lect al acestor istorii cu func]ie legitimatoare a fost tocmai
critica structurilor ideologice ale epocilor anterioare. Pen-
tru a plasa corect \n istorie curentele de idei române[ti cu
aderen]` social`, care au influen]at spiritul public [i formele
politicii, trebuie s` \ncepem prin a clasa diversele lecturi par-
tizane pe care ele le-au c`p`tat succesiv [i a le deslu[i resor-
turile. Istoricul ideologiilor române[ti este nevoit s` r`t`-
ceasc`, deci, printr-un labirint de istorii ideologice. La fel ca
\n multe alte chestiuni, trebuie s` ne \ntreb`m \n ce m`sur`
aceast` situa]ie este o maladie local` sau doar forma parti-
cular` a unui fenomen universal.
Chiar f`r` s` invoc`m arhaica [i \nr`d`cinata \nclina]ie
uman` de a c`uta la cap`tul timpului perfec]iunea \ncepu-
turilor, cu siguran]` politica reprezent`rilor istorice concu-
rente nu a fost o inven]ie româneasc`. Istoricii ideilor i-au

5
reconstituit originile \n chiar acele locuri unde a debutat via]a
politic` modern`. |nainte de a se ralia ideii de progres, re-
volu]iile moderne au \nceput prin a se exprima \n termenii
legitimit`]ii restaurate [i au pretins s` recupereze vechi drep-
turi [i privilegii, compromise de guvern`ri abuzive1. Ulterior,
Revolu]ia Francez` a servit ca o oglind` – tot mai \ndep`rtat`
dar niciodat` acoperit` privirii – a alternativelor politice
moderne. Aceasta a f`cut ca interpretarea sa neutr` s` apar`
ca o iluzie, orice perspectiv` istoric` asupra laboratorului po-
litic revolu]ionar antrenând o op]iune ideologic` cu reper-
cusiuni \n prezentul autorului, dup` cum orice asemenea an-
gajament ideologic a generat un anumit mod de a evalua fap-
tele, oamenii [i simbolurile ce populeaz` scena istoric` re-
volu]ionar`. Acela[i exemplu ne arat` cât de dificil` este cri-
tica istoriilor ideologice [i tentativa de a ie[i din cercul lor vi-
cios: François Furet a respins lecturile istorice care confer`
legitimitate dictaturii leniniste prin invocarea precedentului
iacobin, pentru a e[ua \ntr-o retoric` ce \nchide interpreta-
rea revolu]iei [i a \ntregii culturi revolu]ionare \ntr-o critic`
a totalitarismului din secolul al XX-lea2.
|n orice caz, postmoderni[tii radicali nu se vor mira s`
descopere \n mediul cultural românesc o asemenea plura-
litate conflictual` a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideo-
logic`. Unii dintre ei au putut afirma c` pendularea \ntre re-
prezent`ri ale trecutului, \n absen]a oric`rei posibilit`]i de
a le mai sorta prin apelul direct la fapte [i m`rturii, a ajuns
s` defineasc` starea natural` de existen]` a omului cultivat.
Lucru adev`rat mai ales \n ce prive[te episoadele de istorie
cultural`: „[…] discu]ia despre Hobbes tinde s` se \nf`]i[eze
tot mai mult ca o disput` asupra interpret`rilor existente de-
cât asupra operei \ns`[i. Cât despre oper`, ea pare s` nu mai
figureze decât ca un pretext aproape uitat al r`zboiului in-
terpret`rilor \n curs de desf`[urare. […] Cu alte cuvinte, nu
mai avem de-a face cu texte, nici cu substan]a trecutului is-
toric, ci doar cu interpret`rile lor“3.

6
Nu trebuie s` ne \ntreb`m deci cât de normal este h`]i[ul
românesc al perspectivelor istorice „situate“ ideologic, ci ca-
re este topografia sa particular`. |n plus, dac` nu suntem dis-
pu[i s` subscriem pesimismului postmodernist exprimat \n ci-
tatul anterior – dup` cum [tim, deja destul de demodat –, tre-
buie s` accept`m distan]area critic` [i c`utarea obiectivit`]ii
ca pe un efort ne\ncetat. Ne-am obi[nuit s` privim instru-
mentaliz`rile comuniste ale istoriei – o practic` obi[nuit` a
dictaturilor – ca pe un fapt cunoscut, cu o existen]` indis-
cutabil` (chiar dac` interpretarea propus` de Katherine Ver-
dery – dup` care fenomenul nu trebuie abordat ca rezulta-
tul exclusiv al manipul`rilor puterii, ci ca produsul com-
peti]iei dintre actori sociali diver[i pe o pia]` a bunurilor sim-
bolice definit` prin controlul statului – s-a bucurat de prea
pu]in` popularitate la noi). Anii postcomuni[ti ne-au
obi[nuit, de asemenea, cu o competi]ie pentru autoritate
simbolic` purtat` \n jurul memoriei comunismului sau al
momentului cultural 1930. Posteritatea tradi]iilor de gândi-
re istoric` de acest fel ini]iate \naintea instaur`rii comunis-
mului nu a fost recunoscut` \ns` ca un fapt de la sine \n]eles,
[i \nc` mai pu]in au fost aceste curente de idei abordate ca
forme redutabile de organizare a intereselor \n societatea
timpului. A[a se face c`, dac` deform`rile cele mai naive [i
populare ale istoriei au ajuns s` fie invocate ritualic – [i \n
bun` m`sur` exorcizate inutil – \n calitate de proiec]ii ve[nic
iradiante ale imaginarului colectiv, multe construc]ii istori-
ce cu o veritabil` func]ie ideologic` \ntârzie s` fie identificate,
cartografiate [i clasificate ca atare. O explica]ie este, des-
igur, alergia postcomunist` fa]` de orice problematic` ce a
c`p`tat conota]ii caracteristice \n epoca anterioar`. Printre
altele, chiar termenul de „ideologie“ este acum folosit la noi
mai mult \n accep]iunea foarte specific` de perspectiv` to-
talizant` asupra lumii \n descenden]` gnostic` (cea mai cu-
noscut` este desigur defini]ia lui Alain Besançon), [i nu \n cea

7
mai larg` – preferat` spre exemplu de istoricii „contex-
tuali[ti“ de felul lui Quentin Skinner – de discurs cultural
conectat biunivoc cu dinamica social`.
Chiar dac` nu reprezint` un caz particular de prolifera-
re a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideologic` – formu-
late fie pentru a ap`ra ordinea instituit` fie pentru a-i con-
testa legitimitatea –, România apar]ine unui spa]iu de civi-
liza]ie \n care asemenea forme culturale au fost umplute cu
un con]inut specific. |n toate ]`rile Europei de Est, epoca is-
toric` ce a debutat \n preajma momentului 1800 s-a
desf`[urat sub semnul unei continue dezbateri asupra mo-
derniz`rii dup` model occidental. Pân` \n anii imediat ul-
teriori celui de-Al Doilea R`zboi Mondial – cu prelungiri
dincolo de ei, \n propor]ii diferite de la o ]ar` la alta – con-
fruntarea dintre diversele proiecte [i strategii de dezvoltare
s-a desf`[urat pe fundalul unui angajament puternic [i
cvasi-consensual \n favoarea ideilor na]ionale [i a obiecti-
velor construc]iei na]ionale. Continua redefinire a identit`]ii
colective, \n rela]ie cu provoc`rile occidentaliz`rii, a fost co-
relat` cu permanenta analiz` a structurilor sociale, perfor-
man]elor economice [i tradi]iilor culturale ale locului, eva-
luate dup` etalonul – adesea interpretat eronat [i simplifi-
cat abuziv – al aceleia[i civiliza]ii apusene. |n consecin]`, fie-
care familie ideologic` a revendicat \n folosul s`u istoria
na]ional`, invocat` de fiecare dat` pentru a conferi autori-
tate unei anumite abord`ri a imperativelor moderniz`rii.
Lecturile conflictuale ale trecutului medieval [i premodern
au fost urmate de altele, având ca obiect primele etape ale
procesului de schimbare accelerat` sub impactul influ-
en]elor externe. Ini]ial, asemenea interpret`ri ale caracte-
risticilor [i traiectoriei istorice na]ionale aveau func]ia de a
dezv`lui gradul de compatibilitate dintre corpul social lo-
cal [i structurile civiliza]iei interna]ionale a capitalismului
liberal. Ulterior, apelul la istorie a devenit necesar pentru a
stabili [ansele de succes regional ale diverselor viziuni re-

8
volu]ionare menite s` \ndep`rteze neajunsurile aceleia[i or-
dini burgheze.

Putere [i opozi]ie
Istoria ideologiilor din perioada moderniz`rii precomu-
niste române[ti – care s-a desf`[urat pe parcursul a mai
pu]in de un secol [i jum`tate – poate fi \mp`r]it` \n dou`
mari etape, separate de pragul anilor 1860. |n fiecare dintre
ele, o elit` social` [i politic` dominant` a fost supus` unei
contest`ri violente din partea unei contra-elite intelectuale
ale c`rei discursuri critice au invadat spa]iul public [i l-au
controlat hegemonic. |n ambele cazuri, discursurile menite
s` ra]ionalizeze sistemul existent [i s` \i confere o baz` ideo-
logic` au ocupat o pozi]ie minoritar`. Mai \ntâi, elita boie-
reasc` de origine premodern`, consolidat` prin Regula-
mentele Organice, s-a confruntat \n acest fel cu contesta]ia
culturii pa[optiste, primind un sprijin ideologic din partea
discursului conservator. Ulterior, elita modernizatoare gru-
pat` \n jurul Partidului Liberal a avut de \nfruntat „cultura
critic`“, ale c`rei argumente centrale au fost forjate ini]ial de
conservatorismul evolu]ionist al grup`rii culturale junimis-
te, pentru a fi apoi \nsu[ite, reelaborate [i traduse \n alte idio-
muri ideologice – \ntotdeauna \ns` cu aceea[i ]int` social`
principal`. De aceast` dat`, ra]ionalizarea intelectual` a
statu-quo-ului a c`p`tat expresii incomparabil mai sofisticate,
care [i-au f`cut \ns` apari]ia foarte târziu, \n anii 1920, prin
sociologiile istorice complementare ale lui {tefan Zeletin [i
Eugen Lovinescu – chiar dac` elemente disparate ale acestor
construc]ii teoretice au ap`rut cu ceva timp \nainte.
Victoria politic` a liberalismului pa[optist – \n perioada
ce a urmat \ndep`rt`rii protectoratului rusesc \n urma
R`zboiului Crimeei [i a Conven]iei de la Paris – a mers \n
paralel cu transformarea sa \ntr-o ideologie a guvern`rii –

9
\nso]it` de practicile aferente – cu o rezonan]` public` foar-
te limitat` [i foarte diferit` prin con]inut de mesajul inte-
lectual insurgent ale epocii \ncheiate. Populismul demo-
cratic fervent al oamenilor de la 1848 las` loc liberalismu-
lui elitist, baricadat \mpotriva intruziunii maselor prin le-
gile votului cenzitar, dup` cum proiectele de reform` social`
clamate imprudent [i ineficient \n epoca revolu]ionar` sunt
abandonate pe timp neprecizat \n favoarea unei abord`ri
graduale a problemei ]`r`ne[ti, cu toat` considera]ia pen-
tru echilibrul social [i exigen]ele dezvolt`rii na]ionale.
Pa[opti[tii subscriu f`r` rezerve la teoriile economice ale li-
berului schimb – de sorginte britanic`, dar \nsu[ite de ei pe
filier` francez` –, pe care le vedeau ca pe un complement ne-
cesar al op]iunii lor occidentaliste4. Partizanii liberalismu-
lui br`tienist, \n schimb, se aliniaz` opiniei lui Friedrich List,
dup` care modernizarea capitalist` dup` model occidental
presupune controlul protec]ionist al rela]iilor de schimb
dintre metropolele capitalismului mondial [i periferia lor
agrar` româneasc`, precum [i interferen]a curent` a statu-
lui cu procesele economice. Linia de continuitate dintre
cele dou` etape ale liberalismului modernizator, peste punc-
tul de inflexiune al transform`rii sale din partid de opozi]ie
\ntr-o component` a elitei guvernante aflat` \n continu` as-
censiune fa]` de rivala sa conservatoare, este adeziunea
ferm` la programul construc]iei na]ionale, v`zut` ca dezi-
deratul major [i prioritatea absolut` a politicilor de trans-
formare social`. Aceast` form` de liberalism autoritar va
\ntruni, dup` Primul R`zboi Mondial, aprobarea lui Zele-
tin [i Lovinescu, ce \i vor recunoa[te deschis caracterul „oli-
garhic“ pentru a-i oferi – cu ajutorul unor instrumente in-
telectuale diverse asamblate \n jurul determinismului mar-
xist sau al sociologiei transferurilor culturale dintre civiliza]ii
– argumentele inevitabilit`]ii istorice.

10
Dac` liberalismul de guvern`mânt se exprim` \n idio-
muri culturale foarte diferite de acelea ale antecesorului
s`u de opozi]ie, tab`ra ideologic` pe care ne-am obi[nuit s`
o vedem – prin utilizarea mecanic` a unor taxonomii occi-
dentale – ca pe o simpl` \ntrupare local` a dreptei conser-
vatoare occidentale manifest` o remarcabil` [i \n[el`toare
continuitate discursiv`. Ideea „organismului“ na]ional, a
c`rui cre[tere natural` nu poate fi violentat` prin grefe le-
gislative [i institu]ionale f`r` a produce un sindrom persis-
tent al inautenticit`]ii [i disfunc]ii sociale [i culturale de du-
rat`, se aclimatizeaz` \n mediile intelectuale române[ti trep-
tat, din epoca primelor ecouri locale ale Revolu]iei France-
ze [i ale reac]iilor contrarevolu]ionare provocate de ea \n
Occident. Ea se precizeaz` \n epoca Revolu]iei de la 1848,
pentru a fi preluat` apoi de junimism, care a transmis-o la
rândul s`u, cu pre]ul ad`ug`rii unor noi inflexiuni, cultu-
rii tradi]ionaliste. Diferen]ele dintre aceste etape ale gândi-
rii politice organiciste nu sunt \ns` mai pu]in semnificati-
ve. Astfel, conservatorismul boieresc al perioadei pa[optis-
te se pronun]a \n favoarea societ`]ii de drepturi [i privile-
gii particulare ale vechiului regim, \n vreme ce succesorul
s`u din vremea monarhiei constitu]ionale accept` ca pe un
fapt consumat [i evalueaz` pozitiv egalitatea civil` instau-
rat` \n virtutea unor drepturi universale [i legisla]ia napo-
leonian` care o \nso]e[te. Mult mai semnificativ este \ns`
faptul c` primul discurs conservator românesc se revendic`
de la \n]elepciunea autentificat` de secole a a[ez`mintelor
str`vechi, \n timp ce urma[ul s`u evolu]ionist \[i bazeaz`
pledoaria \n mod exclusiv pe autoritatea [tiin]ei sociale oc-
cidentale, al c`rei interpret local autorizat se consider` a fi.
Respingând falsa modernitate româneasc` pentru caracte-
rul s`u ne-organic, el respinge deopotriv` „barbaria orien-
tal`“ ce a precedat modernizarea, f`r` a pune niciodat` la
\ndoial` valabilitatea modelului occidental ca unic reper al

11
proiectelor de dezvoltare. Prin aceast` ultim` atitudine, ju-
nimismul se dovede[te mai degrab` un continuator al
pa[optismului pe care \l blameaz`, decât al conservatoris-
mului politic pe care \l sus]ine. |n fine, \nrudirea dintre
companionii lui B`lcescu [i discipolii lui Maiorescu se ma-
nifest` \nc` [i mai pregnant \n privin]a func]iei sociale \nde-
plinite, \n epoca respectiv`, de fiecare dintre cele dou`
grup`ri. Ambele coaguleaz` [i dau o expresie coerent` ne-
mul]umirilor fa]` de sistemul existent, constituindu-se \n
veritabile „culturi de opozi]ie“ \n raport cu elita con-
duc`toare a epocii.

Sociologii ale elitelor


Sociologia s-a n`scut, \n Occident, \n rela]ie strâns` cu
viziunea conservatoare. Aceea[i und` de [oc a schimb`rii ce
a dat na[tere unei gândiri [i sensibilit`]i specifice dreptei po-
litice a stimulat [i reflec]ia asupra structurii [i dinamicii so-
ciale, iar transform`rile induse de procesul egaliz`rii
condi]iilor [i de revolu]ia industrial` au fost evaluate de
c`tre \ntemeietorii noii discipline la fel de negativ ca [i de
c`tre liderii contrarevolu]iei. Temele intelectuale lansate \n
aceast` cheie ideologic` au migrat mai târziu pe suprafa]a
spectrului politic, fiind \ncorporate de marxism [i de teoriile
sociologice liberale5. Critica social` româneasc` a cunoscut
o traiectorie de evolu]ie diferit`. Ea a fost alimentat` ini]ial
nu de sentimentul de perplexitate \n fa]a schimb`rii nest`vi-
lite, ci de revela]ia \napoierii [i a stagn`rii. Analiza condi]ii-
lor sociale locale a fost declan[at` nu de compara]ia dintre
zvârcolirile lumii urbane, industriale [i burgheze [i armo-
nia vremurilor patriarhale, ci de cea dintre priveli[tea de-
plorabil` a lumii autohtone [i splendoarea celei apusene.
|nsemn`rile lui Dinicu Golescu pot fi privite ca textul fon-
dator al culturii pa[optiste nu doar pentru c` au impus re-

12
perul occidental ca un criteriu de evaluare al performan]elor
autohtone \n toate domeniile, dar [i pentru c` au identifi-
cat principala surs` a r`ului \n structura economiei agrare
[i \n formele de organizare social` marcate de slabele virtu]i
ale clasei boiere[ti. Elaborate [i radicalizate \n deceniile
urm`toare, pân` la lucr`rile Comisiei Propriet`]ii de la
1848 [i dincolo de ea, judec`]ile de acest fel au fost plasate
\ntr-o perspectiv` istoric` asupra originilor [i evolu]iei ra-
porturilor juridice [i economice dintre boieri [i ]`rani.
Sociologia critic` junimist` – elaborat` de aceast` dat`,
ca [i sociologia incipient` occidental`, cu materiale intelec-
tuale preluate din repertoriul conservatorismului european
– a construit, \n circumstan]e pe care o nou` genera]ie de
intelectuali le percepeau ca radical diferite de cele ale primei
jum`t`]i de secol, o alt` defini]ie a raporturilor de putere din
societate. De[i marea proprietate funciar` era reprezentat`
\n ambele partide de guvern`mânt [i chiar \n rândurile
grup`rii culturale a[ezate „\n contra direc]iei“ urmate atunci
de lumea româneasc`, junimi[tii au considerat c` ea se afla
deja \n defensiv` \n fa]a unei categorii sociale al c`rei re-
prezentant politic privilegiat era Partidul Liberal [i care se
autodefinea ca burghez`, func]ionând \n fapt ca o pseudo-
burghezie birocratic` ce spolia societatea prin intermediul
mecanismelor statului. Servind o ma[in`rie institu]ional`
dispropor]ionat` fa]` de resursele economice [i nevoile so-
ciale reale ale na]iunii, [i care se amplifica \n continuare din
cauza presiunilor sale crescânde, clasa func]ion`reasc` f`r`
nici un rol productiv ac]iona ca un handicap al moderniz`rii
dup` model capitalist al c`rei promotor \n România pre-
tindea c` este. Descriind sistemul politic [i social local ca pe
o „democra]ie bugetivor`“ (P. P. Carp) sau denun]ând fal-
sificarea culturii sub zodia „politicianismului“ birocratic
(Constantin R`dulescu-Motru), conservatorismul junimist
– ce opta, \n acord cu interesele marii propriet`]i funciare

13
dar \n dezacord cu programul industrializ`rii prin metode
interven]ioniste al partidului advers, pentru politica eco-
nomic` a liberului schimb interna]ional – se putea reco-
manda ca un reprezentant mai autentic al gândirii [i prac-
ticii liberale europene decât liberalismul oficial al locului.
|n epoca pa[optist`, ideile socialiste nu au ocupat o
sec]iune distinct` a spa]iului politic, func]ionând doar ca o
component` a viziunii culturale de ansamblu adoptate de
intelectualitatea reformatoare. „Saint-simonismul“ [i „fou-
rierismul“ se bucurau de o larg` popularitate printre criti-
cii sociali care combinau entuziasmul fa]` de liberalismul
economic manchesterian cu o pledoarie pentru armoniza-
rea intereselor divergente [i fraternizarea dintre clase, de la
care se a[tepta s` fie \nsufle]ite de acela[i elan na]ional6. |n
anii 1880, spectrul ideologic românesc se extinde prin
ad`ugarea unei componente marxiste, rezultat` de aceast`
dat` nu din importul teoriilor occidentale ci prin contami-
nare din partea culturii revolu]ionare ruse[ti. Cele dou`
curente rivale din cadrul acestei culturi a stângii – populis-
mul agrar ce c`uta o cale de acces spre socialism prin oco-
lirea capitalismului [i social-democra]ia ce considera c`
evolu]ia spre lumea socialist` pe calea orânduirii capitalis-
te este destinul de fier al oric`rei societ`]i – se revendicau cu
egal` t`rie ca interpret`ri autorizate [i veritabile ale mar-
xismului \n lumina provoc`rilor est-europene. Transplan-
tat` pe teritoriu românesc, dezbaterea ruseasc` s-a contopit
cu controversele locale despre configura]ia capitalismului
periferic, pentru a da na[tere unor viziuni sociologice situate
deopotriv` \n orizontul marxismului interna]ional [i \n
descenden]a junimismului. Teoriile lui Stere [i Gherea, la fel
ca [i ale ]`r`ni[tilor sau social democra]ilor interbelici care
i-au continuat, au denun]at cu toat` vehemen]a fireasc` a
stângii injusti]ia [i caracterul perimat al economiei agrare,
reelaborând \n acela[i timp ideea confra]ilor conservatori
din cadrul culturii critice anti-br`tieniste despre ascen-

14
den]a clasei func]ion`re[ti cu majoritate liberal` asupra
celei mo[iere[ti cu predominare conservatoare \n interiorul
sistemului politic [i social românesc.

Istorii concurente
|n fiecare din cele dou` etape istorice pe care le-am de-
limitat mai sus, dezbaterea asupra realit`]ilor contempora-
ne s-a tradus printr-un conflict al interpret`rilor istorice re-
feritoare la epocile anterioare. Izvorât` din revela]iile tr`ite
de mediile cultivate autohtone ale „momentului Dinicu
Golescu“ \n fa]a civiliza]iei apusene [i animat` \n egal`
m`sur` de ardoarea na]ionalist` [i de crezul occidentalist,
cultura pa[optist` trebuia s` acrediteze ideea unei compa-
tibilit`]i de esen]` – care s` fac` posibil` acultura]ia rapid`
– dintre societatea româneasc` [i ]`rile situate pe o treapt`
evolutiv` superioar`. Dovada acestei esen]e comune a mol-
dovalahilor [i a occidentalilor – care, altminteri, era deja fur-
nizat` de argumentul recent redescoperitei romanit`]i a
celor dintâi, un semn evident al apeten]ei lor pentru occi-
dentalizare – a fost g`sit \n trecutul mai \ndep`rtat al ]`ri-
lor din R`s`rit. |n plus, gloria trecutului medieval, prin ca-
re na]iunea român` se dovedea depozitara acelora[i \nsu[iri
ca [i popoarele din Apus, trebuia s` fie invocat` ca un ar-
gument al inautenticit`]ii –[i ca atare al ilegitimit`]ii – for-
melor sociale [i politice prezente, rezultate din degenerarea
unor a[ez`minte s`n`toase ca urmare a opresiunii str`ine [i
a subversiunii interne. |n viziunea istoric` pa[optist`, care
a c`p`tat expresia cea mai caracteristic` \n scrierile lui
B`lcescu, Evul Mediu românesc ofer` priveli[tea unei so-
ciet`]i cvasi-egalitare de ]`rani proprietari [i neaservi]i, ca-
pabil` s` furnizeze o for]` militar` redutabil` statului voie-
vodal. Subminat` de extinderea puterii aristocratice sub
influen]a st`pânirii turce[ti, a guvern`rilor fanariote [i apoi
a protectoratului exercitat de autocra]ia ]arist`, democra]ia

15
medieval` a disp`rut, \mpreun` cu mica proprietate ]`r`-
neasc` liber`, l`sând loc unor inegalit`]i sociale flagrante ce
alimenteaz` sl`biciunea politic`. Cum trecutul \ndep`rtat
românesc [i prezentul occidental \[i dau mâna \ntr-o con-
damnare a istoriei recente [i a a[ez`mintelor contempora-
ne locale, rezult` c` influen]ele democratice [i socialiste ve-
nite din Apus vor deschide drumul regener`rii na]ionale, iar
vechile libert`]i medievale vor fi re\ntemeiate sub o form`
nou`, \n acord cu spiritul timpurilor.
Ambi]ia de a oferi o dezlegare sociologic` a chestiunii
]`r`ne[ti \l \mpinge deci pe autorul eseului „Despre starea
so]ial` a muncitorilor plugari \n Principatele Române \n de-
osebite timpuri“ (1846) s` elaboreze primele rudimente ale
unei sociologii istorice române[ti. Teza sa central` – prio-
ritatea propriet`]ii ]`r`ne[ti fa]` de cea boiereasc` –, având
rolul de a acredita legitimitatea \mpropriet`ririi, va fi \ntâm-
pinat` de teza opus`, formulat` de pe pozi]ii conservatoa-
re de Barbu Catargiu. Ambele teorii vor avea o bogat` pos-
teritate. Extinse [i reelaborate \n contextul celei de-a doua
etape a chestiunii agrare, de la \nceputul secolului al XX-lea,
ele vor fi \nsu[ite de intelectuali critici [i istorici profe-
sioni[ti cu orient`ri politice diferite, care au reu[it treptat –
doar par]ial [i nu \n aceea[i m`sur` – s` disocieze miza [ti-
in]ific` a dezbaterii de dimensiunea sa ideologic`. Totu[i,
perspectiva istoric` „democratic`“ a lui B`lcescu a putut fi
folosit` tot atât de bine de Radu Rosetti pentru a argumen-
ta – \n asociere cu poporani[tii – necesitatea unei noi \mpro-
priet`riri [i de Nicolae Iorga pentru a respinge statul mo-
dern \n numele democra]iei organice medievale, \nainte de
a fi reinterpretat` novator de Henri H. Stahl [i integrat` \n
corpul unei veritabile sociologii istorice moderne ce satis-
face toate criteriile cercet`rii obiective. |n acela[i fel, teoria
„aristocratic`“, dezvoltat` succesiv \n scrierile junimi[tilor
C. Giurescu, G. Panu [i I. C. Filitti, a fost \ncorporat` \n sin-

16
teza istoric` original` – deopotriv` [tiin]ific [i ideologic – a
lui P. P. Panaitescu, pentru a fi apoi redescoperit`, din mo-
tive cu totul diferite, \n cadrele istoriografiei marxiste din
prima faz` a comunismului, ce trebuia s` interpreteze epo-
ca medieval` româneasc` \n lumina modelului teoretic cu
valabilitate universal` al modului de produc]ie feudal7.
Istoriile ideologice produse de pa[opti[ti [i de adversa-
rii lor se refereau la lumea tradi]ional`. Cele ale epocii post-
pa[optiste au fost absorbite de marea dilem` a moder-
niz`rii, conceptualizat` vreme de opt decenii, de la faimoa-
sele eseuri din 1868 ale lui Maiorescu pân` \n anii 1940, \n
termenii opozi]iei dintre forme [i fond. Dac` pa[opti[tii
condamnau protipendada regulamentar` ca pe un efect al
degener`rii sociale ce urma s` fie redresat` prin influen]a
salvatoare a Occidentului, istoria polemic` a culturii criti-
ce denun]` elita modernizatoare – de la \nceputurile sale
pa[optiste pân` la coagularea sa \ntr-un partid de gu-
vern`mânt – ca pe produsul unei abord`ri gre[ite a obiec-
tivelor occidentaliz`rii. Condus` de o fals` burghezie care
prezideaz` asupra unei distorsiuni a economiei capitaliste –
ce combin` o reeditare a feudalismului \n ve[minte legisla-
tive moderne cu o industrie artificial` [i bugetivor` – [i a
unei culturi inautentice, societatea româneasc` este angajat`
pe o alt` traiectorie de evolu]ie decât Occidentul. Mai grav,
ea a deviat [i se dep`rteaz` \n continuare de la acea traiec-
torie tocmai din cauza strategiei de recuperare a decalajelor
de dezvoltare. Tentativa de a arde etapele pe parcursul unei
moderniz`ri accelerate, propagând schimbarea social` de
sus \n jos prin intermediul statului, a aservit ]ara clasei bi-
rocratice [i clientelei sale industriale [i bancare, \n coabita-
re cu mo[ierimea neofeudal`. A[a cum vor preciza nu doar
autorii de stânga, dar [i conservatorul R`dulescu-Motru,
toate aceste elemente ale elitei conduc`toare ac]ioneaz` ca
agen]i coloniali ai burgheziei occidentale, interesat` s` in-

17
tegreze România \n circuitele capitalismului mondial f`r` s`
contribuie la restructurarea sa capitalist` intern`.
De[i s-au exprimat ca teoreticieni ai autenticit`]ii cultu-
rale, junimi[tii nu au construit o teorie a specificului na]io-
nal. Ei au respins \ns` viziunea pa[optist` despre români ca
un popor occidental prin esen]a sa latin`, \mpreun` cu lec-
tura pa[optist` a istoriei medievale. Pornind de la aceast` cri-
tic`, tradi]ionalismul post-junimist ini]iat de Eminescu a lo-
calizat caracteristicile autentice ale na]iunii \n universul
]`r`nesc anterior moderniz`rii. Câteva [coli tradi]ionaliste
ulterioare au elaborat defini]ii diferite ale matricei stilistice
na]ionale, ce au privilegiat fie componenta sa religioas` or-
todox`, fie fondul s`u etnic primordial de sorginte tracic`.
Aceste redefiniri identitare au fost \nso]ite de o contestare a
viziunii istorice hegeliene, ce ierarhiza culturile pe o traiec-
torie evolutiv` culminând cu modernitatea occidental`8. |n
cele din urm`, noul relativism cultural românesc s-a \ntâl-
nit cu curentele europene de critic` a modernit`]ii, pe plat-
forma ideologic` a revolu]iei conservatoare.
Pe parcursul ultimelor dou` decenii, viziunile culturale
elaborate de Eliade, Cioran sau Noica \n orbita experimen-
tului politic de dep`[ire a modernit`]ii liberale pe calea
dreptei radicale au p`rut s` focalizeze \n mod esen]ial per-
plexit`]ile [i tribula]iile ideologice române[ti \n fa]a pro-
voc`rilor moderniz`rii. Prin compara]ie cu aceast` popu-
laritate – exprimat` deseori \n termeni negativi –, con-
struc]iile ideologice ale lui Zeletin [i Lovinescu continu` s`
exercite o hegemonie t`cut` asupra presupozi]iilor domi-
nante ale viziunii noastre istorice despre caracterul [i rolul
structurilor sociale [i al curentelor ideologice \n procesul de
modernizare. Dac` junimi[tii plasau entuziasmul imitativ
pa[optist [i egoismul de clas` al birocra]iei din epoca br`tie-
nist` pe aceea[i linie a calamit`]ilor, cei doi ap`r`tori ai eli-
tei politice din anii 1920 ne-au obi[nuit s` ignor`m dife-
ren]ele dintre cele dou` vârste ale liberalismului românesc,

18
ascunzându-ne astfel natura programului modernizator \n
favoarea c`ruia au pledat nemijlocit. Oferindu-ne propria
lor istorie legitimatoare ca pe o expresie a lucidit`]ii [i spi-
ritului critic, ei au plasat lecturile istorice provenite din
tab`ra culturii critice \n categoria prejudec`]ilor tradi]io-
naliste. Ata[ând cultura de opozi]ie pa[optist` la propria ge-
nealogie [i respingând-o \n bloc pe cea de descenden]` ju-
nimist` ca pe o barier` \n calea moderniz`rii, ei ne invit` s`
accept`m ca p`r]i inevitabile [i benefice ale trecutului fe-
nomene pe care suntem obi[nui]i s` le consider`m anoma-
lii ale prezentului. Aceasta nu este, probabil, decât cea mai
important` dintre mo[tenirile ideologice ce ne-au fost trans-
mise de perspectivele istorice cu func]ie legitimatoare ale
epocii precomuniste9.

Repere comparative
Pe m`sur` ce integrarea european` se \nr`d`cineaz` \n
con[tiin]e iar procesul de restructurare mondial` \nceput
odat` cu dezagregarea blocului sovietic \[i continu` cursul,
contururile Europei de Est ca o regiune istoric` distinct` de-
vin tot mai neclare. |n anii 1980, intelectualii polonezi, cehi
[i unguri au revendicat pentru ]`rile lor o identitate istoric`
„central european`“, apt` s` sublinieze tradi]iile lor com-
patibile cu pluralismul occidental [i implicit inadaptabile la
autoritarismul comunist hr`nit dintr-o cultur` politic` di-
ferit`10. Dup` 1980, ideii de Europa R`s`ritean` i-a fost
contestat` valoarea euristic`, ea fiind denun]at` de unii ca
o inven]ie intelectual` occidental` a R`zboiului Rece iar de
al]ii, mai radicali, ca no]iunea central` a unui discurs hege-
monic „orientalist“ cu origini iluministe11. Compara]iile
intra-regionale nu s-au bucurat la noi de prea mult` popu-
laritate academic` \n ultimele decenii, pesemne pentru c`
p`reau s` implice asumarea unui inconfortabil statut peri-
feric. Iat` c` procedeul de a plasa istoria româneasc` \ntr-o

19
perspectiv` regional` are nevoie acum de o pledoarie
\ndreptat`, de aceast` dat`, \mpotriva unor tendin]e inte-
lectuale interna]ionale.
|n epoca de apogeu a R`zboiului Rece [i la \nceputul pe-
rioadei de maxim` dezvoltare a studiilor comparative des-
pre modernizare, Hugh Seton-Watson – unul dintre fon-
datorii studiilor est-europene din Occident – descria
jum`tatea r`s`ritean` a b`trânului continent ca pe cel mai
important laborator istoric al proceselor de schimbare ge-
nerate de expansiunea planetar` a civiliza]iei moderne [i al
dinamicii ideologice asociate cu acelea[i transform`ri: „Is-
toria recent` a Asiei, Africii [i Americii Latine a ar`tat c`
multe fenomene considerate anterior a fi specifice Europei
de Est erau de fapt caracteristice pentru fenomenul general
al impactului occidental asupra societ`]ilor ne-occidentale.
[…] Aceast` descoperire plaseaz` istoria Europei de Est
[…] \ntr-o nou` perspectiv`, pe care observatorii externi din
jurul lui 1914 nu o \ntrez`reau. […] Istoria regiunii respec-
tive prezint` un interes mai general datorit` acelor aspecte
ale dezvolt`rii sociale [i culturale prin care ea se aseam`n`
sau se deosebe[te de evolu]ia Europei Occidentale pe de o
parte [i de cea a ]`rilor «subdezvoltate» din afara Europei pe
de alt` parte“12.
Aceast` viziune despre Europa de Est ca cea mai apro-
piat` [i mai asem`n`toare dintre periferiile Occidentului [i
ca un teren de experimentare al fenomenelor moderniz`rii
cu care s-au confruntat, \n etape ulterioare, societ`]ile gru-
pate pân` nu demult sub rubrica Lumii a Treia \[i p`streaz`,
cred, valabilitatea, ca perspectiv` istoric`, [i dup` ce studii-
le despre modernizare au trecut prin câteva schimb`ri suc-
cesive de paradigm`13, iar disolu]ia comunismului mondial
a impus o nou` geografie mondial` a dezvolt`rii [i \napo-
ierii14. Tr`ind revela]ia decalajelor de dezvoltare \naintea
celor din alte p`r]i ale lumii ne-occidentale, elitele politice

20
[i intelectuale est europene au elaborat r`spunsuri caracte-
ristice la dilemele occidentaliz`rii. Structurile intelectuale
ap`rute \n Europa de Est a epocii precomuniste vor fi apoi
redescoperite \n alte contexte ale moderniz`rii tardive. Di-
feren]ele indiscutabile dintre cele trei mari subdiviziuni ale
regiunii – Rusia, Europa Central` [i Balcani –, datorate
unor evolu]ii de lung` durat`, nu \mpiedic` deci invocarea
acesteia ca un \ntreg \n rela]ie cu cea mai emblematic` din-
tre experien]ele sale istorice15.
Cele cinci texte reunite \n acest volum prezint` câteva
perspective complementare asupra dezvolt`rii curentelor
de idei \n Europa de Est, din primele decenii ale secolului al
XIX-lea pân` \n epoca interbelic`. |n trei dintre ele, proble-
ma asupra c`reia am st`ruit \n paginile anterioare – aceea a
recursului constant la istorie pentru a legitima proiecte de
modernizare [i a pleda, \n strâns` leg`tur` cu ele, legitimi-
tatea unor op]iuni politice – ocup` o pozi]ie central`. Astfel,
articolul lui Maciej Janowski intitulat „Trei istorici“ este
foarte explicit \n acest sens. Studiind comparativ discursu-
rile istoriografice poloneze, cehe [i maghiare, el distinge \n
toate cele trei cazuri acelea[i dou` etape de evolu]ie, \n ori-
zontul c`rora viziunile istorice cele mai reprezentative sunt
solidare cu op]iunile ideologice dominante ale acelora[i
epoci. Mai \ntâi, acea formul` a na]ionalismului ce rezoneaz`
cu o adeziune f`r` rezerve la proiectul occidentaliz`rii rapi-
de – dominant` \n toate cele trei ]`ri \n deceniile de \nceput
[i de mijloc ale secolului al XIX-lea – este sus]inut` de per-
spective istorice care „occidentalizeaz`“ retrospectiv istoria
na]iunii r`s`ritene pentru a-i dovedi acesteia compatibilita-
tea profund` pentru modernizare dup` tipar occidental [i
identitatea de esen]` cu lumea apusean`. Ulterior, aceste
forme de gândire istoric`, \n cadrele c`rora na]ionalismul ro-
mantic se coreleaz` cu liberalismul [i radicalismul demo-
cratic, sunt criticate \n numele sobriet`]ii [tiin]ifice, dar to-

21
todat` respinse \n lumina unor op]iuni politice conserva-
toare, ce combin` o atitudine mai pu]in entuziast` fa]` de
Occident cu o perspectiv` ostil` fa]` de mo[tenirea primu-
lui val al moderniz`rii locale. Autor al unei c`r]i de referin]`
despre istoria liberalismului polonez16, Janowski abordeaz`
de aceast` dat` curentele de gândire politic` ale Europei
Centrale pe versantul raport`rii lor la trecut.
Textul Dianei Mishkova despre „Interesanta anomalie a
liberalismului balcanic“ parcurge drumul invers, pornind de
la efortul de a defini caracteristicile liberalismului din Ser-
bia, Bulgaria [i România secolului al XIX-lea, pentru a se
concentra apoi asupra viziunilor istorice \ncorporate \n
acelea[i discursuri liberale. Cele dou` articole se \ntregesc nu
doar dup` criteriul geografic. |ntr-adev`r, este remarcabil c`
autoarea descoper` \n toate cazurile cercetate comparativ
perspective istorice menite s` legitimeze proiectele respec-
tive de modernizare liberal` [i care se conformeaz` foarte bi-
ne modelului istoriografiei romantice de orientare politic`
liberal` [i democratic` pe care Janowski \l stabile[te cu re-
ferire la Polonia, Cehia [i Ungaria. Angajamentul ideologic
al liberalilor din Balcani – de-a lungul deceniilor care co-
respund epocii pa[optiste române[ti – se traduce prin des-
coperirea unor precedente locale \ndep`rtate ale practicilor
libert`]ii [i a unor versiuni indigene medievale ale demo-
cra]iei organice, care certific` apeten]a pentru moderniza-
re a na]iunilor \n cauz` [i \nr`d`cineaz` totodat` ideile po-
litice recent importate din Occident \n istoria na]ional`.
Formula „na]ionalismului occidentalist“ se v`de[te a fi
ac]ionat, astfel, pe \ntreaga suprafa]` a regiunii, ca princi-
palul suport ideologic al moderniz`rii „entuziaste“ din pri-
mele trei sferturi ale veacului al XIX-lea.
Tocmai pentru a sublinia deosebirea frapant` dintre
aceast` form` discursiv` dominant` \n epoca primei \ntâl-
niri cu modernitatea din Europa de Est [i pluralitatea dis-

22
cursurilor politice [i istorice care s-au format \n perioada
urm`toare, autorul acestor rânduri [i-a \ng`duit s` reia aici
un text de-al s`u, ce red` un fragment din dinamica isto-
riilor ideologice române[ti. „Cum poate fi citit Kog`lnicea-
nu?“ juxtapune câteva lecturi conflictuale ale epocii pa[op-
tiste elaborate de autori din primele decenii ale secolului al
XX-lea, care elaboreaz` pe marginea distinc]iei – cu o lung`
carier` ideologic` – dintre abordarea mecanic` a moder-
niz`rii adoptat` de revolu]ionarii munteni [i organicismul
lui Kog`lniceanu [i al pa[optismului moldovenesc. Diver[ii
interpre]i ai liderului politic [i intelectual din secolul al
XIX-lea \l revendic` pe acesta, succesiv, pentru genealogia
familiilor ideologice de care apar]in. Lectura paradoxal`
oferit` de gândiristul Radu Dragnea se situeaz`, cred, \n
r`sp`rul caracteriz`rilor curente ale tradi]ionalismului re-
ligios din anii 1920 [i al clasific`rilor utilizate \n mod con-
ven]ional pentru a descrie dezbaterile perioadei interbelice.
Giganticul imperiu rusesc a constituit, cu siguran]`, tea-
trul celei mai dramatice confrunt`ri asupra dezirabilit`]ii,
strategiilor [i ritmului moderniz`rii care s-a desf`[urat vreo-
dat` \n cadrul unei na]iuni confruntate cu eviden]a decala-
jelor de dezvoltare. Istoria intelectual` rus` din secolul al
XIX-lea a cristalizat paradigme intelectuale ale c`ror avata-
ruri [i aproxim`ri pot fi descoperite \n toate celelalte ]`ri din
zon`, [i prin raportare la care acestea din urm` pot fi mai
bine \n]elese. Andrzej Walicki s-a impus ca un clasic al su-
biectului, iar articolul s`u intitulat „Gândirea social` rus`“,
reprodus aici, este un rezumat concentrat a trei dintre cele
mai cunoscute c`r]i ale faimosului reprezentant al „[colii de
la Var[ovia“ de istorie intelectual`17. Titlul, pu]in \n[el`tor,
este caracteristic pentru o viziune asupra subiectului
\mp`rt`[it` de Walicki cu al]i autori din domeniu dar exem-
plificat` de el poate cel mai bine: \n Rusia [i \n \ntreaga Eu-
rop` de Est, „gândirea politic`“ a avut ca obiect analiza so-

23
ciet`]ii \n lumina proiectului de modernizare. Pentru a-i
\n]elege formele specifice trebuie s` o abord`m deci, \n
mod preponderent, prin dimensiunea sa social`. Din nou,
nara]iunile istorice – care caut` \n trecutul \ndep`rtat al Ru-
siei argumente \n favoarea unor opinii politice sau diag-
nostice sociologice ale prezentului, sau care fac bilan]ul
moderniz`rii pentru a reitera obsesiva \ntrebare „ce-i de
f`cut“ – ocup` o pozi]ie central` \n text, chiar dac` nu \ntr-
o manier` la fel de explicit` ca \n cazurile celorlalte trei ar-
ticole men]ionate mai sus.
Redefinirile identitare [i ideologice operate prin com-
para]ie cu na]iunile \nvecinate s-au interpenetrat cu cele gu-
vernate de logica raport`rii la Occidentul modern. Subiec-
tul „alterit`]ilor constitutive“ ale identit`]ilor colective s-a
impus de mult \n domeniul studiilor despre Europa de Est,
dar articolul inedit al lui A. S. St\kalin, „Rusia [i Polonia:
identit`]i colective \n oglinzi paralele“ aduce o perspectiv`
recent`. L-am inclus aici pentru a ad`uga o dimensiune
esen]ial` procesului de constituire, diferen]iere [i reprodu-
cere a discursurilor ideologice est-europene.

Bucuria de a \ntocmi o asemenea antologie nu ar fi fost


posibil` f`r` ajutorul câtorva persoane, c`rora \mi face
pl`cere s` le adresez aici mul]umirile mele. Raluca Dun` [i
Gabriela Eftimie au tradus textele lui Walicki, Janowski [i
Mishkova. Lui Lauren]iu Constantiniu i se datoreaz` nu
doar traducerea articolului lui St\kalin, dar [i sugestia de a-l
include \n volum. Raul Huluban, Cosmin Per]a [i Ionu]
Tolontan au colaborat la redactarea c`r]ii pentru tipar. |n
fine, Sorin Antohi se cuvine amintit aici cu gratitudine pen-
tru imboldul ini]ial de a strânge câteva texte despre istoria
intelectual` est-european` \ntre coper]ile unui volum al
colec]iei ce \nso]e[te pa[ii revistei Cuvântul.

24
Note:
1. J. G. A. Pocock, Politics, Language and Time: Essays on Political
Thought and History, London, Methuen, 1972; Idem, „Conservative En-
lightenment and Democratic Revolutions: the American and French
Cases in British Perspective“, \n Government and Opposition 23, 1989,
pp. 81-106.
2. Michael Scott Christofferson, „An Antitotalitarian History of the
French Revolution: François Furet’s Penser la Révolution française in the
Intellectual Politics of the Late 1970’s“, \n French Historical Studies 22: 4,
1999, pp. 557-611. Vezi [i François Furet, dir., L’Héritage de la Révolu-
tion française, Paris, Hachette, 1989.
3. F. R. Ankersmit, „Historiography and Postmodernism“, \n History and
Tropology. The Rise and Fall of Metaphor, Berkeley, The University of Ca-
lifornia Press, 1994, pp. 162-163. Desigur, al]i istorici ai ideilor consider`
c` \[i pot asuma sarcina de a descoperi, de exemplu, „Ce a spus deci Marx
pentru ca noi s`-l fi putut face s` spun` atâtea lucruri?“: vezi Raymond
Aron, Le marxisme de Marx, ed. par Jean-Claude Casanova et Christian
Bachelier, Paris, Éditions de Fallois, 2002, p. 629.
4. Eugen Demetrescu, Influen]a [coalei economice liberale \n România \n
veacul al XIX-lea, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, 2005
[1935]; Jacques Valier, Brève histoire de la pensée économique, d’Aristote
à nos jours, Paris, Flammarion, 2005.
5. Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition, New York, Bacic Books,
1966; Reinhard Bendix, „Tradition and Modernity Reconsidered“, \n
Comparative Studies in Society and History 9: 3, 1967, pp. 292-346; Mas-
simo Boffa, „Contre-Révolution“, \n François Furet, Mona Ozouf, dirs.,
Dictionnaire critique de la Révolution française, vol. 4: Idées, Paris, Fla-
marion, 1992 [1998], pp. 87-101.
6. G. Zane, „Saint-simonism [i fourierism \n România“, \n Studii, ed. de
Elena G. Zane, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1980, pp. 61-81.
7. Florin Constantiniu, De la R`utu [i Roller la Mu[at [i Ardeleanu, Bu-
cure[ti, Ed. Enciclopedic`, 2007, pp. 237-262.
8. Ana Siljak, „Between East and West: Hegel and the Origins of the
Russian Dilemma“, \n Journal of the History of Ideas 62: 2, 2001, pp.
335-358.
9. Victor Rizescu, „Subverting the Canon: Oligarchic Politics and Mo-
dernizing Optimism in Pre-communist Romania“, \n New Europe Col-
lege Yearbook 2002-2003, pp. 283-328.
10. Sorin Antohi, „Habitudini mentale: geografii simbolice \n Europa de
dup` 1989“, \n Sorin Antohi, Vladimir Tism`neanu, coord., De la uto-

25
pie la istorie. Revolu]iile din 1989 [i urm`rile lor, trad. de Marilena Andrei
et al., Bucure[ti, Curtea Veche, 2006, pp. 107-131.
11. Larry Wolff, Inventing Eastern Europe: the Map of Civilization on the
Mind of the Enlightenment, Stanford, Stanford University Press, 1994.
12. Hugh Seton-Watson, „The Intellectuals and Revolution: Social Forces
in Eastern Europe since 1848“, \n Richard Pares, A. J. P. Taylor, eds.,
Essays Presented to Sir Lewis Namier, London, Macmillan, 1956, pp.
429-430.
13. Andrew C. Janos, „Paradigms Revisited. Productionism, Globality,
and Postmodernity \n Comparative Politics“, \n World Politics 50: 1, 1997,
pp. 18-149.
14. B. R. Tomlinson, „What Was the Third World?“, \n Journal of Con-
temporary History 38: 2, 2003, pp. 307-321.
15. Ivan T. Berend, „The Historical Evolution of Eastern Europe as a Re-
gion“, \n Ellen Comisso, Laura D’Andrea Tyson, eds., Power, Purpose and
Colective Choice. Economic Strategy in Socialist States, Ithaca and London,
Cornell University Press, 1986, pp. 153-170.
16. Maciej Janowski, Polish Liberal Thought before 1918, Budapest, Cen-
tral European University Press, 2004.
17. Andrzej Walicki, „Leszek Kolakowski and the Warsaw School of the
History of Ideas“, \n Critical Philosophy 1: 2, 1984, pp. 5-23.

26
Gândirea social` rus`:
o introducere la istoria
intelectual` a Rusiei
din secolul al XIX-lea
8Andrzej Walicki8

Din perspectiva prezentului, secolul al XIX-lea \n istoria


intelectual` rus` apare ca o epoc` autonom` [i bine contu-
rat`. A fost un secol \n care ru[ii educa]i au ajuns s` fie fas-
cina]i de ]ara lor ca de o dilem` ce se cerea dezlegat`; un se-
col \n care problema de a \n]elege de unde vine [i \ncotro se
\ndreapt` Rusia \n istorie – ce putea fi abordat` din per-
spectiv` filozofic` [i deopotriv` sociologic`, istoric`, [i eco-
nomic` –prezenta un interes vital pentru orice rus dornic s`
r`spund` la „afurisita \ntrebare“ ce-i de f`cut?
Aceast` preocupare absorbant` cu „destinul rusesc“ nu
avea nimic \n comun cu provincialismul \ngust. Dimpo-
triv`: to]i gânditorii ru[i de secol XIX, indiferent de atitu-
dinea pe care o adoptau fa]` de Occident, erau profund „oc-
cidentaliza]i“, \n sensul c` erau familiariza]i cu, [i profund in-
teresa]i de via]a intelectual` european`; ei a[ezau Rusia \n
contextul problemelor europene [i, \n reflec]iile lor despre
destinul Rusiei, utilizau instrumentele de gândire concepute
de min]ile cele mai luminate ale ]`rilor occidentale dezvol-
tate. Unul dintre avantajele specifice ale \napoierii era ace-
la c` Rusia putea s` \nve]e din experien]a Europei [i s` se fo-
loseasc` de realiz`rile acesteia, iar impactul cultural [i inte-
lectual al Occidentului ac]iona ca un puternic catalizator
pentru dezvoltarea gândirii sociale ruse[ti. Tocmai prin

27
adâncirea [i intensificarea contactelor culturale s-a ridicat
Rusia la nivelul con[tiin]ei de sine, \nzestrându-se cu o in-
telighen]ie ve[nic preocupat` de a deslu[i sensul istoriei
na]ionale [i traiectoria sa de evolu]ie1.

Karamzin [i decembri[tii
Domnia lui Alexandru I a fost o epoc` de tranzi]ie. |n
unele privin]e a fost \nceputul unei noi ere; \n altele, o con-
tinuare a secolului precedent. Acest caracter dual este bine
exemplificat de dou` structuri ideologice ale timpului, re-
levante pentru dezvoltarea ulterioar` a gândirii ruse[ti. De[i
diferite [i chiar conflictuale, ele aveau totu[i ceva \n comun:
ambele exprimau spiritul plin de contradic]ii [i ambi]iile po-
litice ale micii nobilimi ruse[ti occidentalizate, scoas` din
amor]eal` de r`zboaiele napoleoniene [i de proiectele con-
stitu]ionale ale \mp`ratului. Cele dou` grup`ri intelectuale
erau conservatorismul lui Karamzin [i liberalismul revo-
lu]ionar al decembri[tilor.
Nikolai Karamzin (1766-1826), cunoscutul scriitor sen-
timental care a cur`]at limba rus` de arhaismele slavonei
vechi, fusese \n tinere]ea sa un mason liberal, adept al unui
umanitarism cosmopolit; mai târziu, \ns`, când ideile tim-
pului au fost „clarificate“ de Revolu]ia Francez`, a devenit
un \ndârjit conservator na]ionalist. |n adâncul sufletului,
spune el2, a „r`mas \ntotdeauna un republican“, dar studiul
mai aprofundat al istoriei ruse[ti [i reflec]iile asupra Euro-
pei contemporane l-au convins cât de salutar fusese pentru
]ara sa ca institu]iile „republicane“ ale perioadei kievene s`
fie zdrobite de autocra]ie, care r`m`sese de atunci [i avea s`
r`mân` \n continuare singurul „palladium al Rusiei“. El a
formulat aceste opinii \n Istoria statului rus, lucrare neter-
minat` \n 12 volume [i, mai ales, \n „Memoriu despre ve-
chea [i noua Rusie“ (1811), text cu caracter confiden]ial
adresat lui Alexandru I [i menit s` contracareze proiectele

28
constitu]ionale ale lui Speranski3. Realizarea acestor pro-
iecte, spunea Karamzin, ar fi \nsemnat o violare a tradi]iei
na]ionale [i a drepturilor istorice nobiliare. Autocra]ia nu
trebuia s` degenereze \n tiranie, ca \n vremea lui Ivan cel
Groaznic. Monarhul rus se bucur` de o putere absolut` [i
indivizibil` \n sfera politic`, dar nu [i asupra vie]ii sociale [i
private a supu[ilor. Petru cel Mare a comis multe erori
\nc`lcând aceast` regul` nescris` tradi]ional`: a umilit bo-
ierii [i Biserica, a distrus unitatea dintre clasele de sus [i ce-
le de jos ale societ`]ii, a jignit spiritul na]ional [i a rupt con-
tinuitatea istoriei ruse[ti.
Asemenea erori nu trebuia s` se mai repete niciodat`.
|n critica sa la adresa lui Petru cel Mare, Karamzin a for-
mulat multe idei ce vor deveni ulterior o parte integrant` a
slavofilismului [i a altor curente de gândire conservatoare
din Rusia secolului al XIX-lea. Totu[i, conservatorismul
s`u era foarte diferit de cel al slavofililor. Prin interesul s`u
pentru continuitatea istoric` [i spiritul na]ional, el se ma-
nifesta ca un discipol al lui Montesquieu, [i nu ca un con-
servator romantic; respectul s`u pentru religie se men]inea
\n limitete unei sobriet`]i pragmatice, iar idealizarea oa-
menilor de rând ca purt`tori ai unor valori superioare \i era
complet str`in`. Subliniind c` Rusia nu trebuia s` imite Eu-
ropa, el nu o concepea nici ca pe o antitez` spiritual` [i cul-
tural` a Occidentului.
Activitatea [i programul strict politic al decembri[tilor
nu ]in de subiectul acestui eseu4. M` voi limita la remarci ge-
nerale despre „revolu]ionarismul nobiliar“ al acestora, pro-
blem` care se contureaz` bine prin referire la vederile lor is-
torice. |mpotriva apologiei pe care Karamzin o f`cea auto-
cra]iei ruse[ti, decembri[tii au oferit o apologie a principii-
lor republicane prezente \n istoria Rusiei. Ei invocau cu en-
tuziasm „republicile“ medievale din Pskov [i Novgorod,
fiind convin[i c` „vechiul spirit rusesc al libert`]ii“, de[i

29
\n`bu[it \n repetate rânduri, era \nc` viu. Rileev credea c`
ar fi fost suficient` o b`taie a vechilor clopote pentru ca oa-
menii din Novgorod, care nu se schimbaser` de-a lungul se-
colelor, s` se strâng` \n pia]a ora[ului. Kakhovski vedea
comunele ]`r`ne[ti ca pe ni[te „mici republici“, r`m`[i]e vii
ale vechii libert`]i slave5. Autocra]ia era v`zut` de de-
cembri[ti ca o institu]ie str`in`, de origine t`tar`. Ivan cel
Groaznic era tratat de ei ca un tiran sângeros; atunci când
se refereau la lupta lui cu nobilimea, ei luau partea celei din
urm` (vezi, de exemplu, „Duma“ lui Rileev, despre Kurb-
ski). Sfatul Boieresc [i Adunarea General` a }inuturilor, ce
\nfloriser` sub primii Romanovi, erau v`zute ca germeni ai
guvern`rii reprezentative moderne.
Fa]` de Petru cel Mare, decembri[tii aveau o atitudine am-
bivalent`. El era deopotriv` un despot, ca Ivan cel Groaznic,
[i creatorul Rusiei moderne, occidentalizate. N. I. Turgheniev
\l numea „tiran“, dar N. A. Bestuzev declara c` „\l iubea cu pa-
siune pe acel tiran“6; Rileev \l pre]uia pe Petru, dar \n acela[i
timp \l idealiza pe hatmanul Mazepa care luptase \mpotriva
lui Petru pentru vechile drepturi ale cazacilor (vezi poemul
lui Rileev, „Voinarovski“). Despotismul lui Petru putea fi tre-
cut cu vederea de decembri[ti, datorit` reformelor lui, dar cel
al succesorilor s`i nu-[i mai g`sea nicio scuz`. Ca atare, ei co-
mentau cu v`dit` simpatie tentativa de reform` constitu]io-
nal` e[uat` a vechii aristocra]ii de la 1730.
|n opinia lui Pu[kin, care cuno[tea bine mediul decem-
brist, mi[carea acestora era ultima faz` a vechii lupte dintre
autocra]ie [i aristocra]ia ruseasc`. Aceast` perspectiv` era cu
siguran]` exagerat`, dar con]inea [i un gr`unte de adev`r.
„Revolu]ionarismul nobililiar“ era \n esen]` un amestec
particular \ntre idealizarea retrospectiv` a „vechilor li-
bert`]i“ – care \nsemnaser` desigur, chiar dac` nu exclusiv,
libert`]i pentru nobili – [i noul liberalism burghez; astfel,
mul]i decembri[ti credeau c` lupt` pentru restaurarea li-
bert`]ii \n Rusia. E semnificativ, \n aceast` privin]`, faptul

30
c` ei erau foarte interesa]i de Polonia, care fusese \n trecut
un exemplu clasic de ]ar` a „republicanismului“ feudal [i era
pe cale s` devin` un exemplu la fel de clasic de „revolu]io-
narism nobiliar“; de asemenea, se sim]eau aproape de Le-
lewel, care, polemizând cu Karamzin, punea accentul pe
principiile „republicane“ ce ac]ionaser` \n istoria na]iuni-
lor slave7.
Exista, totu[i, o diferen]` important` \ntre „revolu]io-
narii nobili“ ru[i [i cei polonezi. Decembri[tii (spre deose-
bire de polonezi) d`deau glas unui mod de gândire mai apro-
piat de iluminism decât de romantism. Chiar [i aceia care
(asemenea lui Rileev [i Küchelbecker) simpatizau cu unele
tendin]e romantice din literatur` erau foarte departe de
na]ionalismul romantic, care trata na]iunile ca pe indivi-
dualit`]i colective unice, fiecare dintre ele având de \mpli-
nit o misiune special` \n istoria universal`. Pestel, \n pro-
iectul s`u constitu]ional numit „Justi]ia ruseasc`“, definea
na]iunea ca o simpl` aglomerare de indivizi vie]uind \n ace-
la[i stat [i colaborând pentru bun`starea general`8 (nu e de
mirare, deci, c` rusificarea minorit`]ilor na]ionale \n cadrul
viitorului stat constitu]ional i se p`rea o sarcin` meritorie,
ra]ional` [i u[or de \ndeplinit). Proiectul constitu]ional al
Societ`]ii Nordice (elaborat de Nikita Muraviev) pleda, \n
opozi]ie cu centralismul lui Pestel, pentru o federalizare a
statului rus, dar acest federalism se baza pe o viziune la fel
de mecanic` [i anistoric` a societ`]ii: e suficient s` ne gân-
dim la faptul c` grani]ele dintre „statele“ viitoarei federa]ii
ruse urmau s` fie trasate \ntr-o manier` complet artificial`,
f`r` a se acorda nici o aten]ie criteriilor istorice [i etnice.
Convingerea decembri[tilor c` „vechile libert`]i ruse[ti“
puteu fi restaurate nu era, cu toate acestea, decât o form` de
auto-am`gire. De fapt, libertatea pentru care luptau ei nu
era altceva decât noua libertate burghezo-liberal` din Oc-
cident. Mi[carea lor poate fi caracterizat` drept „liberalism
revolu]ionar“ – o combina]ie care nu s-a mai repetat nicio-

31
dat` \n istoria ulterioar` a gândirii revolu]ionare ruse[ti. Din
acest punct de vedere cauza decembri[tilor nu a g`sit niciun
succesor \n Rusia. Se spune adesea c` decembri[tii l-au sti-
mulat pe Herzen; e oarece adev`r \n aceast` afirma]ie, dar
nu trebuie s` trecem cu vederea faptul c` cel din urm` era
un „nobil revolu]ionar“ covertit apoi la populism [i care a
ajuns s` se delare nesatisf`cut de viziunea „pur liberal`“ a li-
bert`]ii. Pestel – cel mai radical dintre decembri[ti – este
adesea tratat ca un precursor al „iacobinilor“ ru[i din anii
’60 [i ’70. Faptul este de \n]eles dac` lu`m \n considerare
concep]ia sa despre lovitura de stat militar` [i \nclina]iile sa-
le centraliste, dar op]iunea sa pentru doctrina liberal` a li-
bert`]ii politice [i pentru o economie de tip laissez faire \l
distinge net de ceea ce se va numi „iacobinism“ \n a doua
jum`tate a secolului. |n mod caracteristic, \n gândirea po-
litic` ruseasc` de dup` decembri[ti liberalismul a \ncetat s`
mai fie revolu]ionar, tot astfel cum revolu]ionarii au \nce-
put s` \ntoarc` spatele mo[tenirii liberale a Occidentului.

Slavofilii [i occidentali[tii
|nfrângerea mi[c`rii decembriste a inaugurat o nou`
epoc` \n gândirea ruseasc` – o epoc` \n care intelighen]ia ru-
seasc`, pierzându-[i speran]a \ntr-o schimbare politic`, [i-a
redirec]ionat aten]ia dinspre chestiunile politice spre cele
filozofice. Sub domnia despotic` a lui Nicolae I, orice acti-
vitate politic` a devenit imposibil`; profunda insatisfac]ie
existent` \n mediile educate a fost astfel \n mod necesar „in-
teriorizat`“, transferat` deci \n sfera „gândirii pure“, unde
[i-a g`sit expresia \ntr-o c`utare intens` a sensului vie]ii per-
sonale [i a celei na]ionale9. Cel mai important rezultat al
acestor c`ut`ri filozofice a fost reformularea problemei fun-
damentale a rela]iei dintre Rusia [i Occident.
Primul gânditor care a conferit adâncime filozofic` aces-
tei probleme a fost, indubitabil, Petr Ceaadaev (1794-1856).

32
Ca tân`r ofi]er al g`rzii regale el a fost apropiat de de-
cembri[ti, dar nu mai târziu de 1821-1822 a suferit o criz`
spiritual` ce l-a \ndreptat spre religie, criz` acutizat` dup`
suprimarea insurec]iei decembriste. Rezultatul a fost ciclul
de opt „Scrisori filozofice“, scrise (\n francez`) \ntre 1828 [i
183110. Dintre aceste „Scrisori“ doar prima – consacrat` pro-
blemelor ruse[ti – a fost publicat` (\n ziarul Telescop, 1836)
\n timpul vie]ii autorului.
Urmându-i pe tradi]ionali[tii francezi11, Chaadaev abor-
da \n „Scrisorile“ sale problema autonomiei morale [i inte-
lectuale a individului. Ordinea natural` a lucrurilor, argu-
menta el, se bazeaz` pe dependen]` [i supunere; intelectul in-
dividual trebuie subordonat ra]iunii universale a umanit`]ii.
Fiin]a e stratificat` ierarhic: la vârf se afl` Dumnezeul trans-
cendent; emana]ia sa este „lumea con[tiin]ei“ – adic` a
con[tiin]ei sociale supra-individuale –, vie]uind \n confor-
mitate cu tradi]ia [i dezvoltându-se odat` cu ea; dedesubt se
afl` con[tiin]a empiric` a indivizilor izola]i; pe treapta cea
mai de jos se afl` natura pre-uman`. Ceaadaev vedea esen]a
istoriei [i punctul nodal al „con[tiin]ei universale“ \n cre[ti-
nism, iar cea mai „istoric`“ [i „social`“ form` de cre[tinism
era pentru el Biserica Romano-Catolic`. |n opozi]ie cu Eu-
ropa (mai ales cu Europa catolic`), Rusia era, \n ochii s`i, o
]ar` uitat` de Providen]`, f`r` trecut [i viitor, o na]iune ciu-
dat` c`reia \i lipsea continuitatea supraindividual` a tradi]iei,
vie]uind izolat` fa]` de restul omenirii [i f`r` s` joace niciun
rol \n istoria universal`. Ru[ii erau, prin urmare, condam-
na]i la sterilitate, având a se sim]i ve[nic asemeni unor „no-
mazi f`r` patrie“, indivizi singuratici [i diviza]i suflete[te.
Nu-i de mirare c` prima sa „Scrisoare filozofic`“ a tre-
zit o indignare extrem` \n cercurile oficiale [i printre ru[ii
conservatori [i na]ionali[ti. Ceaadaev a fost declarat nebun
[i a fost pus sub supraveghere medical`, revista Telescop a
fost desfiin]at` iar editorul s`u, Nadejdin, a primit o
amend`.

33
|n „Apologia unui nebun“ (1837), Ceaadaev [i-a modi-
ficat vederile asupra Rusiei, reformulându-le mai pe gustul
patrio]ilor ru[i. A recunoscut c` „lipsa istoriei na]ionale“
putea constitui [i un soi de privilegiu: f`r` „povara trecu-
tului“, Rusia nu avea de \ntâmpinat niciun obsatcol pentru
a \nv`]a din experien]a Europei [i pentru a-[i \ntemeia vii-
torul pe baze pur ra]ionale. Astfel, acest admirator rus al
tradi]iei a formulat opinia c` privilegiul specific al Rusiei
consta \n faptul c` era o tabula rasa – o viziune care, trans-
mis` prin intermediul lui Herzen, avea s` se potriveasc` bine
cu ]elurile revolu]ionarilor ru[i.
|n controversa dintre slavofili [i occidentali[ti, pozi]ia lui
Ceaadaev era mai degrab` atipic`. El era un \nfocat occiden-
talist, f`r` s` fie \ns` nici liberal, nici democrat; iubea Europa
veche, aristocratic` [i idealiza Evul Mediu ca pe o epoc` a or-
dinii universale [i unit`]ii spirituale. Ca [i slavofilii, el tânjea
dup` o reconciliere \ntre filozofie [i religie, ceea ce l-a \mpins
c`tre anti-hegeliana „filozofie a revela]iei“ a lui Schelling.
Slavofilii (termenul fusese la origine o porecl`) erau un
grup de latifundiari educa]i care criticau occidentalizarea
Rusiei [i predicau \ntoarcerea la „adev`ratul cre[tinism“ [i la
principiile slave ale vie]ii ruse[ti de dinainte de Petru. Ideo-
logia lor, care s-a cristalizat la sfâr[itul anilor ’30, era, \ntr-un
fel, un r`spuns la pesimismul lui Ceaadaev. Pentru ei, ceea ce
Ceaadaev spusese despre ru[i \n general era \n esen]` corect
\n privin]a ru[ilor occidentaliza]i: ace[tia erau \ntr-adev`r
„nomazi apatrizi“, aliena]i [i dezr`d`cina]i; dar ei puteau
s`-[i recâ[tige patria [i s`-[i recapete s`n`tatea moral` prin
\ntoarcerea spre popor, care r`m`sese fidel cre[tinismului or-
todox [i vechilor principii slave ale „vie]ii comunitare“.
Principalul filozof al slavofililor a fost Ivan Kireevski
(1806-1856). Gândirea sa filozofic` [i istoriozofic` se baza
pe critica ra]ionalismului [i a individualismului european.
Ra]ionalismul \n via]a social` – argumenta el – duce la ato-
mizarea societ`]ii; societatea ra]ionalizat` este un artefact

34
mecanic, care \i leag` pe oameni unul de altul f`r` a izbuti
s`-i uneasc`. Un prototip al societ`]ii de acest fel era Roma
antic`, al c`rei ra]ionalism juridic a exercitat o influen]` fa-
tal` asupra cre[tinismului occidental. Un alt factor care a de-
terminat dezvoltarea istoric` a Europei au fost cuceririle –
surs` de antagonisme, f`când imposibil` crearea unei so-
ciet`]i organice, cu unitate interioar`. Rusia, care nu a ex-
perimentat nici influen]a Romei, nici vreo ocupa]ie, era,
spre deosebire de Occident, o societate \nchegat` \nl`untru,
bazat` pe comunitatea de credin]` [i obiceiuri, o societate
ai c`rei factori integratori nu erau simplele interese, ci con-
vingerile morale, nu lucrurile ci valorile.
Antiteza dintre Rusia [i Europa o presupunea – dup` Ki-
reevski – pe cea dintre dou` tipuri de personalit`]i [i dou`
tipuri de cunoa[tere: personalitatea integral` se opunea ce-
lei dezintegrate; cunoa[terea integral` [i vie era contrapus`
gândirii abstracte [i logice. Ra]ionalismul este o boal` care
distruge unitatea primordial` a spiritului; cunoa[terea ra]io-
nal` transform` realitatea \ntr-un agregat de fragmente izo-
late sau \n cel mai bun caz \ntr-un ]esut dialectic de no]iuni
abstracte, f`r` substan]`. Doar unind toate for]ele spiritua-
le, prin concentrarea religioas` a spiritului, putem g`si \n noi
\n[ine „r`d`cina interioar` a cunoa[terii“ [i atinge, prin ea,
„o viziune integral`“. Pentru a-[i sus]ine vederile, Kireevski
se referea la critica lui Schelling la adresa lui Hegel,
ad`ugând, totu[i, c` filozofia pozitiv` cre[tin` ce \i servea ca
postulat lui Schelling putea s` r`sar` doar din solul
cre[tin`t`]ii ortodoxe ruse12.
Ideile lui Kireevski au fost dezvoltate de Alexei Kho-
miakov (1804-1860), care a creat teoria slavofil` despre bi-
seric`. |n tratatul s`u intitulat „Biserica este unic`“ [i \ntr-
o serie de scrisori c`tre teologul W. Palmer de la Oxford (pe
care a \ncercat s`-l converteasc` la cre[tinismul ortodox)13,
el definea Biserica drept „un organism viu al adev`rului [i
iubirii“, o comunitate supraindividual` bazat` pe principiul

35
lui sobornost, adic` unitate \n spa]iul libert`]ii [i concilierii
– din cuvintele ruse[ti sobor (consiliu, adunare) [i sobirat (a
aduce \mpreun`, a uni). Sobornost, conceput ca un dar al
Sfântului Duh, era, dup` Khomiakov, o precondi]ie a
adev`ratei comunit`]i [i a veritabilei cunoa[teri. Bisericile
occidentale, infestate de ra]ionalism, [i-au pierdut acest dar
de nepre]uit [i trebuiau s` aleag`, prin urmare, \ntre „uni-
tate f`r` libertate“ (catolicismul) [i „libertate f`r` unitate“
(protestantismul). Singura depozitar` a adev`ratului so-
bornost era, dup` Khomiakov, Biserica Ortodox`. |n ciuda
acestei concluzii, operele sale ecleziologice au fost interzise
\n Rusia [i publicate \n str`in`tate: din punctul de vedere al
Sfântului Sinod, sobornost era un principiu periculos, echi-
valând cu o negare a autorit`]ii [i o neglijare a formelor ex-
terioare, institu]ionale, ale vie]ii religioase.
Printre slavofilii genera]iei urm`toarte, cel mai original
gânditor a fost Konstantin Aksakov (1817-1860). |n tinere]e
el fusese, ca [i prietenul s`u cel mai bun, Iu. Samarin, un he-
gelian, [i \ncercase s` g`seasc` calea de mijloc \ntre slavofi-
lism [i occidentalism; mai târziu, \ns` (la mijlocul anilor
’40), a devenit un na]ionalist ardent [i cel mai fanatic inamic
a tot ce \nsemna Occident. Preocup`rile sale de c`petenie se
\ndreptau spre interpretarea filozofic` a istoriei ruse. Occi-
dentul – sus]inea el – alesese „adev`rul exterior“, \n timp ce
Rusia reprezenta „adev`rul interior“. Prin „adev`r inte-
rior“ el \n]elegea vocea con[tiin]ei, tradi]iile interiorizate ale
societ`]ii; prin „adev`r exterior“, \n]elegea formele aliena-
te, „artificiale“ ale vie]ii sociale, \n primul rând toate formele
juridice [i politice. Legea [i Statul, dup` el, reprezentau
„principiul sclaviei“, care \nlocuia con[tiin]a uman` cu un
„aparat institu]ional extern“. Autocra]ia \n sfera politicii era,
\n teoria lui Aksakov, nu doar compatibil` cu libertatea, dar
chiar o condi]ie esen]ial` a ei: libertatea era conceput` nu ca
libertate politic`, ci ca eliberare de politic [i o asemenea li-
bertate nu putea exista decât sub un conduc`tor autocrat,

36
care s` poarte pe umerii s`i povara guvern`rii. |n Rusia mos-
covit`, rela]ia dintre „Stat“ [i „P`mânt“ consta \n non-in-
terven]ie mutual`: oamenii nu \ncercau niciodat` s` con-
duc`, iar monarhii nu se amestecau \n via]a social`. Ideea de
stat absolut, care poate altera sau distruge \n mod arbitrar
principiile active ale societ`]ii, a fost introdus` \n Rusia de
c`tre Petru cel Mare14. Dup` reformele sale violente, doar
via]a poporului a p`strat vechiul „adev`r interior“. }`r`ni-
mea patriarhal` ruseasc` [i-a g`sit \n Aksakov admiratorul
cel mai entuziast [i necritic. Comuna ]`r`neasc` era v`zut`
de el ca celula de baz` a unei societ`]i ideale, unite de prin-
cipiile morale ale unanimit`]ii [i concordiei, f`r` loc pentru
egoism [i dispensându-se de „adev`rul exterior“ impus cu
for]a de justi]ie.
Slavofilismul era, prin urmare, o utopie retrospectiv`, o
form` a nostalgiei dup` armonia pierdut`, o variant` ru-
seasc` a romantismului conservator, situat` \n opozi]ie cu
institu]iile [i valorile civiliza]iei capitaliste moderne. Uto-
pismul romantic \i depsebea pe slavofili de Mihail Pogodin
(1800-1875), cunoscut istoric [i editor al ziarului Moscovitul,
care altminteri se situa de partea lor \n lupta \mpotriva oc-
cidentaliz`rii. Pogodin nu tânjea dup` Rusia de dinainte de
Petru; dimpotriv`, el era un apologet al lui Petru cel Mare,
\n calitatea sa de creator al puterii politice ruse[ti. El consi-
dera c` superioritatea Rusiei asupra Occidentului rezida \n
institu]ia autocra]iei nelimitate [i nu \n comuna patriarhal`
sau \n spiritul lui sobornost din biserica rus`. Vederile lui
sunt adesea etichetate drept „na]ionalism oficial“, dar acest
procedeu este \ntrucâtva \n[el`tor: el era un panslavist con-
vins [i din acest punct de vedere nu putea fi un purt`tor de
cuvânt al cercurilor oficiale, care se ag`]au de principiile le-
gitimismului tradi]ional15.
|n timpul domniei lui Alexandru al II-lea, noile condi]ii
politice au f`cut posibil [i chiar au impus ca slavofilii s`
treac` de la teorie la practic`. Slavofilismul a fost transfor-

37
mat pe de o parte \n panslavism, [i pe de alt` parte \n aripa
dreapt` a liberalismului nobiliar. Ivan Aksakov (fratele lui
Konstantin Aksakov) a devenit liderul mi[c`rii panslaviste:
Samarin [i Ko[elev au jucat un rol activ \n emanciparea [er-
bilor, ap`rând comuna ]`r`neasc` ca pe un meterez \mpo-
triva proletariz`rii [i un furnizor de mân` de lucru ieftin`
pentru domeniile nobiliare. |n ambele cazuri, utopia ro-
mantic` a fost abandonat` [i \nlocuit` de scopuri politice
mai realiste, cu o acceptare cel pu]in tacit` a moderniz`rii
capitaliste a statului rus.
S` ne \ntoarcem acum la occidentali[ti. Figura cea mai
important` a acestui grup a fost faimosul critic literar Vissa-
rion Belinski (1811-1848). |n anii ’30 el era entuziasmat de
filozofia german` [i, \mpreun` cu tân`rul Bakunin, era li-
derul spiritual al cercului filozofic ini]iat de Nikolai Stan-
kevici (1813-1840). Ca [i al]i membri ai cercului, el trecu-
se prin [coala hegelianismului. Teza lui Hegel, „ceea ce es-
te real este ra]ional, ceea ce este ra]ional este real“, l-a f`cut
s` proclame (spre sfâr[itul lui 1837) „reconcilierea“ sa filo-
zofic` cu „realitatea“. De fapt, era vorba despre o pseudo-
reconciliere, izvorât` din sentimentul dureros al neputin]ei
protestului individual \mpotriva unei realit`]i sociale oribile,
dar puternice. „Ra]iunea“ realit`]ii, sus]inea Belinski, este o
lege necesar` a dezvolt`rii acelui Weltgeist, complet inde-
pendent de voin]a subiectiv` a indivizilor; revolta unui in-
divid \mpotriva Ra]iunii Istoriei, spunea Belinski, este
\ntotdeauna particular` [i prin urmare futil`, subiectiv` [i
ira]ional`. La \nceputul anilor ’40, Belinski renun]a la „re-
concilierea“ sa, realizând c` no]iunea sa de „realitate ra]io-
nal`“ nu fusese suficient de dialectic` [i c` ar fi trebuit s`
dezvolte [i „ideea de nega]ie“. El s-a revoltat \mpotriva teo-
diceei istoriozofice, a respins mo[tenirea iluminismului
francez, a \nlocuit istoricismul conservator cu filozofia he-
gelian` de stânga „a ac]iunii“ [i a propus ideea de individ
liber, autonom, ireductibil la condi]ia de simplu instrument

38
al unor for]e impersonale. La sfâr[itul vie]ii sale el s-a apro-
piat mult de materialismul lui Feuerbach, \n care recu-
no[tea antropocentrismul filozofic, cel care elibera indivi-
dul de puterea despotic` a „spiritului absolut“ [i reabilita
„latura natural`“ a existen]ei umane.
|n estetica sa, Belinski s-a inspirat din idealismul [i ro-
mantismul german16, pe care a \ncercat s` le transforme \ntr-
un fundament teoretic pentru realismul literar – reprezen-
tat \n Rusia de Gogol – [i de ceea ce se va numi mai târziu
„[coala naturalist`“. El a \ncurajat dezvoltarea unui carac-
ter na]ional distinctiv al literaturii ruse, dar a protestat vi-
guros \mpotriva stabilirii unei opozi]ii dintre acesta [i va-
lorile general umane sau a limit`rii lui la sfera folclorului [i
la temele istoriei na]ionale. Arta era pentru el „contempla-
rea imediat` a adev`rului sau gândirea \n imagini“; \n cri-
tica literar`, el revendica „metoda social` [i istoric`“. V`zând
\n literatur` un instrument puternic \n slujba gândirii pro-
gresiste, el a propagat ideile democrate [i a ajuns s` fie re-
cunoscut, de o \ntreag` genera]ie de scriitori [i cititori ru[i,
drept un educator [i drept cea mai important` autoritate
moral`. Cât de pasionat` era atitudinea sa fa]` de literatu-
ra rus` se poate vedea din faimoasa sa scrisoare c`tre Gogol
(15 iulie 1847)17, pe care l-a acuzat violent c` tr`deaz`, \n ul-
tima sa carte (Pagini alese din coresponden]a cu prietenii), mi-
siunea progresist`, de emancipare, pe care o aveau scriito-
rii ru[i.
Logica interioar` a c`ut`rilor filozofice ale lui Belinski l-a
condus spre un conflict deschis cu slavofilii. Valorile sale
se aflau \ntr-un conflict acut cu conservatorismul roman-
tic: el concepea personalitatea ca pe o negare radical` a cre-
din]ei [i tradi]iei „imediate“, acceptate ca atare, f`r` nicio re-
flec]ie critic` asupra lor; postula autonomia individului [i
vedea esen]a istoriei \n cre[terea gradului de individualiza-
re a omului [i \n ra]ionalizarea societ`]ii; accepta – de[i nu
\n mod necritic – burghezia, progresul european [i solicita

39
continuarea occidentaliz`rii \n Rusia. Reformele lui Petru
cel Mare constituiau pentru el nu o apostazie na]ional`, ci
placa turnant` \n procesul de transformare a „poporului“
patriarhal rus \ntr-o „na]iune“ modern`.
To]i occidentali[tii \mp`rt`[eau ideea de personalitate li-
ber`, autonom` – nimic altceva decât ideea \mpotriva c`re-
ia slavofilii \[i construiser` concep]ia lor despre personali-
tatea armonioas`, „integral`“, a omului \n stadiul pre-in-
dividua]iei. Astfel, Timofei Granovski (1813-1855), mem-
bru al cercului lui Stankevici [i, mai târziu, profesor de is-
torie european` la Universitatea din Moscova, va interpre-
ta istoria ca pe un proces de „individualizare a maselor
prin intermediul gândirii“ [i va proclama c` libertatea per-
sonalit`]ii era principalul criteriu al progresului. Discipolul
lui Granovski, Konstantin Kavelin (1818-1885), a aplicat
aceast` concep]ie la istoria Rusiei, argumentând, \n „Per-
spectiv` asupra rela]iilor juridice din vechea Rusie“ (publi-
cat \n primul num`r din revista Contemporanul, 1847), c`
procesul istoric rusesc consta \n disolu]ia gradual` a leg`tu-
rilor sociale patriarhale [i \nlocuirea lor prin ordinea juri-
dic` a Statului centralizat, care las` mai mult spa]iu pentru
libertatea individual`. V`zut din aceast` perspectiv`, Petru
cel Mare ap`rea ca primul individ complet emancipat din
istoria ruseasc`.
Vederile lui Kavelin au fost dezvoltate mai târziu de Bo-
ris Cicerin (1828-1904), filozof, istoric [i jurist, care a
combinat economia politic` liberal` [i o ferm` ap`rare a
drepturilor civile cu hegelianismul de dreapta [i cu sus]ine-
rea unui stat puternic, centralizat. El se considera un disci-
pol al lui Granovski [i, de[i din punct de vedere cronologic
apar]inea unei genera]ii mai tinere, el a r`mas \ntr-un anu-
mit sens „un om al anilor ’40“. Ca liberal pro-occidental
convins, era un adversar al slavofililor [i al populi[tilor, pe
care \i acuza de a ignorara rolului legii [i al formelor juridice
\n via]a social`. Spre deosebire de slavofili [i de Cern\[evski,

40
el cerea abolirea comunei ]`r`ne[ti, \n care vedea cea mai
mare opreli[te pentru dezvoltarea normal` a Rusiei, sus-
]inând (\n mod eronat) c` era o institu]ie artificial` [i rela-
tiv modern`, creat` de Stat pentru a impune ]`ranilor o res-
ponsabilitate fiscal` comun`. |n construc]iile sale istorice el
a reprezentat (\mpreun` cu Kavelin) a[a-zisa „[coal` eta-
tist`“ – un curent de gândire care \ncerca s` dovedeasc` fap-
tul c` statul fusese \ntotdeauna principala for]` creatoare [i
progresist` din istoria rus`.
Alt curent occidentalist era reprezentat \n anii ’40 de Va-
lerian Maikov (1823-1847), un tân`r critic literar foarte
apropiat pentru un timp de cercul de la Petersburg al lui Bu-
ta[evici-Petra[evski. |n acest cerc (activ din 1845 pân` \n
1849) se purtau dezbateri ideologice \n jurul doctrinelor so-
ciali[tilor utopici francezi [i al materialismului antropolo-
gic al lui Feuerbach. Petra[evskienii combinau \ntr-un stil
propriu viziunea utopic` a lui Fourier cu naturalismul lui
Feuerbach: \n ambele doctrine ei g`seau ideea de „reabili-
tare a materiei“ [i de iminent` regenerare a umanit`]ii („Ar-
monia“ lui Fourier, idealul lui Feuerbach de om nealienat,
„asemenea lui Dumnezeu“); filozoful german \i ajuta s`
elimine ideea de Dumnezeu din \nv`]`tura lui Fourier, dar
numai pentru a o \nlocui cu ideea „antropoteistic`“ de „di-
vinitate a Omului“. Astfel, interesul lor pentru Feuerbach se
armoniza pe de o parte cu reac]ia pozitivist`, naturalist`,
\mpotriva idealismului filozofic, dar, pe de alt` parte, le per-
mitea s` r`mân` fideli spiritului maximalist al unei epoci ca-
re \mbr`]i[a toate sistemele [i viziunile utopice ale mântui-
rii intramundane. Ei [i-au exprimat o parte din idei \n cele
dou` p`r]i ale Dic]ionarului de buzunar de cuvinte str`ine,
publicat \n 1845-184618. Ideologia lor politic` [i social`
\ncerca s` combine fourierismul cu ideile republicane sau cel
pu]in constitu]ionale, dar aceasta nu a dus la transformarea
cercului lor \ntr-o organiza]ie politic` clandestin` (Petra-
[evski \nsu[i se opunea la asemenea tendin]e). Totu[i, \n

41
ciuda acestui fapt, din punctul de vedere al guvernului
]arist, activit`]ile cercului erau extrem de periculoase – mai
ales prin prisma mi[c`rilor revolu]ionare care se petreceau
\n Occident. Principalii membri ai cercului au fost aresta]i
[i (\n decembrie 1849) condamna]i la moarte. Doar \n ul-
timul moment \nainte de execu]ie a fost schimbat cumpli-
tul verdict printr-unul de exil cu munc` silnic` \n Siberia.
Printre cei 21 de Petra[evski[ti care au trecut prin aceast` ex-
perien]` de co[mar era [i scriitorul Feodor Dostoievski.
Valerian Maikov reprezenta minoritatea pre-pozitivist`
cu o gândire sobr` din cercul lui Petra[evski. El combina
filozofia lui Feuerbach nu cu \nv`]`tura lui Fourier, ci cu
ideile lui Comte [i Mill, [i credea \n [tiin]`, ca propulsor
prim al progresului social. Occidentalismul s`u – [i din
acest punct de vedere vederile sale erau \mp`rt`[ite pe de-
plin de Petra[evski – se traducea printr-un soi de „umanism
cosmopolit“: sentimentul na]ionalit`]ii, afirma el, sl`be[te
odat` cu progresul civiliza]iei; un individ, pentru a se eman-
cipa cu adev`rat, trebuie s` se ridice peste na]ionalitatea sa
[i s` scape de tr`s`turile specifice ale contextului s`u na]io-
nal. Ar trebui ad`ugat c` aceste opinii erau direc]ionate nu
doar \mpotriva slavofilismului, dar [i \mpotriva vederilor lui
Belinski, care trata na]iunile ca pe „individualit`]i ale ome-
nirii“ [i care vedea \n ele instrumente indispensabile ale pro-
gresului istoric19.
Astfel, \n opozi]ie cu slavofilismul, mi[carea occidentalist`
ruseasc` a anilor ’40 nu a fost o [coal` de gândire omogen`;
a fost mai degrab` un numitor comun al unor curente po-
ten]ial divergente, o platform` comun` pentru to]i gândito-
rii – atât democra]i ca Belinski, cât [i liberali modera]i precum
Kavelin – care credeau c` Rusia putea [i trebuia s` urmeze
modelul general al progresului european. El se formase prin
opozi]ie cu slavofilismul [i era condamnat s` se dezintegre-
ze \n fa]a unor noi probleme, imposibil de rezolvat \n cadrul
unei controverse istoriozofice abstracte despre valorile ruse[ti

42
[i cele europene. Dup` evenimentele revolu]ionare din anii
1848-1849, ru[ii progresi[ti, con[tientizând pe deplin c` pro-
gresul european era un proces contradictoriu [i c` Europa nu
era un \ntreg omogen, au fost for]a]i s` ajung` la concluzia c`
no]iunea de „occidentalism“ era prea general` [i c` trebuiau
s` aleag` m`car \ntre Occidentul burghez [i cel socialist.

De la occidentalismul hegelian
la „socialismul rus“
Un caz edificator pentru disolu]ia occidentalismului de-
mocratic este reprezentat de evolu]ia ideologic` a lui Alek-
sandr Herzen (1812-1870). Nota distinctiv` a biografiei sa-
le intelectuale e dat` de faptul c`, \nc` de la \nceput, el con-
sidera epoca sa ca pe una de criz`, din care – \n concordan]`
cu legile „palingenezei“ sociale – se va na[te o lume nou`,
regenerat`. |n cercul studen]esc de opozi]ie pe care l-a or-
ganizat \mpreun` cu prietenul s`u Nikolai Ogarev (1813-
1877) [i \n timpul anilor de exil la Perm, Viatka [i Vladimir
(1834-1840), el a studiat, al`turi de filozofia german`, ope-
rele romanticilor sociali francezi (saint-simoni[tii, Leroux,
Ballanche) [i, sub influen]a lor, a comparat civiliza]ia Eu-
ropei contemporane cu civiliza]ia decadent` a Romei anti-
ce, iar pe sociali[tii europeni cu primii cre[tini. Acest mod
de a gândi l-a f`cut s` se \ntrebe dac` nu cumva ru[ii, [i sla-
vii \n general, nu jucau \n istorie rolul noilor barbari. Deja
\n prima jum`tate a anilor ’40, el lua \n considerare posibi-
la valabilitate a unor idei ale slavofililor sau ale poetului po-
lonez Adam Mickiewicz20, expuse de acesta \n conferin]ele
sale de la Paris.
Cu toate acestea, \n operele sale filozofice din anii ’40, ca-
re sunt [i cele mai bune produc]ii ale hegelianismului de
stânga din Rusia, Herzen a r`mas un occidentalist. Era in-
teresat \n mod particular de „filozofia ac]iunii“, pe care o
concepea \n opozi]ie cu „panlogismul“ lui Hegel21. |ntr-o se-

43
rie de eseuri cu titlul „Diletantismul \n [tiin]`“ (1843), el
scria: „Ac]iunea e personalitatea \ns`[i“22. Aceasta \nsemna c`,
pentru a deveni o personalitate, omul trebuia s` dep`[easc`
„natura sa natural` imediat`“, s` se ridice la nivelul gândi-
rii impersonale, abstracte, s` se piard` \n domeniul „Gene-
ralului“ [i apoi s` se reg`seasc` [i s` se exprime prin activi-
tatea con[tient`, liber`, schimbând lumea \n direc]ia ra]io-
nal` pe care o dore[te. |n opera sa filozofic` cea mai im-
portant`, „Scrisori despre studiul naturii“ (1845), problema
personalit`]ii era expus` pe fundalul dezvolt`rii istorice a
atitudinilor filozofice despre Natur`. Leitmotivul „Scriso-
rilor“ era imperativul reconcilierii dintre empirismul natu-
ralist (identificat cu materialismul) [i idealismul, cu o in-
sisten]` special` asupra ideii ca aceast` reconciliere s` se rea-
lizeze nu doar de dragul [tiin]ei, ci spre beneficiul persona-
lit`]ii umane. Idealismul, dup` Herzen, reprezenta „Gene-
ralul“ [i amenin]a s` ignore [i s` anihileze individualul;
„materialismul“, pe de alt` parte, amenin]a s` reduc` omul
la particularit`]ile sale naturale „imediate“; viitoarea sintez`
a celor dou` puncte de vedere ar salvgarda drepturile indi-
vidului [i ar „reabilita natura“, dar f`r` ca marile realiz`ri ale
idealismului, ce ridicaser` omul la nivelul gândirii abstrac-
te, s` se piard`.
La \nceputul anului 1847, lui Herzen i s-a permis, \n ce-
le din urm`, s`-[i realizeze vechiul proiect de a c`l`tori \n Oc-
cident. El nu fusese niciodat` un admirator f`r` dis-
cern`mânt al Occidentului burghez, dar Fran]a lui Louis-
Philippe i s-a p`rut chiar mai rea decât se a[teptase. |n „Scri-
sori din Fran]a [i Italia“ (1847-1852), el [i-a dat glas senti-
mentelor printr-o critic` estetic`, \n not` oarecum aristo-
cratic`, a civiliza]iei burgheze occidentale, pe care a prezen-
tat-o ca pe t`râmul urât al mediocrit`]ii banale. Victoria
burgheziei \n revolu]ia de la 1848 a fost pentru el un [oc vio-
lent, care l-a f`cut s`-[i piard` credin]a \ntr-un progres ine-
vitabil, conceput teleologic. |n cartea sa De pe cel`lalt ]`rm

44
(1850), el s-a desp`r]it pân` la urm` de hegelianism23: istoria,
afirm` el, nu are nicio „Ra]iune“, nu e decât un joc orb al no-
rocului, o etern` improviza]ie, care nu se repet` niciodat`.
Dup` ce a ajuns la concluzia c` socialismul nu avea ni-
cio [ans` \n Europa, de vreme ce Europa \[i g`sise deja
„echilibrul“ \n structura burghez`, Herzen a conceput o
doctrin` a „socialismului rusesc“, dezvoltat` mai ales \n
lucr`rile sale „Du développement des idées révolutionnai-
res en Russie“ (1850), „Le peuple russe et le socialisme“
(1851) [i „Lumea veche [i Rusia“ (1854). Afl`m aici câteva
idei caracteristice ale lui Ceaadaev, ale slavofililor [i ale oc-
cidentali[tilor liberal-democra]i din anii ’40. Ca [i Ceaadaev,
creatorul „socialismului rusesc“ afirma c` Rusia era o ]ar`
f`r` istorie, o ]ar` unde nici o „povar` a trecutului“ nu va
\mpiedica introducerea unei noi organiz`ri sociale, mai bu-
ne. Ca [i slavofilii, el credea c` imensa superioritate a Ru-
siei asupra Occidentului rezida \n comuna ]`r`neasc` [i \n
lipsa unei tradi]ii juridice ferme a propriet`]ii private; el cre-
dea, totu[i, c` structurile sociale „comunitare“ trebuiau s`
fie p`trunse de „ideea de personalitate“, care fusese impor-
tat` de Rusia din Occident, fiind \ncorporat` \n intelighen]ia
ruseasc`, mai ales \n mica nobilime educat`. Libertatea in-
dividual`, gândea Herzen, se dezvoltase cel mai deplin \n
Anglia, dar aceast` dezvoltare fusese pl`tit` cu dispari]ia to-
tal` a principiului comunitar; de cealalt` parte, ]`ranul rus
\[i p`strase via]a comunitar`, dar fusese \nghi]it de ea. Sar-
cina „socialismului rus“ era prin urmare acela de a recon-
cilia valorile intelighen]iei ruse[ti occidentalizate cu „co-
munismul“ ]`r`nimii ruse: „de a p`streza comuna [i a eli-
bereza individul“24.
|n ciuda deziluziei sale fa]` de Occident, Herzen a ales s`
emigreze, s-a stabilit la Londra [i a organizat, cu ajutorul de-
mocra]ilor polonezi, societatea Presa Ruseasc` Liber`. (Din
1856 el a fost ajutat \n aceast` sarcin` de c`tre Ogarev.) |n
primii ani ai domniei lui Alexandru II, publica]iile sale – mai

45
ales ziarul The Bell – au exercitat o influen]` puternic` asu-
pra cercurilor liberale din Rusia. Aceast` influen]`, totu[i,
nu a putut supravie]ui valului crescând de [ovinism rusesc
ce a urmat insurec]iei poloneze din 1863 (Herzen s-a situat
de partea polonezilor). La mijlocul anilor ’60 autoritatea lui
Herzen dec`zuse chiar printre revolu]ionari, care vedeau \n
el pe reprezentantul unei genera]ii dep`[ite [i \l acuzau de
aristocratism [i liberalism. {i el, de altfel, a criticat aspru ca-
racterul rudimentar [i plebeu al rivalilor s`i [i a accentuat
cu mândrie, \n splendidele sale memorii, Trecutul [i gândi-
rea mea, c` era unul dintre „oamenii anilor ’40“25.
Ar trebui ad`ugat c`, spre sfâr[itul vie]ii sale, Herzen nu
a mai opus Rusia Europei, [i-a recuperat \ncrederea \n so-
cialismul occidental [i a renun]at la viziunea sa catastrofic`
despre demolarea revolu]ionar` a „vechii lumi“. |n scriso-
rile sale deschise c`tre Bakunin („Scrisori c`tre un vechi ca-
marad“, 1869), el \[i punea toate speran]ele \n Interna]io-
nala I, v`zând \n ea o organiza]ie care, spre deosebire de
mi[carea anarhist`, prefera s` foloseasc` metodele de lupt`
legale, non-revolu]ionare.

„Ilumini[tii“ anilor ’60


|nfrângerea Rusiei \n R`zboiul Crimeei, \mpreun` cu
moartea nea[teptat` a lui Nicolae I, au creat o situa]ie \n ca-
re schimb`rile politice [i sociale erau de neevitat. Noul ]ar,
Alexandru al II-lea, a \n]eles c` unele reforme, \nainte de
toate emanciparea [erbilor, nu mai puteau fi amânate, c` era
necesar` o relaxare a sistemului autocratic al lui Nicolae I.
„Liberalismul“ s`u era unul cu jum`tate de inim`, dar to-
tu[i a suscitat speran]e, a creat atmosfera unui „dezghe]“ [i
a permis dezvoltarea unei opinii publice relativ puternice,
cu orient`ri politice bine definite.
|n domeniul gândirii socio-politice, evenimentul cel mai
important a fost apari]ia unui nou radicalism democratic. El

46
exprima idei [i atitudini ale elementelor non-conformiste din
raznochintsy, adic` intelighen]ia provenit` din afara nobili-
mii, oamenii educa]i de origine modest`, care au \nceput s`
joace un rol proeminent \n via]a intelectual` [i social` a Ru-
siei. Organul principal al noii tendin]e era ziarul lui Nekra-
sov Contemporanul, iar conduc`torii s`i ideologici erau
amândoi fiii unor preo]i de ]ar`: Nikolai Cern\[evski (1828-
1889), jurnalist cu o minte enciclopedic`, de savant, [i dis-
cipolul s`u, criticul literar Nikolai Dobroliubov (1836-1861).
Sim]ind acut diferen]a dintre ei [i „oamenii anilor ’40“, ei
s-au prezentat ca reprezentan]i ai „oamenilor noi“, cu totul
deosebi]i de liberalii ideali[ti [i nehot`râ]i ai nobilimii. Sem-
nificativ din acest punct de vedere este mai ales articolul lui
Dobroliubov „Ce este oblomovismul?“ (1859), o lung` re-
cenzie a romanului Oblomov, de Goncearov: „oamenii ani-
lor ’40“ erau acuza]i aici de visare lene[` [i de paralizia
voin]ei, rezultat al e[ecului lor \n a se rupe de mentalitatea
[i modul de via]` parazitar al clasei privilegiate26.
|n vederile lor filozofice, „oamenii noi“ reprezentau ma-
terialismul [i ra]ionalismul sim]ului comun, combinate cu
o credin]` ferm` \n natura uman` conceput` ca \n mod fun-
damental neschimb`toare [i ra]ional`. Conceptele de „ra]iu-
ne“ [i „natur` uman`“ le-au servit ca mijloace puternice \n
lupta pasionat` \mpotriva institu]iilor, tradi]iilor [i preju-
dec`]ilor unei societ`]i semi-feudale, o lupt` similar` ace-
leia purtate de gânditorii Iluminismului francez; pentru
acest motiv ei au [i fost numi]i mai târziu „ilumini[tii ru[i“.
Ra]ionalismul anistoric [i dogmatic de secol XVIII era pu-
ternic \nr`d`cinat mai ales la Dobroliubov, care vedea esen]a
\ns`[i a progresului \n lupta pentru tendin]ele „naturale“ ale
dezvolt`rii [i \mpotriva celor „nenaturale“. Vederile filo-
zofice ale lui Cern\[evski, expuse mai ales \n Principiul an-
tropologic \n filozofie (1860)27, erau mai complicate, pentru
c` el \ncerca s` combine naturalismul [i ra]ionalismul Ilu-
minismului cu câteva elemente de istoricism [i cu dialecti-

47
ca hegelian`. El se considera un discipol al lui Feuerbach, [i
\ntr-adev`r existau câteva motive tipic feueurbachiene \n
antropocentrismul s`u, \n ap`rarea dârz` a individului
uman \mpotriva uzurp`rilor sale din partea ipostazelor he-
geliene ale „Universalului“. Identific`m aceste motive chiar
[i \n estetica sa, \n teza de tinere]e despre „Rela]ia estetic` a
artei cu realitatea“ (1853), \n care proclama c` cea mai
\nalt` [i mai autentic` frumuse]e se g`se[te nu pe t`râmul
idealurilor platonice ale Spiritului hegelian, ci printre oa-
menii vii, din carne [i oase, printre fiin]ele umane (conclu-
zia logic` a acestei judec`]i era c` arta este un simplu sub-
stitut al naturii [i c` frumuse]ea e totuna cu plin`tatea
vie]ii). |n etic`, el a dezvoltat o teorie a „egoismului ra]io-
nal“, foarte asem`n`tor teoriei lui Helvetius [i doctrinei
utilitarismului englez. |n ansamblu, totu[i, „principiul an-
tropologic“ al lui Cern\[evski coincidea \n esen]` cu mai
schematicul concept de „natur` uman`“ al lui Dobroliubov;
componenta sa moral` inseparabil`, accentul asupra an-
tropocentrismului [i eliber`rii individului \l distingeau de
scientismul pozitivist, f`cându-l consonant cu adev`ratul
spirit al Iluminismului european.
|n multe privin]e – ca de exemplu \n aderen]a sa la vi-
ziunea conform c`reia eliberarea individului este valoarea
central` [i criteriul de baz` al progresului istoric, \n con-
vingerea c` Rusia ar trebui s` recunoasc` umil superiorita-
tea realiz`rilor occidentlale [i s` \nve]e din acestea –
Cern\[evski a continuat linia ccidentalismului rusesc. To-
tu[i, a existat un moment (\n anii 1856-1857) când el a cre-
zut c` trebuie s` se rup` de epigonii occidentalismului [i s`
se declare, din mai multe puncte de vedere, mai aproape de
pozi]iile slavofililor. Aceast` apropiere se referea la atitudi-
nea sa fa]` de economia politic` liberal` [i de comuna
]`r`neasc`. El chiar a propus slavofililor un fel de alian]`
pentru a ap`rara \mpreun` comuna \mpotriva economi[ti-
lor liberali, care cereau abolirea ei dimpreun` cu abolirea

48
aservirii feudale. Totu[i, aceast` alian]` nu putea ajunge la
o finalitate, \ntrucât motiva]iile celor doi parteneri erau
complet diferite: slavofilii doreau s` men]in` rela]iile sociale
pre-capitaliste \n sate, \n timp ce Cern\[evski vedea comu-
na ca pe un mijloc potrivit pentru tranzi]ia direct` spre un
colectivism socialist ra]ional.
|n articolele sale de economie politic` (care erau uneori
criticate, dar \ntotdeauna apreciate superlativ de c`tre
Marx), Cern\[evski opunea liberalismului burghez o
concep]ie a „economiei politice a oamenilor muncii“. El \i
denun]a pe apologe]ii industrializ`rii burgheze c` fac un
idol din „binele na]ional“, neglijând bun`starea oamenilor.
El recuno[tea deschis progresul dezvolt`rii capitaliste din
Occident, dar era con[tient de asemenea de tragicele sale
contradic]ii [i \[i dorea pentru patria sa un progres mai
uman [i, \n acela[i timp, mai rapid. |n „Critica preju-
dec`]ilor filozofice \mpotriva comunei ]`r`ne[ti“ (1859), el
argumenta c` Rusia – [i ]`rile \napoiate \n general– puteau
profita de pe urma experien]ei [i achizi]iilor [tiin]ifice ale
Occidentului „pentru a trece peste fazele intermediare ale
dezvolt`rii sau cel pu]in pentru a le reduce substan]ial du-
rata“28. Argumentul s`u principal \n favoarea comunei se
baza pe o viziune dialectic` a progresului: el sus]inea c` pri-
ma etap` a oric`rei dezvolt`ri era, de regul`, similar` ca
form` celei de-a treia; astfel, colectivismul comunal primi-
tiv era asem`n`tor ca form` colectivismului dezvoltat al so-
ciet`]ii socialiste, ceea ce poate face mai u[oar` tranzi]ia
c`tre acesta din urm`.
Critica lui Cern\[evski la adresa liberalilor se ridica [i
\mpotriva liberalismului politic. |ntr-o serie de articole de-
spre istoria politic` francez`, el distingea net \ntre liberali,
care ]inteau spre o libertate „pur [i simplu politic`“, [i de-
mocra]i, care se preocupau \n primul rând de bun`starea so-
cial` a oamenilor. El nu a ezitat s` spun` chiar c` Siberia era
o ]ar` mai democratic` decât Anglia, \ntrucât ]`ranii sibe-

49
rieni tr`iau mai \n largul lor decât proletarii englezi („Mo-
narhia din Iulie“, 1858). Aceast` concep]ie despre demo-
cra]ie a exercitat o influen]` profund` asupra gândirii po-
puliste ruse[ti, dar, ca o ironie a sor]ii, nu acesta a fost ulti-
mul cuvânt al lui Cern\[evski. Metodele nedemocratice ce
se foloseau pentru a preg`ti abolirea [erbiei l-au convins c`
libertatea politic` era, \n Rusia, o condi]ie necesar` a
adev`ratului progres social. Astfel, \n „Scrisori f`r` adres`“
(1862) – adresate de fapt ]arului Alexandru al II-lea – el a
trecut de partea nobilimii liberale din Tver’, care cerea o
constitu]ie liberal` pentru Rusia29.
Evolu]ia gândirii lui Cern\[evski a fost \ntrerupt` de ares-
tarea (1862) [i deportarea lui \n Siberia r`s`ritean` pentru
munc` silnic`. A fost acuzat de activit`]i revolu]ionare, mai
ales de redactarea unei proclama]ii c`tre ]`rani, dar acuza]ii-
le au r`mas nedovedite. |n exil, p`strându-[i integritatea
pân` la final, a refuzat cu hot`râre s` cear` \ndurare. |n
temni]`, a[teptând judecata, a scris romanul Ce-i de f`cut?30.
Aici i-a \nf`]i[at pe „oamenii noi“ din Rusia – „egoi[tii ra]io-
nali“, devota]i cauzei progresului – precum[i [i un tip de re-
volu]ionar ascetic, care se sacrific` pentru cauz` (Rahmetov).
Datorit` aprob`rii unui cenzor, romanul a fost publicat \n
Contemporanul [i a devenit o surs` important` de inspira]ie
pentru mai multe genera]ii de tineri progresi[ti ru[i.
Dup` \ndep`rtarea lui Cern\[evski [i moartea lui Do-
broliubov, cel mai popular scriitor din tab`ra democrat` a
fost Dmitrii Pisarev (1840-1868), publicist [i critic literar la
ziarul Cuvântul Rus31. Vederile sale politice erau relativ mo-
derate dar, cu toate acestea, nici el nu a sc`pat de persecu]ie
[i a stat la pu[c`rie patru ani. (A fost condamnat \n 1862
pentru scrierea unei proclama]ii ilegale \n ap`rarea lui Her-
zen. |n pu[c`rie, totu[i, i s-a permis s` citeasc` [i s` scrie, a[a
c` \n anii de temni]` nu [i-a \ntrerupt activitatea literar`.)
Preocuparea lui principal` era emanciparea individului de
credin]ele [i regulile de comportament tradi]ionale; el atri-

50
buia un rol fundamental \n eliberarea oamenilor de preju-
dec`]ile [i leg`turile sociale ira]ionale tocmai dezvolt`rii [i
populariz`rii [tiin]elor naturale. |n articolele sale a pledat
pentru atitudinea „reali[tilor gânditori“, al c`ror prototip li-
terar \l vedea \n Bazarov, eroul „nihilist“ din romanul lui
Turgheniev P`rin]i [i copii32; opunându-se genera]iei
„ta]ilor“, el era de acord s` se numeasc` pe sine \nsu[i „ni-
hilist“ \n sensul \n care respingea tot ce nu se putea justifi-
ca din punct de vedere realist [i utilitar. Pentru el, cel mai
mare du[man al „realismului“ era „esteticul“, prin care
\n]elegea o atitudine estetic` [i idealist` \n fa]a vie]ii, carac-
teristic` intelectualilor proveni]i din rândurile nobilimii. |n
lupta sa obsesiv` \mpotriva „esteticului“ a mers atât de de-
parte \ncât s` proclame c` prin crea]ia [i consumul produ-
selor „strict artistice“ se contrazice principiul „economiei de
for]e materiale [i intelectuale“, a[a c` muzica [i artele plas-
tice sunt cu totul inutile pentru omenire. |ntr-o recenzie
(„Distrugerea Esteticii“, 1865), el a interpretat teoria este-
tic` a lui Cern\[evski ca ducând la eliminarea total` a este-
ticului, iar \n articolele sale strânse sub titlul „Pu[kin [i Be-
linski“ a ridiculizat poezia lui Pu[kin [i a criticat aprecierea
ei de c`tre Belinski, pe care l-a caracterizat drept un „semi-
realist“. Aceste atitudini de iconoclasm agresiv [i radicalism
puritan \n domeniul artei constituiau un soi de compensa]ie
pentru modera]ia programului s`u social, care se reducea la
recomandarea muncii lini[tite, r`bd`toare, pentru progre-
sul material [i intelectual.
|n ciuda arogan]ei sale adolescentine [i a dogmatismu-
lui s`u utilitar, Pisarev a avut o contribu]ie considerabil` la
„luminarea“ noii intelighen]ii democrate. Influen]a sa a
fost semnificativ` mai ales printre elevii de liceu [i s-a \ntins
pân` \n cele mai \ndep`rtate col]uri ale Imperiului Rus.
Spre deosebire de Cern\[evski, el nu a fost atins de ideile so-
cialiste [i a fost prea pu]in interesat de problema agricultu-
rii; importan]a sa se limiteaz` la lupta pentru un om nou,

51
ra]ional, \ncrez`tor \n for]ele sale, eliberat de prejudec`]i [i
capabil s` munceasc` din greu pentru binele comun.
Aceast` lupt` era \ns` atunci una din sarcinile de c`p`tâi ale
„ilumini[tilor ru[i“.

Anarhi[ti [i populi[ti
A doua jum`tate a secolului al XIX-lea a fost marcat` \n
Rusia de apari]ia [i dezvoltarea mi[c`rii revolu]ionar-de-
mocrate. Ideologiile acestei mi[c`ri s-au inspirat din mai
multe surse: \n primul rând din Cern\[evski, dar [i din emi-
gra]ii politici apar]inând genera]iei „p`rin]ilor“, ca de exem-
plu Herzen, Ogarev [i Mihail Bakunin (1814-1876). Teoriile
lui Bakunin sunt importante nu doar pentru impactul lor
asupra gândirii ruse, dar mai ales ca expresia cea mai arti-
culat` ideologic a anarhismului european33.
Via]a lui Bakunin a fost vijelioas` [i pitoreasc`. |n anii
’30, ca lider al cercului lui Stankevici, el c`uta salvarea \n fi-
lozofia german` [i interpreta hegelianismul ca pe o filozo-
fie conservatoare a „reconcilierii“. La \nceputul anilor ’40 a
plecat la Berlin – „Noul Ierusalim“ al ideali[tilor ru[i – [i
foarte curând a devenit un hegelian de extrem` stâng`, un
apostol al „nega]iei“ radicale, revolu]ionare, a „lumii vechi“34.
Curând dup` aceasta el s-a desprins de filozofia german` [i
a \nceput „c`utarea unui Dumnezeu \n Revolu]ie“. La
sfâr[itul acestei lungi [i furtunoase cariere revolu]ionare, ce
a cuprins [i o perioad` de panslavism revolu]ionar, el a
ajuns liderul recunoscut al mi[c`rii anarhiste europene [i
principalul oponent al lui Marx din cadrul Interna]ionalei I.
Operele sale teoretice de c`p`tâi – Imperiul knuto-germanic
[i revolu]ia social` (1871) [i Statul [i anarhia (1873) – re-
prezentau o polemic` pasionat` \mpotriva lui Marx, pe
care \l acuza de etatism german [i intelectualism evreiesc [i
cu care se lupta de pe pozi]iile spontaneit`]ii revolu]ionare
inerente, credea el, \n caracterul popoarelor latine [i slave.

52
Miezul anarhismului lui Bakunin se afla \n concep]ia sa
despre libertate. El identifica libertatea cu spontaneitatea
ira]ional` a vie]ii [i o opunea nu determinismului (a fi de-
terminat din`untru nu \nseamn` a fi supus unei for]e exte-
rioare), ci unor forme variate de alienare, mai ales religiei
autoritariste [i statului. Spre deosebire de Stirner, Bakunin
nu predica o revolt` individualist` \mpotriva societ`]ii;
dimpotriv`, era un colectivist convins. Anarhismul s`u se
baza pe o distinc]ie ferm` \ntre „societate“ [i „stat“: prima
constituie mediul „natural“ al oamenilor, deci o depen-
den]` interiorizat`, pe când statul este putere alienat`, for]`
anti-social` strâns legat` de obliga]iile legale [i de institu]ia
propriet`]ii private, care distruge \n oameni instinctele so-
ciale \nn`scute. Societatea se poate dispensa complet de
stat [i de toate formele de interven]ie dinafar`; nici chiar [ti-
in]a nu ar trebui s` interfereze cu dezvoltarea ei spontan`.
„Socialismul [tiin]ific“ al lui Marx, argumenta Bakunin, va
fi \n mod necesar birocratic [i autoritar: va duce la o tiranie
a „gândirii abstracte“ asupra „vie]ii reale“, la dictatura ce-
lor \nv`]a]i asupra oamenilor muncii, needuca]i.
Cel mai capabil continuator rus al gândirii lui Bakunin
a fost prin]ul Piotr Kropotkin (1842-1921), un populist re-
volu]ionar care \n 1876 a reu[it s` scape din fort`rea]a Petru
[i Pavel din Sankt Petersburg, s-a stabilit \n Elve]ia [i a de-
venit unul dintre teoreticienii de frunte ai anarhismului
european. El era mai pu]in radical decât Bakunin; princi-
palul accent al gândirii sale era pus nu atât pe ideea distru-
gerii totale [i imediate a statului, cât, mai degrab`, pe cea a
auto-guvern`rii de tip comunitar [i a cooper`rii \n via]a so-
cial`. |n opera sa clasic` Ajutorul mutual ca factor al evo-
lu]iei el a protestat \mpotriva societ`]ii capitaliste, com-
petitive [i a justific`rilor sale ideologice oferite de „darwi-
nismul social“. El \nsu[i un naturalist [i un evolu]ionist, a
\ncercat s` arate c` evolu]ia biologic` [i istoria social` erau
propulsate nu doar de lupta pentru existen]`, dar [i de pu-

53
ternici factori de cooperare. De[i suprimat de etatism, aju-
torul mutual constituia \nc` o surs` de progres etic [i o for]`
social` regeneratoare; \nflorirea lui deplin` urma s` fie
atins` \n societatea anarhist` [i comunist` a viitorului.
|n anii ’70, ideile lui Bakunin au exercitat o puternic` in-
fluen]` asupra ideologiei populismului rus; marea mi[care
„|napoi la Popor“ (1874) a fost inspirat` \n mare parte de
aceast` credin]` a lui \n instinctele revolu]ionare ale ]`ra-
nului rus [i de viziunea lui asupra unei federa]ii de comu-
ne ]`r`ne[ti auto-guvernate; mai mul]i tineri care au luat
parte la aceast` mi[care – aceia care credeau \n posibilitatea
unei erup]ii revolu]ionare imediate – s-au numit pe ei \n[i[i
„bakunini[ti“. |n ansamblu \ns`, populismul, ca structur` de
gândire, era foarte diferit de anarhism. Populi[tii erau preo-
cupa]i nu atât de problema „etatismului [i anarhismului“
cât mai degrab` de cea a strategiei – capitaliste sau non-ca-
pitaliste – de dezvoltare economic` [i social`. Existau po-
puli[ti cu \nclina]ii anarhiste puternice, dar exista de ase-
menea [i un \ntreg curent de gândire populist` care postu-
la \nt`rirea [i extinderea interven]iei statului, v`zând \n
aceasta singurul remediu posibil \mpotriva tendin]elor ca-
pitaliste din via]a economic` (G. Eliseev [i a[a-zisul „po-
pulism legalist“).
Cuvântul „populism“ (narodnichestvo) are mai multe
\n]elesuri35. Din punct de vedere istoric, \n sensul s`u cel mai
strict, el se refer` la un curent de gândire revolu]ionar` ca-
racteristic organiza]iei „P`mânt [i Libertate“ din a doua
jum`tate a anilor ’70 – care punea accent pe ac]iunile \ntre-
prinse \n mijlocul oamenilor (i.e., printre ]`rani), \n numele
idealurilor autentice ale ]`r`nimii (ca opuse idealurilor in-
telighen]iei). Pare totu[i adecvat s` folosim termenul „po-
pulism“ [i \ntr-un sens mai larg, denumind toate ideologiile
democratice din Rusia (atât revolu]ionare, cât [i non-revo-
lu]ionare) care, \ncercând s` reprezinte interesele micilor
produc`tori \ntr-o societate \napoiat`, post-feudal`, c`utau

54
moduri de dezvoltare non-capitalist`. |n acest sens [i
Cern\[evski a fost un populist, de[i el nu era cu siguran]` \n
primul rând un populist. |nainte de orice, el era un „ilumi-
nist“, principalul accent al concep]iei sale c`zând pe ele-
mentul anti-feudal, mai degrab` decât pe cel anti-capitalist;
\n ciuda vederilor sale despre comuna ]`r`neasc`, idealiza-
rea formelor economice arhaice (atât de caracteristic` gân-
dirii populiste) \i era complet str`in`. Populismul propriu-
zis a luat o form` definitiv` doar dup` abolirea [erbiei, \n
condi]iile dezvolt`rii capitaliste. Putem spune c` populi[tii
erau discipolii lui Cern\[evski, care, dup` ce au perceput
(adesea [i cu ajutorul lui Marx) contradic]iile dezvolt`rii ca-
pitaliste, [i-a pierdut \ncrederea \n progresul „european“; ei
au v`zut \n capitalism doar un fenomen de regres [i au
combinat opozi]ia lor democratic` fa]` de tot ce era „feu-
dal“ cu idealurile nostalgice ale socialismului ]`r`nesc.
Mi[carea revolu]ionar` specific populist` s-a configurat
la \nceputul anilor ’7036. Tr`s`tura ei specific` era dat` de o
prejudecat` profund` \mpotriva constitu]ionalismului [i a
parlamentarismului liberal, v`zute ca simplu instrument al
domina]iei burgheze. Lupta cu scopuri „politice“ se opunea,
pentru ei, luptei cu scopuri „sociale“ (economice), prima fi-
ind nu doar neglijat`, dar [i respins` sec ca „burghez`“ \n
con]inutul ei de clas`. Formal, pozi]ia populi[tilor coinci-
dea \n acest punct cu pozi]ia lui Bakunin, dar exista totu[i
o diferen]` de accent: Bakunin proclama c` sociali[tii nu ar
trebui s` ia parte la lupta politic`, ci s` ]inteasc` spre zdro-
birea oric`rei forme de putere politic`; populi[tii, de cealalt`
parte, puneau accentul pe rela]ia strâns` dintre „libertatea
politic`“ [i dezvoltarea capitalismului, concluzionând c` o
constitu]ie liberal` ar \nt`ri \n Rusia clasele capitaliste [i ar
d`una serios [anselor unei transform`ri socialiste rapide.
Aceast` \nc`p`]ânat` [i ciudat` „indiferen]` politic`“
era \n deplin` armonie cu psihologia masochist` a „nobili-
mii cu con[tiin]a marcat`“, care, al`turi de raznochintsy, a

55
jucat un rol important \n mi[carea revolu]ionar` ruseasc`.
Respingerea „luptei politice“ era pentru ace[ti tineri un act
de auto-renun]are, pe care \l f`ceau ca reprezentan]i ai
]`r`nimii, pentru care „libertatea politic`“ constituia ceva
abstract [i inutil. Acest puternic spirit al sacrificiului de
sine, \mpreun` cu credin]a ardent` \n marea misiune pro-
gresist` pe care intelighen]ia se credea chemat` s` o \mpli-
neasc` \n istoria Rusiei, [i-a g`sit expresia \ntr-o c`rticic` in-
titulat` Scrisori istorice (1869). Autorul era Piotr Lavrov
(1823-1900), filozof [i sociolog, care \n anul urm`tor a fu-
git \n str`in`tate, unde a devenit unul din liderii recunoscu]i
ai mi[c`rii revolu]ionare ruse[ti37. Enorma popularitate
câ[tigat` printre tinerimea democrat` de Scrisorile istorice s-a
datorat mai ales unui capitol, „Pre]ul progresului“. Posibi-
litatea de a vorbi despre progres, cugeta Lavrov, a fost pl`tit`
scump de rasa omeneasc`. Dezvoltarea personal` a câtorva
membri ai claselor privilegiate a fost posibil` datorit` mun-
cii [i suferin]elor mai multor genera]ii de oameni exploata]i
din greu. „Minoritatea care are con[tiin]`“ nu ar trebui s`
uite niciodat` aceast` datorie [i ar trebui s` depun` toate
eforturile pentru a [i-o pl`ti.
Sentimentul puternic c` „datoria fa]` de popor“ trebu-
ie pl`tit` prin fapte i-a condus pe populi[ti spre respingerea
demonstrativ` a tuturor teoriilor care afirmau c` progresul
este „obiectiv“, inevitabil [i automat; \n circumstan]ele din
Rusia, aceste teorii nu erau decât unelte convenabile pentru
apologe]ii progresului capitalist, care aprobau [i justificau
suferin]ele maselor referindu-se la „legile obiective ale isto-
riei“ [i la „legile de fier ale economiei politice“. |mpotriva
unui astfel de „obiectivism“ Lavrov [i-a configurat propria
ap`rare a „subiectivismului“. |n acest demers, a fost sus]in-
ut de alt gânditor populist, criticul literar Nikolai Mihai-
lovski (1842-1904). Tr`s`turile comune ale vederilor lor
au fost etichetate (mai degrab` neinspirat) drept „sociolo-
gie subiectiv`“ sau „metod` subiectiv`“.

56
Premisele de baz` ale „sociologiei subiective“ pot fi cu-
prinse \n trei afirma]ii. Mai \ntâi, ea este o ap`rare a eticu-
lui – o convingere ferm` c` valorile nu pot fi derivate din
fapte, c` r`ul moral nu poate fi justificat „[tiin]ific“ [i c` pro-
testul moral \mpotriva suferin]ei este important [i obliga-
toriu, indiferent de condi]iile „obiective“. |n al doilea rând,
„sociologia subiectiv`“ reprezint` o pozi]ie epistemologic` [i
metodologic`, ce neag` sau pune \n discu]ie posibilitatea
metodelor „obiective“ \n [tiin]ele sociale. Conform acestei
viziuni, cunoa[terea istoric` [i sociologic` nu poate fi ni-
ciodat` cu adev`rat „obiectiv`“, pentru c` depinde de
emo]iile incon[tiente sau (cazul mai fericit) de idealurile
\nsu[ite \n mod con[tient de c`tre oamenii de [tiin]`. |n al
treilea rând, ea este o filozofie a istoriei care pretinde c` „fac-
torul subiectiv“ – gândirea [i voin]a uman` – se poate opu-
ne efectiv a[a-ziselor „legi“ ale dezvolt`rii [i poate s` joace
un rol decisiv \n procesul istoric. Lavrov [i-a bazat pe aces-
te idei „filozofia practic`“, \n care sus]inea c` „indivizii care
gândesc critic“, dac` s-ar uni \ntr-un partid, ar putea deveni
o for]` social` capabil` s` modifice st`rile de lucruri actua-
le \n sensul indicat de propriile lor scopuri „subiective“.
|n ciuda premiselor comune, teoria progresului a lui
Lavrov era diferit` de cea a lui Mihailovski. Pentru Lavrov,
progresul \nsemna dezvoltarea individului [i \ncarnarea
treptat` a adev`rului [i a drept`]ii \n institu]iile sociale, un
proces \ndeplinit prin mijloacele gândirii critice a indivizi-
lor care lucreaz` pentru a-[i transforma cultura. Prin „cul-
tur`“ , Lavrov \n]elegea o structur` social` sta]ionar` bazat`
pe religie, tradi]ii [i obiceiuri, func]ionând f`r` gândire cri-
tic`.Apari]ia „indivizilor care gândesc critic“ constituia
punctul de cotitur` al istoriei, \nceputul unei transform`ri
graduale a „culturii“ \n „civiliza]ie“, adic` \ntr-o structur`
social` dinamic`, dependent` de activitatea con[tient` a
oamenilor. Marea fascina]ie exercitat` de aceast` teorie se
datora, desigur, faptului c` tinerii populi[ti sim]eau c` ar fi

57
ei \n[i[i ni[te „indivizi care gândesc critic“. Pe de alt` par-
te, \nv`]`tura lui Lavrov nu se \mp`ca prea bine cu ideali-
zarea comunist` a comunei ]`r`ne[ti, care, indiferent de ro-
lul ei poten]ial \n scurtarea tranzi]iei spre socialism,
apar]inea mai degrab` „culturii“ sta]ionare. |n]elegând acest
lucru, adep]ii care l-au urmat pe Lavrov, spre deosebire de
„bakunini[ti“, nu au f`cut apel la „instinctele“ ]`ranului rus,
ci au \ncercat s`-l lumineze, s`-i trezeasc` gândirea critic`.
Mihailovski, care era preocupat de combaterea teoriilor
lui Spencer, nu \mp`rt`[ea credin]a lui Lavrov dup` care is-
toria Europei moderne, cu toat` suferin]a maselor, era o is-
torie a progresului. |n tratatele sale „Ce este progresul?“
(1869) [i „Lupta pentru individualitate“ (1875), el a propus
o concep]ie sociologic` ce pretindea c` dezvoltarea diviziu-
nii muncii \n societate era \n mod esen]ial un regres, de vre-
me ce se ajunsese la ea cu pre]ul dezintegr`rii [i fragment`rii
personalit`]ii umane. „Progresul“, scria el \ntr-un pasaj fai-
mos, este „o gradual` apropiere spre individul integral, spre
cea mai deplin` [i mai diversificat` diviziune a muncii \ntre
organele omului [i cea mai redus` posibil diviziune a mun-
cii \ntre oameni“38. Doar \ntr-o societate omogen`, egalita-
rist`, individualitatea uman` poate fi divers`, integral`,
\mplinit`. Acesta era un argument potrivit \n favoarea
unei utopii ]`r`ne[ti nostalgice, ce idealiza economia natu-
ral` [i autarhia primitiv` a comunei ruse[ti. }`ranul rus,
sus]inea Mihailovski, tr`ie[te o via]` primitiv`, dar deplin`;
el \[i este suficient sie[i din punct de vedere economic [i de
aceea independent, „\mplinit“ [i „\ntreg“; el \[i satisface
nevoile prin munca mâinilor sale, folosindu-[i toate capa-
cit`]ile, fiind agricultor [i pescar, p`stor [i artist, \ntr-o sin-
gur` persoan`. Absen]a sau sub-dezvoltarea formelor de
„cooperare complex`“ face ca ]`ranii din Rusia s` fie mu-
tual independen]i, \n timp ce „cooperarea simpl`“ (adic` cea
\n care oamenii sunt implica]i ca „fiin]e \ntregi“) \i une[te
\ntr-o solidaritate moral` bazat` pe simpatie mutual` [i

58
\n]elegere. Trebuie distins \ntre nivele [i tipuri de dezvolta-
re. Comuna ]`r`neasc` reprezint` un nivel mai sc`zut de
dezvoltare decât o \ntreprindere industrial` capitalist`, dar
\i este superioar` acesteia ca tip de dezvoltare. Acela[i lucru
r`mâne valabil \n cazul individualit`]ii: omul occidental
este situat, cu siguran]`, la un nivel de dezvoltare mai ridi-
cat, dar, \n acela[i timp, el apar]ine unui tip inferior celui al
]`ranului rus, care nu [i-a pierdut \nc` „integraliatea“ sa pri-
mitiv`. Provocându-i pe liberali, Mihailovski a afirmat c`
era complet lipsit de temei s` credem c` individul fusese eli-
berat de capitalism; dimpotriv`, capitalismul a transfor-
mat individul \ntr-un „simplu organ“ al organismului so-
cial, sacrificând f`r` mil` omul concret, viu, pentru idolul
„maximei productivit`]i“.
Printre autorii care l-au influen]at pe Mihailovski \n ela-
borarea acestei perspective asupra capitalismului, cel mai im-
portant era Marx. |n Capitalul, populi[tii au descoperit dra-
matica poveste a exproprierii micilor produc`tori, care au
fost deturna]i \n mod for]at de la mijloacele lor de subzis-
ten]` (pentru a folosi limbajul lui Mihailovski) [i au fost de-
poseda]i de „auto-suficien]a“ [i „integralitatea“ lor indivi-
dual`. Ca [i al]i populi[ti, Mihailovski a tras de aici conclu-
zia c` ]ara lui trebuia s` treac` peste „etapa capitalist`“ [i c`
ru[ii trebuiau s` fac` orice pentru a preveni industrializarea
dup` modelul englez. Mai mult, adaptarea vederilor lui
Marx la propria concep]ie l-a convins pe Mihailovski c` so-
cialismul modern [i comuna ]`r`neasc` nu ar reprezenta
decât niveluri diferite ale aceluia[i tip [i, decii, c` \n Rusia
cauza muncitorilor era \n esen]` una conservatoare, so-
lu]ionarea ei depinzând de p`strarea [i dezvoltarea formelor
existente de munc` [i de proprietate din cadrul comunei.
Totu[i, o alt` variant` de populism a fost avansat` \n anii
’70, de c`tre Piotr Tkacev (1844-1886) – teoreticianul de
frunte al „iacobinilor“, un curent „blanquist“ al mi[c`rii re-
volu]ionare ruse[ti. Discipol \ntârziat al lui Morelly [i Ba-

59
beuf, el a fost purt`torul de cuvânt al acelui „comunism pri-
mitiv“ care, dup` Marx, „nega personalitatea omului \n
toate sferele“39. Criticându-l violent pe Lavrov, el respingea
cu totul „principiul individualit`]ii“, v`zând \n el chinte-
sen]a ideologiei burgheze, profund str`in` de popor [i
\ndreptat` \mpotriva acestuia. „Formula“ lui de progres
cerea un nivel cât mai \nalt posibil de individualitate, ega-
litate „psihologic`“, intelectual` [i moral` pentru indivizi,
ca o pre-condi]ie a fericirii sociale. El a respins de asemenea
„subiectivismul“ sociologic, \n care a v`zut [i o doz` peri-
culoas` de relativism [i a pretins c` teoriile sale erau „evi-
dente logic“[i, prin urmare, adev`rate \ntr-un sens obiectiv,
absolut. |n concep]iile sale politice, Tkacev era un revo-
lu]ionar extremist elitist. Sarcina „nivel`rii indivizilor“ urma
s` fie preluat` de c`tre avangarda revolu]ionar`, care, ajun-
gând la putere, avea s` organizeze un sistem centralizat de
cre[tere [i de educa]ie a copiilor, frânând dezvoltarea indi-
vidualit`]ilor excep]ionale pentru a p`stra astfel egalitatea
intelectual` [i moral` \n societate.
Este interesant s` observ`m c` Tkacev a fost primul re-
volu]ionar rus care a \ncercat s` asimileze \n ideologia sa câ-
teva elemente din marxism. Deja \n anii ’60, el scria c` „via]a
social` \n toate manifest`rile ei, inclusiv literatura, [tiin]a, re-
ligia, formele juridice [i politice, este rezultatul unor princi-
pii economice clare, care se afl` la r`d`cina tuturor feno-
menelor sociale“40. El a \mprumutat f`r` \ndoial` aceast`
idee de la Marx, dar a interpretat-o \n mod diferit, respin-
gând opinia conform c`reia un nivel \nalt de dezvoltare eco-
nomic` ar fi condi]ia necesar` a socialismului. |n Rusia,
afirma el, revolu]ia socialist` putea izbândi ori \n viitorul
\ndep`rtat, dup` ce ]ara va fi trecut prin toate fazele capita-
lismului ori chiar \n acel moment, \nainte ca economia capi-
talist` s` prind` r`d`cini, deci atâta timp cât ideile egalitare
aveau \nc` o baz` economic` \n institu]iile comunale ale po-
porului rus. Existen]a celei de-a doua posibilit`]i era pentru

60
el o dovad` a faptului c` Rusia era, dup` toate probabilit`]ile,
mai aproape de socialism decât Occidentul capitalist. Aceast`
opinie a fost ridiculizat` de Engels; Tkacev i-a r`spuns lui En-
gels \ntr-o „Scrisoare deschis`“ (1874), acuzându-l de tr`da-
rea oportunist` a adev`ratului spirit revolu]ionar [i de ne-
cunoa[terea condi]iilor din Rusia41. Populi[tii ortodoc[i,
care credeau \n munca printre oameni [i prin oameni, au
condamnat aspru elitismul lui Tkacev [i l-au suspectat pe
acesta c` ar \ncerca s` \nlocuiasc` revolu]ia „politic`“
printr-una „social`“. Totu[i, importan]a acordat` de Tkacev
organiz`rii centralizate a revolu]ionarilor [i luptei politice
imediate \mpotriva autocra]iei [i-a g`sit un teren ideologic
mai favorabil \n a doua jum`tate a anilor ’70, când dez-
am`girea fa]` de metodele „non-politice“ de lupt` cuprinsese
\ntreaga mi[care revolu]ionar`. Critica lui Tkacev la adresa
diverselor forme de munc` printre oameni a servit drept ca-
talizator pentru ideologia acelor populi[ti care, \n 1879, s-au
desp`r]it de organiza]ia P`mânt [i Libertate pentru a-[i crea
propriul partid, botezat Voin]a Poporului.

Gândirea reac]ionar`
Asasinarea lui Alexandru al II-lea de c`tre membrii
grup`rii Voin]a Poporului a avut rezultate diferite fa]` de
cele scontate de conspiratori: ceea ce a urmat a fost o lung`
perioad` de reac]iune continu`, promovat` [i simbolizat` de
figura \ntunecat` a lui Konstantin Pobedono]ev, influen-
tul procuror-general al Sfântului Sinod. Trebuie totu[i s`
observ`m c` spiritul acestei reac]iuni rapide se n`scuse
mai devreme, \n timpul domniei „]arului eliberator“. Ex-
plozivul val de [ovinism reac]ionar \n favoarea Rusiei Mari,
ce lupta pentru domina]ia rus` asupra slavilor [i rusifica-
rea for]at` a a[a-ziselor „teritorii de frontier`“ (mai ales Po-
lonia), fiind \nso]it de ura \ndreptat` \mpotriva revolu]io-
narilor [i a liberalilor [i de un flagrant anti-semitism tot mai

61
intens dateaz` din timpul insurec]iei poloneze a anului
1863. De atunci \ncolo, aceast` orientare ideologic` a jucat
un rol important \n politica guvernului rus.
Ar fi imposibil s` descriem \n aceast` scurt` prezentare
evolu]ia tuturor curentelor de gândire reac]ionar` din Ru-
sia. Ca o alternativ`, ne vom ocupa de doi gânditori carac-
teristici, totu[i foarte originali: Nikolai Danilevski (1822-
1885) [i Konstantin Leontiev (1831-1891). Primul era teo-
reticianul de frunte al panslavismului rus, care a devenit o
mi[care organizat` dup` R`zboiul Crimeei, a ob]inut pri-
mele succese la Congresul Slav de la Moscova din 1867 [i a
atins maxima dezvoltare \n anii de dinaintea r`zboiului
ruso-turc din 1877. Cel de-al doilea, un romantic al reac]iu-
nii, a fost cel mai pitoresc [i mai extremist gânditor reac]io-
nar rus. Lui \i apar]in sinistrele cuvinte: „Rusia ar trebui
\nghe]at` pentru a o salva de la putrezire“.
Cartea lui Danilevski, Rusia [i Europa (1871), era o \ncer-
care de a a[eza „ideea slav`“ pe fundamente naturaliste [i de
a o salva astfel de influen]a slavofilismului romantic [i a
„sentimentalismului mistic“ din timpul Sfintei Alian]e.
Concret, aceasta \nsemna o negare hot`rât`, dac` nu chiar
brutal`, a valorilor umane universale, o respingere a uni-
versalismului atât ra]ionalist, cât [i cre[tin. Dup` Dani-
levski, nu exist` lucruri precum „Umanitatea“, civiliza]ia
uman` sau progresul uman general; unit`]ile reale ale stu-
diului istoric sunt „tipuri istorico-culturale“ diferite, auto-
suficiente (de[i nu \n mod necesar [i \nchise) [i care nu pot
fi \n]elese ca simple „etape“ ale unei istorii pretins „univer-
sale“. Fiecare „tip istorico-cultural“cunoa[te un ciclu de
dezvoltare organic`, dar e absurd s` vorbim despre o dez-
voltare general` a „Omenirii“. Civiliza]ia eropean` sau ro-
mano-germanic` a intrat deja \ntr-o perioad` de declin, dar
slavii, din fericire, nu apar]in Europei – ei au deci menirea
de a crea, sub hegemonia Rusiei, o \ntreag` nou` civiliza]ie,
mai puternic` [i mai plutivalent` decât toate cele care au

62
precedat-o. Pentru a-[i \mplini aceast` menire, Rusia tre-
buia s` cucereasc` Constantinopolul, s`-i elibereze pe slavi
de sub st`pânirea turceasc` [i austriac`, s`-i uneasc` „sub
aripile vulturului rusesc“ [i astfel s` devin` o putere politic`
invincibil`. |n aceast` lupt` pentru putere toate mijloacele
sunt permise. Etica cre[tin` nu impune obliga]ii decât \n sfe-
ra rela]iilor individuale; statele [i na]iunile nu au suflet, a[a
c` nu pot avea valori superioare propriilor interese p`mân-
te[ti. |n politic` nu e loc pentru idealism [i umanism; sin-
gura regul` este „ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte“ sau
„principiul utilit`]ii“ al lui Bentham.
La ea acas`, Rusia ar trebui, desigur, s` se angajeze
\ntr-un r`zboi \mpotriva influen]elor distructive ale Occi-
dentului decadent – mai ales \mpotriva liberalismului [i
„umanismului abstract“. Astfel, teoria „tipurilor istorico-
culturale“ – \n sine o interesant` anticipare a viziunii lui
Spengler – s-a dovedit a fi o teorie a na]ionalismului reac]io-
nar [i a expansionismului f`r` niciun scrupul.
Leontiev, care timp de zece ani a fost consulul Rusiei \n
Turcia, nu era un panslavist, de[i \n anumite privin]e se con-
sidera un discipol al lui Danilevski. Principala tendin]` \n
gândirea sa o constituia dezgustul adânc, aristocratic [i es-
tetic, fa]` de civiliza]ia burghez` a Occidentului. |n filozo-
fia istoriei elaborat` de el (prezentat` pe larg \n tratatul s`u
„Bizantinismul [i lumea slav`“, 1875), el a propus o doctrin`
tripartit` a procesului de dezvoltare istoric`. Conform aces-
teia, orice organism cultural se ridic` de la stadiul unei
„simplit`]i ini]iale“ la cel al unei „complexit`]i \nfloritoare“,
prin individualizarea p`r]ilor sale [i comasarea lor \ntr-o
„despotic` unitate a formelor“. Punctul culminant al aces-
tei etape este reprezentat de stadiul unei diversit`]i maxime
\n interiorul unei uniuni morfologice individualizate; dup`
aceea, dezvoltarea intr` \ntr-o faz` de declin – p`r]ile indi-
vidualizate devin din nou omogene, organismul cultural ca
\ntreg trece printr-un proces distructiv de „simplific`ri se-

63
cundare“ [i printr-o „inter-fuziune nivelatoare“, care duc \n
final la disolu]ia [i moartea sa. Occidentul capitalist al mo-
dernit`]ii este un trist exemplu de cultur` muribund`; Ru-
sia ar putea \nc` s` evite acest destin sumbru, cu condi]ia s`
se bazeze pe fundamentele bizantinismului, a c`rui mo[te-
nire a fost p`strat` de autocra]ia rus` [i de cre[tinismul or-
todox. F`r` bizantinism, ru[ii, [i slavii \n general, nu sunt
decât un „material etnografic“ pasiv, c`ruia \i lipse[te o in-
dividualitate cultural` distinct`. Mi[c`rile na]ionale \n rân-
dul slavilor din Balcani sunt \n mod fundamental odrasla
„proceselor liberal-egalitariste“, anti-culturale [i nivelatoa-
re din Occident. Rusia ar trebui prin urmare s` abandone-
ze programul panslavist de sprijinire a acestor mi[c`ri. |n
prezent, ar fi mai bine ca ea s` ofere sprijin turcilor [i fana-
rio]ilor greci, pân` când Rusia \ns`[i, vindecat` de cancerul
liberalismului [i revolu]ionarismului, va fi \n stare s`-[i
sus]in` drepturile de unic mo[tenitor al Imperiului de
R`s`rit.
Leontiev era [i un gânditor religios – la sfâr[itul vie]ii sa-
le el chiar s-a c`lug`rit \n secret. El a abjurat orice soi de
cre[tinism sentimental, „colorat \n roz“, \nclusiv „demo-
cratismul ecleziastic“ al slavofililor, a apreciat valoarea re-
ligioas` a fricii, timor Domini, [i a predicat un cre[tinism bi-
zantin „negru“, bazat pe rit, ascez` [i supunerea fa]` de au-
toritate. A respins cu sadism orice form` de credin]` opti-
mist` \n fraternitatea uman`, \n armonia [i fericirea uni-
versal`. Toate marile religii erau, \n ochii lui, „doctrine ale
pesimismului, care aprob` suferin]ele [i nedrept`]ile vie]ii
p`mânte[ti“42.
Remarca lui Leontiev despre „cre[tinismul roz“ era
\ndreptat` \mpotriva lui Dostoievski, care, \n discursul s`u
despre Pu[kin (din aprilie 1880) a profetizat reconcilierea
dintre rebela intelighen]ie ruseasc` [i umilul popor rus pravo-
slavnic. {i mai dezgust`toare erau pentru Leontiev \nv`]`tu-
ra lui Tolstoi [i filozofia religioas` a lui Vladimir Soloviev, pe

64
care ini]ial \l admirase, dar care apoi \l dezam`gise crud,
pentru c` se ag`]ase de idealurile liberale ale progresului.
S` ne oprim acum la ideile acestor trei scriitori men]io-
na]i mai sus. Ei au fost, f`r` \ndoial`, foarte diferi]i, dar fie-
care dintre ei a participat la re\nvierea interesului pentru re-
ligie care a avut loc \n Rusia \n ultimele decade ale secolu-
lui al XIX-lea.

Literatura profetic` [i filozofia mesianic`


Pentru c` nu e nevoie de nicio introducere pentru Fio-
dor Dostoievski (1822-1881) [i Lev Tolstoi (1828-1910), ne
vom m`rgini s` facem un scurt rezumat al contribu]iilor
acestora la gândirea filozofic`, religioas` [i social` ruseasc`.
|n romanele lui Dostoievski se desf`[oar` o uria[` con-
trovers` – controversa dintre umanismul rebel, ateist [i
„adev`rul cre[tin“, \ntre „omul-ca-Dumnezeire“ [i „Dum-
nezeul-ca-umanitate“. Civiliza]ia Europei moderne s-a
ab`tut de la calea lui Christos, calea Dumnezeului-om, [i a
ales \n schimb deificarea omului. Atât capitalismul, cât [i so-
cialismul, erau, \n ochii lui Dostoievski, rezultatul
\ndep`rt`rii de Dumnezeu – primul ap`rea ca un regat al
ra]ionalismului calculat [i al libert`]ii individualiste care-
[i permite orice; al doilea, ca o \ncercare arbitrar` de \nlo-
cui leg`turile sociale dizolvate printr-o uniune artificial` [i
for]at`. Ruptura de tradi]ia cre[tin` a eliberat for]ele ira]io-
nale distructive din oameni (vezi |nsemn`ri din subteran`,
1864) [i a dat na[tere unei gândiri pernicioase, care a dus la
descompunerea unit`]ii spirituale, non-ra]ionale a societ`]ii
[i, de aici, la dezintegrarea personalit`]ii umane. F`r` Dum-
nezeu, libertatea individualist` \i duce pe oameni ori la si-
nucidere (vezi sinuciderea lui Kirilov din Demonii, 1872), ori
la cel mai deplin imoralism, \n care totul e permis (vezi teo-
ria lui Raskolnikov din Crim` [i pedeaps`, 1866); reversul ei
este despotismul diverselor „teorii abstracte“ care \ncearc`

65
s` salveze omenirea f`r` ajutorul lui Dumnezeu (vezi idei-
le lui {igalev din Demonii). Poporul rus, mai ales umilul
]`ran rus, era conceput ca un „purt`tor de Dumnezeu“,
p`strând \n credin]a sa ortodox` r`d`cinile unei viitoare re-
gener`ri (vezi ideile lui {atov din Demonii [i versiunea lor
modificat` din Jurnalul unui scriitor). „Hoinarii“ ru[i, adic`
alienata intelighen]ie occidentalizat`, erau chema]i s` se
prosterneze \n fa]a poporului, totu[i cu recunoa[terea fap-
tului c` arz`toarea c`utare a adev`rului [i universalismul vi-
ziunii lor vor amplifica [i \mbog`]i valorile tradi]ionale.
Un rezumat al ideologiei lui Dostoievski poate fi g`sit \n
ultimul s`u roman, Fra]ii Karamazov (1880), mai ales \n ca-
pitolul cu titlul gr`itor „Pro [i contra“. Ivan Karamazov se
revolt` aici \mpotriva teodiceei, refuz` s` accepte „armonia“
pl`tit` cu pre]ul suferin]ei nevinova]ilor. Aceast` revolt` \l
conduce \n cele din urm` spre sistemul prezentat \n „Le-
genda marelui inchizitor“43. Confruntarea acestui sistem
cu t`cutul Christos [i cu figurile lui Alio[a Karamazov [i a
c`lug`rului ortodox, b`trânul Zosima, trebuia s` dove-
deasc`, \n inten]ia lui Dostoievski, c` revolta \mpotriva lui
Dumnezeu nu poate duce decât la o total` distrugere a li-
bert`]ii [i c` adev`rata libertate este posibil` doar \ntru
Christos, care a spus c` omul nu tr`ie[te doar cu pâine.
Spre sfâr[itul vie]ii sale, Dostoievski era \n rela]ii amicale
cu Pobedonos]ev, iar ideile lui erau exploatate intens de cer-
curile reac]ionare. Cu toate acestea, Dostoievski \nsu[i nu a
fost doar un reac]ionar; \nl`untrul lui, a existat mereu o ne-
lini[te moral`, care i-a subminat utopismul conservator [i
care a f`cut ca scrierile sale s` devin` tot mai ambigue, dar
[i mai profunde. De aceea [i opera sa a ajuns mo[tenirea co-
mun` a mai multor curente de gândire, printre care [i ra-
mura ateist` a existen]ialismului.
De[i a fost un adversar hot`rât al ra]ionalismului, ca gân-
ditor religios, Dostoievski nu poate fi numit un transcen-
dentalist – \ntrucât pe el \l preocupa \n primul rând func]ia

66
social` a religiei, importan]a miracolului pentru solidarita-
tea social` [i integritatea individual`. Vederile religioase
ale lui Lev Tolstoi erau \nc` [i mai mundane; Tolstoi, dup`
ce trecuse, la sfâr[itul anilor ’70, printr-o criz` spiritual`
(magnific descris` \n Confesiunile sale), s-a \ntors spre cre-
din]`, dar, creându-[i propria versiune de cre[tinism, unul
heterodox, complet ra]ionalist [i moralist. Era o doctrin`
neortodox` de tip „evanghelic“, prosl`vind via]a omului
simplu [i respingând natura divin` a lui Christos, de[i ve-
dea \n el cel mai mare \ndrum`tor moral al omenirii.
Aceast` doctrin`, expus` pe larg de Tolstoi \n Ce cred eu
(1884), Ce-i de f`cut? (1886), |mp`r`]ia lui Dumnezeu se
afl` \n tine (1893) [i alte tratate, era un amestec bizar de
cre[tinism non-confesional, ra]ionalist, [i utopism social
nostalgic, amintind \n multe privin]e de ideile anarhi[tilor
[i populi[tilor ru[i, dar diferit de acestea prin accentul pus
pe respingerea violen]ei. Textul biblic fundamental era,
pentru Tolstoi, Predica de pe Munte, cu accentul s`u asu-
pra caracterului non-violent al rezisten]ei \n fa]a r`ului.
Prin r`u, Tolstoi \n]elegea tot ce contrazicea bunul sim] [i
modul de via]` al oamenilor simpli, truditori, mai presus de
orice al ]`r`nimii patriarhale, a c`rei via]` i se p`rea cea mai
natural`, mai ra]ional` [i mai cre[tin`. |n consecin]`, el
ataca cu for]` statul, cu aparatul s`u institu]ionalizat de
violen]` [i ordinea social` bazat` pe inegalitate, competi]ie
[i proprietate privat`; \n contrast puternic cu na]ionalismul
romantic al lui Dostoievski, Tolstoi detesta sentimentele
na]ionale [i predica pacea universal` [i fr`]ia cosmopolit`
dintre oameni. El ajungea la extreme când acuza [tiin]a de
faptul c` serve[te interesele artificiale ale privilegia]ilor
sor]ii, iar arta (\n particular arta modernist` de la sfâr[itul
secolului, dar [i ce a a mae[trilor din trecut, ca Shakespeare
[i Pu[kin, precum [i propriile sale romane) de faptul c` este
un simplu divertisment, un mijloc de a-i excita pe cei so-
fistica]i [i lene[i din clasele de sus, fiind prin urmare inin-

67
teligibil` [i nefolositoare pentru popor. Arta, a declarat el,
este o chestiune serioas`; este un mijloc puternic de comu-
nicare interuman`, deci calitatea ei depinde de valoarea [i
inteligibilitatea sentimentelor pe care \ncearc` s` le exprime
(Ce este arta?, 1898).
Asem`n`rile dintre tolstoianism [i populism sunt poate
mai vizibile dac` le abord`m printr-o compara]ie dintre
doctrina lui Tolstoi cu cea a lui Mihailovski. Ca [i Mihai-
lovski, Tolstoi punea sub semnul \ntreb`rii [i respingea
concep]ia \n vog` despre progres, sus]inând hot`rât c`
„vârsta de aur se afl` \n spatele nostru“; de acord cu „so-
ciologia subiectiv`“, sus]inea suprema]ia punctului de ve-
dere etic [i condamna teoriile ce sus]ineau existen]a unor
legi inexorabile ale istoriei, acuzându-le de imoralism [i de
optimism orb; ca [i Mihailovski, Tolstoi a criticat vehement
teoriile sociologice „organice“ [i explica]iile apologetice
ale diviziunii muncii, \n care nu vedea altceva decât „ne-
ru[inata scuz` a celor lene[i“; \mpotriva „muncii speciali-
zate“, [i el, ca [i criticul populist, propunea idealul dez-
volt`rii multilaterale a omului. Desigur, diferen]ele dintre
cei doi sunt [i ele importante: dincolo de dezacordul evi-
dent asupra non-violen]ei, Mihailovski nu \mp`rt`[ea ati-
tudinea lui Tolstoi fa]` de [tiin]` [i art` [i nici entuziasmul
s`u fa]` de familia patriarhal`. Amândoi au creat o utopie
]`r`neasc` retrospectiv`, dar Mihailovski, \n opozi]ie cu
contele de la Iasnaia Poliana, a \ncercat s` o adapteze
tradi]iei „ilumini[tilor“ [i valorilor general acceptate ale in-
telighen]iei progresiste.
Influen]a tolstoianismului nu trebuie supraestimat`. Vo-
cea profetului rus al regener`rii morale s-a f`cut auzit` \n
toat` lumea, dar pu]ini au fost cei care au \ncercat s` pun`
ideile lui \n practic` (el \nsu[i nu a reu[it acest lucru). Poa-
te c` cel mai important efect al acestor idei e constituit de in-
fluen]a lor ulterioar` asupra lui Gandhi, dar explica]ia aces-
tui fapt trebuie c`utat` \n chiar tradi]iile gândirii indiene.

68
Cel de-al treilea gânditor, Vladimir Soloviev (1853-
1900), prieten [i admirator al lui Dostoievski [i un adversar
convins al tolstoianismului, era un transcendentalist [i un
gnostic, un vizionar mistic [i un mesianist. Hr`nit cu idei-
le slavofililor44 [i saturat de mo[tenirea filozofic` a roman-
tismului german, mai ales de filozofia [i teozofia lui Schel-
ling, cu sursele sale neo-platonice [i mistice, el \l concepea
pe Christos nu ca pe un om, precum f`cea Tolstoi, ci ca pe
Logosul divin, iar lumea ca pe o manifestare a lui Dumne-
zeu. El era un filozof cu sistem, unul ditre primii [i cu si-
guran]` cel mai influent din Rusia, dar cariera sa universi-
tar`, \nceput` dup` str`lucitoarea sus]inere a tezei Criza fi-
lozofiei occidentale (1874), a fost foarte scurt` – \n 1881 a fost
nevoit s` se retrag` de la catedra universitar`, datorit` ape-
lului s`u c`tre ]arul Alexandru al III-lea de a-i gra]ia pe re-
gicizii populi[ti. La pu]in timp dup` aceasta, s-a desp`r]it de
epigonii slavofililor [i, \mpotriva ideii de specific na]ional [i
religios promovat` de ace[tia, a propus o viziune ecumenic`
[i o concep]ie universalist` asupra umanit`]ii.
Filozofia lui Soloviev era una a „unit`]ii totale“. Conce-
pând lumea ca Absolutul \n procesul devenirii, el distingea
pe parcursul acestuia din urm` trei momente, cores-
punz`toare celor trei persoane ale Sfintei Treimi: momen-
tul unei unit`]i statice, nediferen]iate, momentul indivi-
dua]iei [i al diferen]ierii [i, \n cele din urm`, momentul su-
prem al unei „unit`]i totale“, libere [i diferen]iate. Ideea unei
astfel de unit`]i cosmice – Sophia sau „sufletul lumii“ – se
\ndep`rtase la un moment dat de Logosul divin, plonjând
\n lume, \ntr-o lupt` haotic` de elemente ostile. Actul al doi-
lea al dramei cosmice l-a constituit apari]ia omului. De
atunci Sophia, identificându-se cu „umanitatea ideal`“, a
\nceput s` se ridice spre o nou` unitate cu Dumnezeu, \n
ipostaza Dumnezeului-ca-om (Discursuri despre Dumne-
zeul-ca-om, 1878). Unirea dintre Logos [i Sophia, dintre
Dumnezeu [i om, se \mplinise prin Iisus. R`mâne, totu[i –

69
pentru a se ajunge la re\nnoirea [i transfigurarea total` a lu-
mii – ca Occidentul [i Orientul s` se \mpace, ca bisericile
cre[tine s` se uneasc` [i s` se \mplineasc` astfel, pe plan is-
toric, \mp`r`]ia Sfântului Duh.
|n ciuda pozi]iei centrale pe care o de]ine \n filozofia lui
Soloviev, no]iunea de Sophia nu e foarte clar`. |n unele
scrieri, Soloviev distinge \ntre Sophia [i „sufletul-lumii“,
definind-o pe prima ca pe „substan]a Sfântului Duh“, ele-
mentul feminin, pasiv, din Divinitate, „eternul Feminin“.
De acest din urm` sens al cuvântului „Sophia“ se leag` teo-
ria sa asupra iubirii sexuale (Semnifica]ia iubirii, 1892-
1894), \n care pretinde c` adev`rata semnifica]ie a iubirii nu
st` \n procrea]ie, ci \n aspira]ia omului spre asem`narea sa
cu Dumnezeu, prin restaurarea unit`]ii androgine45.
|n sferele crea]iei umane, ale cunoa[terii [i ale vie]ii so-
ciale, „unitatea-total`“ ar trebui s` se manifeste ca „de-
miurgie liber`“, ca „teozofie liber`“, unind \ntr-o sintez` su-
perioar` empirismul, ra]ionalismul [i misticismul, [i de
asemenea ca „teocra]ie liber`“, prin care s` se dep`[easc` se-
para]ia dintre biseric`, stat [i societate (Fundamentele filo-
zofice ale cunoa[terii integrale, 1877 [i O critic` a principii-
lor abstracte, 1880). Ar trebui ad`ugat totu[i c` aceast` uto-
pie teocratic` era amestecat` cu o critic` liberal` \ndr`znea]`
a „cre[tin`t`]ii istorice“ [i a politicii autocra]iei ruse[ti, mai
ales \n chestiunile na]ionale [i religioase.
|n anii ’90, Soloviev a ajuns s` fie nemul]umit de idea-
lul s`u teocratic. |n Justificarea Binelui (1897), el [i-a bazat
sistemul etic pe fundamentul concep]iei kantiene despre au-
tonomia Binelui, f`când astfel o concesie notabil` secula-
rismului. Sfâr[itul vie]ii sale a fost marcat, \n schimb, de pre-
sentimente escatologice [i de viziuni apocaliptice descrise \n
Trei convorbiri [i Povestirea despre Antichrist (1900).
Influen]a postum` a lui Soloviev a fost \ntr-adev`r
enorm`. Marele poet Aleksandr Blok a fost fascinat de ideea
de „etern Feminin“ [i de concep]ia sa „demiurgic`“ despre

70
art`; [i al]i simboli[ti s-au inspirat masiv din opera sa. La
\nceputul secolului XX a ap`rut \n Rusia o \ntreag` pleiad`
de filozofi ai religiei (S. Bulgakov, S. Frank, \ntr-o anumit`
privin]` N. Berdiaev [i mul]i al]ii) care s-au inspirat \n
principal din Soloviev [i care \i datoreaz` acestuia elemen-
tele principale ale concep]iei lor.

Plehanov [i controversa
asupra capitalismului
|n gândirea revolu]ionar` rus`, \nceputul anilor ’80 a fost
marcat de un eveniment semnificativ: Gheorghi Plehanov
(1856-1918)48, fostul lider al Redistribu]iei Negre, care, \n
opozi]ie cu Voin]a Poporului, continuase \n exil linia orto-
dox` a populismului, a fost convertit la marxism [i a creat,
\mpreun` cu adep]ii s`i, Grupul pentru Emanciparea Mun-
cii (1883) – prima organiza]ie din Rusia care [i-a formulat
programul pe baza fundamentelor teoretice ale marxismului.
Nu e deloc \ntâmpl`tor c` Plehanov – cel mai serios teo-
retician al „populismului“, \n sensul strict, istoric al cuvân-
tului – a fost cel care, pentru prima oar`, s-a desp`r]it de
populism [i a acceptat dezvoltarea capitalist` a Rusiei. Ca
avocat convins al muncii printre oameni [i prin oameni el
a fost \ntotdeauna un inamic al „blanquismului“, de care [i-
a acuzat adversarii din Voin]a Poporului; materialismul is-
toric [i exemplul concret al social-democra]iei germane
i-au permis s` se angajeze pe calea luptei politice, p`strând,
\n acela[i timp, linia anti-blanquist` a „vechiului popu-
lism“. |n acela[i timp, ca populist „ortodox“, el a fost me-
reu \mpotriva impunerii idealurilor „abstracte“ ale inteli-
ghen]iei asupra poporului, a[a c` atunci când datele statis-
tice l-au convins c` \n Rusia comuna se dizolva [i c` tendin]a
„natural`“ a economiei ]`r`ne[ti era capitalismul, Plehanov
nu a avut de ales [i l-a acceptat pe cel din urm` ca pe o lege
necesar` [i universal` a dezvolt`rii.

71
|n primele sale c`r]i marxiste (Socialismul [i lupta poli-
tic`, 1883 [i Diferen]ele noastre, 1885), Plehanov a lansat un
atac p`tima[ \mpotriva celor dou` concep]ii care puneau \n
pericol mi[carea revolu]ionar` rus`: vechea prejudecat`
populist` \mpotriva „libert`]ii politice“ [i ideea „blanquist`“
despre preluarea puterii. Marxismul rusesc era, \n ochii lui,
o continuare a occidentalismului rus; marea misiune a cla-
sei muncitoare din Rusia era s` \mplineasc` opera lui Petru
cel Mare. Dac` sociali[tii revolu]ionari ar pune mâna pe pu-
tere s-ar \mpiedica realizarea acestui scop [i s-ar produce un
uria[ regres istoric. Adev`ratul socialism este imposibil f`r`
un nivel \nalt de dezvoltare economic` [i f`r` un nivel la fel
de \nalt al con[tiin]ei de clas` \n rândul muncitorilor. Re-
volu]ionarii care \ncearc` s` impun` socialismul \ntr-o ]ar`
\napoiat` „vor c`uta salvarea \n idealurile comunismului pa-
triarhal [i autoritarist“, având o cast` socialist` \n locul
„Copiilor Soarelui“ [i ai slujba[ilor acestora din Peru47. Pen-
tru a preveni aceast` situa]ie, revolu]ionarii ru[i ar trebui s`
aleag` mai degrab` „lunga [i dificila cale a capitalismului“
– un drum al luptei politice prin mijloacele agita]iei \n rân-
dul muncitorilor, \n cooperare cu liberalii [i cu toate for]ele
progresiste ale societ`]ii. Revolu]ia socialist` trebuia sepa-
rat` de revolu]ia politic` (i.e., de \nfrângerea absolutismu-
lui) printr-o perioad` de timp suficient de lung` pentru a se
atinge gradul maxim de industrializare capitalist` [i pentru
a educa muncitorii la [coala legalit`]ii [i a libert`]ii politi-
ce. Aceast` perioad` ar fi mai scurt` decât \n Occident,
pentru c` \n Rusia (datorit` influen]ei occidentale) mi[ca-
rea socialist` a \nceput foarte devreme, \n faza ini]ial` a ca-
pitalismului. Dar aceast` perioad` nu trebuie s` fie prea
scurt` – scurtarea \n exces a oric`rui proces duce \ntot-
deauna la rezultate finale indezirabile.
|n argumentele lui Plehanov se pot distinge dou` direc]ii
de ra]ionament: el sus]ine uneori c` dezvoltarea european`,
capitalist` este cea mai bun` cale de urmat pentru Rusia, dar

72
mai des se refer` la o presupus` „necesitate“, pretinzând c`
nu ar exista alte posibilit`]i [i c` programul s`u s-ar baza pe
cunoa[terea [tiin]ific` a „legilor obiective ale istoriei“, iar va-
labilitatea prognozei sale poate fi dovedit` cu „precizie ma-
tematic`“. |n mod evident, el era \nclinat s` generalizeze
tipul occidental al dezvolt`rii sociale, desp`r]indu-se \n
acest punct, f`r` s`-[i dea seama, de Marx, care era departe
de a crede c` ]`rile \napoiate, Rusia mai ales, nu aveau alt`
alternativ` decât s` repete modelul de dezvoltareal ]`rilor
occidentale avansate. Din punctul s`u de vedere, prezentat
cel mai sistematic \n cartea Cu privire la dezvoltarea per-
spectivei moniste a istoriei (1895), el se pretindea a fi un fi-
lozof marxist ortodox. |n realitate, el oferea totu[i o inter-
pretare extrem de necesitarist` a materialismului istoric [i
dialectic. Necesitarianismul era, desigur, o tr`s`tur` co-
mun` a versiunii dominante, pozitiviste a marxismului, ce
diminua rolul activ al con[tiin]ei [i transforma materialis-
mul istoric \ntr-o teorie a progresului istoric semi-automat.
Trebuie s` ad`ug`m, totu[i, c` la Plehanov (\n contradic]ie
cu evolu]ionismul naturalist al unui Kautsky) exista [i o pu-
ternic` influen]` provenit` de la Hegel, \n a c`rui filozofie
el a \ncercat s` g`seasc` argumente \mpotriva „subiectivis-
mului“ populist. Caracteristic` pentru „p`rintele marxis-
mului rusesc“ era fascina]ia sa adânc` fa]` de „reconcilierea
cu realitatea“ a lui Belinski: el vedea aici o eroare, dar o eroa-
re genial`, ce consta nu \ntr-o atitudine general` fa]` de
„realitatea ra]ional`“, ci \ntr-o \n]elegere prea static`, non-
dialectic` a acesteia. Revolta \mpotriva Weltgeist-lui \n nu-
mele unui ideal nobil, dar „subiectiv“, a fost denumit` de el
„p`catul originar al gândirii teoretice“48.
Pozi]ia lui Plehanov \n interiorul Voin]ei Poporului era
v`zut` ca echivalând cu o tr`dare a socialismului, ceea ce era
de \n]eles [i inevitabil totodat`. Mai periculoas` pentru Ple-
hanov a fost \ns` \ntâmplarea c` adversarii s`i populi[ti au
putut \mprumuta argumente nu doar din „sociologia su-

73
biectiv`“, dar [i dintr-o teorie a progresului economic care
se pretindea pe de-a-ntregul „obiectiv`“, bazat` pe o atent`
examinare a faptelor empirice. Aceasta a fost teoria lui V.
Voron]ov (1847-1918), reprezentantul de frunte al popu-
lismului „legal“, non-revolu]ionar, pe care el a expus-o \n
cartea sa Soarta capitalismului \n Rusia (1882)49.
Capitalismul din Rusia, sus]inea Voron]ov, este unul
artificial, o parodie de capitalism. El nu se poate dezvolta
f`r` s` fie subven]ionat substan]ial de c`tre guvern. Po-
ten]ialul s`u productiv este foarte limitat, pentru c` nu
poate concura cu capitalul ]`rilor industrializate mai avan-
sate: pie]ele str`ine au fost deja \mp`r]ite; pia]a local` nu se
poate extinde datorit` s`r`ciei crescânde a maselor, care
\nso]e[te inevitabil capitalismul \n faza sa incipient` de dez-
voltare. |n Occident, capitalismul a \mplinit o mare misiu-
ne progresist`: \n Rusia, totu[i, [i \n toate ]`rile care „[i-au
\ntârziat intrarea \n arena istoriei“, el este doar o form` de
exploatare a maselor pentru beneficiul unui grup restrâns.
O industrializare de succes a Rusiei poate fi \ndeplinit`
doar cu mijloacele planific`rii socialiste, prin intermediul
ac]iunilor guvernului. Voron]ov se a[tepta, desigur, ca in-
dustrializarea socialist` s` fie mai pu]in dureroas`, mai
uman` decât varianta sa capitalist`, ca ea s` protejeze ]`r`ni-
mea rus` [i pe micii produc`tori de atrocit`]ile „acumul`rii
primitive“.
Teoriile lui Voron]ov au fost dezvoltate [i modificate de
un alt „populist legal“, Nikolai Danielson (1844-1918). El a
corespondat cu Marx [i Engels [i a fost traduc`torul \n ru-
se[te al primului volum din Capitalul (aceasta a fost prima
traducere a c`r]ii \n orice limb`; publicat` \n 1872, ea a fost
citit` intens de tinerii populi[ti). |n domeniul economiei po-
litice el se considera un marxist, \ncercând s` aplice meto-
da marxist` la problemele specifice ale unei ]`ri \napoiate.
El a formulat astfel principala sarcin` a acestei \ntreprinderi:
„trebuie s` ridic`m industria ruseasc` la nivelul \nalt al in-

74
dustriei occidentale, crescând bun`starea poporului, f`r` s`
ajungem dependen]i economic de ]`rile mai civilizate“50. El
vedea solu]ia acestei probleme \n na]ionalizarea [i planifi-
carea socialist`. Ca to]i populi[tii, era preocupat, \nainte de
toate, de ap`rarea „produc`torilor direc]i“ de pericolul ex-
proprierii capitaliste. El se distingea de Voron]ov prin soli-
citarea unor mijloace mai radicale: era sceptic \n leg`tur` cu
jum`t`]ile de m`sur` ca reducerea taxelor \n agricultur`,
creditele mici sau promovarea asocia]iilor de mici pro-
duc`tori; el punea accentul mai mult pe industria modern`
de mare amploare, creat` [i controlat` de stat.
Punctul slab al argumenta]iei lui Voron]ov [i Danielson
rezida \n ideea implicit` dup` care programul lor economic
putea fi realizat de c`tre statul ]arist existent; de aceea, Ple-
hanov i-a numit cu dispre] „sociali[tii din poli]ia secret`“.
Populi[tii, la rândul lor, \i tratau pe marxi[tii ru[i ca pe ni[te
apologe]i deghiza]i ai capitalismului. Controversa dintre
cele dou` curente de gândire a atins punctul culminant \n
anii ’90, odat` cu emergen]a a[a-numitului „marxism legal“.
Figura cea mai proeminent` a „marxi[tilor legali“ a fost
Piotr Struve (1870-1944), ale c`rui Note critice privind dez-
voltarea economic` a Rusiei (1894) con]inea faimoasa fraz`:
„Trebuie s` recunoa[tem c` ne lipse[te cultura [i s` mergem
la [coala capitalismului“51. Dup` cartea lui Struve, „mar-
xismul legal“ a devenit un aliat ideologic influent al pro-
gramului de industrializare capitalist` a Rusiei al lui Witte,
având propriile sale reviste [i reprezentan]ii s`i \n univer-
sit`]i [i \n alte institu]ii de educa]ie superioar` (M. Tugan-
Baranovski, A. Scvor]ov [i al]ii).
Nu se poate nega c` „marxi[tii legali“ erau \n esen]` li-
berali, [i nu sociali[ti, fiind interesa]i \n primul rând de
cre[terea economic` [i de libertatea constitu]ional` [i tra-
tând socialismul ca pe o chestiune ce ]inea de viitorul
\ndep`rtat. Chiar [i \n construc]iile lor teoretice ei erau, de
la \nceput, destul de departe de marxismul ortodox; Stru-

75
ve a anticipat, \n Notele critice, câteva din ideile cruciale ale
revizionismului lui Bernstein [i de asemenea a afirmat c`
marxismului \i lipsea \nc` un fundament filozofic adecvat,
de[i era cea mai riguroas` [tiin]ific dintre teoriile progre-
sului social. |n jurul lui 1900, majoritatea fo[tilor „marxi[ti
legali“ s-au desp`r]it finalmente de social-democra]ii ru[i [i
s-au al`turat mi[c`rii liberale \n plin` ascensiune.
|n afar` de Grupul pentru Emanciparea Muncii [i de
„marxi[tii legali“, mai exista \n anii ’90 o a treia variant` de
marxism rusesc: marxismul revolu]ionar, care se dezvolta,
spre deosebire de cel al grupului lui Plehanov, nu \n exil, ci \n
Rusia, continuând \n multe privin]e tradi]iile revolu]ionare ale
populismului. Mul]i membri ai cercurilor revolu]ionare din
anii ’80 [i de la \nceputul anilor ’90, mai ales din zona Volg`i,
combinau, \n vederile lor, un amestec de marxism cu un cult
al grup`rii Voin]a Poporului [i cu ideea populist` a unei
tranzi]ii directe la socialism. |n anii ’80, cel mai reprezentativ
pentru aceast` forma]ie intelectual` de tranzi]ie, semi-mar-
xist`, semi-populist`, a fost Aleksandr Ulianov, care \n 1887
va fi executat pentru \ncercarea, e[uat`, de a-l ucide pe ]ar. Fra-
tele s`u mai mic, viitorul Lenin, va deveni \n curând un mar-
xist sut` la sut`. Desigur, el \i datora mult lui Plehanov, dar \n
anumite privin]e s-a desp`r]it de vederile acestuia chiar din
operele sale de tinere]e. Aceste diferen]e erau poate cele mai
notabile \n atitudinea sa vizavi de populi[ti [i de „marxi[tii le-
gali“ (vezi, mai ales, tratatul s`u polemic Con]inutul economic
al populismului [i critica lui din cartea lui P. Struve, 1895). Spre
deosebire de Plehanov, tân`rul Lenin l-a suspectat de la bun
\nceput pe Struve c` ar fi un liberal burghez [i l-a acuzat c` a
accentuat prea mult diferen]ele dintre marxism [i populism,
pierzând din vedere ]elurile comune, \ntrucât ambele erau
ideologii ale produc`torului direct52. Lenin s-a rupt de „obiec-
tivismul“ lui Struve, observând cu abilitate c` el ar putea de-
genera u[or \ntr-o justificare a condi]iilor existente, [i a ridi-
cat, \mpotriva acestuia, spiritul lui partiinost53. Capitalismul rus

76
a fost tratat de el (\n contradic]ie atât cu Struve, cât [i cu Ple-
hanov) nu ca o structur` ce se va dezvolta pe deplin [i va da
roade doar \n viitor, \n condi]iile unei libert`]i politice, ci ca
pe „ceva deja [i definitiv existent“54, ca o structur` ce era deja
suficient de coapt` pentru a justifica angajarea plenar` \n
lupta \mpotriva ei. El i-a acuzat pe populi[ti nu c` ar fi fost prea
anti-capitali[ti, ci, din contr`, c` nu erau destul de con[tien]i
de tendin]ele capitaliste din via]a contemporan` [i, \n conse-
cin]`, c` s-ar fi ag`]a de iluziile burgheze.
Semnifica]ia acestor particularit`]i ale pozi]iei lui Lenin
\n controversele anilor ’90 poate fi cânt`rit` pe de-a-
ntregul din perspectiva dezvolt`rii ulterioare a gândirii sa-
le politice. Operele sale timpurii arunc` o lumin` revelatoare
asupra unor idei de-ale sale precum: ap`rarea rolului im-
portant pe care-l are „factorul subiectiv“ – con[tiin]a revo-
lu]ionar` [i voin]a organizat` – \n procesul istoric; intere-
sul s`u profund pentru problema agrar`; refuzul s`u de a
trata ]`ranii ca pe o „mas` reac]ionar`“ (atitudine caracte-
ristic` lui men[evicilor [i \ntregii Interna]ionale a II-a); tac-
tica sa politic` de alian]` nu cu liberalii (cum postulase
Plehanov), ci cu ]`r`nimea democrat`. Istoria acestor lu-
cruri apar]ine, totu[i, unei perioade ulterioare [i nu poate
fi separat` de dificila [i complexa istorie a social-demo-
cra]iei ruse [i a mi[c`rii muncitore[ti din primele dou` de-
cade ale secolului al XX-lea.

(traducere de Raluca Dun`)

Note:

1. Eseul de fa]` este un scurt rezumat, inevitabil simplificat, a dou` din


c`r]ile mele despre istoria intelectual` a Rusiei, publicate \n englez` – The
Controversy over Capitalism, Oxford, 1969 [i The Slavophile Controversy,
Oxford, 1975 – [i a unei ample Istorii a filozofiei [i a g\ndirii sociale ru-

77
se[ti de la Iluminism la marxism (Rosyiska filozofia i myśl społeczna od Oś-
wiecenia do marksizmu),Var[ovia, 1973. Eseul inten]ioneaz` (1) s`-i fa-
miliarizeze pe speciali[ti cu principalele idei ale perspectivei mele sinte-
tice [i (2) s` le ofere non-speciali[tilor (mai ales studen]ilor) o introdu-
cere general` \n aceast` tematic`. Prin urmare, am evitat deliberat s`
men]ionez \n note vasta literatur` secundar` ruseasc` [i sovietic`; este cu-
noscut` de c`tre speciali[ti, iar non-speciali[tii care nu citesc ruse[te pot
u[or g`si informa]ia bibliografic` \n c`r]ile publicate \n englez`.
2. Vezi aceast` scrisoare c`tre I. I. Dmitriev din 1818 (citat` din R. Pipes,
„Karamzin’s Conception of the Monarchy“, Harvard Slavic Studies` 3,
1957, p. 35.
3. Vezi R. Pipes, Karamzin’s Memoir on Ancient and Modern Russia,
Cambridge, Mass., 1959.
4. Ele sunt tratate pe larg \n A. G. Mazour, The First Russian Revolution,
1825, ed. a II-a, Stanford, 1961.
5. Citat din S. S. Volk, Istoricheskie vzgliady dekabristov, Moscova, 1958,
p. 303.
6. Ibid., p. 413.
7. Vezi P. K. Christoff, The Third Heart. Some Intellectual-Ideological
Currents and Cross-Currents in Russia, 1800-1830, Haga, 1970, pp. 88-89.
8. Vezi Izbrannye Sotsia’no-politicheskie i filosofskie proizvedeniia deka-
bristov, 3 vol., Moscova, 1951, 2:77.
9. O interesant` discu]ie a acestor chestiuni se afl` \n M. Malia, Alexan-
der Herzen and the Birth of Russian Socialism, Cambridge, Mass., 1961,
cap. 5.
10. Dou` edi]ii ale operelor lui Ceaadaev au fost publicate recent \n en-
glez`: R. McNally, ed. and trans., The Major Works of Peter Ceaadaev,
Notre Dame, Ind., 1969; P. Chaadayev, Philosophical Letters and Apology
of a Madman, trans. by M. B. Zeldin, Knoxville, Tenn., 1969.
11. Mai ales Joseph de Maistre, Louis de Bonald [i Félicité de Lamennais.
12. Vezi articolul lui Kireevski, „On the Necessity and Possibility of New
Priciples on Philosophy“, \n J. Edie, et al., Russian Philosophy, 3 vol., Chi-
cago, 1965, 1:71-213. Cele mai importante contribu]ii \n limba englez`
la studiul slavofilismului rus sunt: N. V. Riasanovsky, Russia and the West
in the Teaching of the Slavophiles, Cambridge, Mass., 1952, P. K. Chris-
toff, An Introduction to Nineteenth Century Russian Slavophilism, a Study
in Ideas, vol. 1, A. S. Xomiakov, Haga, 1961; vol. 2, I. V. Kireevski, Haga,
1972. A Gleason, European and Muscovite. Ivan Kireevsky and the Origins
of Slavophilism, Cambridge, Mass., 1972.
13. Coresponden]a lui Khomiakov cu Palmer a fost publicat` \n W. J. Birk-
beck, Russia and the English Church, Londra, 1895.

78
14. Vezi Aksakov, „Memoir of the Internal State of Russia“, \n M. Raeff,
Russian Intellectual History. An Anthology, New York, 1966.
15. Contribu]ia lui Pogodin la ideologia „na]ionalismului oficial“ [i lo-
cul s`u special \n interiorul acestuia sunt discutate \n N. V. Riasanovsky,
Nicholas I and Official Nationality in Russia, Berkeley, 1959.
16. Vezi V. Terras, Belinskij and Russian Literary Criticism: the Heritage
of Organic Aesthetics, Madison, Wisc., 1974. |n aceast` monografie se
acord` aten]ia cuvenit` faptului c` estetica lui Belinski era (mai ales \n anii
1830) profund impregnat` de spiritul romantic [i c`, \n ciuda campaniei
sale pentru realism, el a fost dintotdeauna un admirator al marilor rea-
liz`ri ale literaturii romantice. Aceea[i tez`, coroborat` cu o analiz` se-
mantic` detailat` a termenului „romantism“ \n scrierile lui Belinski, se
poate g`si \n cartea mea Osobowość a Historia. Studia z dziejow literatury
i myśli rosykiej, Var[ovia, 1959. O descriere stimulant` [i o analiz` a idei-
lor pro-occidentalismului rus al anilor 1840 se poate g`si \ntr-o serie de
articole de Isaiah Berlin, publicate \n Encounter (1955-1956), sub titlul „A
Marvellous Decade, 1838-1848: The Birth of the Russian Intelligentsia“.
Vezi de asemenea M. Malia, Alexander Herzen.
17. Pentru traducerea \n englez` vezi Russian Philosophy, vol. I, pp. 312-320.
18. Vezi Filosofskie i obshchestvenno-politicheskie proizvedeniia petras-
hevtsev, Moscova, 1953.
19. Belinski a polemizat cu Maikov \n a sa Privire asupra literaturii ruse
la 1846. Vezi V. G. Belinski, Selected philosophical works (Moscova, 1956).
20. Vezi jurnalul lui Herzen din 1843-1844 (A. I. Gertsen, Sobranie so-
chinenii, 30 vol., Moscova, 1954-1965), vol. II, pp. 228, 333-336.
21. Expresia „filozofia ac]iunii“ (Philosophie der Tat) a fost folosit` de un
eminent hegelian polonez, August Cieszkowski, a c`rui carte Prolegomena
zur Historiosophie (Berlin, 1838) a fost foarte apreciat` de Herzen [i i-a
influen]at propria concep]ie. Vezi A. Walicki, „Cieszkowski und Herzen“,
\n antologia Hegel bei den Slaven (Praga, 1967).
22. Principalul eseu al acestui ciclu, „Budismul \n [tiin]`“, este disponi-
bil \n limba englez` \n Russian Philosophy, vol. I, pp. 321-327; pentru ci-
tatul de mai sus, vezi p. 332.
23. Vezi A. Herzen, From the Other Shore and The Russian People and So-
cialism, Cleveland, 1963.
24. A. Gertsen, Sobranie sochinenii.
25. Vezi A. Herzen, My Past and Thoughts: the Memoirs of Alexander Her-
tzen, trad. de Constance Garnett, revizuit` de Humphrey Higgens. Cu o
introducere de Isaiah Berlin, 4 vol., New York, 1968.
26. Vezi E. Lampert, Sons Against Fathers, Oxford, 1965. Cea mai nou`
carte despre Cer\[evski, publicat` \n limba englez`, este N. G. O. Perei-
ra, The Thought and Teachings of N. G. Cernyshevskij, Haga, 1975.

79
27. Pentru traducerea \n englez` a acestei opere, vezi N. G. Chernyshevski,
Selected Philosophical Essays, Moscova, 1953.
28. Acest articol a fost citit de Marx [i l-a influen]at \n vederile sale des-
pre posibilit`]ile dezvolt`rii economice din Rusia. Vezi V. M. Shtein,
Ocherki razvitiia russkoi obshchestvenno-ekonomicheskoi mysli XIX-XX
vekov, Leningrad, 1948, p. 236.
29. Pentru o analiz` a pozi]iei liberalilor nobili din Tver’, vezi T. Emmons,
The Russian Landed Gentry and the Peasant Emancipation of 1861, Cam-
bridge, 1968.
30. Vezi traducerea englez`: N. G. Chernyshevsky, What Is to Be Done?
Tales About New People, New York, 1961.
31. Vezi A. Coquart, Dimitry Pisarev et l’idéologie du nihilisme russe, Pa-
ris, 1946. |n cartea unui ideolog sovietic, A. I. Novikov, Nigilizm i nigi-
listy, Leningrad, 1972, „nihilismul“ rus al anilor 1860 este analizat din per-
spectiva dezvolt`rii ulterioare a ideilor nihiliste \n gândirea rus` [i occi-
dental`.
32. Despre conflictul lui Turgheniev cu „oamenii noi“ din anii 1860 vezi
I. Berlin, Fathers and Children; conferin]` ]inut` la Sheldonian Theatre,
12 noiembrie 1970, Oxford, 1972.
33. Cartea lui P. Avrich, The Russian Anarchists, Princeton, 1967, con]ine
o bibliografie important` pe aceast` tem`.
34. Hegelianismul lui Bakunin e tratat pe larg \n dou` monografii de A.
A. Kornilov: Molodye Gody M. A. Bakunina, Moscova, 1915 [i Gody
stranstvii Mikhaila Bakunina, Moscova, 1925. Vezi [i D. I. Chizhevskii,
Gegel’ v Rossii , Paris, 1939 [i E. Lampert, Studies in Rebellion, New York,
1957 (cartea se ocup` [i de Belinski). Principalul document despre hege-
lianismul de stânga al lui Bakunin – articolul s`u „Reac]iunea \n Germa-
nia“, publicat \n Deutsche Jahrbücher für Wissennschaft und Kunst, 1842 –
este disponibil \n traducere englez` \n Russian Philosophy, vol I, pp. 385-406.
35. Pentru o analiz` istoric` [i semantic` a termenului „populism“ vezi
capitolul 1 din cartea mea Controversy over Capitalism.
36. Cea mai complet` istorie recent` a mi[c`rii revolu]ionare populiste
este cea a lui F. Venturi, Roots of Revolution, Londra, 1960).
37. Vezi P. Pomper, Peter Lavrov and the Russian Revolutionary Move-
ment, Chicago, 1972 (cartea con]ine o bibliografie pe aceast` tem`).
Scrisorile istorice ale lui Lavrov au fost traduse [i publicate cu o intro-
ducere [i note de J. P. Scanlan, Bekeley, 1967.
38. Citat din Russian Philosophy, vol II, p. 187.
39. K. Marx, Early Writings, trad. [i ed. de T. B. Bottomore, Londra, 1963,
p. 153 (Economic and Political Manuscripts, vol. III).
40. P.N. Thachev, Izbrannye sochineniia na sotsial’no-politicheskie temy,
vol. 1-5, Moscova, 1932-37, vol. V, p. 93.

80
41. Polemica dintre Engels [i Tkachev este analizat` \n cartea mea
Controversy over Capitalism. Cartea con]ine [i analiz` istoric` detaliat` a
atitudinilor schimb`toare ale lui Marx [i Engels vizavi de populi[tii ru[i
[i vice versa.
42. K. N. Leontiev, Sobranie sochinenii, 9 vol., St. Petersburg, 1912-14,
7:230.
43. Clasica analiz` a Legendei, din cartea lui V. Rozanov Dostoievsky [i Le-
genda Marelui Inchizitor este disponibil` acum \n englez`, tradus` (dup`
a treia edi]ie rus` din 1906) de E. Roberts (Ithaca, N.Y., 1972).
44. Pentru rela]ia dintre Soloviev, Dostoievski [i slavofilismul rus, vezi
N. Zernov, Three Russian Prophets: Khomyakov, Dostoevsky, Solovyov,
Londra, 1944.
45. |n crearea acestei curioase teorii, Soloviev s-a inspirat din unii ro-
mantici germani (\n primul rând din Franz von Baader), dar [i din Ni-
kolai Fedorov (1828-1903), gânditor religios rus, care dorea s` \nlocuiasc`
„voin]a de procrea]ie“ prin „voin]a \nvierii“. Pentru fragmente din scrie-
rile lui Fedorov, vezi Russian Philosophy, vol III, pp. 16-54; pentru o ana-
liz` a ideilor sale vezi V.V. Zenkovsky, A History of Russian Philosophy,
2 vol., New York, 1953, vol II, cap. 2.
46. Cea mai important` monografie despre Plehanov \n limba englez` es-
te S. H. Baron, Plekhanov. The Father of Russian Marxism, Londra, 1963.
47. G .V. Plekhanov, Sochineniia, ed- a II-a, 24 vol., Moscova, 1920-27,
vol. II, p. 81.
48. Cf. A. Walicki, The Controversy over Capitalism, pp. 160-165.
49. O discu]ie interesant` despre „populi[tii legali[ti“ versus „marxi[ti le-
gali[ti“ se poate g`si \n A. P. Mendel, Dilemmas of Progress in Tsarist Rus-
sia. Legal Marxism and Legal Populism, Cambridge, Mass., 1961.
50. Nikolai-on [Daniel’son], Ocherki nashego poreformennogo obshches-
tvennogo khoziaistva, St. Petersburg, 1893, pp. 300-301.
51. Vezi R. Pipes, Struve, Liberal on the Left, 1870-1905, Cambridge,
Mass., 1970. Fraza citat` este din P. Struve, Kriticheskie zametki po voprosu
ob ekonomicheskom razvitii Rossii, St. Petersburg, 1894, p. 288.
52. V. I. Lenin, Opere complete, Moscova, 1960, vol. I, p. 394.
53. Ibid., p. 401.
54. Ibid., p. 495.

81
82
Cuprins
V ICTOR R IZESCU
Ideologii [i istorii conflictuale:
tradi]ii române[ti [i est-europene .................................... 5
A NDRZEJ W ALICKI
Gândirea social` rus`:
o introducere la istoria intelectual`
a Rusiei din secolul al XIX-lea ........................................ 27
M ACIEJ J ANOWSKI
Trei istorici ...................................................................... 83
D IANA M ISHKOVA
Interesanta anomalie
a liberalismului balcanic ............................................... 129
A. S. S T | KALIN
Rusia [i Polonia: identit`]i colective
\n oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i .............. 211
V ICTOR R IZESCU
Cum poate fi citit Kog`lniceanu?
Un studiu despre istorie [i ideologie ............................ 257
Provenien]a textelor ...................................................... 297
Autorii ........................................................................... 299