Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

„Investeşte în oameni!”

Centru de instruire pentru promovarea adaptabilităţii şi creşterea gradului de

mobilitate a angajaţilor operatorilor de transport public de persoane din România

Utilizarea calculatorului personal

Modulul 2
Instrumente Online
AUTORI:
Valentin IORDACHE – UPB-CEPETET
Angel Ciprian CORMOȘ – UPB-CEPETET
Claudia Maria SURUGIU – UPB-CEPETET
 2. Modulul 2 – Instrumente Online

Cuprins

2.  Modulul 2 – Instrumente Online ........................................................ 1 

2.1.  Introducere .................................................................................. 3 
2.2.  Navigarea pe Internet - Concepte cheie ..................................... 5 
2.2.2.  Securitate și siguranță ........................................................... 9 
2.3.  Navigarea pe Internet ................................................................ 13 
2.3.1.  Utilizarea unui browser web ................................................ 13 
2.3.2.  Instrumente și setări ............................................................ 23 
2.3.3.  Preferințe (bookmarks/favorites) ......................................... 30 
2.3.4.  Rezultate .............................................................................. 33 
2.4.  Informații online ......................................................................... 39 
2.4.1.  Căutare ................................................................................ 39 
2.4.2.  Evaluarea informației ........................................................... 42 
2.5.  Copyright, protecția datelor ....................................................... 45 
2.6.  Comunicare ............................................................................... 47 
2.6.1.  Comunități online ................................................................. 47 
2.6.2.  Instrumente de comunicare ................................................. 51 
2.6.3.  Concepte de bază despre e-mail ........................................ 54 
2.7.  Utilizarea poștei electronice ...................................................... 59 
2.7.1.  Trimiterea mesajelor ............................................................ 59 
2.7.2.  Primirea mesajelor ............................................................... 68 
2.7.3.  Instrumente și setări ............................................................ 75 
2.7.4.  Organizarea mesajelor ........................................................ 88 
2.7.5.  Utilizarea calendarelor ......................................................... 97 

1/101
2/101
 2.1. Introducere
Acest modul stabilește conceptele esențiale și competențele referitoare
la navigarea pe Internet, căutarea informațiilor, comunicarea online și e-mail.
Candidații vor fi capabili să:
 Înțeleagă conceptele legate de navigarea pe Internet și securitatea
online.
 Utilizeze un browser web, să modifice setările acestuia. să utilizeze
semnele de carte (bookmarks), să tipărească o pagină web.
 Caute informații online și să evalueze obiectiv conținutul acestora.
 Înțeleagă aspectele cheie legate de copyright și protejarea datelor.
 Înțeleagă conceptele legate de comunități online, comunicare și e-mail.
 Trimită, primească mesaje electronice și să modifice setările acestora.
 Organizeze mesajele și să utilizeze calendare.

3/101
4/101
 2.2. Navigarea pe Internet - Concepte cheie
2.2.1.1. Înțelegerea termenilor: Internet, World Wide Web (WWW),
Uniform Resource Locator (URL), hyperlink
Termenul de Internet provine din unirea a două cuvinte din limba
engleză: interconnected = interconectat și network = rețea.
Internetul este o rețea globală ce interconectează milioane de
echipamente și dispozitive de calcul (calculatoare, telefoane mobile,
televizoare, echipamente de uz casnic, sisteme de alarmă, etc.) cu un singur
scop, acela de a schimba date, respectiv informații, între ele.
Mai exact Internetul este un sistem de rețele interconectate, o rețea de
rețele private, publice, educaționale, pentru afaceri sau guvernamentale
conectate între ele printr-o multitudine de tehnologii de comunicație
electronice, fără fir sau optice. Din această cauză nu există o singură entitate
sau organizație care să dețină Internetul.
Oricine poate folosi Internetul atâta timp cât dispune de un calculator,
telefon sau alt dispozitiv ce se poate conecta la o rețea, gratuit sau contra
cost.
Internetul permite utilizatorilor să se conecteze unul cu celălalt pentru a
schimba date, a folosi poșta electronică, a posta informații, a accesa canale
multimedia, a utiliza rețele de socializare, etc.
World Wide Web nu este același lucru cu Internetul, fiind doar o parte
din acesta. World Wide Web (WWW) sau mai pe scurt Web este un mod de a
accesa informația cu ajutorul Internetului. Este format dintr-un sistem de
servere (calculatoare dedicate funcționării în rețele de calculatoare în vederea
furnizării unor servicii) ce suportă documente special formatate (pagini) într-un
limbaj numit HTML (HyperText Markup Language) ce încorporează texte și
legături (link-uri) către alte documente, dar și fișiere video, audio sau grafice.
Trecerea de la un document la altul (navigarea) se face dând clic cu
mausul pe anumite zone (link-uri) din documentul respectiv. Aplicațiile care
permit navigarea în astfel de documente se numesc browser-e web (programe
de navigare).
Accesarea unei pagini web se face pe baza unei adrese web, o colecție
de pagini web aflate sub o singură adresă numindu-se site web.

5/101
 URL (Uniform Resource Locator – Localizator Uniform de Resurse) este
o secvență de caractere standardizată ce specifică adresa unui fișier sau
pagină web stocată pe un server conectat la Internet. Cu ajutorul unui program
de navigare, pagina este descărcată pe calculatorul client și afișată pe
monitor.
Un exemplu de URL este următorul:
http://www.ecdl.ro/contact
Hyperlink-ul (sau link-ul – legătura) reprezintă o referință către un
document sau o parte dintr-un document, cititorul fiind direcționat către acesta
printr-un singur clic pe butonul stânga al mausului, atunci când acesta se află
deasupra hyperlink-ului (în acel moment săgeata mausului se transformă într-
o mână). Hypertextul menționat anterior este de fapt un text obișnuit ce
conține hyperlink-uri.
Hyperlink-urile pot fi de două feluri:
 de tip text; cel mai adesea, în momentul când se trece cu masul
peste ele textul devine subliniat;
 de tip imagine, o suprafață din pagina web ce conține un element
grafic, marginile acesteia putând fi vizibile sau nu.

2.2.1.2. Înțelegerea structurii unei adrese web

Vom lua ca exemplu următoarea adresă web:
http://www.ecdl.ro/forum/Despre-ECDL-1
Structura unei adrese web (URL) este:
protocol://domeniu:port/cale/resursă și cuprinde:
 Protocolul pentru transferul și vizualizarea paginilor web este http
(HyperText Transfer Protocol – protocolul de transfer al
hypertextelor). Pot fi folosite și alte protocoale, de exemplu https
pentru pagini web securizate sau ftp pentru transferul de fișiere;
 Domeniul (www.ecdl.ro), format din nume (www), numele de
domeniu de nivel 2 (ecdl), numele de domeniu de nivel 1 (ro).
Uneori, după domeniu poate fi necesară specificarea portului
utilizat de serverul ce deține pagina web, pentru a o putea accesa.
Acesta se trece după domeniu astfel: www.ecdl.ro:80. Dacă după
domeniu nu este trecut nici un port, se consideră portul standard,
care pentru http este 80;
 calea către fișier (numele directorului): forum;

6/101
  numele fișierului sau paginii web: Despre-ECDL-1 (într-o adresă
de tip URL, dacă există spații, acestea sunt înlocuite cu
caracterele %20).
Cele mai comune tipuri de domenii de nivel înalt (nivel 1) sunt organizate
fie geografic (codul domeniului este rezervat unei țări sau unui stat, de
exemplu .ro, .us, .uk, .jp), fie organizațional (codul domeniului corespunde
tipului de organizație, de exemplu .com - comercială, .edu - educațională, .gov
- guvernametală, .org - organizații la modul general).
Paginile unui site web sunt organizate ierarhic, prima dintre ele fiind
numită pagina inițială (home page) și este de obicei accesată atunci când se
introduce URL-ul ce conține numai domeniul corespunzător paginii (de
exemplu: www.ecdl.ro). Toate celelalte paginii sunt subordonate paginii
inițiale iar adresele lor se obțin prin adăugarea căii lor la adresa paginii inițiale
(de exemplu: http://www.ecdl.ro/contact).

2.2.1.3. Definirea termenului de browser web. Identificarea unor

browsere web uzuale
Pentru a putea accesa pagini web pe baza unei adrese de tip URL este
nevoie de o aplicație software, un program, care să preia pagina web de pe
serverul de Internet ce o deține și să o afișeze pe monitor. Acest program se
numește browser web (program de navigare).
Toate browser-ele web sunt capabile să afișeze pagini web ce conțin
text, în plus, în funcție de capabilitățile fiecăruia, putând fi afișate și imagini,
fișiere audio sau video, sau aplicații de tip Flash sau Java. Unele dintre ele pot
chiar deschide intern documente de tip PDF sau DOC, dar, în cazul în care
fișierul accesat nu este recunoscut se oferă posibilitatea salvării acestuia.
Cele mai cunoscute browser-e web sunt Google Chrome, Internet
Explorer, Mozilla Firefox, Opera și Safari (Figura 7-1).

Figura 2-1. Logo-urile celor mai cunoscute browsere web

7/101
 2.2.1.4. Cunoașterea diferitelor servicii oferite de Internet: căutare
informații, cumpărături online, e-learning, e-banking, e-
government, divertisment, comunicare
Internetul oferă în momentul de față utilizatorilor posibilitatea de a
accesa o mare varietate de servicii online care tind să le înlocuiască din ce în
ce mai mult pe cele obișnuite din viața reală. Printre acestea se numără
căutarea informații, cumpărăturile online, e-learning, e-banking, e-government,
divertisment și comunicare.
Datorită uriașei cantități de informație disponibilă pe Internet în conținutul
milioanelor de pagini web, a fost necesară dezvoltarea unor aplicații software
care să fie capabile să realizeze căutări ale unor cuvinte cheie în conținutul
acestor pagini. Acest tip de aplicații se numesc motoare de căutare și sunt
disponibile prin intermediul unor pagini web. Rezultatele căutărilor sunt
prezentate în pagini de rezultate, sub formă de liste, oferindu-se eventual și
câteva detalii succinte pentru fiecare din rezultate.
Magazinele de cumpărături se mută din ce în ce mai mult în mediul
online, din motive evidente: acces mult mai facil al cumpărătorilor de oriunde,
economii cu plata chiriilor și a angajaților din vânzări, etc. În ceea ce privește
cumpărătorii, aceștia pot într-un timp foarte scurt să caute produsul dorit în
mai multe magazine alegând prețul cel mai bun, sau să analizeze mai ușor
produse diferite pentru a-l alege pe cel potrivit. În plus de cele mai multe ori au
acces la părerile altor cumpărători pentru a se decide dacă produsul le va
satisface nevoile sau nu. Majoritatea magazinelor online oferă și posibilitatea
de a plăti produsele direct pe Internet, folosind un card bancar.
Conceptul de e-learning (învățare online) se referă la posibilitatea
utilizatorilor de a urma cursuri sau a învăța pur și simplu utilizând materiale
electronice sau diverse platforme de învățare puse la dispoziție de organizații
educaționale. Acest tip de învățare presupune utilizarea de medii de
transmitere a informației variate: text, audio, imagini, video, puse la dispoziție
fie cu ajutorul Internetului, fie pe diferite medii de stocare (memorii externe,
CD/DVD, etc.). Nu este obligatorie învățarea într-o sală de clasă, utilizatorul
putând face acest lucru și de acasă, utilizând calculatorul personal.
Tranzacțiile financiare s-au dezvoltat și ele foarte mult în mediul online,
utilizatorii având la dispoziție instrumente cu ajutorul cărora pot efectua plăți,
transfera bani între conturi, realiza schimburi valutare, deschide depozite,
vizualiza și salva informații legate de conturi, etc. Pentru a avea acces la astfel
de facilități utilizatorul trebuie să se înregistreze la o instituție bancară
(eventual să și plătească un astfel de serviciu). Aceasta îi va furniza datele de
acces (adresă, nume de utilizator și parolă) de obicei împreună cu un

8/101
dispozitiv de siguranță pentru generarea de parole de autentificare și
confirmare a operațiunilor, numit token.

Figura 2-2. Exemplu de token

Aplicațiile de tip e-government presupun punerea la dispoziție de către
autoritățile guvernamentale de pagini de Internet pentru a ușura accesul
utilizatorilor la informații și servicii publice. Astfel, utilizatorii pot găsi informații,
formulare, referințe din legislație, pot depune documente și pot realiza plăți
online. Două exemple importante în România sunt Ghișeul Virtual de Plăți
(www.ghiseul.ro) și Sistemul Electronic de Achiziții Publice (www.e-licitatie.ro).
Divertismentul online este una din cele mai dezvoltate categorii de
servicii online, incluzând o mare varietate de pagini de Internet ce oferă acces
la jocuri online, muzică, filme și seriale, știri, ziare, posturi TV, etc.
O altă categorie de servicii disponibile pe Internet care a luat o mare
amploare în ultimii ani este comunicarea, utilizatorii având la dispoziție nu
numai servicii de e-mail sau chat, ci și diverse tipuri de rețele sociale, forumuri,
bloguri, toate având același scop, de a pune în legătură oamenii, de a
comunica și a pune la dispoziție informații.

2.2.2. Securitate și siguranță

2.2.2.1. Cunoașterea măsurilor de precauție în timpul lucrului online

În timpul lucrului pe Internet utilizatorii sunt expuși la diverse riscuri ce
pot fi inofensive (colectarea de date statistice: pagini accesate, locația
utilizatorului, sistemul de operare folosit, etc.) dar și foarte periculoase (furtul
de informații confidențiale din calculator, accesarea de conturi bancare, etc.).
Luarea unor măsuri de precauție de către utilizator poate minimiza
extrem de mult aceste riscuri. În primul rând este importantă instalarea pe

9/101
calculator numai a programelor de care suntem siguri că sunt legitime și care
nu permit terțelor persoane accesul la informații personale. Cumpărăturile
online trebuie făcute numai pe site-uri cu reputație bună, cunoscute (eventual
se poate realiza în prealabil o căutare pe Internet a informațiilor legate de un
anumit site pentru a descoperi dacă este sigur) și care să aibă implementate
soluții de securizare a transferului de informații). Trebuie evitată în totalitate
divulgarea de informații personale sau financiare atunci când nu este necesar
sau nu suntem siguri de site-ul accesat.
De asemenea, este recomandat ca în momentul în care accesăm un site
prin conectarea la un cont personal în cadrul acestuia, să utilizăm parole cât
mai complicate și să le schimbăm periodic. În plus, la părăsirea unui astfel de
site este bine să folosim butoanele de deconectare (logout), minimizând astfel
riscul ca alt utilizator al calculatorului să poată accesa contul.

2.2.2.2. Definirea termenului de criptare a datelor

Criptarea este metoda de conversie a datelor într-o formă ce nu poate fi
înțeleasă de către persoane neautorizate. Pentru aceasta este nevoie de un
algoritm (program) de criptare și o cheie de criptare care specifică cum va fi
codat mesajul. Decodarea mesajului se face numai de către persoana
autorizată ce cunoaște cheia de decriptare.
Pentru transferul sigur al datelor prin HTTPS se folosește criptarea cu
cheie publică ce necesită două chei diferite, una publică, pusă la dispoziția
celor ce accesează pagina web protejată cu care datele transmise de utilizator
sunt criptate, și una privată, secretă, cu ajutorul căreia serverul ce deține
pagina web decriptează datele trimise de utilizator. În acest fel, chiar dacă
cineva ar intercepta datele criptate, nu ar putea sa extragă informațiile
protejate din acestea.

2.2.2.3. Cunoașterea modului de identificare a unui site web securizat:

https, simbolul unui lacăt
Toate datele transmise prin HTTP nu sunt protejate în nici un fel, de
aceea ele sunt vulnerabile la atacuri și pot fi vizualizate cu ușurință de către
persoane rău voitoare. HTTPS (HTTP Secure) protejează transferul datelor
prin codarea (criptarea) acestora înainte de a fi transmise către destinatar,
oferind în același timp și o metodă de autentificare cu ajutorul unor certificate
digitale.
Securizarea protocolului HTTP este importantă atunci când transmitem
prin intermediul unui site web date personale importante (date ale card-urilor
bancare, date personale, parole de acces la conturi importante).

10/101
 Atunci când un site web are implementat protocolul HTTPS, acest lucru
se poate vedea în fereastra browser-ului folosit, de obicei prin afișarea
acestuia în URL și, suplimentar, prin intermediul unui lacăt, în apropierea barei
de adresă (Figura 7-4).

Figura 2-3. Moduri de identificare a unui site web securizat în Internet Explorer
și Google Chrome

2.2.2.4. Definirea termenului de certificat digital

Certificatul digital este un document de identitate electronic ce folosește
o semnătură digitală pentru a stabili identitatea unei persoane sau organizații.
Este emis de o autoritate de certificare și conține numele persoanei sau
organizației, o serie, data de expirare, o copie a cheii publice (folosită pentru
criptarea datelor) și semnătura digitală a autorității de certificare, pentru a se
putea confirma autenticitatea certificatului.
Utilizarea certificatelor digitale se face în cadrul site-urilor web ce
folosesc HTTPS, pentru ca cei care le accesează să știe că datele lor sunt în
siguranță și că acel site web este cine pretinde a fi.
De obicei browser-ele web cuprind de la instalarea lor o listă cu
certificate digitale de încredere, dar utilizatorii pot adăuga oricând altele noi.

2.2.2.5. Identificarea opțiunilor de control parental: supravegherea,

restricții de acces la anumite site-uri web, restricții la
descărcarea unor fișiere
Controlul parental este o opțiune a sistemului de operare Windows care
ajută la gestionarea modului în care copiii utilizează calculatorul. Pentru a
putea utiliza opțiunea este necesară crearea de conturi de acces pentru
fiecare copil.
Cu ajutorul controlului parental se pot realiza următoarele acțiuni:
 Supravegherea: monitorizarea activității copiilor, permiterea sau
blocarea anumitor programe.

11/101
 Restricții de acces la anumite site-uri web: blocarea anumitor site-
uri, permiterea vizitării site-urilor potrivite vârstei, urmărirea
fișierelor descărcate, etc.
 Restricții de acces la anumite jocuri: permiterea sau blocarea
anumitor jocuri, în funcție de tipul jocului, după clasificarea lor în
funcție de vârstă sau de conținut.
 Limitarea timpului de joacă: stabilirea de limite de timp în care copii
se pot conecta la calculator.
 Restricții la descărcarea unor fișiere: restricționarea accesului la
descărcarea de fișiere în totalitate, sau numai a unor anumite
tipuri, unele fișiere descărcate de pe Internet putând fi periculoase
(de exemplu cele de tip .exe care instalează programe pe
calculator), copii nefiind atenție la acestea și necunoscându-le.

12/101
 2.3. Navigarea pe Internet

2.3.1. Utilizarea unui browser web

2.3.1.1. Deschiderea, închiderea unui browser web

În cele ce urmează va fi folosit ca exemplu browser-ul web Internet
Explorer. În general, orice browser am folosi, funcțiile de bază sunt aceleași
iar interfețele cu utilizatorul similare.
Programul Internet Explorer poate fi deschis în mai multe moduri.

O primă metodă de deschidere este prin utilizarea butonului de Start

al sistemului de operare din bara de aplicații, apoi opțiunea All Programs
(Toate Programele) și se selectează aplicația Internet Explorer.

Figura 2-4. Deschiderea Internet Explorer din meniul Start/All Programs

13/101
 Începând cu sistemul de operare Microsoft Windows Vista, un fișier sau
o aplicație se poate deschide folosind câmpul de căutare (Search programs
and files), disponibil în meniul Start . Prin apăsarea butonului de Start se
deschide meniul, apoi se tastează numele aplicației în câmpul de căutare.
Rezultatele căutării sunt afișate imediat, în funcție de caracterele introduse. În
cazul nostru este suficientă tastarea cuvântului internet pentru ca aplicația să
fie disponibilă în lista de căutări generată. Cu un clic stânga pe rezultatul
Internet Explorer, aplicația se va deschide.

Figura 2-5. Deschiderea Internet Explorer din meniul Start prin căutare
Dacă pe ecranul de lucru (Desktop) se găsește o scurtătură spre
programul Internet Explorer, dând dublu clic pe acea pictogramă se va
deschide aplicația. Dacă se dă clic dreapta pe pictogramă se va deschide un
meniu, de obicei prima opțiune fiind cea de deschidere (Open) a aplicației, (în
general reprezentată prin caractere îngroșate), printr-un clic stânga asupra ei.

14/101
 Figura 2-6. Deschiderea Internet Explorer de pe Desktop
După oricare dintre pașii de mai sus pe ecran apare afișată fereastra
programului Internet Explorer.

Figura 2-7. Fereastra programului Internet Explorer

15/101
 Închiderea programului Internet Explorer se poate face dând clic stânga
pe butonul X din fereastra aplicației poziționat în dreapta sus, sau prin
apăsarea combinației de taste Alt+F4 sau printr-un clic stânga pe colțul din
stânga sus al ferestrei și selectarea din meniul care apare a opțiunii Close.

Figura 2-8. Modalități de închidere a programului Internet Explorer

2.3.1.2. Introducerea unui URL în bara de adrese și încărcarea paginii

Pentru a accesa un site web trebuie mai întâi să cunoaștem adresa
acestuia. Accesarea lui se face dând un clic stânga în bara de adresă pentru a
face să apară cursorul clipitor (acesta ne arată că putem scrie ceva acolo) și
tastând adresa dorită. La final se apasă tasta Enter pentru a confirma ca am
terminat de scris adresa și vrem să accesăm pagina respectivă.

Figura 2-9. Introducerea unui URL în bara de adresă

16/101
 Dacă adresa a fost scrisă corect, pagina web există și avem acces la
Internet atunci aceasta va fi afișată.

2.3.1.3. Actualizarea, oprirea încărcării unei pagini web

Cele mai multe pagini web sunt pagini statice, adică o dată încărcate nu-
și mai schimbă conținutul. Există situații în care anumite informații se modifică
și dorim actualizarea lor (de exemplu pentru paginile unde sunt afișate
competiții sportive ar fi necesară actualizarea rezultatelor). Actualizarea unei
pagini web (reîncărcarea acesteia) se poate face apăsând butonul de refresh
.

Figura 2-10. Actualizarea unei pagini web

Dacă o pagină web se încarcă greu și nu vrem să mai așteptăm, sau
dacă conținutul acesteia nu este ceea ce căutam sau ni se pare periculoasă
accesarea paginii respective putem să oprim încărcarea acesteia apăsând
butonul X aflat în partea din dreapta a barei de adresă (vezi Figura 7-13).

Figura 2-11. Oprirea încărcării unei pagini web

2.3.1.4. Accesarea unui hyperlink

Pentru a putea naviga de la o pagină web la alta trebuie să dam clic
stânga pe hyperlink-uri. Acestea pot fi de tip text sau de tip imagine (câteva
17/101
exemple se pot vedea în Figura 7-11. Hiperlink-urile se deosebesc de textul
sau imaginile statice prin faptul că, de obicei, când trecem cu mausul peste ele
își schimbă culoarea sau forma, textele sunt, de obicei, subliniate, iar săgeata
mausului se transformă într-o mână. Accesarea unui hyperlink, fie că este text
sau imagine, se face poziționând mausul deasupra lui (acesta se transformă

din săgeată în mână ) și apăsând clic stânga pe maus.

Figura 2-12. Exemple de hyperlink-uri

Dând clic stânga pe un hyperlink pagina web respectivă dispare, iar în
locul ei apare o nouă pagină ce corespunde adresei conținute de acel
hyperlink.

2.3.1.5. Afișarea unei pagini web într-un nou tab sau într-o nouă
fereastră
Dacă atunci când dăm clic pe un hyperlink dorim să păstrăm totuși
pagina inițială avem două opțiuni:
 să deschidem o pagină web într-o fereastră nouă: se dă clic
dreapta pe hyperlink-ul dorit și se alege din meniul care apare
opțiunea Open link in new window.
 să deschidem o pagină web într-un tab nou: se dă clic dreapta pe
hyperlink-ul dorit și se alege din meniul care apare opțiunea Open
link in new tab.

18/101
 Figura 2-13. Deschiderea unei pagini web într-o fereastră nouă sau un tab nou

2.3.1.6. Deschiderea, închiderea tab-urilor, ferestrelor. Comutarea

între tab-uri, ferestre
Deschiderea unui tab nou înseamnă combinarea mai multor ferestre de
Internet Explorer (deci a mai multor pagini web deschise simultan) într-una
singură pentru a putea avea un control mai bun al acestora. Comutarea între
tab-uri se face dând clic stânga pe acestea în partea de sus a ferestrei, iar
închiderea unui tab dând clic pe X-ul care apare în partea dreaptă a lui, când
trecem cu mausul peste acesta.
Deschiderea unei ferestre noi de Internet Explorer se face în modurile
descrise anterior. Astfel putem accesa pagini web diferite fără a le grupa în
tab-uri. Comutarea între ferestre se face utilizând bara de activități disponibilă
pe Desktop (ea arată ce programe sunt în execuție). Se trece cu mausul peste
butonul (sau butoanele) având icoana Internet Explorer și se alege fereastra
dorită dând clic pe butonul corespunzător. Închiderea unei ferestre se face
apăsând butonul .

Figura 2-14. Comutarea între ferestre

2.3.1.7. Navigarea între paginile web vizitate: înapoi, înainte, pagina

de start
Navigarea cu ajutorul hyperlink-urilor presupune saltul de la o pagină
web la alta, de obicei în aceeași fereastră de Internet Explorer. Dacă dorim să
revenim la o pagină vizitată anterior, în partea de sus-stânga a ferestrei există

19/101
două butoane: înapoi (back) și înainte (forward) . Dacă se ține
apăsat clic stânga pentru cca. 1 secundă pe unul din butoane se afișează o
listă cu paginile web vizitate, în ordinea vizitării lor, de unde putem alege ce
pagină dorim să revedem.

Figura 2-15. Navigarea înainte și înapoi între pagini web

Pagina de start (Home page) poate fi accesată oricând prin apăsarea
butonului aflat în partea din dreapta-sus a ferestrei.

Figura 2-16. Accesarea paginii de start

2.3.1.8. Afișarea URL-urilor vizitate anterior utilizând istoricul (history)

Programul Internet Explorer păstrează în memorie o listă a adreselor
site-urilor vizitate (History - Istoric), astfel încât dacă se dorește vizitarea unui
site accesat anterior se tastează începutul adresei acestuia, programul oferind
imediat adresa completă.

În cazul în care se dorește vizualizarea tuturor adreselor site-urilor

vizitate se dă clic stânga pe butonul Favorites din partea dreaptă-sus a
ferestrei și din meniul care apare se alege tab-ul history. Se poate alege
vizualizarea paginilor vizitate în ultima zi sau în zilele anterioare (sortarea
după dată - View By Date), se pot sorta după site, după frecvența vizitării sau
se poate realiza o căutare (Search History).

20/101
 Figura 2-17. Afișarea URL-urilor vizitate

2.3.1.9. Completarea, trimiterea, anularea unui formular online

La fel ca și pe hârtie, și în cadrul paginilor web putem întâlni situații când
este necesară completarea unor formulare, cu scopul de a furniza informații
personale sau de a răspunde la anumite întrebări.
Un formular poate conține diverse tipuri de câmpuri ce trebuie
completate:
 casete text, unde se completează de la tastatură informația
furnizată. Prezența unei steluțe indică un câmp ce trebuie
completat obligatoriu pentru ca formularul să fi acceptat;

 liste derulante, la care răspunsurile sunt pre-completate și se va

alege unul dintre ele prin apăsarea săgeții și selectarea unuia
singur dintre ele;

21/101
  liste simple, la care răspunsurile sunt pre-completate și se va
alege unul dintre ele direct prin selectare dintr-o listă. Diferența
față de listele derulante este că putem alege mai multe răspunsuri;

 casete de validare, la care răspunsurile sunt pre-completate și se

vor alege unul sau mai multe răspunsuri prin bifarea căsuței din
dreptul lor;

 butoane radio, la care răspunsurile sunt pre-completate și se va

alege unul singur dintre acestea prin bifarea cerculețului din
dreptul lor;

 încărcarea unui fișier (imagine, document, etc.)

După completarea unui formular, de obicei, în partea de jos a acestuia

există un buton care permite trimiterea lui către cel care deține pagina web:
(Trimite).
Anularea unui formular web se poate face fie prin intermediul unui buton
aflat în josul paginii, dacă există, fie prin actualizarea paginii web (refresh), fie
prin părăsirea paginii (închidere, navigare către altă pagină) fără a apăsa
butonul de trimitere.

22/101
 2.3.1.10. Utilizarea unui instrument web pentru traducerea unei
pagini web sau a unui text
Dacă o pagină web sau un text dintr-o pagină web este scris într-o limbă
străină, pagina sau textul pot fi traduse în limba dorită cu ajutorul unor
instrumente web. O astfel de pagină de internet se poate găsi la adresa
translate.google.ro.

Figura 2-18. Traducerea unui text sau a unei pagini web

În căsuța din partea stângă se copiază textul dorit (sau se scrie adresa
paginii ce se dorește a fi tradusă), în partea dreaptă fiind afișată traducerea
acestuia.

2.3.2. Instrumente și setări

2.3.2.1. Schimbarea paginii de start a browser-ului web

Pagina de start este prima pagină afișată de Internet Explorer atunci
când deschidem programul sau un tab nou. Dacă avem obiceiul să utilizăm
foarte des o anume pagină web (un motor de căutare, o pagină de mail, etc.)
putem să configurăm Internet Explorer să afișeze această pagină atunci când
îl deschidem. Pentru aceasta se dă clic stânga pe butonul Tools din partea
dreaptă-sus a ferestrei și din meniul care apare se alege opțiunea Internet
Options (Opțiuni Internet). În fereastra care apare avem o secțiune numită
Home page (Pagina de start). Se dă clic în interiorul căsuței de editare și se
scrie adresa paginii web dorite. Se mai poate apăsa butonul Use current dacă
pagina este cea deja deschisă în Internet Explorer, Use default dacă dorim

23/101
pagina pre-configurată de Microsoft, sau Use new tab dacă dorim deschiderea
unui tab gol, fără adresă. După stabilirea adresei paginii de start se apasă
butonul OK pentru închiderea ferestrei Internet Options și salvarea adresei.

Figura 2-19. Setarea paginii de start

2.3.2.2. Înțelegerea termenului pop-up. Afișarea, blocarea pop-up

Ferestrele de tip Pop-up sunt ferestre care se deschid separat de
fereastra de navigare în momentul în care accesăm anumite site-uri. Conțin,
de obicei, reclame și pot deveni deranjante sau periculoase.
Blocarea ferestrelor Pop-up se poate face accesând Internet Options și
apoi tab-ul Privacy (Intimitate). În paragraful Pop-up Blocker se bifează căsuța
Turn on Pop-up Blocker pentru activare. Dacă vrem totuși să excludem
anumite site-uri web pentru a le permite deschiderea de ferestre Pop-up se
apasă butonul Settings și se adaugă adresa site-ului respectiv. Tot de aici se
poate stabili și nivelul de blocare, scăzut, mediu sau înalt.

24/101
 Figura 2-20. Blocarea ferestrelor de tip Pop-up

2.3.2.3. Înțelegerea termenului cookie. Afișarea, blocarea elementelor

cookie
Un Cookie este un fișier ce conține numai text, de obicei codificat, trimis
de către un site web și stocat pe calculatorul celui care a accesat site-ul. Acest
fișier este folosit în cazul în care site-ul respectiv este accesat din nou, de
obicei pentru autentificare sau pentru memorarea activităților anterioare. Acest
tip de fișiere nu pot conține viruși dar pot fi folosite în mod răuvoitor de
programe de tip malware sau spyware pentru a analiza istoricul navigării web
sau pentru autentificare ilicită, dacă fișierele conțin date de autentificare.
Blocarea fișierelor de tip Cookie se poate face accesând Internet
Options și apoi tab-ul Privacy (Intimitate). În paragraful Settings (Setări) se
poate seta nivelul de intimitate de la Accept all cookies (acceptă toate fișierele
de tip Cookie) până la Block all cookies (blochează toate fișierele de tip
Cookie) prin mutarea cursorului de jos în sus. Atenție! Unele site-uri web, de
încredere, nu pot fi accesate fără a permite crearea de fișiere de tip Cookie.
Deci nivelul de blocare totală al fișierelor Cookie nu este recomandat.

25/101
 Figura 2-21. Blocarea fișierelor de tip Cookie și ștergerea lor
În cazul în care se dorește ștergerea fișierelor de tip Cookie, în
paragraful Browsing History se apasă butonul Delete… iar în fereastra ce
apare se bifează opțiunea Cookies an website data și se apasă butonul
Delete din partea de jos a ferestrei.

2.3.2.4. Utilizarea funcției Help

Un instrument util în lucrul cu programul Internet Explorer este funcția de
ajutor (Help) ce poate fi accesată prin apăsarea tastei F1, având ca efect
deschiderea unei pagini web pusă la dispoziție de compania Microsoft
(deținătorul acestui program), pagină ce oferă informații și explicații despre
comenzile și opțiunile programului.

Figura 2-22. Pagina web ce oferă ajutor în utilizarea Internet Explorer

2.3.2.5. Afișarea, ascunderea barelor de instrumente. Minimizare,

restaurare ribbon
Barele de instrumente (Toolbars) dau acces mai rapid utilizatorului la
funcțiile și comenzile uzuale ale programului. Afișarea barelor presupune însă
micșorarea spațiul vizual în care sunt afișate paginile web, de aceea ele pot fi
ascunse.

26/101
 Bara de meniu poate fi afișată și ascunsă rapid prin apăsarea tastei Alt.
În meniul View (Vizualizare) se selectează Toolbars și în lista care apare se
bifează barele care se doresc a fi afișate.
Dacă este bifată opțiunea Lock the toolbars - Blochează barele de
instrumente - acestea nu pot fi mutate. Debifarea opțiunii permite mutarea lor
în cadrul ferestrei prin tragere cu mausul.

Figura 2-23. Afișarea barelor de instrumente

2.3.2.6. Ștergerea istoricului, a fișierelor temporare de Internet, a

datelor din formularele salvate
În cazul în care se dorește ștergerea tuturor adreselor site-urilor vizitate
se dă clic stânga pe butonul Tools din partea dreaptă-sus a ferestrei și din
meniul care apare se alege opțiunea Internet Options (Opțiuni Internet). În
fereastra care apare, din paragraful Browsing History se apasă butonul
Delete… iar în fereastra ce apare se bifează opțiunea History și se apasă
butonul Delete din partea de jos a ferestrei.
Dacă se dorește ștergerea istoricului de fiecare dată când programul
este închis, în fereastra Internet Options se bifează opțiunea Delete browsing
history on exit (Șterge istoricul navigării la ieșire).

27/101
 Figura 2-24. Ștergerea adreselor memorate în History
Pentru a șterge parțial istoricul adreselor (numai unele adrese sau
adresele vizitate în ziua respectivă) se dă clic pe butonul Favorites (Favorite)
, se seletează tab-ul History, se alege una din opțiunile listei (View By
Date, View By Site, etc.) iar cu clic dreapta și Delete pe fiecare rezultat afișat
se șterge istoricul dorit.

Figura 2-25. Ștergerea parțială a adreselor memorate în History

28/101
 Programul Internet Explorer stochează pe calculator copii ale paginilor
web vizitate, imagini sau fișiere media conținute de acestea, cu scopul de a
mări viteza de afișare a lor atunci când sunt accesate din nou. Acestea se
numesc fișiere temporare (Temporary Internet Files) și cu timpul pot ocupa un
spațiu destul de mare. Limitarea acestui spațiu se poate face accesând
Internet Options, în paragraful Browsing History se apasă butonul Settings și
se modifică valoarea spațiului ocupat pe disc.
Ștergerea acestor fișiere se poate face Internet Options (Opțiuni
Internet). În fereastra care apare, din paragraful Browsing History se apasă
butonul Delete… iar în fereastra ce apare se bifează opțiunea Temporary
Internet files and website files și se apasă butonul Delete din partea de jos a
ferestrei.

Figura 2-26. Ștergerea fișierelor temporare de Internet

Dacă programul este configurat să salveze datele completate în
formularele online (util în cazul în care utilizatorul le completează des,
programul memorând datele și oferindu-le spre completare rapidă), utilizatorul
are posibilitate de a șterge aceste înregistrări accesând Internet Options, în
paragraful Browsing History se apasă butonul Settings și se modifică valoarea
spațiului ocupat pe disc.
Ștergerea acestor fișiere se poate face Internet Options (Opțiuni
Internet). În fereastra care apare, din paragraful Browsing History se apasă
butonul Delete… iar în fereastra ce apare se bifează opțiunea Form data și se
apasă butonul Delete din partea de jos a ferestrei.

29/101
 Figura 2-27. Ștergerea datelor din formularele salvate

2.3.3. Preferințe (bookmarks/favorites)

2.3.3.1. Adăugarea, ștergerea unui site favorit

În cazul în care există pagini web pe care le vizităm des, avem
posibilitatea de a memora aceste pagini și a le organiza pe categorii pentru a
le regăsi mai ușor (similar cu semnele de carte).
Pentru a adăuga o pagină favorită mai întâi trebuie accesată, apoi se dă
clic pe butonul Favorites (Favorite) și se apasă butonul Add to favorites
(Adaugă la favorite). În fereastra care apare se poate completa un nume
pentru semnul de carte și se dă clic pe Add pentru memorare.

30/101
 Figura 2-28. Adăugarea unei pagini favorite
Ștergerea unei pagini favorite memorate se face dând clic pe butonul
Favorites (Favorite) , clic dreapta pe semnul de carte afișat în listă și se
selectează comanda Delete.

Figura 2-29. Ștergerea unei pagini favorite

2.3.3.2. Afișarea unui site favorit

Pentru a accesa o pagină memorată se dă clic pe butonul Favorites
(Favorite) , apoi în lista care apare se dă clic pe pagina ce dorim să o
vizităm.

31/101
 2.3.3.3. Crearea, ștergerea unui director favorit. Adăugarea unei
pagini web într-un director favorit
Numărul de semne de carte poate ajunge să fie destul de mare, astfel,
căutarea unei pagini memorate devenind greoaie. Soluția o reprezintă
organizarea acestora pe categorii, în directoare cu nume sugestive.
Pentru a crea un director favorit se dă clic pe butonul Favorites
(Favorite) , apoi clic pe săgeata din dreapta butonului Add to favorites și,
din meniul care apare se alege opțiunea Organize favorites (Organizează
paginile favorite). În fereastra nou apărută se apasă butonul New folder
(Director nou) și se dă un nume acestuia.
Pentru a șterge un director creat anterior se selectează directorul din
listă și se apasă butonul Delete.

Figura 2-30. Adăugarea și ștergerea unui director favorit

Adăugarea unei pagini web deja memorate într-un director favorit se
poate face în fereastra Organize Favorites (Figura 7-27) fie ținând apăsat clic
stânga și trăgând pagina respectivă peste directorul în care dorim să o mutăm,
fie selectând pagina, apăsând butonul Move... (Mută) și selectând directorul
dorit.
Dacă vrem să adăugăm o pagină web nouă direct într-un director
favorite se dă clic pe butonul Favorites (Favorite) și se apasă butonul Add
to favorites (Adaugă la favorite). În fereastra care apare, pe lângă completarea
32/101
numelui pentru semnul de carte, se alege din lista derulantă directorul dorit,
sau se creează unul nou, apoi se dă clic pe Add pentru memorare.

Figura 2-31. Adăugarea unei pagini web într-un director favorit

2.3.4. Rezultate

2.3.4.1. Descărcarea și salvarea fișierelor într-o locație pe disc

Pentru a salva conținutul unei pagini web pe disc, atunci când se dorește
vizualizarea ei chiar dacă nu există acces la Internet, se face dând clic pe
butonul Tools din partea dreaptă-sus a ferestrei și din meniul care apare
se alege opțiunea File (Fișier) și Save as... (sau se poate apăsa direct din
tastatură combinația de taste Ctrl+S). Se selectează locația dorită și se apasă
butonul Save (Salvează).

Figura 2-32. Salvarea unei pagini web

33/101
 Paginile web conțin în mare parte, pe lângă text, imagini dar și hyperlink-
uri către alte tipuri de fișiere (pdf, doc, etc.). Descărcarea acestora și salvarea
lor pe disc se poate face dând clic dreapta pe imaginea sau hyperlink-ul
fișierului și alegând opțiunea de salvare: Save picture as.... sau Save target
as...

Figura 2-33. Descărcarea unui fișier cu clic dreapta

Adesea, mai ales în cazul programelor, site-urile pun la dispoziție un
buton de descărcare (Download). Apăsarea acestuia declanșează imediat
procesul de descărcare al fișierului.

Figura 2-34. Descărcarea unui fișier prin apăsare unui buton

34/101
 În cazul descărcării unor fișiere potențial periculoase (exe, rar), în partea
de jos a ferestrei apare o bară prin care se cere confirmarea descărcării
fișierului.

Figura 2-35. Bara de confirmare a descărcării unui fișier

2.3.4.2. Copierea textului, imaginilor, URL-ului dintr-o pagină web într-

un document sau e-mail
Copierea de elemente text sau grafice dintr-o pagină web într-un
document sau e-mail se poate face dând clic dreapta pe imagine sau
selectând textul dorit și apăsând clic dreapta pe acea selecție, iar din meniul
care apare se alege opțiunea Copy (Copiere). În documentul sau e-mail-ul
unde dorim salvarea selecției sau imaginii se apasă clic dreapta și se alege
opțiunea Paste (Lipire).

Figura 2-36. Copierea unui text dintr-o pagină web

Pentru a copia un URL dintr-o pagină web se dă clic dreapta pe
hyperlinkul corespunzător și se alege opțiunea Copy shortcut.

35/101
 2.3.4.3. Vizualizarea, tipărirea unei pagini web sau a unei porțiuni din
aceasta la o imprimantă disponibilă

Figura 2-37. Alegerea opțiunilor de imprimare

Înainte de a tipări o pagină web este bine să alegem modul de orientare
al paginii ce poate fi de două feluri: tip portret (portrait) sau tip vedere
(Landscape). Pentru a putea tipări cât mai convenabil o pagină web trebuie să
alegem orientarea corespunzătoare a hârtiei. Pentru aceasta se dă clic pe
butonul Tools din partea dreaptă-sus a ferestrei și din meniul care apare
se alege opțiunea Print (Tipărește) și apoi Page setup... (Setarea paginii). În
fereastra care apare se bifează opțiunea dorită, Portrait sau Landscape.
În aceeași fereastră se poate stabili dimensiunea hârtiei, în funcție de
imprimanta pe care urmează să o folosim, dând clic pe lista derulantă din
dreptul opțiunii Page size (Dimensiune hârtie) și alegând tipul de hârtie potrivit.

36/101
 Figura 2-38. Schimbarea orientării și a dimensiunii hârtiei
Înainte de a tipări o pagină web este important să vedem cum vor arăta
paginile tipărite, dacă este cuprinsă toată informația necesară și dacă aceasta
este bine aranjată în pagini, conform cu dimensiunea aleasă a hârtiei. Această
verificare se face dând clic pe butonul Tools din partea dreaptă-sus a
ferestrei și din meniul care apare se alege opțiunea Print (Tipărește) și apoi
Print preview... (Pre-vizualizarea paginii tipărite).
În fereastra care apare se pot vedea paginile așa cum vor fi tipărite,
numărul de pagini fiind afișat în partea de jos, acestea putând fi vizualizate
pagină cu pagină dând clic pe săgeți.

37/101
 Figura 2-39. Pre-vizualizarea unei pagini înainte de tipărire
Cu ajutorul săgeților din stânga și din susul paginii se pot modifica
marginile foii astfel încât pagina web să încapă mai bine în tipul de hârtie ales.

Dacă totul este în regulă se apasă butonul din colțul din stânga-sus
pentru tipărirea paginilor sau se dă clic pe butonul Tools din partea
dreaptă-sus a ferestrei și din meniul care apare se alege opțiunea Print
(Tipărește) și apoi iar Print... (sau se poate apăsa direct combinația de taste
Ctrl+P).
În fereastra care apare:
 se alege imprimanta la care dorim să tipărim;
 numărul de pagini dorit (toate - All, numai o selecție realizată cu
mausul în prealabil - Selection sau numai un număr de pagini din
totalul de pagini rezultate la pre-vizualizare - Pages);
 numărul de copii care vor fi tipărite.
După stabilirea acestora se apasă butonul Print.

38/101
 2.4. Informații online

2.4.1. Căutare

2.4.1.1. Definirea termenului de motor de căutare și cunoașterea celor

mai utilizate motoare de căutare
Motoarele de căutare sunt aplicații software capabile să realizeze căutări
ale unor cuvinte cheie în conținutul paginilor web. Acest tip de aplicații sunt
disponibile prin intermediul unor pagini web. Rezultatele căutărilor sunt
prezentate în pagini de rezultate, sub formă de liste, oferindu-se eventual și
câteva detalii succinte pentru fiecare din rezultate.
Acestea pot fi de uz general sau specializate în anumite tipuri de căutări:
căutări de text, de imagini, de anumite tipuri de fișiere, etc.
Motoarele de căutare stochează informațiile conținute în paginile web
folosind roboți de căutare (algoritmi ce urmăresc fiecare link dintr-o pagina
web) ce descarcă paginile, analizează conținutul lor și determină modul în
care acestea vor fi indexate în baze de date, urmând a fi folosite ulterior pentru
a oferi rezultate căutărilor.
Acestea pot păstra și diferite copii ale aceleiași pagini web, disponibile la
diferite momente de timp, astfel încât este posibilă căutarea în acele pagini
chiar dacă ele au fost actualizate sau nu mai sunt disponibile pe Internet.
Utilitatea unui motor de căutare depinde de relevanța pentru utilizator a
rezultatelor afișate, fiecare motor de căutare având metode diferite de
clasificare a rezultatelor unei căutări.
Exemple de motoare de căutare sunt: Google, Yahoo!, Bing.

Figura 2-40. Logo-urile celor mai cunoscute motoare de căutare

39/101
 2.4.1.2. Efectuarea unei căutări utilizând cuvinte sau fraze cheie
Pentru exemplele următoare am folosit motorul de căutare Google.

Figura 2-41. Pagina web a motorului de căutare Google

Conținutul paginii este structurat într-un mod foarte simplu, utilizatorul
având la dispoziție rapid o căsuță text în centrul paginii unde poate scrie
imediat informațiile căutate. După scrierea acestora se apasă tasta Enter.
Rezultatele sunt afișate în număr de 10 pe pagina, la sfârșitul fiecărei pagini
existând o zonă unde se poate trece la pagina următoare sau la alte pagini
superioare ca număr.

Figura 2-42. Pagina cu rezultate a motorului de căutare Google

Cu cât numărul de cuvinte cheie este mai mare cu atât rezultatele oferite
vor fi mai apropiate de scopul căutării, dar în același timp vor fi și mai puține

40/101
ca număr. De exemplu, dacă vrem sa accesăm pagina de contact al ECDL
România vom realiza căutarea a două cuvinte, ecdl.ro și contact, rezultatul
fiind afișat primul, spre deosebire de situația căutării numai a cuvântului
ecdl.ro, caz în care pagina de contact este pe o poziție inferioară.

2.4.1.3. Utilizarea facilităților de căutare avansată: fraza exactă, dată,

limbă, format.
Când rezultatele sunt prea multe și nu sunt satisfăcătoare putem utiliza
opțiunea de căutare avansată care ne permite filtrarea rezultatelor afișate
după anumite criterii. Pentru a accesa căutarea avansată în pagina Google se
dă clic în partea dreaptă-jos pe cuvântul Settings (Setări) și din meniul care
apare se selectează Advanced search (Căutare avansată).
Criteriile de filtrare disponibile sunt următoarele:
 găsirea paginilor ce conțin toate cuvintele specificate;
 găsirea paginilor ce conțin exact cuvântul sau fraza specificate
(același rezultat se obține dacă în fereastra principală cuvintele
scrise se pun între ghilimele: de exemplu "curs ecdl");
 găsirea paginilor ce conțin oricare din cuvintele specificate (același
rezultat se obține dacă în fereastra principală cuvintele se scriu cu
cuvântul OR între ele: de exemplu "curs OR ecdl");
 găsirea paginilor ce nu conțin unele cuvinte specificate (același
rezultat se obține dacă în fereastra principală cuvintele excluse se
scriu cu minus în față: de exemplu "curs -ecdl");
 găsirea paginilor ce conțin numere într-un anumit domeniu
specificat, eventual și cu unitatea de măsură (de exemplu, 10...20
kg);
 selectarea paginilor după limba în care sunt scrise;
 selectarea paginilor după regiunea în care se regăsesc;
 selectarea paginilor după ultima dată de actualizare a lor;
 căutarea cuvintelor cheie numai în documente de un anumit tip;
 filtrarea rezultatelor după tipul licenței drepturilor de autor.

2.4.1.4. Căutarea unei enciclopedii sau dicționar online

O dată cu apariția motoarelor de căutare, găsirea informațiilor necesare
documentării personale sau în vederea realizării unor lucrări a devenit mult

41/101
mai ușoară. Sunt disponibile pe Internet o mare varietate de site-uri ce oferă
acces la enciclopedii (Wikipedia, Britannica, etc.) precum și la dicționare în
diverse limbi străine (Hallo.ro) sau de diverse tipuri (sinonime, antonime, DEX,
etc.). Căutarea enciclopediei sau a dicționarului potrivit se face cu oricare
motor de căutare, specificând cât mai multe detalii legate de informațiile pe
care le căutăm.

2.4.2. Evaluarea informației

2.4.2.1. Înțelegerea importanței evaluării informațiilor disponibile

online. Înțelegerea scopului anumitor situri web precum:
informare, divertisment, opinii, vânzări, etc.
Cantitatea de informație disponibilă pe Internet este uriașă, fără ca
cineva să fie responsabil de organizarea ei. Datorită acestui fapt găsirea unor
informații specifice nu este mereu ușoară. În plus, oricine poate încărca
informație pe Internet, uneori fără a-și divulga identitatea, ceea ce poate pune
un semn de întrebare în ceea ce privește corectitudinea informației, mulți
dintre cei ce oferă informații într-un anumit domeniu neavând practic nici un fel
de experiență în domeniul respectiv. Astfel, responsabilitatea evaluării
încrederii și calității informațiilor disponibile online revine numai utilizatorului
care o accesează.
Site-urile web pot fi împărțite în diverse categorii, utilizatorul fiind cel
care trebuie să analizeze și să înțeleagă scopul acestora, mai ales că, de
multe ori, un site web poate avea mai multe scopuri.
Printre cele mai răspândite genuri de site-uri web sunt:
 Motoarele de căutare
 Site-uri informaționale, dedicate scopului de a furniza informații
(știri, programe TV, diverse materiale, date sportive, informații
meteo sau financiare, etc.).
 Bloguri sunt jurnale personale încărcate online pentru a fi accesate
de alți utilizatori, scopurile acestora fiind extrem de variate.
 Site-uri personale, pot conține orice tip de informație și sunt de
obicei administrate de o singură persoană.
 Site-uri web ale companiilor, având ca scop principal promovarea
acestora și a produselor și serviciilor lor.

42/101
  Forumuri și rețele sociale ce promovează interacțiunea între
utilizatori.
 Magazinele online în care întregul proces de vânzare/cumpărare
are loc pe Internet.
 Site-uri de partajare a fișierelor, în care se pot găsi documente,
muzică, filme, imagini, etc.
 Site-uri de divertisment, ce pun la dispoziția utilizatorilor jocuri,
filme, posturi de radio, etc.

2.4.2.2. Cunoașterea factorilor care determină credibilitatea unui site

web: autor, referințe, conținut actualizat
Credibilitatea unui site web este un lucru important, evaluarea acesteia
scutind utilizatorul de timp pierdut și de consecințele utilizării de informații
eronate sau care nu mai sunt de actualitate.
Credibilitatea unui site web poate fi analizată ținând cont de mai mulți
factori:
 Autorul. Este importantă identificarea acestuia pentru a putea
verifica experiența lui în domeniul în care se încadrează site-ul
respectiv.
 Referințele. Este importantă verificarea informațiilor ce au fost
preluate din alte surse cu ajutorul unei bibliografii care să facă
trimiteri către documentele originale.
 Conținutul actualizat. Este importantă determinarea gradului în
care informația prezentată mai este de actualitate sau cât de des
este actualizată pagina web.

2.4.2.3. Înțelegerea importanței adecvării informațiilor online la un

public țintă
Atunci când punem la dispoziția publicului informații online sau accesăm
site-uri web este important ca acele informații să fie adecvate unui anumit
public țintă pentru a putea obține rezultate dorite în urma publicării sau
accesării acelor informații.
Astfel, trebuie să cunoaștem cine sunt utilizatorii cărora le este adresată
informația pentru a putea știi cum să îi atragem, trebuie știu cum aleg ei și
compară informațiile pentru a le putea structura corespunzător, trebuie știut
cât mai exact ceea ce vor, trebuie descoperite lucrurile care nu îi interesează

43/101
pentru a le elimina, trebuie determinată categoria căreia îi sunt adresate
informațiile (vârstă, gen, religie, obiceiuri, interese, etc.).

44/101
 2.5. Copyright, protecția datelor
2.5.1.1. Definirea termenilor de copyright, proprietate intelectuală.
Recunoașterea necesității de a confirma sursa datelor sau de
a solicita permisiunea atunci când este cazul
Atunci când o persoană sau o organizație obțin prin eforturi proprii o
creație originală, dreptul exclusiv de utilizare sau distribuție al acesteia revine
lor prin datorită conceptului legal numit copyright. Dreptul de copyright permite
autorilor obținerea de compensații atunci când alte persoane sau organizații se
folosesc de creația lor originală. Aceasta trebuie totuși să se regăsească într-o
formă tangibilă, pe un mediu fix (fotografie, casetă video, fișier pentru
calculator, pagină web, etc.).
Dreptul de copyright nu protejează ideea sau informația conținută de
creația originală ci numai forma în care aceasta apare și se extinde de obicei
la nivelul unei țări, dar, în multe cazuri, majoritatea țărilor au încheiat acorduri
internaționale de copyright.
Proprietatea intelectuală se referă la recunoașterea și garantarea
drepturilor exclusive asupra unei creații. Dreptul de copyright este un tip de
proprietate intelectuală, alături de altele ca: mărcile înregistrate, brevetele,
desene și modele industriale, etc. Toate acestea permit protejarea operelor
muzicale, literare, artistice, a descoperirilor și invențiilor, a schițelor și
modelelor, a cuvintelor, frazelor, siglelor sau simbolurilor, etc.
De ce este importantă respectarea drepturilor de copyright? Pentru că
încălcarea acestor drepturi se pedepsește de către lege și pentru că prin
respectarea lor se încurajează apariția de noi creații originale.
Respectarea dreptului de copyright presupune cunoașterea condițiilor
impuse de autor privind interzicerea sau autorizarea reproducerii creației,
distribuirii de copii ale acesteia, difuzarea sau expunerea publică, traducerea
sau adaptarea acesteia. Însă, chiar dacă o creație originală nu include
condițiile enumerate este important pentru autor ca cel ce folosește creația
respectivă să respecte câteva cerințe minimale de copyright: solicitarea
permisiunii de utilizare a creației, furnizarea unei legături către creația
respectivă sau creditarea autorului acesteia (de obicei prin menționarea
numelui său).

45/101
 2.5.1.2. Recunoașterea principalelor drepturi și obligații legate de
protecția datelor existente în România
Marea majoritate a site-urilor web colectează date cu caracter personal
în vederea utilizării lor în scopuri statistice pentru a obține informații importante
cu privire la nevoile utilizatorilor. Toate aceste site-uri sunt obligate să aducă la
cunoștință utilizatorului modalitatea de colectare a acestor date pentru a obține
acordul sau dezacordul acestuia.
Datele cu caracter personal se pot colecta, stoca și prelucra conform
legislației în vigoare (Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și
Legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția
vieții private în sectorul comunicațiilor electronice).
Deținătorul paginii web trebuie să specifice în ce mod și în ce scop vor fi
utilizate datele cu caracter personal, ce date sunt colectate (de exemplu
adresă de IP, data și ora accesării, numele paginii accesate, date despre
programul de navigare și/sau sistemul de operare folosite, etc.) precum și
faptul că utilizatorul are drept de acces și intervenție asupra lor. Informațiile
stocate nu trebuie să permită sub nici o formă identificarea utilizatorului.

46/101
 2.6. Comunicare

2.6.1. Comunități online

2.6.1.1. Înțelegerea conceptului de comunitate online (virtuală)

Comunitatea online este o comunitate virtuală realizată cu ajutorul
Internetului, prin care oameni ce au interese comune, susțin aceleași idei sau
pur și simplu vor să comunice, iau legătura unii cu alții folosind diverse
mijloace media, fără a ține cont de limite geografice sau politice.
În ceea ce privește activitățile desfășurate de către utilizatorii unei astfel
de comunități se pot aminti socializarea, munca în colectiv/echipă (fie în cadrul
unei afaceri, fie într-un cadru privat) sau derularea de conversații pe anumite
subiecte.
În general sunt folosite două tipuri de comunicații, în funcție de modul
cum au loc acestea: discuții în timp real sau postări de mesaje.
Există mai multe tipuri de comunități virtuale:
- Rețelele sociale permit stabilirea de relații între persoane ce împart
aceleași interese, activități, se cunosc sau nu din viața reală și pot fi
găzduite de pagini de internet, servicii sau platforme online. Fiecare
utilizator deține o pagină de profil, stabilește legături cu alți utilizatori
și permite partajarea de idei, activități, evenimente și multe altele.
Socializarea între utilizatori include accesarea paginilor de profil,
contactarea și purtarea de discuții fie prin mesaje instant, fie prin
mesaje e-mail.

Figura 2-43. Logo-urile celor mai cunoscute rețele sociale

- Forumurile sunt pagini de internet unde utilizatorii își pot exprima
gândurile sau ideile în ceea ce privește un anumit subiect folosind
postarea de mesaje. Unul din utilizatori deschide un subiect, iar apoi
alții accesează subiectul și decid dacă să contribuie cu răspunsuri la
acesta. Nu poate fi considerată o conversație deoarece răspunsurile
47/101
 nu apar instantaneu ci numai atunci când utilizatorii accesează
pagina web și decid să răspundă.
- Conferințele web sunt servicii de partajare pe Internet a unor
evenimente prin transmiterea în timp real a acestora dintr-o locație
principală către locații aflate la distanță, folosind comunicații video. Se
mai numesc și webinar (web seminar). Sunt folosite de obicei pentru
întâlniri, evenimente de instruire sau prezentare.
- Camerele de chat permit comunicarea prin Internet prin transmiterea
de mesaje text în timp real, scopul principal fiind partajarea de
informații între utilizatori. Camerele de chat pot fi publice, mesajele
fiind vizualizate de mai mulți utilizatori, sau pot fi private, mesajele
fiind transmise numai între doi utilizatori.
- Lumile virtuale se bazează pe simulări realizate cu ajutorul
calculatorului a unor lumi reale sau fantastice în care utilizatorii își pot
crea un caracter, pot interacționa unii cu ceilalți și pot crea și folosi
obiecte. Comunicarea între utilizatori se poate realiza prin metode
variate, de la mesaje text, gesturi până la imagini grafice sau sunete.
Lumile virtuale au apărut și evoluat în principal datorită răspândirii
jocurilor online, în momentul de față ne mai fiind limitate la acestea.

2.6.1.2. Cunoașterea modului în care utilizatorii pot publica și partaja

informații online: blog, microblog, podcast, fotografii, fișiere
audio și video
Utilizatorii Internetului publică și partajează informații online într-o mare
varietate de moduri, începând cu camerele de chat și mesageria instant
(moduri care le permit să rămână anonimi) până la utilizarea rețelelor de
socializare sau a blogurilor folosind, de cele mai multe ori, nume și fotografii
reale.
Blogurile sunt pagini web în care în care sunt publicate informații sau
păreri proprii, de obicei de către o singură persoană și într-un anumit domeniu
de discuție, acestea fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai
recente publicări sunt afișate primele), vizitatorii blogului putând lăsa
comentarii fiecărei postări. În ultima perioadă de timp au luat amploare
blogurile multi-autor, conținutul acestora fiind de cele mai multe ori la un nivel
profesional.
Microblogurile sunt variante de blog care diferă de acestea prin
dimensiunea redusă a conținutului și a informațiilor publicate, acestea
reducându-se adesea la propoziții scurte, hyperlink-uri sau imagini. Cel mai
mai utilizat și cunoscut site pentru microbloguri este Twitter.
48/101
 Podcasting-ul este o metodă de distribuire a fișierelor audio și/sau video
prin intermediul fluxurilor RSS (o familie de formate de fluxuri web (web feed)
folosite pentru difuzarea de știri). De obicei este folosită pentru difuzarea de
serii bazate pe episoade ce apar la intervale de timp regulate. Termenul de
podcast provine din unirea a două cuvinte din limba engleză: broadcast
(difuzare) și iPod (dispozitiv portabil de redare a fișierelor media).
Cel care distribuie fișierele audio/video menține disponibilă o listă
actualizată a fișierelor asociate cu o anumită serie, aceasta fiind disponibilă
prin intermediul unui document RSS. Utilizatorul folosește un program numit
client podcast (podcatcher) ce îi permite să acceseze fluxul, să verifice
noutățile și să descarce pe calculatorul sau dispozitivul mobil personal fișierele
media dorite. Există și posibilitatea automatizării procesului astfel încât
fișierele să fie descărcate în mod automat.

Figura 2-44. Logo-uri pentru Twitter, respectiv podcast

Publicarea și partajarea fotografiilor, fișierelor audio sau video se face
prin intermediul site-urilor web specializate prin încărcarea pe site a fișierelor
de către utilizator. Partajarea fișierelor înseamnă că acestea devin accesibile
pentru vizualizare de către alți utilizatori, dar nu neapărat sunt disponibile și
pentru a fi copiate, cel care le-a publicat putând selecta, de obicei, diferite
opțiuni de securitate. Cele mai răspândite site-uri web sunt Flickr sau Picasa,
pentru fotografii, YouTube pentru fișiere video sau Soundcloud pentru fișiere
audio.

Figura 2-45. Logo-uri pentru Flickr, Picasa, YouTube, respectiv Soundcloud

2.6.1.3. Cunoașterea importanței adoptării unor măsuri de precauție la

utilizarea comunităților online: aplicarea unor setări de
confidențialitate adecvate, limitarea informațiilor personale

49/101
 disponibile online, utilizarea mesageriei private, dezactivarea
informațiilor legate de locație, blocarea utilizatorilor
necunoscuți
Datorită accesibilității și cantității mari de informație disponibilă,
Internetul a devenit o resursă importantă în ceea ce privește comunicarea și
găsirea de informații despre persoane. Comunitățile online au apărut tocmai
din cauza acestor necesități, având avantajul că oferă utilizatorilor a anumită
anonimitate, lucru înțeles de cele mai multe ori în mod greșit, majoritatea
adoptând practici care îi fac vulnerabili devenind foarte ușor pentru alți
utilizatori să găsească informații despre ei.
Utilizarea unei platforme de comunicare online trebuie să se facă în
primul rând după aplicarea unor setări de confidențialitate adecvate în vederea
protejării identității virtuale. Dintre aceste setări cele mai importante sunt
protejarea contului cu parole complexe, alegerea cu grijă a informațiilor (date,
imagini) vizibile publicului larg, sortarea prietenilor în liste astfel încât să se
poată separa informațiile partajate cu fiecare grup de prieteni în parte,
administrarea istoricului prin ascunderea sau limitarea vizibilității datelor
publicate anterior sau de către prietenii din liste.
Un lucru important îl reprezintă și limitarea informațiilor personale
disponibile online. Date personale precum adresă, număr de telefon, CNP,
serii ale unor acte de identitate sau date financiare (bancare) trebuie furnizate
cu mare grijă în mediul online numai după ce ne asigurăm că persoana sau
compania care le primește sunt reale, iar pagina de internet este securizată. În
plus, dacă vrem totuși să comunicăm astfel de date unor persoane ar trebui
folosită numai mesageria privată.
Parolele nu trebuie niciodată divulgate în mediul online, iar pentru
protecția conturilor trebuie ținut cont de faptul ca cu cât publicăm pe Internet
mai multă informație despre noi cu atât va fi mai ușor pentru utilizatori rău
intenționați să analizeze aceste informații pentru, de exemplu, a răspunde la
întrebări cheie (folosite de obicei pentru recuperarea parolelor) care protejează
de obicei conturile private.
O regulă foarte importantă este aceea de a evita comunicarea și
adăugarea în lista de prieteni a persoanelor necunoscute. Este foarte ușor
pentru un utilizator să-și creeze un cont cu date personale false și fotografii
fictive ce pot induce în eroare și astfel, prin adăugarea lor în liste de prieteni,
să aibă acces la date personale sau să agreseze alți utilizatori. Dacă totuși o
astfel de persoană a fost adăugată în listă este bine de știu că există
întotdeauna posibilitatea de a o exclude sau a o bloca.

50/101
 De cele mai multe ori paginile de Internet folosesc în diverse scopuri
informații despre locația celei ce o accesează (adesea pentru furnizarea de
reclame) bazate de obicei pe adresa de IP a calculatorului sau diverse date
care identifică o rețea wireless. Paginile de Internet ale comunităților online
folosesc adesea astfel de informații pentru a marca pe o hartă locurile în care
s-a aflat un utilizator, asociind cu acestea fotografii sau publicări personale sau
ale prietenilor. În funcție de setări toate aceste informații pot fi vizualizate de
prieteni sau pot fi publice, de aceea nu trebuie ignorate atunci când stabilim
regulile de confidențialitate ale contului personal.

2.6.2. Instrumente de comunicare

2.6.2.1. Definirea termenului de mesagerie instant (Instant Messaging)

Mesageria Instant este un mod de comunicare ce permite transmiterea
de mesaje text în timp real pe Internet. Pentru a putea comunica, ambii
utilizatori trebuie să folosească o aplicație pentru mesagerie instant cu ajutorul
căruia pot deschide o "cameră privată" de discuții (chat). De obicei fiecare
mesaj se scrie individual fiind afișat celuilalt utilizator după apăsarea unei taste
sau buton de trimitere.
Pentru a putea folosi astfel de aplicații este necesară o conexiune la
Internet și un dispozitiv conectat la aceasta (calculator, smartphone, tabletă).
Folosindu-se conexiunea la Internet se poate comunica cu oricine folosește
aplicația, indiferent de orașul sau țara în care se află, folosindu-se liste de
prieteni, putându-se realiza chiar și conferințe între mai mulți utilizatori. Unele
aplicații necesită prezența ambilor utilizatori, altele permit și lăsarea de mesaje
când unul dintre utilizatori nu este conectat la Internet, acesta preluându-le
ulterior.
De obicei unele companii restricționează accesul angajaților la astfel de
servicii pentru a limita distragerea acestora de la sarcinile de lucru sau le
folosesc numai pentru comunicarea în interiorul companiei, în timp ce altele le
folosesc pentru comunicarea în diverse situații când telefonia nu poate fi
utilizată.
Marile avantaje ale acestor aplicații sunt comunicarea în timp real,
costurile reduse prin utilizarea conexiunii la Internet, în funcție de aplicație este
posibilă partajarea de imagini, transmiterea și recepționarea de fișiere,
transmiterea de hyperlink-uri sau realizarea de convorbiri audio sau video.
Este importantă conștientizarea riscurilor folosirii unor astfel aplicații
deoarece există pericolul infectării calculatorului cu viruși prin intermediul

51/101
fișierelor transferate, al furtului de informații personale sau al expunerii la
limbaje licențioase, toate acestea datorită faptului că nu întotdeauna persoana
cu care se discută este una cunoscută.
Cele mai cunoscute aplicații de acest gen sunt AOL, MSN Messenger și
Yahoo Messenger.

Figura 2-46. Logo-urile celor mai cunoscute aplicații de mesagerie instant

2.6.2.2. Definirea termenilor de scurt mesaj scris (SMS), mesaj

multimedia (MMS)
Scurtele mesaje scrise, sau SMS-uri, sunt mesaje scrise și transmise cu
ajutorul telefoanelor mobile, prin rețele de comunicație de tip GSM. Există pe
Internet și situri web care permit transmiterea de astfel de mesaje direct către
telefoane mobile, bineînțeles fără posibilitatea de a primi un răspuns.
Mesajele sunt denumite "scurte" pentru că dimensiunea acestora este
limitată la 160 de caractere.
Mesajele SMS nu sunt folosite numai pentru comunicarea între două
persoane, adesea ele fiind utilizate pentru transmiterea de mesaje informative
sau pentru reclame.

Figura 2-47. Exemplu de tastatura de telefon mobil

52/101
 Deoarece telefoanele mobile au fost concepute inițial pentru convorbiri
audio, pe baza formării unui număr de apel, tastaturile acestora au fost
formate numai din cifre, pentru transmiterea mesajelor fiind necesară ulterior
apăsarea consecutivă a unei taste pentru a scrie o anumită literă. Telefoanele
moderne (de tip smartphone) au fie o tastatură completă, fie un ecran cu
atingere pe care este afișată aceasta.
SMS-urile au avantajul rapidității scrierii și trimiteri unui mesaj, dar acest
serviciu este contra cost și nu permite trimiterea de fișiere atașate (imagini,
documente, etc.).
MMS-urile sunt o extensie a SMS-urilor, permițând transmiterea pe
lângă mesajul text și a fișierelor de tip imagine, video, document sau sonerie
de telefon.

2.6.2.3. Definirea termenului de Voice over Internet Protocol (VoIP)

VoIP este o tehnologie care permite realizarea de apeluri telefonice
folosind Internetul. Pentru a putea accesa un astfel de serviciu este necesară
o conexiune la Internet și un telefon IP sau un calculator cu microfon și boxe.
Avantajul tehnologiei îl reprezintă costurile mult mai mici decât în cazul
telefoniei clasice, precum și funcționalitatea crescută, practic un astfel de
telefon poate fi folosit oriunde există o conexiune la Internet. Marele
dezavantaj al acestui tip de serviciu îl reprezintă probabilitatea mare de
întrerupere a convorbirilor atunci când rețeaua care furnizează accesul la
Internet este aglomerată.
Un exemplu de astfel de serviciu este Skype, un program care permite
comunicații audio și video pe Internet în mod gratuit, cu anumite limitări, dar și
către rețele de telefonie fixe sau mobile, contra cost. Acesta poate fi folosit nu
numai pe calculatoare ci și pe telefoane mobile sau tablete.

2.6.2.4. Cunoașterea regulilor de bună practică în utilizarea

comunicării online: redactarea unor mesaje scurte și concise,
folosirea subiectelor ușor de înțeles, nedivulgarea detaliilor
personale, neutilizarea unui conținut nepotrivit, verificarea
gramaticală și ortografică a mesajelor
Comunicarea online prin mesaje este foarte importantă și des utilizată
deoarece este simplă, eficientă, imediată și personală. Însă, pentru ca fiecare
mesaj să-și poată atinge scopul, trebuie respectate câteva reguli de bună
practică.

53/101
 Atenția unei persoane care citește un mesaj se pierde dacă acesta este
lung. Mesajele trebuie să conțină texte concise și trebuie să fie personale,
relevante și specifice. Subiectul unui mesaj trebuie să fie descriptiv și ușor de
înțeles și trebuie să atragă cititorul în a parcurge întregul mesaj.
Trebuie să ținem cont de faptul că tot ce spunem sau facem online poate
fi (sau chiar este) urmărit și înregistrat. Dacă persoana cu care comunicăm
este puțin sau deloc cunoscută este bine a se evita transmiterea de date
personale sau informații confidențiale.
Limbajul utilizat în mesajele transmise trebuie să fie unul potrivit
persoanei cu care comunicăm. În generale trebuie evitat limbajul aspru, dur
sau nepoliticos.
Este indicat a se evita scrierea propozițiilor sau a frazelor întregi cu litere
mari deoarece acestea sunt greu de citit și marea majoritate a utilizatorilor
consideră că este echivalent cu a țipa la cineva. Dacă se dorește folosirea de
abrevieri sau acronime trebuie să fim siguri că destinatarul mesajului le
recunoaște. În plus, și cel mai important, mesajele trebuie verificate din punct
de vedere gramatical și ortografic, greșelile de acest gen din mesaje afectând
foarte mult imaginea celui care le-a trimis.

2.6.3. Concepte de bază despre e-mail

2.6.3.1. Definirea termenului de e-mail și cunoașterea principalelor

sale beneficii
Email este prescurtarea de la Electronic mail (poștă electronică) este un
mod de a trimite și primi mesaje folosind rețelele de calculatoare, respectiv
Internetul. Primul mesaj email a fost trimis în 1971 de Ray Tomlison. Sistemul
de email actual este o adaptare a sistemului de poștă clasic (scrisori, colete,
cutii poștale, agenți poștali) la mediul electronic.
Mesajele trimise sunt stocate pe calculatoare dedicate (servere de
email) până când destinatarul acestora le preia. Datorită existenței acestor
servere, nu este necesar ca destinatarul sau calculatorul acestuia să fie
conectați la Internet în momentul transmiterii unui mesaj către acesta.
Cel ce primește mesaje email, de obicei, verifică conținutul căsuței de
email din când în când, citește mesajele și decide dacă să le păstreze, să le
trimită mai departe, să le tipărească sau să le șteargă și, eventual să răspundă
celor care le-au trimis.
Email-ul poate fi folosit pentru a transmite mesajele sub formă de text,
unele sisteme de email permițând editare complexă de text (font, dimensiune,
54/101
tip de caractere, inserarea de emoticoane (reprezentări grafice stilizate a unei
fețe umane)). În cadrul textului ce formează conținutul email-ului se pot insera
și imagini sau hyperlink-uri. Marea majoritate a sistemelor de e-mail permit și
atașarea de fișiere aflate pe suporturi de stocare ale celui care trimite mesajul,
existând însă, de cele mai multe ori, limitări cu privire la mărimea fișierelor ce
pot fi atașate unui mesaj.
Trimiterea de mesaje email este condiționată de utilizarea unei aplicații
de email ce poate fi un program de calculator dedicat acestui serviciu (de
obicei, atât programul cât și conturile de email ce pot fi accesate cu acestea
sunt contracost) sau poate fi o pagină web (webmail) ce poate fi accesată cu
ajutorul unui program de navigare pe Internet (marea majoritate a acestora
fiind gratuite).

2.6.3.2. Identificarea structurii unei adrese de email

O adresă de email identifică un cont de email către care pot fi trimise
mesaje.
Structura unei adrese de email este următoarea:
<nume utilizator>@<nume domeniu>
De exemplu, office@ecdl.org.ro este o adresă de email. De obicei nu se
ține cont de modul de scriere, cu majuscule sau fără, dar pot exista sisteme de
email care fac diferența între acestea, mai ales pentru numele utilizatorului.
Adresele de email sunt unice, o dată creat un nume de utilizator pentru
un anumit domeniu acesta nu mai poate fi duplicat. Totodată, numele de
utilizator nu poate conține orice tip de caracter, acesta fiind limitat la un anumit
set de caractere (litere mari, litere mici, cifre, punctul sau unele din caracterele
!#$%&'*+-/=?^_`{|}~ ). Cele mai multe sisteme de email nu permit, însă, decât
folosirea literelor, cifrelor și a caracterelor . și _ . De asemenea, orice nume de
utilizator nu poate fi mai mare de 64 de caractere.
Numele de domeniu reprezintă adresa serverului de email pe care pot fi
create conturi cu adresă.

2.6.3.3. Conștientizarea problemelor asociate trimiterii fișierelor

atașate: limitări legate de dimensiunea și tipul fișierelor (de
exemplu fișiere executabile)
Împreună cu mesajele de tip email pot fi trimise ca atașamente diferite
tipuri de fișiere aflate pe calculatorul expeditorului. Este o metodă simplă de a
trimite destinatarilor imagini, documente, fișiere video, etc.

55/101
 Fiecare furnizor de servicii de email impune propriile restricții în ceea ce
privește atașarea și trimiterea de fișiere.
Unui email i se pot atașa unul sau mai multe fișiere. Astfel, una din
limitări poate fi în ceea ce privește numărul maxim de fișiere atașate unui
mesaj.
O altă limitare este aceea referitoare la dimensiunea maximă a unui
fișier atașat, sau dimensiunea maximă a tuturor fișierelor atașate la un singur
mesaj. Aceste limitări au apărut datorită faptului că fiecare mesaj ce
traversează Internetul este stocat temporar în diverse locații cu capacitate
limitată pe de o parte, iar pe de altă parte fiecare furnizor de servicii de email
poate impune o dimensiune maximă a mesajelor recepționate. De obicei,
dimensiunile unui atașament pot varia între 10MB și 25MB.
Datorită faptului că mesajele email cu atașament pot fi folosite pentru a
răspândi programe de tip virus sau malware, unii furnizori de servicii de email
impun și restricții în ceea ce privește tipul fișierelor ce pot fi atașate, de
exemplu pot interzice atașarea de fișiere executabile (.exe).

2.6.3.4. Înțelegerea diferenței dintre câmpurile To, Copy (Cc), Blind

copy (Bcc)
Trimiterea de mesaje email către un destinatar presupune scrierea
adresei acestuia în câmpul To (Către). Dacă se dorește trimiterea unui mesaj
către mai mulți destinatari există mai multe câmpuri în care se pot scrie
adresele acestora: câmpul To, câmpul Cc (Carbon copy - Copie la indigo) și
câmpul Bcc (Blind carbon copy - Copie la indigo ascunsă).
În câmpul To se scriu adresele destinatarilor pe care mesajele îi
afectează în mod direct și de la care se așteaptă un răspuns.
În câmpul Cc se scriu adresele destinatarilor care nu sunt direct implicați
și nu trebuie să acționeze în vreun fel, ci trebuie numai să ia la cunoștință
mesajul și să cunoască adresele celor care l-au primit (adresele scrise în
câmpurile To și Cc sunt vizibile tuturor destinatarilor).
Câmpul Bcc se folosește atunci când se dorește ca anumiți destinatari
să primească mesajul, dar fără ca destinatarii din câmpurile To sau Bcc să știe
că aceștia l-au primit.

56/101
 2.6.3.5. Conștientizarea posibilității de a primi mesaje nesolicitate.
Conștientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu
viruși prin intermediul mesajelor electronice
Adresele de email, cu timpul, datorită utilizării lor, devin cunoscute și de
către persoane terțe care pot trimite către acestea diverse mesaje nesolicitate,
numite generic spam.
Cel mai adesea mesajele de tip spam conțin reclame comerciale, dar pot
conține și mesaje care conțin diverse atașamente sau trimit cititorii acestora pe
situri web, cu ajutorul cărora utilizatori răuvoitori accesează date personale
sau chiar calculatorul acestora prin instalarea de programe de tip virus sau
malware.
În general utilizatorii trebuie să fie avertizați că emailurile venite de la
persoane necunoscute trebuie considerate periculoase și tratate cu deosebită
atenție înainte de a descărca fișierele atașate sau a da clic pe diverse link-uri
sau imagini din mesaj.
În general toți furnizorii de servicii de e-mail utilizează diverse tehnologii
de filtrare și marcare a mesajelor de tip spam pentru a avertiza suplimentar
utilizatorii.

2.6.3.6. Definirea termenului de phishing

Phishing-ul este o tentativă a unor persoane rău intenționate de a obține
date confidențiale, precum parole sau detalii despre carduri bancare, sau chiar
bani prin inducerea în eroare a utilizatorului cu ajutorul unor imitații ale unor
entități de încredere din mediul online (bănci, procesatori de plăți pe Internet,
etc.).
De obicei utilizatorii sunt direcționați către pagini web false ce imită
foarte bine paginile web legitime. Unele dintre aceste pagini web pot chiar
conține programe de tip malware ce se instalează automat pe calculatorul
utilizatorului fără știrea acestuia.
Cele mai răspândite metode de phishing sunt următoarele:
 manipularea prin intermediul link-urilor: în textul mesajelor email
pot apărea adrese de Internet (link-uri) către pagini web ale unor
instituții cunoscute și de încredere, adresa de Internet reală (de
obicei o pagină web ce imită instituția respectivă) către care va fi
trimis utilizatorul fiind ascunsă (aceasta poate fi verificată totuși,
apărând, de obicei, în colțul din stânga jos al programului de
navigare atunci când se trece cu mausul peste link-ul din mesaj).

57/101
 manipularea prin intermediul imaginilor: este similară cu cea prin
intermediul link-urilor, doar că acesta este înlocuit de o imagine
care trimite utilizatorul către pagina web falsă atunci când se dă
clic pe ea.
 alterarea paginilor web reale prin intermediul punctelor slabe ale
acestora.

58/101
 2.7. Utilizarea poștei electronice

2.7.1. Trimiterea mesajelor

2.7.1.1. Accesarea unui cont de e-mail

Una din cele mai cunoscute aplicații de e-mail pentru sistemul de
operare Windows este Microsoft Outlook, ce face parte din suita Microsoft
Office, alături de Word și Excel.
Deschiderea programului Microsoft Outlook se face apăsând butonul
Start, apoi All Programs → Microsoft Office → Microsoft Outlook.  Dacă pe
Desktop se găsește o icoană cu numele Microsoft Outlook se poate da dublu
clic pe aceasta.

Figura 2-48. Deschiderea programului Microsoft Outlook

Fereastra programului conține mai multe elemente:

59/101
  Bara de meniu, în care sunt afișate toate meniurile ce oferă acces
la diverse comenzi.
 Bara de instrumente, ce oferă acces rapid la cele mai utilizate
comenzi.
 Bara de stare, folosită pentru afișarea de informații despre
obiectele selectate în fereastra programului.
 Panoul stânga, ce conține structura de directoare a căsuței de
email.
 Panoul dreapta afișează conținutul directoarelor selectate.

Figura 2-49. Conținutul ferestrei programului Microsoft Outlook

După deschiderea programului pentru prima oară este necesară
configurarea acestuia cu datele contului de e-mail. Pentru aceasta se dă clic
pe meniul File, apoi pe butonul Add account (adaugă cont). În fereastra care
apare se completează numele, adresa de e-mail și parola.

60/101
 Figura 2-50. Adăugarea unui cont de e-mail
După conectarea la contul e e-mail se poate accesa conținutul căsuței
de mail, dând clic pe directorul Inbox, fiind afișate toate mesajele conținute de
acesta. Panoul din dreapta se separă în două, partea din stânga afișând
mesajele aflate în Inbox, iar partea din dreapta o pre-vizualizare a mesajului
selectat.

2.7.1.2. Cunoașterea scopului principal al directoarelor de e-mail:

Inbox, Outbox, Sent, Deleted/Trash Items, Draft, Spam/Junk
Inbox este directorul în care sunt salvate toate mesajele primite.
Outbox este un director în care sunt salvate temporar mesajele trimise
imediat după apăsarea butonului Send (Trimite) și până când acestea sunt
trimise de către programul Outlook către serverul de e-mail.
Sent (Sent Items) este un director în care sunt salvate toate mesajele
trimise, după transmiterea cu succes către serverul de e-mail.
Deleted/Trash Items este directorul ce conține toate mesajele șterse.
Draft este directorul ce conține mesajele neterminate și netransmise
(ciorne), salvate de utilizator și care urmează a fi transmise ulterior.
61/101
 Spam/Junk este directorul ce conține mesajele de tip spam.

2.7.1.3. Crearea unui nou mesaj

Crearea unui mesaj nou se face dând clic pe butonul New E-mail (E-mail
nou) din colțul din stânga sus al ferestrei.

Figura 2-51. Crearea unui mesaj nou

Figura 2-52. Fereastra de scriere a unui mesaj nou

62/101
 Câmpul Bcc nu există inițial. Dacă se dorește adăugarea acestuia se dă
clic pe meniul Options (Opțiuni) și apoi în zona Show fields (Arată câmpuri) se
dă clic pe Bcc.

2.7.1.4. Inserarea uneia sau mai multor adrese de e-mail sau a unei
liste de distribuție în câmpurile To, Copy (Cc), Blind copy
(Bcc)
În câmpurile de adrese To, Cc, Bcc se pot insera adrese fie prin scrierea
acestora direct de la tastatură, fie prin selectarea lor din Address Book
(Agendă).
Pentru a introduce un contact nou în Address Book, în tab-ul Home se
dă clic pe Contacts și apoi pe New Contact.

Figura 2-53. Adăugarea unui contact în agendă

În fereastra care apare se completează detaliile contactului respectiv
(adresă de mail, nume, prenume, telefon etc.) și apoi se apasă butonul Save &
close.

63/101
 Figura 2-54. Câmpurile pentru completarea datelor unui contact nou
Selectarea unui contact sau a unei liste de contacte din agendă se face
în momentul scrierii unui mesaj fie prin apăsarea butonului Address book, fie
prin apăsarea butoanelor To, Cc sau Bcc și selectarea adresei/listei dorite.

Figura 2-55. Selectarea unui contact din agendă

64/101
 2.7.1.5. Introducerea unui subiect adecvat și introducerea/copierea
unui text în corpul mesajului
În fereastra de scriere a unui mesaj nou se dă clic în câmpul Subject și
se scrie un titlu ce descrie pe scurt subiectul mesajului pe care dorim să îl
trimitem.

Figura 2-56. Completarea subiectului unui mesaj

Copierea unui text dintr-un alt document (de exemplu o pagină web) se
face utilizând comenzile copy și paste. Se selectează textul dorit cu ajutorul
mausului, se dă clic dreapta pe selecție și se alege comanda copy. În
fereastra de scriere a unui mesaj nou se dă clic dreapta pe suprafața albă și
se alege opțiunea paste.

Figura 2-57. Selectarea și copierea unui text într-o pagină web

65/101
 Figura 2-58. Adăugarea unui text copiat într-un mesaj nou

2.7.1.6. Adăugarea, ștergerea unui fișier atașat

Pentru a adăuga fișiere aflate pe diverse unități de stocare (hard disk,
carduri sau stick-uri de memorie, cd-uri sau dvd-uri) unui mesaj, în fereastra
de scriere a acestuia se dă clic pe butonul Attach File. În fereastra care apare
se navighează către directorul ce conține fișierul dorit, se dă clic pe acesta și
se apasă butonul Insert.

Figura 2-59. Adăugarea unui fișier într-un mesaj nou

După selectarea unui fișier, în fereastră apare sub câmpul Subject un
nou câmp numit Attached unde se pot vedea fișierele atașate mesajului.
66/101
 Ștergerea unui fișier atașat se face dând clic dreapta pe numele
acestuia în fereastra de scriere a unui mesaj nou, iar din meniul care apare se
alege opțiunea Remove.

Figura 2-60. Ștergerea unui fișier atașat

2.7.1.7. Trimiterea unui mesaj cu prioritate mare sau mică

Stabilirea unui nivel de prioritate pentru un mesaj presupune
semnalizarea acestuia printr-un simbol ce indică dacă mesajul necesită atenția
imediată a destinatarului sau poate fi citit mai târziu.
Stabilirea acestui nivel se face dând clic fie pe butonul High importance,
caz în care mesajul primit de destinatar va avea afișat un semn de exclamare,
fie pe butonul Low importance, caz în care simbolul va fi o săgeată în jos.

Figura 2-61. Marcarea nivelului de prioritate pentru un mesaj

67/101
 2.7.2. Primirea mesajelor

2.7.2.1. Deschiderea, închiderea unui mesaj

Deschiderea unui mesaj se realizează dând dublu clic pe acesta, în
fereastra de vizualizare a conținutului unui director (Inbox de exemplu). Se va
deschide o nouă fereastră în care va fi afișat conținutul mesajului, adresa celui
care l-a trimis, alți destinatari (dacă există), subiectul mesajului, dacă există
atașamente, etc.

Figura 2-62. Vizualizarea conținutului directorului Inbox

68/101
 Figura 2-63. Afișarea unui mesaj primit
Închiderea mesajului se face apăsând butonul X din colțul din dreapta
sus al ferestrei, iar închiderea programului Outlook se face în același mod.

2.7.2.2. Utilizarea funcțiilor de răspuns (reply), răspuns tuturor (reply

to all)
În cazul primirii unui mesaj, pentru a răspunde celui care l-a trimis fie se
selectează cu un clic mesajul, fie se deschide în fereastră separată cu dublu
clic, iar apoi se dă clic pe butonul Reply.

Figura 2-64. Răspunderea la un mesaj

După apăsarea butonului apare o fereastră nouă de scriere a unui
mesaj, unele dintre câmpuri fiind deja pre-completate: în câmpul To este
69/101
scrisă adresa celui de la care s-a primit mesajul; în câmpul Subject este trecut
subiectul mesajului primit la care s-a adăugat înainte textul Re: pentru a arăta
că este un răspuns la alt mesaj; câmpul de scriere al mesajului nu mai este gol
ci cuprinde conținutul mesajului inițial la care se dorește a se răspunde.

Figura 2-65. Fereastra de scriere a unui mesaj de răspuns

Dacă mesajul primit a fost trimis către mai multe adrese și dorim ca
răspunsul nostru la mesaj să ajungă la toate acele adrese se apasă butonul
Reply All și se scrie și trimite răspunsul. Și în acest caz se păstrează
conținutul mesajului inițial.
În cazul în care dorim ca Outlook să nu mai includă mesajul inițial în cel
de răspuns, se dă clic pe File, apoi pe Options (Opțiuni) și pe tab-ul Mail. Se
derulează conținutul ferestrei până la opțiunea Replies and forwards
(Răspunsuri și Retrimiteri), iar la secțiunea When replying to a message:
(Când se răspunde la un mesaj) se alege Do not include original message (Nu
include mesajul original).

70/101
 Figura 2-66. Modificarea opțiunii de includere a mesajului original în cel de
răspuns
În cazul în care dorim ca Outlook să nu mai includă mesajul inițial în cel
retrimis, la secțiunea When forwarding a message: (Când se retrimite un
mesaj) se alege Do not include original message (Nu include mesajul original).

2.7.2.3. Redirecționarea unui mesaj (forward)

În cazul primirii unui mesaj, pentru a trimite acel mesaj mai departe către
altă adresă fie se selectează cu un clic mesajul, fie se deschide în fereastră
separată cu dublu clic, iar apoi se dă clic pe butonul Forward.
După apăsarea butonului apare o fereastră nouă de scriere a unui
mesaj, unele dintre câmpuri fiind deja pre-completate: în câmpul Subject este
trecut subiectul mesajului primit la care s-a adăugat înainte textul Fwd: pentru
a arăta că este un mesaj retrimis; câmpul de scriere al mesajului nu mai este
gol ci cuprinde conținutul mesajului inițial pe care dorim să-l retrimitem; dacă
mesajul original conținea atașamente acestea vor fi retrimise și ele.

71/101
 Figura 2-67. Retrimiterea unui mesaj

2.7.2.4. Deschiderea și salvarea unui fișier atașat într-o locație pe disc

În cazul primirii unui mesaj, dacă acesta conține fișiere atașate, fie se
selectează cu un clic mesajul, fie se deschide în fereastră separată cu dublu
clic, iar apoi se dă dublu clic pe atașamentul pe care dorim să-l deschidem sau
să-l salvăm pe disc.

Figura 2-68. Salvarea pe disc a unui fișier atașat unui mesaj

În fereastra care apare se alege dacă se dorește deschiderea (Open)
sau salvarea (Save) fișierului. Dacă se alege salvarea, apare o nouă fereastră
în care putem selecta calea către directorul în care dorim salvarea fișierului.

72/101
 Figura 2-69. Alegerea directorului pentru salvarea unui fișier atașat
O altă posibilitate de deschidere sau salvare a unuia sau mai multe
fișiere atașate este de a da clic dreapta pe unul din fișiere, iar din meniul care
apare se alege fie deschiderea (Open), fie salvarea unui singur fișier (Save as)
fie salvarea tuturor (Save all attachments…).

Figura 2-70. Salvarea pe disc a unuia sau mai multe fișiere atașate

2.7.2.5. Vizualizarea, tipărirea unui mesaj la o imprimantă disponibilă

Pentru tipărirea la imprimantă a unui mesaj se selectează mesajul sau
se deschide în fereastră nouă, se dă clic pe meniul File, apoi pe Print. În

73/101
partea dreaptă a ferestrei se poate vizualiza forma sub care mesajul va fi
tipărit.

Figura 2-71. Vizualizarea unui mesaj

Pentru schimbarea modului în care mesajul este aranjat în pagină se dă
dublu clic pe setarea Memo Style iar în fereastra care apare se setările dorite
pentru format, hârtie (Paper), antet și subsol (Header/Footer).

74/101
 Figura 2-72. Schimbarea modului de aranjare în pagină a unui mesaj
Pentru tipărire se alege din listă imprimanta dorită, se modifică setările
de imprimare dacă este necesar și se apasă butonul Print.

2.7.3. Instrumente și setări

2.7.3.1. Utilizarea funcției Help

Un instrument util în lucrul cu programul Microsoft Outlook este funcția
de ajutor (Help) ce poate fi accesată prin apăsarea tastei F1, având ca efect
deschiderea unei pagini web pusă la dispoziție de compania Microsoft
(deținătorul acestui program), pagină ce oferă informații și explicații despre
comenzile și opțiunile programului.

75/101
 Figura 2-73. Pagina de ajutor

2.7.3.2. Afișarea, ascunderea barelor de instrumente. Minimizare,

restaurare ribbon.
Bara de instrumente din partea superioară a ferestrei programului poate
fi minimizată pentru a lăsa mai mult loc afișării mesajelor. Minimizarea ei se
face dând clic dreapta pe suprafața goală a acesteia și alegând opțiunea
Minimize the Ribbon. Reafișarea ei se face dând clic pe săgeata care a apărut
în partea dreaptă a acesteia după ce a fost ascunsă .

76/101
 Figura 2-74. Rescalarea tab-urilor
Configurarea barei de instrumente se face dând clic dreapta pe
suprafața goală a acesteia și alegând opțiunea Customize the Ribbon. În
fereastra care apare, comenzile ce se doresc a fi afișate direct în bara de
instrumente trebuie selectate și adăugate în meniul corespunzător dând clic pe
butonul Add. Eliminarea unei comenzi din meniu se face tot selectând-o dar
apăsând apoi butonul Remove.
Se pot crea tab-uri noi cu ajutorul butonului New Tab, dar si noi grupe de
comenzi cu ajutorul butonului New Group.

2.7.3.3. Crearea și inserarea unei semnături de tip text pentru e-mail

Semnătura este un text stabilit de utilizatorul unui cont de e-mail adăugat
în mod automat în partea de jos a unui mesaj și, de obicei, conține scurte
informații despre autorul mesajului (nume, prenume, adresă poștală, număr de
telefon, compania la cere lucrează, etc.)
Pentru a crea o nouă semnătură se deschide un mesaj nou (New E-
mail) și se dă clic pe butonul Signature din bara de instrumente, iar apoi pe
Signatures. În fereastra care apare se apasă butonul New (Nou) și se
introduce un nume sugestiv pentru semnătură. Acest lucru este necesar
deoarece utilizatorul poate crea mai multe semnături dintre care poate alege în
momentul scrierii unui mesaj nou.

77/101
 Figura 2-75. Crearea unei semnături noi
După crearea semnăturii se completează datele personale dorite în
câmpul Edit Signature și se apasă butonul Save pentru salvarea acesteia.
Pentru inserarea semnăturii, în fereastra unui mesaj nou se dă clic pe
butonul Signature apoi pe numele semnăturii dorite.

Figura 2-76. Inserarea unei semnături

78/101
 2.7.3.4. Activarea, dezactivarea răspunsurilor automate de tip Out of
Office
Microsoft Outlook poate fi configurat astfel încât să trimită răspunsuri în
mod automat la primirea unui mesaj către cel care l-a trimis, acest lucru fiind
util pentru momentele în care utilizatorul unui cont de e-mail este plecat o
perioadă în care nu are acces la Internet pentru a verifica mesajele și a
răspunde.
Primul pas este de a crea un fișier template (model) cu textul ce va fi
trimis ca răspuns automat. Pentru aceasta se deschide un mesaj nou în care
se scrie textul dorit, apoi din meniul File se alege opțiunea Save As. În
fereastra apărută pentru opțiunea Save as type se alege formatul Outlook
Template (*.oft), se alege calea unde dorim să-l salvăm și se dă un nume
sugestiv fișierului.

Figura 2-77. Salvarea unui template

Următorul pas este configurarea unei reguli. Se dă clic pe meniul File și
apoi pe butonul Manage rules & alerts.

79/101
 Figura 2-78. Editarea regulilor și alertelor
În fereastra nou apărută se dă clic pe butonul New rule... (Regulă nouă),
se alege apoi opțiunea Apply rule on messages I receive (Aplică regula
mesajelor primite de mine) și se apasă butonul Next.

Figura 2-79. Crearea unei reguli noi

80/101
 În fereastra următoare se alege opțiunea Sent only to me (Trimise numai
mie) și se apasă butonul Next. Apoi se bifează opțiunea Reply using a specific
template (Răspunde folosind un anume template) și se dă clic în partea de jos
pe link-ul a specific template pentru a se încărca fișierul creat și salvat mai
devreme.

Figura 2-80. Încărcarea fișierului template

Se apasă butonul Finish pentru finalizarea creării regulii. Se poate
observa apoi apariția noii reguli în listă.

81/101
 Figura 2-81. Regula creată pentru a răspunde în mod automat
Dezactivarea răspunsurilor automate se face din fereastra de mai sus
prin de-bifarea regulii create.

2.7.3.5. Recunoașterea stării unui e-mail (citit sau necitit). Marcarea

unui mesaj ca citit, necitit. Semnalizarea (flag) unui mesaj,
ștergerea semnalizării unui mesaj

Figura 2-82. Marcarea unui mesaj ca citit, necitit

82/101
 Evidențierea stării unui mesaj ca fiind citit sau necitit se face cu ajutorul
unei icoane: (un plic deschis) dacă mesajul a fost citit și (un plic închis)
dacă nu a fost citit. De asemenea, în cazul unui mesaj necitit, câmpurile care
descriu mesajul (expeditor, subiect, data, etc.) sunt afișate cu litere îngroșate
(bold). Imediat după citirea mesajului acestea devin normale.
Marcarea unui mesaj ca fiind citit sau necitit se poate face de către
utilizator dând clic dreapta pe mesaj și alegând opțiunea Mark as Unread
(Marchează ca fiind Necitit) sau Mark as Read (Marchează ca fiind Citit), sau
direct din bara de meniu superioară, apăsând butonul Read/Unread
(Citit/Necitit).
Deoarece numărul de mesaje poate ajunge să fie suficient de mare încât
să ne fie greu să le gestionăm, Microsoft Outlook oferă posibilitatea marcării
acestora cu ajutorul unui steguleț, pentru a fi recunoscute mai ușor. Această
operațiune se poate realiza în mai multe moduri:
- Se dă clic dreapta pe mesaj iar din meniul care apare se alege
opțiunea Follow Up (Urmărește) și se dă clic pe Flag Message
(Marchează mesaj).
- Se selectează mesajul, se dă clic pe butonul Follow Up din bara de
meniu superioară și se alege opțiunea Flag Message.
- Dacă câmpul Flag este afișat în Inbox se dă clic direct pe acesta
pentru a se marca mesajul.
Pentru a înlătura marcajul unui mesaj se alege din meniurile prezentate
opțiunea Clear flag (Înlătură marcaj) sau se dă clic încă o dată pe câmpul
Flag.

83/101
 Figura 2-83. Marcarea unui mesaj

2.7.3.6. Crearea, ștergerea, actualizarea unui cont sau a unei liste de

distribuție
Memorarea adreselor de e-mail folosite se poate face adăugându-le într-
o listă de adrese numită Contacts (Contacte). Această listă poate fi vizualizată
și gestionată dând clic pe butonul Contacts în secțiunea din stânga a ferestrei
programului Outlook.

84/101
 Figura 2-84. Memorarea unei adrese de e-mail
Pentru salvarea unei adrese noi se dă clic pe butonul New Contact
(Contact Nou). În fereastra care apare se pot completa diverse detalii
referitoare la deținătorul adresei, cum ar fi:
- Numele complet.
- Compania la care lucrează.
- Adresa de e-mail.
- Adresa personală sau de lucru.
- Numere de telefon.
- Pagina web personală.
- Fotografie.
După ce se completează toate detaliile se dă clic pe butonul Save &
Close (Salvează și Închide).
În cazul în care se trimit frecvent mesaje către mai multe adrese salvate,
acestea pot fi introduse în grupuri, astfel încât să nu mai fie necesară
selectarea individuală a fiecărei adrese. Pentru a forma un grup se dă clic pe
butonul New Contact Group (Grup de Contact Nou) și se completează numele
grupului. Se adaugă membri folosind butonul Add Members (Adaugă membri)
și apoi se apasă pe Save & Close.

85/101
 Figura 2-85. Crearea unui grup de adrese
După salvare, contactele sunt afișate într-o listă.

Figura 2-86. Afișarea listei de adrese

Modul de afișare al listei de adrese se poate modifica din secțiunea
Current View (Vizualizare curentă) dând clic pe modul de vizualizare
convenabil: carte de vizită, card, agendă telefonică, listă, etc.
Ștergerea unei adrese din listă se poate face fie prin selectarea ei și
apăsarea butonului Delete din bara de instrumente, fie dând clic dreapta pe
adresă și apoi din meniul care apare se alege opțiunea Delete.
În cazul în care este primit un mesaj de la o adresă de e-mail nouă,
aceasta poate fi salvată direct în lista de adrese.
Se dă dublu clic pe mesajul primit iar în fereastra care apare se dă clic
dreapta pe adresa de e-mail a expeditorului. Din meniul care apare se alege
86/101
opțiunea Add to Outlook Contacts (Adaugă la Contactele din Outlook) și se
urmează aceeași pași pentru crearea unui contact nou.

Figura 2-87. Actualizarea listei de adrese

În afară de directorul Contacte pe care îl găsim inițial se mai pot crea și
alte liste de adrese.
Se dă clic pe butonul Contacts în secțiunea din stânga a ferestrei
programului Outlook, iar în secțiunea My Contacts se dă clic dreapta pe
Contacts și se alege opțiunea New Folder (Director Nou). În acest director nou
creat se pot introduce noi adrese sau copia unele deja salvate, utilizând
modalitățile prezentate anterior.

87/101
 Figura 2-88. Crearea unei noi liste de adrese

2.7.4. Organizarea mesajelor

2.7.4.1. Adăugarea, înlăturarea detaliilor mesajelor precum: expeditor,

subiect, data primirii.
Afișarea mesajelor în Inbox se face unul sub altul, în funcție de unul din
câmpurile ce caracterizează mesajul. Aceste câmpuri (de exemplu expeditorul,
subiectul, conținutul mesajului, data când a fost trimis, existența unui
atașament, etc.) pot fi afișate în funcție de alegerea utilizatorului.
Pentru a putea selecta câmpurile dorite se dă clic dreapta pe unul din
cele existente, iar din meniul care apare se alege opțiunea View Settings…
(Vezi Setări). În fereastra care apare se apasă butonul Columns… (Coloane).
Este afișată apoi în partea stângă a noii ferestre o listă cu câmpurile
disponibile ce descriu orice mesaj. Adăugarea unui câmp pentru a fi afișat în
Inbox se face selectând câmpul respectiv și apăsând butonul Add (Adaugă).
Eliminarea unui câmp din lista celor afișate se face apăsând butonul Remove
(Îndepărtează) după selecția acelui câmp.
88/101
 Figura 2-89. Adăugarea sau înlăturarea detaliilor mesajelor
Ordinea în care sunt afișate câmpurile poate fi de asemenea modificată,
fie în fereastra Show Columns (Arată Coloane) de mai sus, prin selectarea
câmpului și apăsarea butoanelor Move Up (Mută mai sus) sau Move Down
(Mută mai jos), fie ținând apăsat butonul stânga al mausului pe câmpul dorit și
tragerea lui în stânga sau dreapta.
Pentru a ordona mesajele în funcție de un anumit câmp (de exemplu în
funcție de data primirii acestora) se dă click pe acel câmp, iar pe acesta va
apare un mic triunghi care arată modul de aranjare (crescător sau
descrescător, schimbarea modului între acestea două facându-se dând clic
încă o dată).

2.7.4.2. Căutarea unui mesaj după expeditor, subiect, conținut

Microsoft Outlook oferă o funcție de căutare a unor cuvinte cheie sau
adrese în mesajele primite. Acest lucru se realizează cu ajutorul căsuței de
căutare (Search) aflată în partea de sus a secțiunii unde sunt afișate mesajele.

89/101
 Figura 2-90. Căutarea mesajelor
Căutarea inițială se face în conținutul mesajelor, dar în momentul în care
se dă clic pe căsuța de căutare, în bara de instrumente se activează tab-ul
Search, oferindu-ne acces la opțiunile de particularizare a căutării.
Astfel, putem realiza căutări numai în directorul curent (în cazul de față
Inbox) sau în toate directoarele (dacă există altele), putem căuta mesaje
trimise de la o anumită adresă (se dă clic pe butonul From și se scrie adresa
expeditorului), se pot căuta mesaje al cărui subiect conțin anumite cuvinte
cheie sau mesaje care conțin atașamente. De asemenea se pot realiza căutări
în mesaje trimise într-o anumită perioadă de timp (azi, ieri, săptămâna
curentă, săptămâna anterioară, etc.).

2.7.4.3. Sortarea mesajelor după nume, dată, dimensiune

Sortarea mesajelor permite aranjarea acestora după un anumit criteriu.
O sortare rapidă se poate face dând clic pe numele coloanei în funcție
de care vrem sa facem sortarea. De exemplu dacă se dă clic pe capătul de
coloană Received (Primite) sortarea se va face în ordinea datei când au sosit
mesajele, începând cu cele recente și terminând cu primele mesaje primite.
Inversarea acestei ordini se face dând clic încă o dată pe Received.

90/101
 O altă modalitate de sortare este aceea de a grupa mesajele în funcție
de un anumit criteriu. Gruparea mesajelor se poate face din tab-ul View
(Vizualizare), secțiunea Categories (Categorii), dând clic pe criteriul urmărit și
apoi bifând căsuța Show in Groups (Afișează în Grupuri).

Figura 2-91. Sortarea mesajelor

2.7.4.4. Crearea, ștergerea unui director pentru mesaje. Mutarea

mesajelor într-un director de mesaje.
Gestionarea mesajelor primite se poate face mult mai ușor dacă acestea
sunt mutate în directoare cu nume sugestive.
Adăugarea unui director nou se poate face dând clic pe tab-ul Folder
(Director) și apoi pe butonul New Folder (Director Nou). În fereastra care
apare se completează numele directorului și se selectează locația acestuia: în
rădăcină (test@instra.ro) sau în alte directoare existente (Inbox).

91/101
 Figura 2-92. Crearea unui director nou
Directorul nou creat va apare în secțiunea din stânga, acolo unde se află
și directorul Inbox. Dacă se dorește ștergerea unui director se dă clic dreapta
pe acesta și se alege opțiunea Delete Folder (Șterge Director).

Figura 2-93. Ștergerea unui director

Dacă se dorește mutarea unui mesaj într-un director se selectează
mesajul și se dă clic pe butonul Move (Mută) din bara de instrumente. Din
meniul care apare se alege directorul dorit.

92/101
 Figura 2-94. Mutarea unui mesaj într-un director

2.7.4.5. Ștergerea unui mesaj. Recuperarea unui mesaj șters.

Pentru a șterge un mesaj, acesta trebuie întâi selectat, apoi se dă pe
tab-ul Home și pe butonul Delete (Șterge) sau se dă clic dreapta pe mesajul
respectiv și se alege opțiunea Delete.

93/101
 Figura 2-95. Ștergerea unui mesaj
Orice mesaj șters nu dispare inițial pentru totdeauna ci este de fapt
mutat într-un alt director numit Deleted Items (Elemente șterse).
Pentru a recupera un mesaj șters se dă clic pe directorul Deleted Items
apoi în tab-ul Home, secțiunea Quick Steps (Opțiuni rapide) se dă clic pe
butonul Move to: ? (Mută în: ?), iar în fereastra ce apare se selectează
directorul dorit.
O altă variantă de a recupera un mesaj șters este de a da clic dreapta
pe acesta, iar din meniul care apare se alege opțiunea Move și directorul dorit.

94/101
 Figura 2-96. Recuperarea unui mesaj șters

2.7.4.6. Golirea recipientului de mesaje șterse (deleted items/trash)

Pentru a șterge toate mesajele din directorul Deleted Items se dă clic
dreapta pe acesta și se alege opțiunea Empty Folder (Golește Director).
Atenție, o dată golit acest director, mesajele conținute de acesta nu vor mai
putea fi recuperate.

Figura 2-97. Golirea directorului cu mesaje șterse

95/101
 2.7.4.7. Mutarea unui mesaj în directorul Junk, ștergerea unui mesaj
din directorul Junk
Uneori, mesajele de tip spam nu sunt detectate de aplicația de e-mail și
avem opțiunea de a le muta personal în directorul Junk și chiar de a bloca
adresele de e-mail de unde vin mesajele.
Cel mai simplu mod de a muta un mesaj din directorul Inbox în directorul
Junk este de a selecta mesajul din Inbox și a-l trage cu mausul (ținând clic
stânga apăsat) în directorul Junk.
Dacă se dorește mutarea mesajului și blocarea adresei expeditorului
simultan se dă clic dreapta pe mesaj în Inbox, se alege din meniu opțiunea
Junk și apoi Block Sender (Blochează Expeditor). Un mesaj este afișat prin
care suntem înștiințați că adresa a fost adăugată în Lista Expeditorilor Blocați
și că mesajul a fost mutat în directorul Junk.
Dacă vrem să aducem înapoi mesajul și să deblocăm adresa, în
directorul Junk se dă clic dreapta pe mesaj se alege din meniu opțiunea Junk
și apoi Not Junk.

Figura 2-98. Mutarea unui mesaj în Junk și blocarea adresei de e-mail a expeditorului
Ștergerea unui mesaj din directorul Junk se face prin selectarea lui și
apăsarea butonului Delete.

96/101
 2.7.5. Utilizarea calendarelor

2.7.5.1. Crearea, anularea, actualizarea unei întâlniri în calendar

Pentru a accesa calendarul în Outlook se dă clic pe acesta în secțiunea
din stânga-jos a ferestrei. În secțiunea principală a ferestrei va fi afișat
calendarul zilei curente.

Figura 2-99. Accesarea calendarului

O întâlnire presupune includerea și contactarea mai multor persoane.
Pentru a adăuga o întâlnire nouă se dă clic pe New Meeting în tab-ul Home.
În câmpul To se completează adresele persoanelor care vor participa la
ședință.
În câmpul Subject se scrie un titlu sugestiv referitor la subiectul întâlnirii.
În câmpul Location se scrie locul în care se va ține întâlnirea.
Se completează apoi ziua și ora începerii și sfârșitului întâlnirii și se
completează informații detaliate sau se atașează fișiere.

97/101
 Figura 2-100. Crearea unei întâlniri
Anularea unei întâlniri se face prin selectarea ei în calendar și apăsarea
butonului Cancel Meeting din bara de instrumente. În fereastra care apare se
completează eventual motivele anulării și se apasă butonul Send Cancellation
pentru a fi anunțate toate persoanele care urmau să participe.

Figura 2-101. Anularea unei întâlniri

98/101
 Pentru a actualiza o întâlnire se dă dublu clic pe aceasta, iar în fereastra
care apare se modifică datele dorite și apoi se apasă butonul Send Update
pentru a-i informa și pe participanți despre modificări.

2.7.5.2. Adăugarea invitaților, resurselor într-o întâlnire în calendar.

Eliminarea invitaților, resurselor dintr-o întâlnire din calendar
Pentru adăugarea invitaților se deschide întâlnirea dând dublu clic pe ea
în calendar, iar în bara de instrumente se dă clic pe Scheduling. În coloana din
partea stângă pe rândurile libere se pot introduce manual adrese de e-mail
sau se pot selecta din agendă adrese de e-mail salvate dând clic pe Add
Others și apoi pe Add from Address Book...

Figura 2-102. Adăugarea, eliminarea invitaților

99/101
 Eliminarea invitaților se face prin ștergerea adreselor de mail din listă.
După efectuarea modificărilor de orice fel se închide fereastra. În
fereastra de dialog care apare se bifează Save changes and send update
pentru salvarea modificărilor și trimiterea acestora către participanți.
În cazul în care unul dintre participanți trebuie să participe cu resurse în
cadrul întâlnirii se dă clic în bara de instrumente pe Tracking, iar pentru
persoana respectivă, în coloana Attendance se dă clic și se selectează
opțiunea Resource (Room or Equipement). Eliminarea resurselor se face în
mod identic, alegând o altă opțiune: Required Attendee (Participare
obligatorie) sau Optional Attendee (Participare opțională).

Figura 2-103. Adăugarea, eliminarea resurselor

2.7.5.3. Acceptarea, refuzarea unei invitații

Figura 2-104. Acceptarea, refuzarea unei invitații

100/101
 Pentru acceptarea sau refuzarea unei invitații se selectează invitația în
calendar, iar în bara de meniu se apasă butonul Accept pentru acceptare sau
Decline pentru refuzare. La apăsarea butonul sunt disponibile trei opțiuni:
editarea răspunsului înainte de a-l trimite, trimiterea imediată a răspunsului
sau acceptarea/refuzarea fără a trimite un răspuns.

101/101