Modulul 1
Utilizarea computerului
AUTORI:
Angel Ciprian CORMOȘ – UPB-CEPETET
Valentin IORDACHE – UPB-CEPETET
Florin Codruț NEMȚANU – UPB-CEPETET
1. Modulul 1 – Utilizarea computerului
Cuprins
1. Modulul 1 – Utilizarea computerului .................................................. 1
1.1. Introducere .................................................................................. 3
1.2. Computere și dispozitive ............................................................. 5
1.2.1. IT ............................................................................................ 5
1.2.2. Hardware ............................................................................... 9
1.2.3. Software și licențe................................................................ 25
1.2.4. Pornire, închidere calculator ................................................ 31
1.3. Desktop, Pictograme, Setări ..................................................... 36
1.3.1. Desktop și pictograme ......................................................... 36
1.3.2. Lucrul cu ferestre ................................................................. 41
1.3.3. Instrumente și setări ............................................................ 46
1.4. Tipărirea .................................................................................... 64
1.4.1. Lucrul cu text ....................................................................... 64
1.4.2. Imprimarea ........................................................................... 69
1.5. Organizarea fișierelor ................................................................ 74
1.5.1. Noțiuni de bază despre fișiere și directoare ........................ 74
1.5.2. Organizarea fișierelor și directoarelor ................................. 84
1.5.3. Stocare și arhivare ............................................................... 88
1.6. Rețele ........................................................................................ 95
1.6.1. Concepte de bază despre rețele ......................................... 95
1.6.2. Accesarea unei rețele ........................................................ 101
1.7. Securitate și sănătate .............................................................. 106
1.7.1. Protejarea datelor și dispozitivelor .................................... 106
1.7.2. Malware ............................................................................. 109
1.7.3. Sănătate și ecologie .......................................................... 111
1/114
2/116
1.1. Introducere
Acest modul stabilește conceptele esențiale și competențele referitoare
la utilizarea dispozitivelor, crearea și organizarea fișierelor, rețele și
securitatea datelor.
Candidații vor fi capabili să:
Înțeleagă conceptele cheie cu privire la IT, computere, dispozitive și
software.
Pornească și să închidă un computer.
Opereze eficient într-un mediu desktop utilizând pictograme și ferestre.
Utilizeze principalele facilități ale sistemului de operare, incluzând
ajustarea principalelor setări.
Creeze un document simplu și să îl tipărească.
Cunoască principalele concepte legate de managementul fișierelor și să
știe să organizeze în mod eficient directoarele și fișierele.
Utilizeze aplicații software utilitare pentru arhivarea și dezarhivarea
fișerelor de dimensiuni mari.
Înțeleagă conceptele legate de rețele și opțiuni de conectare și să se
poată conecta la o rețea.
Înțeleagă importanța protejării datelor personale și a dispozitivelor
împotriva virușilor și importanța efectuării unui backup al datelor.
Înțeleagă problemele legate de ecologie, accesibilitate și sănătate
asociate utilizării unui computer.
3/114
4/116
1.2. Computere și dispozitive
1.2.1. IT
5/114
Figura 1-1. Internet (sursa: http://ec.europa.eu/digital-agenda/en/science-and-technology/future-
internet)
6/116
Figura 1-2. Android Market
În figura de mai jos este prezentat websiteul (pagina de Internet) de pe
care se pot descărca aplicaţii software specifice sistemului de operare
Windows Phone, utilizat pentru smartphone-uri.
7/114
Figura 1-4. Componentele pachetului Office 365 Microsoft
- Apache Open Office – este un pachet de programe care poate fi
utilizat fără a plăti o licenţă. Acest tip de programe a fost gândit pentru
a oferi acces tuturor utilizatorilor de calculatoare.
8/116
- programe de calcul tabelar (EXCEL)
- editoarele de prezentări (Powerpoint)
- aplicaţii client pentru email (Outlook)
- programe de gestiune a bazelor de date (ACCESS)
- programe de editare a imaginilor
1.2.2. Hardware
10/116
În cazul calculatoarelor portabile mouse-ul a fost înlocuit cu o suprafață
specială aflată în partea de jos a tastaturii prin intermediul căreia cursorul de
pe ecran se poate controla cu ajutorul degetului. Este posibilă totuși și
atașarea unui mouse extern utilizând unul din porturile USB.
Calculatoare de birou (desktop)
Funcţii principale: sunt folosite pentru a rula o mare varietate de aplicații,
de la cele de divertisment (jocuri, muzică, filme), navigare pe Internet sau
editare de text până la cele de proiectare și modelare asistată de calculator,
procesare video și foto sau calcule inginerești și științifice.
Caracteristici: este format de obicei din calculatorul propriu zis care
cuprinde toate componentele într-o carcasă de diverse dimensiuni si forme (în
general destul de mari), și separat de carcasă monitorul, tastatura și mausul.
Această componență le face destul de greu de transportat, de aceea sunt
considerate calculatoare de birou, adică fixe. Un avantaj al acestora este
posibilitatea de a schimba componentele interne astfel încât să putem mări
performanța calculatorului atunci când este nevoie.
Există și variante de calculatoare desktop care includ în aceeași carcasă
toate componentele (calculator propriu-zis, monitor, boxe) acestea numindu-se
calculatoare All-In-One (AIO-PC), o dată cu apariția sistemelor de operare
adaptate pentru ecranele tactile, astfel de calculatoare fiind din ce în ce mai
folosite.
12/116
Figura 1-10. Exemplu de netbook
Dispozitivele electronice cu un grad mare de utilizare sunt: smartphone-
urile, media playerele şi camerele digitale.
Smartphone-urile sunt computere mobile de mici dimensiuni (greutatea
nu depaşeşte 200 grame iar dimensiunile nu sunt mai mari de 160 mm X
100mm) care au funcţie de telefon mobil. Modurile de interacţionare cu un
smartphone sunt:
- Prin intermediul tastaturii
- Prin intermediul touchscreen-ului (ecran sensibil la atingere)
- Prin intermediul microfonului
- Prin intermediul senzorilor de detectare a mişcărilor
13/114
Figura 1-12. Exemple de mediaplayere
Camera digitală este un dispozitiv electronic construit pentru captarea
imaginilor statice sau a filmelor (succesiune de imagini statice) care are
capacitate proprie de stocare (în general sunt folosite carduri de memorie, de
exemplu SD sau microSD) şi interfaţă de comunicaţie pentru conectarea cu
calculatorul (în vederea transferului imaginilor şi filmelor de pe camera digitală
pe calculator).
14/116
În general camerele digitale sunt construite pentru a înregistra imagini
statice sau filme. O caracteristică tehnică importantă o constituie rezoluţia
senzorului cu care se captează imaginile (această rezoluţie se măsoară în
Mpixeli şi uzual este între 2 şi 16 Mpixeli putând ajunge până la 40-60 Mpixeli).
15/114
Toate datele create de către utilizator sau de diverse aplicații sunt
stocate într-o componentă hardware numită Hard Disk (HDD). Caracteristica
principală a acestora este capacitatea de stocare măsurată în megabyte (MB),
gigabyte (GB) sau terabyte (TB). Dacă la început aveau capacități de ordinul
zecilor de MB, astăzi HDD-urile au spațiu de stocare de ordinul TB (milioane
de MB). Ca exemplu, un film în format DVD ocupă 4,7GB, în format avi/divx
ocupă 700MB, o melodie în format mp3 ocupă 5MB, o fotografie ocupă câțiva
MB.
HDD stochează datele pe discuri metalice rigide, magnetice, fiind
sensibile la vibrații și șocuri mecanice. O alternativă la acestea o reprezintă
unitățile de stocare de tip SSD (Solid State Drive) ce folosesc pentru stocare
memorii electronice.
Capacitatea memoriei RAM
Prin memorie se înțelege un mecanism de păstrare a datelor ce pot fi
utilizate de un echipament electronic. RAM înseamnă Memorie cu Acces
Aleator (Random Acces Memory). Orice aplicație care primește și execută
comenzi de la utilizator folosește memoria RAM a calculatorului. Motivul
pentru care este necesară o astfel de memorie este pentru că înainte de a
ajunge la procesor, orice cantitate de date furnizată de aceste aplicații trebuie
mai întâi stocată într-un mediu cu acces rapid. Cu cât capacitatea ei este mai
mare cu atât aplicațiile executate vor rula mai rapid. Prin urmare,
performanțele unui calculator sunt influențate în mod direct de capacitatea și
viteza de transfer a memoriei RAM.
Utilizatorul calculatorului nu are acces la spațiul de stocare din memoria
RAM, acesta fiind folosit numai de către procesor, prin urmare pierderea
datelor din această memorie nu are efect asupra informațiilor stocate de către
utilizator.
Se prezintă ca o plăcuță mică pe care sunt lipite mai multe circuite
integrate de memorie, plăcuță care se introduce într-un locaș numit slot de
memorie.
Placa video
Este componenta hardware care permite afișarea imaginilor pe monitor.
Imaginile pot fi în două dimensiuni (2D) generate de aplicații obișnuite sau în
trei dimensiuni (3D) generate de jocuri sau aplicații ce generează animații sau
grafică 3D. O placă video este cu atât mai performantă cu cât imaginile
generate sunt mai bune calitativ iar animațiile sunt mai fluide, mai cursive.
Performanțele unei plăci video sunt definite de frecvența de lucru a
procesorului grafic (familiile Nvidia sau ATI), capacitatea memoriei video
16/116
(256MB, 512MB, 1GB, 2GB) și tipul magistralei de memorie (64 biți, 128 biți,
256 biți sau 512 biți).
Plăcile video se pot monta într-un slot al plăcii de bază, dar multe dintre
acestea (în general plăcile de bază ieftine) având o astfel de placă deja
integrată, cu memorie dedicată sau nu (în acest caz placa video folosește o
parte din memoria RAM).
Principalele tipuri de dispozitive de stocare sunt:
Memoria RAM – utilizată pentru stocarea temporară a informațiilor
programelor care rulează la un moment dat.
Hard disk intern – unitatea de stocare a programelor (a fost
prezentat anterior).
Hard disk extern – similar cu hard disk-ul intern, dar se conectează
printr-un port (de obicei USB) la calculator și poate fi deconectat
când nu este utilizat. Se utilizează de obicei ca dispozitiv de
stocare de siguranță sau pentru transferul unei cantități mari de
date de la un calculator la altul.
CD, DVD, Blue Ray – sunt discuri care utilizează înregistrarea
optică (cu ajutorul unui LASER). Din acest motiv sunt imune la
interferențele electromagnetice și, astfel, datele sunt stocate cu un
grad mai mare de siguranță. Capacitatea uzuală este de 640MB
pentru un CD, 4,7 GB pentru DVD și 25GB pentru discurile Blue
Ray.
memory stick: este un dispozitiv extern, similar cu hard disk-ul
extern, dar de capacitate mai mică. Pentru conectarea la calculator
se folosește portul USB.
memory card: este un dispozitiv similar cu memory stick-ul, dar cu
altă modalitate de conectare la calculator. Există mai multe
variante:
o SD (Secure Digital) – este unul dintre cele mai răspândite
tipuri de memory card. Există și în variante micro SD
o Memory Stick PRO/ Memory Stick PRO Duo
o Card XD
O variantă modernă este stocarea fișierelor online, într-un „cloud”.
Acesta reprezintă o modalitate de distribuire a informațiilor pe mai
multe calculatoare și prezintă avantajul eliberării spațiului local de
17/114
stocare (hard disk-ul). Însă, pentru accesarea datelor este
necesară o conexiune permanentă la Internet.
18/116
- Trackball – este un dispozitiv similar cu mouseul care, spre deosebire
de acesta, este fix iar mişcarea cursorului pe ecran se face prin
rotirea bilei amplasată în partea superioară a acestuia (această
mişcare se face pe două direcţii).
19/114
prelucrării lor pe computer. Digitizarea documentelor, trecerea lor în
format electronic se face prin intermediul scannerului.
20/116
Cele mai uzuale dispozitive de ieșire prin intermediul cărora utilizatorul
computerului poate avea acces la rezultatele procesării datelor de către
acesta:
- Unități de afișare video (VDU) – acestea sunt toate dispozitivele prin
intermediul cărora se afişează informaţiile furnizate de un computer.
În această categorie intră monitorul, proiectorul video, televizorul,
paniul de afişare cu leduri etc.
21/114
multifuncţionale, acestea pe lângă funcşia de tipărire au şi funcţii de
copiere şi scanare. Imprimantele se pot conecta pe fir sau fără fir şi
pot fi alb-negru sau color.
22/116
Figura 1-25. Sistem audio 2.1
- Căști – dispozitive de ieşire pentru redarea sunetelor şi sunt utilizate
pentru redarea sunetelor către un singur utilizator.
23/114
1.2.2.4. Identificarea porturilor uzuale de intrare-ieșire: USB, HDMI.
Cele mai utilizate porturi din calculatoarele actuale sunt USB și HDMI.
USB este un tip de comunicație serială utilizată pentru comunicarea sau
alimentarea cu energie electrică a diferite dispozitive de către/la calculatoare.
Cele mai răspândite porturi USB sunt cele de tip 2.0, fiind treptat înlocuite,
însă, de cele de tip 3.0 (se recunosc după culoarea albastră) care sunt mult
mai rapide.
24/116
1.2.3. Software și licențe
25/114
tipurile de aplicații suportate. Categoriile sunt:
1. Sistem de operare în timp real (RTOS – Real Time Operating
System) - sisteme de operare în timp real, care sunt folosite
pentru a controla echipamente, instrumente științifice și sisteme
industriale. Un RTOS are, de obicei, o interfață redusă cu
utilizatorul și nu are funcții pentru utilizatorul final, deoarece
sistemul va fi o cutie sigilata, atunci când este livrat pentru
utilizare. O parte foarte importantă a unui RTOS este de
gestionare a resurselor de calcul, astfel încât o anumită
operațiune se execută în exact aceeași cantitate de timp, de
fiecare dată când apare. Într-un sistem complex, o parte care se
mișcă mult mai repede decât ar trebui doar pentru ca resursele
sistemului sunt disponibile la acel moment poate fi la fel de
catastrofală ca atunci când nu se mișcă deloc, deoarece
sistemul de calcul este ocupat.
2. Un singur utilizator, singură sarcină. După cum sugerează și
numele, acest sistem de operare este proiectat pentru a
gestiona un calculator astfel încât un utilizator poate face în
mod eficient un singur lucru la un moment dat.
3. Un singur utilizator, mai multe sarcini (multi-tasking). Acesta
este tipul de sistem de operare cel mai mult utilizat pe
calculatoarele personale (indiferent de tipul acestora: desktop,
laptop, smartphone etc.).
4. Multi-user - un sistem de operare multi-user permite mai multor
utilizatori diferiți să acceseze simultan resursele calculatorului.
Sistemul de operare trebuie să se asigure că cerințele diverșilor
utilizatori sunt echilibrate și că fiecare dintre programele folosite
dispune de resurse suficiente și separate, astfel încât o
problemă cu un utilizator să nu îi afecteze și pe ceilalți. Trebuie
să nu se facă însă confuzie între sistemele de operare multi-
user și sistemele single-user care au funcții de acces prin rețea.
26/116
datelor și manipularea elementelor (cu tastatura și mouse-ul
sau prin atingerea ecranului).
Sistemele de operare sunt pachete de aplicaţii software de bază care
permit instalarea aplicaţiilor de către utilizator şi utilizarea resurselor de calcul.
Orice calculator, pentru a-şi putea face funcţiile trebuie să aibă instalat un
sistem de operare.
Sistemele de operare se pot împărţi în mai multe categorii, în funcţie de
calculatorul (sistemul de calcul) pe care sunt instalate:
1. Sisteme de operare pentru PC-uri: acestea sunt Windows de la
Microsoft (cu mai multe versiuni: XP, Vista, 7), OS X Lion de la Apple,
diferite variante de LINUX (RedHat, Ubuntu, Debian) si altele
2. Sistemele de operare pentru Laptopuri: acestea sunt similare cu cele
pentru PC-uri
3. Sisteme de operare pentru smartphone-uri și tablete: acestea sunt
Windows Mobile, Android, iOS 4/5 etc.
Funcţii ale calculatoarelor și activități care pot fi rezolvate cu sistemele
de calcul (calculatoare):
Calculatoarele sunt utilizate pentru rularea diferitelor programe necesare
în activităţile zilnice ale oamenilor (acasă sau la serviciu). Pentru a putea fi
rulate, programele trebuie instalate pe calculator (există şi programe care pot fi
rulate din locul în care sunt salvate sau stocate).
În general, programele sunt instalate cu ajutorul unor fişiere care se
numesc INSTALLER sau SET-UP şi care au rolul de a instala şi personaliza
toate fişierele componente ale unui program.
Cu ajutorul calculatoarelor (folosind aplicaţii/programe numite PLAYER)
pot fi rulate fişiere audio, acestea având ca efect transmiterea unor semnale
către căşti sau boxe (sisteme audio). Un alt tip important de fişiere sunt cele
video, care, prin intermediul unor programe de tip PLAYER, pot genera imagini
şi filme pe monitorul calculatorului.
O funcţie importantă a calculatoarelor este aceea de a comunica cu alte
calculatoare. Acest lucru este posibil prin existenţa unei plăci de reţea
(această componentă hardware permite conectarea calculatorului la o
structură de reţea folosind un cablu, de exemplu FTP).
Calculatoarele dintr-o întreprindere sunt conectate într-o reţea de tip
LAN (Local Area Network). Reţeaua locală poate fi conectată la rândul ei la
alte reţele locale sau poate avea acces la Internet, iar prin intermediul unor
27/114
aplicaţii poate avea acces la alte calculatoare conectate la rândul lor la
Internet.
28/116
Figura 1-31. Interfaţa grafică a programului Skype
- Reţele de socializare – dintre cele mai cunsocute reţele de socializare
sunt Facebook şi LinkedIn, aceasta din urmă fiind o reţea
profesională. Facebook este o reţea de socializare care se bazează
pe o platformă software online prin intermediul cărora membrii reţelei
pot comunica între ei şi pot partaja diferite imagini, filme sau alte
documente în format electronic. Pentru a se putea conecta la
Facebook un utilizator trebuie sa creeze un cont care este definit de
un nume de utilizator şi o parolă. Accesul la Facebook se poate face
din aplicaţia de navigare pe Internet (Internet Explorer, Google
Chrome sau altele) sau din aplicaţii construite pentru diferite
dispozitive mobile.
29/114
O astfel de mediaplayer poate să se conecteze la o aplicaţie server şi
datele să fie transmise ca streaming (un fişier video este rulat şi
imaginile dinamice sunt afişate înainte ca fişierul să fie complet
descărcat).
30/116
1.2.3.5. Cunoașterea principalelor tipuri de licențe software:
proprietar, open source, trial version, shareware, freeware.
Tipurile de licenţă se pot grupa după drepturile pe care le primeşte un
utilizator asupra unei aplicaţii software din partea producătorului:
- Licenţă proprietar (proprietary) – utilizatorul are dreptul de proprietate
asupra produsului software mai puţin dreptul de a copia şi vinde copii
ale softwareului.
- Open source – sursa aplicaţiei software este deschisă oricui pentru a
fi copiată, modificată sau transferată fără niciun cost asociat.
- Trial version – este o versiune de probă a aplicaţiei software prin care
utilizatorul poate verifica funcţionalităţile aplicaţiei software.
- Shareware este o versiune de probă a aplicaţiei software prin care
utilizatorul poate verifica funcţionalităţile aplicaţiei software.
- Freeware – este o versiune gratuită a aplicaţiei software, în general
aceasta are numai funcţii de bază, versiunea completă poate fi
utilizată numai de deţinătorii unei licenţe proprietar.
31/114
Figura 1-34. Exemplificare butoane pornire/oprire calculator/monitor
După alimentarea cu energie electrică începe procesul de încărcare a
sistemului de operare. În limba engleză acest proces se numește boot. Pentru
a fi încărcat, sistemul de operare acesta este întâi „căutat”. Majoritatea
calculatoarelor folosesc următoarea ordine de căutare a sistemului de operare:
întâi la unitatea de CD (compact disk) şi în cele din urmă pe discul fix (numit şi
discul dur sau hard disk).
Dacă se uită în unitate un CD (compact disc), care conţine altceva decât
un sistem de operare urmarea este o eroare de încărcare a sistemului de
operare şi apare un mesaj de genul Disc sistem incorect (Invalidsystem disk
....). În urma unui astfel de incident rezolvarea este uşoară: se scoate CD- ul şi
se apăsă apoi o tastă (orice tastă). Calculatorul va reporni, şi de această dată
va încărca sistemul de operare de pe discul fix (hard disk).
Dacă se dispune de un sistem de operare Microsoft Windows XP, sau
Windows 7(8) şi dacă încărcarea lui s-a terminat cu succes, atunci - în
calitatea dvs. de utilizator - aveţi la dispoziţie interfaţa grafică a acestui sistem
de operare.
32/116
Sistemul de operare este ansamblul de programe care gestionează
resursele calculatorului. Este cel care permite şi controlează accesul
utilizatorului la resursele (componentele) hardware. Prin componentele sale
specializate sistemul de operare controlează echipamentele periferice, oferă
mijlocul (instrumentul) de comunicare cu utilizatorul şi lansează în execuţie
programe. Într-un sens larg, se spune că sistemul de operare este „interfaţa”
dintre utilizator şi hardware-ul calculatorului. Fără sistem de operare
calculatoarele sunt „cutii negre”, inutile.
Sistemele de operare pot fi rezidente în memorie (se află permanent în
memoria internă) sau încărcabile dintr-o memorie externă (discul). Operaţia de
încărcare se numeşte în acest caz „bootstrap” sau pe scurt boot.
Logarea sub un anumit utilizator, se va realiza astfel: clic pe un utilizator,
se introduce numele de utilizator și parola cu care se dorește a se loga apoi
clic OK.
33/114
2. Se execută clic pe un nume de cont (user name) sau pe imaginea
asociată;
3. Se introduce de la tastatură parola, în caseta Password;
4. Se apasă tasta enter sau butonul .
Parola a fost stabilită anterior de către proprietarul al contului, sau de un
administrator al calculatorului respectând regulile de rigoare.
Daca nu este necesar, conturile pot fi neprotejate prin parolă sau chiar
să existe doar un cont neparolat – în acest caz nu se va vedea ecranul
introductiv pe care îl afișează Windows.
Dacă se dorește schimbarea utilizatorului după lansarea sistemul:
1. Se alege opțiunea Log Off din meniul Start;
2. Se apăsă butonul Log Off din fereastra Log Off;
3. Se alege alt utilizator din fereastra care va apare.
Închiderea corectă a computerului
După efectuarea programului de lucru calculatorul trebuie închis. Pentru
oprirea corectă a sistemului de operare trebuie apelată opţiunea Shut Down
sau Turn Off Computer… din meniul Start existent în bara din partea de jos a
ecranului (Taskbar).
34/116
prin alegerea opţiunii Restart din fereastra de dialog Shut Down sau
Turn Off Computer…Dacă se dorește să se renunţe la repornirea
calculatorului se apasă tasta Cancel;
prin apăsarea simultană de două ori a tastelor Ctrl+Alt+Del
prin apăsarea butonului Restart existent pe unitatea centrală. Această
metodă nu este recomandată decat în momentul în care celelalte două
opțiuni nu funcționează.
35/114
1.3. Desktop, Pictograme, Setări
36/116
Obiectele identifică acţiunile (operaţiile) care se pot executa la un
moment dat.
Dialogul dintre utilizator şi sistemul de operare (respectiv componentele
sale) se face după următoarea regulă: orice apăsare a butoanelor mouse-ului
sau a tastelor este un eveniment. Odată apărut, evenimentul trebuie tratat
(rezolvat). Efectul rezolvării trebuie imediat semnalat utilizatorului prin
modificarea imaginii de pe ecran.
Pentru început, imediat după pornirea calculatorului, apare ecranul
desktop sau spaţiul de lucru, prima componentă a interfeţei grafice.
Componenta principală a ecranului desktop Microsoft®: www.microsoft.com
este butonul start.
Apăsarea butonului start (adică apăsarea butonului stâng al mouse-ului
peste butonul start) aduce cu sine deschiderea meniului cu acelaşi nume.
37/114
Figura 1-41. Exemplu de fereastră Windows www.microsoft.com
38/116
Figura 1-42. Reprezentare directoare
În cadrul structurii arborescente se respectă următoarele reguli:
un subdirector are un singur director de origine, numit director părinte,
situat pe nivelul ierarhic superior,
un director poate avea mai multe subdirectoare, numite directoare copii,
situate pe nivelul ierarhic imediat inferior.
Simbolurile grafice asociate unor aplicații pot fi afișate pe desktop.
Pictogramele pot fi asociate și unor scurtături (shortcut-uri), acestea au rolul
de a indică rapid calea către un program executabil.
39/114
Figura 1-44. Setare imprimantă
40/116
3. Se alege opțiunea Create Shortcut.
4. Se „trage” cu mouse-ul scurtatura aparută în lista, pe desktop în
poziția dorită
5. Se eliberează butonul mouse-ului, observând apariția scurtăturii pe
desktop.
Pictogramele aplicațiilor pot fi deplasate pe desktop într-o poziție dorită
astfel: se „trage” cu mouse-ul pictograma respectivă în poziția dorită și se
eliberează butonul mouseului.
Dacă se dorește ca o scurtatură să nu mai fie prezentă pe ecran, se
execută clic dreapta pe scurtatură care se dorește a se sterge și se apasă
tasta Delete.
Pentru a redenumi o scurtatură se parcurg pașii următori:
1. Se execută clic dreapta pe scurtatură care se va redenumi;
2. Se alege opțiunea Rename;
3. Se tastează noul nume.
Dacă se urmărește un acces rapid din desktop la fișierele sau
programele preferate, se indică a se crea comenzi rapide pentru acestea. O
comandă rapidă este o pictograma care reprezintă mai degrabă o legătură la
un element, decât elementul însuși. Atunci când se face dublu clic pe o
comandă rapidă, elementul se deschide. Dacă se șterge o comandă rapidă,
numai comanda rapidă este eliminată, nu și elementul original. Comenzile
rapide se identifică prin sageata de pe pictogramă.
41/114
Arătătorul, indicatorul sau pointer-ul, imaginea grafică asociată
echipamentului cu care se arată, se indică ceva pe ecran. În cazul
nostru este semnul ce indică poziţia mouse-ului. Se foloseşte pentru a
indica un obiect, pentru a alege o comanda, pentru a muta un obiect
dintr-un loc în altul.
Meniul – listă de opţiuni sau de comenzi. Opţiunea sau comanda dorită
se alege folosind indicatorul (pointer-ul).
Fereastra – spaţiul de lucru al utilizatorului şi spaţiu de afişare pentru
componentele sistemului de operare.
42/116
Bara de derulare (defilare) (Scroll bar) permite afișarea informațiilor ce
nu au loc în fereastră. Aceasta poate fi orizontală sau verticală.
43/114
Bara de stare afișează starea de lucru de la momentul respectiv.
44/116
efectuează clic pe semnul plus se poate afișa subnivelurile obiectului
respectiv, iar semnul plus se va transforma în minus). Dacă în stânga unui
obiect apare semnul minus „-” se poate da clic pe el pentru a-i restrânge
ramurile.
Executând clic pe un obiect în panoul din stanga îi vom vizualiza
conținutul în panoul din dreapta. În panoul din stânga se paote selecta un
singur obiect la un moment dat.
După lansarea în execuție apare fereastra din figura de mai sus.
Operațiile ce se pot executa cu o fereastra deschisă sunt
redimensionarea și mutarea. Adesea este necesar ca o fereastră de pe
suprafața de lucru să fie redimensionată (să-i fie modificate dimensiunile)
pentru a permite anumite operații, în timpul lucrului. Pentru a redimensiona o
fereastră:
1. Se pozitionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei;
2. Când acesta devine o dublă sageată, cu butonul stâng apăsat, se
deplasează mouse-ul în direcția dorită.
Dacă se va plasa mouse-ul pe unul din colțurile ferestrei, prin „tragerea”
sa întruna din direcții, aceasta se va redimensiona proporțional!
Mutarea unei ferestre pe suprafața de lucru, este o operație foarte utilă
și se realizează astfel:
1. Se poziționează indicatorul mouse-ului pe o zonă libera din bara
de titlu;
2. Se tine apasat butonul stâng, „agățând” fereastra și se trage cu
mouse-ul în direcția dorită.
Dacă au fost deschise mai multe ferestre pe ecran, există mai multe
posibilități de a fi aranjate convenabil, pentru a le vedea simultan:
1. Se deschid ferestrele dorite pe suprafața de lucru;
2. Se execută clic dreapta pe o zona liberă din bara de operații;
3. Se alege una din opțiunile disponibile din meniul local afișat.
Revenirea din aranjare se face cu opțiunea Undo din meniul local,
deschis după aranjarea ferestrelor. Aranjarea se aplică numai ferestrelor
deschise, nu și celor minimizate în bara de operații.
45/114
1.3.2.3. Comutarea între diferitele ferestre deschise.
Windows este un sistem multitasking – se poate lucra cu mai multe
aplicații deodată. De multe ori veti avea deschise mai multe ferestre simultan,
dar nu puteti lucra în mai multe deodată. Fereastra cu care se lucrează se
numește fereastra activă. Ferestrele inactive au bara de titlu de altă culoare
decât cea activă. Pentru a vedea conținutul altei ferestre va trebui făcută
activă. Acest lucru se poate face dând un clic pe bara de instrumente a
ferestrei inactive.
Schimbarea între ferestrele deschise se mai poate face și prin simpla
apasare a programului dorit în Taskbar sau folosind combinația de taste
Alt+Tab.
46/116
Figura 1-52. Funcția Help
47/114
procesoare veți vedea afișat textul (2 procesoare). De asemenea, se
afișează cantitatea de memorie cu acces aleatoriu (RAM) instalată.
Setări pentru numele, domeniul și grupul de lucru ale computerului.
Afișează informații despre numele și grupul de lucru sau domeniul
computerului. Aveți posibilitatea să modificați aceste informații și să
adăugați conturi de utilizator făcând clic pe Modificare setări.
Activare Windows. Activarea verifică originalitatea copiei Windows,
lucru care ajută la prevenirea pirateriei software.
48/116
Figura 1-53. Data și ora
Pentru a potrivi ora, se executã un dublu clic pe porţiunea ceasului
digital care urmeazã sã fie modificatã valoric (ora, minutul, secunda, semn
pentru înainte de masã AM sau dupã masã PM). În continuare, se execută o
secvenţă de clicuri pe butonul ▲sau▼ prin care se incrementează sau se
decrementează elementul selectat. Pentru modificarea datei calendaristice se
va executa un clic pe butonul ▼ de la lista combinatã corespunzãtoare lunilor
şi se va alege luna dorită. Pentru modificarea anului se va realiza un clic pe
semnul▲sau▼ de la lista corespunzătoare anilor, prin care anul va fi
incrementat sau decrementat. Pentru selectarea unei zile se va efectua un clic
pe numãrul corespunzãtor situat în zona zilelor.
Modificarea volumului sunetului
Pentru a ajusta volumul sunetului, în fereastra panoul de control (butonul
Start, dupã care clic pe Control Panel) se va efectua un dublu clic pe
simbolul grafic (Sounds and Audio Devices). În urma acestei comenzi
se afişeazã fereastra de dialog etichetatã cu Sounds and Audio Devices
Properties, formatã din 5 file, din care se alege fila Volume. În subfereastra
Volume Control se găseşte un buton glisant prin care se poate regla volumul
sunetului.
Fila Volume este prevăzută şi cu o casetă de selectare etichetată cu
Place volume icon in the taskbar prin care se cere plasarea pe tava
49/114
sistemului de operare (lângă ora exactă), a unui simbol grafic de forma
alăturată, cu ajutorul căruia se poate regla volumul sunetului.
50/116
Figura 1-55. Proprietățile ecranului
Fila Appearance este destinată modificării aspectului exterior al mesei
de lucru, prin modificarea culorilor atașate componentelor de ecran. Lista
combinata Color scheme conține schemele de culoare accesibile. Printr-un clic
se va selecta schema de culoare preferată.
Fila Settings (configurări) se referă la selectarea rezoluției ecranului.
Rezoluția ecranului (nr de pixeli afișați pe ecran) poate fi modificată cu ajutorul
cursorului glisant afișat în subfereastra Screen resolution. Valorile posibile pot
fi în funcție de tipul monitorului utilizat: 800 x 600, 1024 x 768, 1152 x 864,
1280 x 1024 pixeli. Cantitatea de informație care poate fi afișată pe ecran
crește proporțional cu nr de pixeli ai ecranului (dar cu prețul micșorării
dimensiunii obiectelor vizualizate).
51/114
Figura 1-56. Configurarea ecranului
Fila Screen Saver (protectia ecranului) permite precizarea unui program
rezident de protectie a ecranului.
Prin utilizarea programelor de salvare a ecranului, dacă într-o perioadă
precizată de timp nu s-a înregistrat nici o acțiune cu mouse-ul sau cu
tastatura, atunci pe ecran se afișează un desen în mișcare aleatoare. Dacă se
acționează o tastă sau se deplasează mouse-ul, atunci dispare desenul în
mișcare și se revine la masa obișnuită de lucru. În prezent ecranele utilizează
substanțe fluorescente foarte rezistente.
Numele programului de protecție utilizat poate fi selectat din lista
combinată Screen Saver. Unele imagini pot fi configurate de utilizator în
fereastra de dialog care apare prin acționarea butonului de comandă Settings.
Timpul de asteptare, în minute, până la activarea programului de protecție
poate fi determinat prin lista Wait.
52/116
Figura 1-57. Setarea unui Screen Saver
53/114
Aceasta filă permite adaugarea și îndepărtarea limbii folosite pentru
introducerea textelor, precum și a serviciilor asociate procesării textelor. Prin
limba de introducere se înțelege limba utilizată, în majoritatea cazurilor, pentru
tastarea și afișarea textelor. Serviciile asociate procesării textelor includ
simularea unor tastaturi regionale, programe de recunoaștere a limbii vorbite și
programe de recunoaștere a scrisului de mână, asociate acestor tastaturi
regionale.
54/116
1. Dezinstalarea programelor din Control Panel (Panoul de control)
Aceasta este metoda cunoscută de majoritatea utilizatorilor de Windows.
Merge foarte bine pentru toate aplicaţiile desktop, dar nu poate fi utilizată şi
pentru aplicaţiile Windows 8.
55/114
Figura 1-60. Dezinstalarea cu ajutorul butonului de uninstall
Scurtăturile Dezinstalare sunt câteodată plasate chiar pe Desktop. Daţi
clic pe acestea pentru a începe procedura de dezinstalare.
3. Dezinstalarea programelor folosind fişierul lor Uninstall.exe
Multe programe (mai ales cele care îşi creează scurtătura Dezinstalare)
au un fişier executabil numit uninstall.exe sau ceva asemănător. Acest fişier se
găseşte întodeauna în folderul unde este instalată aplicaţia.
56/116
Acest format este folosit de Windows Installer, fiind un format special pentru
instalări creat de Microsoft pentru sistemele sale de operare.
57/114
1.3.3.7. Conectarea unui dispozitiv (stick memorie, cameră digitală,
media player) la computer. Deconectarea corectă a unui
dispozitiv de la computer.
Conexiunile USB (Universal Serial Bus - Magistrală Serială Universală)
se utilizează de obicei pentru a conecta dispozitive cum ar fi: mouse-uri,
tastaturi, scanere, imprimante, camere Web, camere foto digitale, telefoane
mobile și hard diskuri externe la computer. Mai jos este prezentată o
conexiune USB prin simbolul afișat de obicei pe conector.
58/116
proiectat, se încercă conectarea dispozitivului mai întâi pentru a vedea dacă
Windows găsește un driver compatibil.
59/114
Windows va notifica atunci când reușește să instaleze cu succes un
dispozitiv.
Dacă instalarea s-a terminat, este necesară verificarea informațiilor
furnizate cu dispozitivul pentru a vedea dacă este necesară instalarea oricărui
software suplimentar.
Ocazional, un dispozitiv USB nu este recunoscut de Windows și nu este
oferit cu un disc care conține un driver. În acel caz, se va încerca găsirea unui
driver de dispozitiv online. Se va începe cu verificarea site-ul Web al
producătorului de dispozitiv - deseori, există posibilitatea descărcării de drivere
din secțiunea „Asistență” a acestor site-uri.
60/116
2. Se deschide Paint făcând clic pe butonul Start , făcând clic pe All
programs (Toate programele), pe Accesories (Accesorii), apoi pe
Paint.
3. În Paint, în fila Home (Pornire), în grupul Clipboard, se face clic pe
Lipire.
4. Dacă se dorește să redimensionați imaginea, în fila Start, în grupul
Imagine, se face clic pe Redimensionare, apoi se introduc un
procent nou sau o dimensiune în pixeli nouă.
5. Se face clic pe butonul Paint , apoi pe Save(Salvare).
De asemenea, este posibil să se captureze o anumită fereastră activă
atunci când se apasă PrtScn.
61/114
Figura 1-68. Lucrul cu Snippig Tool
Butonul New (Nou) permite realizarea a patru tipuri de capturi:
Free form snip (Decupaj formă-liberă) permite desenarea unei linii
neregulate în jurul unui obiect sau a unei regiuni.
Rectangular Snip (Decupaj dreptunghiular) permite realizarea unei
capturi în formă de dreptunghi prin tragerea cursorului în jurul unui
obiect.
Window Snip (Decupaj fereastră) permite selectarea unei ferestre, ca de
exemplu fereastra navigatorului de internet sau o fereastră dialog.
Full – scrin Snip (Decupaj ecran complet) va captura întregul ecran,
exact cum făcea tasta Print Screen.
62/116
Figura 1-70. Bara unelte
Pentru a salva captura se apasă butonul Save (Salvare), apoi se
selectează locaţia, se completează numele fişierului şi se alege tipul: PNG,
GIF, JPEG sau HTML şi se apas pe butonul Save (Salvare).
63/114
1.4. Tipărirea
64/116
Figura 1-73. Imagine specifică editorului de text
Un document nou se poate deschide prin opţiunea New din meniul File
sau prin clic pe simbolul din bara de instrumente:
65/114
1.4.1.2. Introducerea textului într-un document.
Editarea textelor se realizează cu ajutorul procesoarelor de text sau a
editoarelor şi constă în redactarea şi aranjarea textului el putând apoi să fie
lecturat sau modificat pe computer sau putând fi tipărit.
În continuare ne vom referi la procesorul de text Microsoft Word care
este unul dintre cele mai frecvent folosite programe de prelucrare de text.
La pornire, procesorul de texte Microsoft Word va pune la dispoziție o
suprafață albă, pregătită pentru lucru. Cursorul, acea liniuță verticală clipitoare,
va arata unde va apărea următorul caracter tastat. Textul se introduce folosind
tastatura, în esență asemănătoare unei mașini de scris. Tastele "Shift" și
"Caps Lock" vor permite comutarea între modurile de scriere cu litere
mici/mari, pentru câteva caractere, respective un text mai lung. Tastele "Alt" și
"Control" sunt folosite în combinație cu o literă, de obicei pentru a deschide un
meniu, respectiv pentru a efectua o comandă (shortcut). În timpul scrierii,
calculatorul controlează trecerea la un rând nou. Pentru a forța trecerea la un
rând nou, se apasă tasta "Enter".
66/116
Copierea textului în alt document deschis se realizează parcurgând
paşii:
1. Se face activ documentul sursă şi selectăm textul (sursă).
2. Se alege Copiere (Copy).
3. Se activează documentul destinaţie, apoi se poziţionează
cursorul de inserare în locul unde va fi mutat textul (clic cu
mausul în locul dorit).
4. Se alege Lipire (Paste).
În cadrul aceleiaşi ferestre document se poate folosi mouse-ul pentru a
copia rapid un text, urmând paşii:
1. Se selectează textul.
2. Se plasează indicatorul mouse-lui pe textul selectat, se apasă
tasta CTRL şi se menţine apăsată, se execută clic şi se ţine
butonul stâng al mouse-ului apăsat, apoi se glisează către
destinaţie, la final se eliberează mouse-ul şi apoi tasta CTRL.
Mutarea textului în acelaşi document sau în alt document
Prin mutare textul dispare de la sursă şi apare la destinaţie.
Mutarea textului în acelaşi document se realizează parcurgând paşii:
1. Se selectează textul (sursă).
2. Din meniul Editare (Edit) se alege cu clic opţiunea Decupare (Cut).
3. Se poziţionează cursorul mausului la destinaţie şi se face clic. 4. Din
meniul Editare (Edit) se alege opţiunea Lipire (Paste).
Observaţie: După comanda Cut (Decupare) textul sau obiectul selectat
dispare din document, iar o copie a lui va fi plasată în Clipboard.
Mutarea textului în alt document deschis se realizează parcurgând paşii:
1. Se face activ documentul sursă şi se selectează textul (sursă).
2. Se alege cu clic opţiunea Decupare (Cut).
3. Se face activ documentul destinaţie, apoi se poziţionează cursorul
de inserare în locul unde se doreşte a fi mutat textul (clic cu mausul în
locul dorit).
4. Se realizează opţiunea Lipire (Paste).
Observaţie: Memoria Clipboard, permite stocarea temporară de text şi
ilustraţii. După comanda Decupare (Cut) textul sau obiectul selectat dispare
din document, iar o copie a lui va fi plasată în Clipboard. În această versiune
de Word există un Clipboard multiplu în care se pot decupa mai multe
informaţii pentru a le putea insera ulterior pe oricare dintre ele într-un
document Office.
În cadrul aceleiaşi ferestre document se poate folosi mouse-ul pentru a muta
rapid un text, efectuând paşii:
1. Se selectează textul.
67/114
2. Se plasează indicatorul mouse-ului pe selecţie, se execută clic, se ţine
butonul stâng al mouse-ului apăsat şi se glisează către destinaţie.
Ştergerea textului
Un text care a fost introdus poate fi uşor şters folosind tastele
Backspace sau Delete . Ştergerea se realizează astfel:
TASTA SEMNIFICAȚIE
Ştergerea unui caracter din stânga cursorului
BACKSPACE
de inserare
CTRL+BACKSPACE Ştergere unui cuvânt la stânga
DELETE Ştergerea unui caracter la dreapta
68/116
1.4.2. Imprimarea
69/114
Înainte de a fi imprimat documentul, va trebui stabilit formatul paginii.
Pentru aceasta se alege opțiunea Page Setup din meniul File, ce deschide
următoarea fereastră, cu următoarele proprietăti:
70/116
Figura 1-77. Mod setare imprimantă
Dacă se dorește a se imprima documentul folosind opțiunile implicite,
atunci pentru o mai mare simplitate se poate da clic pe butonul existent pe
bara de instrumente.
71/114
Se face clic cu butonul din dreapta pe imprimanta pe care se dorește a
se utiliza, apoi clic pe Set As Default Printer (Se stabilește ca imprimantă)
implicită. Se afișează un marcaj de selectare în pictograma imprimantei
pentru a o marca drept imprimanta implicită.
72/116
Figura 1-78. Operații asupra imprimării unui document
Imprimarea se va relua imediat numai în cazul în care în coada de
așteptare nu sunt documente prioritare.
73/114
1.5. Organizarea fișierelor
74/116
anumit scop, pentru a fi utilizat într-un domeniu de activitate și care se
cumpără separat de sistemul de operare. Exemple de aplicații: programe
de contabilitate, gestiune, facturare, programe pentru procesarea
textelor
(Word, Wordperfect, Write), progame de baze de date (Acces), de
prezentări (PowerPoint), programe pentru proiectare, etc.
Drivere: Sunt programe scrise special pentru a facilita comunicația
echipamentului de calcul cu perifericele sale. De exemplu, pentru a
putea tipări la imprimanta nu este suficient să fie cuplată fizic la
calculator; este necesar ca sistemul de operare să știe cum să comunice
cu ea și în acest scop se utilizeaza un driver specific imprimantei
respective. Acest lucru este valabil și pentru alte echipamente periferice
care se conecteaza la echipamentul de calcul: mouse, scanner, CD-
ROM, etc.
Viruși: Reprezintă o categorie aparte de programe ce au în general
scopul de a face inutilizabile datele stocate pe calculator. Există mai
multe tipologii de viruși și pentru a contracara acțiunea acestora au
aparut pe piață programe antivirus care detecteaza virușii și eventual îi
sterg, sau îi dezactivează. Marele dezavantaj al programelor antivirus
constă în faptul ca ele în general pot detecta și distruge virușii cunoscuți
și derivatele acestora. Cum zilnic apar noi viruși este puțin probabil ca
un program antivirus să-i poată detecta pe toți.
Răspândirea virușilor se poate realiza astfel:
Prin intermediul memoriilor externe virusate care circulă între diferite
calculatoare
Pot fi preluati de pe INTERNET
Dacă calculatorul este cuplat într-o rețea, un virus se poate răspândi cu
ușurință pe toate stațiile rețelei.
Principalele funcții ale unui sistem de operare sunt:
Gestionarea discului
Sistemele de operare ajută la comandarea dispozitivelor de stocare. Se
poate utiliza sistemul de operare pentru a aranja, eticheta (a da un nume),
copia şi organiza informaţiile pe care le conţin unităţile de disc.
Gestionarea fişierelor
Sistemul de operare ajută la organizarea fişierelor în care sunt stocate
informaţiile (datele), păstrând locaţia (locul pe disc aşa cum s-a arătat la
descrierea discurilor), numele, mărimea şi momentul creării fişierului.
75/114
Gestionarea dispozitivelor
Sistemul de operare furnizează instrucţiunile necesare sistemului de
calcul pentru comanda perifericelor, cum ar fi tastatura, imprimanta, mouse,
modemul etc. Sistemul de operare transformă tastările şi mişcările mouse-lui
în comenzi pe care sistemul de calcul le poate interpreta.
Gestionarea programelor
Sistemul de operare furnizează interfaţa necesară unui program pentru a
comunica cu sistemul de calcul. Sistemul de operare comandă intrările şi
ieşirile între un program de eiditare text şi tastatură sau între un program de
editare grafică şi mouse.
Gestionarea utilizatorilor
Sistemul de operare furnizează o interfaţă uşor utilizabilă, care permite
comunicarea cu sitemul de calcul într-un limbaj uşor accesibil şi uşor de
înţeles.
Sistemul de operare permite lansarea unui program prin scrierea unui
cuvânt-comandă (în limba engleză), selectarea unei comenzi dintr-un meniu
sau executarea unui dublu clic (cu mouse-ul) pe o pictogramă de pe ecran.
Dintre cele mai cunoscute sisteme de operare se pot aminti: Windows XP,
Windows Vista,Windows 7, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell.
76/116
Figura 1-80. Proprietăți ale fișierelor și directoarelor
Dacă se dorește protejarea la scriere a unui fișier, se poate selecta
opțiunea Read-Only din acceași căsuță de dialog Properties a fișierului. Pentru
a confirma acțiunea se apăsă butonul OK.
Pentru a schimba atributele unui fișier care este read-only, din căsuță de
dialog Properties a fișierului se deselectează căsuță Read-Only. Pentru a
confirma acțiunea se apăsa butonul OK.
Tot în caseta de dialog Properties a unui folder, se pot vedea câte
subfoldere și fișiere conține acel folder. Pentru a fi mai ușor de găsit și de
lucrat cu fișierele implicit acestea sunt sortate în ordine alfabetică. Dar se pot
sorta și după alte caracteristici. În fereastra Explorer, se alege vizualizarea de
tip Details. Aici se pot sorta fișierele după nume (name), marime (size), tip
(type), data crearii/modificarii (date modified).
Pentru vizualizarea proprietăților unui fișier, de exemplu: nume,
dimensiune, tip, data ultimei modificari se procedeaza in felul urmator:
Rezultatul este următoarea fereastră, de unde se citesc toate
proprietatile fișierului respectiv:
77/114
Figura 1-81. Fereastra de unde se citesc toate proprietatile fișierului
78/116
Figura 1-83. Proprietăți ale fișierelor și directoarelor
79/114
Exemple de tipuri de fișiere sunt date în tabelul urmator (pictogramele
pot fi diferite, în funcție de programele folosite):
Extensie Tip de fişier Aplicaţie folosită
tmp temporar
80/116
1.5.1.6. Cunoașterea regulilor de bună practică în denumirea fișierelor
și directoarelor: stabilirea numelor sugestive pentru fișiere și
directoare în vederea căutării și organizării lor eficiente.
În funcție de câte fișiere sunt și de modul cum sunt organizate, găsirea
unui fișier poate însemna răsfoirea prin sute de fișiere și subfoldere - ceea ce
nu este o activitate simplă. Pentru a economi timp și efort, se va utiliza caseta
Search for files or folders (Căutare) pentru a găsi fișierul.
81/114
1.5.1.7. Crearea unui director.
Crearea unui director nou se poate realiza cu una din metodele
următoare:
În Varianta 1 – cu Windows Explorer
se poziţionează cursorul pe numele discului sau directorului în
care se doreşte formarea noului subdirector;
se apelează meniul File -> New -> Folder. Pe partea dreaptă a
ecranului se va vedea imediat, la sfârşitul listei, un nou director cu
denumirea iniţială New Folder;
se va tasta noua denumire a directorului;
se va apăsa tasta Enter.
În Varianta 2 – cu My Computer
se deschide aplicaţia My Computer;
se alege calea (directorul) în care se doreşte crearea unui nou
director;
se apelează meniul File -> New -> Folder. În câmpul de lucru al
ferestrei aplicaţiei My Computer apare un nou director cu
denumirea iniţială New Folder ;
se va tasta noua denumire a directorului;
se va apăsa tasta Enter.
82/116
Figura 1-86. Modalitate de redenumire director
Figura 1-87. Modalitate de folosire a funcției Search for files or folders din meniul Start
83/114
Figura 1-88. Câmpul Search of the file name
În acest câmp se introduce numele sau o parte din numele fișierului
dorit. Utilizarea funcției de căutare permite cautarea fisierelor după nume, o
parte din nume, extensie, conținut, dată la care au fost create. Căutarea unui
tip particular de fișiere, cum ar fi documentele word se pot căuta după
extensie. Se poate căuta de asemeni un fișier care conține un cuvânt sau o
frază specificată.
Cele mai recent folosite fişiere (documente) au un regim special: nu
trebuie căute prin mijloacele tradiţionale. Ele apar într-o listă prezentată chiar
pe meniul Start: My Recent Documents (Documente recente). Criteriul de
căutare este data ultimei modificări.
84/116
Selectarea obiectelor consecutive se face prin marcarea primului şi a
ultimului obiect care trebuie selectat: se selectează (cu un clic) primul obiect;
se apasă tasta SHIFT şi se ţine în continuare apăsată până ce se
selectează (cu un clic) ultimul obiect.
Selectarea concomitentă a mai multor obiecte neconsecutive se face
prin folosirea tastei CTRL: se ţine apăsată tasta CTRL şi în acelaşi timp se
selectează (cu un clic) fiecare obiect individual.
85/114
dorește să fie copiat fișierul/OK. Nu va mai fi nevoie să se apeleze
funcția Paste.
Mutarea fișierelor și a directoarelor între directoare diferite sau pe hard
disk-uri diferite
Mutarea, spre deosebire de operatiunea Copy, semnificã schimbarea
definitivã a locului în care va apărea fisierul.
1. Se selectează documentul sau directorul care se dorește a se copia.
Se folosește comanda Cut. Fișierul sau directorul copiat este mutat
în Clipboard sau Ctrl+X.
Folosind comanda Paste se va lua fișierul sau directorul din
Clipboard sau combinația de taste Ctrl+V.
2. Cu ajutorul barei de instrumente cu două butoane: Cut și Paste.
3. Cu ajutorul mouse-ului – Se selectează fișierul care se dorește a se
copia. Clic dreapta/Cut apoi clic dreapta în directorul destinatie/Paste.
4. Pe bara de instrumente există butonul Move To. Apăsând pe acest
buton se va deschide o fereastrã de dialog în care se va preciza locul
unde se dorește a fi copiat fișierul/OK. Nu va mai fi nevoie să se
apeleze funcția Paste.
86/116
1.5.2.4. Ștergerea fișierelor și directoarelor prin trimiterea lor la coșul
de gunoi și apoi restaurarea lor în locația originală.
Fișierul căruia i s-a dat instructiunea Delete va fi pus automat în Recycle
Bin, care este asemănător cu un coș în care se aruncă documentele ce nu mai
trebuiesc.
Un fișier poate fi șters prin una din următoarele modalități:
Se selectează fișierul/ se apasă butonul Delete de pe tastatură.
Clic dreapta de mouse/ Delete
butonul Delete aflat pe bara de instrumente.
87/114
1.5.3. Stocare și arhivare
88/116
medii are nevoie de un hard-disk de circa 40-80 GB, dar cele mai mari hard-
disk-uri existente ajung la 300 GB, şi în câțiva ani vom vedea şi hard-disk-uri
de sute de GB. Într-un computer pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-
uri. Poate fi importantă şi viteza de rotaţie a discului, de care depinde viteza de
localizare a datelor pe disc. Într-un sistem folosit intens pentru prelucrarea
unui volum mare de date, adesea este mai important ca harddisk- ul să fie
rapid, decât să fie mare.
Pe hard-disk se instalează sistemul de operare al computerului, astfel
încât computerul să poată porni şi funcţiona independent. Tot pe hard-disk
sunt stocate programe şi date de lucru curent, astfel încât şi el reprezintă o
componentă vitală a unui computer. În lipsa lui, un computer poate fi pornit cu
un sistem de operare de pe o dischetă sau de pe un CD, dar în aceste condiţii
nu se pot folosi eficient multe aplicaţii care au nevoie de spaţiu pe disc.
Unitățile de hard-disc sunt asociate cu literele alfabetului începând cu
litera C, care este alocata primului hard-disc din echipamentul de calcul. Al
doilea hard disc are alocata litera D, al treilea E, ș.a.m.d. De pe primul hard-
disc al echipamentului se poate încărca sistemul de operare, timpul de
încărcare al acestuia fiind mai scurt decât în cazul încărcării lui de pe dischetă,
datorită ratei de transfer mai ridicate.
CD – Compact Disc reprezintă un mediu de stocare foarte fiabil şi
utilizat astăzi. Acesta este un disc solid din plastic, pe care se inscripţionează
date printr-un procedeu pe bază de laser. Deoarece inscripţionarea modifică
fizic suprafaţa discului, în general acest disc nu poate fi scris decât o singură
dată, apoi putând fi doar citit. CD-urile au fost folosite iniţial la scară largă
pentru înregistrări audio, dar în ultimii ani ele sunt folosite şi pentru înregistrări
de date de pe computer. mic, de circa 600-700 MB sau chiar 900MB. Pe un
computer dotat şi cu placă de sunet şi boxe sau căşti audio, se poate asculta
şi muzica de pe CD-urile audio. Este foarte util astăzi să ai o unitate CD-ROM,
majoritatea programelor mari (inclusiv sistemele de operare) fiind livrate mai
ales pe CD. În comerţ se găsesc şi multe publicaţii tipărite care sunt însoţite
de CD-uri cu diverse programe şi documentaţii.
Ca să poată folosi CD-uri computerul, are nevoie de o unitate CD-ROM,
cu care se pot citi fişierele şi datele înscrise pe CD. Aceasta se montează în
cutia computerului. Ca să inscripţioneze CD-uri, are nevoie de o unitate
specială care are şi posibilitatea de scriere pe CD (CD-RW sau CD-writer), pe
piaţă apărând CD-uri ce se pot inscripționa de mai multe ori.
În general pe un echipament de calcul se montează o singura unitate
CD-ROM, dar există cazuri în care pot fi două sau mai multe. Unitățile de CD-
89/114
ROM se caracterizează prin viteza de citire a datelor: 2X (2 speed), 8X, 20X,
etc..
Este important de știut ca unitățile CD-ROM sunt de doua tipuri:
Cele uzuale pot numai citi informațiile de pe un disc CD, dar nu pot scrie
date pe disc.
Există unității de CD inscriptibile (CD Recorder) utilizate pentru a înscrie
informațiile pe discurile.
Pe lângă echipamentul fizic, mai este necesar si un program special prin
intermediul căruia se realizează inscripționarea CD-urilor.
În acest caz, unitatea se caracterizează prin două viteze: cea de citire și
cea de scriere. Un disc CD poate fi citit de unități normale CD-ROM care au o
viteză de citire mai mare sau egală cu viteza la care a fost inscripționat.
În expansiune sunt unitățile CD reinscriptible care permit citirea și
reînscrierea informațiilor.
În concluzie, deşi nu este o componentă vitală a computerului, unitatea
CDROM este astăzi foarte necesară pentru instalarea de aplicaţii noi şi pentru
diverse aplicaţii multimedia.
DVD – Digital Versatile Disk. Acesta este un nou tip de compact disc
care poate stoca un minim de 4.7Gb. Un DVD este format din mai multe
straturi de plastic însumând o grosime de aproximativ 1.2 milimetri. Prin
procese tehnologice pe suprafața DVD-ului se realizează o spirala foarte lunga
ce va stoca informațiile. Pentru a mări capacitatea de stocare, un DVD poate
avea până la 4 straturi,câte două pe fiecare parte. Fascicolul laser care citește
DVD-ul se poate concentra pe cel de-al doilea strat prin primul. DVD-urile care
se pot inscripționa pe doua nivele pot stoca pana la 8.5 Gb de date. DVD-urile
duble pot stoca pana la 17 GB de date (de 25 de ori capacitatea unui CD).
Memorii portabile USB sunt dispozitive de stocare a memoriei relativ
nou apărute. Capacitatea de stocare este de 256 MB, 512 MB dar poate
atinge și mărimi de ordinul GB. Aceste dispozitive sunt din ce in ce mai
folosite, capacitatea de memorare fiind in continua creștere.
Memoria video – plăcile video performante, folosite în aplicații grafice
ce necesită rezoluții mari și o adâncime de culoare mare au o memorie proprie
(8 MB, 16 MB, 32MB, 64 MB ). Tot ce vedem pe ecranul monitorului sunt
forme de date care trebuie stocate în memoria video aflată într-un cip de
memorie. Aceste cipuri se găsesc pe placa video a calculatorului.
Memoria cache – modul de memorie aflat pe placa de bază ce conduce
la ridicarea vitezei de lucru în procesarea datelor prin stocarea celor mai
recente date și/sau cod program (în funcție de arhitectura UCP-ului).
90/116
În momentul în care sunt necesare anumite date pentru procesare,
acestea pot fi citite din memoria cache în loc să fie citite de pe hard-disc, dacă
ele se află încă stocate în cache. Timpul de acces la memoria cache este cu
mult mai redus decât timpul de acces la disc.
Memoria externă (suplimentară) – există dispozitive speciale pentru
stocarea datelor.
91/114
1 KiloByte pentru a desemna 1024 Bytes (210 Bytes).
94/116
1.6. Rețele
95/114
Pentru a putea realiza o conexiune între două calculatoare este
necesară realizarea urmîtoarelor conexiuni (o simplificare a modelului cu 7
niveluri OSI):
Conexiunea fizică între un calculator şi o reţea se realizează cu ajutorul
unui card de expansiune numit placă (adaptor) de reţea (Network
Interface Card - NIC). Conexiunea fizică este folosită pentru transferul
de date între calculatoare. Adaptoarele de rețea pot avea diferite tipuri
de porturi de comunicație, în funcție de mediul de comunicație utilizat:
antene pentru comunicații fără fir, conectori de tip RJ-45 pentru rețele
prin cablu de cuprusau conectori pentru fibră optică.
Conexiunea logică foloseşte standarde numite protocoale. Un protocol
este o descriere formală a unui set de reguli şi convenţii care stabilesc
modul de comunicare între echipamentele dintr-o reţea. Protocoalele
includ mecanisme pentru identificarea echipamentelor și stabilirea
comunicației între acestea, dar și reguli privind modul în care acestea
comunică. Principalul protocol folosit se numește TCP/IP (Transmission
Control Protocol/Internet Protocol).
Ultima parte a conexiunii o reprezintă aplicaţia care interpretează datele
şi le afişează într-o formă mai simplă. Aplicaţiile lucrează împreună cu
protocoalele pentru a trimite şi primi date. Aplicațiile includ programele
de email, de transfer de fișiere, comunicații de voce sau video, etc.
La conectarea a două sau mai multe calculatoare este posibilă
comunicarea de tip client server între calculatoarele conectate. Serverul este
un computer şi/sau o aplicaţie software care are ca prim rol efectuarea unor
servicii către alte computere sau aplicaţii. Clientul este un computer şi/sau o
aplicaţie software care solicită unui server furnizarea unor servicii IT.
Client 1
Server
Client 2
Internet
Router 1 Router 2
Client 3
96/116
Un exemplu de model client server este sistemul de email. Transmiterea
mesajelor se face între serverele de email (se poate face aici o paralelă cu
sistemul poştal clasic, unde oficiile poştale reprezintă serverele de email) iar
utilizatorul accesează mesajele prin intermediul unor aplicaţii client (ar fi cazul
căsuţei poştale din paralela cu sistemul poştal clasic).
În general computerele care au rol de server au configuraţii speciale
datorită faptului că trebuie sa furnizeze servicii unui număr mare de clienţi
(fiabilitate ridicată).
97/114
permit navigarea în astfel de documente se numesc browser-e web (programe
de navigare).
Accesarea unei pagini web se face pe baza unei adrese web, o colecție
de pagini web aflate sub o singură adresă numindu-se site web.
VoIP este o tehnologie care permite realizarea de apeluri telefonice
folosind Internetul. Pentru a putea accesa un astfel de serviciu este necesară
o conexiune la Internet și un telefon IP sau un calculator cu microfon și boxe.
Avantajul tehnologiei îl reprezintă costurile mult mai mici decât în cazul
telefoniei clasice, precum și funcționalitatea crescută, practic un astfel de
telefon poate fi folosit oriunde există o conexiune la Internet. Marele
dezavantaj al acestui tip de serviciu îl reprezintă probabilitatea mare de
întrerupere a convorbirilor atunci când rețeaua care furnizează accesul la
Internet este aglomerată.
Un exemplu de astfel de serviciu este Skype, un program care permite
comunicații audio și video pe Internet în mod gratuit, cu anumite limitări, dar și
către rețele de telefonie fixe sau mobile, contra cost. Acesta poate fi folosit nu
numai pe calculatoare ci și pe telefoane mobile sau tablete.
Mesageria Instant este un mod de comunicare ce permite transmiterea
de mesaje text în timp real pe Internet. Pentru a putea comunica, ambii
utilizatori trebuie să folosească o aplicație pentru mesagerie instant cu ajutorul
căruia pot deschide o "cameră privată" de discuții (chat). De obicei fiecare
mesaj se scrie individual fiind afișat celuilalt utilizator după apăsarea unei taste
sau buton de trimitere.
Pentru a putea folosi astfel de aplicații este necesară o conexiune la
Internet și un dispozitiv conectat la aceasta (calculator, smartphone, tabletă).
Folosindu-se conexiunea la Internet se poate comunica cu oricine folosește
aplicația, indiferent de orașul sau țara în care se află, folosindu-se liste de
prieteni, putându-se realiza chiar și conferințe între mai mulți utilizatori. Unele
aplicații necesită prezența ambilor utilizatori, altele permit și lăsarea de mesaje
când unul dintre utilizatori nu este conectat la Internet, acesta preluându-le
ulterior.
Email este prescurtarea de la Electronic mail (poștă electronică) este un
mod de a trimite și primi mesaje folosind rețelele de calculatoare, respectiv
Internetul. Primul mesaj email a fost trimis în 1971 de Ray Tomlison. Sistemul
de email actual este o adaptare a sistemului de poștă clasic (scrisori, colete,
cutii poștale, agenți poștali) la mediul electronic.
Mesajele trimise sunt stocate pe calculatoare dedicate (servere de
email) până când destinatarul acestora le preia. Datorită existenței acestor
98/116
servere, nu este necesar ca destinatarul sau calculatorul acestuia să fie
conectați la Internet în momentul transmiterii unui mesaj către acesta.
Cel ce primește mesaje email, de obicei, verifică conținutul căsuței de
email din când în când, citește mesajele și decide dacă să le păstreze, să le
trimită mai departe, să le tipărească sau să le șteargă și, eventual să răspundă
celor care le-au trimis.
Email-ul poate fi folosit pentru a transmite mesajele sub formă de text,
unele sisteme de email permițând editare complexă de text (font, dimensiune,
tip de caractere, inserarea de emoticoane (reprezentări grafice stilizate a unei
fețe umane)). În cadrul textului ce formează conținutul email-ului se pot insera
și imagini sau hyperlink-uri. Marea majoritate a sistemelor de e-mail permit și
atașarea de fișiere aflate pe suporturi de stocare ale celui care trimite mesajul,
existând însă, de cele mai multe ori, limitări cu privire la mărimea fișierelor ce
pot fi atașate unui mesaj.
99/114
Simbolurile 1 şi 0 sunt denumite digiţi binari sau biţi (din engleză, binary
digit – bit). În cazul comunicațiilor prin fir biții sunt transmiși cu ajutorul a doua
nivele distincte de tensiune sau curent (de exemplu 0V pentru 0 și 5V pentru
1), iar in cazul comunicațiilor prin fibră optică prin intermediul a două nivele
distincte ale intensității luminoase.
100/116
1.6.1.5. Înțelegerea termenilor de download și upload de fișiere.
Utilizatorii de Internet, Intranet sau Extranet transferă date de pe
computerul lor pe alte computere din reţea. Acţiunea de transfer de pe
computerul personal pe alt computer (sau server) din reţea sau de pe Internet
se numeşte upload (încărcare de date). Acţiunea de transfer de pe un alt
computer din reţea sau de pe Internet pe computerul local se numeşte
download (descărcare de date).
101/114
Figura 1-97. Internet prin cablu (sursa:Computer Desktop Encyclopedia)
o DSL (ADSL, SDSL, VDSL) – linie telefonică digitală, aceasta
permite transmiterea în acelaşi timp a semnalului de voce şi a
datelor.
102/116
Figura 1-99. Conexiune la Internet prin satelit (sursa: www.bnlsat.com)
o WiMAX – conexiune wireless de date, foloseşte standardul
IEEE 802.16.
103/114
1.6.2.2. Definirea termenului Internet Service Provider (ISP).
Cunoașterea factorilor decisivi în alegerea unui abonament de
Internet: viteza de upload și download, spațiu, cost.
ISP (Internet Service Provider – Furnizor de Servicii Internet) reprezintă
organizația sau compania care oferă clienților săi acces la Internet și la servicii
asociate acestuia. Accesul la acestea este condiționat în primul rând de
furnizarea unei legături fizice de comunicație prin cablu electric (linie
telefonică, cablu TV, Ethernet), fibră optică sau unde radio (Wi-Fi, satelit).
Pentru aceasta, un ISP percepe o taxă ce poate fi un abonament lunar sau în
funcție de cantitatea de date utilizată.
Cele mai importante caracteristici ale conexiunii la Internet sunt:
- Disponibilitatea conexiunii, pentru accesul de bandă largă la
Internet, sau ce procent dintr-un interval de timp poate fi utilizată,
la parametrii proiectaţi, conexiunea respectivă (această
caracteristică are valori mai mari de 99% pentru utilizatorii casnici
şi trebuie să meargă până la 100% pentru cei industriali).
- Viteza unei conexiuni de bandă largă este de ordinul Mbps şi
poate ajunge până la viteze de ordinul Gbps.
- Capacitatea maximă de transfer – limita maximă a volumului de
date transferate pe acea conexiune.
- Costul
104/116
1.6.2.4. Conectarea la o rețea wireless.
În general computerele pe care este instalat sistemul de operare
Windows 7 au în bara de jos, dreapta, un simbol specific conectării la reţele
wirless. Dacă acesta nu este vizibil se vor folosi paşii de la punctul anterior.
105/114
1.7. Securitate și sănătate
106/116
Figura 1-102. Autentificarea în Microsoft Windows 7
Este foarte importantă stabilirea unor parole puternice, persoanele
răuvoitoare având la dispoziție multple metode de a descopri parolele simple.
Astfel, parolele trebuie să aibă cel puțin 8 caractere, acestea să fie combinații
de litere mici, litere mari, cifre și caractere speciale, nu trebuie să conţină
informaţii personale ale utilizatorului, accesul la aceste informaţii (loc şi data
de naştere, etc.) pot face foarte facilă identificarea parolei. În plus, parolele ar
trebui schimbate periodic pentru a fi siguri că nu au fost descoperite.
Un exemplu de parolă care poate fi foarte uşor descoperită este „Ionut”,
în condiţiile în care prenumele utilizatorului este Ionuţ. Este foarte uşor de ţinut
minte pentru utilizator dar foarte uşor de descoprit de către alţi utilizatori. Un
exemplu de parolă foarte complicată, practic imposibil de descoperit este:
„h78W4E%ddd12RT”. Dezavantajul acestei parole este acela că este foarte
greu de memorat de către utilizator.
109/114
de pe site-uri obscure, foarte puțin cunoscute, sau în fișiere de foarte multe
tipuri (documente, fișiere executabile, text, imagini de discuri).
Efectele virușilor pot fi variate, de la răspândirea acestora cu ajutorul
conturilor de e-mail din calculator, coruperea sau ștergerea datelor din
calculator, întreruperea unor servicii (de exemplu accesul la Internet),
nefuncționarea unor programe, furtul de informații personale și confidențiale și
până la ștergerea întregului hard disc.
110/116
1.7.3. Sănătate și ecologie
111/114
1.7.3.2. Recunoașterea opțiunilor de economisire a energiei:
închiderea computerului, ajustarea modului de oprire
automată, ajustarea luminii de fundal, folosirea opțiunii de
stand-by.
Majoritatea sistemelor de operare au funcţii prin care se poate economisi
energia electrică consumată de calculator. Cea mai utilizată funcţie este aceea
de setare a screen saverului. Prin intermediul acestei funcţii, după un timp,
selectat de către utilizator, ecranul este stins. În acest mod, componenta care
are consumul cel mai ridicat de energie, monitorul, este închisă.
113/114
1.7.3.3. Înțelegerea opțiunilor de reciclare a computerelor,
dispozitivelor, bateriilor, cartușelor de imprimantă sau hârtiei.
În componenţa unui calculator intră diverse materiale:
- Plastic 23%
- Metale feroase 32%
- Metale neferoase 18%
- Plăci electronice 12%
- Sticlă 15%
114/116
Figura 1-107. Setarea opţiunilor de creştere a accesibilităţii din Windows 7
Opțiunile disponibile pentru creșterea accesibilității sunt:
- recunoaștere vocală (voice/speech recognition) – această funcţie
permite utilizatorului comandarea computerului cu ajutorul suntelor
emise de vocea umană.
115/114
Figura 1-109. Opţiunile de creştere a accesibilităţii
- mărirea caracterelor de pe ecran (Magnifier) – prin intermediul acestei
funcţii toate caracterele de pe ecran sunt mărite cu ajutorul unei lupe
virtual.
- afișarea unei tastaturi virtuale pe ecran (On-Screen Keyboard) –
această funcţie permite afişarea pe ecran a unei tastaturi care poate fi
acţionată cu ajutorul mouseului sau a unui ecran de tip touchscreen.
116/116