Anda di halaman 1dari 2

Carl Rogers s-a nascut in 8 ianuarie 1902 in Oak Park, Illinois, o suburbie a orasului Chicago.

Tatal sau era


inginer iar mama casnica si o crestina devotata. Carl e al patrulea din cei sase frati.

Urmand o educatie intr-un spirit strict religios si etic, el a devenit o persoana mai degraba
disciplinata, izolata si independenta si a dobandit o intelegere si o apreciere pentru metode stiintifice in
lumea practica.

A fost de mic fascinat de natura si preocupat de mici experimente pe care le urmarea la ferma
unde locuiau. Astfel ca prima optiune a fost catre studierea agriculturii la Universitatea Wisconsin-
Madison, apoi a istorie si a religiei. La 20 de ani pleaca in China la o Conferinta internationala pe teme
religioase si in urma acestei experiente incepe sa se indoiasca de alegerile sale. Dupa 2 ani paraseste
Seminarul si se inscrie la Universitatea Columbia unde incepe sa studieze psihologia.

Pentru studiile doctorale incepe sa lucreze la Societatea pentru Prevenirea Cruzimii asupra Copiilor in
Rochester, New York, iar in 1930 devine directorul acestei institutii. In 1936 il invita pe Otto Rank sa
sustina o serie de conferinte aici si “se contamineaza” cu ideile lui, asa cum avea sa recunoasca mai
tirziu.

In 1939 ii apare prima carte “ Tratamentul clinic al copiilor problema” si asta conduce la primirea in 1940
a unei oferte din partea Universitatii de Stat Ohio pentru un post de Profesor Universitar.

In 1942 ii apare a doua carte “Consiliere si Psihoterapie: concepte mai noi in practica”

In 1945 a fost invitat sa organizeze un Centru de consiliere la Universitatea din Chicago. In timp ce lucra
acolo, in 1951 ii apare opera majora “Terapia centrata pe persoana” in care prinde contur teoria sa.

In 1956, Carl Rogers devine primul Presedinte al Academiei Americane a Psihoterapeutilor.

In 1957 vine la Universitatea Wisconsin-Madison unde, in urma unor tensiuni in cadrul Catedrei de
Psihologie, e dezamagit de mediul universitar.

In 1961 apare “ A deveni o persoana” , carte tradusa la Editura Trei si in limba romana si publicata in
2008.

In 1964 , Rogers a fost selectat “umanistul anului” de catre Asociatia Umanista Americana si a primit o
oferta de a se alatura conducerii Institutului Stiintelor Comportamentale de Vest ( WBSI) pentru
cerectare. Apoi l-a parasit in 1968 pentru a pune bazele Centrului pentru Studii ale Persoanei in La Jolla,
California.

A ramas aici facand terapie, tinand prelegeri si scriind pana la sfarsitul vietii in 1987.

In 1969 apare cartea “Libertatea de a invata: o perspectiva a ceea ce educatia poate deveni”.

In 1970 apare cartea “ On Encounter Groups” iar in 1977 “On Personal Power: Inner Strength and
Its Revolutionary Impact”

In 1980, apare cartea“ A way of beeing”.

Scrie de-a lungul vietii peste 200 articole de specialitate, face cerecetare in psihoterapie, fiind
primul terapeut care supune cerecetarii si face publice interviuri cu clienti pentru a-si testa ipotezele de
lucru.
In ultima decada a vietii s-a dedicat aplicarii teoriei sale in domeniul conflictelor sociale
nationale si a calatorit in toata lumea pentru a realiza asta. In Irlanda de Nord a avut fata in fata catolici
si protestanti, in Africa de Sud, albi si negri, in SUA furnizori si consumatori.

Intre 1975-1980, impreuna cu fiica sa, Natalie Rogers a organizat in lume ( Japonia, Europa,
America de Sud) Work-shopuri cu Abordare Centrata pe Persoana pentru comunicare interculturala,
dezvoltare personala, schimbare sociala.

In 1987 e nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, insa se stinge din viata cu citeva zile
inainte de decernare.