Anda di halaman 1dari 3

synevo.

ro/afp

SynevoAFP (Alfa-feto proteina)


Informaţii generale

AFP este o glicoproteină omoloagă albuminei, sintetizată în cursul perioadei fetale în


tractul gastrointestinal, ficat şi sacul vitelin. In funcţie de vârsta gestaţională, AFP ajunge pe
cale transplacentară în circulaţia maternă, atingând un maxim de concentraţie în
săptămânile 32-36.

După naştere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu fluctuaţii mari, astfel că valori
similare cu ale adultului normal sunt atinse abia după aproximativ 10 luni.

La adult se întâlnesc concentraţii crescute de AFP- tranzitorii sau persistente – în afecţiuni


hepatice benigne şi în procese de regenerare hepatică; niveluri foarte crescute se asociază
cu dezvoltarea carcinomului primitiv hepatic şi cu tumori germinative de origine testiculară,
ovariană sau extragonadală2.

Recomandări pentru determinarea AFP

Ca marker tumoral:

Indicaţii absolute:

• suspiciune de carcinom hepatocelular;

• tumori germinative non-seminomatoase de origine testiculară, ovariană sau


extragonadală;

• monitorizarea tratamentului la pacienţi cu tumori germinative sau carcinom


hepatocelular2.
La pacienţii cu tumori germinative AFP trebuie determinat împreună cu HCG total. In
cancerul testicular aceşti markeri trebuie evaluaţi înainte de orhiectomie şi apoi măsuraţi
seriat după intervenţia chirurgicală. Rata de reducere a nivelului seric trebuie comparată cu
rata normală de dispariţie a AFP (timp de înjumătăţire < 7 zile) şi HCG total (timp de
înjumătăţire < 3 zile). Programul de monitorizare include determinări lunare de AFP, HCG
total şi LDH în decursul primului an şi la 2 luni în următorii 2 ani.

Orice pacient cu examen histopatologic sugestiv pentru seminom pur, dar care prezintă
AFP crescut trebuie considerat ca având tumoră testiculară non-seminomatoasă şi tratat
corespunzător. In plus AFP reprezintă un factor de prognostic independent pentru tumorile
testiculare non-seminomatoase3.

Indicaţii relative

• monitorizarea pacienţilor cu ciroză hepatică pentru depistarea precoce a cancerului


hepatic;

1/3
• monitorizarea pacienţilor cu risc crescut de tumori germinative (criptorhidism, gemeni
monozigoţi, unul dintre ei având cancer testicular)2

Ca marker de monitorizare în sarcină

Dacă scopul determinării AFP este screening-ul prenatal pentru depistarea afecţiunilor de
tip anencefalie, spină bifidă, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc., gravida va
menţiona exact vârsta sarcinii stabilită echografic sau data ultimei menstruaţii. Serul
matern poate fi recoltat între săptămânile 14-19 de sarcină, momentul ideal pentru
recoltare fiind săptămânile 16-18 de sarcină. Dacă se obţine o valoare crescută pentru AFP,
determinarea se va repeta după 1 săptămână1;2.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.

Specimen recoltat – sânge venos 1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator 1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul
proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.

Volum probă – minim 0.5 mL ser 1.

Cauze de respingere a probei

• specimen hemolizat;

• specimen expus la temperatură ridicată;

• specimen contaminat bacterian.

NOTA: specimenul care prezintă turbiditate sau particule în suspensie trebuie clarificat prin
centrifugare1.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C sau la -
70°C1.

Metode

a) imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)

b) imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă 1

Valori de referinţă 1

Pentru AFP ca marker tumoral valorile variază în funcţie de metoda de lucru:

a) < 7.0 ng/mL

b) < 6.0 ng/mL

La gravide rezultatele se interpretează în funcţie de vârsta gestaţională.

Factor de conversie: UI/mL x 1.21 = ng/mL; ng/mL x 0.83 =UI/mL.


1 2/3
Limita de detecţie – 0.2 UI/mL (0.24 ng/mL) 1.

Limite şi interferenţe

Nivelurile de AFP sunt rareori crescute în tumorile testiculare aflate în stadiul I de boală.

Deşi cu o incidenţă scăzută, creşteri ale AFP mai pot fi înregistrate şi în alte tumori:
gastrointestinale, pancreatice, pulmonare.

Printre afecţiunile benigne în care pot apărea niveluri crescute de AFP se numără: hepatita,
ciroza, obstrucţia de căi biliare, sindromul ataxie-telangiectazie, tirozinemia ereditară.

După amniocenteză valoarea obţinută pentru AFP nu corespunde nivelului real 2.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate


neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de


sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;

– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu;

– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop


diagnostic sau terapeutic1.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type:
Catalog.

2. Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 941-945.

3. The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and


Recommendations for Use of Tumor Markers in the Clinic (Laboratory Medicine Practice
Guidelines), 2002, 35-37.

3/3