Anda di halaman 1dari 259

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

L imba
ºi literatura românã
Manual pentru clasa a XI-a

Eugen Simion
(coordonator)
Florina Rogalski
Daniel Cristea-Enache
Dan Horia Mazilu


C ORINT
EDUCAŢIONAL
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 4742 din 21.07.2006, `n urma evalu\rii calitative organizate de
c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea Manualelor [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al
ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 3252 din 13.02.2006.

Date despre autori [i contribu]ia la manual:


Acad. EUGEN SIMION, prof. univ. dr., directorul Institutului de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãlinescu”, Bucureºti, pre[edintele Fundaþiei Naþionale pentru ªti-
inþã [i Art\ a Academiei Române; coordonatorul manualului.
Prof. dr. FLORINA ROGALSKI, gradul I didactic, Liceul „{coala Central\”, Bucure[ti, membr\ a Comisiei Na]ionale de Limba [i Literatura Român\, autoare de
manuale [colare [i alte lucrãri cu profil didactic; capitolele: I. Fundamentele literaturii române (Racord\ri ale culturii na]ionale la cultura european\ I –
Umanismul; Dimitrie Cantemir; Racord\ri ale culturii na]ionale la cultura european\ II – Iluminismul `n Þ\rile Române; {coala Ardelean\; Un scriitor prin-
tre istorici [i filologi: Ioan Budai-Deleanu); II. Lirica premodernã (Iancu Vãcãrescu); Lirica de la 1848 (Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri); Poezia folcloricã
(Mioriþa, Monastirea Argeºului); Mihai Eminescu; Literatura clasic-realistã (I. Slavici, I.L. Caragiale); Prelungiri ale romantismului ºi ale clasicismului
(G. Coºbuc, O. Goga, B.P. Hasdeu); III. Perioada modernistã; Lirica simbolistã (Al. Macedonski, G. Bacovia); Romanul interbelic (L. Rebreanu, Hortensia
Papadat-Bengescu, M. Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu – Repere de interpretare, Mircea Eliade). Paginile de prezentare a unor epoci ºi ide-
ologii literare (Realismul, Simbolismul).
Lect. univ. dr. DANIEL CRISTEA-ENACHE, Facultatea de Litere a Universit\]ii Bucure[ti; capitolele: I. Proza de la 1848 (V. Alecsandri); Sincretism literar între
popular ºi cult (Anton Holban, M. Sorescu); III. Lirica simbolistã (D. Anghel); Romanul interbelic (Camil Petrescu – concepte operaþionale, Tudor Arghezi),
precum ºi paginile de prezentare a unor epoci ºi ideologii literare (Introducþie la „Dacia literarã”, „Junimea”, Simbolismul — grupajul de texte ilustrative).
Acad. DAN HORIA MAZILU, prof. univ. dr., Facultatea de Litere a Universitãþii Bucure[ti; capitolul I. Fundamentele culturii române (Originea limbii române;
Procesul continuitãþii de existenþã în spaþiul carpato-dunãrean; Evoluþia limbii române în epocile vechi; Tradiþie ºi deschidere culturalã — Sincronizarea cu
evolu]iile din Europa).

Referen]i:
Prof. drd. Diana Hãrtescu, gradul I didactic, Colegiul Naþional „Octav Onicescu”, Bucureºti, membrã a Comisiei Na]ionale de Limba ºi
Literatura Românã, metodist I.ª.M.B.
Prof. Elena Oproiu, gradul I didactic, Liceul „{coala Central\”, Bucure[ti, metodist I.ª.M.B.

Redactor: Mioara Popescu


Tehnoredactare computerizat\: Liubovi Grecea
Coperta: Valeria Moldovan
Selecþia imaginilor: Liana Filimon [i Mioara Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României


Limba ºi literatura românã: manual pentru clasa a XI-a / Eugen Simion
(coord.), Florina Rogalski, Daniel Cristea-Enache, Dan Horia Mazilu. –
Bucure[ti: Corint Educa]ional, 2014
ISBN: 978-606-8609-48-5
I. Simion, Eugen (coord.)
II. Rogalski, Florina
III. Cristea-Enache, Daniel
IV. Mazilu, Dan Horia
811.135.1(075.35)
821.135.1.09(075.35)

Pentru comenzi ºi informaþii, adresaþi-vã la:


Editura CORINT EDUCAÞIONAL – Departamentul de Vânzari
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucure[ti, cod po[tal 060012
Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 0748.808.083, 0758.225.443
Fax: 021.319.88.66, 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
www.grupulcorint.ro

ISBN: 978-606-8609-48-5
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Tiparul executat la: FED PRINT S.A.


DE{TEAPT|-TE, ROMÂNE!
Versuri: Andrei Mure[anu
Muzica: Anton Pann

De[teapt\-te, române, din somnul cel de moarte,


În care te-adâncir\ barbarii de tirani!
Acum ori niciodat\ croie[te-]i alt\ soarte,
La care s\ se-nchine [i cruzii t\i du[mani!

Acum ori niciodat\ s\ d\m dovezi la lume


C\-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
{i c\-n a noastre piepturi p\str\m cu fal\-un nume
Triumf\tor în lupte, un nume de Traian!

Privi]i, m\re]e umbre, Mihai, {tefan, Corvine,


Româna na]iune, ai vo[tri str\nepo]i,
Cu bra]ele armate, cu focul vostru-n vine,
„Via]\-n libertate ori moarte!” strig\ to]i.

Preo]i, cu crucea-n frunte! c\ci oastea e cre[tin\,


Deviza-i libertate [i scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n lupt\, cu glorie deplin\,
Decât s\ fim sclavi iar\[i în vechiul nost’ p\mânt!
CUPRINS
Capitolul I Gloss\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126
Fundamentele culturii române Od\ (`n metru antic) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .132
Limba român\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Rug\ciunea unui dac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .135
Procesul continuit\]ii de existen]\ `n spa]iul Epoci ºi ideologii literare: Realismul . . . . . . . . . . . .140
carpato-dun\rean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Studiu de caz: Arta realist\ — oglind\ a vie]ii
Evolu]ia limbii române `n epocile vechi . . . . . . . . . . 17 umanit\]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .141
Tradiþie ºi deschidere culturalã . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Ion Luca Caragiale, ~n vreme de r\zboi . . . . . . . . .142
Perioada veche a literaturii române Ioan Slavici, P\dureanca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .148
Umanismul românesc. Racord\ri ale culturii na]ionale Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdut\ . . . . . . . .154
la cultura european\ (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 EVALUARE SEMESTRIALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . .162
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei . . . . . . . . . 31 Prelungiri ale romantismului [i ale clasicismului . . .163
Iluminismul. {coala Ardelean\. Racord\ri ale George Co[buc, Moartea lui Fulger . . . . . . . . . . . .163
culturii na]ionale la cultura european\ (II) . . . . 36 Octavian Goga, Apostolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .171
Studiu de caz: Limba naþionalã — „Strai de Bogdan Petriceicu Hasdeu, R\zvan ºi Vidra . . . . . .175
purpurã ºi aur” al scrisului românesc . . . . . . . . . 43
Capitolul III
Capitolul II
Perioada modernist\ a literaturii române
Perioada modern\ a literaturii române
Epoci ºi ideologii literare: Simbolismul . . . . . . . . . .182
Iancu V\c\rescu, Ceasornicu `ndreptat . . . . . . . . . . 46
Studiu de caz: Simbolismul european . . . . . . . . . . .183
Epoci ºi ideologii literare: „Dacia literar\” . . . . . . . . 49
Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie . . .184
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia . . 51
Rondelul cupei de Murano . . . . . . . . . . . . . . .191
Dreptatea leului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Rondelul rozelor ce mor . . . . . . . . . . . . . . . . .192
Vasile Alecsandri, Malul Siretului . . . . . . . . . . . . . . . 61
George Bacovia, Plumb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .195
Viscolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Vasile Alecsandri, Balta-Alb\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 Lacustr\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .197
Poezia folcloric\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Decembre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .200
Studiu de caz: Folclorul literar — o descoperire Dimitrie Anghel, ~n gr\din\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . .203
a lumii moderne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Orient\ri tematice `n romanul interbelic . . . . . . . . .206
Miori]a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Liviu Rebreanu, Ion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .206
Anton Holban, Nunt\ princiar\ . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Hortensia Papadat-Bengescu, Concert
Monastirea Arge[ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 din muzic\ de Bach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216
Marin Sorescu, Paracliserul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau Vremea
Epoci ºi ideologii literare: „Junimea” — „un vis Duc\i-Vod\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .222
al inteligenþei libere” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche . . . . . .232
Epoci ºi ideologii literare: Romantismul . . . . . . . . . 94 Camil Petrescu, Patul lui Procust . . . . . . . . . . . . . .239
Mihai Eminescu, Epigonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95 Tudor Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire . . . . . . . . . .244
Sonete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101 Mircea Eliade, Nunt\ `n cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248
Revedere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105 EVALUARE SEMESTRIALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . .255
Scrisoarea I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109
Luceaf\rul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116 Index de noþiuni ºi concepte . . . . . . . . . . . . . . . . . .256

4
CUVÂNT-~NAINTE
Micul grup de profesori care ºi-a asumat responsabilitatea (deloc uºoarã) de
a redacta manualul de limba ºi literatura românã pentru clasa a XI-a revine acum,
uºor modificat: a fost cooptat un reputat slavist ºi medievist, acad. Dan Horia
Mazilu, specializat în domeniul literaturii române vechi. Domnia sa a reuºit sã
explice, în mod convingãtor, apariþia ºi evoluþia limbii române (o limbã neolatinã)
ºi sã semnaleze, atât cât spaþiul i-a permis, etapele ºi formele scrisului românesc.
Accentul pus pe ideea latinitãþii mi se pare corect ºi, tot aºa, este bine-venitã do-
rinþa specialistului universitar de a defini, în formule clare, accesibile elevilor de
liceu, identitatea noastrã culturalã în cadrul literaturilor europene. Dacã glo-
balizarea este inevitabilã, ce loc ºi ce rol pot avea, în viitor, limbile ºi culturile
naþionale? Iatã o întrebare care îi neliniºteºte pe mulþi, europeniºti sau tradiþio-
naliºti. Un manual ºcolar nu dã o soluþie definitivã în acest proces de duratã ºi în
multe privinþe imprevizibil, dar poate pregãti spiritul tânãr în aºa fel, încât el sã
întâmpine globalizarea cu luciditate.
Noul manual pentru clasa a XI-a, urmând programa ºcolarã în vigoare, încear-
cã sã cuprindã ºi sã explice (în fine!) nu evoluþia genurilor literare, ci însãºi
evoluþia de ansamblu a literaturii române. Criteriul cronologic ºi cel valoric (axio-
logic), atât de hulite în ultimii ani de revizioniºtii culturii naþionale ºi de refor-
miºtii învãþãmântului românesc, revin în actualitate ºi îºi dovedesc viabilitatea în
timp. Aceste principii estetic-morale se cuvin respectate atât în domeniul critic
propriu-zis, cât ºi în cel didactic, al construirii instrumentelor ºcolare adecvate,
precum manualele de specialitate. Mai ales când este vorba de un cititor (elevul)
care, cu mintea lui tânãrã, limpede, ordonatã, vrea sã cuprindã ºi sã înþeleagã
totul. Florina Rogalski (doctor în filologie, cu o tezã despre Mircea Eliade, pro-
fesoarã de mare autoritate în lumea didacticã bucureºteanã) ºi Daniel Cris-
tea-Enache (un eminent tânãr critic ºi profesor) se strãduiesc acum sã vorbeascã,
într-un limbaj adecvat scopului didactic, despre Dimitrie Cantemir ºi Ioan Bu-
dai-Deleanu (în zorii modernitãþii noastre), despre preromanticii ºi romanticii
(Iancu Vãcãrescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri) deschizând calea
geniului tutelar al spiritualitãþii româneºti (Mihai Eminescu), despre folclorul li-
terar naþional (o descoperire a epocii moderne), ca ºi despre curentul junimist
care a înflorit în perioada marilor clasici (ilustratã prin opere de referinþã semnate
de I.L. Caragiale ºi de Ioan Slavici), despre poeþii vizionari ai spaþiului ardelenesc
ºi despre un dramaturg uitat pe nedrept (Bogdan Petriceicu Hasdeu), cu o piesã
surprinzãtor de actualã (Rãzvan ºi Vidra); începutul de secol al XX-lea stã sub
semnul ideologiei simboliste, ilustrate prin creaþiile lui Al. Macedonski, George
Bacovia ºi Dimitrie Anghel (poetul florilor); epoca interbelicã, atât de bogatã ºi
de variatã în privinþa formelor literaturii, este circumscrisã (în acest manual) ori-
entãrilor tematice din romanul românesc, poezia modernistã scrisã între cele
douã rãzboaie mondiale fiind studiatã în clasa a XII-a, înainte de literatura postbe-
licã, în ansamblul ei. Nu lipsesc Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil

5
Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, dar mã bucur cã ºi-au gãsit locul cuvenit
Mateiu Caragiale, Mircea Eliade ºi Tudor Arghezi (a cãrui prozã excepþionalã nu
s-a studiat pânã acum în ºcoala medie româneascã).
Prezentarea tuturor acestor mari sau numai meritorii scriitori este fãcutã de
autori, dupã opinia mea, cu pricepere ºi respect faþã de valorile naþionale. Nu vor,
ca alþii, sã demistifice ºi sã încurce lucrurile; ei vor (ºi reuºesc) sã justifice
operele de referinþã ºi sã dea o idee — ordonatã diacronic ºi argumentatã sin-
cronic — despre evoluþia fireascã a literaturii române, în totalitatea ei. Un manual
ºcolar trebuie, înainte de orice, sã informeze ºi sã ofere tânãrului modele spiri-
tuale. Cum ar putea sã izbuteascã dacã nu-i propune texte exemplare, care sã-i
educe gustul ºi sã-i deschidã pofta de a citi?
La ce ne ajutã literatura? Ea nu ne este de ajutor când mergem, dar ne ajutã
sã respirãm. Sau, cum scria, în 1945, G. Cãlinescu (referindu-se în special la ine-
fabilul poeziei), ne ajutã sã trãim, o orã pe zi, în preajma zeilor. Eu aº zice: lite-
ratura ne ajutã sã trãim, indiferent de orã, dupã un orar cosmic ºi sã ne simþim
uneori în vecinãtatea miturilor.

EUGEN SIMION

6
Capitolul I

Fundamentele culturii române


Una dintre cele mai vechi limbi
ale Europei
Originea limbii române
Formarea poporului român [i a limbii
române
Procesul continuitãþii de existenþã în spaþiul
carpato-dunãrean
Dinamism lingvistic [i cultural
Evoluþia limbii române în epocile vechi
Limba român\ `n epoca modern\
Tradiþie ºi deschidere culturalã
Sincronizarea cu evolu]iile din Europa

Perioada veche a literaturii române


~n truda spiritului st\ izbânda scrisului
Racord\ri ale culturii na]ionale la cultura
european\ (I)
Umanismul
Dimitrie Cantemir — Descrierea Moldovei
Istoria [i limba — argumente ale
identit\]ii na]ionale
Racord\ri ale culturii na]ionale la cultura
european\ (II)
Iluminismul
{coala Ardelean\
Ioan Budai-Deleanu
Limba naþionalã — Studii de caz (I, II)
Donariumul de la Biertan
(jude]ul Sibiu)
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

Una dintre cele mai vechi


limbiLimba
ale Europei
român\
Columna
lui Traian

Originea limbii române


Cele dou\ mii de ani de istorie desf\[urat\ `n bazinul inferior al Dun\rii, `n stân-
ga [i `n dreapta fluviului, au f\cut din limba român\ un idiom important al acestui
spa]iu de civiliza]ie. Fondul latin al limbii române, `ndeosebi pe palierul care
ad\poste[te structura gramatical\, s-a dovedit de o mare rezisten]\, asigurând
supravie]uirea [i func]ionarea `n timp a tiparelor primordiale. Aceea[i stabilitate a
matricelor lingvistice i-a permis limbii române s\ dea dovad\ de o incontestabil\
suple]e `n mi[carea ei pe verticala istoriei, acceptând modificãri, împrumuturi suc-
cesive [i dezvoltând tendin]e de modernizare, r\spunzând coerent [i conving\tor
necesit\]ilor de comunicare [i de evolu]ie, aflându-se tot timpul `n acord cu tendin]a
fireasc\ a dezvolt\rii culturale.

Limba latin\ [i mo[tenitoarele ei. Antichitate [i prestan]\


O analiz\ `ntreprins\ cu mijloace deloc sofisticate conduce la constatarea
`nrudirii românei cu celelalte limbi care descind din latina vorbit\ pe `ntinderea
Imperiului Roman — franceza, spaniola, italiana, portugheza, catalana, dialectele
retoromane, provensala [i dalmata (limb\ disp\rut\ `ntre timp) —, `nrudire care le
permite lingvi[tilor s\ vorbeasc\ despre familia limbilor romanice sau neolatine.
Str\mo[ul comun al acestor limbi a fost latina popular\ sau vulgar\ (vulgus `n latin\
`nsemna „popor”), vorbit\ de cuceritori, limba militarilor, a administra]iei imperiale,
limba veteranilor, pe care `i l\sau `n provincii legiunile, [i a coloni[tilor, limba
st\pânilor — `ntr-un cuvânt —, aureolat\ de autoritate [i putere. Popula]iile din
provincii au preluat aceast\ limb\ [i, din amestecul cu graiurile locale, s-au alc\-
tuit — prin procese de durat\ — noile limbi romanice. Coeziunea „familiei” o asigu-
r\ structura lexical\ [i gramatical\ latin\, suport pentru inova]iile particulare. S-a
p\strat, `n pofida evolu]iilor independente, un fond lexical latin `n toate aceste limbi.
El grupeaz\ cuvinte care se refer\ la domenii capitale ale vie]ii omene[ti (aproape
500 de lexeme) [i are un v\dit caracter panromanic.
Acela[i mecanism a func]ionat [i `n cazul limbii române. Fondul autohton,
reprezentat de limba geto-dac\ (fond pe care lingvi[tii `l vor numi mai târziu substrat),
a furnizat câteva dintre particularit\]ile ce vor defini individualitatea noului idiom
romanic (constituind tot atâtea deosebiri fa]\ de celelalte limbi romanice). Cu si-
guran]\ c\ alte tr\s\turi particulare `[i g\sesc originea `n specificul latinei

8
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

Limba latin\

Atunci când este evocat\ limba lati-


n\ (idiom indo-european), sunt imediat
aduse `n discu]ie variantele ei func-
]ionale: latina clasic\ [i latina vulgar\
(popular\, vorbit\), pentru a fur niza
substan]a unui „construct lingvistic”
altfel destul de greu de circumscris.
Unul dintre cei mai importan]i roma-
ni[ti ai no[tri, Iorgu Iordan, a preferat
s\-l citeze (`n Iorgu Iordan [i colabora-
torii, Introducere `n lingvistica roma-
nic\, Bucure[ti, 1965, p. 14) pe P. Savy-
Lopez (Le origine neolatine, Milano,
Detaliu
1920, p. 125) atunci când a vrut s\
de pe Columna lui Traian,
monument `nalt de 39 m, construit
defineasc\ raportul dintre cele dou\
de arhitectul Apolodor din Damasc, `n 113 d.Hr., variante (care nu alc\tuiesc dou\
`n cinstea victoriilor repurtate de romani asupra dacilor. limbi independente): „Expresiile lati-
n\ clasic\ [i latin\ vulgar\ nu trebuie
dun\rene, diferit\ — `n bun\ m\sur\ — de latina vorbit\ `n Apusul Europei, spre luate ca doi termeni contradictorii.
exemplu. Nu trebuie uitat apoi c\ limba român\ a ap\rut [i a evoluat `n circum- Realitatea lingvistic\ era una singur\,
stan]e specifice: ea se afl\ la periferia romanit\]ii orientale, dezvoltându-se `ntr-un nu era nici vulgar\, nici clasic\, era
spa]iu `nconjurat de neamuri slave [i de unguri. Aceast\ vecin\tate „neromanic\” [i limba latin\! Latina literar\ nu-i decât
o parte din latina vorbit\, care a ajuns
adesea ostil\ a obligat limba român\ s\-[i conserve st\ruitor lexicul latinesc [i
s\ se fixeze, pe când toat\ puterea cre-
structura gramatical\ primordial\, cea latin\, dar s\ dea dovad\, `n acela[i timp, [i atoare, toat\ for]a `n mi[care continu\
de capacitatea de a primi influenþe datorate contactelor `ndelungate cu limbi de alte s\ apar]in\ latinei vulgare, care se va
origini — limbile slave, limba maghiar\, limba turc\, limba greac\, mai cu seam\ transforma `n limbile romanice de
sub forma unor `mprumuturi lexicale, de a accepta inova]ii (`n raport cu spa]iul ast\zi [i care este numai latina.” Reies
romanic) [i de a-[i fortifica profilul ini]ial prin succesivele „re-romaniz\ri” asigurate din aceast\ formulare (care proclam\
de asimilarea unor neologisme de origine latino-romanic\. unitatea, identitatea unic\ a latinei)
preexisten]a, fireasc\ (`ntrucât era un
instrument al comunic\rii), a latinei
Daci [i romani la `nceputul mileniului I d.Hr. vorbite, populare `nc\ din epoca arha-
ic\, codificarea relativ târzie a latinei
Pe traci, o popula]ie eterogen\ (istoricii `i `mpart `n neamuri tracice sudice [i clasice, dependent\ de apari]ia tex-
nordice, desp\r]ite de lan]ul Mun]ilor Balcani) care ocupa un spa]iu imens din telor (fapt `ntâmplat `n veacul al III-lea
Boemia pân\ `n Asia Mic\, de la fluviul Bug [i p\mânturile de la apus de Marea `.Hr.). Procesul de codificare a latinei
Neagr\ [i pân\ `n Peninsula Balcanic\, `i pomenea `nc\ Homer. Geto-dacii, o ramur\ clasice (literare) a `nceput `n secolul al
a tracilor, apar]ineau grupului nordic, `mpreun\ cu triballii [i moesii. Ge]ii — denu- 
mire sub care grecii `i desemnau pe to]ii tracii nordici — populau zona Dun\rii de
Jos [i sunt aminti]i `ntâi `n veacul al VI-lea `.Hr. Dacii — termen agreat de istoricii
romani —, locuitori mai cu seam\ ai zonei cuprinse `ntre Mun]ii Carpa]i, apar `n
izvoare `n secolele II–I `.Hr.; despre ei vorbe[te istoricul Herodot (484–415 `.Hr.)
atunci când relateaz\ expedi]ia `mpotriva sci]ilor, a per[ilor condu[i de `mp\ratul
Darius pe la 514 `.Hr. (vorbind despre ge]i, Herodot — `n Istoria sa, scris\ probabil
pe la 430 `.Hr. —, `i socotea a fi „cei mai viteji [i mai drep]i dintre traci”). Dacii for-
mau popula]ia autohton\ a Daciei.
Secolul al II-lea `.Hr. marcheazã `nceputul `nfloririi civiliza]iei geto-dace, spriji-
nite pe clarific\rile ce avuseser\ loc `n privin]a con[tiin]ei etnice [i exprimate prin
realizarea unei remarcabile unit\]i a formelor de cultur\ [i de via]\ spiritual\;
apogeul acestei `nfloriri va fi atins `n veacul I `.Hr., când Burebista, un st\pânitor
care se tr\gea, dup\ toate probabilit\]ile, din spa]iul getic, a izbutit s\ adune sub o
singur\ conducere triburile [i uniunile de triburi ale ge]ilor [i ale dacilor. Regatul
lui Burebista (unii istorici `l numesc imperiu), `ntemeiat `n aproximativ patru Capul lui Traian (bronz)

9
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

 decenii (82–44 `.Hr.), nu a d\inuit mult\ vreme, dar a reu[it, prin abilitatea politic\
II-lea `.Hr. [i se consolideaz\ `n seco- a conduc\torului s\u, s\ cuprind\ un teritoriu `nsemnat (grani]ele sale erau la Ma-
lul I `.Hr. ([i dup\ aceea), odat\ cu rea Neagr\, pe Nistru, `n Mun]ii Balcani) [i s\ de]in\ o putere considerabil\. O[tile
sporirea operelor scrise. Abia acum se geto-dace f\ceau incursiuni pe teritoriul Imperiului Roman, ambi]iile acestui stat de
poate vorbi despre o separare a forme- a arbitra conflicte locale [i de a se amesteca chiar `n „afacerile” romanilor crescând.
lor populare de cele culte, literare. Nu
O dezvoltare intern\ apreciabilã, concretizat\ `n achizi]ii importante `n planul civi-
trebuie s\ ne gândim `ns\ la deosebiri
esen]iale. Latina vulgar\ (popular\), `n- liza]iei [i al culturii, `n evolu]iile atestate `n via]a rural\ [i `n existen]a a[ez\rilor de
trebuin]at\ `n comunicarea cotidian\, tip urban (geograful Ptolemeu furnizeaz\, `n veacul al II-lea d.Hr., o list\ a ora[elor
ignora uneori normele gramaticale, f\- dacice, `n care, pe lâng\ Sarmizegetusa, capitala statului, apar denumirile unor loca-
când `n acest fel loc „mi[c\rii `n limb\”, lit\]i care vor supravie]ui cuceririi romane: Apulum [Alba Iulia], Arcidava [V\r\dia],
nout\]ilor, inova]iilor, `nc\rc\turii ex- Dierna [Or[ova], Drobeta [Turnu-Severin], Napoca [Cluj], Porolissum [satul Moi-
presive, cuvintelor felurit notate se- grad, jude]ul S\laj], Potaissa [Turda]). ~n anul 44 `.Hr., regele Burebista a murit [i
mantic (Iorgu Iordan [i colaboratorii, statul f\urit de el, [ubrezit [i de mi[c\ri centrifuge, s-a dizolvat. Calea legiunilor ro-
Introducere, p. 11). Latina târzie, mai
mane spre Dacia (teritoriu care atr\sese deja aten]ia conduc\torilor succesivi ai im-
ales `n ultima ei epoc\, va adânci deo-
sebirile dintre latina clasic\ [i latina periului, cuceritori ai Moesiei [i ai Dobrogei, teritoriu anexat provinciilor sud-dun\-
vulgar\. Autorii Istoriei limbii române rene) era deschis\. ~n urma r\zboaielor din anii 101–102 [i 105–106 d.Hr., rezisten]a
(Editura Didactic\ [i Pedagogic\, regelui Decebal (pe care Dio Cassius `l descrie „foarte priceput la planurile de
Bucure[ti, 1978, p. 42) atrag aten]ia r\zboi, iscusit `n `nf\ptuirea lor, [tiind s\ aleag\ prilejul de a-i ataca pe du[mani [i a
asupra faptului c\ no]iunile de „latin\ se retrage la timp”) a fost `nfrânt\ [i statul dac a disp\rut de pe harta lumii antice,
popular\” [i „latinã târzie” nu trebuie f\r\ ca popula]ia b\[tina[\ s\ fie exterminat\ (a[a cum au crezut unii `nv\]a]i).
identificate, ultima fiind subordonat\ Provincia Dacia, `nfiin]at\ de romanii biruitori, era condus\ de un reprezentant al
celei dintâi.
`mp\ratului (numit „legatus Augusti pro praetore”) [i cuprindea Transilvania (f\r\
Limba latin\ vorbit\ (popular\, vul-
gar\) pe `ntreg cuprinsul Imperiului Maramure[, Cri[ana [i zona de sud-est), Banatul [i partea de apus a Olteniei. Celelalte
Roman afi[a o unitate notabil\, unitate zone ale fostei Dacii — Muntenia, Moldova de sud [i Dobrogea — au fost integrate `n
conservat\ timp `ndelungat pe un teri- provincia Moesia Inferioar\. Spre nord, tr\iau dacii liberi. Aproape dou\ veacuri a
toriu imens de coeren]a politic\ [i durat st\pânirea roman\ a Daciei (o Dacie ai c\rei locuitori au primit, potrivit edictului
administrativ\ a Imperiului Roman, de `mp\ratului Caracalla — Constitutio Antoniniana, din anul 212 d.Hr. —, titlul de „cives
leg\turile economice active. (Compa- romanus”, deci de cet\]ean roman, ceea ce `nsemna c\ autohtonii deprinseser\ limba
rarea limbilor romanice a dovedit c\ latin\ [i puteau comunica, prin intermediul ei, cu autorit\]ile). ~n anul 271, presat pro-
latina dun\rean\, din care se va forma
babil de valurile de n\v\litori, `mp\ratul Aurelian a retras dincolo de Dun\re, `n sud,
limba român\, nu se deosebea capital
de limba latin\ utilizat\ `n alte zone ale unde a `nfiin]at provincia Dacia Aurelian\, legiunile, administra]ia [i, probabil, p\tura
spa]iului roman.) Aceast\ unitate a la- avut\ a locuitorilor din ora[e (faimoasa „retragere aurelian\”). Punctul de maxim\ col-
tinei populare — care nu interzicea onizare fusese `ns\ atins [i la nord de fluviu, acolo unde vor r\mâne veteranii,
apari]ia inova]iilor — s-a p\strat, `n aria coloni[tii, muncitorii de la ocnele de sare [i de la minele de aur, locuitorii s\raci ai
r\s\ritean\, pân\ prin secolul al IV-lea ora[elor, cei care trãiau la sate, negustorii. Este adev\rat c\ popula]ia de la nord de
d.Hr., iar `n Apus, `nc\ dou\ veacuri, Dun\re se g\sea, lipsit\ de ap\rare, `n fa]a migratorilor, `ntr-o insecuritate care a f\cut
pân\ `n secolul al VI-lea d.Hr. Dez- ca ora[ele s\ decad\, iar nego]ul s\ sufere. Dar tot atât de adev\rat este faptul c\ noile
membrarea marelui imperiu va des-
condi]ii i-au obligat pe daco-romani (asupra c\rora Roma veghea totu[i, c\ci armatele
chide calea form\rii limbilor romanice
(neolatine). ei str\juiau limesul dun\rean, garantând continuarea contactelor culturale, religioase,
economice, comerciale) s\-[i asume o serie de responsabilit\]i, ale c\ror urm\ri se vor
vedea (Istoria României. Compendiu, sub redac]ia acad. {tefan Pascu, edi]ia a II-a,
rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1974, p. 45 [i urm.).

Sigiliul Romei. Procesul romanizãrii


~n Dacia cucerit\, autohtonii au fost integra]i `n procesul de romanizare.
Romanizarea `nsemna expansiunea Imperiului Roman, atragerea popula]iilor asu-
pra c\rora se exercita puterea politic\ [i militar\ `n sfera de influen]\ a culturii ro-
mane prin afirmarea unui model cultural superior, `nsemna asimilarea lor prin
impunerea folosirii limbii latine [i a valorilor al c\ror purt\tor era acest idiom, fie [i
Familie de dacoromani, monument funerar `n varianta lui „popular\”. {i `n Dacia, [i `n Moesia, precum `n alte provincii ale
din sec. II (Aiud, jude]ul Alba) imperiului — `n Galia ori `n Peninsula Iberic\, de pild\ —, romanizarea a fost un

10
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

proces politic, reprezentând o opera]ie desf\[urat\ `n chip organizat [i consecvent


(colonizarea a `nsemnat aducerea aici a unor locuitori din alte p\r]i ale lumii Substratul limbii române
romane — „ex toto orbe romano”, zicea istoricul Eutropius, latinofoni f\r\ `ndoial\),
cu acea coeren]\ oferit\ de obicei de sus]inerea oficial\. ~n cazul Daciei (ca [i `n cel Problema definirii [i a descrierii
al altor provincii) [i `n perspectiva na[terii poporului [i a limbii române, romanizarea, particip\rii autohtone `n formarea lim-
ca proces istoric `ntemeiat pe o component\ lingvistic\ [i pe un complex nonlingvis- bii române, a substratului adic\, pare
tic, trebuie cercetat\ [i `n termenii care au condi]ionat `ntâi pl\m\direa sintezei a se `nscrie `ntre cele greu de solu]io-
daco-romane. {i `n aceast\ sintez\ `[i afl\ locul dou\ componente etnice — elemen- nat. Principala cauz\ o constituie ab-
tul autohton, daco-getic („de baz\” — spun autorii Istoriei limbii române, Editura sen]a textelor care s\ `ng\duie recon-
stituirea — par]ial\, fire[te — a limbii
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1978, p. 25), [i elementul roman, purt\tor al
traco-dacilor, de mult\ vreme disp\-
limbii latine. Sinteza daco-roman\ se cuvine a fi privit\ ca un proces de durat\, con- rute. La dispozi]ia lingvi[tilor se afl\
tinuu, dominat de stratul latin (datorit\ superiorit\]ii [i prestigiului s\u), care a sfâr- inventarul onomastic (nume de per-
[it prin a asimila stratul autohton, dar atent [i la influenþele (cu efecte secundare) soane, nume de locuri, nume de ape),
venite din partea popula]iilor migratoare (care s-au succedat pe teritoriul Daciei), fixat `n inscrip]ii ori gravat pe monede
`mprumuturi asimilate `n timp. Limba dacilor [i a ge]ilor, traco-daca, a fost treptat grece[ti [i romane, inventar cuprin-
eliminat\, `nvingând limba latin\. Procesul a fost lung, dar ireversibil, pentru c\ z\tor (peste 2 000 de forme). Au fost
doar limba latin\ putea asigura — `n ciuda unor opozi]ii u[or de b\nuit — comuni- cercetate [i inscrip]iile (presupus)
carea pe o „orizontal\” (supus\ romaniz\rii) [i pe „vertical\” (raporturile cu autori- traco-dace: inscrip]ia de pe inelul de la
Ezerovo (Bulgaria), care `[i p\streaz\
t\]ile). Dincolo de `nsu[irea limbii latine, izvoarele istorice [i dovezile arheologice
încã taina; inscrip]ia „Decebalus per
vorbesc [i despre transferul c\tre autohtoni a unor valori ale civiliza]iei `nving\- Scorilo”, de pe un vas (este un soi de
torilor (din sfera bunurilor materiale, a arhitecturii, a urbanisticii, a organiz\rilor de [tampil\) descoperit la Gr\di[tea
tip administrativ, din sfera edific\rilor spirituale — rituri, credin]e — sau a artei). Muncelului, pe care istoricul Hadrian
Au ap\rut astfel, `ntr-o prim\ faz\, o cultur\ [i o civiliza]ie daco-roman\ de factur\ Daicoviciu (`n Istoria României. Com-
pregnant popular\, aflat\ pe o linie ascendent\, cu manifestãri `n mai toate formele pendiu, Bucure[ti, 1974, p. 38) a tra-
vie]ii materiale (administra]ie, urbanizare, comer], agricultur\) [i spirituale (cre[ti- dus-o „Decebal, fiul lui Scorilo”.
nismul de form\ latin\), cu un „vârf” identificabil `n colonia Ulpia Traiana Augusta ~n aceste condi]ii, s-a apelat la
Dacica, metropol\ `nfiin]at\ de romani nu departe de Sarmizegetusa. compara]iile dintre român\ [i albane-
z\, pornindu-se de la teza substratului
Procesul de romanizare a daco-ge]ilor s-a desfãºurat cu intensitate `n timpul
lor comun: traco-dac pentru român\ [i
st\pânirii imperiale aici (106 ºi 271 d.Hr.). ~n ace[ti 165 de ani se cuvine plasat\ traco-ilir pentru albanez\. Concluziile
epoca de maxim\ intensitate, `ntrucât procesul `ncepuse cu cel pu]in dou\ veacuri formulate arat\ c\, `n limba român\
`nainte de `nfrângerea lui Decebal, prin p\trunderea la sud de fluviu, mai cu seam\, actual\, au supravie]uit cam 90 de cu-
a `nainte-merg\torilor latinit\]ii. Romanizarea va dura, l\rgindu-[i sfera de cuprin- vinte (`n forme evident modificate)
dere, [i dup\ p\r\sirea Daciei de c\tre autorit\]i, pân\ prin veacul al VII-lea d.Hr. din idiomul autohtonilor din Dacia. 40
Scythia Minor (Dobrogea) `i va vedea pe solda]ii imperiali retr\gându-se `n anul 602 dintre acestea fac parte chiar din fon-
d.Hr. Istoricii plaseaz\ `ncheierea romaniz\rii — atr\gând aten]ia c\ acest proces dul principal lexical. Cele mai multe
s-a instalat cu mai mult\ putere `n provincia imperial\ (adic\ `n centrul Transil- sunt substantivele care se refer\ la
om, gospod\rie, activit\]i practice
vaniei, `n Oltenia [i `n Dobrogea) — `n intervalul cuprins `ntre secolele al III-lea [i
(aici [i `n continuare vom folosi listele
al VII-lea. Urm\rile realiz\rii procesului de romanizare (insistent sus]inut\, dup\ de exemple din Maria Cvasnâi C\t\-
„retragerea aurelian\”, de zonele romanizate de la sud de Dun\re, mai ales de nescu, Limba român\. Origini [i dez-
ora[e; un fenomen similar s-a petrecut `n Dacia, unde centrele urbane au fost mult voltare, Bucure[ti, 1996, p. 27): argea,
mai deschise `nnoirilor `n compara]ie cu tradi]ionalele a[ez\ri rurale) `n Dacia [i `n baci, brâu, buz\, c\tun, copil, gard,
Moesia — proces dovedit de relicvele arheologice: locuin]e, tezaure, castre, alte for- groap\, grumaz, gu[\, mo[, strung\,
tifica]ii, drumuri, ceramic\, obiecte de art\ [i de folosin]\ casnic\, de izvoarele vatr\. Câteva substantive denumesc
scrise, de cele câteva mii de inscrip]ii —, au condus la apari]ia condi]iilor pentru for- animale: balaur, barz\, c\pu[\, cioar\,
marea poporului român ca entitate etnic\ [i a limbii române ca entitate lingvistic\. mânz, n\pârc\, pup\z\, ra]\, [opârl\,
]ap, viezure. Obiectele din natura `n-
conjur\toare au, la fel, denumiri arhai-
Latinitate [i cre[tinism la Dun\rea de Jos ce: nume de plante — brad, brusture,
coac\z\, copac, maz\re, m\rar; forme
Este `n afara oric\rei `ndoieli prezen]a cre[tinilor printre romanii ajunºi `n Dacia de relief —balt\, mal, m\gur\, pârâu.
`n epoca primei coloniz\ri, printre solda]ii veni]i cu legiunile [i veteranii care primesc Verbele [i adjectivele sunt mai pu]in
`n noua provincie locuri spre a-[i `ntemeia gospod\rii. ~nv\]\tura lui Hristos trebuie numeroase: a ciupi, a sc\p\ra; ciunt,
s\ fi fost cunoscut\ [i de unii dintre negustorii, agricultorii, p\storii [i plugarii ce se searb\d.

11
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

`ndreptaser\ spre Dun\re, ca [i de muncitorii de la minele de aur [i argint veni]i aici


din provinciile apusene ale Peninsulei Balcanice (din Dalma]ia, de pild\), `nc\ `nainte
Dovezi ale prezenþei creºtinismului de supunerea Daciei de c\tre romani. Contactul dintre noua religie („prigonit\ `nc\
timpuriu în Dacia romanizatã [i sfioas\ prin sine `ns\[i, dispre]uitoare de «publicitate», neglijent\ `n scris [i `n
s\pat inscrip]ii” — Nicolae Iorga, Istoria Bisericii române[ti [i a vie]ii religioase a
~n ultimul timp sunt tot mai nume-
ro[i cercet\torii care `nclin\ s\ plaseze românilor, ed. a II-a, vol. I, Bucure[ti, 1929, p. 14) adus\ de coloni[ti [i credin]ele
`nceputurile cre[tin\t\]ii la Dun\re (pe vechi ale locului a fost nonconflictual. Daco-ge]ii, care credeau `n nemurirea sufletu-
ambele ei ]\rmuri, `n spa]iul de genez\ lui, au primit noua lege, a[a dup\ cum au acceptat [i limba latin\ (`n varianta ei „vul-
al românit\]ii), `n secolele al II-lea [i al gar\”) adus\ de `nving\tori. Se na[te aici, la Dun\rea de Jos, un cre[tinism de factur\
III-lea, adic\ `n acea perioad\ care co- popular\ [i de form\ latin\, a c\rui configurare a `nglobat destule dintre elementele
respunde tocmai unei intense ac]iuni
p\gâne pãstrate încã de credin]ele celor dou\ constituente ale sintezei daco-romane.
de colonizare roman\ a acestui terito-
riu. Ideea cre[tin\ este coprezent\ `n Urme ale vechilor rituri — acele „supravie]uiri p\gâne” de care vorbeºte Mircea
procesele primordiale ale alc\tuirii po- Eliade (`n Istoria credin]elor [i ideilor religioase, vol. III, Bucure[ti, 1992, p. 218 [i
porului român („Ne-am format `n ace- urm.), superficial cre[tinate — au fost conservate `n acel spa]iu al „obiceiurilor”
la[i timp ca popor romanic [i ca popor (Mircea Eliade evocã, `ntre altele, obiceiul colindatului). Acestea trimit, prin „relic-
cre[tin” — afirma, reluând opinia altor tele mistice” [i prin simbolurile p\strate, c\tre p\gânitatea daco-getic\ [i c\tre o stare
savan]i, Alexe Procopovici, `n Introdu-
roman\ precre[tin\.
cere `n studiul literaturii vechi, Cer n\-
u]i, 1922, p. 41–42), cre[tinismul româ-
nesc a[ezându-se, `ntr-o ordine euro- Limba român\ — o limb\ neolatin\
pean\, dup\ cel grecesc [i cel roman.
Aceast\ primordialitate, conservat\ [i O discu]ie asupra latinit\]ii limbii române nu poate `ncepe decât cu acea di-
consolidat\ de gravitarea ne`ntrerupt\ serta]ie grav\ — fundamental\ pentru gândirea umanist\ româneasc\ — cu care
a lumii daco-romane c\tre acel Apus Grigore Ureche (circa 1590–1647) `[i `nnobileaz\ Predoslovia la Letopise]ul Þ\rii
latin al originilor pe care Vasile Pârvan Moldovei [i `n care afirm\ cu argumente (`ntre ele, `nv\]a]ii timpurilor moderne au
(`n Contribu]ii epigrafice la istoria
descoperit [i câteva erori, explicabile, `ntrucât Ureche nu avea preg\tire de lingvist)
cre[tinismului daco-roman, Bucure[ti,
1911), examinând dovezile arheologi- purcederea latin\ a limbii române, pus\ `n eviden]\, pentru el, de asem\n\rile din-
ce, a argumentat-o conving\tor, deter- tre cuvintele celor dou\ limbi. Era de a[teptat acest „excurs lingvistic” de la cel care
min\ prezen]a unei terminologii, a formulase ne[ov\ielnic fraza capital\ pentru identitatea roman\ a românilor: „[...]
unui lexic religios fundamental al ro- m\car\ c\ de la Râm ne tragem, [i cu ale lor cuvinte ni-s amestecate”. Exemplele
mânilor format din cuvinte mo[tenite culese dintr-un lexic fundamental veneau s\ `nt\reasc\ aceast\ afirma]ie: „De la
din latin\. Toate aceste vocabule (lege,
râmleni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; g\ina, ei zic galina;
Dumnezeu, cruce, biseric\, botez, cu-
minec\tur\, `nger) ori apelative (Sân- muiarea, ei zic mulier; f\meia, femina; p\rinte, pater; al nostru, noster [i altile multe
ziene, Sântion, Sânt\m\ria, Sânpetru, din limba l\tineasc\, c\ de ne-am socoti pre am\runtul, toate cuvintele le-am
Sângiorz, Sânv\sâi, Sânmedru, Sânni- `n]elege...”. ~l va l\uda mai târziu pe Ureche („Laud osârdia r\p\osatului Ureche
coar\ etc.), de r\d\cin\ latin\, arat\ c\ vornicul, carele au f\cut cu dragostea ]\rii letopis\]ul s\u...”) pentru contribu]iile
ele au ap\rut timpuriu, odat\ cu `nche- sale Miron Costin, `n cartea lui consacrat\ etnogenezei românilor (De neamul
garea noii limbi romanice, pe temeiuri
moldovenilor, din ce ]ar\ au ie[it str\mo[ii lor, 1686–1691), ar\tând c\ marele vor-
populare (c\ci toate confirm\ ac]iunea
legilor fonetice române[ti), `n absen]a nic `ntreprinsese actul tras\rii unei direc]ii de cercetare: „[...] câtu poate s\ zic\
unui vocabular livresc neologic, im- fie[tecare c\ numai lui de aceast\ ]ar\ i-au fostu mil\, s\ nu r\mâie `ntru `ntunerecul
pus de misionari. ne[tiin]ii...” ~n lucr\rile umani[tilor no[tri, aceast\ „direc]ie” de studiu, care viza
Prezen]a [i ini]iativele unor misio- temeliile istorico-lingvistice [i „`ndrept\]irile” fundamentale, va fi apoi ilustrat\ cu
nari `ntre daco-romanii de la Dun\re teze care îºi sporesc soliditatea [tiin]ific\ de stolnicul Constantin Cantacuzino (circa
([i integralitatea teritoriului de formare
1650–1716) [i de cãtre Dimitrie Cantemir (1673–1723), pentru ca apogeul argu-
a românit\]ii, pe ambele maluri ale flu-
viului, trebuie avut\ mereu `n vedere, ment\rilor s\ fie atins, c\tre sfâr[itul veacului al XVIII-lea [i la `nceputul celui
cele dou\ zone comunicând netulburat urm\tor, de `nv\]a]ii [lefui]i `n Apus ai {colii Ardelene, autori ai unor cercet\ri de
pân\ la disloc\rile perturbatoare pro- prim\ `nsemn\tate — c\r]i de istorie, gramatici, dic]ionare — despre etnogeneza [i
duse de n\v\lirile slave) au fost `ns\ continuitatea românilor `n Dacia, despre originile limbii lor.
evocate. {i, pe bun\ dreptate, c\ci, da- Caracterul concis, exemplar [i definitiv al formul\rii izbutite de G. Ureche cu
c\ lãsãm la o parte „epoca apostolic\” privire la latinitatea limbii române se reg\se[te [i `n defini]ia (de factur\ genea-
 logic\) dat\ limbii române de cãtre Al. Rosetti: „Limba român\ este limba latin\

12
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

vorbit\ `n mod ne`ntrerupt `n partea oriental\ a Imperiului Roman, cuprinzând provin-


ciile dun\rene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioar\ [i
Inferioar\), din momentul p\trunderii limbii latine `n aceste provincii [i pân\ `n zilele
noastre” (Istoria limbii române, vol. I: De la origini pân\ `n secolul al XVII-lea,
Bucure[ti, 1978, p. 77). „Str\mutarea” (M. Costin) latinei `n limba român\ a fost
guvernat\ de ni[te legi ale transform\rii, deci nu a avut un caracter `ntâmpl\tor.
Absen]a accidentalului este dovedit\ mai cu seam\ `n fonetic\, unde modific\rile
suferite de unele sunete `n procesul de transformare au urmat ni[te sensuri clare
(descrise ca tendin]e ale evolu]iei), grupate `ntr-un corpus de legi fonetice acþionând
consecvent [i obligatoriu. Aceste legi, cu un caracter istoric, au dictat tipurile de core-
sponden]e dintre cele dou\ sisteme fonetice. Ac]iunea lor a `ncetat atunci când struc-
turile limbii române s-au configurat definitiv. Acela[i caracter sistemic `l v\desc [i
transform\rile din domeniul morfologiei, aici limba român\ operând, ca [i celelalte
Cup\ de argint din tezaurul dacic de la
limbi romanice, mai cu seam\ rea[ez\ri [i simplific\ri. Modelul morfologic latin [i-a Sâncr\ieni, jude]ul Harghita
p\strat, `n aceste evolu]ii, personalitatea, u[or de sesizat.
Lexicul de origine latin\ al limbii române (formate [i consolidate pe temeiul ele- 
mentelor latine populare, p\strând — ca idiom romanic — [i tr\s\turi arhaice, dar [i tradi]iile care fac din Sfântul Apostol
manifestând, `n acela[i timp, [i deschidere c\tre inova]ii) impune prin frecven]a [i Andrei un propov\duitor al legii lui
obligativitatea cu care este folosit. Cuvintele de provenien]\ latin\ sunt de ne`nlo- Hristos `n Macedonia, Tracia, Sci]ia [i
cuit dac\ vrem s\ construim corect o propozi]ie sau o fraz\ `n române[te. Puterea `n ]inuturile de la Dun\re (de la sud de
de circula]ie impresionant\ a acestor cuvinte stabile[te — potrivit teoriei lui Bogdan fluviu puteau sosi, la fel, „unde” aposto-
lice, deoarece `n Filipi, cetate trac\, pre-
Petriceicu Hasdeu (`n Cuvente den b\trâni, vol. II, partea I, Bucure[ti, 1881,
dicaser\ Sfântul Apostol Pavel [i uceni-
p. 91–105) — profilul lexical al limbii române. Lingvistul D. Macrea a cercetat cii lui), ajungem la câteva demersuri,
inventarul lexical al poeziilor lui Mihai Eminescu [i a constatat c\ formele latine[ti atestate documentar, ce nu pot fi igno-
au o pondere de 83,02% fa]\ de cele slave, care reprezint\ 6,93%, [i `n compara]ie cu rate. Ele trimit tot c\tre un cre[tinism
2,52% lexeme latino-romanice (`n Probleme de lingvistic\ român\, Bucure[ti, 1961, de form\ latin\, dovad\ c\ avuseser\
p. 40). La rezultate asem\n\toare a ajuns Luiza Seche luând `n considerare ansam- loc `n acea epoc\ limpezirile necesare,
delimit\rile care fixau o anumit\ apar -
blul operei eminesciene, stabilind `n poemul Luceaf\rul, cercetat separat, un fond tenen]\. Cercet\rile arheologice recen-
de 1 907 cuvinte, dintre care 1 685 sunt de origine latin\ (vezi [i Sextil Pu[cariu, te tind, pe de o parte, s\ [ubrezeasc\
Limba român\, vol. I, Bucure[ti, 1976, p. 82–85). tot mai insistent opinia (acceptat\ de
mul]i savan]i) care plasa `nceputurile
cre[tinismului daco-roman `n secolul
al IV-lea (Gh. I. Br\tianu, O enigm\ [i
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii un miracol istoric: poporul român, Bu-
cure[ti, 2002). Pe de alt\ parte, sunt
1) Citiþi Predoslovia (Introducerea) scrisã de Gr. Ureche la opera Letopiseþul destule [i „urmele” arheologice în spri-
Þãrii Moldovei ºi prezentaþi, într-un referat, argumentele cronicarului asupra jinul acestui punct de vedere: gema de
latinitãþii limbii române. la Potaissa – Turda, gema de la Con-
2) Citiþi Predoslovia scrisã de M. Costin la opera De neamul moldovenilor... ºi stan]a, cu scena R\stignirii, [i majus-
culele IHTYS [grece[te, `n traducere:
comparaþi argumentele cronicarului cu acelea ale predecesorului, folosind — „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
în prezentare — metoda de raþionament analogic. Mântuitorul”], martirionul de la Nicu-
3) Alc\tui]i, pe grupe de lucru, un proiect de prezentare a evoluþiei limbii române li]el, donariul de la Biertan — Media[,
din latinã, structurându-l pe trei nivele: fonetic, morfologic ºi sintactic; utilizaþi cu monograma lui Hristos [i inscrip]ia
sursele de documentare precizate în bibliografie. „Ego Zenovius votum posui” etc.) [i
care readuc `n actualitate teza lui Vasile
4) Lexicul latin al limbii române s-a dezvoltat din trei surse principale: fondul Pârvan (vezi lucrarea amintit\ mai sus),
moºtenit, forþa derivativã a cuvintelor latineºti (circa patru derivate pentru o conform cãreia zorile acestei religii `n
formã de bazã) ºi împrumutul masiv de neologisme latino-romanice; struc- spa]iul nord-dun\rean nu sunt mai târ-
turaþi un referat în care sã exemplificaþi aceste direcþii, folosind lucrãrile indi- zii decât veacurile II–III d.Hr., ele fixân-
cate în bibliografie. du-se, deci, `ntr-un timp când autori-
tatea roman\ era `nc\ prezent\ aici.

13
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

Formarea poporului
român ºi a limbiideromâne
Procesul continuit\]ii existen]\
`n spa]iul carpato-dun\rean
Studiu de caz Daco-romanii ºi continuitatea
Teorii asupra genezei poporului
român ºi a limbii române
existen]ei lor în provincia Dacia
~n [tiin]\, exist\ trei teorii `n leg\-
tur\ cu spa]iul etnogenezei românilor, Cercet\rile [tiin]ifice au demonstrat c\ nu a putut fi vorba de exterminarea dacilor
cu teritoriul pe care s-au format popo- de c\tre cuceritorii romani [i nici de „golirea” provinciei `n urma retragerii ordonate
rul român [i limba vorbit\ de el. de `mp\ratul Aurelian. Suprimarea total\ a popula]iei din Dacia `nvins\ (tez\
1. Teoria nord-dun\rean\, ai c\rei `ntemeiat\ pe o afirma]ie — gre[it interpretat\, dar foarte folosit\ de adversarii conti-
sus]in\tori (D. Cantemir, P. Maior [i
nuit\]ii — a lui Eutropius, istoric din veacul al IV-lea d.Hr.: „C\ci Dacia, din cauza
B.P. Hasdeu) vorbesc despre etnogene-
za românilor pe teritoriul din stânga Du-
r\zboiului `ndelungat, fusese sleit\ de b\rba]ii lui Decebal”) de c\tre romani ar fi con-
n\rii. Dialectele sud-dun\rene — aro- trazis `ntreaga practic\ militar\ a Romei (pe bun\ dreptate, Hasdeu a pus drept titlu
mân, meglenoromân [i istroromân — studiului `n care comb\tea teza extermin\rii totale `ntrebarea Perit-au dacii?), legiunile
nu-[i g\sesc `ns\ o explica]ie [tiin]ific\ nepracticând exterminarea `n provinciile cucerite. Dimpotriv\, acela[i Eutropius afir-
în argumentele acestei teorii. mã c\ romanii au desf\[urat o politic\ sistematic\ de colonizare a Daciei, interesa]i de
2. Potrivit celei de-a doua teorii, ca- exploatarea resurselor acestui bogat teritoriu. La fel, nu a g\sit sprijin `n dovezile pro-
re, `n [tiin]a româneasc\, are o vechi- duse de [tiin]\ nici ipoteza golirii Daciei dup\ anul 271. Ar fi greu de `n]eles (logica
me considerabil\ [i se bucur\ de mul]i
istoric\ s-ar opune) `n ce fel retragerea administra]iei [i a legiunilor ar fi putut provoca
partizani, atât istorici, cât [i lingvi[ti
(A.D. Xenopol, N. Iorga, S. Pu[cariu, p\r\sirea integral\ a unei provincii `n care condi]iile de via]\ erau favorabile. S-ar fi
A. Rosetti [i al]ii), românii s-au format creat astfel o situa]ie paradoxal\: un exod masiv, urmat de o re`ntoarcere (cum sus]in
ca etnie pe un spa]iu `ntins, la nord [i la partizanii „teoriei imigra]ioniste”) pe acelea[i locuri, dup\ câteva secole. Ar fi fost
sud de Dun\re (Dacia, Dobrogea, Pa- prima migra]ie `nregistrat\ `n Antichitatea târzie [i `n Evul Mediu pe direc]ia sud-nord.
nonia de Sud, Dardania, Moesia Supe- Cele mai multe mi[c\ri de popula]ie s-au desf\[urat pe dou\ direc]ii importante:
rioar\ [i Inferioar\), spa]iu purtând est–vest [i nord–sud. Aceea[i logic\ a desf\[ur\rilor istorice ne arat\ c\ partea cea mai
semnele romaniz\rii care au asigurat
mare a popula]iei trebuie s\ fi r\mas `n Dacia, ducându-[i mai departe traiul (Sextil
unitatea [i continuitatea noului popor.
~nv\]a]ii vorbesc despre unitate bazân-
Pu[cariu, Limba român\, vol. I, p. 247, 346–347; Grigore Brâncu[, Istoria cuvintelor —
du-se pe dovezile furnizate de arheolo- Unitate de limb\ [i cultur\ româneasc\, Bucure[ti, 1991, p. 17–20).
gie, potrivit c\rora, `n aceast\ lume ro- {i aceast\ vie]uire ne`ntrerupt\, `ntâi a popula]iei daco-romane, apoi a celei
manic\ r\s\ritean\, Dun\rea nu a îm- române[ti s-a desf\[urat de la sfâr[itul veacului al III-lea pân\ `n cel de-al XIII-lea
piedicat mobilitatea românilor de pe secol. Dovezile continuit\]ii sunt numeroase, concludente [i ele au fost sistemati-
cele dou\ ]\rmuri (S. Pu[cariu a preci- zate de mai multe discipline [tiin]ifice prin folosirea unor surse variate.
zat acest lucru), nu a prezentat o gra- Astfel, în inventarul lexical al limbii române, speciali[tii au identificat argumente
ni]\ lingvistic\, etnic\ [i cultural\, ci
incontestabile ale continuit\]ii române[ti. ~ntre acestea, cuvinte arhaice de origine
doar o limit\ cu semnifica]ii militare,
administrative [i politice. Continuitatea latin\, p\strate doar `n Transilvania de nord-vest, `n Cri[ana [i `n Maramure[ (nea
elementului romanic `n Dacia (`ntr-un [< lat. nivem] „z\pad\”, ai [< lat. alium] „usturoi”, june [< lat. juvenis] „tân\r”, p\curar
proces care i-a inclus [i pe dacii liberi) [< lat. pecorarius] „cioban”, pedestru [< lat. pedester] „om s\rac”, Sân Nicoar\
 „Sfântul Nicolae”) [i ar\tând limpede tr\irea ne`ntrerupt\ pe aceste teritorii a unei

14
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

popula]ii romanizate. Aceste cuvinte — a ar\tat Sextil Pu[cariu — nu sunt prezente `n


celelalte graiuri dacoromâne. Doar `n dacoromân\ — adic\ `n limba român\ vorbit\
`n nordul Dun\rii —, nu [i `n dialectele sud-dun\rene, s-au conservat o serie de ter-
meni care denumesc substan]e [i minerale specifice Daciei, precum aur (< lat. au-
rum) sau p\cur\ (< lat. picula < pix, picis), dovedind vechimea cunoa[terii [i
exploat\rii acestor bog\]ii. ~n Peninsula Balcanic\ nu au existat câmpuri petrolifere [i,
ca urmare, denumirea specializat\ nu s-a p\strat. La fel, la sud de Dun\re, a disp\rut
`nc\ `n vechime zimbrul, `n timp ce, `n Mun]ii Carpa]i, bourul (< lat. bubalus) a conti-
nuat s\ reprezinte o prad\ c\utat\ de vân\tori [i cuvântul latinesc s-a p\strat. Cum
putea persista acest cuvânt `n limba unor vorbitori care ar fi migrat dintr-o zon\ `n
care animalul disp\ruse demult? Referirea la etimologie este conving\toare pentru
câteva „lexicoane” fundamentale ale limbii române. Limbajul lucr\torilor p\mântului, Taler de ceremonie, secolul al XV-lea
terminologia cresc\torilor de vite (a p\storilor, `n primul rând), dic]ionarul raporturi- 
lor dintre români [i Dumnezeu atest\ toate o mare vechime prin originea lor latin\,
constituie „singura explica]ie [tiin]ific\
iar aceast\ vechime (indiferent de statutul prezent al unui cuvânt sau al altuia) nu a prezen]ei românilor la nord de Du-
poate fi decât atributul sedentarit\]ii vorbitorilor în spaþiul locuit de ei. n\re” (Istoria României. Compendiu,
Istoricii, în primul rând cei din vechime, au transmis [tiri care evocau continui- p. 81), iar elementul daco-roman de la
tatea daco-romanilor. Criton, medic al `mp\ratului Traian, autor al scrierii Getica, [i nord de Dun\re a avut o mare impor -
reputatul istoric Cassius Dio (156–236 d.Hr.), `n Istoria roman\, vorbesc despre pac- tan]\, alc\tuind un fel de „nucleu” `n for-
tiz\ri ale dacilor cu armatele romane. Cei ce se `nchinau nu puteau fi extermina]i [i, marea limbii [i a poporului român.
mai mult, nu ar fi avut cum s\ fie imortalizaþi (chiar dac\ e vorba de supunere) `n 3. Teoria imigra]ionist\ (denumire
sub care sunt adunate opiniile mai mul-
sculpturile de pe Columna din forul lui Traian de la Roma.
tor `nv\]a]i str\ini [i români ce a[az\
Ace[tia sunt, cu siguran]\, acei daci `nrola]i apoi `n legiunile romane (formau co- formarea, `n exclusivitate, a poporului
hor tele „dacice”, pomenite `n documente) [i vor `mpânzi imperiul, din Macedonia român la sud de Dun\re) `l are ca ini-
[i pân\ `n Siria, din Panonia pân\ `n Britania. ]iator pe Franz Joseph Sulzer, urmat
de Joseph Karol Eder, Johann Chris-
Naºterea limbii române tian Engel, Bartolomeu Kopitar, Robert
Roesler [i P. Hufalvy. Ace[ti `nv\]a]i au
„Limba român\ este limba latin\ vorbit\ `n mod ne`ntrerupt `n partea oriental\ a sus]inut formarea poporului român la
Imperiului Roman, `n provinciile carpato-dun\rene romanizate, din momentul roma- sud de Dun\re, pe un teritoriu aflat un-
deva, `ntre bulgari [i albanezi (de aici,
niz\rii [i pân\ `n zilele noastre” (Florica Dimitrescu [i colectivul, Istoria limbii
[i influen]ele lingvistice), de unde ar fi
române, p. 40). Sunt pu]ine diferen]ele dintre aceast\ defini]ie [i aceea apar]inând lui imigrat apoi, c\tre jum\tatea secolului
Al. Rosetti (vezi p. 13). Elementul comun celor dou\ circumscrieri subliniaz\ faptul c\ al XIII-lea (al]ii evoc\ veacurile al
limba român\ reprezint\ rezultatul transform\rii limbii latine dun\rene (daco-moe- XII-lea [i al XIII-lea), `n Þara Româ-
sic\) `ntr-un nou idiom neolatin, transformare realizat\ `ntr-un proces `ndelungat — neasc\, Moldova [i Ardeal. ~n Transil-
`ntre secolele al V-lea [i al VIII-lea —, printr-o serie de modific\ri care nu i-au alterat vania, românii au sosit, evident, dup\
esen]a (Istoria limbii române, sub redac]ia lui Ion Coteanu, vol. II, Editura Academiei, unguri [i dup\ sa[i, a[eza]i aici [i dând
Bucure[ti, 1969, p. 15). Naºterea limbii române este pregãtitã de expansiunea puterii stabilitate unor locuri pustii (Stelian
Brezeanu, `n lucrarea O istorie a româ-
romane la Dun\rea de Jos (pe durata secolelor cu care s-a `ncheiat vechea er\ [i a
nilor, p. 35). Caracterul pronun]at po-
`nceput cea nou\, dup\ na[terea Mântuitorului), de cucerirea Daciei [i de litic al acestor teze, care absolutizau
romanizarea ei guvernat\ printr-un program imperial, de dominarea limbii latine `n ideea evacuãrii complete a Daciei prin
detrimentul idiomului autohton (premis\ fundamental\ pentru apari]ia limbii „retragerea aurelian\” [i „t\cerea sur-
române), de reorganiz\rile petrecute `n Imperiul Roman de R\s\rit (secolele al IV-lea selor” (absen]a românilor din izvoare-
[i al V-lea) — care au asigurat romanit\]ii orientale o evolu]ie aparte `n raport cu cea le scrise `n mileniul marilor migra]ii)
apusean\ — [i de individualizarea latinei (limb\ oficial\ `n aceast\ parte a Europei) [i lipsa total\ a caracterului lor [tiin]i-
fic au fost demonstrate succesiv, `n
dun\rene (prin achizi]ionarea unor particularit\]i zonale). Na[terea limbii române —
replicile date de `nv\]a]ii români, `n-
constatat\ de lingvi[ti prin apelul la legile fonetice de trecere de la latin\ la român\, a cepând cu istoricii {colii Ardelene [i
c\ror ac]iune `nceteaz\, proclamând configurarea definitiv\ a noului idiom — este continuând cu istoricii [i lingvi[tii
a[ezat\ de savan]i, mai ales `n ultimul timp, pân\ `n secolul al VIII-lea. moderni ºi actuali. {i pentru lingvi[tii
Secolul al VIII-lea, care a `nsemnat, `n Europa, momentul apari]iei limbilor români Ov. Densusianu [i Al. Philip-
romanice, deja `nregistrase, spun unii `nv\]a]i, na[terea limbii române (am putea pide, românii au ap\rut ca popor la sud
vorbi, aºadar, de o prioritate cronologic\), printr-un proces accelerat de condi]ii


15
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

 locale, printre care: ruralizarea, degradarea vie]ii urbane, inexisten]a `n zon\ a unor
de Dun\re, de unde au trecut la nord centre culturale prin intermediul c\rora s-ar fi putut exercita autoritatea [i pre-
de fluviu `n veacurile al VI-lea [i al siunea latinei clasice (Istoria României. Compendiu, p. 70–78; Istoria limbii române,
VII-lea. Unele asem\n\ri ale românei vol. II, p. 15–18, 372–374; G. Iv\nescu, Istoria limbii române, Ia[i, 1980, p. 177–201).
cu limbile albanez\ [i dalmat\ l-au
convins pe Ov. Densusianu (care ad-
mite totu[i „p\strarea unui element
latin, f\r\ `ndoial\ destul de important,
`n Dacia [i `n Moesia” — Histoire de la
Abordarea problematicii expuse `n clas\
langue roumaine, vol. I, 1901, p. 189 [i 1) Alc\tui]i dou\ grupe de cercetare aplicat\: prima extrage informa]iile istorice
urm.) c\ spa]iul etnogenezei români- (din manualele aferente), iar a doua consult\ selectiv dic]ionarele lingvistice.
lor trebuie c\utat `n Illiria, c\tre Marea Reuni]i argumentele care au favorizat procesul romaniz\rii `n spa]iul dintre
Adriatic\. Nici cele câteva tr\s\turi Carpa]i ºi Dun\re.
fonetice pe care [i-a fondat teoria 2) Durata romaniz\rii pe teritoriul carpato-dun\rean nu a fost egal\; formaþi
Al. Philippide nu au convins. Din aceast\
„teorie sud-dun\rean\”, pe care cerce- grupuri de cercetãtori care sã explice cauzele [i evalua]i apoi în comun (la
tarea [tiin]ific\ ulterioar\ n-a confir- nivelul clasei) consecin]ele acestei inegalit\]i structurale.
mat-o, ar putea fi, eventual, re]inut\ 3) Etnogeneza româneasc\ este rezultatul unui proces de sintez\; identifica]i, pe
ideea apar tenen]ei românei la aria bal- grupe, [i evalua]i componentele acestei procesualit\]i istorice [i lingvistice.
canic\, însoþitã de consecin]ele ce ]in 4) Forma]i un grup de investiga]ie istoric\ pentru a stabili, pe baza bibliografiei in-
de vecin\tate, ºi anume un substrat dicate, dovezi asupra continuit\]ii românilor `n Dacia. ~i amintesc pe „vlahi” bi-
comun (pentru român\ [i albanez\, de
pild\), contacte, influen]e etc.
zantinii Kedrenos, Kekaumenos (`n cronici din secolul al XI-lea), Ana Komnena
(autoarea Alexiadei), acte din vremea `mp\ratului Vasile al II-lea din dinastia
Macedonenilor. Despre vlahi („blahi”), „p\stori ai romanilor” [i de vechimea lor
`n Transilvania vorbe[te, `n secolul al XIII-lea, Gesta Hungarorum, o cronic\ ano-
nim\ maghiar\ ºi un francez, din vremea regilor Carol Robert [i Carol de Valois,
numindu-i „p\stori ai romanilor”, formând un „popor mare” [i „r\spândit”.
5) Definiþi, într-o compoziþie de sintezã, procesul romanizãrii, raportându-l la cel
de formare a limbii române [i la influen]a exercitat\ de migra]ia popoarelor
(mai ales slave) atât istoric, cât [i lingvistic.

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Elementul autohton (substratul) din limba român\ — de[i redus cantitativ —
trebuie studiat pentru cunoa[terea graiului nostru str\vechi; argumenta]i
Hrisov semnat de Matei (Basarab) aceast\ afirma]ie `ntr-o scurt\ compozi]ie.
la 21 mai 1651 (fragment)
2) Prezenta]i, `ntr-o compunere–paralel\, diversitatea opiniilor expuse de savan]i
`n privin]a spa]iului [i a epocii `n care s-a format limba noastr\.
Bibliografie 3) Alc\tui]i un eseu structurat, demonstrând c\ limba român\ este de sorginte la-
 Ovid Densusianu, Istoria limbii tin\ [i c\ apar]ine familiei de limbi neoromanice; compara]i-o cu structura altei
române, vol. I: Originile, Editura limbi romanice cunoscute de voi: italiana, franceza, spaniola sau portugheza.
{tiin]ific\, Bucure[ti, 1961. 4) Analizaþi, `ntr-o compozi]ie, momentele istorico-culturale referitoare la cele mai
 Sextil Pu[cariu, Limba român\, vechi e[antioane scrise de limb\ român\.
vol. I: Privire general\, Editura 5) Forma]i un grup de investiga]ie lingvistic\ pentru a aduce dovezi asupra
Minerva, Bucure[ti, 1976. continuit\]ii noastre `n Dacia. Dacii sunt pomeni]i `n inscrip]ii `n limba latin\
 Sextil Pu[cariu, Cercet\ri [i studii, din Dacia secolelor I–III d.Hr. (peste 4 000). Dacii ofer\ [tiri despre inven-
Editura Minerva, Bucure[ti, 1974. tarul antroponimic (nume dace: Dizo, Mucatra, Scorilo), despre toponimie,
 Alexandru Rosetti, Istoria limbii despre procesele de interferare etnic\ `ncepute (numele „mixt” Aurelius
române, vol. I: De la origini pân\ Daza este edificator). Dacii, mai târziu daco-romanii, au p\strat denumirile
`n secolul al XVII-lea, Editura autohtone ale cursurilor de ap\ din Dacia: Dun\re, Mure[, Some[, Cri[,
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucu- Timi[, Arge[, Prut.
re[ti, 1978.

16
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

Dinamism lingvistic
ºi cultural
Evolu]ia limbii române `n epocile vechi
Începuturile scrisului românesc Zorile limbii noastre

(secolele al XIII-lea – al XVI-lea) Sintagma limba român\ comun\


este o conven]ie propus\ [i acceptat\
de lingvi[ti pentru a denumi idiomul
cu ajutorul c\ruia comunicau vorbi-
Secolele al XIII-lea [i al XVI-lea marcheaz\ r\stimpul dintre destr\marea româ- torii a[eza]i `n spa]iul romanizat din
stânga [i din dreapta Dun\rii. ~n defi-
nei comune [i apari]ia scrisului `n limba român\ (cu atest\ri databile, procesul
ni]ia dat\ de Sextil Pu[cariu, româna
`ncepând, cu siguran]\, `n ultima parte a secolului al XV-lea). Este vorba de acel comun\ era „limba vorbit\ de str\mo-
timp când pe p\mântul românesc se produc coagul\ri de tip politico-administrativ: [ii dacoromânilor, aromânilor, megle-
astfel, Gesta Hungarorum, o cronic\ maghiar\ anonim\ din secolul al XIII-lea, men- ni]ilor [i istroromânilor de azi, `nainte
]ioneaz\ c\, `n veacul al IX-lea, teritoriul dintre Dun\re [i Mure[ era condus de voie- ca orice leg\tur\ dintre ei s\ fie `ntre-
vodul român Glad, c\ `ntre Tisa, Some[ [i Mure[ st\pânea voievodul Menumorut, rupt\” (Sextil Pu[cariu, Cercet\ri [i
iar `n Podi[ul Transilvaniei se afla voievodatul lui Gelu; `n acela[i veac, al XIII-lea, studii, Bucure[ti, 1974, p. 58). Lipsit\
`n 1247, Diploma cavalerilor ioani]i vorbe[te despre cnezatele din Þara Româneasc\ de atest\ri documentare, limba româ-
st\pânite de Farca[, Ioan, Seneslau [i Litovoi. Aceste nuclee de organizare teritori- n\ comun\ i-a obligat pe lingvi[ti s\
`ncerce „s\ `ntrevad\ tr\s\turile comu-
alã culmineaz\ cu ac]iunile „desc\lec\torilor” Basarab I [i Bogdan I, cei ce adun\
ne [i s\ restabileasc\ forma originar\”
sub sceptrele lor, `n prima jum\tate a secolului al XIV-lea, micile forma]iuni exis- (Sextil Pu[cariu, Asupra reconstruc]iei
tente, `ntemeind Þara Româneasc\ [i Moldova. Transilvania a intrat `n Regatul românei primitive, `n vol. Cercet\ri [i
Maghiar, dar s-a bucurat de o autonomie relativ\, fiind condus\ de voievozi. studii, p. 58), s\ ajung\ la „aspectul
{i pentru aceast\ perioad\ lipsesc, din p\cate, textele care ar putea vorbi despre general al tuturor schemelor lingvis-
evolu]ia limbii române. Lingvi[tii [i filologii au c\utat `ns\, prin cercet\ri sistema- tice existente la un moment dat” (Is-
tice, toate informa]iile utilizabile [i le-au g\sit `n scrieri alc\tuite pe teritoriul româ- toria limbii române, vol. II, p. 17). Ea
nesc sau `n proximitatea lui, redactate `n latin\, `n maghiar\ [i, cu prec\dere, `n reflecta, prin unitatea ei (Al. Rosetti),
slavon\. Cuvintele române[ti descoperite `n aceste texte au luminat, fie [i `n parte, însãºi unitatea comunit\]ii vorbitorilor
(exprimat\ [i teritorial, [i pe palierul
chestiunile de vocabular, pe cele privind caracteristicile gramaticale, problemele
civiliza]iei). Mai târziu, aceast\ unitate
referitoare la toponimie, de antroponimie etc. arhaic\ — datorat\ coeren]ei latinei
Rezervorul cel mai important `n aceast\ privin]\ l-au furnizat a[a-zisele texte dun\rene [i format\ `ntr-un proces
slavo-române, adic\ textele slavone scrise pe teritoriul românesc. Dac\ inscrip]iile lent, care a durat câteva veacuri — s-a
slave r\mân oarecum izolate (chiar prin vechimea lor remarcabil\: cea de la Mircea destr\mat `n timp [i au ap\rut cele
Vod\, jude]ul Constan]a, poart\ chiar o dat\ — anul 943, cele din grotele de la Mur - patru dialecte române[ti: dacoromân,
fatlar pot fi plasate la sfâr[itul secolului al X-lea [i `nceputul celui de-al XI-lea; la fel, aromân, meglenoromân [i istroromân.
cea de la Bucov, de lâng\ Ploie[ti), documentele emise de cancelariile domne[ti (`n O vocal\ nou\, \, completeaz\ sis-
Þara Româneasc\, hrisovul cel mai vechi este din anul 1374; pentru Moldova, prima temul deja mo[tenit din latina dun\-
rean\: a, e, i, o, u. Diftongii (ie, ea, oa,
atestare apar]ine anului 1388, iar din Transilvania s-au p\strat acte datând din
oi, ai, au, iu) [i triftongii (iea, ieu) dau
1462–1463) formeaz\ un ansamblu divers [i bogat, bine organizat, cu stratific\ri o culoare particular\ grupului vocalic.
[i categorii clar definite `n func]ie de destina]ia actelor respective. Istoriografia `n
limba slavon\ coincide ca perioadã cu primele `ncerc\ri de fixare pentru viitorime a 

17
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

istoriei românilor: Cronica scurt\ a Moldovei (1352–1451), Letopise]ul de când, cu


voia lui Dumnezeu, s-au `nceput Þara Moldovei, redactat la curtea lui {tefan cel
Mare, letopise]ele m\n\stire[ti, cronicile c\lug\rilor (Macarie, Eftimie [i Azarie) din
secolul al XVI-lea, cronicile muntene `n limba slavon\, pierdute azi, dar u[or de
ref\cut cu ajutorul compila]iilor târzii. Literatura român\ de expresie slavon\ dis-
Pocal din secolul pune [i de o scriere capital\ pentru evolu]ia genului parenetic `n spa]iul postbizan-
al VII-lea tin — ~nv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Theodosie (1520–1521), oper\
(M\n\stirea
Negru Vod\, Arge[)
de pedagogie monarhic\ („sfaturi pentru prin]”) cu un v\dit caracter enciclopedic.
Se adaug\ scrierile religioase apar]inând unor „genuri” felurite: liric\ religioas\ (la
 sfâr[itul secolului al XV-lea, monahul Filotei de la Cozia a compus ni[te imnuri denu-
mite Pripeale), hagiografie (Mucenicia sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, com-
{i consoanele ofer\ câteva nout\]i:
grupurile consonantice — …, ™ (valoa- pus\ `n preajma anului 1415) etc. Cuvinte române[ti au p\truns [i `n documentele
rea lor fonetic\ poate fi observat\ din latine[ti scrise `n Transilvania de timpuriu (c\ci statutul limbii latine devine unul
grafii precum ce, ge, ci, gi), d, [i ] (do- oficial `ncepând abia din secolul al XI-lea). Limba latin\ este folositã `n Cancelaria
u\ africate — una sonor\ [i alta surd\), voievozilor Transilvaniei, fiind impusã `n actul utilizãrii ei, prin [coli, [i protejat\ de
sunetele individuale [i grupurile de su- oficialit\]i. ~n actele interne, unde referirile la st\ri de lucruri din interiorul ]\rii pre-
, ,
nete muiate: n (n moale), l (l moale), dominã, prezen]a formelor române[ti este explicabil\. Chiar dac\ apari]iile lor au
, ,
c l [i gl (grupuri indestructibile, cu fost sporadice — `n veacul al XVI-lea, românismele din hrisoavele scrise `n slavon\
ultima component\ puternic muiat\).
Izolat, `n diverse zone ale limbii româ-
se apropie de 400 —, cu ajutorul lexemelor române[ti, lingvi[tii au reu[it s\ precize-
ne comune, puteau ap\rea variante ze momente importante din istoria limbii române, din mersul prin timp al feluritelor
locale. A[ezarea `n timp a existen]ei ro- categorii gramaticale (substantivele incluse `n aceste documente i-au informat `n
mânei comune poate fi legatã de dou\ leg\tur\ cu desinen]ele de num\r sau cu flexiunea acestora la singular ori la plural).
„date”: secolul al VII-lea, ca moment al
transform\rii latinei dun\rene `n limb\ Perioada veche — Dimensiunea religioasã a existenþei
român\, [i veacurile XI–XII, când unita-
tea limbii române comune se destra- ºi formarea conºtiinþei istorice
m\, apãrând diferen]ierile dialectale
`ntre nordul [i sudul Dun\rii. Istoricii ~ncepând din secolul al XVI-lea, scrisul `n limba român\ a devenit biruitor, iar
limbii române au sistematizat multe limba român\, fixat\ de acum `n texte, `[i dezv\luise fazele evolu]iei sale, marcân-
elemente care le-au permis s\ fixeze du-ºi istoria. Cultura român\ renun]\ la haina de `mprumut a slavonei, `[i creeaz\
mai ales limita superioar\ a românei propriile instrumente de [lefuire [i `mbrac\ valorile originale `n limba na]ional\,
comune, adic\ acel timp când sud-du- descoperindu-i virtu]ile. Cel dintâi monument de limbã ºi stil (conform opiniei lui
n\renii — aromânii, meglenoromânii [i
P. P. Panaitescu, Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã, 1965, p. 117–118)
istroromânii — s-au desp\r]it de dacoro-
mâni. Prin urmare, putem fixa limita su-
este consideratã Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung cãtre judele Johannes
perioar\ de existen]\ a românei comu- Benkner al Braºovului, document nedatat, dar aºezat în timp — 29–30 iunie 1521 —
ne `ntre secolele al X-lea [i al XII-lea. de Nicolae Iorga (în urma analizei împrejurãrilor istorice care l-au produs).
Asist\m, `n secolele a XVI-lea [i al XVII-lea, la o spectaculoas\ `nscriere a limbii
române `ntre limbile de cultur\ ale Europei. ~ncrederea `n virtu]ile limbii na]ionale,
Textele „rotacizante” ºi biruinþa
„ap\rarea” [i „ilustrarea” lor prin l\rgirea considerabil\ a spa]iilor accesibile cuvân-
limbii române asupra slavonei
tului scris [i tip\rit, angajarea `n efortul complex de transpunere `n române[te a
Problemele legate de geneza pri- tradi]iei literare deja acumulate [i de completare a secven]elor necesare unei litera-
melor texte române[ti (rotacismul este turi bine individualizate, `n fine, dialogul pe care c\rturari români `l `ncep acum cu
un fenomen fonetic care const\ `n tre- acei cona]ionali [tiutori de carte (f\r\ a p\r\si comunicarea cu reprezentan]ii altor
cerea lui n intervocalic la r `n cuvintele culturi) — toate acestea se grupeaz\ `n atitudini [i idei, teoretice [i practice, de ve-
mo[tenite din latin\: bine > bire, adu- ritabil\ esen]\ umanist\.
n\ > adur\ etc.) au prilejuit controverse Din anii 20 ai secolului al XVII-lea, supranumit „secolul de aur”, [i pân\ `n primele
aprinse `ntre speciali[ti. Textele zise
decenii ale veacului al XVIII-lea, literatura român\ acumuleaz\ o zestre important\,
„rotacizante” (Psaltirea Scheian\, Psal-
tirea Hurmuzachi, Psaltirea Vorone-
`ntreprinde opera]ii capitale de constituire [i de modernizare a sistemului genurilor
]ean\ [i Codicele Vorone]ean) s-au literare. Lâng\ speciile literaturii religioase, precump\nitoare `n secolul al XVI-lea [i
p\strat `n cópii fãrã dat\. Analiza limbii reprezentate `n bun\ m\sur\ de traduceri [i de cópii ale textelor slavone, `[i face
acestora i-a convins pe speciali[ti c\ ele apari]ia literatura laic\. Odat\ instalate, formele laice intr\ rapid `ntr-un proces de
 diversificare tematic\ [i de achizi]ionare a unor modalit\]i artistice noi, toate

18
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

`nsemnând acumul\ri `n depozitul de mijloace stilistice ale limbii române. Isto- 


riografia este, f\r\ `ndoial\, genul literar dominant, iar reprezentan]ii ei — Grigore au fost efectuate `n secolul al XVI-lea
Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Mihail Moxa (cel care face racordarea istoriei dup\ ni[te originale realizate `n veacul
na]ionale cu mersul universal al evenimentelor), Radu Greceanu, Radu Popescu, precedent, pierdute. Caracteristicile
Constantin Cantacuzino stolnicul [i al]i cãrturari — alc\tuiesc „sec]iunea de aur” a lingvistice ale acestor traduceri, unele
scrisului istoriografic medieval. ~i va urma, la `nceputul secolului al XVIII-lea, apar]inând, probabil, originalelor pier-
dute, altele explicate prin imixtiunile
Dimitrie Cantemir, primul scriitor român al epocii moderne, care va continua dia-
copi[tilor, i-au `ndreptat pe cercet\tori
logurile importante `ncepute de predecesori (cu erudiþii cona]ionali [i cu savan]ii c\tre Moldova de nord (fenomenul
str\ini), luminând `nceputurile neamului (preg\tind, astfel, viitoarele sinteze de isto- fonetic al rotacismului era specific, `n
rie na]ional\) [i comunicând `nv\]a]ilor Europei marile adev\ruri legate de fiin]a po- limba român\ veche, pentru nordul
porului s\u. Transilvaniei [i Bucovina) [i spre zona
Oratoria — atât cea laic\ (discursurile politice, diplomatice, panegiricele), cât [i de vest a ]\rii (c\tre Banat [i ]inutul Hu-
nedoarei). În campania de promovare [i
cea religioas\ (predicile) — are `n Varlaam (mitropolitul Moldovei) [i `n Antim
`nst\pânire a limbii române `n cultur\,
Ivireanul (tipograf eminent, scriitor [i `nalt ierarh al Þ\rii Române[ti) pre]uitori ai literatura nereligioas\ câ[tig\ teren. L\-
tradi]iei bizantine [i, deopotriv\, ai `nnoirilor retorice [i tematice. Lucrãrile Cartea sând la o parte folosirea timpurie a lim-
româneasc\ de `nv\]\tur\ (1643) a mitropolitului Varlaam [i Didahiile compuse de bii române `n cancelariile voievodale, `n
Antim Ivireanul constituie momente de incontestabil\ performan]\ ale elocven]ei coresponden]a privat\ sau `n actele `n-
ecleziastice, victorii incontestabile ale scrisului românesc. tocmite `ntre particulari, constat\m c\
Prin Dosoftei, [i el mitropolit al Moldovei, literatura român\ a intrat `n posesia produc]iile din principalele „genuri” li-
terare ale timpului sunt redactate tot
limbajului liric (Psaltirea pre versuri tocmit\..., 1673) [i a limbajului liturgic (Dum- mai des `ntr-o form\ lingvistic\ na]io-
nedz\iasca Liturghie, 1679). C\rturarii Bisericii ap\rau vechea credin]\ ortodox\ a nal\. Scrierile juridice (pravilele) de la
românilor (mitropolitul Varlaam va redacta, `n 1645, R\spunsul `mpotriva Catehis- sfâr[itul secolului al XVI-lea, operele is-
mului calvinesc, inaugurând la noi, polemica dogmatic\), preg\teau ridicarea limbii torice (`ncepând cu acea prim\ Istorie a
române la rangul de limb\ de cult (lui Dosoftei, care t\lm\cea, `n 1679, liturghiile lui Mihai Viteazul), speciile „beletristi-
fundamentale, `i va urma, `n 1713, Antim Ivireanul) [i nu se sfiau s\ colaboreze cu ce”, literatura sapien]ial\ [i multe altele
preced\ „reformarea” lingvistic\ a cul-
`nv\]a]ii laici pentru `mplinirea misiunilor importante. ~n urma acestei cooper\ri,
tului religios (mai ales `n Þara Româ-
limba român\ a trecut, `n secolul al XVII-lea, examenul ei fundamental (`nceput neasc\ [i `n Moldova). Acestea [ubre-
cândva, `n 1582, prin tip\rirea Paliei de la Or\[tie [i continuat, `n 1648, prin Noul zesc pozi]iile slavonei [i impun, prin nu-
Testament de la B\lgrad al mitropolitului Simion {tefan), reprezentat de impri- m\rul mare al celor ce produceau cul-
marea, `n anul 1688, a Bibliei de la Bucure[ti, cea dintâi t\lm\cire româneasc\ inte- tur\ de expresie româneasc\, retragerea
gral\ a Vechiului [i a Noului Testament, carte teologic\ `ndeplinind o nobil\ func]ie ultimelor obstacole a[ezate pe un drum
croit de sensurile unei dezvolt\ri fire[ti.
unificatoare la nivelul limbii române literare.
Scriitorii din veacul al XVII-lea continu\ s\ traduc\, literatura român\ fiind
mereu una deschis\. Traduc\torii (trebuie s\-l pomenim aici pe Udri[te N\sturel, Caracteristicile românei vechi
eminent t\lm\citor de scrieri religioase [i de c\r]i populare, poet [i prefa]ator) con-
tinu\ programul de transpunere `n limba na]ional\ a mai vechilor scrieri redactate Tr\s\turile fonetice ale limbii ro-
mâne vechi circumscriu dou\ variante
`n slavon\ (~nv\]\turile lui Neagoe Basarab [i Via]a patriarhului Nifon, text compus ale acestui idiom: varianta nordic\
la `nceputul veacului al XVI-lea de Gavriil Protul, `[i afl\ acum ve[mânt românesc). (acoper\ Moldova [i zona de vest a te-
Aceºti tãlmãcitori îºi concentreazã atenþia asupra c\r]ilor populare (Alexandria, ritoriului dacoromân, Banatul [i Hune-
Floarea Darurilor), redactându-se în limba românã [i scrieri cu un caracter predo- doara) [i varianta sudic\ (Muntenia).
minant juridic. Vasile Lupu [i Matei Basarab confer\ dou\ „embleme juridice” dom- Variantei nordice `i sunt proprii denta-
la dz (dzu\ „zi”) [i prepalatala g& [ge, gi]
niilor lor: Carte româneasc\ de `nv\]\tur\ (Ia[i, 1646) [i ~ndreptarea legii (Târ-
(™iude] „judec\tor”), amândou\ con-
govi[te, 1652). soane sonore, prezen]a rotacismului
Literatura român\ din secolul al XVII-lea, cartea manuscris\, dar mai ales cea (bur\ „bun\”) [i absen]a diftongului `i
tip\rit\, rezultate ale unor eforturi general-române[ti, a `nl\turat opreli[tile [i i-a (câne „câine”). ~n varianta sudic\,
unit pe fiii aceluia[i neam, a celebrat victoria limbii române (a c\rei latinitate rotacismul nu este atestat, dentala
istoricii o proclamau cu mândrie), impunând un statut suprem inteligibilit\]ii aces- folosit\ este z, iar prepalatala normal\
j, diftongul `i este prezent `n contextele
tei biruinþe în spirit (Coresi, Simion {tefan — con[tient [i el de unitatea limbii care `l justific\ din punct de vedere
române —, Varlaam, Dosoftei [i, dup\ ei, atâ]ia al]ii), a `ntreprins unirea prin limbã
ºi cultur\, singura coagulare posibil\ `n acel timp. 

19
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române


istoric (câine, mâine, pâine). Reflexele
sudice vor deveni, adesea, norme `n va-
Abordarea problematicii expuse `n clas\
rianta literar\ modern\ a limbii româ- 1) Citi]i Scrisoarea lui Neac[u din Câmpulung [i alc\tui]i trei grupe de lucru
ne. ~n morfologie, se `ntâlnesc destule care sã extragã cuvintele româneºti de origine latinã, pe cele de origine
tr\s\turi arhaice. Utilizarea cuvintelor
slavã ºi slovismele persistente încã. Interpreta]i fenomenul de bilingvism
respective pe aproape `ntreg spa]iul ro-
mânesc le-a asigurat supravie]uirea, slavo-român.
conferind limbii un plus de unitate `n 2) Formaþi douã grupe de cercetare ºi selecta]i, dintr-o antologie de texte
acest compartiment. O astfel de tr\s\tu- române[ti vechi, douã fragmente de texte rotacizante. Analiza]i particula-
r\ comun\ este folosirea unei forme
rit\]ile acestora mai ales la nivel fonetic [i gramatical.
unice pentru singular [i plural a imper -
fectului la persoana a III-a: el / ei zicea, 3) Constituiþi douã echipe de lucru, pune]i `n paralel un text cronic\resc `n
el / ei cânta. Inventarul lexical al limbii limbaj moldovenesc [i unul redactat `n limbaj muntenesc, stabilind toate
române este arhaizant, stereotip `n tra- deosebirile la nivel lexico-gramatical `nregistrate.
ducerile din secolul al XVI-lea, neiz-
butind s\ se smulg\ de sub presiunea 4) Instituiþi un grup de finalizare a cercetãrii întreprinse, care sã prezinte con-
originalelor (care erau, concomitent, [i cluzii asupra etapelor principale ale evolu]iei scrisului românesc.
surse de `mprumuturi — slave, cele mai
multe, mai rar grece[ti). {tiin]a de carte
a scriitorilor va fi cheia c\tre diversifi-
carea, `mbog\]irea [i modernizarea lexi-
cului. Fondul latin de cuvinte (mereu
consolidat, c\ci scriitorii no[tri din ve-
chime aveau con[tiin]a apartenen]ei la
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
lumea romanic\) face din limba român\ 1) Prezenta]i, `ntr-o compunere-paralel\, tr\s\turile celor patru dialecte ro-
o modalitate de exprimare dinamic\, mâne[ti, punând `n eviden]\ asem\n\rile [i deosebirile dintre ele; insista]i,
capabil\ s\ primeasc\ neologisme [i s\ `n prezentarea documentarã, asupra dialectului dacoromân.
le adapteze. Spiritul latin se manifest\
`n contactele neîntrerupte pe care ro- 2) ~n secolul al XVI-lea, apare [i se dezvolt\ scrisul `n limba român\; analiza]i,
mâna le-a avut cu alte limbi. Fondul `ntr-un eseu de sintezã, impactul istoric, lingvistic [i cultural al acestui
latin a f\cut din limba român\ un vehi- fenomen major asupra civiliza]iei autohtone, dar mai ales asupra dezvolt\rii
cul cultural plin de virtu]i, a asigurat
literaturii `n limba na]ional\.
continuitatea [i leg\tura „nedezrupt\”
(cum zicea Cantemir) `ntre faza veche 3) Diaconului Coresi `i apar]ine cea mai veche tip\ritur\ `n limba român\,
[i cea moder n\ ale limbii române. C\r- Catehism (~ntrebare cre[tineasc\), din 1559–1560. Dezvolta]i, `ntr-un eseu,
]ile religioase [i laice tip\rite `n centrele
importan]a afirma]iilor coresiene despre necesitatea oficierii serviciului
valahe (Bucure[ti, Târgovi[te, Râmni-
cu-Vâlcea) au contribuit la instalarea divin `n graiul poporului: „[...] {i scoasem sfânta Evanghelie [i Zeace
variantei muntene[ti a limbii române `n cuvinte [i Tat\l nostru [i Credin]a apostolilor, s\ `n]eleag\ to]i oamenii ci-
ipostaza de norm\ a limbii standard `n ne-s rumâni cre[tini, cum gr\ia[te sfântul Pavel apostol c\tr\ corinteani, 14
acea prefacere fundamental\ care capete: «~n sfânta besearec\, mai bine e a gr\i 5 cuvinte cu `n]eles decât 10
`nseamn\ modernitate. mie de cuvinte ne`n]elese `n limba striin\».”
4) Limb\ [i comunicare (actualizare) — Pornind de la faimoasa teorie privitoa-
re la necesitatea `mprumuturilor de cuvinte comparate cu circula]ia banilor
(expus\ cu intui]ie lingvistic\ de Simion {tefan `n 1648 [i reprodus\ de noi în
Studiul de caz de la p. 43), realiza]i un eseu informativ despre bog\]ia [i
diversitatea neologismelor `mprumutate sau formate, de-a lungul timpului,
de limba românã.
5) Limb\ [i comunicare (actualizare) — Selecta]i, dintr-o crestoma]ie de texte
române[ti (religioase [i laice) datând din secolele al XVI-lea – al XVII-lea,
câteva e[antioane exemplificative [i eviden]ia]i aspectele evolutive ale limbii
spre norma literar\, al\turi de expresivitatea unor structuri fonetice, morfo-
Icoan\ reprezentând-o pe Cuvioasa logice [i sintactice din limba noastr\ veche.
Paraschiva, secolul al XVII-lea (Moldova)

20
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

Limba român\
`n epoca modern\
Tradi]ie [i deschidere cultural\

Sincronizarea Paºoptismul istoric ºi literar,


o miºcare de renaºtere spiritualã

cu evolu]iile din Europa a românilor

Un rol covârºitor îl vor îndeplini


pa[opti[tii romantici [i epoca lor
Epoca modern\, `ncepând cu ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, dureaz\ (1830–1860), cu idealurile de elibera-
re social\ [i na]ional\ pe care le va
pân\ c\tre mijlocul veacului al XX-lea [i este marcat\ de un ansamblu de schim-
proclama Revolu]ia de la 1848 [i cu
b\ri — în toate compartimentele limbii —, modific\ri `n care poate fi identificat pro- programele de unitate na]ional\.
gresul (tocmai `n succesiunea secven]elor ce compun aceast\ perioad\, sensibil Limba român\, `n cadrul c\reia
deosebite una fa]\ de alta) [i chiar transformarea radical\. A fost o perioad\ `n care tendin]ele unificatoare ac]ionau deja,
cultura român\ [i-a c\utat modele [i a privit c\tre ele, a dorit, ambi]ioas\, s\-[i va servi acest gând al unit\]ii na]ionale
p\streze identitatea („specificul na]ional” a suscitat o lung\ dezbatere, mai aprins\ [i va contribui la realizarea lui. Ion
Heliade R\dulescu `[i va sf\tui con-
[i mai `ntins\ decât `n oricare alt\ cultur\ romanic\), dar a n\zuit [i s\-[i sincroni-
fra]ii s\ scrie (limba român\ trebuia s\
zeze mersul cu evolu]iile din Europa. aib\ „biblioteca” `n stare s\ o defineas-
Sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i primele decenii ale secolului urm\tor opereaz\ c\ [i s\ o legitimeze), iar Mihail Ko-
trecerea c\tre epoca modern\ (unii istorici numesc acest rãstimp epoc\ de tranzi- g\lniceanu, `n Introduc]ia publicat\ `n
]ie), timp definit de filosofia Luminilor, adoptatã nu doar de `nv\]a]ii {colii Ardelene, primul num\r al „Daciei literare”
ci [i de scriitorii de dincoace de mun]i. Formele [i temele vetuste sunt, pe rând, (1840), `i `ndemna pe scriitori s\ cerce-
teze crea]ia popular\, istoria, natura.
p\r\site. Cultura româneasc\, literatura tind s\ se laicizeze, s\ separe subiectele de Rena[terea cultural\ a români-
medita]ie ale Bisericii de cele care `i preocupau pe oamenii de carte, de [tiin]\ [i de lor — o rena[tere modern\ — se de-
art\. Dragostea pentru Dumnezeu (gr. agapè) bate `n retragere `n fa]a lui Eros. clan[ase. Românii `ncep s\ mearg\ la
V\c\re[tii [i Barbu Paris Mumuleanu, `n Þara Româneasc\, Costache Conachi, `n teatru, s\ citeasc\ gazetele, s\ se inte-
Moldova, glorific\ iubirea senzual\ în versuri dup\ modele europene neoclasice. ~n reseze de vestimenta]ia european\ [i
duh iluminist, `nv\]a]ii proclam\ dreptul tuturor de a se emancipa, de a se `n\l]a prin s\-[i procure mobil\ apusean\, c\r]ile
sunt tip\rite `n tiraje mai mari, oamenii
instruc]ie, de a atinge fericirea obsesiv c\utat\ `n acea vreme. ~n plus, iluminismul de carte `nfiin]eaz\ societ\]i [i asocia]ii
românesc, dezvoltat mai cu seam\ de savan]ii {colii Ardelene, are — spre deose- cu ]eluri declarate de propensiune cul-
bire de cel european — un profund caracter na]ional. Latinitatea, proclamat\ cu tural\, se deschid libr\rii, se `nfiin]ea-
mândrie, asigura ºi platforma necesar\ pentru revendicarea drepturilor sociale [i z\ biblioteci, încercându-se modelarea
politice ale românilor (c\ci ea conferea vechime [i noble]e). Argumentarea conti- unui gust estetic nou.
nuitãþii românilor pe p\mântul Daciei [i statutul lor de mo[tenitori ai f\uritorilor ~n [coli, limba greac\ bate `n retra-
gere `n fa]a românei, programele [co-
celei mai `nfloritoare civiliza]ii au `nsemnat dreptul pe care acest neam `l avea la ele- lare au un con]inut tot mai apropiat de
vare prin instruc]ie ([colile române[ti `[i vor asuma aceast\ sarcinã) [i prin cultur\. cele din institu]iile apusene, în timp ce
Savan]ii {colii Ardelene au f\cut din latinitate centrul tuturor dezbaterilor pe care tot mai mul]i tineri pleacã sã studieze
le-au organizat: cele privitoare la origine, la folosirea literelor [i a ortografiei latine `n Apus, iar acas\, la Ia[i [i la Bucu-
(exager\rile fiind de `n]eles), la alc\tuirea lucr\rilor lingvistice (gramatici, dic]io- re[ti, protipendada — care p\r\sise
nare) care normau [i guvernau folosirea limbii române, la `ndrumarea acestui idiom 

21
C a p i t o l u l I Fundamentele culturii române

 pe calea re-romaniz\rii, proces sinonim cu modernizarea. ~n toate cele trei Þ\ri


narghileaua [i ve[mintele orientale — Române, de altfel, a `nceput `n aceast\ perioad\ un proces de „occidentalizare roma-
`ncepe s\ vorbeasc\ fran]uze[te [i s\ nic\ a culturii române[ti” (Al. Niculescu, Istoria limbii române. Introducere, vol. I,
priveasc\ tot mai insistent (inclusiv la 1988, p. 118–135), dovad\ c\ ]intele evolu]iei erau identice. Pentru Þara Româ-
mersul ideilor) c\tre Apus. neasc\ [i pentru Moldova, lumea romanic\ apusean\ se deschide acum, interesul
„L\]irea [tiin]elor [i a cuno[tin]e-
fa]\ de aceast\ zon\ sporind `ntr-un ritm alert ºi decisiv.
lor — scria `ntr-un num\r din 1838 al
„Gazetei de Transilvania” George Ba-
ri] —, `mp\rt\[irea ideilor la toate cla- Procesul relatinizãrii ºi limba român\ astãzi
sele de oameni! strig\ ast\zi toate na-
Relatinizarea, `mbog\]irea vocabularului limbii române cu `mprumuturi din lim-
]iile, toate st\pânirile cele `n]elepte [i
p\rinte[ti: mijloacele la acestea sunt bile romanice, tr\s\tur\ a epocii moderne, va continua [i `n perioada contemporan\
c\r]ile, literatura, scrierile periodice (care debuteaz\ la jum\tatea secolului al XX-lea). Cu deosebire sunt supuse acestui
l\]ite [i propov\duite la to]i.” Dincolo proces de alimentare lexical\ (completat [i de derivatele alc\tuite `n interiorul lim-
de afirmarea rolului pe care pa[opti[tii bii române) limbajele de specialitate, terminologia tehnico-[tiin]ific\. Vocabularul
`l rezervau culturii, afl\m `n aceste cu- limbii române, astfel `mbog\]it (pe palierul cult al limbii) prin `mprumuturi romani-
vinte func]ia precump\nitoare pe care
ce, devine mai unitar (`n primul rând datoritã persoanelor instruite) [i — la nivelul
aceia[i pa[opti[ti o rezervau scrisului
`n demersul cultural. terminologiilor — chiar se interna]ionalizeaz\, ajungând s\ consune cu inventarele
Publica]iile periodice devin acum lexicale ale altor idiomuri.
un instrument c\utat [i exploatat. ~n Unitatea limbii române (fireasc\, `ntrucât româna este limba oficial\ a unui stat
zonele din apropierea grani]elor (la na]ional unitar) nu exclude unele diferen]ieri teritoriale, de naturã socialã sau cul-
Cer n\u]i, la Buda), dar [i mai departe turalã, dup\ cum, la fel, nu se `mpotrive[te unei a[teptate diversit\]i apãrute pe
(la Leipzig), apar gazete `n limba ro-
palierele stilistice ale limbii.
mân\; Ion Heliade R\dulescu scoate la
Bucure[ti, `ncepând din 1829, „Curie- Aceast\ varietate lingvistic\ d\ culoare instrumentului de comunicare aflat la
rul românesc” (cu banii lui Dinicu Go- dispozi]ia `ntregii comunit\]i române[ti (limba român\ actual\), având — prin ur-
lescu), Gheorghe Asachi tip\re[te la mare — un caracter na]ional [i acoperind trebuin]ele „lumii” române[ti prin tran-
Ia[i, tot `n 1829, „Albina româneasc\” smiterea informa]iilor `n domeniul [tiin]ei, al artei, `n mass-media (pres\, televiziu-
(amândou\ gazetele vor avea supli- ne, radio), `n [coal\, `n rela]iile administrative, `n orice tip de activitate intelectual\.
mente culturale: „Curierul de ambele
Pentru a putea `ndeplini aceste func]ii majore, limba trebuie s\ asculte — prin vor-
sexe” [i „Al\uta româneasc\”), în timp
ce George Bari] editeaz\, din 1838, la bitorii ei — de ni[te norme [i reguli care ordoneaz\ pronun]ia (reguli ortoepice),
Bra[ov, „Gazeta de Transilvania”, iar scrierea (reguli ortografice), dar ºi construc]ia unit\]ilor de comunicare (reguli gra-
Mihail Kog\lniceanu, `n 1840, revista maticale). Normarea — reflectând, deopotriv\, tradi]ia lingvistic\ [i instruirea vor-
„Dacia literar\”. bitorilor — confer\ limbii române un caracter `ngrijit, elevat, `i asigur\ corectitudi-
 nea. Normele lingvistice stabilite (cu forme de exprimare `n fonetic\, morfologie,
sintax\, lexic, punctua]ie) nu sunt facultative, respectarea lor [i a regulilor care
deriv\ din ele, preocupare a [colii, fiind o marc\ a utiliz\rii `ngrijite a limbii. Instruc-
]ia ar trebui s\ ne protejeze `n fa]a acelui deci de la începutul secven]elor de comu-
nicare ale celor mai pu]in familiariza]i cu regulile. Aceea[i deprindere sistematic\ a
regulilor trebuie s\ le impun\ vorbitorilor folosirea obligatorie (c\ci este o regul\
morfosintactic\) a prepozi]iei simple pe ca marc\ a acuzativului: profesorul pe care
l-am preþuit, piesa pe care am v\zut-o etc. Absen]a acestui instrument gramatical `l
tr\deaz\ imediat pe vorbitorul incult, ca [i pe cel obedient `n fa]a unor „mode” [i
„modele” periculoase.
Respectarea normelor [i a regulilor asigur\ stabilitate limbii române, conferin-
du-i un aspect conservator, de care depinde `n cel mai `nalt grad unitatea ei. ~ntre-
buin]area curent\ a unor termeni `n felurite domenii, modalit\]ile diferite de reali-
zare a expresivit\]ii fac din limb\ un ansamblu dinamic, deschis inova]iei atât `n
forma oral\, cât [i `n cea scris\. Inova]ia `nseamn\, atunci când corespunde spiritu-
lui limbii, modernizare [i adecvare. Am v\zut mai sus c\, `n epoca veche, normele
(organizate `ntr-un sistem dublu) individualizau dou\ variante literare ale limbii
române: tipul nordic [i tipul sudic. ~n epoca modern\, normele literare, ºlefuite
Emil Bardasare, Lectur\ continuu de istoria limbii, au devenit unice, au desfiin]at diferen]ele dialectale,

22
Fundamentele culturii române C a p i t o l u l I

organizându-se `ntr-un sistem supradialectal. La constituirea acestui sistem au luat 


parte toate variantele teritoriale (regionale), dar func]ia covâr[itoare au jucat-o fap- ªirul publica]iilor (unele cu via]\
tele lingvistice de tip sudic, muntenesc. Lingvi[tii afirm\ c\ limba român\ literar\ scurt\, cenzura fiind vigilent\) va con-
de azi are o baz\ dialectal\ munteneasc\. tinua [i crea]ia literar\ va ajunge
~n aceast\ limb\ literar\, unitar\ `n ansamblul ei, se disting variante de limbaj destul de repede la per forman]e `n
toate genurile literare, ce vor constitui
cultivat, circumscrise de specializarea func]iilor de comunicare. ~ntr-un fel va ar\ta
modele estetice pentru genera]iile
o secven]\ de comunicare `ntr-o nuvel\ [i altfel un paragraf al unui articol de ziar. urm\toare.
Ies astfel `n eviden]\ stilurile func]ionale, variante culturale ale limbii literare. Tot mai consistente sunt convinge-
Elementele care diferen]iaz\ un stil de altul sunt furnizate de scopul comunic\rii, rile privind unitatea de neseparat din-
de tr\s\turile ei, de finalitatea enun]ului respectiv [i de `nc\rc\tura lor cultural\ (Ion tre limb\ (forma care ascult\ de re-
Coteanu, Stilistica func]ional\ a limbii române, vol. I, 1973, p. 48 [i urm.). Cercet\- guli) [i literatur\ `n cadrul procesului
rile de stilistic\ definesc patru stiluri func]ionale fundamentale `n interiorul limbii numit modernizare.
române literare: stilul [tiin]ific, stilul juridico-administrativ, stilul publicistic [i stilul Aceea[i `n]elegere va domina [i
perioadele urm\toare (epoca marilor
beletristic. ~n cadrul fiec\ruia dintre aceste stiluri, circumscrise ca grup\ri conven-
clasici, deceniile de la sfâr[itul secolu-
]ionale, fiin]eaz\ un mare num\r de subvariante. S\ cercet\m stilul beletristic, de lui al XIX-lea [i de la `nceputul celui
pild\, de o varietate impresionant\ datorit\, mai ales, mijloacelor de realizare a ex- urm\tor, anii dintre cele dou\ r\zboaie
presivit\]ii. Subvariantele depind aici de curentul literar ale c\rui instrumente le mondiale), marcând o evolu]ie `nc\r-
mânuie[te scriitorul sau de direc]ia la care el ader\, de preten]iile genului literar cat\ de achizi]ii, oficializând deschide-
(epic, liric, dramatic) sau ale speciei c\reia îi apar]ine „produsul” literar (exigen]ele rile (c\tre alte spa]ii) [i beneficiind de
nuvelei deosebindu-se de cele ale comediei ori de cele ale sonetului), de categorii- pe urma lor, dar cultivând [i medita]ia
asupra propriei identit\]i.
le estetice promovate (comic, tragic, absurd, parabolic, dramatic etc.), de `nc\rc\-
tura retoric\ pus\ `n oper\ (stil savant, popular, oral, satiric, senten]ios, polemic
[.a.m.d.), bine`n]eles, de personalitatea scriitorului, condi]ionat\ [i ea de foarte
mul]i factori (`ntre care competen]a, performan]a ºi originalitatea lui).
Aceste stiluri, cu particularit\]i proprii, dar cu o tr\s\tur\ obligatorie comun\ —
folosirea corect\ a limbii —, au ap\rut `n diferite epoci din istoria limbii române. Bibliografie
Primul domeniu stilistic configurat a fost stilul juridico-administrativ. Cele dintâi
elemente trebuie c\utate `n hrisoavele de cancelarie, `n discursurile rostite de soli  Grigore Brâncu[, Istoria cuvinte-
sau de domnitori, `n codicele de legi apãrute `nc\ din secolul al XVI-lea. ~n literatu- lor. Unitate de limb\ [i cultur\ ro-
ra predominant istoriograficã pot fi g\site formele incipiente ale stilului [tiin]ific. mâneasc\, Editura Coresi, Bucu-
Cultura român\ a avut marea [ans\ care s-a numit Dimitrie Cantemir. ~n textele ace- re[ti, 1991.
stuia, redactate `n limba român\, se afl\ tentative declarate de organizare a limbaje-  G. Iv\nescu, Istoria limbii româ-
lor retoricii, ale filosofiei, logicii, istoriografiei, arheologiei, ale filologiei etc., prin ne, Editura Junimea, Ia[i, 1980.
apelul la neologisme [i la forme derivate [i compuse cu material lexical autohton.
 P.P. Panaitescu, ~nceputurile [i
~n acelea[i texte de istoriografie, `n bogata literatur\ a cronicilor, se g\sesc primele
biruin]a scrisului `n limba român\,
construc]ii apar]inând stilului beletristic. Efortul retoric dovedit `n primele cronici Editura Academiei RPR, Bucu-
scrise `n române[te, depus con[tient, poate fi asemuit efortului artistic. Prima re[ti, 1965.
tradi]ie narativ\ `nchegat\ `n aceste cronici — cu povestirile ei, descrierile [i cu por-
tretele uneori memorabile — va fi apoi completat\ simetric de limbajul liric, ale  Maria Cvasnâi-C\t\nescu, Limba
c\rui baze le pun Dosoftei ºi M. Costin `n a doua jum\tate a secolului al XVII-lea. român\. Origini [i dezvoltare,
Editura Humanitas, Bucure[ti,
Poezia va beneficia — cea dintâi ca gen — de o autonomizare a limbajului odat\ cu
1996.
versificatorii de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, cultivatori ai versului neoclasic.
Ultimul `n acest [ir a fost stilul publicistic, apari]ia lui depinzând de ie[irea — mai  Adriana Stoichi]oiu-Ichim, Voca-
târzie — `n lume a primelor publica]ii periodice române[ti. bularul limbii române. Dinamic\,
Istoria limbii române, `n varianta ei literar\, `nseamn\ un lung proces de [lefui- influen]e, creativitate, Editura All,
re, de la primele traduceri (care au fost t\lm\ciri literare) [i pân\ la textele literatu- Bucure[ti, 2001.
rii contemporane, o lung\ str\danie — `n care s-au topit eforturile fiec\rui c\rturar,  *** Istoria limbii române, vol. II
fie el scriitor sau om de [tiin]\ —, consumat\ pentru `n\l]area ºi `mpodobirea lim- (Ion Coteanu, red. resp.), Editu-
bii române, c\ci — zicea prin 1795 un condeier al c\rui nume nu se cunoa[te — ra Academiei RSR, Bucure[ti,
„prin poliirea stilului [i deprinderea `n `nv\]\turi s-au `n\l]at firea a multor neamuri 1969.
pân\ la cea mai `nalt\ stare a nemuririi”.

23
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

~n truda spiritului
st\ izbânda scrisului
Umanismul românesc

Racord\ri ale culturii na]ionale


la cultura european\ (I)
Umanismul european
Termenul de „umanism” (fr. humanisme, lat. humanus — „omenesc”) `nseam-
n\, `n sens larg, o atitudine pozitiv\ fa]\ de om ca totalitate, ca fiin]\ plenar\ [i armo-
nios dezvoltat\ `n trupul [i `n spiritul s\u. Sursele gândirii umaniste trebuie identi-
ficate `n Antichitatea greco-latin\, unde paideia statua ideea perfectibilit\]ii fiin]ei
superioare printr-o pedagogie complex\, iar ciceroniana humanitas punea bazele
unui sistem educativ [i ale unei filosofii despre om, care vor deveni modele europe-
ne, integrate unei viziuni ra]ionalist-antropocentrice asupra lumii. Etapa de istorie a
Manuscris `n limba slavon\ — cartu[ culturii astfel denumit\ este strâns legat\ de Rena[terea european\, ampl\ mi[care
cu numele lui Constantin Brâncoveanu
literar\, [tiin]ific\, `n domeniul artelor plastice, definitã prin dorin]a de valorificare
a tradi]iei culturale a Antichit\]ii, prin idealul „omului universal” (uomo universale),
Numele etnic vlah sau român caracterizat prin multilateralitatea preocup\rilor, libertatea de a gândi [i a ac]iona,
prin demnitatea condi]iei asumate, perfectibilitate moral\ [i prin armonizare cu uni-
Numele etnic vlah — care apare, versul `nconjur\tor. Sporirea virtu]ilor, `mpletirea fireasc\ a `ndeletnicirilor vie]ii
iniþial, la istoricii bizantini — a fost dat active cu cele ale existen]ei contemplative, dobândirea unor calit\]i fizice, intelec-
românilor de cãtre slavi, când ace[tia au tuale [i morale atât prin studiul modelelor antice, cât [i prin acela al naturii devin
constatat c\ au de-a face cu vorbitorii scopurile oric\rei atitudini umaniste. De aceea, Rabelais, medicul umanist, exclama
unei limbi romanice. Cuvântul are o pro- cu admira]ie: „L’homme, ce monde!” („Omul, aceast\ lume!”)
babil\ provenien]\ celtic\ — welch —, Umanismul s-a manifestat `ntre secolele al XIV-lea [i al XVI-lea, ini]ial `n Italia
de unde a intrat `n vechea german\ cu (`ndeosebi la Floren]a, `n timpul lui Lorenzo de Medicis), avându-i ca precursori pe
sensul de „romanic”, „vorbitor de limb\ Dante, Petrarca [i Boccaccio. Ulterior, se va r\spândi `n toat\ Europa medieval\,
romanic\”, „gal romanizat”, trecând inclusiv `n Þ\rile Române. Prin Melanchton [i Hutten, umanismul german are
apoi `n germana medie (Walh). Wäls- leg\turi cu mi[carea Reformei; prin Erasmus din Rotterdam ºi Thomas Morus,
cher le ziceau germanii italienilor. Din
umanismul ap\r\ libertatea omului; prin Lorenzo Valla, acesta contest\ puterea
german\, cuvântul a intrat `n slav\ cu
aproape acelea[i semnifica]ii (polonezii
secular\ a Bisericii, bazându-se pe critica filologic\ a textelor.
`i numesc pe italieni w»och, iar þara lor, Umanismul românesc valorific\ tradi]ia cultural\ a Antichit\]ii `n scopul de-
W»ochy). Limbile slave au preluat acest monstr\rii originii romane a poporului nostru [i a originii latine a limbii române.
cuvânt, i-au restrâns sfera semantic\ ~n spa]iul autohton de civiliza]ie, umanismul a avut o dezvoltare mai special\,
(`nainte, el avea o semnifica]ie foarte legat\ de redescoperirea romanit\]ii noastre [i de comunitatea surselor de limb\ [i
larg\: „str\in vorbitor al unei limbi neo- de cultur\ cu multe ]\ri europene. Leg\turile celor mai de seam\ voievozi ai no[tri
latine”), i-au aplicat tratamente fonetice din secolele al XV-lea [i al XVI-lea cu papii [i principii umani[ti s-au datorat, `ntâi,
 necesit\]ilor istorice, observându-se o incipient\ comunitate de spirit european\

24
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I


specifice [i l-au utilizat pentru a-i denu-
mi pe români: vlah — la slavii de sud
(de la care etnonimul a fost preluat [i
de bizantini), voloh — la slavii de r\s\-
rit [i la polonezi (wo»och). Forma ro-
mâneasc\ este valah, Valahia — Þara
Româneasc\ (vezi Istoria românilor,
Editura Academiei Române, Bucu-
re[ti, 2001, p. 7–14).
Român — nume pe care românii [i
l-au dat `ntotdeauna — vine de la lat.
romanus „locuitor al Romei”, cuvânt
care, mai târziu, când Imperiul Roman
`[i extindea st\pânirea, a ajuns s\ `n-
semne [i „cet\]ean roman, cet\]ean al
Imperiului Roman, indiferent de neam”
([i dacii au primit acest titlu printr-un
edict imperial). Limba român\ este sin-
gura care a conservat ºi a folosit acest
cuvânt cu valoarea lui etnic\, prim\.
Cu tratamente fonetice specifice (`ntr-un
hrisov din anul 1489, apare forma ru-
Sandro Botticelli, Alegoria prim\verii
m\r; `n Catehismul s\u din 1559–1560,
Coresi scrie rumân) sau, mai târziu, `n
pentru ap\rarea valorilor cre[tine [i spiritual-laice ale b\trânului continent, aflat fa]\ Palia de la Or\[tie (1582) `n forma jus-
`n fa]\ cu agresiunea turceasc\ [i a mahomedanismului (a p\gânismului). tificat\ etnologic (român), acest etno-
nim a `nso]it istoria poporului nostru
Reprezentan]i de seam\ ai umanismului (s\ nu trecem cu vederea faptul c\ [i
aromânii au folosit doar aceast\ for-
`n cultura na]ional\ m\), proclamând continuitatea
Personalit\]ile de marc\ ale culturii umaniste din provinciile noastre istorice se ne[tirbit\ (ca `n declara]iile pline de
succed de la Neagoe Basarab, Petru Cercel, Nicolaus Olahus, prietenul [i cores- orgoliu ale cronicarilor), apar tenen]a
la gloria marilor civilizatori (Vasile
pondentul lui Erasmus, savantul Miron Costin [i mitropolitul-poet Dosoftei, pân\ la
Arvinte, Român, românesc, România,
stolnicul Constantin Cantacuzino (care a studiat la Pavia, `n Italia) [i la Dimitrie Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Cantemir, spiritul enciclopedist [i poliglot, a c\rui vie curiozitate, tipic umanist\, Bucure[ti, 1983, p. 35 [i urm.).
n-a ocolit nici un domeniu major al cunoa[terii. Asimilarea [i r\spândirea valorilor
umaniste se produce `n special pe lâng\ cur]ile domne[ti [i bisericile cre[tine, dato-
Conºtiinþa apartenenþei poporului
ritã diecilor de cancelarie, boierilor cu [tiin]\ de carte latineasc\ [i greceasc\, dar ºi
român la ginta latin\
copi[tilor lumina]i, care ajutau la scrierea [i circula]ia c\r]ilor `n limba român\. Chiar
[i o personalitate politic\ [i cultural\ ca Neagoe Basarab `[i scrie ~nv\]\turile... pen- Cunoscut\ opiniei [tiin]ifice din
tru a servi la educa]ia complet\ a fiului [i urma[ului s\u la tron, Teodosie. Adev\rat\ ]ara noastr\ `nc\ din anii 20 ai secolu-
enciclopedie a cuno[tin]elor moral-politice, filosofice [i pedagogice, lucrarea, redac- lui al XX-lea, dar studiat\ atent abia `n
tat\ `n slavona veacului al XVI-lea, constituie o sintez\ româneasc\ a gândirii [i a ultima vreme (vezi Ion Ghe]ie, ~ncepu-
experien]ei umaniste a Evului Mediu; pentru `nsemn\tatea ei practic\, pentru mesa- turile scrisului `n limba român\. Con-
jul exemplar adresat spiritelor tinere, aflate `n pragul form\rii ca oameni ai timpului tribu]ii filologice [i lingvistice, Editura
Academiei Române, Bucure[ti, 1977,
lor, [i pentru valoarea literar\, ~nv\]\turile lui Neagoe Basarab... au fost traduse `n
p. 21–23), o informa]ie fur nizat\ de
române[te `nc\ din secolul al XVII-lea. ~n Transilvania, infuzia umanistic\ a fost mai
Flavio Biondo arunc\ o lumin\ apar te
puternic\ (datorit\ mi[c\rii reformate), dar mai ales pentru c\ latina era folosit\ ca asupra vechimii atestate, a con[tien-
limb\ oficial\ a cultului catolic mai `ntâi, iar apoi, [i a cancelariilor voievodale [i tiz\rii descenden]ei romane a poporu-
or\[ene[ti. Latina s-a extins ulterior `n Muntenia [i `n Moldova, documente — pre- lui român. Scriindu-i, `n 1453, regelui
cum Memoriul lui Vlad Þepe[ c\tre Matei Corvin (redactat de Radu Gr\m\ticul) — Alfonso al Siciliei, istoricul [i umanis-
atestându-i utilizarea mai ales `n rela]iile diplomatice stabilite cu ]\rile catolice. La tul italian Flavio Biondo `i notifica,
mijlocul secolului al XVI-lea, Despot-Vod\, domn efemer, `ns\ om cultivat, `nfiin]a, `n `ntre altele: „{i acei daci ripensi sau
1562, „{coala latin\” de la Cotnari. 

25
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

Cele mai importante opere de cultur\ `n limba latin\ din prima jum\tate a
secolului al XVI-lea `i apar]in lui Nicolaus Olahus (1493–1568), descendent al fami-
liei domnitoare a Þ\rii Române[ti, istoric [i poet `n limba latin\, umanist de anver-
gur\ european\, care intr\ `n contact cu renumi]i c\rturari ai vremii sale. A avut un
ecou puternic `n Þara Româneasc\, fiind consultat, dup\ un secol [i jum\tate, de
istoricul Constantin Cantacuzino. ~n cea mai valoroas\ dintre operele sale,
Hungaria, el formuleaz\ ideea originii romane a poporului nostru, precum [i pe
aceea a unit\]ii [i a originii latine a limbii noastre: „Românii se spune c\ sunt colo-
nii romane. Dovad\ de acest lucru e faptul c\ au multe cuvinte comune cu limba
latin\. Monede romane se g\sesc multe `n acest loc [i ele sunt un ne`ndoielnic semn
al vechimii st\pânirii romane prin p\r]ile acestea... Moldovenii au aceea[i limb\,
religie [i obiceiuri cu muntenii... Limba lor [i a celorlal]i români a fost cândva
roman\, ca unii ce sunt colonii de romani.”
A[adar, se poate vorbi de o circula]ie a ideilor Rena[terii `nc\ din secolele al XV-lea
[i al XVI-lea, când apar cei dintâi c\rturari instrui]i `n cultura clasic\ [i cunosc\tori
ai limbilor greac\ [i latin\, fapt care le-a `nlesnit contactul cu mi[c\rile culturale din
Europa Central\ [i Apusean\. Lor li s-au ad\ugat domnitori lumina]i (precum Iancu
de Hunedoara, {tefan cel Mare, Neagoe Basarab), care [i-au manifestat voin]a de a
dezvolta arhitectura, pictura, istoriografia etc., `ntregind diversitatea procesului de
edificare a civiliza]iei [i a culturii române[ti. Þara Româneasc\ s-a num\rat printre
Doamna Ruxanda, tablou votiv de la primele centre ale tiparului din Europa R\s\ritean\, cele dintâi c\r]i de cult `n limba
Catedrala Arge[ului, secolul al XVI-lea slavon\ ap\rând la Târgovi[te, numai la [ase decenii dup\ celebra inven]ie a lui
Gutenberg, din 1440. Specificul umanismului românesc s-a cristalizat, din pricina

unor condi]ii istorice nefavorabile, abia `n veacul al XVII-lea, când [i-au scris opere-
valahi din regiunea Dun\rii `[i pro-
clam\ ca o onoare [i `[i afi[eaz\ origi- le numero[i c\rturari din toate Þ\rile Române: Udri[te N\sturel, Varlaam, Simeon
nea lor roman\, pe care o las\ s\ se {tefan, Dosoftei, Nicolae Milescu, stolnicul Constantin Cantacuzino, marii croni-
vad\ din vorbirea lor; pe ace[ti cre[tini cari: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greceanu, Radu Popescu
care, dup\ obiceiul catolic, vin `n fieca- ori savantul de statur\ european\ Dimitrie Cantemir. To]i ace[tia au determinat
re an s\ viziteze Roma [i bisericile apari]ia unui umanism de factur\ autohton\, `n care se reg\sesc [i tr\s\turi ale celui
apostolilor, odinioar\ ne-am bucurat general european (folosirea scrierilor Antichitãþii ca principal izvor de cultur\ —
mult c\ i-am auzit vorbind `n a[a chip, mai ales de c\tre Miron Costin [i Dimitrie Cantemir — sau intensificarea con[tiin]ei
`ncât cele ce ei le rosteau, dup\ obi- originii noastre romanice), dar [i `nsu[iri caracteristice, cum ar fi elogiul luptei
ceiul neamului lor, aveau o mireasm\ Þ\rilor Române `mpotriva expansionismului militar [i religios otoman. Primele
de limb\ latin\ ]\r\neasc\ [i pu]in gra- forme de cultur\ din evolu]ia scrisului `n istoria noastr\ au fost traducerile [i
matical\.”
tip\rirea de texte religioase, publicarea de c\r]i populare (ca Esopia ori Alexandria),
Ace[ti români (pe care Biondo `i
nume[te „daci ripensi”, a[ezându-i `n
dar mai ales apari]ia cronicilor. Aceast\ ultim\ activitate cultural\ se desf\[oar\ de
zona Dun\rii) catolici, pentru cã mer- la sfâr[itul secolului al XV-lea (când, `n timpul lui {tefan cel Mare, a fost redactat\
geau anual `n pelerinaj la Roma, tre- prima cronic\ propriu-zis\), traverseaz\ veacul al XVI-lea, fiind ilustrat\ prin letopi-
buie s\ fi fost de prin p\r]ile Banatului se]ele slavone concepute de Macarie, Eftimie [i Azarie, ajunge la o maturitate str\-
sau ale Hunedoarei, unde catolicismul lucit\ a mijloacelor de expresie `n secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea, prin contribu]ia
`ncepuse s\ fie adoptat de c\tre vârfu- lui Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce, [i
rile nobiliare `nc\ din a doua jum\tate se `ncheie — dup\ 1800 — cu Hronograful Þ\rii Române[ti al lui Dionisie
a secolului al XIV-lea [i unde sunt Eclesiarhul [i cu Hronologia domnilor Þ\rii Române[ti de Naum Râmniceanu.
semnala]i, pe la mijlocul secolului al
XV-lea, emisari ai Vaticanului. Con[ti- Particularit\]i ale umanismului românesc — orientarea
in]a descenden]ei lor romane [i a ori-
ginii limbii vorbite — existentã latent preponderent religioas\ [i istoriografic\
dintotdeauna —, pe care acei romani
le proclamau ca pe o onoare, le va fi Umanismul este preponderent legat de istoriografia `n limba român\, care s-a
fost `nt\rit\ de contactul cu limba la- n\scut odat\ cu ridicarea noii boierimi la confluen]a veacurilor al XVI-lea [i al XVII-lea,
tin\, în [colile din acea zon\. Feno- ca o consecinþã a renun]\rii la uzul limbii slavone `n actele de cancelarie [i a ten-
menul nu este izolat. Se [tie c\, `n a din]ei marilor feudali de a subordona puterea domneasc\. Un rol `nsemnat `n dez-
doua jum\tate a secolului al XV-lea, se voltarea istoriografiei, mai ales a celei moldovene[ti, l-a jucat umanismul târziu al
 [colilor iezuite din Polonia, cunoscut de viitorii cronicari `n mod direct, `n acea

26
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

ambian]\ cultural-intelectual\ f\cându-[i studiile. Umanismul tardiv a afectat con- 


cep]ia cronicarilor `n privin]a rolului educativ al istoriei, a importan]ei personalit\- `ntemeiaz\ tradi]ia literar\ a scrisului
]ilor `n devenirea unui popor, a concep]iei despre r\zboi [i glorie `n sensul sporirii românesc folosindu-se caractere chirili-
renumelui individual al monarhilor [i principilor Europei. Ideea apartenen]ei po- ce, iar c\tre sfâr[itul veacului, `ntr-o
porului român [i a limbii sale la ginta latin\, aceea a originii comune [i a leg\turilor zon\ care cuprinde nordul Moldovei [i
de neam [i de limb\ `ntre to]i românii, a integr\rii idiomului nostru `n familia lingvis- al Transilvaniei, f\r\ a exclude ]inutul
tic\ romanic\, al\turi de `ndemnul la studiul limbii latine [i al autorilor clasici tre- Hunedoarei [i al Banatului, se traduc
primele texte române[ti. Din acela[i
buie puse, de asemenea, pe seama influen]ei umanismului.
spa]iu al Hunedoarei [i Banatului vin
Acela[i curent literar a `nrâurit nu mai pu]in stilul cronicarilor, oferindu-le mode- acei c\r turari care refac cu orgoliu, `n
le de `ntocmire [i redactare savant\ a letopise]elor lor. Fraza lui Miron Costin, de Palia de la Or\[tie, forma etimologic\
pild\, influen]at\ de construc]ia latineasc\, se distinge prin claritate, precizie [i a numelui poporului.
naturale]e.
Cronicarii, boieri patrio]i, blestemau domina]ia turceasc\, visând la scuturarea
Dualitate culturalã fecundã:
jugului p\gân printr-o ac]iune unit\ a popoarelor cre[tine. Scrisul cronic\resc s-a
literatura tradus\ — literatura
n\scut dintr-o necesitate stringent\: provinciile române[ti parcurseser\ veacuri de
original\
istorie, care riscau s\ fie `necate `n uitare. Prima inten]ie a istoricilor-scriitori a fost
aceea de a recupera trecutul: „ca s\ nu s\ `nece a toate ]\rile anii trecu]i [i s\ nu s\
Dac\ analiz\m depozitul literar ro-
[tie ce s-au lucrat...” (Gr. Ureche); „ca s\ nu s\ uite lucrurile [i cursul ]\râi...” (Miron mânesc al veacului al XV-lea, constat\m
Costin). ~n viziunea umani[tilor no[tri, un popor f\r\ istorie, care î[i ignor\ trecutul, o vizibil\ eterogenitate dat\ de proveni-
nu va [ti s\-[i construiasc\ prezentul [i nici s\-[i imagineze viitorul. Un astfel de popor en]a diferitelor componente: lâng\ tex-
nu are con[tiin]\, nici for]\ vizionar\, asem\nându-se „fiarelor [i dobitoacelor celor tele slave, cele mai multe t\lm\ciri din
mute [i f\r\ minte” (Gr. Ureche). A[adar, istoria unui neam este purt\toarea unor grece[te (majoritatea scrierilor), se
valori educative [i scrierea ei devine o responsabilitate integral asumat\: „... Eu oi da a[az\ [i câteva produc]ii originale, [i
sam\ de ale mele, câte scriu” (Miron Costin). ~n celebra Predoslovie la opera sa cea ele redactate `n slavon\ (Pripealele
mai pregnant umanist\, De neamul moldovenilor..., scris\ la sfâr[itul vie]ii [i r\mas\ monahului Filotei de la Cozia, Muceni-
cia Sfântului Ioan cel Nou de la Sucea-
ne`ncheiat\ din pricina „cumplitelor vremi”, c\rturarul patriot se inflameaz\ `mpotri-
va). Este o eterogenitate inevitabil\ ºi
va copi[tilor iresponsabili ai cronicii lui Gr. Ureche, care `ndr\zniser\ s\ afirme c\ nu `ntru totul indezirabil\, `ntrucât,
moldovenii ar fi provenit din tâlharii Romei exila]i pe teritoriul Daciei, f\când neamul pentru epoca veche a literaturii româ-
„de ocar\”. El protesteaz\ atât de vehement contra unor asemenea „basne” (n\sco- ne[ti (literatura noastr\ nef\când ex-
ciri), `ncât textul Predosloviei sale are un virulent ton polemic. Demonstra]ia logic\ cep]ie `n Estul [i Sud-Estul european),
strâns\, argumentarea ideatic\ ascund mereu un sentiment [i o con[tiin]\ demne de

om, istoric [i de literat convins c\ „a scrie ocar\ vecinic\ unui neam” `nseamn\ a-i leza
mândria devenirii sale istorice. Ideile, atitudinile, sentimentele — eviden]iate atât `n
Predoslovie, cât [i `n opera propriu-zis\ despre etnogeneza noastr\ — nu sunt doar
ale lui M. Costin, ci apar]in tuturor cronicarilor: patriotismul m\surat, dar f\r\ echi-
voc, preocuparea fa]\ de originea noastr\ romanic\, dar ºi convingerea de sorginte
umanist\ c\ românii trebuie s\ ias\ din `ntunericul ne[tiin]ei, con[tiin]a c\ scrisul lor
este dator s\ slujeasc\ adev\rul (devenind un act de responsabilitate istoric\), senti-
mentul unei continuit\]i (prin contribu]ia fiec\ruia) a efortului de „a scoate la [tirea
tuturor” istoria poporului român. Ion Neculce `mbin\ relatarea istoric\ ºi fic]iunea pil-
duitoare (`n cele 42 de legende a[ezate `naintea cronicii propriu-zise, sub titlu O sam\
de cuvinte...), devenind un evocator autentic al trecutului [i, când poveste[te `ntâm-
pl\ri la care el `nsu[i a luat parte, g\sind accentele elegiace sau dramatice ale unui
memorialist ne`ntrecut. Ironia este calitatea principal\ a expunerilor lui Ion Neculce,
cronicar moralist, ca [i Miron Costin, dar cu o v\dit\ predispozi]ie spre jovialitate.
Cronicarii munteni (anonimi sau cunoscu]i) sunt mai pu]in individualiza]i decât
cei moldoveni, dar au, `n schimb, o pronun]at\ fizionomie colectiv\, to]i fiind fac]io-
nari (adep]i ai partizanatului politic), vehement polemici, pamfletari, `mpingând ripos-
ta pân\ la invectiv\. S-a afirmat c\, din punct de vedere documentar, se cuvine maxim\
precau]ie `n judecarea cronicilor muntene atât de p\rtinitoare; din punct de vedere
literar, `ns\, tocmai subiectivitatea, tendin]a spre satir\ [i [arj\ caricatural\ fac din Ini]ial\ policrom\ ornat\ dintr-un liturghier,
autorii acestora veritabili scriitori. Cel mai vehement dintre istoriografii munteni Þara Româneasc\, 1631

27
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

este Radu Popescu (1658–1729), cronicarul oficial al domnitorului Nicolae Mavro-


cordat, ale c\rui pamflete vor fi valorificate apoi, `n literatura român\, de Ion Heliade
R\dulescu, N.D. Cocea sau de Tudor Arghezi.
O figur\ aparte printre cronicarii munteni o reprezint\ stolnicul Constantin
Cantacuzino (circa 1650–1716), cel care — studiind la Universitatea Il Bo din Pavia
[i stabilind leg\turi cu un aristocrat, contele Luigi Ferdinando Marsili — se impreg-
nase, direct de la surs\, de spiritul umanismului. ~n a sa Istorie a Þ\rii Române[ti,
discutând cucerirea roman\ `n Dacia, stolnicul-c\rturar insist\, dintr-o perspectiv\
umanist\, asupra rolului civiliza]iei aduse de coloni[tii care „prea mari oameni au
fost [i atâta `ntru viteji au fost ispiti]i, educa]i [i ale[i, [i atâta `ntru `n]elepciunea
lumeasc\ de iscusi]i, cât nice un neam, nice o limb\ pe lume, niciodat\ ca ei n-au
st\tut”. Dup\ opinia intelectualului instruit [i rafinat, conceptul de civiliza]ie are un
sens pur umanist: civilizat — `n accep]ia lui Constantin Cantacuzino — este omul
Ripid\, M\n\stirea Putna, 1497
„supus [i cuprins” `n „legi [i drept\]i”, omul care tr\ie[te dup\ anumite norme ale
societ\]ii (numit\ de el „so]iire”), nu acela care d\ frâu liber instinctelor ca „varva-

rul” (barbarul, n.ns.).
o separare strict\, rigid\ [i mecanic\ a
crea]iilor originale de textele traduse
(mai ales când aceste t\lm\ciri sufe-
Particularit\]i ale umanismului românesc — orientarea
reau, `n procesul de transpunere, nu- estetic\ spre literatur\ ca fapt de imagina]ie
meroase modific\ri apar]inând tradu-
c\torilor [i copi[tilor, deveniþi un soi de Tot un umanist a fost [i Nicolae Milescu (1638–1708), traduc\tor `n limba ro-
„coautori”) este o opera]ie fãrã profituri mân\ al Bibliei (al c\rei manuscris a fost ulterior folosit de fra]ii {erban [i Radu
nici `n planul identific\rii op]iunilor ori- Greceanu, traduc\torii Bibliei de la Bucure[ti, `n 1688) [i autor al unui faimos Jurnal
ginale ale autorilor, nici `n cel al stabili- de c\l\torie, scris `n limba slavon\ [i intitulat Descrierea Chinei.
rii structurilor de adâncime ale texte-
Dar cu opera lui Nicolae Milescu intr\m `n cea de-a treia direc]ie de dezvoltare
lor. Socotim util acest punct de vedere
`n cercetarea fazei medievale a literatu- a literaturii române vechi, consecin]\ fireasc\ a orient\rii religioase [i istoriografice
rilor din R\s\ritul european, când litera- precedente: direc]ia superioar\ estetic a literaturii de concep]ie [i de imagina]ie. Ea
tura tradus\, asumat\ de c\r turari, s-a concretizat artistic `n dou\ specii noi, eseul [i romanul, ambele reprezentate de
citit\, multiplicat\ prin copiere, „defor- un singur autor, voievodul Moldovei, mai târziu consilier intim al ]arului Petru cel
mat\” de interven]iile de care vorbeam Mare, Dimitrie Cantemir (1673–1723). Eseul lui, Divanul sau gâlceava `n]eleptului
mai sus, poate fi considerat\ — `n pla- cu lumea sau giude]ul sufletului cu trupul, a fost redactat `n limbile elin\ (greaca ve-
nul satisfacerii nevoilor de informare [i
che) [i român\, ap\rând la Ia[i, `n 1698. Opusculul filosofic este un mic tratat de
`n ipostaza de corpus depozitar al unor
pilde [i imbolduri — parte constitutiv\
etic\, realizat dup\ tehnica dialogurilor platoniciene, pe tema „fortuna labilis” (a sor-
a literaturii na]ionale. Sigur c\ un ase- ]ii schimb\toare), citând chiar [i versuri din poemul Viia]a lumii de Miron Costin.
menea unghi de analiz\ `nceteaz\ a mai Romanul Istoria ieroglific\, scris la Constantinopol, `n 1705, este o fabul\ alego-
fi acceptabil odat\ cu trecerea c\tre ric\, personajele aparþinând lumii animale, sub m\[tile c\rora se ascund protago-
acea literatur\ care tinde, `ntr-un efort ni[tii certurilor dintre casa domnitoare a Þ\rii Române[ti, `n frunte cu Brâncoveanu
de factur\ renascentist\, s\ se desprin- („Corbul”), [i aceea a Moldovei, conduse de Cantemir `nsu[i („Inorogul”). F\când
d\ de o medievalitate „universalist\” [i dovada culturii sale clasicizante, savantul român `mprumut\ procedeul tehnic din
„comunitar\”. Tendin]ele de „personali-
Etiopica lui Heliodor, decorurile fabuloase din Halima, m\[tile din Bestiarii [i
zare”, tot mai evidente, propun alte cri-
terii în definirea originalit\]ii. Acest pro- cuget\ri, pres\rate la tot pasul, din Homer, Hesiod, Hora]iu, Sfântul Augustin [i din
ces se va produce treptat, baza lui de al]ii. De[i epicul este s\rac [i adesea sufocat de `ncifrarea `ntâmpl\rilor adev\rate `n
realizare fiind, mult\ vreme, tot „textele hieroglife [i de ascunderea fizionomiei eroilor sub nume de animale reale sau hime-
`mprumutate”. rice, `n schimb, darul de a construi portrete grote[ti, caricaturale fiin]elor satiriza-
te, fantezia umoristic\ [i gustul proiec]iilor fantastice sunt tot atâtea aspecte ale
Limba român\ între supravie]uiri talentului unui scriitor veritabil, ale unicului scriitor propriu-zis din literatura
latine [i inova]ii proprii român\ veche. Ultima sa lucrare, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,
scris\ deloc `ntâmpl\tor `n limba român\, este opera unui umanist care demon-
Plasat\ la marginea de r\s\rit streaz\ — pe baza a peste 150 de izvoare — nu numai romanitatea [i continuitatea
a ariei romanice orientale, limba românilor `n Dacia, dar [i rolul urma[ilor acestora, de ap\r\tori ai civiliza]iei euro-
 pene în faþa invaziilor barbare t\t\r\[ti [i turce[ti: „De le vom c\uta firea, inima [i

28
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

cea eroiceasc\ vitejie, aieve este c\ a hotar\lor române[ti `mpotriva sirepelor nea- 
muri t\t\re[ti, ca ni[te ziduri de aram\ pu[i [i nebirui]i ap\r\tori s-au socotit.” român\ [i-a dezvoltat o personalitate
Fiind un spirit `ncrez\tor `n for]a providen]ei, D. Cantemir opina — precum proprie, reprezentat\ prin structura
Nicolae B\lcescu mai târziu — c\ aceast\ misiune a fost h\r\zit\ poporului român gramatical\ puternic individualizat\ [i
de o ra]iune superioar\ a progresului: „Acea de sus pronie [providen]\, n.ns.], pur- printr-un vocabular cu particularit\]i
importante. Lingvi[tii au demonstrat
tând de grij\ mântui]ii acestor criv\]ene noroade, cu neamul româno-moldo-vlahilor c\ limba român\ are o individualitate
ca cu un zid prea vârtos [i nebiruit s\ se fi slujit, spre carile `mpotriva a vr\jma[e bine conturat\ `ntre limbile romanice,
s\riturile p\gânilor punându-i cu pieptul lor, `ntregi `nc\, pân\ acum [i `n scaunile individualitate `n care tr\s\turile ce o
sale `nfip]i [i odihni]i s\-i fie p\zit.” Un portret sugestiv `i face lui D. Cantemir — [i, apropie de latin\ (`n fapt, rela]ii geneti-
implicit, acelui tip renascentist de om universal armonios dezvoltat, care a pecetluit ce) se împletesc cu nout\]ile rezultate
imaginea umanismului românesc —, criticul Al. Piru: „Dac\ traduc\torii de c\r]i bi- ale unui drum particular prin istorie.
„Conservatoare” [i „inovatoare” a fost
serice[ti [i oratorii ecleziastici au farmec lingvistic, str\duindu-se s\ adapteze limba
definit\ limba român\ de c\tre grama-
român\ la normele unei limbi literare, f\r\ asperit\]i regionale, cronicarii sunt po- ticieni, alc\tuit\ fiind din supravie]uiri
vestitori, portreti[ti [i pamfletari. Cantemir e creator de idei [i de fic]iune, filosof [i latineºti (sistemul desinen]elor cazua-
poet, romancier `nzestrat cu imagina]ie plastic\ [i patos liric. Personalitatea multi- le `n flexiunea substantivului, de pild\)
lateral\ a lui Dimitrie Cantemir, de voievod luminat, om de lume [i ascet de biblio- [i dezvolt\ri proprii, fire[ti la orice or-
tec\, aventurier ambi]ios [i blazat, academician berlinez [i senator al lui Petru cel ganism viu, datorate fie substratului pe
Mare, matematician, arhitect, arheolog, istoric, etnograf, teolog, muzicant, pictor, care a crescut (prezen]a articolului, an-
tepus sau postpus, inexistent `n limba
poet, filosof [i romancier e asem\n\toare lui Lorenzo de Medicis [i capabil\ s\ justi- latin\), fie `mprumuturilor din idiomu-
fice singur\ o oper\ literar\, a[a cum este literatura român\ veche cu valorile ei de rile vecine (preponderent slave).
necontestat” (Istoria literaturii române de la `nceput pân\ azi). Tr\dându-[i mereu latinitatea [i
~n concluzie, putem aprecia c\ umanismul [i Rena[terea ne-au redat sentimen- conservând unele elemente care au
tul comunit\]ii de civiliza]ie, limb\ [i cultur\ cu ]\rile Europei Apusene, con[tiin]a disp\rut `n alte limbi mo[tenitoare ale
unit\]ii teritoriale a provinciilor române[ti, idealuri din care ne-am tras `nv\]\min- latinei (declin\rile substantivelor, de
exemplu), `n structura gramatical\ [i
tele duratei noastre ca neam, permanen]\ spiritual\ ºi ca misiune istoric\.
`n lexic (mai multe zeci de cuvinte
latine[ti s-au p\strat `n român\ — am
putea exemplifica apelând la acel „lexi-
con” al rela]iilor românilor cu Divinita-
tea, preponderent latinesc: botez, cru-
ce etc.), limba român\ nu a ezitat s\-[i
croiasc\ propriile tipare gramaticale
(tot atâtea inova]ii, dac\ le rapor t\m la
ansamblul romanit\]ii), operând pe toa-
te nivelurile care îi sunt caracteristice.
Fonetica, prezentând vocale specifice
(\, `), morfosintaxa — cu un gen perso-
nal inexistent `n alte limbi romanice
(acuzativul cu prepoziþia pe pentru
func]ia de complement direct al per-
soanei) [i cu multitudinea de ar ticole
(genitival, adjectival), lexicul, cu p\s-
trarea unor cuvinte care vin dinspre
substrat [i `nceputuri, dar [i cu deschi-
derea c\tre unele forme impuse de ve-
cin\tate, de coabitare (`mprumuturi
din vechea slav\, din limbile slave vii,
din maghiar\, greac\, turc\, din ucrai-
nean\ [i rus\) ori de modernizare (cam-
paniile de „relatinizare” [i de „reromani-
zare”) —, au conturat, toate, o istorie, au
asigurat limbii noastre un statut, o
Alexandria, pagin\ de manuscris miniat, 1790 pozi]ie [i o complexitate remarcabile.

29
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

Abordarea problematicii expuse `n clas\


1) Formaþi douã grupe de cercetare: una sã precizeze care sunt tr\s\turile
istorice [i culturale ale umanismului european; a doua sã le particularizeze
`n raport cu literatura român\ `ndeosebi din secolul al XVII-lea, când uma-
nismul românesc a atins punctul de maturizare estetic\.
2) Umanismul are trei accep]ii majore: de atitudine pozitiv\ fa]\ de om [i uni-
versul preocup\rilor sale; de totalitate a [tiin]elor umaniste, deosebite de
cele exacte; de curent cultural al Rena[terii, caracterizat prin idealul
form\rii „omului universal”; alcãtuiþi trei grupe de lucru ºi argumenta]i
fiecare accep]ie a termenului, informându-v\ [i despre fenomenul complex
al Rena[terii, cu tr\s\turile ei specifice.
3) Argumenta]i afirma]ia c\ letopise]ele au pus bazele istoriografiei `n limba
Piero della Francesca,
Portretul lui Federico da Montefeltro român\, reprezentând contribu]ia documentar\ cea mai bogat\ pentru isto-
ria noastr\ medieval\; prezentaþi, pe grupe, fragmente din cronici.
4) Dezbate]i, pe rând, ideile fundamentale formulate de marii cronicari mol-

Miron Costin despre c\r]i ºi doveni `n leg\tur\ cu etnogeneza românilor: romanitatea poporului, latini-
despre importanþa lecturii tatea limbii, ideea continuit\]ii existen]ei pe teritoriul str\bun [i a unit\]ii
etnolingvistice, fiecare grupã de elevi urmând sã argumenteze o idee.
Din Predoslovia la opera De nea- 5) Justifica]i urm\toarea apreciere f\cut\ de Miron Costin `n Predoslovie.
mul moldovenilor, din ce ]ar\ au ie[it Voroav\ la cetitoriu (poemul Viia]a lumii ): „{i nu numai stihuri [versuri,
str\mo[ii lor: poezie, n.ns.], ce [i alte d\sc\lii [i `nv\]\turi ar putea fi pre limba româ-
„L\sat-au puternicul Dumnezeu neasc\, de n-ar fi covâr[it veacul nostru de mari greot\]i.”
iscusit\ oglind\ min]ii omene[ti scri-
soarea, dintru carea, dac\ va nevoi
omul, cele trecute cu multe vremi le va
putea [ti [i oblici, [i nu numai lucrurile
lumii, staturile [i `nceputurile ]\rilor [i
a `mp\r\]iilor, ci [i singur\ lumea, ce- Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
riul [i p\mântul, c\ sânt zidite dup\
cuvântul lui Dumnezeu celui puternic.” 1) Informa]i-v\ dintr-o istorie literar\ despre cronicarii munteni [i operele lor;
realiza]i, `ntr-un eseu-paralelã, o compara]ie a caracteristicilor stilului aces-
tora cu cel al autorilor moldoveni studia]i.
Bibliografie 2) „Cronicarii români: de la opera cu subiect istoric ºi v\dit caracter [tiin]ific
la crea]ia literar\ cu virtu]i artistice”: formula]i un eseu liber pe aceast\
 Nicolae Cartojan, Istoria literaturii tem\ `n care s\ arãtaþi contribu]ia acestor scriitori la dezvoltarea literaturii
române vechi, vol. II, Editura Mi- române vechi; organizaþi un concurs ºi premiaþi lucrãrile valoroase.
ner va, Bucure[ti, 1980. 3) „De la literatura istoriografic\ medieval\ româneasc\ la proza artistic\ din
epocile culturale ulterioare”: concepe]i un eseu liber `n care s\ eviden]ia]i
 G. C\linescu, Istoria literaturii ro-
impactul major al primelor forme de scrieri originale asupra literaturii de
mâne de la origini pân\ `n prezent,
Editura Minerva, Bucure[ti, 1982. mai târziu ilustrate de: Mihail Kog\lniceanu, Costache Negruzzi, Nicolae
B\lcescu, Ion Ghica, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Creang\, Mihail
 Alexandru Piru, Istoria literaturii Sadoveanu, Barbu {tef\nescu-Delavrancea [i mul]i al]ii.
române de la `nceput pân\ azi, Edi- 4) Exist\ un umanism generic, dincolo de epoci istorice [i curente literare
tura Univers, Bucure[ti, 1981. aferente lor? Dac\ r\spunsul este afirmativ, ce tr\s\turi ale umanismului
 Dan Horia Mazilu, Recitind litera- românesc medieval crede]i c\ au transgresat limitele timpului, `nscriin-
tura român\ veche, Editura Uni- du-se `ntr-un concept (tipar) universal? Scrie]i un eseu despre umanismul
versit\]ii Bucure[ti, vol. I, 1994; ca pecete a fiin]ei cu adev\rat superioare, raportându-vã la modelul dat.
vol. II, 1998.

30
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

„Inorogul alb”
alDimitrie
gândirii româneºti
Cantemir

Descrierea Moldovei
Capitolul al XVII-lea
Despre n\ravurile moldovenilor
(fragmente)

[...] Arcul `l `ntind foarte bine, asemenea se pricep s\ poarte suli]a; dar totdeau-
na au izbândit mai mult cu spada. Numai vân\torii poart\ pu[ti [i moldovenii soco-
tesc c\ e un lucru de ocar\ s\ foloseasc\ aceast\ unealt\ `mpotriva du[manului la
care nu ajungi nici prin me[te[ugul r\zboiului [i nici prin vitejie. [...] Fa]\ de cei
`nvin[i se arat\ când blânzi, când cruzi, dup\ firea lor cea nestatornic\. Ei socotesc Coordonate ale vie]ii [i operei
c\ este o datorie cre[tineasc\ s\ ia via]a unui turc sau t\tar [i pe acela care se arat\
blând cu ace[tia `l socotesc c\ nu este bun cre[tin. Personalitate enciclopedic\, „Ino-
[...] Chipul cu care primesc oaspe]i str\ini [i drume]i e vrednic de cea mai mare rogul alb” al gândirii române[ti, cum
laud\; c\ci de[i foarte s\raci din pricina `nvecin\rii cu t\tarii, totu[i nu se dau `napoi `l considera Lucian Blaga, Dimitrie
niciodat\ s\ dea mâncare [i g\zduire unui oaspe [i-l ad\postesc f\r\ plat\ timp de Cantemir (1673-1723) s-a afirmat ca
scriitor, istoric, geograf, filosof, teo-
trei zile, `mpreun\ cu calul s\u. Pe str\in `l primesc cu fa]a voioas\, ca [i când le-ar
log, lingvist, etnolog, folclorist [i om
fi frate sau alt\ rudenie. Unii a[teapt\ cu masa de prânz pân\ la al nou\lea ceas din politic. Era fiul cel mic al lui Constan-
zi [i, ca s\ nu m\nânce singuri, `[i trimit slugile pe uli]e [i le poruncesc s\ pofteasc\ tin Cantemir, o[tean experimentat, ca-
la mas\ drume]ii pe care `i `ntâlnesc. re urcase `n ierarhia rangurilor boie-
[...] Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte neamuri. Ei nu re[ti prin merite personale, devenind
joac\ doi sau patru in[i laolalt\, ca la fran]uji [i le[i, ci mai mul]i roat\ sau `ntr-un [ir domn al Moldovei la sfâr[itul veacu-
lung. Altminteri, ei nu joac\ prea lesne decât la nun]i. Când se prind unul pe altul lui al XVII-lea. Om simplu (de origine
de mân\ [i joac\ roat\, mergând de la dreapta spre stânga cu aceia[i pa[i potrivi]i, r\z\[easc\), dar voievod-patriot, el
atunci zic c\ joac\ hora; când stau `ns\ `ntr-un [ir lung [i se ]in de mâini a[a fel c\ [i-a ap\rat ]ara de atacurile concertate
ale turcilor, t\tarilor [i ale polonilor,
fruntea [i coada [irului r\mân slobode [i merg `mprejur f\când felurite `ntors\turi,
educându-[i fiii `n acela[i spirit. Con-
atunci acesta se nume[te, cu un cuvânt luat de la le[i, „dan]”. La nun]i, `nainte de form uzan]elor vremii, mezinul fami-
cununie au obicei s\ joace `n ogr\zi [i pe uli]e `n dou\ [iruri, unul de b\rba]i, iar liei domnitoare a fost trimis la Con-
cel\lalt de femei. La amândou\ se alege o c\petenie, un om b\trân [i cinstit de to]i, stantinopol ca ostatic, tr\ind mul]i ani
care poart\ `n mân\ un toiag poleit cu aur sau unul pestri], legat la cap\t cu o `n capitala Imperiului Otoman.
n\fram\ cusut\ frumos. Tân\rul Dimitrie a cunoscut `n
Pân\ la urm\, `ns\, cele dou\ rânduri se amestec\ [i joac\ roat\, `n a[a chip c\ profunzime mediul musulman, `nv\-
fiecare b\rbat `nsurat ]ine de mâna dreapt\ pe nevasta lui, iar holteii ]in fiecare de ]ând — pe lâng\ limbile occiden-
mân\ câte o fat\ de seama lor [i le `nvârtesc `mprejur. Uneori hora se `nvârte[te `n tale — [i pe cele orientale (turca,
trei col]uri, `n patru col]uri sau `n forma unui ou, dup\ voia [i iscusin]a c\peteniei.


31
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

Abordarea textului `n clas\


1) Evidenþiaþi, în fragmentele citate, trãsãturile de caracter ale moldovenilor.
2) Citi]i integral opera studiat\. Formaþi trei grupe de cercetare [i prezenta]i
`n clas\ — la alegere — un subcapitol apar]inând fiec\reia dintre p\r]ile
ample ale lucr\rii, motivând [i alegerea f\cut\.
3) Prezenta]i oral, în dou\ grupe de lucru, capitolele cu valen]e etnografice din
oper\, [i anume al XVIII-lea [i al XIX-lea din Partea politic\. Reuni]i [i
corela]i ideile, reliefând caracterul specific, solemn [i fastuos al obiceiurilor
de nunt\ [i de `nmormântare la moldoveni.
Atanasie Crimca, Miniaturã 4) Alc\tui]i un grup de lucru cu sarcini diferen]iate. Eviden]ia]i tr\s\turile reli-
gioase ale moldovenilor, a[a cum rezult\ ele din capitolul I al p\r]ii a III-a
 din lucrare; insista]i asupra schi]ei explicative din finalul capitolului, despre
persana [i araba), ad\ugând, la in- eresurile, zeii locali, practicile magice etc., care constituie, de fapt, primul
struc]ia deja ampl\, cuno[tin]e de logi- dic]ionar mitologic din cultura noastr\ na]ional\.
c\, medicin\, [tiin]ele naturii, astrono-
5) Limb\ [i comunicare (actualizare) — Selecta]i fragmente din capitole distinc-
mie [i de muzic\. Solid informat `n
variate domenii, politolog, diplomat te ale operei literar-[tiin]ifice studiate [i identifica]i registrele stilistice vari-
`nn\scut, beizadeaua cre[tin\ a câ[ti- ate `n care a fost redactat\.
gat `ncrederea sultanului Ahmed al
III-lea, de la care a ob]inând favoarea
de a consulta documentele istoriei im-
periale, folosite pentru realizarea cele-
brei opere Cre[terea [i descre[terea Repere de interpretare
Cur]ii otomane, r\mase [i ast\zi o lu-
crare de referin]\ `n bibliografia de
specialitate. ~n 1710, Poarta otoman\
O crea]ie literar\ major\ —Istoria ieroglific\
i-a `ncredin]at domnia Moldovei, `n Cele dou\ crea]ii literare semnificative ale lui Dimitrie Cantemir sunt Istoria
speran]a c\ `i va fi un supus credincios ieroglific\, scris\ `ntre 1703 [i 1705, primul roman din cultura na]ional\, [i
dup\ atâ]ia ani petrecu]i `n Turcia. Descrierea Moldovei, ap\rut\ `n 1716, cea dintâi oper\ a modernit\]ii noastre spiri-
Domnia sa a durat, `ns\, numai opt luni tuale, punând accent pe dezbaterea ideatic\, notat\ `ntr-un limbaj fluent.
de zile, pân\ la b\t\lia de la St\nile[ti,
Istoria ieroglific\ prezint\ — `ntr-o cheie narativ\ simbolic\ — evenimente
din anul 1711, pierdut\, din p\cate.
Adev\rat patriot — ca [i tat\l politice contemporane autorului [i lupta acerb\ pentru câ[tigarea suprema]iei
s\u —, Dimitrie Cantemir a dorit s\-[i politice `n Þ\rile Române. Generalizând procedeul specific fabulei, personajele
elibereze ]ara, intuind dec\derea imi- istorice sunt definite printr-o hieroglif\ zoomorf\: Constantin Duca este „Vidra”,
nent\ a for]ei militare otomane. Cu Constantin Brâncoveanu — „Corbul”, Mihail Racovi]\ — „Stru]o-C\mila”, iar
ajutorul marelui s\u hatman — omul Cantemir `nsu[i se nume[te „Inorogul”. Animalele sau p\s\rile selectate cu aten]ie
politic [i cronicarul Ion Neculce —, el de autor fixeaz\ tr\s\tura de caracter dominant\ a personajului uman vizat: Vidra —
a inten]ionat scoaterea Moldovei de l\comia, Corbul — tirania, Stru]o-C\mila — prostia fudul\, {oimul — `ndr\zneala,
sub influen]a turceasc\ [i apropierea Vulpea — viclenia, Cameleonul — ipocrizia, Inorogul — dimensiunea fantastic\ a
ei de Rusia, noua putere european\.
unui erou enigmatic. Conflictul se desf\[oar\ mai ales `ntre „Corb” [i „Inorog”,
~nfrângerea de la St\nile[ti, unde fu-
sese aliat cu Petru cel Mare, a `nsem- punându-l `n antitez\ pe conduc\torul luminat, implicat `n destinul ]\rii lui, cu tira-
nat nu numai `ncheierea carierei sale nul lipsit de principii [i de scrupule. ~n planul fic]iunii literare, nu faptele primeaz\,
politice, dar [i `nceputul domniilor ci controversa de idei sus]inut\ de protagoni[tii travesti]i `n dih\nii [i `n p\s\ri.
fanariote `n Þ\rile Române. Istoria ieroglific\ este, concomitent, un roman de factur\ alegoric\, un manual
Aflat de atunci `n exil, Dimitrie politic [i un eseu filosofic, `n care sunt dezb\tute probleme legate de conducerea
Cantemir [i-a dedicat via]a studiilor statului. Umanistul Dimitrie Cantemir aprecia c\ valorile spirituale hot\r\sc mersul
umaniste [i redact\rii principalelor istoriei, propunând o ierarhie social\ — `ndr\znea]\ [i utopic\ pentru acea vreme —,
sale opere istorico-literare. ~n 1714 a stabilit\ pe baza meritelor individuale ale oamenilor. El a sesizat faptul c\ omul
fost ales membru al Academiei din
tr\ie[te vremelnic [i l-a numit, `n acest sens, „atom putrezitor”; dar, compensatoriu,
Berlin, ca recunoa[tere a spiritului
el este [i marea excep]ie din universul cunoscut, unica fiin]\ care se poate construi


32
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

pe sine [i care e capabil\ s\ aspire — printr-o crea]ie de valoare — la câ[tigarea 


unui loc distinct `n memoria umanit\]ii. s\u progresist [i a calit\]ii de cel mai
bun specialist `n problemele de orien-
Descrierea Moldovei — prima carte a modernit\]ii talistic\.
Crea]ia sa este divers\, de la studii-
De[i Cantemir era concentrat mai ales asupra operelor sale istorice de anver- le de logic\ la literatura de fic]iune. Un
gur\ dedicate Imperiului Otoman [i na]iei sale, totu[i, cea mai cunoscut\ lucrare a loc important `l ocup\ `n opera lui Can-
sa r\mâne Descrierea Moldovei (Descriptio Moldaviae), redactat\ `n limba latin\ [i temir Hronicul vechimei a romano-mol-
do-vlahilor, lucrare redactat\ `ntre 1719
publicat\ `n 1716, la cererea Academiei de {tiin]e din Berlin, condus\ atunci de
[i 1722. Este ultima lui scriere [i cea
prestigiosul filosof G.W. Leibniz — fondatorul [i primul ei pre[edinte. De-abia `n mai erudit\, unde trateaz\ — critic [i
1825 a fost publicat\ — `ntâia oar\ `n limba na]ional\ —, spiritualitatea româneasc\ sistematic — istoria românilor de la ori-
redobândind — abia dup\ un secol de la moartea autorului — scrierea sa cea mai ginile sale, privind cronologic eveni-
modern\. Nicolae Iorga apreciaz\, `n Istoria literaturii române[ti (vol. I), c\ aceast\ mentele [i dispunând informa]ia `n ju-
oper\ sintetic\, informat\ [i clarv\z\toare inaugura prima carte de idei `n mijlocul rul temei centrale, aceea a continuit\]ii
unei literaturi a faptelor cronologice. O alt\ motiva]ie a prestigiului de care s-a bucu- existen]ei poporului nostru `n Dacia.
rat lucrarea lui Dimitrie Cantemir a constat `n informa]ia bogat\, referitoare la Cantemir este un spirit continuator,
domenii precum istoria, geografia, [tiin]ele naturii, arheologia, folcloristica [i etno- preluând afirma]iile cronicarilor moldo-
veni, dar exagerând `n sus]inerea origi-
grafia, lingvistica comparat\, dialectologia, stilistica [i chiar psihologia social\.
nii pur latine a neamului românesc,
A[adar, modernitatea scrierii ei, forma succint\ [i documentat\ `n care a fost redac- idee reg\sit\ apoi [i `n operele istorici-
tat\, bog\]ia informativ\, pionieratul [tiin]ific, `ncercarea de a caracteriza modul de lor {colii Ardelene. Hronicul vechi-
a fi [i de a se situa `n lume al românilor, interesul pentru discipline ignorate sau mei... reprezint\ o sintez\ `ntre tradi]ia
pu]in cunoscute pân\ atunci sunt tot atâtea `nsu[iri care dau valoare estetic\ Des- cronic\reasc\ `n limba român\ [i rigo-
crierii Moldovei. rile istoriografiei europene la nivelul
vremii sale. Superioritatea concep]iei
istorice a lui Cantemir se v\de[te `n di-
Structura tripartit\ a operei socierea de predecesorii care explicau
Dimitrie Cantemir [i-a conceput lucrarea `n trei p\r]i distincte: una geografic\, simplist fenomenele petrecute, [i anu-
alta politic\ [i ultima consacrat\ organiz\rii biserice[ti [i `nv\]\turii `n Moldova. me gra]ie interven]iei voin]ei divine, `n
timp ce el le interpreteaz\ prin analiza
Partea geografic\, `n [apte capitole, trateaz\ despre numele vechi [i nou al ]\rii,
atent\ a cauzalit\]ilor logice: „Nici un
a[ezarea Moldovei, hotarele ei, condi]iile climatice, principalele cursuri de ape care lucru f\r\ pricin\ s\ se fac\ nu se poa-
o str\bat, ]inuturile [i târgurile mai importante, mun]ii [i bog\]iile subsolului, câm- te.” Dimitrie Cantemir a sus]inut origi-
piile [i p\durile, precum [i despre fauna s\lbatic\ [i domestic\ a Moldovei; partea nea romanic\ a na]iunii [i a limbii noas-
politic\ este cea mai ampl\, cuprinzând nou\sprezece capitole. Interesul fa]\ de isto- tre `n spiritul ideilor umanismului, ple-
ria veche [i medieval\ a ]\rii se explic\ [i prin fosta calitate a lui Cantemir, aceea de dând `n favoarea afirma]iei sintetice c\
domnitor, totul fiind analizat din perspectiva lucid\ a suveranului responsabil de „suntem urma[ii unui popor care a
soarta ]\rii lui. creat o civiliza]ie [i o cultur\ clasic\”.

Splendoarea peisajului montan

„Cel mai `nalt dintre mun]i este


Ceahl\ul, care, dac\ ar fi intrat `n bas-
mele celor vechi, ar fi fost tot atât de
vestit ca [i Olimpul, Pindul sau Pelias.
Este a[ezat `n p\r]ile Neam]ului, nu
departe de izvorul Tazl\ului, iar `n mij-
locul lui e acoperit de z\pezi ve[nice;
pe vârful lui `ns\ nu se g\se[te pic de
nea, fiindc\ pare s\ fie deasupra nori-
lor de z\pad\.”
Capitolul al V-lea: Despre mun]ii
Romulus [i Remus al\pta]i de lupoaic\ (Muzeul Capitoliului din Roma) [i mineralele Moldovei

33
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

Proza Autorul descrie orânduirea de stat, ceremonialul pentru alegerea domnilor, obi-
ceiurile de `nsc\unare a voievodului, confirmarea sau, dimpotriv\, mazilirea dom-
Din fr. prose, lat. prosa (sub`n]eles nilor de c\tre sultanii turci; ulterior, prezint\ clasa boiereasc\ [i rangurile specifice,
oratio) — „discurs care `nainteaz\ `n `ndatoririle lor, oastea moldoveneasc\ [i maniera de recrutare a solda]ilor, ritu-
linie dreapt\”; (cf. lat. prorsus — alurile de la cur]ile voievodale, modul de fastuoas\ desf\[urare a vân\torilor
„`nainte”).
domne[ti, ceremonialul de `ngropare a conduc\torilor de ]ar\, legile [i modul lor de
„Spre deosebire de poezie, `n proz\,
exprimarea ideilor se realizeaz\ `n for- aplicare de c\tre divanul de judecat\ prezidat de domni, veniturile, tributurile [i
ma obi[nuit\ a vorbirii curente, a[adar, pe[che[urile care alc\tuiesc laolalt\ sistemul de impozite interne [i externe, ori-
un mod de expresie care nu se mai su- ginea etnic\ a locuitorilor Moldovei, schi]a de caracterizare psihosocial\ a acestora
pune regulilor prozodice, nici categorii- cuprins\ `n capitolul Despre n\ravurile moldovenilor, credin]ele populare [i eresu-
lor poetice. ~n Antichitatea elin\ se fun- rile specifice mediului folcloric, obiceiurile de logodn\ [i de nunt\, precum [i
damentase deja arta prozei, preceptele riturile funerare. Partea final\ este [i cea mai succint\, rezumat\ `n cinci capitole
ei ]inând de tehnica discursului. Consi- dedicate religiei [i ritualurilor cre[tine moldovene[ti, organiz\rii biserice[ti [i ran-
derat\ necesar\ `n formarea vorbitoru- gurilor ecleziastice, m\n\stirilor din Moldova, graiului [i literelor cu ajutorul c\rora
lui profesionist (a oratorului), a ap\rut
se exprim\ poporul nostru.
proza oratoric\ (caden]at\). Forma de
proz\ este proprie — ini]ial — lucr\rilor
filosofice, istorice, [tiin]ifice `n genere, Moldova — un topos ideal
definind, ulterior, un nou gen literar.” Moldova lui Cantemir este descris\ ca un spa]iu edenic, ca o matrice a spiri-
(Dic]ionar de termeni literari [DTL], tualit\]ii române[ti: „Nu se poate afla nic\ieri `n vreo alt\ ]ar\ cât Moldova de mic\
1990)
atâtea ape [i natura `mpodobit\ de asemenea locuri minunate ca aici.” Natura
Moldovei este marcat\ de fertilitate, de o abunden]\ hiperbolizat\: apele clocotesc
Proza savant\ de pe[tii pe care o[tenii `i prind cu suli]a, aducându-i vii la masa domneasc\; oile
pasc o iarb\ gras\ ca untul; p\mântul muste[te de fierberea mineralelor care
„Abia `n umanismul renascentist ]â[nesc la suprafa]a sa; câmpiile ofer\ `nsutit plugarilor roadele semin]elor
s-a disociat proza de orice element
`ngropate; din struguri se ob]in vinurile atât de parfumate [i de tari precum cele de
poetic (la Erasmus, M. de Montaigne).
Montesquieu [i La Harpe, `n secolul
Cotnari; pomii roditori nu cresc `n livezi, ci `n adev\rate p\duri fructifere. Moldova
al XVIII-lea, au pledat `n favoarea pro- este [i un paradis al animalelor, peste care domne[te zimbrul, fiara hieratic\ [i
zei” (op. cit.), determinând un curent voievodal\, aleas\ s\ fie imortalizat\ pe emblema ]\rii.
care va impune, ulterior, proza narativ\. Hart\ `ntocmit\ de Dimitrie Cantemir pentru Descrierea Moldovei
La grani]a estetic\ dintre proza [tiin]i-
fic\ [i cea beletristic\ se afl\ proza sa-
vant\, cultivat\ de umanistul Dimitrie
Cantemir (`n Descrierea Moldovei), ca-
re `mbin\ con]inutul bogat `n informa]ii
cu evocarea, descrierea, por tretizarea
etc. (tehnici specifice prozei literare).

Topos

Provenit din gr. topos — „loc”, ter-


menul este considerat variant\ pentru
no]iunea de cli[eu. A fost introdus `n
cultura român\ de c\tre Dimitrie Can-
temir. El define[te constante p\strate
prin tradi]ie, fie din Antichitate, din fol-
clor sau din cultura unui popor. Se
refer\ cu prec\dere la opera epic\ [i
are `n vedere teme, motive [i imagini
recurente de-a lungul evolu]iei unei li-
teraturi: jertfa pentru crea]ie, simbioza
om-natur\, victoria Binelui asupra R\u-
lui sunt câteva exemple de toposuri
preluate din folclor de literatura cult\.

34
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

~ntâia schi]\ de portret moral al poporului român Elogiu m\surat [i obiectiv

Dimitrie Cantemir este primul scriitor român preocupat s\ schi]eze portretul „...dragostea ce avem pentru patria
moral, cu valoare generalizatoare, al poporului din care face parte. El descrie un noastr\ ne `ndeamn\, pe de o parte, s\
neam vital [i spontan, capabil, deopotriv\, s\ p\streze formele vechi ale mentalit\]ii l\ud\m neamul din care ne tragem, iar
ob[te[ti [i s\ caute noutatea. El surprinde la p\mânteni seme]ia, locvacitatea pe de alt\ parte, dragostea de adev\r
(pl\cerea de a vorbi mult), impulsivitatea [i spiritul de gâlceav\, faptul c\ erau ne `mpiedic\, `ntr-aceea[i m\sur\, s\
b\utori grozavi, iubind ospe]ele `ntinse ca-n basme, pe durata unor zile `ntregi. l\ud\m ceea ce ar fi, dup\ dreptate, de
Moldoveanul care l-a `ntrecut pe muntean `ntr-un celebru r\m\[ag bahic a fost `nno- osândit...”
bilat de un voievod [i, astfel, rezisten]a la liba]ie a fost consacrat\ drept o virtute Dimitrie Cantemir
na]ional\. Autohtonii acestor p\mânturi sunt genero[i [i ospitalieri, primindu-i pe
str\ini `n casele lor, oricât de modeste, ca s\-i omeneasc\. Ei sunt comunicativi, sen- Costum moldovenesc
timentali, dar [i exigen]i pân\ la extreme `n prietenie, precum [i `n du[m\nie. Ca un pentru jocul C\lu[arii
paradox, `n ciuda impulsurilor nestatornice, moldovenii apar drept un miracol de
rezisten]\ a unui neam vital [i de existen]\ peren\ `n mijlocul atâtor `mprejur\ri vi-
trege [i agresiuni militare. Moldovenii pre]uiesc `n mic\ m\sur\ pruden]a, mani-
fest\ capacitate de premoni]ie `n fa]a mor]ii, devenind fatali[ti [i ne`ncrez\tori `n
soart\. Iubesc nespus via]a, dar au generozitatea de a [i-o d\rui cu u[urin]\, com-
portându-se cu o vrednicie uluitoare `n r\zboaiele permanente.
Secven]a prodigioas\ a c\r]ii con]ine descrierea exact\ a obiceiurilor de nunt\
[i a riturilor funerare mo[tenite de la romani, dic]ionarul mitologic, referin]ele la
practicile magice, prezentarea c\lu[arilor ca joc ini]iatic [i cu efecte curative, a
horelor, a „dan]ului”, eviden]iind `nclinarea spre art\, spre organizarea spectacu-
loas\ care individualizeaz\ orice manifestare spiritual\ a poporului român.

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Realiza]i o compunere-paralel\ `n care s\ analiza]i aprecierile comparative
despre asem\n\rile fonetice [i morfosintactice frapante dintre limba latin\
[i cea român\ f\cute de scriitor `n capitolele al IV-lea [i al V-lea din finalul
lucr\rii sale. Scrie]i un mic dic]ionar de cuvinte latine[ti mo[tenite.
2) Prezenta]i, `ntr-un eseu de sintez\, continuitatea ideilor umaniste despre
latinitatea poporului [i a limbii noastre na]ionale din operele cronicarilor
moldoveni ai secolului al XVII-lea `n scrierile lui Dimitrie Cantemir.
3) Alege]i un fragment din crea]ia studiat\ [i releva]i, `ntr-o compozi]ie anali-
tic\, modernitatea scriiturii lui D. Cantemir, urm\rind: fluen]a stilului, pre-
cizia informa]iei, logica argument\rii [tiin]ifice, metoda comparativ\ `n
abordarea oric\rui domeniu.
4) Argumenta]i, `ntr-un eseu structurat, cele patru tr\s\turi fundamentale care Bibliografie
fac din Descrierea Moldovei prima carte de idei din cultura român\: dubla
modernitate a viziunii asupra con]inutului [i a formei lui de exprimare, ca-  Dan B\d\r\u, Filosofia lui Dimi-
racterul sintetic al metodelor de abordare, bog\]ia informa]iilor [tiin]ifice trie Cantemir, Editura Academiei
oferite, varietatea domeniilor `n care autorul-savant a fost un str\lucit pre- RPR, Bucure[ti, 1964.
cursor: geografie, [tiin]ele naturii, arheologie, mitologie, folcloristic\ [i  P. P. Panaitescu, Dimitrie Cante-
etnografie, psihologie, lingvistic\ [i dialectologie, stilistic\. mir, Editura Academiei RPR, Bu-
5) Investigaþi texte diferite despre Moldova ºi locuitorii sãi; alt fragment din cure[ti, 1958.
opera lui D. Cantemir, din creaþia lui M. Sadoveanu, dintr-o operã memori-  Petru Vaida, Dimitrie Cantemir [i
alisticã, un text publicistic, un album de artã etc.; comparaþi-le ideatic ºi umanismul, Editura Minerva, Bu-
structural, formulând ºi judecãþi cu valoare personalã asupra lor. cure[ti, 1972.

35
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

Istoria ºi limba — argumente


ale identit\]ii na]ionale
Iluminismul. {coala Ardelean\
„Epoca luminilor”
Racord\ri ale culturii na]ionale
Iluminismul (it. illuminismo —
„Epoca luminilor”) este o mi[care ideo- la cultura european\ (II)
logic\ [i filosofic\, `n primul rând, cu
importante consecin]e [i `n planul lite-
raturii, caracterizat\ printr-un veritabil
cult al ra]iunii, al [tiin]ei [i al umanis- Iluminismul `n Þ\rile Române
mului, care s-a manifestat `n toat\ Euro-
pa secolului al XVIII-lea. Un mare num\r
Ideile Iluminismului vor p\trunde, c\tre sfâr[itul secolului al XVIII-lea, [i `n
de opere istorice, filosofice, economice, Þ\rile Române pe c\i diferite: prin filier\ italo-austriac\ `n Transilvania, unde c\r -
juridice [i filologice preg\tesc, din vea- turarii care urmeaz\ studii teologice [i filosofice la Roma [i la Viena vin `n contact
cul anterior, terenul pentru o alt\ `n- cu o societatea preocupat\ de rolul educa]iei, de r\spândirea c\r]ilor, de `ntemeie-
]elegere a drepturilor [i `ndatoririlor rea [colilor publice, [i prin filier\ greac\ sau rus\ `n Þara Româneasc\ [i `n
omului `n societate, pentru reevaluarea Moldova, apropiat de Iluminismul francez de factur\ preponderent filosofic\.
ideilor consacrate de lumea feudal\. Iluminismul transilv\nean, cunoscut sub numele generic de {coala Ardelean\,
Iluminismul atac\ fundamentele reprezentat mai ales prin istorici [i filologi, dar [i prin unicul mare scriitor al epocii,
absolutismului `n via]a politic\, pe cele
Ioan Budai-Deleanu, a avut un impact uria[, resuscitând spiritul na]ional. Ideea drep-
ale dogmatismului `n [tiin]\ [i `n reli-
gie, introducând o perspectiv\ nu nu- tului natural ºi a contractului social bazat pe principiile de egalitate `ntre semeni, de
mai critic\, ci [i sistematic\ (chiar dac\ libertate individual\ [i suveranitate a popoarelor aduc în prim-plan fundamentele
este rudimentar-mecanicist\), care tin-
de s\ articuleze `ntr-o singur\ construc-
]ie, armonioas\ [i explicit\, cuno[tin]e-
le despre lume [i societate. Expresia
ultim\ a acestei tendin]e ra]ionalist-sin-
tetice o reprezint\ Enciclopedia fran-
cez\ (Enciclopedia sau dic]ionarul
ra]ional al [tiin]elor, artelor [i meserii-
lor), publicat `n 17 volume, `ntre 1751 [i
1780, sub redac]ia lui Diderot [i
d’Alembert. Rolul ra]iunii, `n general, [i
al [tiin]elor particulare cre[te, ducând
la ideea suprema]iei omului `n univers
[i la convingerea c\ acesta posed\
capacit\]i nelimitate pentru a progresa.
Eliberat de prejudec\]i, de super-
sti]ii, obscurantism [i de postulate dog-
matice opresive, omul descoper\ r\d\-
cinile fire[ti ale structurilor sociale:
religia natural\, dreptul bazat pe ideea Castelul Versailles, palat regal `n timpul lui Ludovic al XIII-lea [i al XIV-lea (fragment)

36
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

tuturor revendic\rilor seculare ale na]iunii române. Prin cronicile, polemicile istori-
ce [i filologice, {coala Ardelean\ influen]eaz\ direct formarea primei genera]ii de scrii-
tori moderni de peste mun]i, a[a cum [i reprezentan]ii ei marcan]i (Samuil Micu,
Gh. {incai, Petru Maior) utilizaser\ scrierile genera]iei anterioare de istorici, `ndeo-
sebi pe ale lui Dimitrie Cantemir. Acesta, spirit de forma]ie enciclopedic\, el `nsu[i
domnitor „luminat”, prin ra]ionalismul aplicat explica]iilor sale [tiin]ifice [i prin
sus]inerea unor idei progresiste, a prefigurat Iluminismul.
Cel dintâi mare iluminist din Þara Româneasc\, episcopul Chesarie de Râmnic,
este [i primul filosof român al istoriei, descoperind totodat\ (`n prefe]ele Mineelor
tip\rite la Râmnic `ntre 1777 ºi 1780) [i poezia ruinelor, a trecutului `n genere. Prin
opera lui Chesarie, a lui Ien\chi]\ V\c\rescu, prin dimensiunea filosofic-umanist\ a
traducerilor lui Leon Gheuca [i C. Clipa, `n Moldova, Iluminismul din Principate se
manifest\ aproape sincron cu acela al {colii Ardelene, contribuind — cu nota lui
specific\ — la constituirea unui iluminism românesc.

{coala Ardelean\ [i consecin]ele ac]iunilor corifeilor s\i


pe t\râm ideologic [i cultural Romulus Ladea, {coala Ardelean\

~n ultimul capitol dedicat limbii moldovene[ti din lucrarea Descrierea Moldovei,


Dimitrie Cantemir sus]ine, cu argumente, romanitatea rostirii noastre [i chiar puri- 
tatea latin\ a fondului ei principal de cuvinte. El compar\ lexicul moldovenesc cu cel de libertate individual\ [i de proprieta-
italian — urma[ direct al latinei —, a[ezând pe dou\ coloane dovezile probante ale te, care stau la temelia organiz\rii so-
purit\]ii superioare a românei `n raport cu fondul etnic mo[tenit. Pozi]ia savantului ciet\]ii prin pactul social („contractul
Dimitrie Cantemir postula o inadverten]\ lingvistic\, servitã ulterior ca argument social” al lui J.J. Rousseau), politica na-
aser]iunilor exagerate ale membrilor {colii Ardelene. Aceasta a fost o mi[care ideo- tural\ (`n viziunea lui d’Holbach) [.a.
logic\, istoric\ [i cultural\ cu caracter iluminist, apar]inând intelectualit\]ii româ- Absolutizând puterea ra]iunii, dar su-
ne[ti din Transilvania din ultimele dou\ decenii ale secolului al XVIII-lea [i primii bordonând-o unor comandamente mo-
rale, Iluminismul va avea un caracter
treizeci de ani ai secolului al XIX-lea (`ntre 1780 [i 1829). ~n Transilvania, supus\ precump\nitor practic, didactic [i edu-
Imperiului Habsburgic, procesul de profund\ destr\mare a rela]iilor feudale [i de cativ. Dup\ Immanuel Kant, esen]a
`nfiripare a celor capitaliste se produce `naintea celor similare din Moldova [i din „luminilor” este tocmai ie[irea omului
Þara Româneasc\, frânate, `n evolu]ia lor, de st\pânirea turceasc\. Istoricul literar din starea anterioar\ de „minoritate”,
Alexandru Piru sus]ine c\, „`n epoca de tranzi]ie, literatura Transilvaniei face un adic\ din imposibilitatea de a utiliza
salt care o situeaz\ `naintea celorlalte provincii române[ti” (Istoria literaturii româ- cum trebuie propriile facult\]i intelec-
ne de la `nceput pân\ azi, capitolul Epoca de tranzi]ie premodern\, Editura Miner - tuale (`n R\spuns la `ntrebarea: Ce este
luminarea?, 1788).
va, Bucureºti, 1981).
Dac\ `n filosofie eforturile se vor `n-
{coala Ardelean\ a fost [i o mi[care de eliberare social\ [i na]ional\, urm\rind drepta spre identificarea unui sistem
dezvoltarea con[tiin]ei na]ionale a românilor din Transilvania. Ideologia mi[c\rii cul- ideal de guvernare, `n literatur\ acestea
turale [i literare este de sorginte iluminist\, c\ci acest curent a reprezentat ideologia se vor concentra pentru g\sirea c\ilor
de stat a Imperiului Habsburgic. Corifeii {colii Ardelene au fost to]i istorici patrio]i optime de formare a omului social [i
care au sprijinit ideea egalit\]ii `n drepturi a românilor transilv\neni cu ungurii, sa[ii moral. Se cultiv\, deci, utopiile cu un
[i secuii. ~n acest scop, ei au participat la redactarea, `n 1791, a celebrului document caracter social sau individual (Istoria
Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae („Suplic\ a românilor din Transilvania”). lui Telemac de Fenelon, Bélisarie de
Marmontel, Émile de Rousseau), roma-
Folosind argumente istorice, filologice [i democratice, reprezentan]ii {colii Ardelene
nul filosofic (Agathon de Wieland), ple-
au sus]inut originea latin\ a poporului [i a limbii române, continuitatea existen]ei doaria pentru toleran]\ (Nathan `n]elep-
acestui neam `n Dacia, unitatea etnic\ a na]iunii noastre [i puritatea factorului latin tul de Lessing), jurnalul alegoric de
din limba român\, `n compara]ie cu alte idiomuri latino-romanice. Ei au polemizat cu c\l\torie (Scrisori persane de Montes-
istorici maghiari [i germani celebri (Sulzer, Eder, Kopitar, Engel), care contraziceau quieu, Scrisorile unui c\l\tor rus de
primatul etniei române[ti `n Ardeal. N.M. Karamzin), romanul educativ
Dintre meritele fundamentale ale {colii Ardelene men]ion\m: continuarea ideilor (Candid de Voltaire, Nepotul lui Ra-
istorice sus]inute de cronicarii moldoveni [i munteni, precum [i de savantul Dimitrie meau de Diderot), comedia satiric\ (B\-
d\ranii, Hangi]a de Carlo Goldoni) etc.
Cantemir; dezvoltarea con[tiin]ei `n privin]a originii etnice comune [i a unit\]ii de

37
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

neam [i de limb\ a tuturor românilor; stimularea studiului istoriei `n]elese ca o disci-


plin\ fundamental\ pentru neamul nostru; culturalizarea acestui popor prin dezvolta-
rea `nv\]\mântului, a [tiin]elor [i prin `nfiin]area de [coli `n limba matern\; `nmul]irea
manualelor [i a literaturii de popularizare; deoarece doctrina estetic\ a Iluminismului
a fost clasic\, {coala Ardelean\ recomand\ cultivarea unei literaturi clasicizante; tra-
ducerea c\r]ilor fundamentale de filosofie, de teologie, de istorie, fizic\, istorie natu-
ral\ [i de literatur\ din cultura european\; necesitatea introducerii alfabetului latin [i
stabilirea unor norme lexicale etimologizante. Prin centrele sale de activitate — Blaj,
Oradea [i Buda —, istoricii, filologii [i litera]ii {colii Ardelene au preg\tit ideologic
Revolu]ia de la 1848 din Þ\rile Române.

Mentorii {colii Ardelene


Gh. {incai
[i posteritatea lor istorico-lingvistic\
Coordonate de ac]iune Principalii mentori ai epocii de tranzi]ie din Transilvania au fost: Samuil Micu
ale {colii Ardelene (Klein), Gheorghe {incai, Petru Maior [i Ioan Budai-Deleanu, c\rora li s-au ad\ugat
al]ii: Radu Tempea, Paul Iorgovici, Ioan Molnar-Piuariu.
~n ansamblu, {coala Ardelean\ a Samuil Micu (1745–1806) a fost istoric [i filolog. Familia sa a fost `nnobilat\, pri-
ac]ionat pe trei coordonate esen]iale: mind numele nem]esc de Klein (sau Clain), nume cu care va semna de obicei.
una social-politic\, de eliberare na]io- Învãþând la Blaj, s-a dovedit un elev excep]ional [i a fost trimis cu o burs\ la Viena,
nal\, care a g\sit `n principiile ilumi- pentru a studia filosofia [i teologia. Revenit la Blaj, a `nfiin]at clasa de filosofie la
niste punctele de sprijin esen]iale pen-
gimnaziu, devenind primul profesor de etic\ [i de aritmetic\. A contribuit, ca [i
tru `mplinirea dezideratelor poporului
român din acel moment istoric; o alta
Gheorghe {incai, la redactarea argumenta]iei istorice a Memorandumului pentru
de factur\ erudit\, r\spunz\toare de emanciparea na]ional\ a românilor ardeleni.
elaborarea tratatelor de istorie [i de Este autorul a peste [aizeci de opere, pe care nu [i le-a v\zut publicate. ~n 1779,
filologie, prin care, `n ciuda unor exa- a tip\rit, la Viena, prima oper\ româneasc\ cu litere latine, intitulat\ Carte de roga-
ger\ri [i inadverten]e, s-a continuat — cioni pentru evlavia homului chre[tin. ~ntre 1800 [i 1806, a scris lucrarea Istoria,
`ntr-o manier\ modern\ de cercetare [i lucrurile [i `ntâmpl\rile românilor pre scurt, `n zece p\r]i, de la cucerirea roman\ a
pornind de la un câmp documentar Daciei pân\ la finele secolului al XVIII-lea, izvorul ei principal de inspira]ie fiind
mult mai larg — efortul de cunoa[tere
opera lui Dimitrie Cantemir. Exagerând, el afirm\ c\ românii sunt latini puri, c\ci
a istoriei na]ionale, `nceput de cronicari
[i de c\tre D. Cantemir, când s-au pus dacii ar fi fost extermina]i de c\tre romani ºi apreciaz\ `n mod eronat c\ limba
bazele cercet\rii [tiin]ifice a limbii ro- noastr\ s-a format din latina clasic\, nu din cea popular\. ~n consecin]\, Samuil Micu
mâne; [i a treia, o direc]ie cultural\, solicit\ purificarea limbii române de elementele nelatine[ti [i reintroducerea cazu-
desf\[urat\ `n forme active prin dezvol- lui ablativ. Ortografic, a pledat just pentru `nlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin.
tarea `nv\]\mântului na]ional, prin ~n colaborare cu Gheorghe {incai, a scris o gramatic\, `n 1780, intitulat\ Elementa
emanciparea `ntregului popor (nu nu- linguae daco-romanae sivae valachicae. S-a dovedit [i un traduc\tor remarcabil,
mai a unor clase privilegiate), datorit\ t\lm\cind (`n 1795) cartea de c\p\tâi a cre[tinismului, sub numele de Biblia de la
achizi]iilor cognitive [tiin]ifice [i uma-
niste deopotriv\.
Blaj. Preocupat de necesitatea educa]iei morale prin cultur\ a românilor, el a tradus
Iluminismul {colii Ardelene, acor- ºi unele texte cu caracter religios sau literar: Via]a [i pildele lui Esop, romanul
dând — pentru `ntâia oar\ — textului Bélisarie dup\ Marmontel, Varlaam [i Ioasaf [i chiar Biblia, `ncercând s\ dea
scris o pronun]at\ func]ie social\, preo- Cânt\rii Cânt\rilor o exprimare poetic\. A mai tãlmãcit Istoria adev\rat\ a lui Lucian
cupat de formarea temeliilor moderne din Samosata, utilizând, `ntr-o manier\ adecvat\, limbajul popular.
ale civiliza]iei române[ti, reprezint\ Gheorghe {incai (1745–1816) a fost istoric [i filolog. {i-a f\cut studiile la Târ-
cea dintâi etap\ de emancipare [i de gu-Mure[, Cluj, Bistri]a, Blaj, Roma [i la Viena, devenind un bun prieten al lui
progres asigurat prin cultur\, racor-
Samuil Micu. S-a dovedit un poliglot, `nsu[indu-[i temeinic: greaca, latina, maghia-
dându-se astfel la doctrina iluminismu-
lui european.
ra, germana, italiana [i franceza. Cultura vast\ i-a permis ocuparea func]iei de
Chiar dac\ reprezentan]ii {colii Ar- bibliotecar al Colegiului din Roma, având permisiunea de a cerceta orice fel de do-
delene n-au fost scriitori propriu-zi[i cumente. ~n Italia, ca [i `n Ungaria sau `n capitala Imperiului Austro-Ungar, a cerce-
(cu excep]ia lui I. Budai-Deleanu), to- tat bibliotecile, copiind [i transcriind cu exactitate orice referire la istoria românilor.
tu[i, abordând domenii atât de variate, A depus o munc\ asidu\ de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice [i
 contribuind la `ntemeierea unui num\r impresionant de [coli (peste 300). ~n 1784,

38
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

a fost numit director general al {colilor române[ti unite din `ntreaga Transilvanie. 
~n scopuri didactice, a tradus [i a elaborat manualele fundamentale: abecedarul, teme de cercetare diferite, toate cerând
gramatica, aritmetica [i catehismul, adaptând sau creând terminologia necesar\ `n- mijloace adecvate de exprimare [i o ter-
]elegerii acestora de c\tre elevi. ~n 1811, a publicat lucrarea istoric\ scris\ sub for- minologie cât mai bogat\ [i mai nuan-
ma analelor, intitulat\ amplu: Hronica românilor [i a mai multor neamuri `n cât au ]at\, ace[ti `nv\]a]i au armonizat exac-
fost ele a[a de amestecate cu românii, cât lucrurile, `ntâmpl\rile [i faptele unora f\r\ titatea [tiin]ific\ ºi inven]ia metaforic\.
de ale altora nu se pot scrie pre `n]eles, din mai multe mii de autori, `n cursul de trei- De[i proiectate ca opere [tiin]ifice,
zeci [i patru de ani culese. A colaborat [i el la gramatica ini]iat\ de Samuil Micu, lucr\rile lor erudite dobândesc implicit,
prin c\ldura argument\rii, prin spiritul
sistematizând materialele folosite, scriind prefa]a [i simplificând ortografia excesiv
patriotic, prin tonul polemic necesar
etimologizant\. Tributar num\rului enorm al documentelor consultate, {incai n-a opozi]iei fa]\ de feudalitate [i asuprire,
avut o concep]ie unitar\ asupra istoriei, compilând cronici române[ti [i str\ine. fa]\ de concep]iile nedemocratice [i
Petru Maior (1761–1821) a reprezentat mintea cea mai organizat\ a {colii afirma]iile injuste la adresa originii po-
Ardelene, dovedindu-se un istoric cu o concep]ie modern\. Provenind dintr-o fami- porului român, prin bog\]ia [i originali-
lie cu tradi]ie mic-nobiliar\ [i c\rtur\reasc\, Petru Maior [i-a f\cut studiile la Târ- tatea expresiei, [i virtu]i literare. Iar
gu-Mure[, Blaj, Roma [i la Viena, unde a urmat colegiul `mpreun\ cu Gheorghe operele lingvistice, manualele de retori-
{incai. ~n perioada studen]iei, a aprofundat studiile de filosofie [i de teologie, adu- c\, dic]ionarele specializate [i lexicoa-
nele-tezaur au avut un rol esen]ial `n
nându-[i documenta]ia necesar\ viitoarelor sale c\r]i istorice. Opera lui st\ sub
afirmarea limbii române, atât `n\untrul
semnul filosofiei iluministe [i al ra]ionalismului, având ca fundamente determi- ]\rii, cât [i `n afara grani]elor sale, `n
nismul, dreptul natural [i interpretarea liber\ a Bibliei [i a istoriei Bisericii. ~n 1783, progresul romanisticii europene:
a scris cea mai reprezentativ\ carte a Iluminismului românesc, intitulat\ Procano- „M-am sârguit, cât am putut, ca de
nul, neterminat\ [i r\mas\ `n manuscris timp de unsprezece ani. la cuvintele [i vorbele cele tocma româ-
Spirit polemic, Maior a delimitat sfera de ac]iune a Bisericii, disociind-o de via]a ne[ti nici cum se nu me abat [i dep\r-
social\, contestând preten]iile dominatoare ale papei [i demascând abuzurile cleru- tez, ci se le aleg, dup\ cum pre unele
lui catolic. Concep]iile sale moderne de interpretare ra]ionalist\ a textelor [i a pro- locuri mai bine vorbesc române[te de
blemelor teologice l-au pus `n conflict cu autorit\]ile biserice[ti ale timpului. A scris cât pre altele [...]. Drept aceia, tu, care-
le vei ceti cartea aceasta, nu me judeca
[i cinci volume de predici, `n care a exemplificat concep]ia sa despre lume [i via]\,
pentru cuvintele [i vorbele, care doar\
despre posibilitatea perfec]ion\rii umane prin educa]ie [i, mai ales, despre puterea ]i s-o vedea noao sau streine, precum
`nv\]\turii, revigorând principiile umaniste bine cunoscute din operele predecesori- au f\cut, fac [i vor face unii, carii `n
lor. ~n 1812, a dat la iveal\ opera sa de referin]\, Istoria pentru `nceputurile româ- via]a lor nici atâta n-au f\cut pentru
nilor `n Dachia. Aceasta are o structur\ polemic\ [i demonstrativ\, dep\[ind cu binele de ob[te; ci numai au z\cut [i au
mult valoarea strict documentar\. Autorul sus]ine originea roman\ a poporului cârtit pre al]ii, pizmuindu-le numele [i
lauda, care pe dreptate l-au c\p\tat prin
lucrurile cele bune, cele f\cute pentru
ob[te (s.ns.)...”, afirma Gh. {incai `n Ca-
tehismul cel mare, din 1783.

Modernizarea limbii române


prin împrumuturi neologice

Pentru Ioan Budai-Deleanu crea]ia


literar\ a constituit veritabila sa voca]ie.
C\ci Þiganiada sau Tab\ra ]iganilor,
„poemation eroi-comico-satiric”, epo-
peea terminat\ (singura care n-a r\mas
`n stadiul de proiect, cum s-a `ntâmplat
cu cele la care vor n\zui romanticii), a
f\cut din autorul ei scriitorul cel mai
d\ruit al {colii Ardelene (grupare care
nu a dus lips\ de condeieri — poe]i,
prozatori, traduc\tori) [i al `ntregii lite-
raturi române[ti de la sfâr[itul secolu-
lui al XVIII-lea [i de la `nceputul celui
Vaticanul 

39
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

nostru, continuitatea sa ne`ntrerupt\ pe teritoriul vechii Dacii, unitatea etnic\ a tutu-


ror românilor, din care deriv\ drepturile legitime ale popula]iei majoritare din
Transilvania.
El a anexat operei istorice [i dou\ Dizerta]ii, una „pentru `nceputul limbei româ-
ne[ti” [i cealalt\ „pentru literatura cea vechie a românilor”, `n care formuleaz\ con-
cluzia pertinent\ c\ limba matern\ s-a format pe baza latinei populare, contrazicân-
du-l astfel pe Samuil Micu: „[...] se [tie c\ mul]imea cea nem\rginit\ a romanilor, a
c\rora r\m\[i]e sunt românii, pre la `nceputul sutea a doua de la Hs., `n zilele
`mp\ratului Traian, au venit din Italia `n Dachia; [i au venit cu acea limb\ l\tineasc\
carea, `n vremea aceaia st\pânea `n Italia. A[adar\, limba româneasc\ e acea limb\
l\tineasc\ comun\, carea pre la `nceputul sutei a doao era `n gura romanilor [i a
tuturor italienilor”; totodat\, a recunoscut importan]a influen]ei slave asupra lexicu-
Petru Maior
lui nostru, dar a demonstrat faptul c\ limba slav\ nu a putut schimba structura gra-
matical\ a limbii române; a preconizat elaborarea normelor ortografice necesare

scrierii cu litere latine[ti; a comparat graiul autohton cu celelalte limbi romanice,
urm\tor. Prima versiune a epopeii (c\ci
demonstrând c\ el nu a fost alterat, ca acestea, de influen]e ale substratului autoh-
Budai-Deleanu va reveni asupra textu-
lui) era terminat\ `n 1800, dar va vedea ton sau externe. ~n 1825, dup\ moartea `nv\]atului, va ap\rea celebra lucrare lingvi-
lumina tiparului abia `n anii 1875–1877. stic\ a c\rei redactare final\ a coordonat-o, [i anume Lexiconul de la Buda
Cea de-a doua versiune, v\dit despov\- (Lesiconul românesc-latinesc-unguresc-nem]esc), `nceput de Samuil Micu [i reedi-
rat\ de o supra`nc\rc\tur\ baroc\ [i tat de urma[ul s\u `n 1805.
simplificat\ prin eliminarea episodului Maior s-a ferit de exager\rile contemporanilor s\i, acceptând pronun]iile impu-
pitoresc cu Becicherec I[toc (el va for- se de uzul limbii, promovând neologismele, `mbog\]ind lexicul cu termeni
ma „sâmburele unui poem parodic inti- [tiin]ifici, `ncercând s\ realizeze [i o gramatic\ descriptiv\ a limbii na]ionale. Este
tulat Trei viteji — `n care neme[ului ar- un continuator al lui Ion Neculce prin capacitatea sa evocatoare, prin talentul
delean i se vor mai al\tura N\scocor din
memorialistic, prin fondul senten]ios ilustrat cu pilde [i proverbe, prin ironia savu-
Cârlibaba [i Kir Calos de Cucureaza —,
poem neterminat, din p\cate) [i prin roas\, care ajunge pân\ la invectiv\ [i pamflet. Petru Maior a reu[it s\-[i publice
restructurarea planurilor ac]iunii (`n fa- opera în cea mai mare parte, f\când-o astfel cunoscut\ [i util\ contemporanilor [i
voarea celui eroic), a fost ispr\vit\ `n urma[ilor. Istoria sa din 1812 i-a entuziasmat pe tinerii intelectuali ai epocii, contri-
1812 [i publicat\ `n 1925. buind la formarea spiritului revolu]ionar pa[optist. Costache Negruzzi, `n crea]ia
Modelele acestei epopei — unele memorialistic\ Cum am `nv\]at române[te, relateaz\ cu umor peripe]iile prin care a
foar te serioase: Budai-Deleanu trimite trecut ca elev, alungându-l pe dasc\lul particular angajat de tat\l s\u [i `nv\]ând s\
la Homer, Virgiliu, Ariosto, Tasso, scrie `n limba român\ abia la paisprezece ani (deoarece, `n epoca fanariot\, [coala
Milton, Klopstock, Cervantes, Voltaire —
se f\cea `n limba greac\), exclusiv cu ajutorul Istoriei... lui Maior. Ion Heliade
l-au `ndemnat pe scriitorul român s\
schimbe „cheia”, s\ foloseasc\ registre-
R\dulescu, Nicolae B\lcescu, Mihail Kog\lniceanu, Costache Negruzzi l-au reven-
le burlesc [i parodic pentru a trata ches- dicat drept magistrul lor `ntru istorie [i sentiment na]ional. ~n Transilvania, atât
tiuni grave. C\ci Ioan Budai-Deleanu genera]ia de la 1848, cât [i cele ulterioare au `ntre]inut un adev\rat cult pentru
plaseaz\ `n acel Ev Mediu românesc, opera [i memoria lui Petru Maior.
unde Vlad Þepe[ comb\tea pentru ap\-
rarea ]\rii [i a cre[tin\t\]ii, o dezbatere Un scriitor printre istorici [i filologi
important\ a timpului s\u. Þiganii, o
umanitate dezordonat\, inform\, insta- Ioan Budai-Deleanu (1760–1820) s-a afirmat ca filolog, istoric [i scriitor, absol-
bil\, mereu fl\mând\, cãreia voievodul vind, deopotriv\, filosofia [i teologia, dar f\r\ a sim]i o chemare interioar\ pentru
`ncearc\ s\ le dea o identitate social\, s\ via]a ecleziastic\. ~n timpul studiilor de la Viena, i-a cunoscut pe Samuil Micu [i pe
fac\ din ei un „grup” animat de ]eluri co-
Gheorghe {incai, `mp\rt\[ind ideile ideologiei iluministe ale acestora. Era [i un
mune [i sustras unor `nrâuriri str\ine
(Þepe[ se temea c\ turcii, inamicii s\i, poliglot, cunoscând greaca, latina, italiana, franceza, germana [i polona. ~ntors `n
i-ar putea folosi), caut\ s\ parcurg\ dru- Ardeal, a fost profesor la Blaj, dar a intrat, ca [i prietenii s\i, `n conflict cu episcopul
mul c\tre fericire (obsesie iluminist\). Ioan Bob [i s-a autoexilat pentru tot restul vie]ii la Liov, unde a [i murit.
Ei umblã în h\rm\laie (`ntre]inut\ chiar A p\strat ne`ntrerupt leg\tura cu ardelenii [i cu românii din Polonia [i din
[i onomastic, numele ]iganilor având Bucovina. ~ns\[i opera sa fundamental\, Þiganiada, a fost conceput\ ca o dovad\ c\
o savoare particular\, cu sonorit\]i [i-a menþinut neºtirbit ata[amentul pentru poporul s\u. Dac\, sub aspect [tiin]ific,
incontestabile) [i `ntr-un zgomot de activitatea lui s-a `nrudit cu a celorlal]i c\rturari ardeleni ai vremii, sub raportul pre-
 dispozi]iei artistice, el [i-a dep\[it contemporanii.

40
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

Þiganiada sau Tab\ra ]iganilor a fost realizat\ `n ultimul deceniu al secolului al 


XVIII-lea, dar a fost publicat\ de-abia dup\ optzeci de ani de la scrierea ei. De aceea, nedescris, proiectat vizual prin culori
lucrarea sa n-a putut influen]a evolu]ia literaturii române din epoca premodern\. violente [i mi[c\ri dezordonate. Finali-
Prima versiune a fost publicat\ `ntre 1876 ºi 1877, iar cea de-a doua, `ntre 1925 ºi zarea cãlãtoriei le este însã interzis\,
1928. Aceast\ epopee eroic\, operã comic\ [i satiric\, este comparabil\ cu alte mo- pentru c\ ea era „poruncit\” (nu izvora
dele de prestigiu din literatura universal\. din voin]a lor) [i pentru c\ fapta, nece-
sar\ oric\rui progres, este, la ]igani, `n-
Autorul ei, om de aleas\ cultur\ umanist\, face referiri directe la Homer, Vergiliu,
locuit\ de vorb\. Iar cuvântul, semn al
Tasso, Milton, Ossian, Cervantes, Voltaire etc. Ac]iunea se desf\[oar\ `n vremea lui unei pofte oratorice de nest\vilit, deraia-
Vlad Þepe[, care, `n lupta de ap\rare a independen]ei Þ\rii Române[ti, `ncearc\ s\-i z\ adesea [i se transform\ `n urlet, sem-
adune [i s\-i `narmeze pe ]igani, pentru a nu fi folosi]i de c\tre du[mani drept iscoa- nal al p\ruielii.
de. ~n tentativa — pus\ pe seama domnitorului — de a-i reuni [i organiza pe turbu- La ad\postul alegoriei uria[e pe
len]ii, instabilii [i nu prea harnicii ]igani, poetul a exploatat comic diversele conflicte care o pune la cale (la fel ca Dimitrie
generate de mentalit\]ile unei colectivit\]i umane incompatibile cu organizarea Cantemir `n Istoria ieroglific\), Ioan
social\, pu]in doritoare de lupt\, refractare ideilor de devotament [i sacrificiul pentru Budai-Deleanu trece `n revist\ tezele
iluministe [i le demonstreaz\ str\lucit,
o cauz\ str\in\ de avantajele materiale imediate. Sunt pline de umor e[ecurile `nre-
`n registru parodic, satirizând (institu]ii
gistrate de voievod `n `ncercarea de a-i transforma pe ]igani `n cet\]eni ordona]i, [i pe reprezenta]i ai lor, n\ravuri), cari-
con[tien]i de necesitatea ap\r\rii ]\rii, cu o disciplin\ indispensabil\ convie]uirii `n- caturizând, exploatând burlescul, pu-
tr-un stat. Dar poetul generalizeaz\ faptele constatate [i mediteaz\ asupra destinului nându-[i la lucru imagina]ia, dovedin-
`ntregii omeniri, asupra piedicilor [i insucceselor pe care civiliza]ia le-a `nregistrat `n du-se apt de performan]e la nivel euro-
evolu]ia ei. ~n epopee este inclus [i un episod picaresc, cu neme[ul Bechicherec I[toc, pean (Þiganiada este ultima oper\ lite-
Kir Calos din Cucureaza [i cu N\scocor din Cârlibaba, alc\tuind nucleul unei opere rar\ important\ a unui baroc european
independente, intitulate Trei viteji. tardiv) [i demonstrând c\ acea „cre[te-
re a limbei române[ti”, pe care o cerea
Acest poem `n dou\sprezece cânturi este apreciat drept a doua oper\ literar\ ca
insistent, dincoace de mun]i, Ienãchiþã
importan]\ dup\ Istoria ieroglific\ a lui Dimitrie Cantemir [i unica epopee a perioa- V\c\rescu, era deja, `n privin]a posibi-
dei când a fost scris\. Dup\ modelul clasic francez, oferit de Montesquieu [i de lit\]ilor [i a calit\]ilor poetice, o realita-
Voltaire, folosind o ampl\ alegorie, Budai-Deleanu a satirizat societatea feudal\ cu te esteticã.
toate institu]iile [i defectele ei morale: monarhia, biserica, justi]ia, venalitatea cleru- Încurajând dezvoltarea învãþãmân-
lui [i a magistra]ilor, tâlh\ria negustorilor, falsa vitejie a „cavalerilor r\t\citori”. Ca tului, a ºtiinþelor, a cultivãrii limbii naþio-
[i Dimitrie Cantemir, el are darul de a fixa tr\s\turile specifice oamenilor `ntr-o nale ºi a literaturii, scriind manuale,
viziune caricatural\, dovedind, concomitent, verv\ satiric\ [i imagina]ie onomas- întocmind dicþionare ºi lexicoane, tradu-
când cãrþi fundamentale în variate do-
tic\. Numele eroilor s\i cu rezonan]\ ]ig\neasc\ sau argotic\ dau naºtere unor
menii, savanþii ªcolii Ardelene au revo-
luþionat limbajul operelor ºtiinþifice,
educative ºi de popularizare. Ei au susþi-
nut introducerea alfabetului latin, au în-
tãrit fondul lexical moºtenit prin adao-
sul masiv de cuvinte preluate din latinã
pe cale cultã (savantã) ºi din limbile neo-
romanice apropiate civilizaþiei româ-
neºti (franceza ºi italiana). Aceºti cãrtu-
rari au deschis calea fenomenului de
reromanizare (în accepþia lui Sextil Puº-
cariu) sau de relatinizare a limbii noas-
tre: Samuil Micu a tipãrit (la Viena) pri-
ma operã româneascã scrisã cu litere
latine; în scopuri didactice, Gh. ªincai a
adoptat sau a creat terminologiile nece-
sare înþelegerii limbajelor noilor discipli-
ne predate elevilor; Petru Maior chiar a
promovat neologismele, îmbogãþind
lexicul cu termeni ºtiinþifici (convenþie,
parlamentar, conversaþie, magic, sacri-
ficiu, execuþie, respiraþie, condiþie etc.).
Imagine din spectacolul Þiganiada, Teatrul Ion Creang\ (regia: Mircea Corni[teanu), 1991 

41
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

 savuroase eufonii cu efecte umoristice: Baroreu, Boro[mândru, Cârlig, Ciuciu,


Ioan Budai-Deleanu a scris c\r]i de Dondul, Dârloi, Mozoc, P\puc, C\câcea, Corcodel, Parnavel, Parpangel, Purdea,
istorie (ocupându-se de temele care `i Gormoi, Gogoman, Goleman, Janal\u, Slobozan, Z\gan etc., prefigurându-i pe
pasionau atunci pe `nv\]a]ii ardeleni — Panait Istrati sau pe Eugen Barbu cu mult timp `nainte. Cel dintâi poet român de
De originibus populorum Transylva-
niae commentatiuncula, cum observa- talie european\, Ioan Budai-Deleanu a sintetizat artistic `n Þiganiada ideile iluminis-
tionibus historico-criticis, De unione te ale epocii sale, realizând cea mai spectaculoas\ demonstra]ie pân\ la el despre
trium nationum et constitutiones appro- virtu]ile poetice ale limbii române, `ntr-o capodoper\ r\mas\, din p\cate, mult timp
batae Transylvaniae. El nu a ignorat nici necunoscut\ [i f\r\ ecoul meritat.
problemele românilor din alte zone:
Kurzgefasste Bemerkungen über Buko-
wina, a scris lucr\ri de lingvistic\ (prin
Fundamenta grammatices linguae ro- Abordarea problematicii expuse `n clas\
manicae seu ita dictae valachicae, elabo-
rat\ `n 1812 [i prelucrat\, dup\ 1815, `n 1) Preciza]i, lucrând în grupe distincte, care sunt tr\s\turile ideologice [i cul-
române[te: Temeiurile gramaticei ro- turale ale Iluminismului european, particularizându-le `n raport cu lite-
mâne[ti, a fost cel mai `nsemnat grama- ratura român\ de la confluen]a secolelor al XVIII-lea [i al XIX-lea.
tician român `nainte de Ion Heliade 2) ~n manual, sunt precizate direc]iile de ac]iune social-cultural\ ale Ilumi-
R\dulescu) [i de metodic\ (Dasc\lul
românesc pentru temeiurile gramaticei nismului românesc; aduce]i argumente potrivite `n favoarea fiec\rei direc]ii de
române[ti — comentariu dialogat, ~n- dezvoltare `n parte, realizând studii de caz diferenþiate.
drept\toriu al `nv\]\torilor `ntru a for- 3) Disocia]i modalit\]ile specifice de manifestare a curentului iluminist `n
marisi pe tinerii [colari sau Carte tre- Transilvania, fa]\ de Principate; grupaþi, în trei echipe de lucru, argumente
buincioas\ pentru dasc\li), dic]ionare
istorice, filologice [i culturale din demonstra]ia voastr\.
(Lexicon românesc-nem]esc [i nem-
]esc-românesc [i Lexicon pentru 4) Enumera]i câteva tr\s\turi artistice ale epopeii Þiganiada de Ioan Budai-De-
c\rturari, al doilea fiind un surprinz\tor, leanu, pe baza fragmentelor indicate de profesori [i a altora selectate de voi,
pentru acea vreme, inventar de neolo- reunind explicaþiile primite cu observaþiile personale.
gisme) realizate, din p\cate, doar par-
]ial. Titlurile enumerate mai sus ne `n-
deamn\ s\ vedem `n Ioan Budai-Delea-
nu un `nv\]at de tip enciclopedic — a[a
cum recomandau ilumini[tii —, atent la Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
marile probleme ce preocupau `n acel
timp lumea savant\ româneasc\. 1) Ilustra]i, `ntr-o compozi]ie de sintez\, caracterul na]ional al activit\]ii ideo-
logice, sociale, culturale [i filologice desf\[urate de ilumini[tii români, prin
referiri concrete la fiecare tip de activitate [i la con]inutul principalelor
opere ale acestora.
2) Dezvolta]i, `ntr-un eseu liber, ideea evolu]iei conceptului estetic de poezie
`n limba na]ional\, pornind de la urm\toarele m\rturisiri ale lui Ioan Bu-
dai-Deleanu din Prologul la opera Þiganiada: „Am izvodit aceast\ poe-
ticeasc\ alc\tuire, sau mai bine zicând juc\reau\, vrând a forma [i a intro-
duce un gust nou de poezie româneasc\; apoi [i prin acest feliu mai u[oare
Ion Andreescu, Drumul satului (fragment)
`nainte-deprinderi, ca s\ `nve]e tinerii cei de limb\ iubitori a cerca [i cele
mai r\dicate [i mai ascunse desi[uri ale Parnasului unde l\cuiesc musele lui
Omer [i a lui Verghil!...”
Bibliografie
3) Argumenta]i, `ntr-o compozi]ie de sintez\, faptul c\ {coala Ardelean\ a confe-
 Alexandru Piru, Istoria literaturii rit limbii române statutul de limb\ na]ional\ [i a reintegrat civiliza]ia [i cultura
române, vol. II (Epoca premoder- autohton\ `n spiritul romanit\]ii din care s-au desprins; folosi]i [i urm\toarea
n\), Editura Didactic\ [i Pedago- apreciere a unui mare istoric: „{tim cu to]ii cine fur\ cei dintâi apostoli ai
gic\, Bucure[ti, 1970. românismului. Cine nu cunoa[te numele glorioase ale lui {incai, Petru Maior,
 Dimitrie Popovici, Studii litera- Samuil Klein, Paul Iorgovici, George Laz\r, cari, prin [coli, prin cultivarea lim-
re, vol. I (Literatura român\ `n bii [i a istoriei puser\ stâlpii de temelie ai na]ionalit\]ii române [i propagar\
Epoca „luminilor”), Editura Dacia, ideea unit\]ii sale?...” (Nicolae B\lcescu, Scrieri istorice).
Cluj-Napoca, 1972.

42
Perioada veche a literaturii române C a p i t o l u l I

STUDIU— DE
Limba naþionalã „StraiCAZ
de purpurã
ºi aur”* al scrisului românesc
 Desprindeþi ideile majore din citatele de mai jos ºi reuniþi-le într-un eseu despre limba românã.

Limba românã în viziunea spiritului religios


1. „[…] eu diacon Coresi, deaca vãzui cã mai toate limbile au Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii, cã banii aceia
cuvântul lui Dumnezeu în limbã, numai noi rumânii n-avãm, sunt buni carii îmblã în toate þãrâle, aºea ºi cuvintele acealea
ºi Hs [Hristos] zise, Mathei 109, cine ceteºte sã înþeleagã, ºi sunt bune carele le înþeleg toþi. Noi derept aceaea ne-am silit
Pavel apostl [apostol] încã scrie în Corint, 155, cã întru besea- den cât am putut sã izvodim [sã traducem] aºea cum sã înþe-
recã mai vrãtos [vârtos] cinci cuvinte cu înþelesul mieu sã grã- leagã toþi, iarã dã nu vor înþeleage toþi, nu-i de vina noastrã,
iesc, ca ºi alalþi sã învãþ, decât un tunearec [întuneric datorat ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri, de
unui numãr imens] de cuvinte neînþelese într-alte limbi. ºi-au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu grãiescu toþi
Derept aceea, fraþii miei preuþilor, scrisu-v-am aceste psãltiri într-un chip.” (Simion ªtefan, mitropolit al Transilvaniei între
cu otveat [rãspuns], de-am scos deîn psãltirea srãbeascã [sâr- 1643 ºi 1656, Noul Testament de la Bãlgrad: Predoslovie
beascã] pre limbã rumâneascã, sã vã fie de înþelegãturã…” cãtrã cetitori, Alba-Iulia, 1648)
(diaconul Coresi, tipograf ºi editor muntean, primul traducã- 4. „— Iubite cetitoriu, sã socoteºti aciastã tablã, cã-ntr-însa
tor în limba românã, Psaltirea slavo-românã, Braºov, 1577) am îndireptat bogate cuvinte ce se aflã schimbate într-aciastã
2. „[…] limba noastrã româneascã, ce n-are carte pre limba carte, carile rumâniia nu se potriveºte cu sârbia, pentru cãci
sa, cu nevoie [anevoios] iaste a înþelege cartea alþii limbi. ªi cã s-au tãlmãcit de pre izvodul lui s[ea]tii [sfântul] Ieronim,
ºi pentru lipsa dascãlilor º-a învãþãturei. Cât au fost învãþând carele-i elineºte [în greaca veche] ºi lãtineaºte ºi evreiaºte.
mai de multã vreme acmu nice atâta nime nu învaþã. Pentru Deci noi de pre-acel izvod [manuscris, document] foarte am
aceea de nevoie mi-au fost, ca un datornic ce sunt… cu talan- silit de-am pus cuvintele precum se aflã acolo. Iar pentru
tul [talentul] ce mi-au dat sã-mi poci plãti datoriia macar de ciale [cele] schimbate ºi pentru greºuri, iatã c-am îndireptat
cât, pânã nu mã duc în casa cea de lut a moºilor miei.” cu acest meºterºug precum sã viade aici.” (Dosoftei, mitro-
(Varlaam, mitropolit al Moldovei între 1632 ºi 1653, Carte polit al Moldovei între 1671 ºi 1673, respectiv între 1675 ºi
româneascã de învãþãturã: Cuvânt cãtrã cetitoriu, Iaºi, 1643) 1686, Psaltirea de-nþãles a svântului împãrat proroc David,
3. „Aciasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grã- Psaltirea slavo-românã, Iaºi, 1680); „[…] într-atâta lungã
iesc în toate þãrile într-un chip, încã neci într-o þarã toþi într-un vreame scriind ºi tãlmãcind, cât am putut birui în aceºti
chip; pentru aceea cu nevoie poate sã scrie cineva sã înþe- veaci grei a þãrâi — abiia cu mult greu am scris ºi aceastã
leagã toþi, grãind un lucru, unii într-un chip, alþii într-alt chip: svântã carte, de o am tãlmãcit rumâneºte pre limbã proastã
au veºmânt, au vase, au alte multe nu le numesc într-un chip. [simplã].” (Viaþa ºi petrecerea svinþilor, Iaºi, 1682-1686)

Limba românã în dimensiunea spiritului istoric (laic)


1. „— Aºijderea ºi limba noastrã den multe limbi iaste adu- redactat aproximativ între 1642 ºi 1647 ºi publicat prima oarã
natã ºi ni-i mestecat graiul nostru — a vecinilor de pinprejur, de M. Kogãlniceanu, în 1852)
mãcar cã de la Râm ne tragem ºi cu a lor cuvinte ni-s ameste- 2. „Înþelege-vei ºi din capul [capitolul] care sã va scrie ºi de
cate, cum spune ºi la predoslaviia [introducerea] letopiseþu- graiul cestor þãri cã limba este dovadã cã, în graiul nostru,
lui celui moldovenesc de toate pre rând. […] De la râmleni, pânã astãzi sunt cuvinte unele letineºti, iarã altele italieneºti.
ce le zicem latini: pâne, ei zic panis; carne, ei zic caro; gãina, Sã mirã un historic, anume Cavaþie [cronicarul maghiar
ei zic galina; muiarea, mulier; fãmeia, femina; pãrinte, pater; Kovacsoczy], zicând: «De mirat este cã limba moldovenilor
al nostru, noster ºi altele multe den limba latinescã, cã ºi a muntenilor mai multe cuvinte are în sine râmleneºti
de ne-am socoti pre amãruntul, toate cuvintele le-am decât italieneºti», mãcar cã italianul tot pre un loc iaste cu
înþãlege…” (Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrâi Moldovii, râmlenii…” (Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce
* Sintagma îi aparþine lui M. Eminescu (Epigonii, 1870).

43
C a p i t o l u l I Perioada veche a literaturii române

þarã au ieºit strãmoºii lor, redactat între 1686 ºi 1691 ºi pu- cevaºi osebitã în niºte cuvinte den amestecarea altor limbi,
blicat prima oarã tot de M. Kogãlniceanu, în 1852) cum s-au mai zis mai sus, iarã tot unii sunt. Ce darã pe aceº-
„— În toate þãrile, iubite cititoriule, se aflã acest feliu de tia, cum zic, tot romani îi þinem, cã toþi aceºtia dintr-o fântânã
scrisoare, care elineºte ritmos se chiamã, iarã sloveneºte sti- au izvorât ºi curã [curg]…” (stolnicul Constantin Cantacu-
hoslovie, ºi cu acest chip de scrisoare au scris mulþi lucrurile zino, Istoria Þãrii Româneºti …, redactatã aproximativ între
ºi laudile împãraþilor, a crailor, a domnilor ºi începuturile 1706 ºi 1716, publicatã de N. Iorga între 1898 ºi 1899)
þãrilor ºi a împãrãþiei lor… Cu aceastã pildã scrisu-þ-am ºi eu 4. „Locuitorii Valahiei ºi ai Transilvaniei au aceeaºi limbã ca
aceastã micã carte, a cãriia numile îi iaste Viiaþa lumii, arã- ºi moldovenii, dar pronunþia lor este mai asprã, încât giur
tându-þi pre scurt cum iaste de lunecoasã ºi puþinã viiaþa valahul îl pronunþã jur, printr-un z polonez sau j francez;
noastrã ºi supusã pururea primejdiilor ºi priminelilor [schim- Dumnedzãu, val. Dumnezeu; acmu, val. acuma; acela, val.
bãrilor]. Nu sã poftesc vreo laudã dintr-aceastã puþinã oste- ahãla. Ba au mai adãugat chiar câteva cuvinte necunoscute
nealã, ci mai mult sã vazã cã poate ºi în limba noastrã a fi moldovenilor, pe care totuºi în scris le ocolesc cu totul. Ei
acest feliu de scrisoare ce se chiamã stihuri.” (poemul Viiaþa urmeazã atât limba cât ºi ortografia moldoveneascã, recu-
lumii: Predoslovie. Voroavã la cetitoriu, 1671–1673) noscând prin asta cã limba moldoveneascã este mai curatã
3. „Însã rumânii înþeleg nu numai ceºtia de aici, ce ºi den decât a lor…” (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae —
Ardeal carii încã ºi mai neaoºi sunt, ºi moldovenii ºi toþi câþi Descrierea Moldovei, redactatã în limba latinã între 1714 ºi
ºi-ntr-altã parte sã aflã ºi au aceastã limbã, mãcarã fie ºi 1716, ºi apãrutã în limba românã abia în 1825)

Contribuþia ªcolii Ardelene la „zidirea unei lumi în grai românesc” **


1. „Sã adevereazã, a treia, din limbã cum cã românii cei ce latina, dupã o metodã foarte lesnicioasã ºi pe o cale mai
astãzi sunt în Dachiia sunt din romanii cei vechi, cã tot cel ce scurtã…” (Gheorghe ªincai, din Prefaþa latinã la Elementa
ºtie limba cea latineascã ºi cea româneascã bine cunoaºte linguae daco-romanae sive valachicae, 1780, 1805, traducere
cum cã limba cea româneascã iaste alcãtuitã din cea latineas- de Fl. Fugariu în antologia citatã)
cã carea, întru atâtea neamuri varvare, mãcar rãu stricatã, 3. „[…] Însã, mãcar cã limba românilor e împãrþitã în mai
tot o au þinut românii în Dachiia; care lucru cu totul de cre- multe dialecte, a cãror osebire mai vârtos stã în pronunþia
zut face cum cã ei sunt adevãraþi fii ºi nepoþi ai romanilor sau rãspunderea unor slove, totuºi românii cei dincoace de
celor vechi carii preste toatã lumea împãrãþea.” (Samuil Mi- Dunãre toþi se înþeleg laolaltã; ba în cãrþi nice nu au fãrã o
cu Clein, Scurtã cunoºtinþã a istorii românilor, redactatã în dialectã singurã: desclinirea [deosebirea] dialectelor numai
1806, fragmente citate în ªcoala Ardeleanã, vol. I, antologie în vorbã se aude…” (Petru Maior, Disertaþie pentru începu-
întocmitã de Fl. Fugariu, 1970) tul limbei româneºti, 1812, reprodusã în op. cit, 1970, vol. II)
„— Fiindcã pentru aceea vorbim ca alþii sã înþeleagã […]. 4. „Treizãci ºi cinci de ani au trecut de când am luat asupra
Iarã unde lipseºte limba noastrã româneascã ºi nu avem mea osteneala alcãtuirii unui lexicon românesc. Pricina mi-au
cuvinte cu care sã putem spune unele lucruri, mai ales pen- fost lipsa unii cãrþi ca aceasta în limba noastrã, îndemnul —
tru învãþãturi ºi în ºtiinþe, atunci cu socotealã ºi numai cât iubirea de neam, scopul — folosirea de obºte. Adevãrat cã o
iaste de lipsã putem sã ne întindem sã luãm ori din cea gre- apucare de acest feliu era prè nesocotitã, darã ce nu face în-
ceascã, ca din cea mai învãþatã, ori din cea latineascã, ca de drãzneala tinãreþelor, mai vârtos când sã încinde cu focul pa-
la a noastrã maicã, pentru cã limba noastrã cea româneascã trioticesc, arzând purure cu dorinþã de a vedè cândva þi întru
iaste nãscutã din cea latineascã.” (Samuil Micu Clain, Loghi- poporul românesc încai rãsãrind bunele învãþuri. Vãzând cã
ca…, Buda, 1799, fragmente citate de Gh. Bulgãr în Scriitorii toate neamurile Europei au demult acum lexicoanele sale,
români despre limbã ºi stil, 1984) numai la neamul nostru lipseºte o carte ce sã poatã zice spiþa
2. „Neamul care se foloseºte de una ºi aceeaºi limbã, corup- cè de întâi a culturii, mã sâmþeam rãpit cu totul spre acest
tã neîndoios, dar romanã sau latinã, diferitã totuºi de italianã, scop înalt. […] Gândul mieu a fost, darã sã adun numai acele
francezã, spaniolã, însã apropiatã cel mai mult de vallicã [...] cuvinte ce sã aflã în cãrþile ºi scrisorile de obºte a neamului
ºi de italianã, nu numai eu, ci ºi alþii am crezut de cuviinþã sã românesc. Lângã acestea, ºi toate acele cuvinte care sunt
o numim cu numele general daco-romanã, de aceea cã, vor- obicinuite la tot neamul, ori de la care limbã sã purceadã,
bindu-se în diferite regiuni ºi provincii, a primit chiar ºi cãci, de vreme ce s-au primit odatã de cãtre tot neamul (pre-
nume diferite de la acele regiuni sau de la pãrþile lor […]. În cum s-au dzis mai sus), nu sã pot dzice mai mult strãine, ci
prima noastrã gramaticã daco-romanã am încercat sã dove- proprii neamului românesc.” (I. Budai-Deleanu, Lexiconul ro-
dim cu orice chip coruperea limbii daco-române din latinã ºi mânesc-nemþesc: Prefaþie, 1819, reprodusã în Scrieri lingvis-
totodatã sã-i învãþãm limba românã pe cei care cunosc bine tice, Ediþie Mirela Teodorescu, Ion Gheþie, 1970)

** Sintagma îi aparþine lui L. Blaga (Gândirea româneascã în Transilvania în secolul al XVIII-lea, 1966).

44
Capitolul al II-lea

Perioada modern\ a literaturii române


Curente literare `n secolul al XIX-lea
Lirica premodern\ (epoca de tranzi]ie)
Iancu V\c\rescu — Ceasornicu `ndreptat
Lirica [i proza de la 1848
„Dacia literar\” [i romantismul
Grigore Alexandrescu — Umbra lui Mircea.
La Cozia,
Dreptatea leului
Vasile Alecsandri — Malul Siretului, Viscolul
Balta-Alb\
Folclorul literar — o descoperire
a epocii moderne — Studiu de caz
Forme de sincretism artistic `ntre popular [i cult
De la Miori]a la Nunt\ princiar\ de Anton Holban
De la Monastirea Arge[ului la Paracliserul de
Marin Sorescu
Literatura marilor clasici (epoca junimist\)
„Junimea” [i spiritul critic
Un romantic fascinat de formele clasicit\]ii
MIHAI EMINESCU — Epigonii, Sonete,
Revedere, Scrisoarea I, Luceaf\rul, Gloss\,
Od\ (`n metru antic), Rug\ciunea unui dac
Arta literar\ realist\ — Studiu de caz
Nuvela psihologic\
Ion Luca Caragiale — ~n vreme de r\zboi
Ioan Slavici — P\dureanca
Comedia de moravuri [i de caractere
Ion Luca Caragiale — O scrisoare pierdut\
Arta narativã a marilor clasici — Studiu de caz
Prelungiri ale romantismului
[i ale clasicismului
George Co[buc — Moartea lui Fulger
Octavian Goga — Apostolul
Bogdan Petriceicu Hasdeu — R\zvan [i Vidra
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

„V\c\rescu cântând dulce


a iubirii prim\var\”
Iancu V\c\rescu

Ceasornicu `ndreptat
Tu, care vremea ne spui c\ trece, Vezi a mândriei la om pieire
Ne-aduci aminte des, moartea rece, Nemilostiv\ neomenire,
Vino acuma, ia `nv\]\tur\, Nelegiuire c\ unelte[te,
Schimb\ nedreapta a ta m\sur\! Priete[ugu c\ se r\ce[te,
{tii tic\losul om ce pu]ine Vezi patrio]ii cu neunire
Poate s\ aib\ ceasuri de bine. Sili]i, iubi]ii, spre desp\r]ire,
Vezi tu un cuget f\r\ de lege,
Când dar asupr\-i r\ul se scoal\, C\ sfinte noduri va s\ dezlege,
Când st\pâne[te r\zboi sau boal\, De sim]iri inim\ când vezi seac\,
Coordonate ale vie]ii [i operei Vezi s\r\cie, necaz, durere
F\ ca minutul, anu s\ treac\.
Când vezi primejdia `n putere;
Iancu V\c\rescu, fiul lui Alecu [i Atunci f\ anul d-un sfert s\ fie,
al Elenei Dudescu, s-a n\scut la Când vezi dreptatea c\ biruie[te,
{-\l sfert s\ treac\, s\ nu mai vie!
Bucure[ti, `n 1792, crescut fiind de Când desp\r]i]ii `nger une[te,
mama sa, c\ci r\m\sese orfan de tat\ Când to]i românii au cinste mare,
Iar când tu vrajba vezi lep\dat\,
la numai [apte ani. Prime[te o edu- A simpatiei când vezi lucrare,
ca]ie aleas\, `nv\]ând `n cas\, cu De so] so]ia apropiat\,
P\rin]i, fii, fra]ii [i-ar\t iubire, Când ob[tea noastr\ e fericit\,
dasc\li particulari, iar apoi este tri-
mis la Viena, unde se va perfec]iona Cum lor pova]\ d\ sfânta fire, Când vezi `n bra]e-mi p-a mea iubit\,
`n limba francez\, cunoscând, deopo- Când a oric\ruia cuget spune, Vezi c\ sunt min]ile mele duse
triv\, germana [i italiana. Mul]umiri scumpe de fapte bune, D-ale iubirei pl\ceri nespuse,
L-a sprijinit pe Gh. Laz\r `n ac]iu- Când chiar vr\jma[ului meu fac bine; Atunci secunda f\ s-`ntârzie.
nea pedagogic\ de instituire a ves-
Cât ziua, sfertul atuncea ]ine! D-un bun an bisect f\-o s\ fie!!!
titei sale [coli de la „Sf. Sava” [i, `n
1818, când s-a instalat tipografia de la A[a, pl\cut\, tu, dându-mi pace,
Ci[meaua lui Mavrogheni, Iancu V\- {i eu prieten al t\u m-oi face;
c\rescu a compus un prolog de ina- Iar cum ba]i ceasuri de vei mai bate
ugurare, ar\tând folosul `ntreprinde- Neamu-]i d\rap\n dup\ dreptate!
rii pentru dezvoltarea culturii. El a
C\ci f\r\ nici o milostivire
jucat un rol `nsemnat [i `n organi-
zarea primelor reprezenta]ii teatrale
Superi auzul [-orice sim]ire,
la Bucure[ti, `n 1819, ocazie festiv\ Când f\r\ vreme spui c\ e vreme:
când a compus un emo]ionant pro- De r\u, de moarte, tot a ne teme.
log, moment evocat [i de N. Filimon

 * Versul motto cu care se deschide pagina apar]ine lui Mihai Eminescu — Epigonii.

46
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a


Abordarea textului `n clas\ (mare iubitor de teatru) `n romanul
Ciocoii vechi [i noi. ~n 1827, a devenit
membru `n „Societatea literar\”, ini-
1) Limb\ [i comunicare (actualizare) — Recapitula]i no]iunile `nv\]ate —
]iat\ de I. Heliade-R\dulescu [i Dinicu
denota]ia [i conota]ia; aplica]i-le `n cazul cuvintelor-cheie din poemul stu- Golescu, societate care, printre alte
diat [i stabili]i sensurile noi atribuite acestora de poet `n contextul liric. prevederi, statua: `ntemeierea unei
2) Citi]i [i interpreta]i `n]elesurile elegiei O zi [i o noapte de prim\var\ la [coli similare Colegiului „Sf. Sava” la
V\c\re[ti, una dintre izbânzile literare ale poetului premodern. Craiova [i `nfiin]area de [coli primare
3) Analiza]i stilistic [i prozodic, `n grupe distincte de lucru, cele dou\ elegii pro- `n fiecare sat; publicarea de ziare `n
puse spre interpretare, eviden]iind faptul c\ poezia lui Iancu V\c\rescu a limba român\; desfiin]area monopo-
preg\tit apari]ia — pe scena literar\ — a scriitorilor din epoca de la 1848. lului tipografic; traduceri din scriitori
str\ini; `ntemeierea unui teatru na]io-
nal [i a altor institu]ii culturale, absolut
necesare `ntr-o perioad\ de radicale
Repere de interpretare transform\ri sociale.
Dup\ debutul literar din „Curierul
românesc”, cu poemul ocazional dedi-
cat `nsemn\t\]ii p\cii de la Adriano-
Lirica lui Ien\chi]\, Alecu [i Nicolae V\c\rescu, restrâns\ la sfera moralist-ero- pole, din 1829, Iancu V\c\rescu a recu-
tic\, `nc\ puternic impregnat\ de o gândire religioas\ feudal\, se deschide — prin noscut c\ a scris cele mai multe texte
lirice dup\ `ntoarcerea sa de la Viena,
Ion Alexandru, cunoscut mai ales sub numele de Iancu V\c\rescu — c\tre elegie, `ntre 1810 [i 1819. Treptat, preocup\-
medita]ie [i autoreflec]ie poetic\, `ntorcând câmpul de observa]ie liric\ spre interi- rile literare `i absorb `ntreaga aten]ie [i
orul sufletului omenesc. În „Curierul românesc”, din 1829, `i este publicat sonetul devine scriitorul cel mai prolific al vre-
Pacea, `nso]it de nota explicativ\ elogioas\ a redactorului s\u, I. Heliade-R\dulescu. mii sale. Dar n-a fost numai poet, ci [i
Iancu `i mul]ume[te [i continu\ s\ colaboreze, publicând — la 21 iunie 1829 — traduc\tor de opere dramatice, pentru
sus]inerea activit\]ii teatrale, el prefe-
Ceasornicu `ndreptat, subintitulat „elegie original\”. Reputa]ia de poet a crescut
rând piesele clasice, cu eroi din Anti-
odat\ cu apari]ia Poeziilor alese din 1830 [i s-a consolidat `n urma public\rii, `n 1848, chitate — modele de virtu]i — sau cu
a unui volum impresionant ca amploare (pentru acele vremuri), `nsumând peste 200 eroi contemporani, lupt\tori pentru
de titluri poematice. Formula liric\ este neoclasic\, modelele sale antice fiind libertatea na]ional\.
Anacreon, Teocrit, Hora]iu, Ovidiu, Catul, iar cele moderne — Voltaire, Lessing [i Activitatea sa literar\ s-a `ncheiat cu
Metastasio. volumul de versuri din 1848, prefa]at cu
De la prologuri, elegii, medita]ii, epistole, idile, speciile pastorale (cu divinit\]i [i entuziasm de I. Voinescu II. Dac\ Ien\-
eroi clasiciza]i de mitologie), pân\ la madrigaluri, epigrame (`n genul lui Voltaire), chi]\ V\c\rescu este mai ales un mora-
epitafuri, versuri ocazionale, balade `n stil popular, cântece de lume (dup\ modelul list (primul autor român de maxime `n
lui Anton Pann), [arade etc., I. V\c\rescu n-a ratat aproape nici una dintre speciile versuri), Alecu (mort prematur) se afir-
m\ drept un liric erotic, anticipând, `n
lirice mai cunoscute. Izbânda lui literar\ este elegia O zi [i o noapte de prim\var\ la
unele elegii, roman]ele lui Mihai Emi-
V\c\re[ti sau Prim\vara amorului, poem complex, de 436 de versuri, adev\rat jurnal nescu, iar Nicolae — al c\rui contact cu
liric al vie]ii câmpene[ti [i sentimentale petrecute `ntr-un spa]iu descris ca o Arcadie poezia folcloric\ `l orienteaz\ spre o crea-
bucolic\ autohtonizat\. ]ie `nrudit\ cu doinele de haiducie — fa-
Dar cânt\re]ul ruinelor Târgovi[tei, al nop]ii, al mormintelor, al iubirii [i al ce dovada unui spirit robust, `ndem-
naturii este [i primul nostru poet de idei. Lirica sa conceptual\ st\ sub semnul nând la ac]iune pe t\râm social, Iancu
filosofiei iluministe `n care s-a format intelectual. Ideea din poemul propus spre este un poet foarte divers. El experi-
studiu ar putea fi preluat\ din Ceasornicul domnilor de Antonio Guevara, roman pre- menteaz\ aproape toate speciile lirice
lucrat `n limba român\ de cronicarul Nicolae Costin. Ideea original\ a poetului este [i epice, luptând cu dificult\]ile unei
limbi neadaptate `nc\ la structurile
aceea de a reconcilia timpul cu fiin]a, a c\rei via]\ o `ndreapt\ ineluctabil (inevitabil)
poeziei.
spre „moartea rece”, distribuindu-i altfel secven]ele [i amplificând [ansa de sporire ~ntr-o privire general\ asupra con-
a fericirii umane. Personificându-l, poetul i se adreseaz\ direct prin intermediul tribu]iei celor patru poe]i din perioada
celui ce `i marcheaz\ curgerea etern\ („ceasornicul”) [i `l roag\ s\ manifeste „milos- de tranzi]ie la dezvoltarea literaturii
tivire”, modificând nu durata vie]ii (fapt care nu este posibil), ci dozarea momentelor române, care au meritul de a fi preg\tit
ei faste [i nefaste, `n favoarea celor dintâi. În mai toate crea]iile sale predominant expresia artistic\ de la `nceputurile
crea]iei lirice na]ionale premoderne,
meditative, autorul introduce [i un gând educativ-patriotic, deoarece reducerea


47
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 num\rul de clipe rele [i amplificarea duratei celor bune ofer\ fiec\ruia prilejul de a
Al. Piru conchide astfel: „Activitatea se cunoa[te `n profunzime [i de a ac]iona `n a[a fel pentru binele public, `ncât „toat\
poe]ilor V\c\re[ti, desf\[urat\ pe o ob[tea s\ fie fericit\”. Încrez\tor `n juste]ea `ndemnului s\u, poetul cheam\ timpul
`ntindere a trei sferturi de veac, las\ o `n ajutorul omului, impunându-i s\ se condenseze ori s\ se dilate `n conformitate cu
mo[tenire literar\ `nsemnat\. Ea nevoile acestuia: când asupra lui se abat toate relele din lume (r\zboiul, boala,
reprezint\ nu numai o schimbare de
s\r\cia, necazul, durerea, primejdiile), ceasornicului vigilent i se cere s\ reduc\
mentalitate fa]\ de `ncerc\rile ante-
rioare, dar [i un `nceput de afirmare a durata la un sfert [i sfertul acela „s\ nu mai vie” niciodat\. Omul nu este f\cut pen-
spiritului nou, modern `n poezie. [...] tru suferin]\, dar are mereu parte numai de ea; când, dimpotriv\, va constata
Deoarece burghezia na]ional\ era `nc\ renun]area la „vrajb\”, armonia conjugal\, `n]elegerea filial\, aceea `ntre fra]i [i `ntre
pu]in dezvoltat\ la sfâr[itul secolului semeni, când omul va abandona sentimentul de „vr\jm\[ie” [i revan[\, atunci sfer-
al XVIII-lea [i `nceputul secolului al tul de or\ s\ creasc\ la dimensiunea unei zile `ntregi.
XIX-lea, ideile Iluminismului sunt pro-
Strofele au o construc]ie voit antitetic\, opunând calit\]ile majore deficien]elor
movate `n Þara Româneasc\ de repre-
zentan]i ai clasei boiere[ti, oameni cu grave ale speciei omene[ti. Dintre defectele umane, Iancu V\c\rescu dezaprob\
educa]ie multilateral\, veni]i, ca `ndeosebi: trufia, neomenia, uneltirile nelegiuite, abandonarea „priete[ugului”,
Ien\chi]\ [i Iancu V\c\rescu, direct `n desp\r]irea cuplului, sacrilegiile (pâng\rirea celor sfinte), dispari]ia sentimentelor
contact cu Apusul” (Poe]ii V\c\re[ti). dintr-o inim\ „secat\”; sfatul poetului este ca timpul s\ comprime r\ul, s\ nu-l lase
s\ se dezvolte, reducând anul la un singur minut. Când dreptatea triumf\, un „`nger”
bun `i `mpac\ pe cei desp\r]i]i, oamenii stabilesc rela]ii cordiale [i pre]uiesc cinstea
mai presus de orice, iar atunci na]iunea are parte de momentele de satisfac]ie ce i
se cuvin. Cu umor, Iancu `i cere timpului s\ aib\ grij\ [i de el, s\ fie nu numai mar-
tor, ci [i complice al iubirii poetului: când `l va vedea `mbr\]i[ându-se cu aleasa
inimii lui, clipa de intensitate divin\ s\ dureze cât „un an bisect”.
De un sentimentalism delicat, `ns\ deschis c\tre visul [i ironia romantic\,
exprimând — chiar [i `n medita]ia grav\ — `ncrederea `n resursele suflete[ti ale
omului [i `n acea „joie de vivre” (bucurie de-a tr\i) specific\ lui, Iancu V\c\rescu
i-a `nrâurit cu siguran]\ pe urma[i, entuziasmându-l chiar [i pe Eminescu (dup\ ce
i-a citit versurile selectate de profesorul Aron Pumnul `n Lepturariul s\u). Abstract
`n mare parte, dificil sub raport stilistic, cu inversiuni silite [i elemente lexicale `nve-
chite, totu[i autorul premodern a ml\diat limba român\, str\duindu-se s-o adapteze
celor mai variate forme de versifica]ie abordate de el. În perioada dibuirilor pe
t\râm literar, dinaintea Revolu]iei de la 1848, `ntr-un moment hot\râtor `n care, dup\
expresia sa, orice neam `ncepe s\-[i defineasc\ fiin]a prin poezie, „efortul creator al
lui Iancu V\c\rescu, executorul faimosului legat al bunicului s\u, Ien\chi]\, din
cel\lalt veac, este demn de stim\ [i de aducere-aminte”, `n opinia lui Alexandru
Piru, cel mai bun cunosc\tor al operei scrise de poe]ii V\c\re[ti.

Tintoretto, Filosof

Bibliografie Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


 Alexandru Piru, Poe]ii V\c\re[ti, 1) Pe baza unui volum antologic de poezie româneasc\, incluzând [i versurile
Editura Tineretului, Bucure[ti, celor patru poe]i din familia V\c\re[tilor, alc\tui]i un eseu de sintez\ `n
1967. care s\ demonstra]i meritele artistice ale fiec\ruia dintre ei, `ndeosebi cele
ale crea]iei literare semnate de Iancu V\c\rescu.
 Dimitrie Popovici, Romantismul
2) Pornind de la reperele de interpretare a elegiei meditative Ceasornicu
românesc, Editura Tineretului,
Bucure[ti, 1969. `ndreptat [i de la o lectur\ suplimentar\ a versurilor acestui poet din epoca
filosofiei iluministe, dezvolta]i — `ntr-o lucrare eseistic\ — afirma]ia c\
 Dimitrie P\curariu, Clasicismul Iancu V\c\rescu este primul nostru poet de idei, lirica sa având [i un ca-
românesc, Editura Minerva, Bu-
racter conceptual.
cure[ti, 1971.

48
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Epoci ºi ideologii literare


„Dacia literar\”
Cele mai bune foi ce avem astãzi sunt: Curierul rumâ- Urmând unui asemine plan, Dacia nu poate decât sã fie
nesc, subt redacþia d. I. Eliad, Foaia inimii a d. Bariþ ºi bine primitã de publicul cetitor. Cât pentru ceea ce se atin-
Albina româneascã, care, în anul acesta mai ales, a dobân- ge de datoriile redacþiei, noi ne vom sili ca moralul sã fie
dit îmbunãtãþiri simþitoare. Însã, afarã de politicã [ºtiri pururea pentru noi tablã de legi, ºi scandalul, o urâciune
administrative, informaþii], care le ia mai mult de jumãtate izgonitã. Critica noastrã va fi nepãrtinitoare; vom critica
din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai puþin o colo- car tea, iar nu persoana. Vrãjmaºi a arbitrarului, nu vom fi
rã localã. Albina este prea moldoveneascã, Curierul, cu arbitrari în judecãþile noastre literare. Iubitori a pãcei, nu
dreptate poate, nu prea ne bagã în seamã, Foaia inimii, din vom priimi nici în foaia noastrã discuþii ce ar putè sã se
pricina unor greutãþi deosãbite, nu este în putinþã de a schimbe în vrajbe. Literatura are trebuinþã de unire, iar nu
avea împãrtãºire de înaintãrile intelectuale ce se fac în de dezbinare; cât pentru noi, dar, vom cãuta sã nu dãm cea
ambele principaturi. O foaie dar care, pãrãsind politica, mai micã pricinã din care s-ar putea isca o urâtã ºi neplãcu-
s-ar îndeletnici numai cu literatura naþionalã, o foaie care, tã neunire. În sfârºit, þelul nostru este realizaþia dorinþii ca
fãcând abnegaþie de loc, ar fi numai o foaie româneascã, ºi românii sã aibã o limbã ºi o literaturã comunã pentru toþi.
prin urmare s-ar îndeletnici cu producþiile româneºti, fie Dorul imitaþiei s-au fãcut la noi o manie primejdioasã,
din orice parte a Daciei, numai sã fie bune, aceastã foaie, pentru cã omoarã în noi duhul naþional. Aceastã manie
zic, ar împlini o mare lipsã în literatura noastrã. O aseme- este mai ales covârºitoare în literaturã. Mai în toate zilele
nea foaie ne vom sili ca sã fie Dacia literarã: ne vom sili, ies de subt teasc cãrþi în limba româneascã. Dar ce folos!
pentru cã nu avem sumeaþa pretenþie sã facem mai bine Cã sunt numai traducþii din alte limbi ºi încã ºi acele de-ar
decât predecesorii noºtri. Însã urmând unui drum bãtut fi bune. Traducþiile însã nu fac o literaturã. Noi vom prigo-
de dânºii, folosindu-ne de cercãrile ºi de isipita lor, vom ni cât vom putè aceastã manie ucigãtoare a gustului origi-
avé mai puþine greutãþi ºi mai mari înlesniri în lucrãrile nal, însuºirea cea mai preþioasã a unei literaturi. Istoria
noastre. Dacia, afarã de compunerile originale ale redac- noastrã are destule fapte eroice, frumoasele noastre þãri
þiei ºi ale conlucrãtorilor sãi, va primi, în coloanele sale, sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pito-
cele mai bune scrieri originale ce va gãsi în deosebitele reºti ºi de poetice pentru ca sã putem gãsi ºi noi sujeturi
jurnaluri româneºti. Aºadar, foaia noastrã va fi un reperto- de scris, fãrã sã avem pentru aceasta trebuinþã sã ne
riu general a literaturei româneºti, în care, ca într-o oglin- împrumutãm de la alte naþii. Foaia noastrã va priimi cât se
dã, se vor vedé scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, poate mai rar traduceri din alte limbi, compuneri originale
bãnãþeni, bucovineni, fieºtecare cu ideile sale, cu limba sa, îi vor umple mai toate coloanele.
cu tipul sãu. M. Kogãlniceanu, Introducþie la „Dacia literarã”,
an I, 1840, tom I, ianuarie-februarie

Un program cultural naþional


Importanþa revistei „Dacia literarã” ºi a faimoasei Intro- risipeau în multiple activitãþi ºi domenii ale spiritului, pen-
ducþii scrise de Mihail Kogãlniceanu, „redactorul rãspun- tru a construi instituþiile culturale ale societãþii lor (teatre,
zãtor”, nu poate fi corect mãsuratã fãrã a schiþa mai întâi reviste ºi tipografii, ºcoli ºi academii, societãþi literare ºi fi-
contextul istoric, politic ºi cultural în care au apãrut cele larmonice) ºi, prin ele, conºtiinþa de sine a unui popor frac-
trei numere ale revistei ieºene (între ianuarie ºi iunie turat încã de istorie. Kogãlniceanu enumerã cele mai bune
1840). La acea datã, unitatea naþionalã era încã un ideal ºi „foi” ale acelui moment, menþionând „Curierul românesc”
câteva spirite luminate, mari îndrumãtori culturali, se de la Bucureºti (primul ziar în limba românã cu apariþie

49
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

îndelungatã, scos de I. Heliade-Rãdulescu începând din abia dupã Revoluþia de la 1848 se va ralia acestei poziþii cri-
1829), „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã” (suplimen- tice), M. Kogãlniceanu vorbeºte despre „critica noastrã”, ºi
tul literar al „Gazetei de Transilvania”, ce apãrea, sub con- încã una „nepãrtinitoare”: „vom critica cartea, iar nu per-
ducerea lui Bariþiu, din 1838) ºi „Albina româneascã” de la soana”. Principii fundamentale, dupã criteriul cãrora se
Iaºi (apãrutã în 1829 sub îndrumarea lui Asachi). Iatã fun- mãsoarã de fapt vârsta, maturitatea unei culturi. Tânãrul
dalul cultural la care Kogãlniceanu se raporteazã, încer- Kogãlniceanu îºi depãºeºte cu mult, prin susþinerea lor,
când totodatã, prin apariþia „Daciei literare”, sã-l limpezeas- epoca, anunþând ºi prefigurând lupta pentru autonomia
cã teoretic ºi practic, `n sensul armonizãrii acestor eforturi esteticului dusã de Maiorescu dupã aproape treizeci de ani.
nobile, dar oarecum disparate, al înscrierii lor pe o direcþie Chiar definind acest spirit critic mai mult în termeni mo-
comunã. „Albina este prea moldoveneascã”, „Curierul, cu rali, decât strict estetici („noi ne vom sili ca moralul sã fie
dreptate poate, nu prea ne bagã în seamã”, în fine, „Foaia pururea pentru noi tablã de legi”), el este cel dintâi, la noi,
inimii, din pricina unor greutãþi deosãbite, nu este în putin- care îl susþine explicit, introducându-l în programul sãu cul-
þã de a avea împãrtãºire de înaintãrile intelectuale ce se fac tural ºi naþional.
în ambele principaturi”, constatã dezolat redactorul „Daciei Ironizând, apoi, „dorul imitaþiei”, acea „manie primej-
literare”, la început de drum. Sugerând, implicit, cã forþele dioasã” care „omoarã în noi duhul naþional”, Kogãlniceanu
unui neam nu ar trebui consumate, divergent, pe variile va face, fie ºi în fugã, o disociere pe care doar un spirit cu
direcþii ale iniþiativelor regionale fireºti. Ceea ce îºi propu- adevãrat critic o putea gândi ºi formula: „[apar] numai tra-
ne, explicit, sã facã noua revistã literarã este exact reunirea ducþii din alte limbi, ºi încã ºi acele de-ar fi bune”. Con-
tuturor acestor forþe dispersate, coagularea lor în jurul strucþia culturalã ºi naþionalã, tânãrul redactor de la „Dacia
unui set de principii comune ºi, în primul rând, în jurul literarã” o vede, aºadar, închegatã nu doar prin îndreptãþi-
celui de valoare naþionalã.
rea istoricã a românilor despãrþiþi de a se uni, ci ºi prin
Numele revistei este simbolic: Dacia ne trimite cu gân-
valoarea realã a contribuþiilor, a rezultatelor activitãþii lor
dul la acel întreg, acel vechi spaþiu istoric spart acum în
literare ºi intelectuale. Iar direcþia acestei activitãþi ar tre-
mai multe bucãþi, ºi pe care îndrumãtorii culturali din
bui sã fie nu alta decât cea a studierii istoriei noastre, pen-
Principate ºi din Ardeal ar trebui, prin eforturile lor conver-
tru a extrage din ea subiectele ºi temele unei literaturi ade-
gente, sã-l recompunã. Termeni ca „naþional”, „român” ºi
vãrate, precum ºi învãþãmintele de rigoare. Idealul lui
derivatele lor revin, de aceea, frecvent în frazele lui M. Ko-
Kogãlniceanu este formarea unei literaturi originale, cres-
gãlniceanu. „Dacia literarã” îºi propune sã fie „un reperto-
cute din realitãþile noastre. Pledoaria nu este atât pentru
riu general al literaturei româneºti”, fixând astfel diversita-
tea regionalã într-o unitate naþionalã. „În sfârºit, þãlul nostru localism, cât pentru organicism. Putem face literaturã aple-
este realizaþia dorinþii ca românii sã aibã o limbã ºi o litera- cându-ne asupra propriei istorii — pe care ar trebui s-o
turã comunã pentru toþi”, subliniazã (inclusiv grafic) redac- cunoaºtem sau, dacã nu o cunoaºtem, sã o descoperim ºi sã
torul „Daciei literare”. ªi, într-adevãr, obiectivul major al o cercetãm.
revistei ieºene va fi identificat corect ºi salutat cu entu- Programul lui Kogãlniceanu are în el tr\s\turi ilumi-
ziasm, de la Bucureºti, de cãtre Ion Heliade-Rãdulescu, în niste, chiar ºi cu toate corecþiile specific naþionale ale ter-
„Curierul românesc” (27 martie 1840): „[…] nu putem de- menului. „Întrebaþi dar istoria, ºi veþi ºti ce suntem, de
cât a ne bucura, împreunã cu toatã naþia, despre dobândi- unde venim ºi unde mergem”, va scrie el o frazã devenitã
rea unei asemenea averi literare. Printr-însa vedem acum celebrã, completând-o totodatã, în acþiunea practicã, prin
curat cã am avut ºi avem toþi românii aceeaºi limbã pe care eforturi susþinute de a publica pagini ºi documente de isto-
mulþi din munteni, moldavi ºi ungureni au vrut s-o facã fãºii rie româneascã. Reviste ºi volume ca „Arhiva româneascã”
ºi s-o împãrþeascã în atâtea fãºii mai câte ºi sate. Râvna ºi sau Letopiseþele Þãrii Moldovei concretizeazã perfect doc-
planul d-lui Kogãlniceanu este vrednic de toatã lauda ºi trina sa organicistã ºi istoristã, dupã cum, în mod simetric,
recunoºtinþa.” reviste precum „Propãºirea” ori „Steaua Dunãrii” (în care a
Kogãlniceanu introduce însã în discuþia publicã ºi un fost publicatã pentru prima oarã, în 1856, Hora Unirei a lui
element aproape revoluþionar pentru acea epocã. La numai Vasile Alecsandri) vor prefigura visata Unire a românilor.
douãzeci ºi trei de ani, el îºi construieºte demersul cultural Kogãlniceanu a fost, aºadar, un om nu numai al vorbei,
pe axa unui anume spirit critic, care lipsea aproape cu desã- ci ºi al faptei, al faptelor mari; un „mesianic pozitiv”, în pre-
vârºire epocii ºi chiar figurilor ei remarcabile. Heliade gnanta definiþie a lui G. Cãlinescu. „Dacia literarã” este,
însuºi scrisese, cu numai trei ani înainte: „Nu e vremea de prin Introducþia, sumarul ºi spiritul paginilor ei, una dintre
criticã, copii, e vremea de scris, ºi scriþi cât veþi putea ºi contribuþiile sale semnificative la articularea ºi dezvoltarea,
cum veþi putea!” (Asupra traducþiei lui Omer, 1837). Spre pe teren literar, a conºtiinþei de sine a românilor; un bule-
deosebire de el ºi de mulþi alþii (inclusiv Alecu Russo, care tin de identitate culturalã ºi naþionalã.

50
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

„E prea bun pentru fabuli


veacul `n care tr\im”
Grigore Alexandrescu

Umbra lui Mircea. La Cozia

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;


C\tre ]\rmul dimpotriv\ se `ntind, se prelungesc,
{-ale valurilor mândre genera]ii spumegate
Zidul vechi al m\n\stirei `n caden]\ `l izbesc.

Dintr-o pe[ter\, din râp\, noaptea iese, m\-mpresoar\:


De pe muche, de pe stânc\, chipuri negre se cobor;
Mu[chiul zidului se mi[c\... pântre iarb\ s\ strecoar\
O suflare, care trece ca prin vine un fior. Coordonate ale vie]ii [i operei

N\scut la Târgovi[te, în 1810 (sau


Este ceasul n\lucirei: un mormânt se dezv\le[te, în 1812, ori 1814, dup\ alte izvoare),
O fantom\-ncoronat\ din el iese... o z\resc viitorul scriitor apar]ine vechii cet\]i
Iese... vine c\tre ]\rmuri... st\... `n preajma ei prive[te... de scaun a Þ\rii Române[ti, ca [i Va-
Râul `napoi se trage... mun]ii vârful `[i cl\tesc. sile Cârlova, Ion Heliade-R\dulescu [i
familia poe]ilor V\c\re[ti. R\mas or -
Asculta]i...! marea fantom\ face semn... d\ o porunc\... fan de ambii p\rin]i la vârsta de numai
O[tiri, taberi f\r\ num\r `mprejuru-i `nviez... cincisprezece ani, adolescentul a ve-
nit în Bucure[ti, la [coala dasc\lului
Glasul ei se-ntinde, cre[te, repetat din stânc\-n stânc\,
francez Vaillant, avându-i drept colegi
Transilvania-l aude, ungurii se `narmez. pe C.A. Rosetti [i Ion Ghica, iar la
Colegiul „Sf. Sava” împrietenindu-se
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute cu Nicolae B\lcescu.
{i puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Elevul Grigore Alexandrescu se
Virtu]i mari, fapte cumplite `]i sunt ]ie cunoscute, remarc\ prin st\pânirea perfect\ a
, limbilor elin\ [i francez\, având o
Cine oar poate s\ fie omul care te-a-ngrozit?
memorie fenomenal\ [i un talent
remarcabil de recitator.
Este el, cum `l arat\ sabia lui [i armura, Debutul lui literar s-a produs în
Cavaler de ai credin]ei, sau al Tibrului st\pân, „Curierul românesc”, cu poezia Mie-
Traian, cinste a Romei ce se lupt\ cu Natura, zul nop]ei, sub patronajul spiritual al
Uria[ e al Daciei, sau e Mircea cel B\trân? lui I. Heliade-R\dulescu.
Totodat\, a tradus fabule din
Mircea! ~mi r\spunde dealul; Mircea! Oltul repeteaz\. crea]ia lui Florian [i versuri din opera
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc; 

51
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Unul altuia `l spune; Dun\rea se-n[tiin]eaz\,


romanticului francez A. de Lamartine [i a {i-ale ei spumate unde c\tre mare `l pornesc.
celui englez, G. G. Byron. A participat la
preg\tirea Revolu]iei de la 1848, scriind S\rutare, umbr\ veche! Priime[te-nchin\ciune
celebrul poem Anul 1840, publicat în De la fiii României care tu o ai cinstit:
„Dacia literar\”.
Noi venim mirarea noastr\ `n mormântu-]i a depune;
În dorin]a de a cunoa[te locurile [i
monumentele istorice ale patriei, face o Veacurile ce-nghit neamuri al t\u nume l-au hr\nit.
c\l\torie în vara anului 1842, împreun\
cu Ion Ghica, pe valea Oltului [i în Râvna-]i fu neobosit\, `ndelung-a ta silin]\:
Oltenia subcarpatic\. Roadele artisti- Pân\ l-adânci b\trâne]e pe români `mb\rb\ta[i;
ce ale itinerarului au fost Memorialul ~ns\, vai! n-a iertat soarta s\-ncununi a ta dorin]\,
de c\l\torie (proz\ descriptiv\) [i {i-al t\u nume mo[tenire libert\]ii s\ `l la[i.
capodoperele liricii sale: Umbra lui
Mircea. La Cozia, R\s\ritul lunei. La
Dar cu slabele-]i mijloace faptele-]i sunt de mirare:
Tismana [i Mormintele. La Dr\g\[ani.
Cu ocazia deschiderii Divanurilor Pricina, nu rezultatul, laude ]i-a câ[tigat:
Ad-hoc (`n 1857), public\ oda Unirea ~ntreprinderea-]i fu dreapt\, a fost nobil\ [i mare,
Principatelor. ~n momentul proclam\- De aceea al t\u nume va fi scump [i nep\tat,
rii Unirii Þ\rilor Române (24 ianuarie
1859), poetul patriot `[i exprim\ ade- ~n acel loca[ de piatr\, drum ce duce la vecie,
ziunea pentru dubla alegere a lui Unde tu te gânde[ti poate la norodul ce-ai iubit,
Al.I. Cuza ca domnitor al Moldovei ºi
Cât\ ai sim]it pl\cere când a lui Mihai so]ie
al Munteniei. În edi]ii succesive, [i-a
publicat poeziile, culminând cu antolo-
A venit s\-]i povesteasc\ fapte ce l-a str\lucit!
gia din 1863, intitulat\ Medita]ii, ele-
gii, epistole, satire [i fabule. Titlul Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armur\
volumului eviden]iaz\, astfel, princi- Ce un uria[ odat\ `n r\zboaie a purtat;
palele specii romantice [i clasice culti- Greutatea ei ne-apas\, trece slaba-ne m\sur\,
vate de c\tre poet. Ne-ndoim dac-a[a oameni `ntru adev\r au stat.
Deschiz\tor de drumuri artistice,
inovator stilistic [i prozodic, îmbinând .........................................................................................
fantezia romanticilor cu rigoarea clasi-
cist\, Grigore Alexandrescu r\mâne
unul dintre cei mai importan]i repre- Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte str\lucite,
zentan]i ai lirismului preeminescian. ~ns\ triste [i amare; legi, n\ravuri se-ndulcesc;
În 1870, în Epigonii, Eminescu îi va rea- Prin [tiin]e [i prin arte na]iile `nfr\]ite
liza un portret în stil byronian, ro- ~n gândire [i `n pace drumul slavei `l g\sesc.
mantic: „{i ca Byron treaz de vântul
cel s\lbatic al durerii, / Palid stinge — C\ci r\zboiul e bici groaznec, care moartea `l iube[te,
Alexandrescu sânta candel\-a sper\-
rii, / Descifrând eternitatea din ruina
{i ai lui sângera]i dafini na]iile `i pl\tesc;
unui an...” E a cerului urgie, este foc care tope[te
Crângurile `nflorite, [i p\durile ce-l hr\nesc.

.........................................................................................

Dar a nop]ei neagr\ mant\ peste dealuri se l\]e[te,


La apus se adun norii, se `ntind ca un ve[mânt;
Peste unde [i-n t\rie `ntunerecul domne[te;
Tot e groaz\ [i t\cere... umbra intr\ `n mormânt.

Lumea e `n a[teptare... turnurile cele-nalte


Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor j\lesc;
{i-ale valurilor mândre genera]ii spumegate
Zidul vechi al m\n\stirei `n caden]\ `l izbesc.
Mãnãstirea Cozia

52
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Abordarea textului `n clas\ Liricul

1) Identifica]i elementele romantice (elegiace) [i pe cele reflexive (apar]inând  Din fr. lyrique, derivat din fr.
medita]iei) din poemul propus spre a fi studiat. lyre; lat., gr. — „lir\”.
„Liricul este genul literar caracte-
2) Analiza]i stilistic [i prozodic prima [i ultima strof\ din poem, demonstrând rizat prin modalitatea direct\ a comu-
perfecta concordan]\ `ntre ideile sus]inute de autor [i armoniile imitative nic\rii.
care le poten]eaz\, Grigore Alexandrescu apropiind poezia de muzic\. Grecii considerau drept lirice
3) Citi]i integral fragmentul descriptiv din Memorialul de c\l\torie al scriitoru-
poemele cântate cu acompaniamentul
lirei. Cele mai vechi poezii lirice
lui dedicat m\n\stirii Cozia [i aprecia]i plasticitatea imaginilor `nf\]i[ate cu cunoscute sunt egiptene [i dateaz\ din
sensibilitate [i mare putere evocatoare atât `n proza, cât [i `n poezia sa; 2600 î.Hr. Textele din piramide sunt
realiza]i un studiu de caz comparativ. exemple de compozi]ii funerare (ase-
m\n\toare elegiilor), cântece de laud\
adus\ regelui (un gen de ode), imnuri
[i invoca]ii c\tre zei” (DTL, 1990). Se
cuvin remarcate poemele ebraice de
iubire din Cântarea Cânt\rilor [i cele
Repere de interpretare religioase din Psalmi. În epoca antic\,
o contribu]ie remarcabil\ la dezvol-
tarea liricii a avut literatura greceasc\
prin imn, od\, elegie, iamb, care, une-
ori, dincolo de acompaniamentul lirei,
În prefa]a la edi]ia de Poezii din 1847, autorul sus]ine o pledoarie estetic\ pen- erau psalmodiate [i înso]ite de dans.
tru rolul social [i moral al artei: „Eu sunt din num\rul acelora care cred c\ poezia, „Platon, în dialogurile intitulate Legile
pe lâng\ neap\rata condi]ie de a pl\cea, condi]ie a existen]ei sale, este datoare s\ [i Republica (Statul), împarte crea]iile
exprime trebuin]ele societ\]ii [i s\ de[tepte sim]\minte frumoase [i nobile care poetice în trei categorii, dintre care
`nal]\ sufletul prin idei morale.” Privite `n ansamblu, poezia [i proza scriitorului `[i una se constituia în «genul expozitiv»,
v\desc tripla lor caracteristic\: meditativ\, elegiac\ [i satiric\. Paul Cornea, remar- unde poetul comunic\ direct con]inu-
tul liric. Specia ilustrativ\ era ditiram-
când coexisten]a celor dou\ curente literare `n opera lui Gr. Alexandrescu, afirm\
bul, imn de laud\ în cinstea lui Diony-
despre el c\ „e un romantic printre clasici [i un clasic printre romantici” (Grigore sos, form\ specific\ genului ca atare.
Alexandrescu sau lirismul pa[optist ca experien]\ interioar\, `n vol. De la Alexan- Sofocle (ocazional), Pindar, Sappho#,
drescu la Eminescu, 1966). Motivele romantice sunt frecvente `n elegiile [i `n me- Anacreon, Alceu au ilustrat genul liric.
dita]iile `n care se resimt influen]ele liricii lui A. de Lamartine, E. Young [i a lui Poe]ii latini au fost mai subiectivi [i au
G.G. Byron. uzitat frecvent forma liric\ autobiogra-
Vizitând m\n\stirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel B\trân, scriitorul-c\l\tor a fic\ (confesiv\): Catul, Tibul, Proper-
fost impresionat de solitudinea m\rea]\ a l\ca[ului bisericesc str\juit de apele ]iu, Ovidiu, Vergiliu, Mar]ial. În seco-
lul al XVI-lea, în Italia, Bernardino
Oltului. Iat\ descrierea artistic\ din Memorialul [s\u] de c\l\torie: „[...] numele
Daniello subordoneaz\ genului liric
fondatorului de[teapt\ suveniruri m\re]e nutrite `nc\ de zgomotul valurilor care majoritatea speciilor dezvoltate mai
ud\ `naltele ziduri [i se `nchin\, `n treac\t, ]\rânii eroilor. De cealalt\ parte a râu- târziu. Lui Torquato Tasso i se dato-
lui, un [ir de mun]i, acoperi]i de arbori, formeaz\ m\n\stirii o statornic\ barier\, reaz\ izolarea teoretic\ a elementului
care o ap\r\ dinspre r\s\rit [i opre[te razele soarelui de a tulbura f\r\ timp repao- verbal al poeziei lirice de cel muzical.
sul p\rin]ilor. Oltul, `n m\re]ele lui capricii, aici desf\[oar\ cu fal\ undele sale, aici Boileau, f\r\ a folosi, explicit, termenul
strecurându-se ca un [arpe printre dou\ stânci, ce se par a se `mpreuna, ca s\-i `n- de liric\ — în Arta poetic\ — totu[i co-
chid\ drumul, `[i r\zbun\ prin urlete s\lbatice de strâmtoarea ce sufer\, [i, sp\r- menteaz\ specii ale genului ca atare:
idila, elegia, oda, sonetul, rondoul, ma-
gându-se cu furie de pietroasele lor temelii, pare a le amenin]a c\ — ajutat de
drigalul” (op. cit.).
timp — va surpa vreodat\ culmea [i trufia lor.” Aceste nota]ii `n proz\, dovedind o Un secol mai târziu, genul liric
vie sensibilitate imagistic\, se reg\sesc `n prima strof\ a poemului, pe care G. C\li- este recunoscut de mi[carea literar\
nescu o aprecia drept genial\. În versuri lungi de 15–16 silabe, poetul surprinde „Sturm und Drang”, ini]iat\ de Herder.
vizual [i eufonic imaginea m\n\stirii `n amurg [i zgomotul produs de lovirea „Gândirea preromantic\ german\
ne`ncetat\ a apelor de zidurile str\vechi. Perfec]iunea strofei-refren se datoreaz\ define[te liricul ca o modalitate de
muzicalit\]ii, prin care Gr. Alexandrescu `i anticipeaz\ pe simboli[tii români. Tot


53
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 G. C\linescu sus]ine ideea c\ poetul de la 1848 „este, `nainte de Alexandru Mace-


rapor tare gnoseologic\ la realitate” donski, dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzic\” (Gr. M. Ale-
(op. cit.). Romantismul a revigorat xandrescu, 1962).
poezia liric\ în întreaga Europ\ de la Realizarea perfect\ a armoniilor imitative face din acest poem una dintre capo-
începutul secolului al XIX-lea, când î[i doperele lirice ale epocii. Decapentacasilabul (versul de 15 silabe), folosit `naintea
scriu operele în versuri: V. Hugo, A. de
scriitorului de la 1848 de poe]ii V\c\re[ti, iar ulterior, de M. Eminescu (`n Memento
Lamartine, A. de Musset, A. de Vigny
(în Fran]a), Pu[kin, Lermontov (în Ru-
mori), are amplitudinea [i caden]a solemn\ necesare liricii meditative. Un procedeu
sia), Wordsworth, Coleridge, J. Keats, de a ob]ine efecte muzicale `l constituie prelungirea maxim\ a cezurei, datorit\ c\-
Byron, Shelley (în Anglia), Goethe, reia versul lung se segmenteaz\ `n dou\ sau mai multe emistihuri, pentru a sus]ine
Schiller, Achim von Arnim (în Germa- caden]a ideilor [i ritmicitatea `n recitare. În monografia sa dedicat\ poetului, G. C\-
nia), V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, linescu insist\ asupra acestui procedeu caracteristic, care armonizeaz\ poezia cu
urma]i apoi de M. Eminescu (în a doua muzica: „Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei, cu acel
jum\tate a aceluia[i veac). „V. Hugo (în efect de elimina]ie prelungit\ a aerului pe care `l scoatem la harmonium” (op. cit).
«Prefa]a» la drama intitulatã Cromwell)
În strofa ini]ial\, poetul surprinde umbrele turnurilor m\n\stirii, care „par cul-
identific\ liricul cu oda. Criticul Sainte-
Beuve subsumeaz\ categoriei estetice
cate” `n amurg, deasupra apelor Oltului. Pe m\sur\ ce crespusculul se prelunge[te
în cauz\ [i alte specii: medita]ia, elegia, `n noapte, umbrele cresc, p\rând s\ ating\ „]\rmul dimpotriv\”. Întunecarea progre-
cântecul. siv\ a perspectivei este accentuat\ de lini[tea din jur, `n care se aude zgomotul
Esteticianul B. Croce vede în li- reluat al valurilor „izbind `n caden]\” zidurile bisericii. Îmbinând personificarea cu
rism un atribut al oric\rui act de rapor - metafora, autorul asociaz\ imaginea valurilor eterne cu „genera]iile” de oameni suc-
tare a eului creator la univers, indife- cedate `n timp pe p\mântul românesc.
rent de forma lui de expresie [i în afara Cadrului nocturn — tipic romantic — i se asociaz\ atmosfera misterioas\ ce
oric\ror genuri [i specii” (op. cit.).
`l `nfioar\ pe poet. Enumera]ia complementelor circumstan]iale de loc („dintr-o
Simboli[tii interiorizeaz\ lirismul,
cultivând o poezie a st\rilor suflete[ti pe[ter\”, „din râp\”, „de pe muche”, „de pe stânc\”, „printre iarb\”) [i a verbelor de
nel\murite, transmise pe calea suges- mi[care conjugate la prezentul etern („iese”, „`mpresoar\”, „se cobor”, „se mi[c\”,
tiei, prin folosirea principiului „cores- „trece”) genereaz\ „ceasul n\lucirei” propice `ntâmpl\rilor miraculoase, când ele-
ponden]elor” între senza]ii. mentele de natur\ [i obiectele `ncremenite se `nsufle]esc: `[i fac apari]ia chipuri fan-
Expresionismul transpune în lim- tomatice, „mu[chiul” crescut pe ziduri se `nfioar\, o „suflare” se face resim]it\, un
baj liric elanuri vitale [i apropie uni- mormânt celebru `[i deschide por]ile. Propozi]iile scurte, principale, coordonate
versul uman de cosmic, de ilimitat. prin puncte de suspensie, amplific\ emo]ia `ncercat\ de poet la vederea „fantasmei
Avangardi[tii vor s\ elibereze sub-
`ncoronate”. Înse[i elementele de natur\ personificate salut\ cu evlavie apari]ia
stan]a liric\ din zonele incon[tientului
uman, [ocând prin limbajul lor dezinhi- voievodal\: „Râul `napoi se trage... Mun]ii vârful `[i cl\tesc.”
bat, care `ncalc\ toate tabuurile literare. Începând cu strofa a patra, Grigore Alexandrescu recurge la invoca]iile retorice,
proprii speciei imnice a odei. Substantivele `n vocativ [i verbele la imperativ

Eul liric

Sintagma (ob]inut\ prin substan-


tivizarea pronumelui personal la per-
soana I singular) „desemneaz\ indi-
vidualitatea creatoare, care nu se
confund\ cu biografia creatorului.
Poezia modern\ — începând cu E.A.
Poe [i A. Rimbaud (care afirma: «eu e
altul») [i continuând cu P. Valéry,
P. Claudel, T.S. Eliot, Ezra Pound —
face o distinc]ie tran[ant\ între «eul
poetic» (ori subiectul liric) [i eul
«empiric» (psihologic)” (op. cit.).
Acesta din urm\ este doar izvorul
celui dintâi, care `l dep\[e[te în m\sura
în care poate exprima idei [i tr\iri,

 Silvia Togan Porsche, Valea Oltului

54
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

marcheaz\ gramatical adresarea direct\ a poetului c\tre elementele invocate. 


Întoarcerea gradual\ `n trecut, re`nsufle]ind atmosfera de Ev Mediu românesc pe care nu sunt cuprinse în existen]a con-
firul evoc\rii artistice, este un alt procedeu specific liricii romantice. Autorul `i `n- cret\ [i nici în subiectivitatea primar\
deamn\ pe cititori s\ contemple „m\rea]a fantom\”, care „face semne”, „d\ porunci” a insului creator de valori artistice ge-
[i `n jurul c\reia `[i fac apari]ia armatele [i taberele nenum\rate. Plastica vizual\ neral valabile.
este `nt\rit\ de sonoritatea glasului voievodal, pe care stâncile `l repet\ ca pe un
ecou, iar adversarii ]\rii `l ascult\ „tremurând”. Înaintea lui Octavian Goga, Grigore
Ideea poetic\
Alexandrescu a personificat Oltul, considerându-l un ap\r\tor natural al ]\rii [i „un
martor al vitejiilor trecute”. Scriitorul `[i imagineaz\ larma o[tirilor pe malurile râu- „Opozi]ia platonician\ între imita-
lui [i ner\bdarea lupt\torilor de a-[i ap\ra patria. Apele Oltului au cunoscut atât „fap- tori [i adev\ra]ii arti[ti, între cei care
tele cumplite”, cât [i virtu]ile ost\[e[ti ale combatan]ilor devota]i idealului de liber- mimeaz\ actul creator [i cei care se
tate na]ional\. apropie într-adev\r de ideea artistic\”
Amplificând emo]ia cititorilor s\i, autorul `ntreab\ retoric undele râului cine (op. cit.) [i de esen]a fenomenelor din
este omul a c\rui m\re]ie l-a cople[it. Întreb\rile retorice `i ofer\ prilejul de a com- afara [i dinl\untrul omului constituie
para figura lui Mircea cel B\trân cu alte personalit\]i istorice, precum Traian sau punctul de plecare al esteticii ideii
poetice. „Aceasta s-a cristalizat în cer-
Decebal. Numele celui mai mare conduc\tor al Þ\rii Române[ti este bine cunoscut
curile neoplatoniciene ale Rena[terii,
de toate formele naturii. Laolalt\, „dealurile”, „râurile”, „Dun\rea” [i chiar „marea”
mai ales în cercul umanistului Marsilio
repet\ cu recuno[tin]\ prenumele domnitorului muntean: „Mircea! ~mi r\spunde Ficino din Floren]a. În tratatele renas-
dealul; Mircea! Oltul repeteaz\!” Poetul romantic se adreseaz\ direct eroului centiste, se formuleaz\ estetic princi-
medieval cu sintagma „s\rutare, umbr\ veche!”, `n care primul substantiv este folo- piul ideii poetice. În scrierile teoretice
sit arhaic, cu sensul de „a saluta” (ca `n limba latin\). [i literare ale lui T. Tasso, «ideea» re-
Împreun\ cu poetul, se `nchin\ `n fa]a domnului to]i fiii României, care `[i prezint\ un absolut transcendent,
exprim\ [i admira]ia fa]\ de faptele lui de arme. Un alt procedeu romantic const\ oglindit de poezie într-un «concetto»
`n exprimarea retoric\ sub forma maximelor, care instituie o judecat\ moral\ cu (concept) care instituie o obiectivare a
ideii în plan poetic. Adep]ii curentului
valoare generalizatoare: „Veacurile ce-nghit neamuri al t\u nume l-au hr\nit.”
literar numit manierism subiectiveaz\
A[adar, timpul, care curge inexorabil [i neantizeaz\ ac]iunile omene[ti, nu numai c\
«ideea», pe care ei o consider\ o repre-
n-a diminuat cu nimic amintirea domnitorului, dar chiar a amplificat-o. zentare interioar\ («disegno inter-
În urm\toarele patru strofe, Gr. Alexandrescu simte nevoia s\ justifice, printr-o no»). În romantism este promovat\
enumera]ie de propozi]ii circumstan]iale cauzale, de ce l-a ales tocmai pe Mircea cel teza unei «poezii filosofice» axate pe
B\trân drept un prototip al conduc\torului de alt\dat\. Acesta s-a impus prin efor- concepte poetizate, cunoscute sub
tul lui constant [i „neobosit”, prin tenacitate, puterea de a-[i `mb\rb\ta supu[ii `n numele de «Gedankenlyrik» (liric\ de
`mprejur\ri critice, cultul libert\]ii, rezultatele ob]inute cu „slabe mijloace”, juste]ea idei), reprezentat\ [i la noi, mai târziu,
r\zboaielor purtate, caracterul s\u nobil, renumele-i „nep\tat”, dragostea fa]\ de de Panait Cerna. Apar orient\ri di-
verse în privin]a ideii poetice — con-
„norodul” care [i-a `ncredin]at soarta `n mâinile lui [i prin victoriile str\lucite
trare «poeziei filosofice» ori «de con-
ob]inute `ntr-o domnie zbuciumat\. Poetul se simte cople[it de m\re]ia faptelor evo-
cep]ie» —, disociind-o de un concept
cate [i m\rturise[te c\ ac]iunile lui Mircea cel B\trân au trecut din realitate `n le- sau de un ra]ionament transpus în
gend\, p\rând — `n ochii urma[ilor — `ntreprinderile miraculoase ale unui personaj forme lirice [i apropiind-o de intui]ie,
de basm. Realiz\rile lui sunt atât de uluitoare, `ncât dau impresia poetului c\ ]in de de zonele mai profunde (subcon[tien-
domeniul neverosimilului: „Ne-ndoim dac-a[a oameni `ntru adev\r au stat...” te) ale eului poetic. Termenul estetic
Evocarea trecutului glorios, `ntruchipat de figura domnului muntean din veacul este folosit în teoria [i în critica literar\
al XIV-lea, este sus]inut\ lexical prin numeroase arhaisme fonetice, al\turi de cuvin- în sensul de centru ideatic de struc-
te `nvechite, precum: „se cobor”, „`[i cl\tesc” (`[i clatin\), „legioane” (legiuni), „prii- turare a sensibilit\]ii creatorului [i a
imaginilor artistice într-un text poetic.
mesc”, „s\rutare”, „mirarea” (admira]ia), „pricin\” (scop), „norod” (popor), „au stat”
Titu Maiorescu sus]ine c\ nici o idee
(au existat).
poetic\ nu este abstract\, ci devine «o
Anticipându-l pe Eminescu din Scrisorile... de mai târziu, Gr. Alexandrescu com- idee emo]ional\» care îmbrac\ ve[-
par\ trecutul memorabil cu prezentul, manifestându-[i pre]uirea deplin\ pentru cel mintele frumosului artistic. Pentru
dintâi, distan]a temporal\ dintre ele fiind marcat\ grafic de un [ir de puncte de esteticianul Liviu Rusu, sintagma ca
suspensie. A doua parte a poemului — mai scurt\ decât cea dintâi — este o medi- atare apar]ine sferei «logosului poe-
ta]ie asupra r\zboiului, apreciat drept un flagel al omenirii, care nu produce decât tic»” (op. cit.).
„sânge” (jertfe) [i „lacrimi” (suferin]\). Dac\ vremurile de odinioar\ au str\lucit
prin faptele de arme, ele au fost totodat\ „triste [i amare”, prin sacrificiile omene[ti
[i prin distrugerile materiale provocate. Spirit progresist, poetul `[i exprim\

55
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Compozi]ia operei lirice


[i a celei epice

 Din fr. composition, lat. compo-


sitio — „alc\tuire, asamblare.”
Compozi]ia vizeaz\ construc]ia
operei literare, în care unui con]inut
ideatic i se ata[eaz\ o anumitã form\,
într-un proces de ordonare a p\r]ilor
unui întreg.
În ceea ce prive[te forma artistic\,
„principiile ordonatoare pot fi unitatea
(coeren]a secven]elor lirice), grada]ia
sau contrastul acestora.
În procesul de crea]ie, compozi]ia
este, par]ial, rezultatul unei elabor\ri Caspar David Friedrich, Aba]ie `n stej\ri[
con[tiente a scriitorului [i, în parte,
rodul intui]iei sale artistice” (op. cit.). speran]a c\ na]iunile, alt\dat\ `nvr\jbite, se pot `nfr\]i „prin [tiin]e [i prin arte”.
Teoreticienii literari vorbesc des- R\zboiul ar trebui `nlocuit cu binefacerile p\cii, `ntr-o lume civilizat\ [i cultivat\.
pre o compozi]ie exterioar\, în sensul Succesiunea unor noi propozi]ii cauzale dezv\luie consecin]ele dramatice ale con-
unei construc]ii ordonate pe cânturi, flictelor dintre popoare: „C\ci r\zboiul e bici groaznec, care moartea `l iube[te...”.
strofe, grupaje asimetrice de versuri Catrenul, în care poetul vizionar defineºte liric tragedia rãzboiului, îmbinã metafora
ori structuri continue, bazate pe tehni- cu epitetul hiperbolic, realizând un crescendo al efectelor devastatoare asupra natu-
ca ingambamentului (extinderea ideii
rii ºi a omenirii care anticipeazã forþa blestemelor lui T. Arghezi: „bici groaznec”,
poetice în versul urmãtor sau în mai
multe, fãrã pauzã marcatã, aºadar, fãrã „sângeraþi dafini”, „a cerului urgie”, „foc” nimicitor.
ca un vers sã corespundã unui enunþ Ultimele dou\ catrene marcheaz\ revenirea la solemnitatea tabloului ini]ial noc-
întreg ca sens ºi expresie sintacticã), turn, acela `n care t\cerea st\pâne[te peste ape [i `n cer, iar umbra evocat\ reintr\
[i una interioar\ (organizat\ în jurul `n mormântul s\u, l\sând `n urm\ amintirea unui moment istoric pilduitor.
unui motiv central ori al unui laitmotiv, Propozi]ia „lumea e `n a[teptare...”, a[ezat\ la ini]iala versurilor, dezv\luie speran]a
ce revine cu o anumit\ frecven]\ în omenirii [i pe aceea a poetului, spirit meliorist (care crede `n mai bine), `ntr-un vii-
textul liric), care se afl\ în interdepen- tor care s\ nu mai repete atrocit\]ile trecutului. Turnurile m\n\stirii Cozia sunt
den]\ cu prima. v\zute ca uria[e siluete fantomatice, simbolizând veacurile care `[i „j\lesc” eroii.
Compozi]ia poate s\ apar\ ca or-
Trecutul [i prezentul laolalt\ — preg\tind viitorul — sunt dimensiunile aceluia[i
ganizare succesiv\ ori simultan\ a
faptelor (în epica versificat\) sau a timp universal, marcat de spargerea „caden]at\” a valurilor Oltului de zidurile mân-
tr\irilor lirice. dre ale l\ca[ului bisericesc.
„Compozi]ia — ca organizare suc-
cesiv\ — poate fi liniar\ (cursiv\),
prezentând faptele în ordinea crono-
logic\ a desf\[ur\rii lor (de exemplu, Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
epopeea antic\ Iliada ori Legendele lui
V. Alecsandri), sau dislocat\, cuprin- 1) Realiza]i o compozi]ie de sintez\ privitoare la tripla caracteristic\ a poeziei
zând [i ac]iuni a c\ror prezentare nu lui Gr. Alexandrescu, de a fi elegiac\, meditativ\ [i cu accente satirice,
respect\ ordinea cronologic\, precum `mbinând speciile lirice romantice cu cele clasice.
în Odiseea lui Homer” (op. cit.). 2) Alc\tui]i un eseu argumentativ `n care s\ dezvolta]i crezul artistic al scri-
Elementele esen]iale ale compo- itorului de la 1848: „Eu sunt din num\rul acelora care cred c\ poezia, pe
zi]iei sunt: extensiunea temporal\, lâng\ neap\rata condi]ie de a pl\cea, condi]ie a existen]ei sale, este datoare
ordonarea faptelor sau a st\rilor lirice, s\ exprime trebuin]ele societ\]ii [i s\ de[tepte sim]\minte frumoase [i
fie motivarea celor dintâi, fie prefigu-
nobile, care `nal]\ sufletul prin idei morale.”
rarea `n simboluri a celor din urm\,
3) Concepe]i un eseu liber pe tema: „Figuri memorabile ale istoriei na]ionale
caden]a poetic\ ritmat\ ori aritmic\ a
versurilor. evocate artistic `n opera poe]ilor de la 1848: I. Heliade-R\dulescu,
Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri [i al]ii”.

56
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Dreptatea leului Structura operei literare


versificate

 Din fr. structure, lat. structu-


Leul, de mult\ vreme, râdicase o[tire, ra — „construc]ie, întocmire”.
S\ se bat\ cu riga ce se numea Pardos, Structura oric\rei opere literare
presupune integrarea elementelor
C\ci era `ntre dân[ii o veche prigonire,
constitutive (de con]inut [i form\) în-
{i gâlcevire mare, pentru un mic folos. tr-un tot închegat (coerent la suprafa]a
Vrea, adic\, s\ [tie textului ori numai în profunzimea
Cui mai mult se cuvine lui — dac\ ne gândim la poezia avan-
gardist\), „în]eles ca sistem al rela-
S\ ]ie pentru sine
]iilor dintre p\r]i ce dep\[e[te, printr-o
Un petec de câmpie sintez\ superioar\, elementara însu-
{i un col] de p\dure, de tot nensemn\tor, mare a componentelor. Acest ansam-
Ce desp\r]ea ]inutul [i staturile lor. blu literar este subordonat unui scop
artistic [i are ca dominant\ valoarea
Acum sânge mult curse, [i multe luni trecur\,
estetic\.
F\r-a se putea [ti Tudor Vianu distinge între «struc-
Cine va birui. tura artistic\» (adic\ «structura sufle-
Elefantul n\sos, teasc\ a artistului», având drept însu-
{i bivolul pieptos, [iri intuitivitatea, adâncirea psihic\,
«fantezia creatoare» [i puterea expre-
Cu lupul coad\-lung\, siv\) [i «structura ierarhic\» a operei
Multe izbânzi f\cur\. de art\, prin care în]elege «subsuma-
Fie[care tulpin\ era plin\ de sânge. rea mai multor valori sub categoria
Ici se vedea un taur jum\tate mâncat; larg\ a valorii estetice».
În accep]ia structuralismului lin-
Lâng\ el un tovar\[ ce zbiar\ [i `l plânge; gvistic, structura operei literare este
Colo, un porc s\lbatec f\r\ dou\ picioare; v\zut\ ca «un sistem al rela]iilor dintre
{i mai la vale, vulpea se t\v\le[te, moare, p\r]i»” (op. cit.), ca un ansamblu de
Oftând dup\ curcanii ce `nc\ i-au sc\pat! semne organizate cu o anumit\ inten-
]ionalitate de comunicare cu scop
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
artistic. „Tema, ideea, motivul sunt
De dou\ coarne groase `n inim\ p\truns. elemente ale structurii operei care re-
Leul, v\zând c\ lupta nu se mai ispr\ve[te, flect\ viziunea imaginativ\ [i atitudi-
Trimise la maimu]\, vestit\ vr\jitoare, nea scriitorului fa]\ de realitatea pre-
zentat\ în crea]ia sa” (op. cit.). Alte
Ce spun c\ [tia multe, [i c\ prorocea
elemente structurale vizeaz\:
~ntâmpl\rile toate, dup\ ce se trecea; a) construc]ia exterioar\: titlul (dis-
Trimise, zic, la dânsa s\-i fac\ `ntrebare tinct de restul poematic sau reluat în
Cum poate s\ ajung\ sfâr[itul ce dore[te. primul vers), incipitul (formul\ intro-
ductiv\ cu o anumit\ relevan]\ liric\),
Ea se puse pe gânduri, tu[i, apoi r\spunse,
împ\r]irea pe versuri, strofe, cânturi,
Rozând cu mul]umire darurile aduse: cicluri poematice;
„Ca s\ poat\-mp\ratul lesne s\ biruiasc\, b) construc]ia lingvistic\: metrica,
Trebuie s\ jertfeasc\ ritmul, rima;
Pe acel ce `n oaste e decât to]i mai tare, c) construc]ia intern\ (de con]i-
nut): imaginile poetice, secven]ele liri-
Mai vestit `n r\zboaie, mai vrednic [i mai mare.” ce, înl\n]uirea [i gradarea lor, rela]iile
Auzind astea leul strânse a sa o[tire: de simetrie sau de opozi]ie între dife-
„Lighioanelor! zise, viu s\ v\ dau de [tire ritele secven]e lirice, cuvintele [i sin-
C\ ast\zi din noi unul trebuie s\ murim: tagmele recurente (refrenele), figurile
de stil etc.
A[a va prorocul. R\mâne-acum s\ [tim
Cine este mai tare.

57
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Cât pentru mine unul, cum vre]i... dar mi se pare


C\ nu prea sunt puternic, c\ci p\timesc de tuse.”
Imaginea artistic\ în poezie Vulpea era aproape: „Ce-are a face! r\spunse,
~n\l]imea ta e[ti
 Din fr. image, lat. imago —
„r\sfrângere, reflectare”. Oricât de slab pofte[ti.”
„Imaginea obi[nuit\ este o repre- „— Dar [i puterea noastr\
zentare concret\ sau mental\ a reali- E `ndestul de proast\”,
t\]ii înconjur\toare pe baza impresii- Strigar\ tigrii, ur[ii [i cu un cuvânt toate
lor primite prin sim]uri” (op. cit). Spre
Lighioanele-acelea ce erau mai col]ate.
deosebire de aceasta, imaginea artis-
tic\ este o reflectare sensibil\ a realit\- „Nu r\mâne-ndoial\”, le r\spunse-mp\ratul.
]ii prin cuvinte, sunete, culori, în lite- Iepurile, s\rmanul — crez c\-l tr\gea p\catul,
ratur\, muzic\, în artele plastice etc. Sau p\cate mai multe
Imaginea artistic\ este un produs al De mo[ii lui f\cute —
fanteziei creatoare ca form\ superi-
Veni s\-[i dea p\rerea. Dar to]i cât `l z\rir\
oar\ [i tipic\ a procesului imaginativ,
care presupune inventarea noului atât Asupr\-i n\v\lir\.
în raport cu experien]a individual\, „Ia vede]i-l! strigar\. Cu bun\-ncredin]are
cât [i cu structura psihologic\ a artis- El este cel mai tare!
tului [i cu forma]ia sa intelectual-cul- S-ascundea urecheatul, [i nu-i pl\cea s\ moar\
tural\.
Ca s\ ne fac\ nou\ biruin]a u[oar\!
Arta reflect\ nu realitatea în sine,
ci modul specific în care o recepteaz\ Pe el, copoi! Lua]i-l: el are s\-mplineasc\
creatorii de frumos artistic, care par ti- Ce ne-a zis prorocul din porunca cereasc\!”
cularizeaz\ generalul prin imaginea Câinii atunci s\rir\
artistic\ [i prin mijloacele ce se potri- {i-n grab’ ]i-l jupuir\.
vesc fiec\rei arte. „Imaginea artistic\
Se afl\ vreo ]ar\, unde l-a[a-ntâmplare
nu este un simplu cli[eu al aspectului
de via]\ prezentat, ci o recreare, o S\ se jertfeasc\ leul? Nici una, mi se pare.
transfigurare artistic\ realizat\ prin Nu [tiu cum se urmeaz\, nu pricep cum se poate,
prisma autorului” (op. cit.). Dar v\z c\ cei puternici oriunde au dreptate.

Elemente de prozodie
Anapestul

 Din fr. anapeste, gr. anapaistos:


ana — „invers”, paiein — „a lovi”.
„Anapestul este un picior metric
trisilabic alc\tuit, în Antichitate, din
dou\ silabe scurte [i una lung\, iar în
limbile moderne, din dou\ silabe ne-
accentuate [i una accentuat\ (v v –@ )”
(op. cit.). Ritmul anapestic exprim\
gravitate [i are o sonoritate evocatoa-
re. De aceea, elegia Umbra lui Mircea.
La Cozia de Gr. Alexandrescu începe
cu un anapest (o combina]ie de pi-
cioare metrice diferite, alc\tuind un
vers lung de 15–16 silabe, cu cezur\ la
mijloc). L-au mai utilizat: poe]ii V\c\-
re[ti, B.P. Hasdeu, M. Eminescu (Me-
mento mori), {t.Aug. Doina[ etc.

René Magritte, Nostalgia propriei ]\ri (detaliu)

58
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Abordarea textului `n clas\ Fabula


1) Citi]i trei-patru fabule (eventual [i dou\ satire, dintre care s\ nu lipseasc\
Satir\. Duhului meu), pe baza c\rora s\ stabili]i caracteristicile celor dou\  Din lat. fabula — „povestire”.
specii clasice; interpretaþi-le scenic, pe roluri distincte. „În sens larg, fabula coincide cu
nucleul faptelor din care este consti-
2) Explica]i, pe baza textului citit, modalit\]ile artistice originale ale fabulistu-
tuit\ ac]iunea unei opere literare. În
lui român de a satiriza deficien]ele umane [i sociale, realizând portrete ale- sens mai restrâns, denume[te o specie
gorice inconfundabile; întocmiþi fiºe caracterologice diferenþiate. a genului epic, alegoric\, în proz\ sau
în versuri, în care personajele sunt ani-
male, plante sau obiecte personificate,
[i din care se desprinde o moral\.
Fabula satirizeaz\ anumite tr\s\-
Repere de interpretare turi caracterologice sau forme de com-
portament, având un caracter didactic,
prin finalitatea moral\, exprimat\ ex-
plicit sau numai implicit.
Firea p\tima[\, onest\ [i necru]\toare a lui Gr. Alexandrescu se armonizeaz\ nu
Se dezvolt\ în Orient, înc\ din se-
atât cu tonul `nfl\c\rat al odei [i cu lamenta]ia elegiac\ (de la `nceputul activit\]ii colul al VII-lea î.Hr., pus\ în circula]ie
sale literare), cât — mai ales — cu satisfacþia de a demasca racilele sociale [i de a în culegerile indiene de fabule. Esop
osândi viciile omene[ti `n satire [i `n fabule. Cele dou\ specii artistice de factur\ cla- este considerat creatorul fabulei (seco-
sic\ — al\turi de epistolele pline de observa]ii critice rostite pe un ton aluziv [i per- lul al VI-lea î.Hr.).
siflant — i-au disciplinat elanul sufletului, a[a cum remarca [i Nicolae Iorga: „Versul Fabula era cunoscut\ [i la romani,
palpit\, cuvintele sale ard [i indignarea acestui temperament vulcanic mi[c\ cu atât Esop fiind imitat de Phaedru. În epoca
mai mult cu cât ea e condensat\, `mputernicit\ prin silin]ele c\tre conciziune ale elenistic\, Babrios alc\tuie[te o cule-
artistului.” Dac\ `n elegiile, suvenirurile [i `n medita]iile tinere]ii se v\deºte entu- gere de fabule esopice.
În clasicismul francez, fabula cu-
ziasmul sau melancolia romanticului, `n satirele [i `n fabulele maturit\]ii transpare
noa[te o str\lucit\ reprezentare prin
echilibrul clasicului. Gustul poetului pentru clasicitate — despre care G. C\linescu La Fontaine. În literatura englez\, fa-
afirm\ c\ reprezint\ o op]iune estetic\ constant\ pentru to]i marii scriitori români — bula este cultivat\ de Gay, Moore; în
este dovedit prin: cultul ra]iunii, st\pânirea de sine esen]ial\ `n asigurarea echilibru- cea german\, de Lessing, Pfeffel; în
lui `ntre formele artistice ori `ntre p\r]ile ansamblului artistic, caracterul abstract [i cea rus\, de Kr`lov.
general al ideilor poetice, rigoarea formelor prozodice, stilul m\surat demonstrativ, În literatura român\, au scris fabu-
exprimarea elevat\ [i lapidar\, slaba utilizare a detaliilor plastice. le: Gheorghe Asachi, Anton Pann,
Dup\ edi]ia de versuri din 1847, crea]ia sa literar\ s-a orientat precump\nitor Alecu Donici, Grigore Alexandrescu,
spre satira [i fabula care permiteau, datorit\ limbajului lor aluziv `ntr-un caz ori ale- cunoscut drept cel mai valoros fabu-
list, Tudor Arghezi etc.” (op. cit.).
goric `n cel\lalt, ironia politic\ [i social\, „c\ci e prea bun pentru fabuli veacul `n care
tr\im”, a[a cum declara autorul `nsu[i `ntr-o epistol\. Chiar [i contemporanii au
recunoscut `n Grigore Alexandrescu pe cel mai de seam\ fabulist al nostru (Ion
Ghica [i Vasile Alecsandri, `n epistolarul lor). Laolalt\, fabulele sale alc\tuiesc „o Elegia
comedie uman\” versificat\, `n care personajele `ntruchipând caractere sunt prezen-
tate, alegoric, `n conven]ii zoomorfe. ~n ele predomin\ comicul de situa]ie [i cel de  Din fr. élégie, lat. elegia, gr. ele-
geia — „cântec de doliu”.
caracter. Personajele sunt alese din rândul animalelor c\rora folclorul [i vorbirea cu-
„Specie a poeziei lirice, elegia este
rent\ le confer\ atribute specifice: leul simbolizeaz\ for]a, vulpea — viclenia, boul — caracterizat\ prin exprimarea unor
prostia, pisica — ipocrizia, iepurele — frica etc. Motivele sunt de larg\ circula]ie, de sentimente de triste]e, de regret, de
la Esop (fabulistul Greciei antice) pân\ la Florian, La Fontaine, Kr`lov [i al]ii. melancolie.
Autenticitatea `n fabul\ este asigurat\ de maniera proprie artistului na]ional de a tra- Termenul a fost folosit, ini]ial, pen-
ta tema universal\, clasic\, de a o localiza [i de a-i ata[a o moral\ adecvat\ realit\]ilor tru epitafuri sau versete comemo-
sociale [i morale cunoscute de el. De[i cea mai puternic\ influen]\ asupra lui o rative, cu o tonalitate grav\. În mod
exercit\ crea]ia fabulistic\ a lui La Fontaine (modelul european al speciei artistice), clasic, elegia este reprezentat\ de
Gr. Alexandrescu a `nve[mântat motivele [i situa]iile preluate `n haina propriei orice poem compus din versuri ele-
giace, distihuri formate din alternarea
gândiri artistice, lectorii recunoscând `n prezentarea lor realitatea româneasc\, `n
hexametrului cu pentametrul.
particular, [i pe cea a condi]iei umane, `n general. Criticul Dumitru Micu (`n Lecturi
[i p\reri, studiul Grigore Alexandrescu, azi) remarc\ faptul c\ scriitorul posed\ „o 

59
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 [tiin]\ a conducerii ac]iunilor [i a distribuirii rolurilor, o siguran]\ `n mânuirea lim-


Cu poe]ii alexandrini, Calimah [i bii, datorit\ c\rora adapt\rile, localiz\rile, chiar directele traduceri urc\ `n sfera
Philetas, se dezvolt\ o liric\ de elegii crea]iei.” Personajele animaliere aduse `n scen\ dau la iveal\ tr\s\turile caracteriale
erotice [i mitologice, l\rgindu-se ga- cele mai condamnabile ale speciei umane: prostia infatuat\ [i ignoran]a (Elefantul,
ma tematic\, aceea de «plângere». ~n Mierla [i bufni]a), arogan]a [i falsul prestigiu (Dreptatea leului, Cucul), demagogia
epoca lui Augustus, prin Propertius [i [i lingu[irea (Vulpea liberal\, Lupul moralist), lipsa de patriotism (Toporul [i
Tibul, se dezvolt\ o liric\ elegiac\
p\durea), elitismul [i parvenitismul (Boul [i vi]elul, Câinele [i c\]elul), ipocrizia
erotic\, dup\ modelul poeziei alexan-
drine [i cu reminiscen]e din cea latin\. (Uleul [i g\inile, {oarecele [i pisica), vanitatea (Pisica s\lbatic\ [i tigrul) etc.
Ovidiu este ultimul mare poet elegiac Fabulele au `ntreita misiune estetic\ de a satiriza deficien]e, de a educa prin
al Romei antice. Elegiile din exil, Tris- con[tientizarea acestora [i de a amuza. Prin caracteristicile men]ionate [i prin struc-
tele [i Scrisori din Pont, se remarc\ tura conflictului, prezentat ca o ciocnire dramatic\ [i un deznod\mânt imediat, ele
prin sensibilitate [i patetism. În seco- se apropie de comedie.
lul al XVI-lea, se l\rge[te tematica ele- La Gr. Alexandrescu, surprindem o evolu]ie de la epic la dramatic, povestirilor
giei [i specia se dezvolt\. Elegia este scurte, versificate `n primele fabule, luându-le locul dialogurile vii, care transform\
cultivat\ de Ronsard (Elegii, masca- poeziile `n mici scenete de moravuri [i de caractere. {tiin]a dialogului memorabil [i
rade [i pastorale, 1565) [i de Camöes.
arta portretului alegoric fac din Gr. Alexandrescu un comediograf fabulist, a[a cum
În a doua jum\tate a secolului
al XVIII-lea [i prima jum\tate a secolu- o dovede[te str\lucit [i `n Dreptatea leului. Regele felinelor se afl\ `ntr-o aprig\ com-
lui al XIX-lea, elegia este cultivat\, pe peti]ie cu Leopardul, miza fiind doar un pretext („{i gâlcevire mare, pentru un mic
o tematic\ larg\, cu bogate accente folos”). De fapt, cei doi `[i disput\ lumea [i vor s\ demonstreze care dintre ei este
filosofice, de: Th. Gray, E. Young, An- cel mai puternic [i demn s\ o conduc\. ~n luptele f\r\ sfâr[it, sunt sacrifica]i
dré Chénier, Goethe etc. Romantis- numero[i supu[i, poetul surprinzând — `n imagini veridice — victimele al c\ror
mul cunoa[te o ilustrare a elegiei prin sânge a curs lâng\ „fie[care tulpin\”. Dar, pentru c\ sor]ii izbânzii r\mâneau inde-
A. de Lamartine, Alfred de Musset, ci[i, leul a consultat voin]a divin\ prin maimu]a-prezic\toare. Prorocul ad-hoc n-a
Hölderlin, Shelley, Byron, Leopardi
ezitat s\-[i bat\ joc de ifosele de st\pânitor ale leului, sf\tuindu-l — `n derâdere —
etc.
În literatura român\, elegia se dez-
s\-l sacrifice pe cel mai tare din cuprinsul `mp\r\]iei, dac\ vrea s\ ajung\ `nving\tor.
volt\ odat\ cu preromantismul [i ro- De unde pân\ atunci ar fi ucis pe oricine ar fi `ndr\znit s\-i conteste `ntâietatea, leul
mantismul prin poe]ii: Vasile Cârlova, s-a adresat adun\rii ob[te[ti pentru a-l indica pe cel potrivit jertfei, el v\itându-se
Grigore Alexandrescu, D. Bolintinea- brusc c\ sufer\ de sl\biciune [i „p\time[te de tuse”. Subalternii lui imit\ pe loc
nu, Vasile Alecsandri [i apoi, prin exemplul conduc\torului lipsit de orice demnitate, iar tonul `l d\ vicleana vulpe.
Mihai Eminescu, {tefan O. Iosif, Ion ~ntr-o clip\, „lighioanele cele mai col]ate” `[i inventeaz\ bete[uguri ridicole, care s\
Pillat, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu le absolve de sacrificiul cerut. Agresivitatea, mândria, sim]ul competi]iei dovedite
etc.” (op. cit.). pân\ atunci pieriser\ ca prin farmec. Când bietul iepure a vrut s\-[i exprime uimirea
fa]\ de atâta oportunism [i la[itate, au t\b\rât cu to]ii asupra lui, proclamându-l „cel
mai tare” dintre ei [i jupuindu-l de viu. Fabula e un mic spectacol ilariant `n form\,
grav `n con]inut, ale c\rui s\ge]i satirice ]intesc `n defectele omene[ti care persist\
Bibliografie dincolo de epoci [i mentalit\]i.
 Mircea Anghelescu, Preromantis-
mul românesc, 1971, [i Introduce-
re în opera lui Gr. Alexandrescu, Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
ambele apãrute la Editura Mi-
nerva, Bucure[ti, 1973. 1) Limbã ºi comunicare (actualizare) — Redactaþi un eseu stilistic în care sã
evidenþiaþi: transformarea în expresii poetice a cuvintelor ºi a structurilor
 G. C\linescu, Grigore M. Alexan-
gramaticale preluate din limbajul familiar; efectul artistic al alternãrii
drescu, Editura pentru Litera-
tur\, Bucure[ti, 1962. formelor învechite ale limbii cu termenii neologici; expresivitatea stilisticã
a procedeelor retorice simple (personificarea, epitetul, enumeraþia) ºi a
 {erban Cioculescu, Vladimir Stre- celor complexe (alegoria) în fabulele autorului.
inu, Tudor Vianu, Istoria literatu- 2) Realiza]i o paralel\ literar\ cu tema: „Comedia uman\ de la Esop [i La Fon-
rii române, edi]ia a II-a, Editura
taine pân\ la fabulele lui Grigore Alexandrescu”.
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucu-
re[ti, 1971.
3) Elabora]i o compozi]ie de sintez\ referitoare la tema: „Clasicitatea `n spirit
[i `n formele artistice preferate (satire, fabule, epistole) — tr\s\tur\ de-
finitorie a operei `n versuri a lui Grigore Alexandrescu”.

60
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

„Se veºtejeºte floarea frumoasei


tinere]i,/ Dar sufletul nu-ºi perde
a sale daruri sfinte”
Vasile Alecsandri
Malul Siretului
Aburii u[ori ai nop]ii ca fantasme se ridic\
{i, plutind deasupra luncii, pintre ramuri se despic\.
Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce `n raza dimine]ii mi[c\ solzii lui de aur.

Eu m\ duc `n faptul zilei, m\ a[ez pe malu-i verde


{i privesc cum apa curge [i la cotiri ea se perde,
Cum se schimb\-n v\lurele pe prundi[ul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, s\pând malul n\sipos. Coordonate ale operei
Când o salcie pletoas\ lin pe balt\ se coboar\,
Între 1868 [i 1869, la vârsta de
Când o mrean\ salt\-n aer dup\-o viespe sprintioar\,
aproape cincizeci de ani [i având în
Când s\lbaticele ra]e se abat din zborul lor, urma sa o bogat\ experien]\ liric\,
B\tând apa-ntunecat\ de un nour trec\tor. Vasile Alecsandri [i-a surprins con-
temporanii prin publicarea succesiv\
{i gândirea mea furat\ se tot duce-ncet la vale a pastelurilor în revista junimist\
Cu cel râu care-n veci curge, f\r-a se opri din cale. „Convorbiri literare”.
Lunca-n giuru-mi clocote[te; o [opârl\ de smarald, Termenul de „pastel” a fost prelu-
Cat\ ]int\, lung la mine, p\r\sind n\sipul cald. at din domeniul picturii [i este echiva-
lent cu un tablou de natur\ (sau cu un
peisaj, un desen în creion moale, u[or
colorat). Este una dintre cele mai r\s-
pândite specii lirice [i constituie o
poezie descriptiv\, care `nf\]i[eaz\
peisaje reale sau imaginare, prin in-
termediul c\rora sunt exprimate sen-
timentele autorilor. Dac\ primii paste-
li[ti români au fost Vasile Cârlova [i
Ion Heliade-R\dulescu, acela care a
clasicizat specia în literatura român\
a fost Vasile Alecsandri. Influen]at
deopotriv\ de fantezia romantic\ [i
de echilibrul clasic, mai apropiat
Theodor Buicliu, Lunca de la Mirceºti 

61
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Viscolul
Criv\]ul din meaz\noapte vâjie prin vijelie,
Spulberând z\pada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.
Valuri albe trec `n zare, se a[eaz\-n lung troian
{tefan Popescu, Peisaj Ca nisipurile dese din pustiul african.

temperamentului s\u optimist [i solar, Viscolul fr\mânt\ lumea!... Lupii suri ies dup\ prad\,
poetul a subliniat coresponden]ele Alergând, urlând `n urm\-i prin potopul de z\pad\.
dintre imaginile contemplate [i senti- Turmele tremur\: corbii zbor vârtej, r\pi]i de vânt,
mentele omene[ti. Sedus de frumu- {i r\chi]ile se-ndoaie lovindu-se de p\mânt.
se]ea peisajului de la Mirce[ti, a apei
[i a luncii Siretului, el [i-a conceput Zber\t, raget, ]ipet, vaiet, mii de glasuri sp\imântate
tablourile sub unghiul mi[c\tor al
Se ridic\ de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,
marilor cicluri naturale, dedicând pas-
teluri tuturor anotimpurilor. Fiecare
{i-n departe se aude un nechez r\sun\tor…
sezon este perceput altfel de sensibili- Noaptea cade, lupii url\... Vai de cal [i c\l\tor!
tatea vie a poetului, care îl asociaz\
unor etape distincte ale vie]ii sale. În Fericit acel ce noaptea r\t\cit `n viscolire
pastelurile lui Alecsandri, corespon- St\, aude-n câmp l\trare [i z\re[te cu uimire
den]a sentiment–natur\ este par ticu- O c\su]\ dr\g\la[\ cu ferestrele lucind,
larizat\ de faptul c\ imaginilor pictura- Unde dulcea ospe]ie `l `ntâmpin\ zâmbind!
le li se asociaz\ o prezen]\ uman\,
care le însufle]e[te. Tablourile realiza-
te astfel dau impresia supunerii des-
crierilor unui proces de obiectivare.
Acesta este favorizat de faptul c\ poe-
Abordarea textelor `n clas\
tul se distan]eaz\ voit de aspectele pre-
zentate, pe care le define[te cu ochii
1) Comenta]i, pe grupe de lucru, alte pasteluri din crea]ia lui Vasile Alecsan-
unui privitor din afar\, neimplicat în dri, eventual dedicate verii [i toamnei `n lunca Siretului [i `n ambian]a de
procesualitatea natural\. la Mirce[ti.
Cultivând specia pastelului, scriito- 2) Citi]i [i analiza]i alte dou\ pasteluri `n care este conturat\ — `ntr-o manier\
rul a format o adev\rat\ [coal\, fiind specific\ — imaginea iernii atât de temute pentru efectele ei, `n viziunea
urmat, în timp, de poe]i apar]inând ce- solarului Alecsandri; selecta]i imaginile-cli[eu din pasteluri.
lor mai diferite orient\ri estetice, pre- 3) Analiza]i — `n toate textele descriptive propuse — metoda autorului de
cum: A. Macedonski, G. Co[buc, {t. O. obiectivare a impresiilor sale lirice, filtrate din afara perceperii lor, nu din
Iosif, O. Goga, I. Pillat, V. Voiculescu,
interioritatea tr\irilor poetului; modera]i un studiu de caz concluziv.
L. Blaga [i Nichita St\nescu.
În cele aproximativ treizeci de poe-
me apar]inând ciclului men]ionat,
autorul nu s-a limitat la surprinderea
succesiunii anotimpurilor în lunca Mir-
ce[tilor, ci a imortalizat [i momentele
Repere de interpretare
semnificative ale vie]ii rurale. Muncile
agricole sunt proiectate într-un cadru
Malul Siretului
idilic, care configureaz\ un ansamblu ~n cele patru catrene, poetul surprinde momentul temporal incert al `ngân\rii
idealizat al existen]ei ]\r\ne[ti, model nop]ii cu ziua, când `ntreaga natur\ este `nc\ adormit\. Deasupra luncii t\cute de la
liric urmat ulterior de G. Co[buc. Mirce[ti, se `nal]\ „aburii u[ori”, pe care poetul `i compar\ cu ni[te „fantasme”.
Uneori, descrierea se îmbin\ cu Peisajul, ale c\rui contururi par neclare `n atmosfera ce]oas\, cap\t\ dimensiuni fan-
medita]ia asupra precarit\]ii condi]iei
tastice [i o aur\ de mister. Din loc `n loc, aburii se prind de ramurile copacilor, for-
umane, în antitez\ cu eternitatea natu-
rii. Fenomenele naturale nu pier, ci
mând adev\rate coroane aeriene, desprinse parc\ de trunchiurile lor. Aceea[i atmos-
numai se modific\, luând aspecte fer\ aburoas\ st\pâne[te apele râului Siret. Imaginea de basm a tabloului matinal se
datoreaz\ [i compara]iei mitologice a cursului apei cu „un balaur”, ai c\rui „solzi de


62
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

aur” reprezint\ `nse[i undele. R\s\ritul soarelui str\punge opacitatea creat\ de 


aburii nop]ii, oglindindu-se `n luciul apelor. diferite, în timp ce omul are o durat\
Fermecat de prospe]imea peisajului matinal, eul liric prive[te mi[carea necon- existen]ial\ limitat\, ren\scând `n suc-
tenit\ a apei de pe „malul verde”,. Fluxul [i refluxul `mping [i resping succesiv va- cesiunea genera]iilor.
lurile pe [i de pe „prundi[ul lunecos”, s\pând „malurile” nisipoase, erodând totul `n Sedus de perfec]iunea naturii, el
uit\, fie [i numai pentru o clip\, de
calea lor. Uneori, `mp\cat\ cu sine [i aparent obosit\, apa „adoarme la bulboace”. Pe
vremelnicul s\u popas pe p\mânt.
maluri, s\lciile pletoase se apleac\ deasupra undelor, s\rutându-le `n t\cere.
Imaginilor vizuale statice li se opune cea dinamic\ a unui pe[te, care sare din ap\
urm\rindu-[i prada: este o „mrean\” `n\l]at\ `n aer „dup\ o viespe sprintioar\”. Natura `n poezia româneasc\
Luminozitatea de cle[tar a peisajului dimine]ii este „`ntunecat\” temporar de
Primele forme ale sensibilit\]ii
stolurile dese de ra]e, asem\nate cu „nourii trec\tori”. Ultima strof\ `mbin\ rapsozilor `n fa]a spectacolului natural
descrierea pastelist\ cu un ton v\dit elegiac, deoarece curgerea f\r\ oprire a râului (materializate `n imagini de o rar\
este comparat\ cu imaginile caleidoscopice ale gândirii poetului „furate” de mirajul plasticitate) se g\sesc `n folclor, de un-
natural. de sunt preluate ca model `n poezia
Fiin]a uman\ pare o intrus\ `n spa]iul naturii, ale c\rei legi de existen]\ i-au cult\ a perioadei de tranzi]ie (1780-
r\mas adesea necunoscute. Senza]ia de plenitudine [i de via]\ perpetu\ `n natur\ 1830), când [i-au scris operele V\c\-
este redat\ prin verbul onomatopeic „clocote[te”. ~ncremenit pe malul apei, poetul re[tii (`ndeosebi Nicolae [i Iancu).
se transform\ `ntr-o imagine statuar\, contemplat\ — la rândul s\u — de c\tre „o Influen]elor folclorice autohtone li s-au
al\turat [i contactul primilor no[tri
[opârl\ de smarald”, care [i-a p\r\sit culcu[ul „cald”, apropiindu-se f\r\ sfial\ de cel
poe]i, ca [i cel al urm\torilor din epoca
ce asist\ nemi[cat la spectacolul firii. pa[optist\ (1830-1860) cu literatura oc-
cidental\ [i orientarea ei preponderent
romantic\. La acestea se adaug\ expe-
Viscolul rien]a de via]\ rural\ pe care o evoc\
to]i poe]ii secolului al XIX-lea, devenit\
Temperament solar prin excelen]\, peregrin neobosit prin ]\rile calde ale apoi o imagine idealizat\ a trecutului,
Europei, V. Alecsandri detest\ „cumplita iarn\” (cum o nume[te cu n\duf), mai ales un topos al copil\riei, sau un Eden ca-
pe cea moldoveneasc\ contemplat\, o via]\, la Mirce[ti, `n lunca Siretului, cu re p\streaz\ datinile [i specificul na]io-
n\me]ii „aduna]i `n cer gr\mad\”, care par s\ striveasc\ suflarea lumii `ntr-o plato[\ nal ca `n viziunea tradi]ionali[tilor.
~n cazul primilor no[tri poe]i, evo-
`nghe]at\. Dar poate tocmai de aceea a descris-o atât de pregnant, nu `n frumuse]ea
carea naturii constituie numai o sec-
pudrat\ `n alb a peisajelor `ncremenite, cât mai ales, `n manifest\rile ei stihiale. A[a ven]\ liric\ `ntr-un text a c\rui tem\
procedeaz\ poetul `n Gerul, Mezul iernei, Iarna, `n Viscolul [i altele este alta (Iancu V\c\rescu — Prim\va-
~n ultimul pastel men]ionat, stihia hibernal\ numit\ „criv\]” `[i face apari]ia din ra amorului, Ion Heliade-R\dulescu —
„meaz\noapte”, ca un balaur cu coama zbârlit\ `n vârtejuri albe, spulberând z\pada Zbur\torul). Alt\dat\, imaginea des-
pân\ „`n ceruri”. Imaginilor vizuale rare [i monocromatice le iau locul cele intens criptiv\ este dominant\, dar r\mâne
auditive, `ndeosebi onomatopeele `mbinate tautologic: „vâjâie ca vijelia”. Este un un pretext conven]ional, care declan-
procedeu clasic `n lirica pastelist\ a autorului enumerarea frecvent\ a determinan- [eaz\ o stare sufleteasc\ a c\rei esen]\
telor verbale, circumstan]iale de loc, care unific\ spa]iul orizontal cu cel vertical nu este direct legat\ de un peisaj (`n
crea]iile lui Costache Conachi sau
`ntr-o singur\ dimensiune — cea a z\pezii nesfâr[ite „de pe deal, de pe câmpie”, ridi-
Vasile Cârlova). Natura ca tem\ expli-
cate de vânt pân\ „`n ceruri”. Celebra hiperbol\ a „oceanului de ninsoare” (din cit\ nu se emancipeaz\ de alte motive
pastelul Iarna) este la locul ei, `ns\ `n varianta „valurilor albe”, care se succed `n- (precum istoria sau elogiul unei per-
tr-un iure[ ame]itor, formând „un lung troian” pân\ la nori. Compara]ia din finalul sonalit\]i, ori tr\irea unei iubiri) decât
strofei `ntâi este original\; printr-un dublu oximoron (cromatic [i caloric), poetul odat\ cu operele târzii ale pa[opti[ti-
identific\ o subtil\ asem\nare `ntr-o opozi]ie aparent total\: troienele mi[c\toare, lor, clasicizându-se prin ciclul Paste-
schimbându-[i mereu locul [i formele, sunt aidoma „nisipurilor dese” risipite `n luri scris de Vasile Alecsandri (care a
„pustiul african”. Spa]iul `nghe]at, ca [i cel torid, este controlat de for]a eolian\, al devenit modelul absolut).
Poezia naturii continu\ s\ joace un
c\rei efect este identic: uria[a dimensiune terestr\ `ncremenit\ sub z\pad\, pe care
rol semnificativ `n crea]ia autorilor de
nu se vede nici o urm\ de via]\, este la fel cu de[ertul arid, unde numai natura a
la sfâr[itul secolului al XIX-lea: pentru
r\mas st\pân\. Mihai Eminescu, natura nu are `n sine
Dar lumea vie angajeaz\ lupta cu viscolul: „lupii suri”, formând pete `nchise [i nimic descriptiv, sugerând materia vie
mi[c\toare pe albul imaculat, ies dup\ prad\; urletele lor `nfioar\ „turmele”, care `ntr-o ve[nic\ [i dinamic\ metamorfoz\.
„tremur\” adulmecând primejdia; corbii `[i precipit\ zborul „r\pi]i de vânt”, iar ~n codrul nesfâr[it, perechea uman\
„r\chi]ile” se apleac\ lovindu-[i crengile rupte de p\mântul `nghe]at. Viet\]ile 

63
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 r\spund criv\]ului uciga[ `ntr-un cor de glasuri, a c\ror disperare este exprimat\
se simte ocrotit\, integrându-se mi[c\- prin substantive onomatopeice: „zbier\t”, „r\get”, „]ipet”, „nechez r\sun\tor”. O
rii neobosite a firii; Alexandru Mace- nou\ enumera]ie de circumstan]iale de loc d\ impresia c\ viscolul s-a `n\l]at la cer
donski este un estet care recepteaz\ [i bântuie `ntr-un cosmos la fel de `nsp\imântat ca [i p\mântul. Senza]ia de lume
dinamismul curgerii naturale prin so- dezm\rginit\ este creat\ de o locu]iune adverbial\ `ntr-o form\ original\: „{i-n
norit\]ile ei muzicale, `nregistrate atât
departe se aude...”. Iarna nu mai are nici durat\, nici localizare precizate, eternizân-
de vitalismul lui romantic, cât [i de
experimentele simbolist-parnasiene; du-[i efectele distructive. Aglomer\rile verbale, propozi]iile scurte, onomatopeele [i
George Co[buc face din natur\ pur - interjec]ia, exclama]iile retorice asigur\ ritmul sincopat al versurilor, `n concor-
t\toarea concep]iei sale programatic dan]\ cu mi[carea dinamic\ a uraganului alb. Interjec]ia „vai!” dezv\luie compasi-
optimiste, dar [i a crezului ar tistic unea poetului deopotriv\ fa]\ de „calul [i c\l\re]ul” surprin[i pe drum de iure[ul
conform c\ruia via]a este o lupt\ ielelor vântoase. Temporar, natura dezl\n]uit\ `[i ia revan[a [i `l exileaz\ pe om din
continu\. mijlocul ei, pentru a-l reprimi când puterile ei devastatoare s-au diminuat.
La `nceputul secolului al XX-lea, Ultima strof\ are idea]ia specific\ pastelurilor scriitorului: prezen]a tonifiant\ a
Octavian Goga continu\ `n parte linia omului `nfrunt\ cataclismul natural, dac\ se bucur\ de ajutorul semenilor lui, `ntr-un
co[bucian\, dar vede natura ca mar-
gest de solidaritate fireasc\: drume]ul r\t\cit prin n\me]i aude, plin de speran]\,
tor\ atât a suferin]elor poporului, cât [i
a dezr\d\cin\rii omului din mediul l\tratul unui câine, semn al apropierii sale de o a[ezare omeneasc\, [i observ\
p\str\tor de tradi]ii, cel rural. Simbo- „fericit” imaginea unei „c\su]e dr\g\la[e”, descrise — ca-n basme — `n forme dimi-
li[tii (George Bacovia, Dimitrie An- nutivale, cu ferestrele str\lucitoare, `n poarta c\reia `l `ntâmpin\ „dulcea ospe]ie” cu
ghel) restrâng peisajul la un decor zâmbetul pe buze.
(parcul, gr\dina) construit din linii
Anton Steinach,
simplificate, dar cu o sporit\ putere in-
Mori în munþi
cantatorie de a sugera profunzimi nu-
mai `n parte accesibile. Ion Pillat cul-
tiv\ bucolicul `n spirit tradi]ionalist,
revenind la descrierea clasic\ [i senin\
a canonului estetic fixat de Alecsandri.
Lucian Blaga infuzeaz\ naturii miste-
rul indicibil [i `i confer\ o dimensiune
mitic-panteist\, tr\ind la unison cu rit-
murile ei frenetice. Tudor Arghezi o
recepteaz\ ca pe o manifestare a divi-
nului care s\l\[luie[te deopotriv\ `n
formele ei gigantice [i `n cele miniatu-
rale. Ion Barbu o stilizeaz\ glacial `n
forme perfecte [i `ncremenite sau `i
confer\ func]ii alegoric-ermetice. Vasi-
le Voiculescu `i accentueaz\, `ntr-un Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
limbaj voit rustic, elementaritatea as-
pr\, iar Barbu Fundoianu `i insufl\ 1) Construi]i un eseu argumentativ pe tema: „Vasile Alecsandri — poetul
melancolia [i tragismul con[tiin]ei din care a clasicizat specia pastelului `n literatura român\”.
ce `n ce mai puternice a disolu]iei.
2) Evolu]ia pastelului — specie liric\ frecvent\ `n crea]ia marilor poe]i
români, de la Vasile Cârlova la tradi]ionali[ti [i la poezia contemporan\,
Bibliografie sensibil\ `n fa]a frumosului natural; elabora]i o compozi]ie de sintez\
despre perenitatea acestui tip de poezie.
 {erban Cioculescu, Vladimir Strei-
nu, Tudor Vianu, Istoria literaturii 3) Concepe]i un eseu liber despre viabilitatea operei lui V. Alecsandri, având
române, edi]ia a II-a, Editura Di- `n deschidere aser]iunile lui Alexandru Piru dintr-o exegez\ critic\ dedi-
dactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, cat\ scriitorului: „...Este cel mai mare poet român pân\ la Eminescu, mo-
1971. del chiar pentru acesta la `nceput. Eminescu, `n a c\rui stim\ a r\mas pân\
la sfâr[it, `i preia regalitatea dup\ moarte, cu pu]ine excep]ii. Alecsandri
 Al. Piru, Surâz\torul Alecsandri,
`[i p\streaz\ mai departe prestigiul clasicilor cu parfum de epoc\ `n isto-
Editura Minerva, Bucure[ti, 1991.
ria literaturii. La o sut\ de ani de la moarte, este `nc\ explorat, citit, jucat
 Eugen Simion, Dimineaþa poeþilor, [i recitat. Opera sa d\inuie[te.” (Surâz\torul Alecsandri, 1991)
Editura Eminescu, Bucureºti, 1995.

64
Perioada modern\ a literaturii române. Proza C a p i t o l u l a l I I - l e a

La porþile Orientului
Vasile Alecsandri

Balta-Alb\ Dezbatere
(fragmente) România, între Orient ºi Occident
Rostul de culturã pe care înþele-
gem sã-l propovãduim este european.
Intru în Valahia ca într-o þarã pustie, ºi deodatã aud vorbind de o societate de Lumina noastrã vine din apus. În occi-
zece mii de suflete adunate la niºte bãi, aproape de Brãila. Aceastã aflare mã sileº- dentalizarea acestei þãri, putrezite în
te sã-mi schimb ideea ºi sã cred cã Valahia ar putea fi o þarã mai civilizatã de vreme multe organe vitale înainte de a fi
ce are bãi care trag atâta lume la dânsele. Însã cãruþa poºtii ºi întâmplãrile neplãcu- ajuns la maturitate, vedem scãparea.
te ce întâmpin pe drum ºi în satul de la Balta-Albã mã fac a mã întoarce iarãºi la Dacã e vorba de o afirmare, noi nu ve-
ideea mea cea dintâi ºi, în urmare, mã culc cu încredinþare cã mã gãsesc într-o þarã dem decât una activã ºi productivã: afir-
sãlbaticã. Închipuiþi-vã dar ce revoluþie s-au fãcut în creierii mei când a doua zi dimi- marea geniului ºi fiinþei noastre speci-
neaþa am vãzut o mulþime de caleºti evropieneºti pline de figuri evropieneºti ºi de fice în forme de culturã europene ºi
în cadrul armonios ºi strãlucitor al cul-
toalete evropieneºti! Nu puteam crede cã eram treaz ºi mã socoteam a fi faþã la vreo
turii vestice. Nu desfiinþarea, ºtergerea
fantasmagorie nepriceputã; fantasmagorie cu atât mai curioasã cã îmi înfãþiºa tot
a tot ce ne e particular, a tot ce face
soiul de contrasturi, precum: baloane de Viena cu înhãmãturi necunoscute pe la noi;
farmecul ºi preþul sufletului naþional,
pãlãrii de Franþa cu ºlice orientale; frace cu anterie; toalete pariziene cu costumuri
dar înglobarea lui în întregul culturii
strãine ºi originale. Mai adãugiþi la aceste pocnitele ºi rãcnitele poºtaºilor, miºcarea continentului, orientarea lui spre ves-
a treizeci de trãsuri ce se întreceau pe câmp, mulþimea cailor înhãmaþi la dânsele, tul cãruia îi aparþinem, de care sun-
clopoþeii ce sunau la gâtul lor ºi, în sfârºit, efectul noutãþii acestor lucruri în ochii tem legaþi — oricât ne-am izola — pe
unui strãin, º-aºa vã veþi putea lesne închipui espresia comicã a figurei mele în faþa viaþã ºi pe moarte...
unui spectacol atât de neaºteptat. [...] Rãmânã alþii extatici în faþa poeziei
Înspre sarã ne duserãm cãlãri iarãºi pe malul bãlþii, cu gând de a face o plimba- mirosului rustic de obiele fermentate,
re cu vaporul! Înþelegeþi prea bine, domnilor, cã ideea unui vapor pe Balta-Albã era tânguiascã-se alþii lângã cobza lui Laie.
în stare sã-mi aducã o mirare nemãrginitã; dar când zãrii maºina ce purta un nume Încredinþaþi cã sãpunul, confortul ºi ur-
atât de falnic, începui a râde ca un nebun. Vaporul Bãlþii-Albe era o plutã de grinzi, banismul, telegraful ºi legea civilã nu
având un cort mare drept acoperiº ºi douã roþi mici de moarã aninate pe laturile ei. ameninþã întru nimic curãþia rasei noas-
Acele roþi, care îi meritaserã numele de vapor, erau învârtite în apã de patru oameni tre, înscriem un al doilea cuvânt pe
ºi, prin miºcarea lor, purtau încet pluta pomenitã pe faþa bãlþii. steagul nostru: Europeism.
Ne suirãm pe dânsa vro treizeci de persoane, dame ºi cavaleri, precum ºi o Eugen Filotti, Gândul nostru,
bandã de lãutari þigani ºi, pânã pe la opt ceasuri de sarã, fãcurãm o plimbare senti- în „Cuvântul liber”, nr. 1, 1924
mentalã sub razele lunii ce se ridicase în cer. Damele se cam temeau de furtuni ºi
alte întâmplãri ale navigãrei, dar cavalerii care stau pe lângã dumnealor le fãcurã De o sutã de ani se propovãduieºte
giurãmânt de a le scãpa înot din orice primejdie, ºi aºa ne întoarserãm la mal teferi, „europenizarea” noastrã pe toate cãrã-
voioºi ºi gata de a merge la balul ce se da în satul Balta-Albã. rile. Oameni de stat, scriitori, filosofi,
Acel bal, care era menit spre a-mi rãsturna toate ideile mele asupra stãrii sãlba-
tice a Valahiei, mã aduse într-o încântare neaºteptatã! Peste douã sute de persoane 

65
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Proza

 adunate într-o salã mare ce purta numele de Cazino alcãtuiau o soþietate cu totul
artiºti, încântaþi de binefacerile civiliza- evropieneascã, atât prin toaletele lor plãcute, cât ºi prin a lor maniere civilizate. Vã
þiei, ne-au impus tot ce s-a fãcut aiurea las dar sã gândiþi, domnilor, ce impresie îmi fãcu acea adunare, mie care eram încã
în mod organic. Avem constituþie bel- asurzit de strigãrile furioase ale poºtaºului din Brãila, mie care eram încã stâlcit de
gianã, legi franceze, parlamentarism patul casei strãjerului, mie, în sfârºit, care asistasem la scenele din târgul aºezat pe
britanic, literaturã futuristã, pictori ex- malul bãlþii! Dar, mai cu samã, când fãcui cunoºtinþã cu câteva dame românce tine-
presioniºti, democraþie, capitalism... re ºi frumoase ºi când le auzii pe toate vorbind limba francezã întocmai ca niºte pari-
Avem de toate ºi totuºi simþim toþi cã ziane, credeþi-mã cã mã socotii în palatul încântat al unui vrãjitor.
n-avem nimic. Ochii damelor atât de fãrmãcãtori, zâmbetele lor graþioase, glasurile lor dulci,
Europenizatorii noºtri cu orice taliile lor bine fãcute ºi care se miºcau repede în figurile contradanþului sau treceau
preþ au oroare de tradiþie. De dragul ca fantasme albe în vârtejul valsului; acel amestec de flori, de toalete scumpe, de
luminei strãine ar vrea sã înãbuºe gla-
lumini ºi de muzicã mã îmbãtaserã atât de mult, încât uitasem de tot cã mã aflam în
sul trecutului. Nu vor sã lase tânãrul
fundul Evropei, pe marginea Orientului. ªi când se sfârºi balul ºi când ieºii din salã
suflet românesc sã se dezvolte nor-
ºi mã gãsii iarãºi într-un câmp pustiu, nu mã putui opri de a zice cu cea mai adâncã
mal, ci se cãznesc sã-i lipeascã barbã ºi
încredinþare: „În adevãr, Valahia este o þarã plinã de minuni! una din þãrile care sunt
mustãþi false, cãrunte, sã-l împopoþo-
neze cu straie gata fãcute de alþii pen-
descrise în Halima!” [...]
tru alþii ºi îºi închipuie cã astfel sclivi- Iatã, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albã. În 24 de ceasuri am vãzut atâ-
siþi vom înºela lumea. Românismul, tea lucruri nepotrivite, atâtea contrasturi originale, cã nu ºtiu nici acum dacã Valahia
pentru ei, înseamnã ºovinism, iar reli- este o parte a lumii civilizate sau de este o provincie sãlbaticã!
giozitatea înseamnã prostie. În realita-
te însã numai românismul poate fi
aducãtor de culturã pentru noi. În ro-
mânism sunt cuprinse toate posibilitã- Abordarea textului `n clas\
þile de progres. Românismul precum
1) Episoadele cãlãtoriei în Valahia apar nu în mod direct, printr-o descriere
nu se sfieºte a-ºi proclama goliciunea,
nu ºovãie a admira cultura altora ºi a
fãcutã de un narator omniscient, ci prin relatarea lor de cãtre erou. De ce
asimila ce i se potriveºte. De iubit, ro- credeþi cã foloseºte Alecsandri aceastã tehnicã a povestirii în povestire?
mânismul se iubeºte numai pe sine, 2) Puneþi pe douã coloane elementele de civilizaþie ºi de înapoiere observate
nu cu iubire egoistã, ci cu pasiunea în- de cãlãtorul francez în lumea româneascã. Care dintre ele predominã?
crezãtoare. Nu aleargã dupã toate 3) Cum explicaþi faptul cã povestirea se încheie pe un ton optimist, expe-
noutãþile din Apus, cãci nu tot ce e mai rienþele cele mai plãcute ale cãlãtorului fiind plasate abia la sfârºit? Este
nou e ºi mai bun. Nu forme culturale proza lui Alecsandri o pledoarie discretã pentru valorile reale ale societãþii
cãutãm, ci cuprinsuri vii. româneºti? Argumentaþi-v\ r\spunsurile pro sau contra.
Europenismul vrea sã clãdeascã de
sus în jos, românismul se mulþumeºte a
începe cu temelia. Pe temelii solide se
poate ridica un edificiu demn de sufle-
tul românesc. E vremea temeliilor...
Repere de interpretare
Liviu Rebreanu,
Europeism sau românism?,
în „România”, nr. 1, 1924 „Ce vreþi, suntem aici la porþile Orientului, unde totul se înfãþiºeazã mai puþin
grav...” Preluatã de Mateiu I. Caragiale ca motto al romanului sãu Craii de Curtea-Ve-
Dorim sã importãm valori de peste che, aceastã secvenþã dintr-o pledoarie la un proces faimos este în multe privinþe
hotare. Dar sã ne înþelegem bine care. emblematicã: pentru spaþiul, ca ºi pentru mentalul românesc. Plasatã la intersecþia a
Nu dibuiri minoritare discreditate în mai multe imperii, cãzând sub dominaþia unuia sau a altuia ºi schimbând astfel dife-
chiar patria lor. Ne dezgustã acea rite stãpâniri, împreunã cu structura politicã, economicã ºi comportamentalã impusã
mitocãnie în imitaþie dupã care cutare de acestea, lumea româneascã a fost dintotdeauna traversatã de curenþii unor influen-
fiu de sãtean, adesea în prima gene- þe contrare. Geografia a influenþat decisiv istoria, iar epocile istorice, în derularea lor,
raþie de alfabetism, nu mai poate trãi n-au fãcut decât sã confirme o anumitã maleabilitate specificã spiritului românesc.
fãrã senzaþiile perverse ale opiului, ale Iatã o problematicã posibil de abordat într-un registru conflictual, prin conturarea
cocainei, ale versurilor lui Cocteau ori unor poziþii iremediabil opuse. S-a mizat, excesiv ºi exclusiv, fie pe românism, autoh-
ale pânzelor lui Van Dongen. Când e tonism, tradiþionalism, ruralism, purism, fie, dimpotrivã, pe europenism, interna-
 þionalism, modernism, urbanism, mozaic etnic. Dezbaterea pe marginea acestor

66
Perioada modern\ a literaturii române. Proza C a p i t o l u l a l I I - l e a

termeni antitetici ºi a valorilor pe care ei le exprimã a fost o constantã a istoriei noas- 


tre culturale. Confruntarea cu noi înºine, certitudinile ori dubiile în legãturã cu atâta pustiu la noi, tocmai rafinãria
poziþionarea ºi destinul nostru în lume sunt acte reflexive mereu reiterate de conºtiin- senzorialã ne mai lipsea?
þa româneascã, pentru care problema identitãþii este una fundamentalã. Tema poate Am cerut întotdeauna contactul cu
fi punctatã, însã, ºi într-un registru comic, în care sã fie exploatat filonul de pitoresc Occidentul: în politicã, ºtiinþã ºi tehni-
oferit de un meridian geografic ºi o evoluþie istoricã specifice, de condiþia ºi mentali- cã. În literaturã, însã, e cu totul altceva.
tãþile României profunde. Este modul în care procedeazã Vasile Alecsandri în Balta-Al- Artistul, pentru o mie de motive, nu
bã, povestire documentatã pe experienþa autorului ºi publicatã, în 1848, în „Calenda- poate fi decât naþional. Produs al unei
rul pentru români” al lui Grigore Asachi. Un tânãr pictor francez, ieºit pentru prima societãþi, el scrie pentru o societate
oarã din hotarele þãrii lui pentru a face un voiaj în Orient, relateazã unui cerc de ascul- datã. Marea lui calitate e specificitatea.
tãtori peripeþiile sale în Valahia vecinã ºi prietenã. De la Paris la Viena ºi apoi de aici, ªi aceasta nu poate fi decât naþionalã.
pe Dunãre, pânã la Brãila, peisajul se schimbã necontenit, stârnind curiozitatea cãlãto- O inspiraþie forþatã, care ar veni de la
un grup de senzaþii pe care viaþa noas-
rului ºi fãcându-l sã descindã pe uscat, pentru a înþelege mai bine specificul valah. Bal-
trã nu le cunoaºte, ca ºi reacþiunile
ta-Albã, „fãcãtoare de minuni”, lecuind tot felul de boli, este urmãtorul punct din itine-
exotice în faþa acestor senzaþii, nu
rariul sãu ºi, totodatã, locul în care nedumerirea occidentalului devine exponenþialã.
poate da decât literaturã de serã sau —
Alecsandri se foloseºte de acest personaj complet strãin de obiceiurile locului ca
în cel mai bun caz — de abilitate. Lite-
de un observator cu privirea proaspãtã, martor ocular ºi obiectiv al desfãºurãrilor lo- raturã mare sau cel puþin propriu-zi-
cale. Prin ochii unui strãin venit din inima culturii ºi civilizaþiei europene, din Franþa, sã nu poate da.
realitãþile Valahiei se vãd în toatã plasticitatea lor memorabilã, amestec de Orient ºi Mihai Ralea,
Occident, lux ºi mizerie, maniere ºi înapoiere. Este o tehnicã brevetatã de Montes- Europeism ºi tradiþionalism,
quieu în Scrisori persane (1721), cu un bun coeficient epic ºi dramatic. Un persan la în „Viaþa Româneascã”, nr. 3, 1924
Paris, respectiv un francez la Brãila... Culorile ºi mizeria Valahiei, obiceiurile ciudate
ale locuitorilor, întâmplãrile stranii trãite de cãlãtor, totul culminând cu marea „scal-
dã” în Balta-Albã ºi cu balul din „Cazino”, se imprimã pe retina francezului raþionalist
ºi iubitor de frumos, fãrã ca acesta sã înþeleagã cu adevãrat ceva. Autorul speculeazã
cu inteligenþã ºi umor uimirile succesive ale eroului fãrã voie, caracterizând, prin
intermediul acestui personaj-reflector, întreaga „babilonie” valahã de la mijlocul seco-
lului al XIX-lea, formele hibride ale civilizaþiei româneºti. O þarã practic necunoscutã
în Europa occidentalã, dar în care existã o elitã vorbitoare de francezã; o societate în
care modernizarea acceleratã se suprapune rezistentei tradiþii turce[ti, fracul stând
alãturi de anteriu ºi toaletele „evropieneºti” de „ºlicele” orientale. O lume fascinantã,
a formelor fãrã fond ºi a fondului mereu schimbãtor, o „þarã plinã de minuni”, ca în
1001 de nopþi. „Vaporul” cu care francezul se plimbã pe Balta-Albã este, în sens sim-
bolic, societatea româneascã însãºi: o ambarcaþiune mereu improvizatã ºi totuºi rezis-
tentã la toate intemperiile istoriei, adãpost precar ºi vehicul original — „ici aux portes
de l’Orient, où tout est pris à la légère”...
Theodor Aman, Plecare la câmp (fragment)

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Bibliografie


1) Citiþi întreaga povestire scrisã de Alecsandri, segmentând-o în episoade.
 *** Dreptul la memorie, în lectura
2) Într-un jurnal de lecturã, interferaþi observaþii personale cu ideile din tex- lui Iordan Chimet, vol. IV (Cer ti-
tul literar ºi din citatele propuse spre dezbatere. tudini, îndoieli, confruntãri), Edi-
3) Realizaþi un eseu în care sã punctaþi influenþele majore pe care Occidentul, tura Dacia, Cluj-Napoca, 1993.
respectiv Orientul le-au avut asupra spiritului românesc în politicã ºi  Mircea Anghelescu, Literatura
economie, în viaþa socialã, arte ºi ºtiinþe, religie. Care influenþã a fost, în românã ºi Orientul, Editura Mi-
cele din urmã, mai puternicã? Argumentaþi pro ºi contra. ner va, Bucureºti, 1975.
4) Între tradiþie ºi modernitate, deschidere cãtre valorile europene ºi pãs-  Doina Curticãpeanu, Vasile Alec-
trarea valorilor româneºti, poate exista un punct de echilibru, astfel încât sandri prozator (profilul memori-
alistului), Editura Minerva, Bucu-
opþiunea pentru unul dintre termeni sã nu fie exclusivã? Argumentaþi.
reºti, 1977.

67
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Parte integrant\
a literaturii na]ionale
Poezia folcloric\
 Din engl. folklore — „crea]ie”, „tezaur popular”. respectiv, la „Magazin istoric pentru Dacia”, culegerile de
„Folclorul reprezint\ ansamblul manifest\rilor popula- folclor încep s\ apar\; remarcabil\ va fi aceea întocmit\ de
re din sfera crea]iei culturale [i artistice (domeniul literatu- Vasile Alecsandri (Poezii poporale ale românilor..., din
rii, al muzicii, al dansului, al spectacolului) ca [i credin]ele, 1852–1853, ref\cut\ în 1866), care ofer\, întâia oar\, publi-
supersti]iile, practicile magico-rituale [i ale medicinii tra- cului capodoperele literaturii noastre orale: Miori]a [i
di]ional-empirice, adic\ întreg tezaurul care exprim\ (prin Monastirea Arge[ului, al\turi de alte cântece b\trâne[ti,
forme diverse — cuvânt, melodie, gest) universul spiritual doine [i colinde. „Prin contribu]iile lui B.P. Hasdeu (cu opera
al unui popor ca entitate colectiv\” (DTL, 1990). De[i do- Cuvente den b\trâni), ale lui M. Gaster, T.T. Burada, L. {\i-
meniile ar tistice mai sus men]ionate se manifest\ sincretic neanu, O. Densusianu [.a., folcloristica român\ intr\, de la
`n folclor, într-o strâns\ interdependen]\, pentru nevoile sfâr[itul secolului al XIX-lea, în domeniul propriu-zis [tiin]i-
cercet\rii ele sunt, în mod conven]ional, împ\r]ite în disci- fic” (op. cit.). Cercetarea modern\ a stabilit cinci tr\s\turi pe
pline similare cu cele ale ar telor «culte»: folclor literar, care trebuie s\ le îndeplineasc\ un text pentru a fi socotit
muzical, coregrafic, dramatic etc. Folclorul literar are o drept autentic produs folcloric, care se condi]ioneaz\ reci-
func]ie estetic\, datorat\ creatorilor s\i anonimi care, prin proc: oralitatea, spiritul tradi]ional, caracterul colectiv, cel
talent [i sensibilitate, au integrat operele lor în categoria anonim [i sincretismul.
frumosului artistic. Folclorul literar s-a r\spândit sub forma În prefa]a edi]iei sale de texte folclorice, V. Alecsandri
variantelor orale [i a coexistat sincretic cu obiceiurile [i cu apreciaz\ originalitatea, „ideile înalte”, „sim]irile duioase”,
tradi]iile autohtone. „Literatura popular\ atrage aten]ia înc\ „frumuse]ile poetice” ale folclorului românesc, comoara de
din secolul al XVIII-lea, ca depozitar\ consecvent\ a tradi- informa]ii nepre]uite despre istoria [i datinile str\mo[e[ti,
]iilor istorice na]ionale” (op. cit.): foarte pre]uit\ de roman- configurând laolalt\ „o avere na]ional\, demn\ de a fi scoas\
tici, în primul rând de cei germani (Herder, fra]ii Grimm, la lumin\ ca un titlu de glorie pentru na]ia român\”. R\mâne
Uhland), ea începe s\ fie culeas\ la debutul secolului al meritul etern al poetului cult de a fi în]eles valoarea ar tistic\
XIX-lea [i studiat\ sistematic c\tre mijlocul aceluia[i veac, [i impactul crea]iei populare asupra contemporanilor [i a ur-
când i se atribuie un rol important în reconstituirea fapte- ma[ilor, numind gestul public\rii lor „o sfânt\ datorie de a le
lor istorice trecute (din perioade mai pu]in cunoscute) [i, c\uta [i a le feri de noianul timpului [i al uit\rei”.
deci, în reliefarea specificului na]ional. În ]ara noastr\, cro-  Crea]ia folcloric\ literar\ poate avea o func]ie ritualic\,
nicarii — în mod sporadic — [i D. Cantemir — în calitate precum: a) poezia obiceiurilor: de Cr\ciun, de Anul Nou (co-
de premerg\tor al studiului folcloristic — men]ionaser\ un lindele, Plugu[orul, Capra, Ursul), obiceiuri de prim\var\
num\r de texte folclorice, obiceiuri [i credin]e populare, (Vergelul, Junii, Sâmbra oilor), rituri de invocare a ploii (Pa-
parudele, Scaloianul); b) poezia ceremonialului de trecere:
dansuri cu func]ii ritualice (precum „C\lu[arii”) înc\ din
na[terea, nunta, moartea (ora]iile, Cântecul miresei, Cânte-
veacul al XVII-lea.
cul bradului, Zorile, bocetele); c) poezia descântecelor.
În prima jum\tate a secolului al XIX-lea, apar cele dintâi
 Din crea]ia folcloric\ literar\ f\r\ func]ie ritualic\ fac
culegeri de folclor datorate lui T. Cipariu, N. Pauleti, I. Rusu
parte: a) poeziile lirice (în versuri): doina, cântecul pro-
[.a. În 1838, „Foaia literar\” din Bra[ov recomanda „a îns\m-
priu-zis, strig\tura; b) crea]iile epice: în versuri — balada
na [i a aduna din gur\ [i din conversa]ia cu poporul nostru (haiduceasc\, pastoral\, legendar\, fantastic\, cu subiect
feliurimi de obiceiuri vechi, povestiri, proverburi”, iar, în feudal, familial\), jurnalele orale; în proz\ — basmul, le-
1839, G. Bari] cere „a se culege odat\ cântecele barzilor [i genda, snoava; c) crea]iile aforistice [i enigmatice: pro-
ossianilor române[ti”. Solicitate apoi de M. Kog\lniceanu [i verbele, zic\torile, ghicitorile (clasificare dup\ M. Pop [i
N. B\lcescu în introducerile lor vestite la „Dacia literar\” [i, P. Rux\ndoiu, Folclor literar românesc, 1979).

68
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

STUDIU DE CAZ
Folclorul literar – o descoperire a lumii moderne
„Limba ca un fagure de miere”* a literaturii populare
 Desprindeþi ideile majore din citatele de mai jos ºi reuniþi-le într-un eseu despre folclorul literar.
1. „Nimic dar nu poate fi mai interesant decât a studia carac- noastre, în graiurile locale, în c\r]ile vechi; s\ studiem toate
terul acestui popor în cuprinsul cânticelor sale, c\ci ele co- manifest\rile psihologice ale poporului, s\ exploat\m poezia [i
prind toate pornirile inimei [i toate razele geniului s\u. […] basmele poporului, s\ citim cu luare-aminte scrierile celor
Agiutat de câteva persoane, iar mai cu seam\ de dl A. Russo, ce-au încercat, dup\ puteri [i dup\ vremuri, s\ studieze toate
am adunat, în deosebitele c\l\torii prin mun]ii [i prin câmpii- aceste lucruri.” (Din Însemn\ri despre limb\, în manuscris, la
le înflorite ale ]\rei noastre, o mare parte din poeziile popora- Academia Român\, Fondul G. Co[buc, mapa VII)
le [i acum, s\vâr[ind coordonarea lor, le închin patriei mele, 6. „Vom insista asupra limbii noastre populare, nu cea dialec-
ca cea mai dreapt\ avere a ei.” (V. Alecsandri, Poezia popo- tal\, ca fiind mai bogat\ în no]iuni de cultur\ [i art\. Cuvântul
ral\, introducere la Poezii populare ale românilor, Ia[i, 1852) în sine con]ine, pentru cine [tie s\ în]eleag\, o poveste întrea-
2. „…Al\turi cu limba exista ca element de unitate literatura g\ a neamului nostru. Unele au o origine îndep\r tat\, dincolo
popular\ a c\rei r\spândire uniform\ nu e de t\g\duit. de epoca roman\… Cuvântul are într-însul o vatr\ în care arde
Acelea[i balade ce s-au cules în mun]ii Moldovei sau ai Ardea- j\raticul vie]ii. Dac\ vreodat\ focul este amor]it, datoria noas-
lului s-au aflat în variante în Dobrogea, încât se crede c\ pie- tr\, a scriitorilor, e s\ facem foale din pl\mâni ca s\-l aprin-
sele nemerite de literatur\ popular\ aveau tendin]a de-a se dem.” (V. Voiculescu, articol din „Via]a literar\”, I, nr. 13, 1926)
r\spândi la to]i românii…” (M. Eminescu, articol din „Tim- 7. „O caracteristic\ tot atât de important\ a unui neam ca [i
pul”, 14.VIII.1882) comunitatea de sânge este limba. La noi [i aceasta e opera
3. „Farmecul poeziei populare îl g\sesc în faptul c\ ea este ]\ranului. Limba româneasc\ e o limb\ ]\r\neasc\. [… ] Lim-
expresia cea mai scurt\ a sim]\mântului [i a gândirei. L\sând ba noastr\, cultivat\ numai de ]\rani, în leg\tur\ continu\ cu
la o parte tot ce e nenatural, ea nu este decât limba p\mântul [i cu lumea concret\, a p\strat expresia imagistic\
sim]\mântului [i, pentru ca aceast\ limb\ s\ fie totdeauna [i naiv\ a omului simplu, o prospe]ime pitoreasc\ [i colorat\,
curat\, adeseori se renun]\ [i la rim\ [i, c\utându-se cuvântul ritmul vie]ii mi[c\toare…” (L. Rebreanu, Laud\ ]\ranului ro-
cel mai apropiat, nu se impune nicio sil\ la construirea versu- mân, discurs rostit la intrarea în Academia Român\, 1943).
lui. ªi s\ sper\m c\ tot se vor mai g\si suflete care s\ nu fie 8. „Mi-a pl\cut s\ caut frumuse]ile limbii [i puterea vie a ima-
jignite de rima neîndemânatic\ sau de simplitatea unui ginilor. Le-am g\sit în multe c\r]i ale trecutului [i în crea]ia
cuvânt vechi, ci vor prefera de a se ad\pa mai degrab\ la anonim\ a folclorului, spre care m-am aplecat totdeauna cu
izvorul curat ca lamura [i mai pre]ios ca aurul al poeziei noa- interes [i pre]uire. Scriitorul are mereu de înv\]at de la înain-
stre populare, decât s\ bea din izvorul de ap\ de zah\r cu ta[i [i de la dasc\lul nostru de limb\, al tuturor, poporul, crea-
portocale”. (M. Eminescu, ar ticol din „Timpul”, 8.V.1880) torul [i purt\torul limbii, cum potrivit se spune în limbajul filo-
4. „Nu avem s\ ne facem limba, ci s\ ne-o iubim [i s\ cinstim logilor.” (M. Sadoveanu, Arta literar\ [i cultivarea limbii,
pe cei ce ni-au pl\smuit-o atât de frumoas\ [i de în]eleapt\, interviu publicat în „Tân\rul scriitor”, nr. 10, 1955)
cum o avem. Sunt [i azi între scriitorii no[tri mul]i care n-o 9. „Adesea tân\rul scriitor nu are tihna p\trunderii în ascun-
simt aceasta [i «arunc\ vorbele cu furca». Unii dintre dân[ii sele semnifica]ii logice [i afective, statornicite în matca cuvin-
cunosc felul de a vorbi al poporului din vreo parte a telor române[ti, în în]elesurile care s-au fr\mântat de-a lungul
p\mântului românesc, dar n-au citit nici cronicarii, nici c\r]ile veacurilor cu lumina, cu soarele, cu melodia p\s\rilor [i a co-
biserice[ti; al]ii sunt mai c\rturari, dar n-au tr\it niciodat\ în drului. […] Scriitorul nu se poate împ\ca, n-ar trebui s\ se îm-
mijlocul poporului [i n-au nicio sl\biciune pentru limba româ- pace, cu pierderea [i urgisirea cuvintelor vechi, cu izgonirea
neasc\; iar al]ii s-au dezvoltat sub înrâuriri str\ine ori tr\iesc unor vorbe din popor sau regionale, plastice. Nici neologismul
în cercul strâmt al vreunei mahalale ori prin înc\ mai strâm- nu e de prisos când poate da precizii inexistente în tezaurul
tele «saloane», cu a c\ror atmosfer\ s-au deprins…” (I. Sla- vechi. A]i observat ce nout\]i splendide a scos Eminescu din
vici, Amintiri, 1924) aliajul unic de vechime [i noutate, turnat în poeziile lui? Dar în-
5. „S\ cetim mai mult, s\ c\ut\m mijloacele de dezvoltare d\r\tul jocului aparent u[or, cu vorbele parc\ sculptate în mar-
ale limbii, s\ c\ut\m mijloace în limbile surori, în dialectele mur\, st\ o munc\ dârz\ de adunare, de asimilare, de studiu [i
discern\mânt asupra formelor [i a sensurilor…” (T. Arghezi,
* Sintagma îi apar]ine lui M. Eminescu — Epigonii, 1870. Despre arta literar\, interviu din „Luceaf\rul”, 1958)

69
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

„Pe-un piciorMiori]a
de plai, / Pe-o gur\ de rai”
Mituri tradi]ionale autohtone Pe-un picior de plai, Gura nu-]i mai tace!
Pe o gur\ de rai Ori iarba nu-]i place,
 Traian [i Dochia — mitul etno- Iat\ vine `n cale Ori e[ti boln\vioar\,
genezei (na[terea poporului român). Se cobor `n vale Dr\gu]\ Mioar\?
Trei turme de miei — Dr\gu]ule bace,
 M\n\stirea Arge[ului — mitul este- Cu trei ciob\nei. D\-]i oile-ncoace
tic (crea]ia artistic\ [i jertfa creatoru-
Unu-i Moldovean, La negru z\voi,
lui).
Unu-i Ungurean C\-i iarb\ de noi
 Zbur\torul — mitul erotic (iubirea, {i unu-i Vrâncean. {i umbr\ de voi.
sentiment uman fundamental [i înte- Iar cel Ungurean St\pâne, st\pâne,
meietor). {i cu cel Vrâncean, ~]i cheam\ [-un câne
M\ri, se vorbir\, Cel mai b\rb\tesc
 Miori]a — mitul mor]ii, al extinc]iei Ei se sf\tuir\ {i cel mai fr\]esc
care prefigureaz\ integrarea omului în Pe l-apus de soare C\ l-apus de soare
natura cosmic\. Ca s\ mi-l omoare Vreau s\ mi te-omoare
Pe cel Moldovean Baciul Ungurean
C\-i mai ortoman, {i cu cel Vrâncean.
Evolu]ia structurii poematice {-are oi mai multe — Oi]\ bârsan\,
Mândre [i cornute, De e[ti n\zdr\van\
 Colindul mioritic (variantele ar- {i cai `nv\]a]i {i de-a fi s\ mor
haice ardelene) celebreaz\ mitul reîn- {i câni mai b\rba]i!… ~n câmp de mohor,
noirii perpetue a vie]ii prin moarte;
Dar cea Miori]\ S\ spui lui Vrâncean
tema acestuia men]ioneaz\ uneori epi-
Cu lân\ pl\vi]\ {i lui Ungurean
sodul judec\rii ciobanului care nu a
respectat codul p\storesc. De trei zile-ncoace Ca s\ m\ `ngroape
Gura nu-i mai tace. Aici pe-aproape
 Motivul oii n\zdr\vane (variantele Iarba nu-i mai place. ~n strunga de oi
moldovene[ti) — conven]ie fantastic\, — Miori]\, lae, S\ fiu tot cu voi;
existent\ [i `n basm, care presupune Lae, buc\lae, ~n dosul stânii
interven]ia animalului dotat cu puteri De trei zile-ncoace S\-mi aud cânii.
supranaturale [i capacitatea sa de a
reproduce graiul omenesc.

 Motivul maicii b\trâne (versiunea


moldo-muntean\) — episod cu valen-
]e dramatice, subliniind dragostea fi-
lial\ [i pe cea matern\.

 Motivul alegoric al mor]ii-`nsur\-


toare — episod preluat din bocetele
cântate la înmormântarea tinerilor
nec\s\tori]i, numi]i — `n limbaj popu-
lar — „nelumi]i”.

Lia Rodica Got, V\zduh

70
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Aste s\ le spui, Din ochi l\cr\mând,


Iar la cap s\-mi pui Pe câmp alergând,
Fluera[ de fag, Pe to]i `ntrebând
Mult zice cu drag! {i la to]i zicând:
Fluera[ de os, Cine-au cunoscut
Mult zice duios! Cine mi-au v\zut
Fluera[ de soc, Mândru ciob\nel
Mult zice cu foc! Tras printr-un inel?
Vântul când a bate Fe]i[oara lui
Prin ele-a r\zbate Spuma laptelui;
{-oile s-or strânge Must\cioara lui
Pe mine m-or plânge Spicul grâului;
Cu lacrimi de sânge! Peri[orul lui
Iar tu de omor Pana corbului;
S\ nu le spui lor.
Ochi[orii lui
S\ le spui curat
Mura câmpului!…
C\ m-am `nsurat
Tu, Mioara mea,
Cu-o mândr\ Cr\ias\,
S\ te-nduri de ea
A lumei mireas\;
{i-i spune curat
C\ la nunta mea
A c\zut o stea; C\ m-am `nsurat
Ion B\nulescu,
Soarele [i luna Cu-o fat\ de Crai Compozi]ie (tapiserie)
Mi-au ]inut cununa. Pe-o gur\ de rai.
Brazi [i p\ltina[i Iar la cea m\icu]\
I-am avut nunta[i, S\ nu-i spui, dr\gu]\, Dic]ionar
Preo]i, mun]ii mari, C\ la nunta mea Cosmogamie (din gr. kosmos —
Paseri, l\utari, A c\zut o stea, „univers” [i gamos — „cununie”) —
P\s\rele mii, C-am avut nunta[i concep]ie str\veche (p\gân\) despre
{i stele f\clii! Brazi [i p\ltina[i moartea în]eleas\ ca o contopire cu
Iar dac\-i z\ri, Preo]i, mun]ii mari, universul, r\spândit\ în lumea medite-
Dac\-i `ntâlni Paseri, l\utari, ranean\ [i oriental\.
M\icu]\ b\trân\ P\s\rele mii Mit (din gr. mytos — „povestire”) —
Cu brâul de lân\ {i stele f\clii! nara]iune fantastic\ [i exemplar\ care
reflect\ gândirea arhaic\ despre
natur\, om [i societate; mitic (adj.) —
ireal, fantastic, legendar, fabulos,
Abordarea textului `n clas\ miraculos.
Nelumit — ins decedat `nainte de
1) Prezenta]i, `n succesiunea lor din text, motivele principale din Miori]a. vreme, care n-a mai apucat s\ intre `n
rândul lumii prin c\s\torie.
2) Compara]i (cu ajutorul unei antologii de texte folclorice) arhetipul Miori]ei
(varianta Russo–Alecsandri) cu alte variante alese din diferite zone geogra- Premoni]ie — senza]ie care preced\,
care anun]\ un fapt, o prevestire, un
fice ale ]\rii; realiza]i un studiu de caz pentru fiecare.
avertisment.
3) Reliefa]i, `n trei grupe de lucru, preponderen]a elementelor epice, al\turi
Ritual — ceremonial provenit din ve-
de cele lirice [i dramatice, din crea]ia folcloric\ atât de complex\.
chile tradi]ii, desf\[urat dup\ anumite
4) Motiva]i `nlocuirea ac]iunii epice propriu-zise din balad\ cu dialogul uimi- reguli, cu prilejul unor momente im-
tor dintre p\stor [i oi]\, martor\ a prezumtivului sfâr[it tragic al st\pânului por tante (na[terea, c\s\toria, moartea,
ei; `ntocmi]i un studiu de caz argumentat. muncile agricole, intrarea într-un ordin
5) G\si]i dovezi — `n structura operei folclorice, `n motivele, `n semnifica]iile social etc.).
[i `n realizarea ei artistic\ — referitoare la vechimea Miori]ei [i la origina- Sacrilegiu — pâng\rirea (necinsti-
litatea sensurilor ei `n spa]iul sud-est european. rea) unor fiin]e, obiecte sau norme
considerate drept sfinte (sacre).

71
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Alegoria
Figur\ de gândire Repere de interpretare
 Provine din cuvântul grecesc alle-
goria, cu sensul de „vorbire figurat\”,
preluat apoi de francez\: allégorie. Miori]a reprezint\ epopeea pastoral\ a culturii române[ti, a[a cum Poemul lui
„Este — în sens larg — o pl\s- Ghilgame[ a marcat traiectoria civiliza]iei sumero-babilonene, iar poemele home-
muire sau o imagine determinat\ de rice definesc spa]iul cultural antic grecesc. Dintre baladele autohtone, care au
substitu]ie. Ea reprezint\ invocarea
jalonat `ntreaga crea]ie oral\ [i cult\ a poporului nostru, acest text folcloric a cunos-
unei imagini prin intermediul altei
imagini, în virtutea faptului c\ aceasta cut cea mai larg\ audien]\, fiind r\spândit `n peste o mie de variante, catalogate [i
din urm\, în calitatea ei de obiect comentate de folcloristul Adrian Fochi `n lucrarea Miori]a. Tipologie, circula]ie,
estetic de substitu]ie, are anumite genez\, texte. Poemul mioritic reprezint\ mitul mor]ii, care define[te situarea `n
rela]ii cu cea pe care o semnific\” plan cosmic a omului dup\ `ncheierea vie]ii p\mântene [i rela]ia sa cu marele
(DTL, 1990). Ambii termeni constitu- univers. G. C\linescu, `n capitolul introductiv al Istoriei literaturii române..., dedicat
tivi intr\ în compara]ie în a[a fel, încât, literaturii populare, comentând valoarea fondului artistic tradi]ional, apreciaz\ cali-
prin mecanismul ei, „alegoria se pro- tatea Miori]ei de sintez\ ideatic\ a folclorului românesc: „Aici e simbolizat\ exis-
duce fie prin personificarea unui con- ten]a pastoral\ a poporului român, [i chiar unitatea lui `n mijlocul real al ]\rii,
cept abstract, fie prin conceptualizarea
reprezentat de lan]ul carpatin”. Arhetipul Miori]ei a fost cules de Alecu Russo din
[i personificarea unei impresii con-
crete” (op. cit.; Tudor Vianu, Proble- zona Mun]ilor Vrancei [i publicat apoi de Vasile Alecsandri `n cea dintâi antologie de
mele metaforei, Alegoria, `n Studii de folclor, ap\rut\ `n 1852 [i intitulat\ Poezii poporale ale românilor. Balade (cântice
estetic\, 1968). b\trâne[ti) adunate [i `ndreptate de…
În sens restrâns, este o figur\ de De[i este situat de obicei `n categoria baladelor p\store[ti, acest poem complex
stil complex\, reunind sintactic mai formeaz\ o sintez\ a principalelor genuri literare: liric, epic [i dramatic, cu prepon-
mul]i tropi: metafore, compara]ii, per- deren]a evident\ a tr\s\turilor epice. Textul popular con]ine un amplu dialog al
sonific\ri, hiperbole, cu scopul de a tân\rului cioban cu oi]a „n\zdr\van\”, care `i dezv\luie un complot pus la cale
forma o imagine unitar\, prin care o `mpotriv\-i de c\tre tovar\[ii s\i de breasl\ [i trista veste despre iminen]a mor]ii lui.
no]iune abstract\ este particularizat\
Forma dialogat\ are o func]ie liric\ (nu epic\), deoarece pune `n eviden]\, `n mod
prin elemente concrete.
„Din rândul metaforelor alegorice, direct, o multitudine de sentimente tr\ite de personaje: oi]a grijulie `i atrage aten]ia
face parte [i fabula, con]inând un pre- st\pânului s\u „drag” c\ este `n primejdie de moarte [i `l roag\ s\ se ascund\ `n
cept ascuns sub imagini alegorice. Fa- „negrul z\voi” (culoare funerar\) [i s\ se `nconjoare de câinii cei mai puternici [i cei
bula [i parabola sunt alegorii închise, mai fideli. Folosirea pronumelui personal `n dativ etic (afectiv) — „Vreau s\ mi
în care se recunoa[te cu u[urin]\, din- te-omoare...” (s.ns.) — subliniaz\ recuno[tin]a [i ata[amentul mioarei pentru cel care
tre cei doi termeni (propriu [i figurat), o `ngrije[te cu devotament. La rândul s\u, ciob\na[ul manifest\ o gam\ larg\ de sen-
cel abstract, sub forma concret\ a timente: fa]\ de turmele de oi pe care le ocrote[te [i care `l vor plânge, dup\ moarte,
celui de-al doilea. Exist\ [i alegorii
„cu lacrimi de sânge”; fa]\ de câinii care i-au ap\rat cu credin]\ mioarele [i chiar pe
deschise, în care termenul neexpri-
mat al compara]iei subîn]elese este
el `nsu[i de atacurile fiarelor din mun]i; pentru „fluiera[ele” din care a cântat melodii
par]ial inclus în sfera termenului „cu foc” sau duioase, `n ceasurile de singur\tate; fa]\ de natura armonioas\ `n
exprimat, r\mânând doar sarcina de mijlocul c\reia a tr\it `n permanen]\. Dialogul este menit nu s\ asigure dezvoltarea
a-l descoperi (ghicitorile)” (op. cit.). În ac]iunii, ci s\ reliefeze ceva mai important `n ordinea firii decât a f\ptui, [i anume
literatura român\, Luceaf\rul de rolul covâr[itor al afectivit\]ii `n via]a omului. Partea final\ a textului folcloric pune
M. Eminescu, Noaptea de decemvrie accent pe for]a reciproc\ a sentimentelor dintre maica b\trân\ [i fiul ei, victim\ a
de Al. Macedonski, Mistre]ul cu col]i unei sor]i implacabile. Diversitatea [i intensitatea nuan]elor afective, exprimate `n
de argint de {t.Aug. Doina[ [.a. sunt form\ dialogic\, apropie Miori]a de structura unei doine populare.
opere poetice în a c\ror formul\ artis-
Al doilea element liric pregnant `l constituie transfigurarea mor]ii `ntr-o cununie
tic\ alegoria este determinant\.
Exist\ [i opere literare integral
simbolic\ cu `ntreg universul, viziune unic\ `n cultura român\, reu[ind s\ concilieze
alegorice, indiferent de genul artistic punctul terminus al vie]ii cu acela al maximei plenitudini din existen]a omeneasc\.
c\ruia `i apar]in: poetic (Þiganiada de ~ntocmai ca o balad\ popular\, Miori]a con]ine [i o nara]iune r\mas\, `ns\,
I. Budai-Deleanu, epopeea eroi-comi- ne`ncheiat\ pân\ `n finalul operei folclorice. Subiectul narativ este realizat cu aju-
c\), prozaic (Istoria ieroglific\, roma- torul unor personaje reale (cei trei „ciob\nei”, mama p\storului moldovean) [i a alto-
nul `n cheie hieroglif\ al lui D. Can- ra fantastice (oi]a cu `nzestrare supranatural\ [i elementele cosmice personificate).
temir, sau Cimitirul Buna-Vestire — Momentele esen]iale ale subiectului sunt doar par]ial reprezentate: expozi]ia este
 succint formulat\ `n primele dou\ versuri, care `nf\]i[eaz\ un cadru

72
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

natural feeric. ~ntrucât rapsodul popular vorbe[te despre coborârea ciobanilor la 


vale, putem deduce c\ decorul era autumnal. Oierii `[i duc, toamna târziu, turmele romanul–pamflet satiric al lui T. Ar-
`n v\i, preg\tindu-le pentru iernat. Paleta cromatic\ `n acest anotimp este feeric\ [i ghezi) [i dramatic (Iona, Paracliserul,
variat\, `nlocuind verdele monoton al vegeta]iei montane din timpul verii. Matca, parabolele semnate de Marin
Perfec]iunea imagistic\ a col]ului de plai determin\ metafora sugestiv\ a „gurii de Sorescu).
Exemple:
rai”, creând impresia unei naturi paradisiace; intriga const\ `n inten]ia ciobanului
 În Miori]a, tabloul fantastic al cu-
ungurean [i a celui vrâncean de a-l suprima pe tovar\[ul lor, precum [i `n motiva]iile nuniei p\storului cu o „mândr\ cr\ias\”
care sunt r\spunz\toare de acest act criminal; dezvoltarea ac]iunii (suita constituie o alegorie a unit\]ii ontologi-
peripe]iilor) este eludat\ complet din text, c\ci semnificativ\ nu este prezentarea ce a vie]ii cu moartea.
modului cum va pieri ciobanul, ci a felului `n care ideea mor]ii este preluat\ de „Cununia” cu moartea este prezen-
con[tiin]a poten]ialei victime. ~n ordine cosmic\, dispari]ia unui individ nu conteaz\, tat\ dup\ ritualul nun]ii ]\r\ne[ti, dar
`n sens uman, sfâr[itul fiind privit ca o tragedie `n privin]a c\reia omul nu dore[te la care particip\ elementele naturale,
s\ anticipeze nimic; `ns\ creatorul anonim `l a[az\ pe erou fa]\ `n fa]\ cu perspecti- cu tr\s\turi alegorice. Nivelul abstract
al alegoriei este asigurat de integrarea
va apropiat\ [i indubitabil\ a trecerii sale `n nefiin]\, imaginând un model de com-
spiritului uman în cosmos, dup\ pieire.
portament uman care s\-l `mpace pe cel sacrificat atât cu lumea p\mântean\ [i Dispari]ia fiin]ei este imaginat\
legile ei crude, cât [i cu ritmurile celei de dincolo; punctul culminant este momen- aproape cu tandre]e, c\ci Moartea `l va
tul dramatic care angajeaz\ emo]ional personalitatea cititorului fa]\ de conflictul `mbr\]i[a definitiv pe erou, sco]ându-l
sângeros [i uimitoarea lui rezolvare `n ideea spiritului nemuritor. din lumea celor vii.
Exist\ `n Miori]a mai multe puncte culminante, dispersate `n toat\ ]es\tura ei  „Într-o gr\din\, / Lâng-o tulpin\, /
epic\ [i liric\: devotamentul `nduio[\tor al oi]ei fa]\ de st\pânul ei iubit, transfigu- Z\rii o floare ca o lumin\; / S-o tai, se
rarea mor]ii protagonistului `ntr-o nunt\ fantastic\ sau dezn\dejdea cople[itoare a stric\, / S-o las, mi-e fric\, / C\ vine altul
[i mi-o ridic\.” (Ien\chi]\ V\c\rescu)
b\trânei femei, care presimte, cu un instinct matern sigur, tragedia `ntâmplat\
Recurgând la simboluri biblice (pa-
feciorului s\u; deznod\mântul nu se produce efectiv `n poem, autorul anonim radisul, lumina primordial\), la compa-
l\sând un final deschis interpret\rilor. Important\ nu este moartea ca proces `n ra]ia femeii iubite cu perfec]iunea unei
sine, ci numai dac\ omul este preg\tit s\ o accepte, c\ci — sus]ine Al. Paleologu — flori, la procedeul dubita]iei (ezit\rii),
„singurul mod uman de a `nvinge moartea este de a o asuma”. O alt\ tr\s\tur\ epic\ poetul realizeaz\ alegoria sentimentu-
o formeaz\ interven]ia animalului fabulos, dotat cu posibilitatea de comunicare [i lui de dragoste, care trebuie tr\it, chiar
`n]elegere uman\ [i cu o uimitoare capacitate de premoni]ie. dac\ î[i consum\ idealitatea prin îns\[i
Nunta p\storului este pus\ `n scen\ precum un spectacol teatral, al c\rui regi- participarea afectiv\ la el.
 „Corabia vie]i-mi, grea de gân-
zor este `nsu[i ciobanul-mire. Ca un tân\r zeu, el concepe [i regizeaz\ mitul dis-
duri, / De stânca mor]ii risipit\-n
pari]iei sale dintre oameni. Spectacolul cap\t\ propor]ii cosmice, iar actorii care scânduri, / A vremei valuri o lovesc [i-o
`ndeplinesc rolurile tipice ale ceremonialului de nunt\ sunt `nse[i elementele sfarm\ / {i se izbesc într-însa rân-
duri-rânduri.” (M. Eminescu)
Ideea abstract\ a vie]ii care trece,
`mpreun\ cu greut\]ile, meandrele [i
furtunile ei, este exprimat\ prin alego-
ria metonimic\ a cor\biei deplasate pe
suprafa]a apelor.
Poezia ermetic\ ofer\ exemple de
alegorii obscure (sau enigme): poe-
mul lui I. Barbu, Joc secund, este ana-
lizabil ca alegorie a actului poetic,
numai par]ial decodificat\ `n text.

Prozodia

 Din fr. prosodie, gr. prosodia —


„intonare, accentuare”: pros — „c\tre”,
ode — „cântec”.
„Este acel domeniu al poeticii care
studiaz\ versifica]ia, mai precis canti-
tatea (în limbile vechi), sau durata
Drago[ Mor\rescu, Miori]a 

73
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 naturale telurice [i astrale, personificate. Ceremonialul simbolic imit\ tiparul


vocalelor [i a silabelor în diferite p\r]i tradi]ional al unei nun]i ]\r\ne[ti: astrul diurn [i cel nocturn, `n calitate de na[i, au
constitutive ale cuvântului (în acele ]inut „cununa” deasupra frun]ii mirilor. Se remarc\ alegerea, de c\tre poetul ano-
limbi care utilizeaz\ o metric\ bazat\ nim, a astrelor `ndep\rtate, ce asigur\ expansiune cosmic\ peisajului terestru;
pe cantitate), al\turi de accentuarea [i esen]ele lemnoase alpine (brazii [i paltinii) au format cortegiul „nunta[ilor”
neaccentuarea lor (în limbile cu metri-
`mbr\ca]i `n haina etern\ a vegeta]iei; masivele muntoase au oficiat, `n calitate de
c\ bazat\ pe calitate). Prozodia inclu-
de metrica, ritmul, rima [i structura „preo]i”, binecuvântând cuplul alegoric format din cioban (via]\) [i cr\ias\ (moarte).
strofic\ (strofa). Acest domeniu al po- Selectarea copacilor [i a mun]ilor `nal]i („mari”) devine un simbol ascensional [i o
eticii are în vedere analiza structurii aspira]ie c\tre zonele celeste; orchestra l\ut\reasc\ este alc\tuit\ din `ntreg neamul
ritmice a sunetelor în versuri [i impli- p\s\resc, care intoneaz\ cele mai variate cântece; cadrul spectacular nocturn este
c\ trei factori: a) caden]a (alter na- luminat de puzderia de stele, numite metaforic „f\clii”. Num\rul imens al invita]ilor,
rea — în structuri care se repet\ — a concertul speciilor de p\s\ri, str\lucirea feeric\ a astrelor `nsufle]esc ceremonia
elementelor tari [i slabe, tone [i ato-
miraculoas\, comparabil\ cu un grandios spectacol de sunet [i lumin\.
ne); b) gruparea (diviziunea — mai
mult sau mai pu]in marcat\ — a versu-
~n cadrul natural edenic, sunt introduse cele trei personaje masculine (cifr\
lui în grupuri de silabe, determinate fatidic\), cu nume generice, deoarece sunt identificate dup\ zona geografic\ de
de tendin]a fireasc\ a elementelor mai provenien]\: Moldova, Transilvania [i Vrancea. Eroii sunt numi]i „ciob\nei”, diminu-
slabe de a se grupa în jurul celor tari; tivul reflectând tinere]ea lor, nu rela]iile dintre ei. Raporturile personajelor juvenile
c) m\sura (care exprim\ rela]iile tem- nu se bazeaz\ pe tov\r\[ie, nici pe solidaritatea datorat\ practic\rii aceleia[i meserii
porale dintre toate asemenea grupuri [i `nfrunt\rii unor pericole comune, ci sunt tensionate, neleale, ajungând la exclu-
de silabe)” (DTL, 1990). dere. Prin intermediul intrigii, sunt reliefate dou\ motive posibile ale crimei proiec-
tate, care ]in de firea uman\: eroul, de[i `nc\ un adolescent, este pasionat de aceast\
Metrica str\veche `ndeletnicire uman\. ~n ciuda tinere]ii lui neexperimentate, ajunge „mai
ortoman” decât tovar\[ii de breasl\. Bog\]ia `n turme, frumuse]ea fizic\ (dedus\ din
 Din fr. métrique, gr. metrike portretul idealizat, conceput de mama sa), calit\]ile lui morale [i destoinicia profe-
[techne] — „[tehnica] m\surii”. sional\ (care `i asigur\ oi de ras\, câini devota]i [i cai „`nv\]a]i” cu potecile mun]ilor)
„Este disciplina care studiaz\ teh- provoac\ rela]iile conflictuale cu tovar\[ii s\i. Invidia, sim]ul aprig al competi]iei [i
nica formal\ a versurilor, îndeosebi m\-
dorin]a nefast\ de jaf [i `navu]ire sunt r\spunz\toare de omorul pl\nuit. Unele vari-
sura silabic\. Exist\ trei principii de
alc\tuire a metricii, în func]ie de speci- ante ale arhetipului mioritic consemneaz\ [i mobilul rivalit\]ii `n dragoste dintre
ficul fiec\rei limbi, bazate pe: alter- p\stori.
nan]\, accent (în limbile moderne), Dar atitudinea protagonistului este uimitoare prin exemplaritatea ei [i prin felul
cantitate (în limbile clasice). Preocu- cum generozitatea sa anuleaz\ `ns\[i ideea de asasinat: de[i este tân\r, frumos,
p\rile teoretice în leg\tur\ cu metrica bogat, pasionat de meseria lui, p\storul [tie c\ dispari]ia este un fenomen normal,
au ap\rut în Grecia antic\, dup\ des- care poate interveni oricând, [i c\ moartea nu accept\ ierarhiile iluzorii create de
p\r]irea poeziei de muzic\ [i coregra-
oameni; el nu se ap\r\ [i nu se ascunde „`n z\voiul” neumblat, c\ci moartea se afl\
fie, ca o art\ autonom\ (nu sincretic\),
la începutul perioadei elenistice” (op.
pretutindeni [i pentru ea nu exist\ taine; dorin]a de r\zbunare amplific\ drama
cit.). Una dintre principalele teorii re- uman\ [i pâng\re[te ceasul de reculegere sfânt\ dinaintea momentului ultim;
feritoare la metric\ din Antichitate exprimându-[i dorin]a de a fi `ngropat chiar de c\tre virtualii asasini (pe care nu-i
sus]inea c\ toate formele metrice [tiu- ur\[te, de[i ei vor s\-l suprime), ciobanul moldovean respinge folosirea cuvântului
te au fost derivate din metrii prototi- „omor” `n leg\tur\ cu dispari]ia sa dintre cei vii. Astfel, el transform\ episodul vio-
pici, [i anume hexametrul dactilic lent [i `ntunecat al mor]ii `ntr-o mirific\ nunt\ cu „o mândr\ cr\ias\”. Actul sacrifi-
(metrul epopeelor) [i trimetrul iambic cial nu se desf\[oar\ la `ntâmplare, ci dup\ un ceremonial prestabilit. Apusul soare-
(metrul poeziei lirice).
lui semnific\, `n viziunea omului arhaic, moartea temporar\ a naturii cufundate `n
`ntunericul nop]ii. A[a cum soarele dispare periodic, ca urmare a fenomenului na-
Metrul tural al asfin]itului, [i reapare odat\ cu r\s\ritul, tot astfel eroul p\r\se[te lumea
p\mântean\ pentru a se integra `n spa]iul cosmic. A[adar, el prime[te cu luciditate
 Din gr. metron — „m\sur\”. vestea sumbr\ dat\ de oi]\ [i o accept\ f\r\ `mpotrivire (ca [i cum o a[tepta), aceas-
„Este unitatea fonetic\ alc\tuit\ ta ne`nsemnând resemnare neputincioas\, ci asumarea unei necesit\]i care apar]ine
dintr-un element tare (accentuat) [i
ordinii omene[ti [i firii `ntregi.
altul slab (neaccentuat); grup de sila-
be accentuate [i neaccentuate, a c\rui P\storul `[i concepe testamentul oral, `ncredin]ându-l celei mai devotate f\pturi
repetare regulat\, în cadrul unui vers, din preajma sa. Conform mentalit\]ii str\vechi, clipa dispari]iei din lume este
 conceput\ `n toat\ „terestritatea” sa (dup\ aser]iunea lui G. C\linescu din Istoria

74
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a


asigur\ ritmul acestuia. Poate coincide
cu piciorul metric, în acest caz repre-
zentând cea mai mic\ unitate ritmic\,
dar poate fi format [i din dou\ picioare
unite printr-un accent principal, cum
este trimetrul iambic. Dup\ num\rul
picioarelor metrice dintr-un vers,
exist\: monometru, dimetru, trimetru,
tetrametru, pentametru, hexametru.
Tipurile cele mai frecvente de metru
sunt: troheu, iamb, dactil, amfibrah,
anapest, peon, coriamb” (op. cit.).

Troheul

 Din fr. trochée, gr. trochaios —


„alerg\tor”.
„Este un picior bisilabic format —
în metrica antic\ — dintr-o silab\
Ion Panaitescu, Opoziþii lung\, accentuat\, [i una scurt\, neac-
centuat\. În metrica modern\, troheul
literaturii române...). Pieirea este `n]eleas\ de individ ca un mod de continuare a este alc\tuit din prima silab\ accen-
existen]ei sale obi[nuite `n natur\, ca o expresie a leg\turii indestructibile a acestu- tuat\ [i a doua neaccentuat\ ( –@ v)”
ia cu mediul `n care a vie]uit. Universul practic al ciob\na[ului se perpetueaz\ din- (op. cit.). În literatura român\, este
colo de pragul existen]ei [i va fi constituit din: prezen]a viet\]ilor familiare, a[ezarea frecvent în crea]ia folcloric\ [i în poe-
`n preajma lui a instrumentelor muzicale cu ajutorul c\rora [i-a alinat ceasurile de mele culte inspirate de aceasta (Reve-
izolare [i de solitudine tr\ite pe plaiurile montane. Lumea de dincolo este imaginat\ dere de M. Eminescu; Cântece – IV de
O. Goga). Ritmul trohaic este alc\tuit
aidoma celei de dincoace, spa]iul natural, sem\nând — `n concep]ia p\storului —
dintr-o succesiune de trohei, care dau
cu „strunga de oi” atât de apropiat\ lui. Jelit de turmele de mioare, vegheat de câinii impresia de mi[care alert\, plin\ de
credincio[i [i având lâng\ sine uneltele ciob\niei [i fluierele consolatoare, p\storul via]\ [i dinamism. Cel de 7–8 silabe
nu se teme s\ priveasc\ moartea `n fa]\. El v\de[te o concep]ie superioar\ asupra este r\spândit `n toat\ poezia popular\.
firii `ntregi, care alc\tuie[te o unitate a elementelor numai aparent antitetice, `ntre Varianta sa reduplicat\, de 16 silabe,
„a fi” [i „a nu fi”. Dac\ natura se re`nnoie[te `n rota]ia ciclic\ a anotimpurilor, specia este preferat\ de poe]ii clasici.
uman\ se perpetueaz\ `n succesiunea genera]iilor. Renun]ând la justi]ia uman\, ce
s-ar fi dovedit s\lbatic\ (a pedepsi o crim\ nedovedit\ echivaleaz\, `n fond, cu a Personificarea
comite o alta) [i apelând la cea divin\, salvatoare, eroul triumf\ asupra condi]iei sale Figur\ de semnifica]ie
precare. Prin sacrificiu, el se va na[te a doua oar\ — spiritual — [i, de aceea, Mio-
ri]a a fost la origine un colind, adic\ un cântec de urare care celebreaz\ rena[terea  Din fr. personification, lat. per-
perpetu\ a firii, de[i relateaz\ un episod funest. sona — „persoan\”, facere — „a face”.
Personificarea este figura de stil
Singura concesie sentimental\ este f\cut\ mamei eroului care, fiind izvorul vie]ii
cea mai frecvent\ în folclorul româ-
copilului s\u, nu poate admite dispari]ia prematur\ a fiului, fapt `n contradic]ie cu nesc, c\ci prin aceasta se atribuie
legile vie]ii. Pentru a-i ascunde vestea cumplit\ a mor]ii fiului sacrificat, mioara este obiectelor, elementelor naturii, ab-
rugat\ s\ nu-i dezv\luie `n]elesul tainic al cununiei feciorului ei cu „o fat\ de crai / strac]iunilor, necuvânt\toarelor însu-
Pe-o gur\ de rai” [i nici c\derea unei stele la nunta lui, fenomen astrologic aso- [iri tipic omene[ti; în fabule, personi-
ciat — `n gândirea arhaic\ — pieirii unei fiin]e. fic\rile sunt extinse la nivelul întregii
Nun]ile cosmice sunt, pe rând, afirmate [i apoi negate de p\stor `n fa]a martorei opere poetice. Se asociaz\ frecvent cu
epitetul [i metafora. Ca [i metafora ori
sale fidele — oi]a. Folosirea procedeului stilistic al repeti]iei prin nega]ie relev\
compara]ia, „personificarea se bazeaz\
afec]iunea profund\ a tân\rului pentru „m\icu]a” despre care [tie c\ o las\ singur\ pe similitudine, asociind un subiect
pe lume [i f\r\ sprijin tocmai la vârsta b\trâne]ei. Din iubire filial\, el vrea s\ o inanimat cu: un predicat („Cât de fru-
cru]e, l\sându-i m\car speran]a — oricât de efemer\ — c\ `[i va reg\si, `ntr-un moas\ te-ai g\tit, / Naturo, tu!...” —
viitor indeterminat, copilul pierdut f\r\ urm\. Eroul anticipeaz\ disperarea acesteia, G. Co[buc), un atribut („mers iste]” —
imaginându-[i alergarea ei pe câmpuri [i `ngrijorarea pentru soarta fiului disp\rut 

75
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 pe un plai anonim, utilizând enumera]ia verbal\ la gerunziu (care perpetueaz\ dura-


G. Co[buc) ori un complement” („Când ta ac]iunii): „l\crimând”, „alergând”, „`ntrebând”, „zicând”. Cu intui]ie psihologic\,
soarele, trecând peste fântân\, / rapsodul nu recurge la procedeul caracteriz\rii directe a celor doi, mama [i fiul
Blând p\trundea prin strea[ina de pa- portretizându-se reciproc, a[a cum imaginea fiec\ruia persist\ `n mintea [i `n sufle-
ie”— O. Goga) / „al c\rui sens se refe- tul celuilalt: tr\s\turile nu sunt cele reale, ci `nsufle]ite de sentimente intense,
r\ la subiecte umane, sau folosind sub- amplificate de perspectiva desp\r]irii eterne. Pentru o mam\, copilul s\u `ntru-
stantive inanimate în vocativ („Lunc\,
chipeaz\ perfec]iunea [i, astfel, ea `l descrie precum un F\t-Frumos din basme,
lunc\, drag\ lunc\, / Rai frumos al
]\rii mele” — V. Alecsandri). Terme-
combinând diminutivele anatomice (sugerând duio[ia matern\) cu tipicele com-
nul de personificare este, în general, para]ii din operele folclorice, realizate prin asocieri cu elemente din natur\ [i din
considerat sinonim cu cel de prozopo- universul casnic. Eroul devine un fecior mândru, `nalt [i suplu, cu fa]a alb\, `n
pee. Extins\ la nivelul unui întreg text contrast cu p\rul negru, musta]a blond-deschis\ [i ochii `ntuneca]i „ca mura”,
literar, ea se transform\ frecvent în ale- enigmatici.
gorie” (DTL, 1990). Dac\ ie[irea lui din via]\ se va produce discret [i demn, dac\ pietatea filial\ `l va
Exemple: ajuta s\ p\streze intact\ speran]a mamei `ntr-o posibil\ re`ntâlnire cu cel n\scut din
„B\trânul Dan ascult\ gr\ind doi fiin]a ei [i — odat\ cu aceasta — `i va men]ine b\trânei `ndurerate voin]a de a mai
vechi stejari.” (V. Alecsandri);
tr\i, ordinea firii terestre este salvat\. Ca s\ asigure echilibrul lumii, eroul recurge
„Printre gratii luna moale, sfiin-
la un subterfugiu alegoric — care s\-i aline totu[i suferin]a interioar\ c\ piere atât
cioas\ [i smerit\ / {i-au v\rsat razele
sale.” (M. Eminescu); de tân\r [i „nelumit” —, topind imaginea mor]ii `ntr-una triumf\toare a nun]ii spec-
„— Miori]\ lae, / Lae, buc\lae, / taculoase. Astfel, eroul `[i ia totodat\ revan[a asupra destinului s\u tragic, nu schim-
De trei zile-ncoace / Gura nu-]i mai bându-l, ci modificându-i semnifica]ia, c\ci el transform\ moartea `ntr-un simbol al
tace! / Ori iarba nu-]i place, / Ori e[ti vie]ii [i al regener\rii fiin]ei. Contopirea lui cu lumea infinit\ a naturii ve[nice
boln\vioar\, / Dr\gu]\ Mioar\?” (Mio- devine, `n consecin]\, o apoteoz\ compensatoare.
ri]a – personific\ri `n lan]).

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Explica]i, `ntr-un eseu structurat ca un studiu de caz, atitudinea eroului
baladei folclorice `n fa]a mor]ii sale: fatalism resemnat, asumare a destinu-
lui nemilos, model de comportament uman specific poporului român sau
apoteoz\ compensatoare a unei vie]i `ncheiate prematur?
2) Pornind de la riturile [i bocetele funerare (specifice `nmormânt\rii tineri-
lor nec\s\tori]i) pân\ la transfigurarea lor artistic\ `n motivul „mor]ii-`nsu-
r\toare”, alc\tui]i un eseu despre semnifica]iile cosmogamiei mioritice.
3) Identifica]i — `ntr-un referat — elemente religioase p\gâne [i precre[tine
`n Miori]a; de exemplu, episodul b\trânei mame care `[i caut\ fiul poate fi
asociat cu peregrin\rile Fecioarei Maria `n c\utarea lui Iisus.
4) Citi]i ºi recenzaþi eseul filosofic Spa]iul mioritic de Lucian Blaga. Expli-
Nicolae Grigorescu, Ciobãnaº ca]i de ce scriitorul identific\ modelul comportamental oferit de balada
Bibliografie popular\ cu orizontul specific, acea „matrice stilistic\” `n care s-au format,
deopotriv\, poporul român [i cultura acestuia.
 Lucian Blaga, Trilogia culturii, vol. 5) Citi]i capitolul al VIII-lea (Mioara n\zdr\van\) din studiul comparatist De
II, studiul Spa]iul mioritic, Editura la Zalmoxis la Genghis-Han de Mircea Eliade; elabora]i un eseu liber pe
Humanitas, Bucure[ti, 1994.
baza citatului urm\tor: „Mesajul cel mai profund al baladei `l constituie
 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la voin]a p\storului de a schimba sensul destinului s\u, de a preface neferici-
Genghis-Han, Editura {tiin]ific\ [i rea lui `ntr-un moment al liturgiei cosmice, transfigurându-[i moartea `n
Enciclopedic\, Bucure[ti, 1980. «nunt\ mistic\» [...]; el preface nenorocul care-l condamn\ la moarte `n-
 Adrian Fochi, Miori]a. Tipologie, tr-un mister al tainei nun]ii maiestuos [i feeric care, `n cele din urm\, `i per-
circula]ie, genez\, texte, Editura mite s\ triumfe asupra propriului destin (s.ns.)”.
Academiei RPR, Bucure[ti, 1964.

76
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

O reverie cosmic\
Anton Holban

Nunt\ princiar\
(fragmente)

Marina, am visat un vis fantastic... Îl scriu pentru tine.


M-am ridicat din pat, dezbrãcat, cum mã gãseam, ºi am ieºit afarã. În faþa casei
se întindea o grãdinã superbã. Umbrele copacilor, lumina lunii ºi eu cãlcând cu
piciorul gol pe iarba proaspãtã. Parfum de brad. Liniºte profundã, de-mi auzeam fie-
care miºcare. Stele pe cer; pãreau vârfuri de suliþe ale unei armate misterioase. Ce
flori multe! Straturi cu violete, cu miozotis, cu liliac albastru. Florile albastre se
urcau, se amestecau cu cerul. La adierea vântului ºi bolta de sus se legãna. Mã stre-
curam printre pomii cu ramurile grele de fructe. Câte un mãr enorm strãlucea în
iarbã, ºi eram atent ca sã nu mã lovesc de el. Tufe de pomuºoarã sângerau. Întin- Mitologie ºi psihologie
deam mâna ºi culegeam bobiþe, cu care îmi rãcoream arºiþa frunþii. Pe o potecã s-a
Preluarea de cãtre Anton Holban,
arãtat un iepure, cuminte ca o pisicã, ºi s-a hotãrât sã mã întovãrãºeascã în drumul
în cadrul povestirii Nuntã princiarã, a
meu ciudat. unor secvenþe din Mioriþa (participa-
Apoi o lume imensã de furnici s-a pornit dupã mine, ºi greieri, ºi pãsãrele. Un rea naturii la nuntirea tânãrului ºi tra-
alai întreg. Dar mersul nostru se petrecea pe tãcute, ca sã nu afle nimeni de el. Am gicului erou) pune probleme foarte
coborât câteva trepte, am deschis o portiþã de fier ºi am ajuns la o casã adormitã, cu interesante, dat fiind cã autorul este
gratii la ferestre ºi la uºi. „Aici locuieºte Marina”, gândii. Un semn tovarãºilor mei unul dintre cei mai fini psihologi din
sã se opreascã. Mã ascultarã ºi ne uitarãm la o fereastrã deschisã de unde nu mai proza româneascã. Remarcabil analist,
venea niciun zgomot, ca ºi cum n-ar fi fost nimeni înãuntru. Liniºte totalã, numai ate- el supune lumea lãuntricã a personaje-
nþia noastrã încordatã, aºteptând un semn de la fereastrã. Nu ºtiam cum sã-mi anunþ lor sale unei minuþioase radiografii,
fãcându-le sã pulseze în ritmul (au-
sosirea, eram deznãdãjduit. Învinsesem atâtea greutãþi ºi mã încurcasem la urmã.
to)descoperirii, fãrã predictibilitatea
Mi se pãrea nedemn de mine sã escaladez zidul pânã la fereastrã. Nu eram aºtep- tipologicã a eroilor balzacieni.
tat, o vedeam bine. Mi-era ruºine de iepure, care mã privea, dezamãgit ºi el de neîn- Între psihologie ºi mitologie existã
semnãtatea mea. Îi promisesem bucurii mari, ºi nu eram în stare sã-mi þin cuvântul. însã diferenþe considerabile, o adevã-
Minþisem. Nu mai aveam nicio autoritate asupra însoþitorilor mei. Trebuia sã iau o ratã falie separând cele douã funcþii ale
hotãrâre cu orice chip. ªi atunci, un mare noroc mi s-a ivit: am descoperit, atârnând spiritului uman. Mitologia stã sub
de fereastra Marinei, o scarã de mãtase. [...] semnul stabilitãþii, dacã nu al inflexibi-
— Marina, de ce nu cobori la mine? litãþii. Naraþiunile ei, explicând origi-
nea lumii ºi a diferitelor lucruri, se
— Sunt goalã, mi-e ruºine.
petrec în illo tempore, într-un timp pri-
— Sã îndrãznesc sã-þi spun gândul meu intim, fãrã sã dai niciun sens rãu vorbe-
mordial, dinaintea istoriei ºi în afara ei.
lor mele? Ce rost ar avea îmbrãcãmintea convenþionalã faþã de dragostea ta? Pânza Chiar acoperite de o florã epicã, liricã
nu þi s-ar pãrea o podoabã fãrã rost? Dupã cum sunt ridicole hainele cu care îl aco-
peri pe un mort, când îl cobori pentru eternitate, în þãrânã. 

77
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 Tu întreagã, numai tu, cu gura ta, sânii, genunchii ºi fiecare tresãrire a cãrnii
sau dramaticã, multiplicate sub forma tale, care mã ameþeºte. ªi pântecul cald, de catifea, neprihãnit ºi conþinând totuºi în
unor variante, miturile nu îºi schimbã el patimile viitoare ºi copiii ce vor veni. Coboarã ºi calcã pe iarba moale, imaculatã,
esenþa ontologicã ºi structura fixã de aceeaºi esenþã cu tine. Numai tu lipseºti de la aceastã sãrbãtoare pregãtitã pen-
datã, comunicatã ca atare cu fiecare tru miezul nopþii. Acceptã sã fii a mea. Marina, sã hotãrâm nunta. Toatã lumea sã
actualizare. Psihologia, în schimb, vie la jurãmântul dintre noi, pe care îl facem pe viaþã ºi pe moarte. Adicã lumea
este un teren fertil pentru continue
copacilor, a pãsãrilor ºi a florilor. Oamenii care te pãzesc complicã ºi îþi socotesc fie-
variaþii ºi meandre comportamentale.
care bucurie. Coboarã o treaptã, ºi încã o treaptã, pânã la mine. În spaþiu, ºi nu într-o
Ea ascunde în fiecare dintre noi un
univers propriu ºi imprevizibil, son- camerã, cãci ne trebuie spaþiu ca sã încapã eternitatea emoþiilor noastre. Sã te
dat, dar niciodatã cunoscut în întregi- îmbrac cu hainele de mireasã. Din razele lunii îþi voi face betealã ºi cea mai frumoa-
me, „abisal” uneori, în opera lui sã îmbrãcãminte cu care sã prezint pe iubita mea la altar. La braþul meu, fiecare pas,
Dostoievski sau a altor mari scriitori. pânã la capãtul drumului care ne-a rãmas de fãcut. Pãsãrelele sunt oaspeþii, ele vor
Dacã mitologia explicã, psihologia cânta liturghia. Liliacul albastru împodobeºte cu parfumul ºi culoarea lui tot cuprin-
complicã. Profilul unui personaj anali- sul, pânã la bolta cerului. Luna s-a atârnat de pãrul tãu. Brazii întovãrãºesc alaiul
zat din aceastã a doua perspectivã nu nostru. Parcã duc lumânãri lungi ºi subþiri, aprinse pentru marea sãrbãtoare, ºi flã-
va putea avea liniile ferme pe care o cãrile lor sunt stelele.
povestire fondatoare le traseazã.
Iatã motivul pentru care portretul
protagonistului din Nuntã princiarã
pare desenat în linii frânte. El are cu-
Abordarea textului `n clas\
riozitatea imaginativã ºi impulsurile 1) Ce rol are decorul natural în povestirea studiatã? Inventariaþi elementele com-
eroilor din romanele lui Anton Hol-
ponente ºi identificaþi tonalitatea pe care o creeazã, cu ajutorul acestora, proza-
ban, nu însã ºi psihologia lor compli-
catã, care îi face sã respingã ceea ce torul.
iubesc ºi sã fie atraºi de femeia care îi 2) Corelaþi textul literar cu ideile referinþelor critice propuse.
refuzã. Proza de faþã, chiar ºi în regis- 3) Stabiliþi asemãnãrile ºi deosebirile pe care fragmentul din proza lui Anton
tru oniric, are o anumitã linearitate. Holban le marcheazã în raport cu modelul general al basmului românesc.
Fãrã sincope ºi deviaþii de la cursul po- Cum explicaþi facilitatea cu care protagonistul îºi parcurge traseul?
veºtii de dragoste, cele douã persona-
4) Identificaþi trãsãturile lirice ale prozei lui Anton Holban. Prin ce procedee
je se apropie într-un mod emblematic,
într-o exemplaritate a unirii destine- creeazã autorul atmosfera oniric-poeticã?
lor. Mitologia „corecteazã” diversita- 5) Limbã ºi comunicare (Actualizare) — Analizaþi oral discursul artistic de tip
tea ºi enigmele psihologiei, anulând în descriptiv în textul literar studiat.
cele din urmã specificul, individualita-
tea fiecãrui personaj ºi topindu-le pe
amândouã într-o iubire arhetipalã.
Mihail ªtefãnescu, Flori Repere de interpretare
Proza lui Anton Holban are întreaga luciditate ºi toate febrele modernismului
interbelic, reprezentând una dintre definiþiile cele mai exacte ale acestuia. Alãturi
de Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian ºi alþi autori din interiorul noii
paradigme, el ia distanþã faþã de modelul epic balzacian, mizând pe recuperarea ºi
explorarea universului interior. Noua structurã a romanului este influenþatã puter-
nic de opera lui Marcel Proust, de principiul de organizare al acesteia, în cãutarea
timpului pierdut ºi al unor mereu vii realitãþi sufleteºti. Romanele lui Anton Holban,
lipsite de conflicte, de personaje puternice ºi de un contur ferm al realitãþilor socio-
istorice, îºi trag substanþa din analiza infinitezimalã a unor sentimente, senzaþii, stãri
desfoliate printr-o adevãratã cazuisticã de un spirit masculin egocentric ºi suferind.
„Câtã luciditate [...] atâta dramã”: formula lui Camil Petrescu defineºte pregnant
zbaterile în cerc ale protagonistului din romanele lui Holban, aflat mereu în cãuta-
rea iubirii ºi fugind disperat de ea, odatã ce a gãsit-o. Gelozia chinuitoare, obsesivã,
bãnuielile crescute dintr-o imaginaþie febrilã, complexul de superioritate asociat cu
cel de inferioritate, sentimentele amestecate, de culpabilitate ºi triumf, ce însoþesc

78
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

câte o faptã ignobilã: toate aceste linii derutante compun, în fond, un veritabil labi-
rint psihologic, specific sensibilitãþii moderne. O sensibilitate ascuþitã ºi o conºtiinþã Referinþe critice
anxioasã, torturatã de neliniºti existenþiale.
La antipodul acestei formule romaneºti, povestirea Nuntã princiarã anihileazã Literatura lui Anton Holban expri-
suferinþele ºi convulsiile bãrbatului îndrãgostit prin plasarea eroului sub clopotul de mã dezvoltãrile pasiunii erotice, de la
sticlã al visului. Într-un „vis fantastic”, realitatea îºi pierde muchiile tãioase, timpul voluptatea mãruntã epidermicã pânã
se dilatã prelungind o clipã de graþie, iar spaþiul se vede parcurs cu mare uºurinþã, la umplerea vieþii morale de acel sens
într-un fel de cavalcadã eroticã, smulsã legilor gravitaþiei. Cãlcând cu piciorul gol pe patetic, al cãrui capãt poate da în pro-
iarba proaspãtã a nopþii, printre straturi cu violete, miozotis ºi liliac albastru ori blemele fundamentale de existenþã.
pomi cu ramurile grele de fructe, îndrãgostitul visãtor (la figurat, dar ºi la propriu) Nu va fi exprimat aceastã literaturã
ajunge la o „casã adormitã”, întovãrãºit de un alai de furnici, greieri ºi pãsãrele. chiar cea mai limpezitã simþire a lui
Suntem parcã în plinã feerie eminescianã, într-o paginã din Cãlin (file din poveste). Holban, dar direcþia sensibilitãþii sale
Lumea irealã capãtã cromatica ºi însufleþirea fabuloasã a basmului: univers care stã l-ar fi dus fãrã îndoialã pânã în vecinã-
sub semnul tuturor posibilitãþilor împlinite. Un fir de umor intelectual se adaugã, tatea frumoaselor patetisme ale iubirii,
exact ca la Eminescu, în compoziþia povestirii lui Anton Holban. Întâmpinat cu tãce- pânã la stãrile complexe amoroase în
care setea de viaþã ºi setea de moarte
re deplinã de casa iubitei, „temerarul” este privit cu un vag dispreþ de cãtre iepure-
se ascund una dupã cealaltã.
le „dezamãgit” ºi el de neînsemnãtatea personajului. Dar o scarã de mãtase, precum
în basme, atârnã de fereastra Marinei, uºurându-i cavalerului apropierea de iubita Vladimir Streinu,
Pagini de criticã literarã,
lui, contemplarea comorilor ei trupeºti ºi reîntoarcerea victorioasã cu un pantof fe-
II, 1968
minin luat drept trofeu. Povestea Cenuºãresei, mult adaptatã, se întreþese, din acest
punct al traseului oniric, cu cea specific autohtonã a Mioriþei.
Însã tot ceea ce formeazã, în Mioriþa, cadrul dramatic ºi tragic al experienþei
tânãrului erou — trãdarea tovarãºilor de ciobãnie, constatarea ticãloºiei umane, La mare preþ se aflã, ca ºi la Camil
asumarea benevolã a morþii, neîmplinirea eroticã în planul existenþei propriu-zise — Petrescu, sinceritatea, autenticitatea,
lipseºte cu desãvârºire din proza lui Anton Holban, care stã de la început ºi pânã la refuzul scrisului „frumos”. Anton Hol-
sfârºit sub sigiliul marilor bucurii. Scriitorul aduce, prin transfer conºtient, în ca- ban se pronunþã, în repetate rânduri,
drul prozei sale tocmai acea extraordinarã asociere a naturii ºi a lumii la nunta celor pentru o artã a semitonurilor, a nuan-
doi tineri. Dacã în Mioriþa, aceastã reverberaþie ºi solidaritatea universalã au un þelor, a clarobscurului, a aluziilor ºi
sunet trist, un dangãt de clopot asociat morþii, în Nuntã princiarã, fericirea cuplului a sugestiilor, pentru a estompa linia
e proiectatã la scarã cosmicã. La însoþirea eroilor lui Holban, întreaga naturã parti- dintre real ºi ireal. Nuvela ar fi supe-
cipã ºi tot universul cântã. rioarã romanului ºi ar corespunde mai
O reverie cosmicã pe care aceastã prozã liric-exultantã o îngãduie într-un re- bine sensibilitãþii moderne tocmai prin
gistru strict oniric, la adãpost de realitatea prozaicã, durã, imprevizibilã ºi ameninþã- caracterul ei fragmentar, care cere o
toare. Este Edenul fericirii omeneºti, al lui Adam ºi al Evei dinaintea cãderii pedep- mai mare concentrare.
sitoare în lume — o stare de graþie pe care orice cuplu de îndrãgostiþi o atinge, fãrã Al. Cistelecan,
s-o poatã prelungi. în Dicþionarul esenþial
al scriitorilor români, 2000

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Bibliografie


1) Citiþi întreaga povestire scrisã de Anton Holban. Cum explicaþi cã, ajuns în
proximitatea iubitei, îndrãgostitul se întoarce ºi þine apoi un discurs pate-  *** Dreptul la memorie, în lectura
lui Iordan Chimet, vol. I (Cu-
tic? Care este funcþia acestuia? Demonstraþi într-un eseu argumentativ.
vintele fundamentale ºi Miturile),
2) Realizaþi o compoziþie-paralelã între Nuntã princiarã ºi Mioriþa pornind de Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992.
la personajele care populeazã cele douã texte. Explicaþi în ce constau dife-
 Al. Cãlinescu, Anton Holban – com-
renþele. Numãrul eroilor este important pentru structura povestirii ºi pen-
plexul luciditãþii, Editura Albatros,
tru tipul ei de conflict derulat în plan oniric? Bucureºti, 1972.
3) Descoperiþi ºi expuneþi, într-un eseu argumentativ, toate „libertãþile” pe
 Mariana Vartic, Anton Holban ºi
care ºi le ia Anton Holban pornind de la modelul Mioriþei. Care este cea personajul ca actor, Editura Emi-
mai importantã, decisivã chiar pentru configurarea prozei sale? nescu, Bucureºti, 1983.

79
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

„Zidul de zidit / Visul de-mplinit”


Monastirea Arge[ului
Balada Pe Arge[ `n jos, {i Manole zece
Pe un mal frumos, Care-i [i `ntrece.
 Din fr. ballade — „balad\”.
„Poezie epic\ cu caracter legendar
Negru Vod\ trece „Iat\ zidul meu!
narativ, balada denumea ini]ial, în Cu tovar\[i zece: Aici aleg eu
Evul Mediu occidental, o poezie cu Nou\ me[teri mari Loc de M\n\stire
form\ fix\ care se cânta în timpul unui {i Manole zece {i de pomenire.
dans (în lat. târzie, ballare înseamn\ Care-i [i `ntrece. Deci voi, me[teri mari,
«a dansa»). Merg cu to]i pe cale Calfe [i zidari,
Cultivat\ în aceast\ form\ [i de Curând v\ sili]i
S\ aleag\ `n vale
poe]ii Rena[terii franceze, balada a
fost resuscitat\ de poe]ii preromantici
Loc de M\n\stire Lucru de-l porni]i,
[i romantici care s-au orientat, la sfâr- {i de pomenire. Ca s\-mi ridica]i,
[itul secolului al XVIII-lea [i `n prima Iat\ cum mergea, Aici s\-mi dura]i,
jum\tate a secolului al XIX-lea, spre C\-n drum ajungea M\n\stire nalt\
tradi]ii populare [i istorice: Bürger, Pe-un biet ciob\na[, Cum n-a mai fost alt\,
Schiller, Uhland, în literatura germa- Din fluier doina[. C\ v-oi da averi,
n\; Thomas Moore, Coleridge, Byron, V-oi face boieri;
{i cum `l vedea
la englezi; Hugo, de Musset, la fran-
cezi; Alecsandri, Bolintineanu, la noi.
Domnul `i zicea: Iar de nu, apoi
Având deseori un caracter fantas- „Mândru ciob\na[, V-oi zidi pe voi,
tic, balada romantic\ exprim\, în Din fluier doina[! V-oi zidi de vii
general, aspira]ia c\tre neobi[nuit, Pe Arge[ `n sus Chiar `n temelii!”
c\tre actul eroic [i generos, c\tre Cu turma te-ai dus, Me[terii gr\bia,
dep\[irea limitelor obi[nuite. În acest Pe Arge[ `n jos Sforile-ntindea,
scop, utilizeaz\ procedee retorice [i Locul-l m\sura,
Cu turma ai fost.
stilistice adecvate: personific\ri, hiper-
bole, repeti]ii, lan]uri onomatopeice,
Nu cumv-ai v\zut {an]uri mari s\pa
invoca]ii. Toate acestea s-au degradat Pe unde-ai trecut, {i mereu lucra
cu trecerea timpului [i a „modei” poe- Un zid p\r\sit Zidul ridica.
tice, ducând la deprecierea genului [i {i neispr\vit, Dar orice lucra,
la parodierea lui în opera lui Top`r- La loc de grindi[ Noaptea se surpa!
ceanu, de pild\, sau, mai recent, în cea La verde-aluni[?” A doua zi iar,
a lui Marin Sorescu. Latura legen- A treia zi iar,
„Ba, Doamne-am v\zut
dar-evocatoare, creatoare de nostalgii,
r\mâne îns\ productiv\, dezvoltat\ [i
Pe unde-am trecut A patra zi iar
dup\ romantici: Oscar Wilde sau Un zid p\r\sit Lucra `n zadar!
R. Kipling — la englezi, G. Co[buc {i neispr\vit. Domnul se mira
sau {t.O. Iosif — la noi [.a. Cânii cum `l v\d {-apoi `i mustra,
Resurec]ia baladei a fost una din- La el se r\ped {i-i amenin]a
tre tr\s\turile Cercului Literar de la {i latr\-a pustiu S\-i pue de vii
Sibiu, din timpul ultimului R\zboi {i url\-a mor]iu.” Chiar `n temelii!
Mondial [i dup\ el (Radu Stanca, {t.
Cât `l auzia Me[terii cei mari,
Aug. Doina[). ~n folclor, balada (ter-
men introdus de V. Alecsandri ca echi- Domnu-nveselia Calfe [i zidari,
valent pentru „cântecul b\trânesc”) a {i curând pleca, Tremura lucrând
numit, la `nceput, toate cântecele Spre zid apuca Lucra tremurând
populare cu un caracter narativ, dar Cu nou\ zidari, Zi lung\ de var\
 Nou\ me[teri mari Ziua pân-`n sear\,

80
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Iar Manoli sta, Inima-i s\ria,


Nici c\ mai lucra, ~n genunchi c\dea
Ci mi se culca {i plângând zicea:
{i un vis visa, „D\, Doamne, pe lume
Apoi se scula O ploaie cu spume,
{-astfel cuvânta: S\ fac\ pârae,
„Nou\ me[teri mari, S\ curg\ [iroae,
Calfe [i zidari! Apele s\ creasc\,
{ti]i ce am visat Mândra s\-mi opreasc\.
De când m-am culcat? S-o opreasc\-n vale,
O [oapt\ de sus S-o-ntoarc\ din cale!”
Aevea mi-a spus, Domnul se-ndura,
C\ orice-am lucra Ruga-i asculta,
Noaptea s-a surpa, Norii aduna,
,
Pân vom hot\r` Ceru-ntuneca.
Tablou votiv: M\n\stirea Curtea de Arge[,
~n zid de-a zidi, {i curgea deodat\ Neagoe Basarab, Mili]a Despina [i copiii
,
Cea ntâi so]ioar\ Ploae spumegat\
Cea `ntâi sorioar\ Ce face pârae 
Care s-a ivi {i umfl\ [iroae. speciali[tii foloseau termenul numai
Mâni `n zori de zi, Dar oricât c\dea, pentru cântecul epic cu tematic\ nuve-
listic\. Baladele cu tem\ fantastic-mi-
Aducând bucate Mândra n-o opria,
tologic\, istoric\, haiduceasc\ [.a.
La so] ori la frate. Ci ea tot venia r\mân `n categoria cântecului epic”
Deci dac\ vroi]i {i s-apropia (DTL, 1990).
Ca s\ ispr\vi]i Manea mi-o vedea,
Sfânta M\n\stire Inima-i pl`ngea Conceptul de figur\ de stil
Pentru pomenire, {i iar se-nchina
Figura de stil denume[te ansam-
Noi s\ ne-apuc\m {i iar se ruga:
blul procedeelor artistice, reprezen-
Ca to]i s\ jur\m „Sufl\, Doamne-un vânt, tând marca stilului beletristic, folosite
{i s\ ne leg\m Sufl\-l pe p\mânt, în scopul sporirii expresivit\]ii unei co-
Taina s-o p\str\m. Brazii s\-i despoae, munic\ri cu valen]e estetice. Figura de
{-orice so]ioar\, Paltini s\ `ndoae, stil „const\ `ntr-o «abatere» de la vorbi-
Orice sorioar\ Mun]ii s\ r\stoarne, rea uzual\” (op. cit.), care selecteaz\ [i
Mâni `n zori de zi Mândra s\-mi `ntoarne, atribuie un în]eles nou cuvântului ori
sintagmei întrebuin]ate cu scop artistic.
~ntâi s-a ivi, S\ mi-o `ntoarne-n cale Aceasta poate fi identificat\ la toate
Pe ea s-o jertfim S-o duc\ de vale!” palierele limbajului: fonetic, gramatical
~n zid s-o zidim!” Domnul se-ndura, (morfologic [i sintactic), lexical.
Iat\-ziori de zi {i sufla un vânt, Unii teoreticieni disociaz\ figurile
Manea se trezi, Un vânt pe p\mânt, de stil ap\rute la nivelul frazei de pro-
{-apoi se sui Paltini c\-ndoia, cedeele artistice care sunt r\spunz\-
toare de modificarea structurii no]io-
{i mai sus, pe schele, Brazi c\ despoia,
nale a sensurilor cuvintelor [i pe care
{i-n câmp se uita, Mun]ii r\sturna, le numesc tropi. „În retorica modern\,
Când, vai! ce z\ria? {i o cuprindea figurile stilistice de la nivelul cuvântu-
Cine c\ venea? Iar\ pe Ana lui sunt numite metaplasme, cele de la
So]ioara lui, Nici c-o `nturna! nivelul frazei, metataxe, iar cele de
Floarea câmpului, Ea mereu venia, «con]inut», care afecteaz\ propriu-zis
sensul expresiei, metasememe [i me-
Ea s-apropia Pe drum [ov\ia
talogisme (în m\sura în care afecteaz\
{i `i aducea {i s-apropia [i valoarea logic\ a frazei)” (op. cit.).
Prânz de mânc\tur\, {i amar de ea, O alt\ clasificare a figurilor de stil
Vin de b\utur\. Iat\ c-ajungea! are în vedere efectul lor estetic produs
Cât el o z\ria Me[terii cei mari 

81
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Calfe [i zidari, Copila[u-mi frânge!”


Mult `nveselia Manoli turba
Dac\ o vedea. {i mereu lucra.
Iar Manea turba, Zidul se suia
Mândra-[i s\ruta, {i o cuprindea
~n bra]e-o lua, Pân la costi[oare,
Pe schele-o urca, Pân la ]â]i[oare,
Pe zid o punea Pân la buzi[oare,
{i, glumind, zicea: Pân la ochi[ori,
Leonardo Da Vinci, Cap de om „Stai, mândru]a mea, ~ncât, vai de ea!
 Nu te speria Nu se mai vedea,
la nivelul comunic\rii literare: figuri C\ vrem s\ glumim Ci se auzia
ale repeti]iei (alitera]ia, asonan]a, ana- Din zid c\ zicea:
{i s\ te zidim!”
fora, chiasmul, simploca etc.); figuri „Manoli, Manoli,
ale insisten]ei (enumera]ia, perifraza, Ana se-ncredea
{i vesel râdea. Me[tere Manoli!
pleonasmul etc.); figurile ambiguit\]ii
(reticen]a, compara]ia, metafora etc.); Iar Manea ofta Zidul r\u m\ strânge
figurile plasticit\]ii (onomatopeea, epi- {i se apuca Via]a mi se stinge!”
tetul, invoca]ia etc.). Zidul de zidit, Pe Arge[ `n jos,
Un alt tip de clasificare a figurilor Pe un mal frumos
Visul de-mplinit.
de stil are `n vedere modific\rile (abate- Negru Vod\ vine
rile) provocate atât la nivelul formal al Zidul se suia
Ca s\ se `nchine
limbii, cât [i semnifica]ia cuvintelor: {i o cuprindea
La cea M\n\stire,
figuri ale modific\rii formale a termeni- Pân la glezni[oare,
lor cu func]ie poetic\ (epenteza, meta- Falnic\ zidire,
Pân la pulpi[oare.
teza, apocopa etc.); figuri ale modific\rii M\n\stire-nalt\
Iar ea, vai de ea!
ordinii cuvintelor (anacolutul, elipsa, Cum n-a mai fost alt\.
silepsa, repeti]ia, inversiunea, disloca- Nici c\ mai râdea,
Domnul o privea
rea, reluarea prin anticipare sau postpu- Ci mereu zicea:
{i se-nveselia
nere); figuri ale modific\rii sensului „Manoli, Manoli,
{i astfel gr\ia:
(tropii sau procedeele de „con]inut” ar - Me[tere Manoli!
tistic); figuri ale modific\rii intona]iei cu „Voi me[teri zidari,
Ajung\-]i de [ag\
scop retoric [i interpretativ (invoca]ia, Spune]i-mi cu drept,
C\ nu-i bun\, drag\.
exclama]ia, interoga]ia poetic\, impre- Cu mâna la piept,
ca]ia [i autoimpreca]ia etc.). Manoli, Manoli, De-ave]i me[terie
Din ra]iuni didactice, prefer\m Me[tere Manoli! Ca s\-mi face]i mie
clasificarea tradi]ional\, care urm\re[- Zidul r\u m\ strânge Alt\ m\n\stire
te repartizarea figurilor de stil cores- Trupu[oru-mi frânge!”
punz\toare fiec\rui nivel al limbajului Pentru pomenire
Iar Manea t\cea Mult mai luminoas\
comun [i literar.
{i mereu zidea. {i mult mai frumoas\?”
Zidu se suia Iar cei me[teri mari,
Asonan]a {i o cuprindea Calfe [i zidari,
Figur\ de sunet Pân la glezni[oare, Cum sta pe grindi[
Pân la pulpi[oare, Sus pe-acoperi[
 Din fr. assonance, it. assonanza,
lat. ad — „la” [i sonare — „a suna”. Pân la costi[oare, Veseli se mândria,
„Este figura de stil caracterizat\ Pân la ]â]i[oare. {-apoi r\spundea:
printr-o rim\ imperfect\, bazat\ pe Dar ea, vai de ea, „Ca noi, me[teri mari,
omofonia (ori doar asem\narea) ulti- Tot mereu plângea Calfe [i zidari
melor vocale accentuate ale versurilor {i mereu zicea: Al]ii nici c\ sunt
sau pe omofonia diftongilor (f\r\ s\ fie
„Manoli, Manoli, Pe acest p\mânt!
identice consoanele precedente ori ur-
m\toare din aceea[i silab\, sau aflate Me[tere Manoli! Afl\ c\ noi [tim
dup\ accentul tonic)” (op. cit.). Zidul r\u m\ strânge, Oricând s\ zidim
 Þâ]i[oara-mi plânge, Alt\ m\n\stire

82
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Pentru pomenire Iat\ c-auzia 


Mult mai luminoas\ Din zid c\ e[ia În literatura român\, asonan]a este
{i mult mai frumoas\!” Un glas n\du[it, frecvent\ în poezia folcloric\, în pri-
Domnu-i asculta Un glas mult iubit, mele crea]ii lirice culte (de exemplu,
{i pe gânduri sta. Care greu gemea în Viia]a lumii de M. Costin), dar [i în
operele marilor poe]i: M. Eminescu,
Apoi poruncea {i mereu zicea:
T. Arghezi, G. Bacovia, I. Pillat: „Tre-
Schelele s\ strice, „Manoli, Manoli, când pe strada ta / Pe care nimeni n-o
Sc\ri s\ le ridice, Me[tere Manoli! mai [tie / Al nop]ii fo[net evoca: /
Iar pe cei zidari Zidul r\u m\ strânge Filosofie...” (G. Bacovia); „Vreau dege-
Zece me[teri mari, Þâ]i[oara-mi plânge, tul u[ure s\-l iau, s\ i-l dezmierd. /
S\ mi-i p\r\seasc\ Copila[u-mi frânge Orice voiesc r\mâne îndeplinit pe
Ca s\ putrezeasc\ Via]a mi se stinge!” sfert” (T. Arghezi); „Pe Arge[ în jos /
Cu turma ai fost...” (Monastirea Ar-
Colo pe grindi[, Cum o auzia
ge[ului).
Sus pe-acoperi[. Manea se perdea.
Me[terii gândia Ochi-i se-nvelea,
{i ei `[i f\cea Lumea se-ntorcea, Onomatopeea
Aripi zbur\toare Norii se-nvârtia, (Armonia imitativ\)
De [indrile u[oare. {i de pe grindi[, Figur\ de sunet
Apoi le-ntindea De pe acoperi[,
{i-n v\zduh s\ria, Mort bietul c\dea!  Din gr. onomatopoiia: onoma —
„nume”, poiein — „a face”.
Dar pe loc c\dea Iar unde c\dea Este figura de stil fonetic\ prin
{i unde pica Ce se mai f\cea? care sunt imitate sunete [i zgomote
Trupu-[i despica. O fântân\ lin\ din natur\, cu scopul de a crea imagini
Iar bietul Manoli, Cu ap\ pu]in\ auditive cât mai dinamice. „Onomato-
Me[terul Manoli, Cu ap\ s\rat\ peea poate fi de origine interjec]ional\
Când se `ncerca Cu lacrimi udat\! («poc!», «trosc!», «trop-trop!», «ham!»)
De-a se arunca, [i — prin derivare din unele interjec-
]ii — verbal\ («a trop\i», «a trosni», «a
pocni», «a h\m\i») [i substantival\
(«pocnet», «trosnet», «tropot», «h\m\-
it»). Fenomen de armonie imitativ\,
onomatopeea evoc\ «imaginea sono-
Abordarea textului `n clas\ r\» a obiectului sau a ac]iunii nu numai
lexical, ci [i sintactic:
1) Prezenta]i momentele subiectului din balada legendar\ discutat\, corespun-
«Un an, dând d-ani, leag-an d-an,
z\toare celor cinci p\r]i ale acesteia; corela]i-le cu sugestivele imagini pic-
d-ani vani» (Al. Macedonski)” (op. cit.);
turale reproduse `n paginile urm\toare. „A popoarelor de mu[te s\rb\tori
2) Comenta]i (cu ajutorul unui dic]ionar mitologic) circula]ia motivului jertfei murmuitoare” (M. Eminescu);
pentru crea]ie [i a riturilor de sacrificiu legate de `n\l]area unui edificiu, atât „Deodat\ se aude un tropot pe
`n spa]iul sud-est european, cât [i `n cel românesc, unde semnifica]ia mitu- p\mânt / Un tropot de copite, potop
lui a fost schimbat\; modera]i un studiu de caz comparativ. ropotitor…” (V. Alecsandri).
3) Realiza]i o dezbatere literar\ cu tema: „Negru-Vod\ — continuator al efortu-
lui uman de a edifica monumente civilizatoare sau erou individualist, ctito- Rima
rind din orgoliu nem\surat [i din ambi]ia perpetu\rii renumelui s\u `n
timp?” Lucra]i pe dou\ grupe de cercetare diferen]iat\.  Din fr. rime.
4) Realiza]i un proces literar cu tema: „Personajul colectiv al me[terilor se diso- „Omofonia (identitatea sunetelor)
ciaz\ de Manole: din ignoran]\, din incapacitatea de a face o jertf\ personal\ ultimelor silabe din dou\ sau mai
sau din pricina tr\d\rii cuvântului dat [i a la[it\]ii omene[ti `n fa]a unei multe versuri, începând cu ultima
decizii capitale?” vocal\ accentuat\, reprezint\ rima.
5) Interpreta]i prezen]a mor]ii ritualice atât `n Miori]a, cât [i `n Monastirea Aceasta contribuie la realizarea eufo-
niei (armoniei sonore) [i la eviden-
Arge[ului, opere fundamentale pentru gândirea mito-poetic\ româneasc\;
]ierea cuvintelor din finalul versurilor.
organiza]i-v\ `n grupe distincte [i argumentaþi pro ºi contra.


83
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


Din punct de vedere morfologic,
Repere de interpretare
rimele pot fi: a) lexicale (coincide tema
a dou\ cuvinte): rece / trece; b) gra-
maticale (coincid desinen]ele flexio-
nare): sor]ii / mor]ii; c) lexico-gra- Baladele populare nu sunt numai evoc\ri de fapte eroice `nve[mântate `ntr-o
maticale (coincid sunete din radical [i aur\ legendar\, ci ele dezv\luie o concep]ie specific româneasc\ despre via]a
sunetele desinen]ei gramaticale): spu- terestr\ [i cea cosmic\, despre rostul [i destinul uman, despre art\. ~n]elepciunea
mii / lumii. ciobanului [i cea a me[terului constructor dep\[esc limitele unei `n]elegeri de rând
Dup\ gradul de armonie, rima es- a lucrurilor [i merg c\tre esen]e, spre ceea ce `nnobileaz\, d\ sens [i finalitate
te: a) s\rac\ (începe cu ultima vocal\ ac]iunilor omene[ti, `ntemeind via]a pe ideea jertfei de sine, care purific\ [i edific\
accentuat\ din cuvânt): mie / [tie;
totodat\. Cele dou\ personaje mitice din cele mai cunoscute [i r\spândite balade
b) suficient\ (compus\ din dou\ sune-
te) sau bun\ (compus\ din trei sune- române[ti oficiaz\ rituri sacrificiale, care fie c\ le permit integrarea `n ritmurile firii
te); c) bogat\ (coincid [i consoanele eterne, fie c\ le asigur\ d\inuirea operei de art\ realizate cu atâta chin [i suferin]\.
dinaintea ultimei vocale accentuate): Precum Miori]a, balada cu subiect legendar Monastirea Arge[ului analizeaz\
cutremuri / vremuri; d) leonin\ (coin- raporturile dintre existen]\ [i art\, libertate [i necesitate, dintre via]\ [i moarte.
cid silabele dinaintea ultimei vocale ac- Vechimea baladei este de câteva secole, pentru c\ se refer\ la `ntemeietorul Þ\rii
centuate), fiind numit\ [i superflu\ sau
Române[ti, care — potrivit tradi]iei — desc\lecase `n acest teritoriu venind din Þara
dubl\, c\ci presupune omofonia a dou\
silabe `ntregi: lucitoare / orbitoare. F\g\ra[ului, la mijlocul secolului al XIV-lea. Numele s\u istoric a r\mas `nv\luit `n
Dup\ precizia armoniei, rimele pot negura veacurilor, personajul legendar identificându-se dup\ apelativul „Negru-Vo-
fi: a) propriu-zise; b) asonante (sune- d\”; nici numele arhitectului nu este reprodus `n conformitate cu realitatea istoric\,
tele care urmeaz\ ultimei vocale accen- `ns\ tradi]ia folcloric\ i-a atribuit lui Manole construirea m\re]ului edificiu biseri-
tuate sunt asem\n\toare, dar nu iden- cesc de la Curtea de Arge[ (ref\cut ulterior de Neagoe Basarab).
tice): când / cânt. Personalitatea lui Negru-Vod\ este complex\, putând fi interpretat\ `ntr-o
Dup\ accent, rimele sunt simple [i
manier\ dicotomic\. El se deplaseaz\, `nso]it de o suit\ format\ din arhitectul
complexe; rimele simple se împart în:
masculine (rimeaz\ cuvinte cu un sin- Manole [i cei „nou\ me[teri mari, calfe [i zidari”, s\ g\seasc\, „pe un mal frumos” al
gur accent principal, pe ultima silab\: Arge[ului, un amplasament potrivit ]elurilor sale constructive. Dar el nu caut\ un
dus / apus) [i feminine (rimeaz\ cuvin- spa]iu pitoresc, ci un loc anume, marcat de „un zid p\r\sit [i neispr\vit”, dovad\ a
te cu accentul principal asupra penul- abandon\rii unui proiect `naintea sa. Vod\ `l g\se[te cu ajutorul unui „ciob\na[”,
timei silabe: viseaz\ / cuteaz\). A[a- care `l avertizeaz\ c\ acolo este un teritoriu nefast, pe care nici iarba nu cre[te [i `n
dar, dup\ gen, cea masculin\ este
preajma c\ruia câinii p\zitori ai turmelor „latr-a pustiu [i url\-a mor]iu”. ~n mentali-
iambic\ [i monosilabic\, iar cea femi-
nin\ este trohaic\ [i bisilabic\. La cu- tatea arhaic\, un loc neprielnic ac]iunii de a construi este considerat ca bântuit de
vintele cu rime complexe coincid atât duhuri rele, marcat cu pietre de hotar [i ocolit de oameni. ~ns\ Domnul „se-nvese-
silabele cu accent principal, cât [i sila- le[te” la auzul ve[tii [i ignor\ consecin]ele nefaste ale demersului `nc\p\]ânat de a
bele cu accent secundar: catárgele / izbândi acolo unde al]ii d\duser\ gre[.
lárgele. Exege]ii textului folcloric au v\zut `n Negru-Vod\ fie un continuator, f\când
Conform clasific\rii semantice, leg\tura peste timp `ntre genera]iile de constructori [i resacralizând un topos bles-
rima poate fi: a) intern\ (sau interi-
temat (redat, astfel, circuitului de valori omene[ti), fie un ini]iator trufa[, care vrea
oar\) — cuvântul dinaintea cezurii
rimeaz\ cu cel de la sfâr[itul versului: cu orice pre] s\ devin\ ctitorul unui edificiu unic, atât prin modul nemaiauzit `n care
«Uite fragi, ]ie dragi» (I. Barbu); a fost `n\l]at, cât [i prin des\vâr[irea lui artistic\. Indiferent de varianta de interpre-
b) identic\, redublat\ sau obsesiv\: tare aleas\, este limpede c\ domnitorul voie[te ca renumele lui s\ persiste `n timp,
«Când te doresc eu cânt / încet-încet, / legat de cel al unui artist genial, a c\rui via]\ s-a `mplinit estetic [i s-a `ncheiat tra-
Plec-capul la p\mânt încet-încet»; gic odat\ cu ridicarea celebrei biserici, o capodoper\ a artei medievale române[ti.
c) echivoc\ — cuvintele omofone au Raporturile dintre reprezentantul puterii [i arti[ti sunt cele eterne: voievodul `i sti-
sensuri diferite: leag\n / leag\-n;
d) rar\: «alun / Malcatun» (M. Emines-
muleaz\ `n râvna lor constructiv\ (am\gindu-i cu perspectiva `nnobil\rii [i a
cu); e) compus\: «Correggio/ în]ele- r\spl\tirii lor cu averi uria[e), `n mintea lui, `ns\, sortindu-i pieirii de la `nceput. ~i
ge-o» (M. Eminescu); f) aproximati- trateaz\ ca pe ni[te subordona]i, manifestând o atitudine despotic\ [i capricioas\,
v\ — la sfâr[itul cuvintelor care dup\ caz: fie `i elogiaz\ cu fals\ bun\voin]\ când par s\ reu[easc\, fie `i amenin]\ c\
rimeaz\, consoanele dure alter neaz\ va porunci zidirea lor „de vii, chiar `n temelii”, când sor]ii de izbând\ constructiv\
cu cele palatalizate: brazi / talaz. se `ndep\rteaz\ de ei. Truda lor impresionant\ `l las\ nep\s\tor, ca [i sacrificarea
 ulterioar\ a so]iei arhitectului, c\ci, pentru atingerea scopului s\u unic, nicio jertf\

84
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

str\in\ de el nu este prea mare. Efortul me[terilor, mult timp zadarnic, este sugerat 
de poetul anonim prin intermediul chiasmului [i se desf\[oar\ `n atmosfera tensio- Dup\ pozi]ia sa în strof\, rima poa-
nat\ de furia neputincioas\ a voievodului: „Tremura lucrând / Lucra tremurând”. La te fi: a) monorim\ (rim\ continu\) ori
sfâr[it, venind s\ se `nchine `n noul l\ca[ de cult, el nu adreseaz\ nicio mul]umire grupat\ — acela[i tip de rim\ la mai
me[terilor epuiza]i de truda lor sisific\ [i având con[tiin]a ap\sat\ de jerta f\cut\, `n mult de dou\ versuri succesive (a a a),
frecvent\ în lirica popular\ [i în bala-
schimb le pune o `ntrebare-capcan\, care s\ le stimuleze orgoliul profesional;
dele culte care imit\ rimele folclorice;
auzind r\spunsul lor (firesc afirmativ), c\ pot construi un edificiu „mult mai frumos b) împerecheat\ (a a b b); c) încruci-
[i mai luminos” — fiindc\ artistul trebuie mereu s\ se autodep\[easc\ —, voievo- [at\ (a b a b); d) îmbr\]i[at\ (a b b a)”
dul decide pierirea acestora, ca s\ nu `mpart\ cu nimeni gloria de a fi `n\l]at un (op. cit.); e) `nl\n]uit\ (a b a); f) mixt\
monument des\vâr[it. El `i arunc\ pe me[teri `n anonimatul unei mor]i premature, (sau variat\), îmbinând versuri rimate
`mpiedicând astfel reiterarea performan]ei lor creatoare, dar con[tiin]a colectiv\ `l în mod diferit, în acela[i text literar;
sanc]ioneaz\, a[ezându-l `n locul meritat de ctitor, [i nu de f\ptuitor al renumitei g) semirima const\ `n producerea ri-
mei tot la al doilea vers (x a x a): „Pe
biserici de pe malul Arge[ului.
aceea[i ulicioar\ / Bate luna la fere[ti, /
Cei nou\ me[teri formeaz\ un personaj colectiv, care ac]ioneaz\ `n chip solidar. Numai tu de dup\ gratii / Vecinic nu
Nu sunt adev\ra]i creatori, ci numai executan]i pricepu]i ai planului excep]ional te mai ive[ti.” (M. Eminescu).
imaginat de Manole. Ei accept\, temporar, efortul prelungit, nu `ns\ [i implicarea
fiin]ei lor l\untrice `n elanul constructiv. Precum `n cazul lui Negru-Vod\, persona-
Chiasmul
litatea lor se dezv\luie cititorilor `ntr-un mod ambiguu: nu se [tie dac\ `ntr-adev\r
Figur\ de construc]ie
hazardul i-a ocolit (tocmai prin neaderarea lor deplin\ la realizarea edificiului),
socotindu-i ni[te victime nesemnificative, sau, dimpotriv\, [i-au tr\dat jur\mântul [i  Din fr. chiasme, gr. chiasmos —
pe conduc\torul lor, avertizându-[i so]iile [i surorile s\ nu se apropie de m\n\stire „încruci[are”.
un timp. Cert este c\ — din lips\ de caracter sau din egoismul instinctului de con- Const\ în încruci[area
servare, tipic omenesc — ei „se `nveselesc” la vederea Anei, `n]elegând c\ jertfa nu în]elesurilor unor cuvinte sau în gru-
le va apar]ine. Mai mult, se desolidarizeaz\ `n chip la[ de me[terul arhitect care `i parea simetric\ a mesajelor acestora.
Aceast\ figur\ retoric\ este alc\tuit\
conduce, refuzând s\ participe la `ndeplinirea ac]iunii ritualice [i l\sându-l singur pe
dintr-o dubl\ antitez\ (dup\ schema: a
Manole fa]\ `n fa]\ cu nemilosul destin. Necinstea sau numai la[itatea dovedit\ o vor b–b a), fie la nivelul propozi]iei, fie la
pl\ti cu moartea, e[uând `n `ncercarea de a imita zborul p\s\rilor cu aripi con- nivelul frazei. De obicei, „sintagma a
fec]ionate din „[indrili u[oare”, „despicându-[i” trupurile la baza construc]iei. doua (BA) repet\ acelea[i func]ii gra-
Protagonistul baladei legendare este conceput de rapsod ca un erou dilematic, maticale cu ale celei dintâi (AB), dar `n
obligat s\ consimt\ la un sacrificiu tot atât de mare ca [i for]a `nzestr\rii lui spiritua- ordine invers\” (DTL, 1976).
le, c\ci despre el se afirm\ concis c\ `[i domin\ colaboratorii prin superioritatea Exemple: [Me[terii] „Tremura lu-
crând / Lucra tremurând...” (Monas-
talentului s\u: „{i Manoli, zece, / Care-i [i `ntrece”. Sufletul acestuia va fi sfâ[iat tirea Arge[ului); „Era pe când nu s-a
`ntre dorin]a de a `nf\ptui ceva nemaiv\zut („visul de-mplinit”), care tortureaz\ z\rit, / Azi o vedem, [i nu e.” (M. Emi-
nescu); „Viu printre mor]i, sunt / un
mort printre vii.” (I. Vinea); „Eu ve-
neam de sus, tu veneai de jos, / Tu so-
seai din vie]i, eu veneam din mor]i”
(T. Arghezi).

Repeti]ia
Figur\ de construc]ie

 Din fr. répétition, lat. repetitio —


„reluare”.
„Repeti]ia const\ în reluarea ace-
luia[i grup de sunete sau chiar a unei
sintagme întregi, ori a aceleia[i rela]ii
gramaticale, pentru a înt\ri o idee ori a
sublinia un efect artistic. Impresia pe
care o produce repeti]ia se datoreaz\,
Aurelia R\zvan Ionescu, Zidul


85
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 Drago[
într-o mare m\sur\, amplific\rii efectu- Mor\rescu,
lui insisten]ei fa]\ de cel al simetriei. Ana
În func]ie de nivelul la care se reali-
zeaz\ (al sunetelor, al cuvântului, al
func]iei gramaticale [i al topicii), repe-
ti]ia poate fi: fonologic\ (alitera]ie, aso-
nan]\), lexical\ (epizeuxis, anafor\,
epifor\, tautologie etc.) [i gramatical\
(chiasm)” (op. cit.). Exist\ repeti]ii
simple, duale, ternare.

Refrenul

 Din fr. refrain, lat. refringere —


„a rupe”.
O categorie aparte de repeti]ie
este refrenul, constând `n repetarea, la imagina]ia oric\rui mare creator, responsabilitatea pentru via]a tovar\[ilor s\i de
intervale regulate, a unui vers întreg, a munc\, durerea de a sacrifica fiin]ele pe care le ador\ (so]ia [i copilul), teama de umi-
unei propozi]ii sau chiar a unei fraze. lin]a nereu[itei profesionale [i cea fireasc\ de moarte, provocat\ de amenin]\rile
Apare în poezia popular\, din care a
fost preluat, ulterior, în cea cult\.
sumbre ale voievodului. Con[tient de puterea harului s\u artistic, Manole `[i asu-
„Refrenul `[i are originea `n Anti- m\ — odat\ cu domnitorul — riscul de a `n\l]a monumentul `ntr-un spa]iu sterp [i
chitatea greac\, `n cântecul alternativ ostil ini]iativelor omene[ti. A[adar, orgoliului nes\buit al celui care `[i `nchipuie c\
al corifeului, al corului, fiind uzitat [i `n poate totul prin bog\]ie [i prin exerci]iul f\r\ control al puterii i se adaug\ mândria
imnuri” (op. cit.). Prezen]a refrenului legitim\ a omului de geniu, care `nvinge obstacolele prin t\ria capacit\]ii lui artisti-
accentueaz\ o anumit\ idee [i confer\ ce. Dar [i puterea laic\, [i geniul z\mislitor de frumos estetic sunt `nc\tu[ate de for]a
dinamism baladei populare [i culte,
unei supersti]ii: `n toat\ zona Balcanilor, a circulat, `n vechime, legenda conform
rondelului [i altor specii lirice din
curentul simbolist, al c\rui ideal este- c\reia exist\ un spirit al locului c\ruia i se cuvine drept ofrand\ o fiin]\, jertf\ capa-
tic favorizeaz\ apropierea poeziei de bil\ s\-l `mblânzeasc\ [i s\-l transforme `ntr-un duh protector al viitoarei construc]ii.
muzic\. Tradi]ia folcloric\ româneasc\ a modificat sensul legendei, amplificând valoarea sa-
Exemple: „Ziua ninge, noapte nin- crificiului uman [i dându-i `n]elesul pilduitor al unui mit estetic: cea care va muri nu
ge, diminea]a ninge iar\!” (V. Alecsan- poate fi o f\ptur\ oarecare, ci fiin]a cea mai apropiat\ Me[terului, so]ia sa, a c\rei zi-
dri); „Copacii albi, copacii negri / Stau dire `n favoarea reu[itei crea]iei va afecta — `n mod direct — [i destinul creatorului.
goi în parcul solitar / Decor de doliu
funerar... / Copacii albi, copacii negri.”
Manole are un vis profetic care `i dezv\luie solu]ia ritualic\ a posibilit\]ii de
(G. Bacovia) a des\vâr[i `n piatr\ idealul s\u arhitectural. El comunic\ revela]ia oniric\ discipo-
lilor [i jur\ cu to]ii s\ o zideasc\ pe cea dintâi „so]ioar\ ori sorioar\” care va ajunge
la m\n\stire `n diminea]a urm\toare. Cinstit [i om de onoare, Me[terul `[i respect\
Expresivitatea poetic\
cuvântul dat, neavertizându-[i so]ia, pe care `ns\[i soarta lui de creator o va alege
 Din fr. expression, lat. expresio.
drept victim\. ~n zorii zilei, cu sufletul chinuit de presim]iri funeste, el se treze[te [i
„Expresia define[te exteriorizarea se suie pe schele, cercetând drumul care [erpuia c\tre edificiu. Z\rind-o de depar-
unei realit\]i interioare sau manifesta- te pe Ana, care venea s\ `i aduc\ hrana necesar\, el nu alearg\ `n calea ei, ci implor\
rea, reprezentarea ori semnificarea for]ele naturii s\ se dezl\n]uie.
unui obiect prin altul. În lingvistic\, ea Partea a treia a baladei are un v\dit caracter liric, c\ci stihiile — `nduio[ate de
constituie o îmbinare de cuvinte care glasul disperat al b\rbatului — devin solidare cu iubirea lui [i declan[eaz\, succesiv,
formuleaz\, adesea figurat, o idee. Din
punctul de vedere al gramaticii limbii
„o ploaie cu spume”, apoi „un vifor” puternic, care umfl\ apele, f\cându-le s\ se rever-
române, expresia are, între elementele se `n puhoaie, rup crengile brazilor [i ale paltinilor, r\sturnând hiperbolic chiar [i
care o compun, un grad de sudur\ se- mun]ii. Dar uraganul nu poate s-o `mpiedice pe credincioasa femeie s\-[i ating\ ]inta
mantic\ inferior locu]iunii. În lingvis- propus\. Constructorul, dezn\d\jduit, este silit s\ duc\ jertfa la `ndeplinire cu mâini-
tica structural\, expresia reprezint\ le lui [i s\ provoace supliciul Anei. Poetul popular noteaz\ gradat suferin]a eroului
prezen]a sensibil\ a semnificatului în care zide[te, odat\ cu Ana, propria dragoste: „glumea”, „ofta”, „t\cea”, „zidea”, „turba”
 (enumera]ia verbal\ la imperfect eternizând ideea de chin omenesc). P\r\sit de

86
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Negru-Vod\ pe schelele de pe acoperi[ul bisericii, Manole va `ncerca, asemenea 


legendarului Icar, s\ se salveze imitând zborul p\s\rilor, `ns\ va e[ua, ca [i lucr\torii semnificant. În consecin]\, expresia
s\i. Din pricina remu[c\rilor [i a con[tiin]ei c\ este vinovat, lui Manole i se pare c\ poetic\ se bazeaz\ pe capacitatea sem-
aude mereu gemetele victimei, pe care zidurile m\n\stirii le prelungeau `ntr-un nificantului de a dobândi — prin arta
specific\ fiec\rui scriitor — multiple [i
ecou sfâ[ietor. Parc\ zidurile `nsufle]ite transmiteau din piatr\ `n piatr\ lamenta]iile
noi semnific\ri” (op. cit.).
devenite bocetul celei ucise, fiindc\ a iubit pân\ la cap\t. Manole ame]e[te, privirea B. Croce identific\ intui]ia cu ex-
i se `nce]o[eaz\ [i iure[ul amintirilor insuportabile `l face s\ cad\ de lâng\ turle. presia artistic\, f\când astfel din aceas-
Legenda spune c\, `n locul unde s-a pr\bu[it, a ]â[nit spontan un izvor a c\rui ap\ ta din urm\ o condi]ie indispensabil\
„lin\” a dat na[tere fântânii lui Manole. ~n sens uman, jertfa l-a doborât pe creator, pentru existen]a artei în general [i a
dar a r\mas opera care-i va asigura eternitatea. Ca s\ confere temeinicie unei con- poeziei în special.
struc]ii „cum n-a mai fost alta”, Me[terul trebuie s\ `ngroape `n efortul lui ce are mai Expresivitatea (din fr. expressivité)
este tocmai calitatea unei comunic\ri
scump pe lume [i chiar s\ `[i ofere via]a realiz\rii visului s\u arhitectural. A[a cum
de a fi gr\itoare, sugestiv\, de a tran-
apreciaz\ Tudor Arghezi, „nu se poate via]\ nou\ f\r\ jertf\” nici `n sensul pro- smite mesajul nu numai exact, ci [i pla-
crea]iei (Ana, fiin]a matern\ care consimte la sacrificiul copilului ei), nici `n sensul stic, `n imaginii vii. Referitor la o oper\
crea]iei (Manole, artistul de geniu z\mislitor de frumos, care renun]\ la tot, ca s\ literar\ în versuri, expresivitatea
triumfe visul s\u estetic). denot\ unicitatea stilului poetic al unui
Personajul luminos [i exemplar al baladei r\mâne Ana, cea care, de[i tân\r\, fru- autor, noutatea [i inventivitatea imagi-
narului s\u poetic, selectarea unui lexic
moas\ „ca floarea câmpului”, iubind un b\rbat dotat cu un har excep]ional [i pre-
liric anumit, capabil s\ sus]in\ ideea
g\tindu-se s\ nasc\ rodul dragostei lor, va primi cu `mp\care semnul destinului. poetic\ [i imaginile artistice în a[a fel,
Sentimentul tr\it este atât de puternic, `ncât nu-l pot `nvinge nici for]ele naturale încât s\-l impresioneze pe cititor [i s\-l
reunite `mpotriva ei: biciuit\ de vânt [i udat\ de ploaie, femeia nu [ov\ie `nspre fac\ s\ recunoasc\ maniera specific\
destina]ia care `i va deveni fatal\. La `nceput, a crezut `n cuvintele lini[titoare ale apar]inând unui mare scriitor.
b\rbatului, c\ gestul zidirii este numai un joc. ~ns\, când zidul se `nal]\ amenin]\tor La `nceputul secolului al XX-lea (cir-
[i ea prive[te la chipul omului iubit, desfigurat de suferin]\ [i iluminat ca `n trans\, ca 1910–1925), `n Germania, curentul
artistic [i literar — care a[az\ `n cen-
`n]elege c\ jocul ritualic se va sfâr[i cu moartea ei. trul s\u intensitatea, noutatea [i ca-
Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnega]ia naiv\ a Anei, f\r\ pacitatea expresiei de a figura tr\irile
con[tiin]a anticipativ\ a dispari]iei sale, comit o judecat\ fals\ [i o nedreptate fa]\ de interioare ale omului `n raport cu ilimi-
eroin\. St\rile suflete[ti paroxistice prin care trece Manole, oglindite fidel pe figura tatul, cosmicul [i absolutul — s-a nu-
lui, [i zbuciumul s\u impresionant `i subliniaz\ Anei importan]a de necontestat a mit expresionism.
reu[itei lui profesionale, `n absen]a c\reia via]a omului de lâng\ ea nu se justific\.
~nzestrat\ cu inteligen]\, cu un suflet superior [i cu generozitatea femeii Alitera]ia
`ndr\gostite, Ana nu se opune hot\rârii so]ului ei; plânge, `ncearc\ s\-l conving\, Figur\ de sunet
dar nu se clinte[te din locul menit sacrificiului. Toate darurile oferite de natur\ ace-
stei femei de excep]ie — tinere]ea, frumuse]ea, `ntemeierea unui cuplu fericit, cali-  Din fr. allitération, lat. medie
tatea matern\ — sunt considerate de ea mai prejos de valoarea monumentului cu alliteratio.
`n\l]area c\ruia existen]a lui Manole s-a identificat. Nici voin]a de continuitate sau No]iune introdus\ de umanistul ita-
lian Pontanus (sec. al XV-lea); este pro-
trufia lui Negru-Vod\, nici satisfac]ia artistului de a z\misli lucruri frumoase, nici cedeul fonetic prin care, în acela[i vers
priceperea lucr\torilor din preajma me[terului nu ar fi `mplinit minunea f\r\ jertfa (sau în aceea[i propozi]ie ori fraz\), mai
benevol\ a Anei. Când `n]elege c\ mormântul ei va fi `mbr\cat `n haina de piatr\ a multe cuvinte debuteaz\ cu acelea[i
zidurilor reci, se jeluie[te discret c\ p\r\se[te atât de timpuriu via]a, pentru care se sunete (grup de sunete), având un
sim]ea f\cut\, [i condi]ia matern\ r\mas\ ne`mplinit\. efect eufonic imitativ [i expresiv: „Prin
Prin enumera]ia diminutival\, conceput\ s\ eviden]ieze un crescendo al sufe- vulturi vântul viu vuia.” (G. Co[buc);
„Adormind de armonia / Codrului b\-
rin]ei, rapsodul sugereaz\ cre[terea implacabil\ a zidului uciga[, care `i acoper\
tut de gânduri...” (M. Eminescu).
„glezni[oarele” pân\ la „ochi[ori”, luându-i lumina soarelui [i aerul proasp\t, `necân- Ca figur\ a sonorit\]ii armonice, ea
du-i respira]ia. „picteaz\” sunetul, împodobind versul cu
Ea este perechea lui Manole `n dragoste, egal\ lui `n privin]a for]ei morale, dar sugestii muzicale. Evocând repeti]ia de
superioar\ b\rbatului prin devotamentul sublim [i prin dublul sacrificiu la care a sunete identice, alitera]ia poate sugera
consim]it (al ei [i al copilului pe care `l purta `n trup). Procrea]ia i se pare acestei reluarea unor mi[c\ri suflete[ti sau
femei deosebite mai pu]in semnificativ\ decât crea]ia [i, de aceea, m\rea]a `nf\p- chiar a unor tendin]e psihice devenite
tuire apar]ine cuplului lor. 

87
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 Pentru artist, mai presus de iubire, de familie, de perpetuarea numelui prin


obsedante (în lirica simbolist\ româ- urma[i, se afl\ idealul propus [i munca istovitoare prin care `l va duce la cap\t.
neasc\ — la Al. Macedonski, G. Baco- Omul de excep]ie este obsedat s\ `nf\ptuiasc\ o oper\ durabil\ `nainte de a se pier-
via, I. Minulescu, dup\ modelul consa- de `n infinit, s\ lase un semn memorabil al trecerii lui pe p\mânt. Timpul nu poate
crat de poezia francez\ semnat\ de Ch. fi `nfrânt decât prin opera de art\, a c\rei perfec]iune [i bog\]ie de `n]elesuri r\mân
Baudelaire, P. Valéry, St. Mallarmé).
modele perene `n judecata valoric\ a omenirii.
„Valoarea poetic\ a alitera]iei este
dat\ de existen]a unui raport subtil [i Zoe-Vida
indefinit `ntre sunete [i idei” (DTL, Porumb,
1990). O alitera]ie realizat\ la nivelul `n- Semnele
Maramure[ului
tregului poem o constituie Stelele-n cer
(tapiserie)
de M. Eminescu.

{abloanele
Sunt modele gramaticale prestabili-
te. ~n stilul artistic, [abloanele apar `n-
deosebi `n lirica [i `n proza popular\,
uneori [i `n cea cult\, [i constau `n repe-
tarea stereotip\ a unor sintagme fixe,
precum refrenele `n doine [i `n balade,
formulele ini]iale, mediane [i finale din
basme: „frunz\ verde”, „foaie verde”,
„Pe Arge[ `n jos / Pe-un mal frumos”,
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
„{i Manoli, zece, / Care-i [i `ntrece”, „A
fost odat\ ca niciodat\...”, „Am `nc\lecat 1) „Negru-Vod\ [i Me[terul Manole contureaz\ rela]iile dintre reprezentantul
pe-o [a [i v-am spus povestea a[a”. puterii [i omul de art\ din toate timpurile”; structura]i o compozi]ie argu-
mentativ\ pe aceast\ tem\, oricând de actualitate.
2) „Edificarea bisericii Curtea de Arge[ — `ntre istoria [i legenda transpuse `n

Dic]ionar fapt literar”; elabora]i un eseu liber pe tema indicat\.


3) Monumentul de art\ etern\ — ctitorie a geniului b\rb\tesc [i a devotamen-
Apoteoz\ — (`n Antichitatea gre- tului feminin; alc\tui]i o compozi]ie liber\ despre semnifica]ia cuplului ideal
co-roman\) solemnitate, festivitate prin (Manole–Ana).
care un `mp\rat era zeificat; figurat —
pream\rire, sl\vire, glorificare. 4) Realiza]i un „proces” literar `n care s\ dezbate]i dilema moral-estetic\: sunt
Imolare — jertfire consacratoare, compatibile via]a, arta, morala cre[tin\, cea laic\ [i ideea jertfei pentru
ucidere ritualic\ (de la vb. imola — a crea]ia spiritual\? Argumenta]i apoi ideile `n scris.
jertfi, a ucide, a m\cel\ri). 5) Citi]i capitolul al V-lea (Me[terul Manole [i Monastirea Arge[ului) din
Panteism — concep]ie filosofic\ mo- studiul comparatist De la Zalmoxis la Genghis-Han de Mircea Eliade; argu-
nist\, care identific\ divinitatea cu menta]i `n scris ideile din urm\toarele citate:
`ntreaga natur\. a. „Motivul mitic al unei «na[teri» provocate prin imolare se reg\se[te `n
nenum\rate contexte: nu numai Cosmosul ia na[tere `n urma imol\rii unei
Bibliografie fiin]e primordiale [i din propria sa substan]\, dar [i plantele alimentare,
rasele umane sau diferitele clase sociale. [...] La nivelul riturilor de con-
 Ion Talo[, Me[terul Manole, Edi- struc]ie, fiin]a imolat\ reg\se[te un nou corp; este chiar locuin]a pe care a
tura Minerva, Bucure[ti, 1973. «animat-o», a f\cut-o deci durabil\ prin moartea sa violent\. În toate aceste
 Adrian Fochi, Coordonate sud-est mituri, moartea violent\ este creatoare...”;
europene ale baladei populare ro- b. „Este semnificativ c\ aceste dou\ crea]ii ale geniului poetic românesc au ca
mâne[ti, Editura Academiei RSR, motiv dramatic o «moarte violent\» cu senin\tate acceptat\. Se poate discu-
Bucure[ti, 1975. ta la infinit dac\ aceast\ concep]ie deriv\ direct sau nu din faimoasa
bucurie de a muri a ge]ilor. Fapt e c\ folclorul poetic românesc n-a reu[it
 Mihai Pop, Pavel Rux\ndoiu, Fol-
niciodat\ s\ dep\[easc\ aceste dou\ capodopere elaborate `n jurul ideii de
clor literar românesc, Editura Di-
dactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, moarte creatoare [i moarte senin acceptat\.”
1976.

88
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Sub cupola metafizicii


Marin Sorescu

Paracliserul
(fragmente)

PARACLISERUL (Pe ton de rugãciune.): Ce trebuie sã facem noi, ceilalþi? Cei mulþi,
dar ceilalþi! Dupã ce tu le-ai fãcut pe toate singur, ce ne-a mai rãmas ºi nouã,
celor de pe fundul lucrurilor fãcute? De-am putea cel puþin ploua înapoi mãcar
potopul, sã-l aruncãm în sus în patruzeci de zile ºi un miliard de nopþi, pedepsin-
du-te pentru pãcatele tale! Sau sã-l ningem ºi sã zburãm cãlare pe câte-un fulg
spre stelele lacome de ninsoare! ªi sã te troienim, în hibernare, ca înainte de
facere, ºi sã-þi dãm prin gând ca niºte avalanºe prin vis. [...]
PARACLISERUL (plutind cu lumânarea lui, sus, în turlã, ca într-o minune): Acum o
þin mai mult stinsã, suflu în ea, suflarea mea o încãlzeºte ºi scoate un fel de abur Istorie ºi parabolã
subþire, care se depune pe pereþi. De-aº avea putere sã duc pânã la capãt aceas-
Marin Sorescu este tipul de autor
tã ctitorie! [...]
polivalent, evoluând la acelaºi nivel
(Sleit de puteri.) Dacã nu te dor pleoapele când le închizi. Dacã nu-þi zãngãne gene- artistic în genuri ºi specii literare dife-
le, ca douã cortine de suliþi otrãvite. Dacã nu te strânge întunericul în fiecare rite. Poet ºi prozator, dramaturg ºi
searã, ca o uºã care-þi prinde mâna, apoi glezna, apoi gâtul. Dacã nu te otrãvesc eseist, critic literar, traducãtor ºi grafi-
dinþii când îi înghiþi, de câte ori tragi aer în piept, punându-i la loc când oftezi, cian, el trece cu dexteritate dintr-un
într-un veºnic box cu infinitul... spaþiu în altul, adaptându-se cu inteli-
(Hotãrâre bruscã.) N-o mai termin. Lãsaþi-mã sã cobor, o bisericã mai neagrã decât genþã la rigorile specifice fiecãruia. În
asta nu mai pot face. Aºa cã nu vã fie fricã... teatru, formula sa creatoare este
suplã, elasticã, asociind tematica istori-
(Dã sã coboare.) Încet, încet. Sã mã þin bine de schele...
cã autohtonã ºi o problematicã gene-
(Observã cã i s-au luat.) Scãrile! Repede, scãrile! Cine mi-a furat scãrile? Cad... Mã ral-umanã. Piesele din trilogia Setea
întorc jos, la temelie, adânc, lângã sfinþii pãrinþi care nici ei n-au înþeles mai mult muntelui de sare (Iona, Paracliserul,
decât cã sunt sfinþii pãrinþi. Mã lungesc lângã ei, îmi trag o lespede pânã peste Matca) sunt proiectate ºi realizate ca
cap, una veche, cu scrisul cam ºters, de nu se mai desluºeºte nimic decât o înºi- niºte parabole metafizice. Construcþia
ruialã de litere, care, oricât s-ar cãzni, nu mai pot face niciun cuvânt. ªi va fi bine parabolicã pune în scenã o lume esen-
aºa... C-o sã fie liniºte — ºi n-o sã se desluºeascã nimic. [...] þializatã, redusã la dimensiunile ºi sen-
(Înfricoºat.) Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plu- surile ei primare. Dramaturgul eliminã
teºti Tu. Eu Þi-am fãcut fum, dupã puterile mele, încalecã pe el ºi mi Te-aratã... materialul comun, simplele întâmplãri
cotidiene, reþinând sau imaginând si-
Iatã, merg în faþa Ta ºi-Þi spun: — Vreau sã-Þi vorbesc. Iar Tu îmi rãspunzi: —
tuaþii fundamentale (naºterea, dragos-
Vorbeºte! tea, singurãtatea, moartea), în care
(Aproape plângând.) Acum eu Te întreb aºa: — Ce mai faci, Doamne? omul este obligat sã ia act de sine.
Ce mai faci, Doamne? Ce-þi mai fac icoanele? Cã Tu ai un milion de icoane vechi,
pictate frumos de meºteri iscusiþi, care Te aratã într-un milion de chipuri. Ba un 

89
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 munte, ba o apã, ba o pâine. ªi eu am venit sã Te vãd într-un singur fel. ªi am


Personajele (Iona, Paracliserul, Irina) luat-o de jos în sus. M-am rugat de toate pietrele, de toþi sfinþii, am crezut în
exprimã diferitele faþete ale Omului toate lucrurile, în firide ºi ocniþe ºi în crãpãturile lespezilor. Mi-am suflat sufletul
(cu majusculã simbolicã), esenþe de pe toþi pereþii sã mã pot urca pânã aici.
umanitate obþinute la temperatura (Partea de sus a trupului a dispãrut în golul boltei.)
înaltã a dramei sau a tragediei. În fie- Doamne, am venit sã-Þi mulþumesc pentru fum.
care dintre aceºti eroi, Sorescu fixea-
(Tãcere îndelungatã.) Acum... parcã m-aº întoarce... O fi nimerit vreunul... ªtii, sã
zã însãºi condiþia umanã, interogân-
du-se ºi împlinindu-se. nu creadã cã pânã ºi Paracliserul... Numai cã... unde-or fi dispãrut? Încropisem
Spre deosebire de piesele parabo- niºte schele... schele... Nu puteam sã mã urc pe pereþi... ªi uite, calc în jos...
lice, alte texte (precum Rãceala sau A (îngrozit) ºi alunec în sus! Iar Tu nu Te vezi... în afarã de mine. Cãci nu mai e
treia þeapã) se revendicã de la formula nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca Tine.
teatrului istoric. Autorul chiar a inten- (Revelaþie.) ªi nu mai pot sã cad, ca ºi Tine. Lumea e de-a dreapta ºi de-a stânga
þionat sã realizeze o tetralogie centra- mea. Iar eu sunt în mijloc [...]
tã pe figura ºi faptele de cruzime le- ªi mucul ãsta de lumânare... Sã vãd dacã mai e bun de ceva...
gendarã ale lui Vlad Þepeº. Piesele (κi aprinde veºmintele.) O sã-l las sã ardã... pânã la capãt... Aºa, de sufletul meu...
sunt încãrcate de istoria naþionalã, re-
(Sus nu mai e decât un rug, aruncând lumini fantastice peste catedrala neagrã.)
prezentând însã file ale ei cu un con-
þinut original. Cãci modul de a proce- Aºa, de sufletul... meu.
da al dramaturgului e radical diferit de
cel al reconstituirii minuþioase, ca ºi
de cel, alternativ, al mitizãrii eroilor
neamului. Precum în majoritatea pagi-
nilor sale, Sorescu adoptã o modalita-
Abordarea textului `n clas\
te discursivã oblicã. Subtextul este la 1) Ce justificare daþi rolului atât de redus, în piesã, al Paznicului? Cum se ex-
fel de important ca textul propriu-zis, plicã nu numai surzenia, ci ºi discreþia lui textualã?
dedesubtul scenelor ºi întâmplãrilor
cu încãrcãturã istoricã fiind titrate 2) Analizând indicaþiile de regie (didascaliile) din paranteze, realizaþi un profil
numeroase replici ironice, într-un lim- comportamental ºi psihologic al protagonistului. Ce determinã, în opinia
baj voit actual. Epoca scrierii se ames- voastrã, oscilaþiile Paracliserului?
tecã astfel, subtil, cu epoca descrisã, 3) Observaþi succesiunea de secvenþe lirice ºi realiste din monologul perso-
rezultatul fiind reducerea pânã la dis-
pariþie a distanþei istorice, de secole,
najului principal. Care este tonalitatea generalã a fragmentului de faþã?
ce ne separã de trecutele evenimente.
În piesele parabolice, la fel ca în ce-
le istorice, respiraþia textului sorescian
este deopotrivã profundã ºi proaspãtã,
„veche” ºi nouã cu fiecare lecturã. Repere de interpretare
Confesiuni Modern în viziunea lui dramaticã, pânã la ultima secvenþã a textului, teatrul lui
Marin Sorescu nu prezintã experimentalismul formal ºi ostentaþia avangardistã a pie-
Doresc sã depun mãrturie, din
selor moderniste la modul manifest. Fãrã a face deloc concesii publicului larg, auto-
propria-mi experienþã, atâta câtã este,
rul încearcã ºi reuºeºte sã facã din acest personaj colectiv un interlocutor ideal.
cã ºi teatrul „obiectiv” este, în mare
Cititorilor ºi spectatorilor li se oferã nu un vid semantic ºi simbolic, ci, dimpotrivã, o
mãsurã, expresia unei subiectivitãþi ºi
cã trebuie sã ne þinem de aceastã su-
plurisemnificaþie consistentã, o reflectare a lumii ºi o reflecþie bogatã pe marginea ei.
biectivitate ca alpinistul de firele de Chiar ºi cu decoruri esenþializate la maximum ºi cu personaje solitare, alese din recu-
iarbã de pe marginea prãpastiei, pen- zita biblicã ori din sferã religioasã (Iona, Paracliserul), aceste piese parabolice gene-
tru a pãºi cât mai sus. Rãmânând noi reazã un spaþiu de tensiune intelectualã ºi o problematicã pe care orice generaþie le
înºine ºi nefiindu-ne ruºine cã suntem poate asuma. Înþelegerea textului nu mai este condiþionatã de recursul la dicþionarul
aºa cum suntem — câteodatã ºi mai de arhaisme, de regionalisme ori la un cod special de lecturã. Ea ne este accesibilã
goi, ºi nemâncaþi, ºi în ploaie, ºi la rãs- prin atenta lui parcurgere, fiindcã autorul a introdus în piesele de teatru cheile ºi grila
cruce de vremuri, vrãji ºi microbi — comprehensiunii lor.
interesãm mai mult umanitatea largã Paracliserul începe ºi sfârºeºte în aceeaºi notã de singurãtate esenþialã a protago-
nistului în cãutarea unui destin. Unicul „tovar㺠de suferinþã” este un paznic surd, care

90
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

va demonta schelele de sub picioarele Paracliserului, lãsându-l undeva, sus, ca un nou decât am interesa-o împrumutând în-
meºter Manole urcat pe Mãnãstirea Argeºului. Diferenþele faþã de textul popular sunt truna lucruri omologate aiurea ºi ne-
însã importante. Paracliserul nu este însufleþit, ca Manole, de duhul creaþiei ºi nu are riscând nimic cu mult-puþinul nostru.
ambiþia — cãreia sã-i sacrifice totul — de a lãsa în urmã o mãnãstire cum n-a mai fost Iatã de ce, fãcând din mine subiect on-
alta. „Eroul” lui Sorescu este un om obiºnuit (însãºi profesia lui o aratã), care se strã- tologic ºi istoric, pot spune cã de fapt
duieºte, într-un anonimat deplin, sã-ºi facã datoria de a îngriji o catedralã. O catedralã nu-i vorba nicidecum de mine, ci e vor-
nouã, cu pietre „îngrozitor de neafumate”, rânjind „ca niºte dinþi de drac”, fãrã acea ba de noi — cu permisiunea dumnea-
patinã de vechime ºi sfinþenie pe care o au alte lãcaºuri de cult. „Ce mai funingine prin voastrã.
Marin Sorescu, în „Vatra”, 1981
hardughiile alea gotice, pline de þevi”, exclamã la un moment dat, cu obidã admirati-
vã, umilul Paracliser, care umblã cu lumânãri prin bisericã, pentru a-i „afuma” dalele.
Mãreþia catedralelor din Apus este datã de istoria lor încãrcatã de sfinþi ºi martiri, ca Referinþe critice
ºi de muzica divinã ce se face auzitã prin þevile de orgã. Prin contrast, incinta acestei
Paracliserul propune ºi o soluþie în
catedrale noi ºi nevizitate e scãldatã într-o liniºte de rãu augur. Liniºtea absolutã, pe
conflictul ce opune omul ºi existenþa
care o sparg numai cuvintele din monologul personajului lui Sorescu, nu e un semn
în piesele lui Sorescu, ºi anume soluþia
de reculegere, de cucernicie, de evlavie, ci un climat artificial, un indiciu acustic ºi
spiritualistã. Omul vrea sã termine o
simbolic al lipsei de credinþã. Utilitatea lãcaºului este de ordin religios; numai cã, în
ctitorie, pornind disciplinat, modest,
lipsa credincioºilor, aceastã funcþie spiritualã nu se poate împlini. de jos în sus, urcând treaptã cu treaptã
Menirea umilului Paracliser este tocmai aceea de a suplini, prin efort ºi sacrificiu spre sãgeata care aratã ca un deget
personal, aceste absenþe nemotivate din sfera credinþei. „Afumând” încet ºi temeinic întrebãtor. Ca psalmistul arghezian, el
fiecare spaþiu de piatrã al bisericii, el îi re-compune, în fond, spiritul, dimensiunea reli- vrea un semn, iar semnul divinitãþii în-
gioasã primarã ºi fundamentalã. „Vechimea” este adãugatã astfel în mod conºtient ºi târzie sã aparã. Paracliserul piere mis-
accelerat, cu un ritm dat de bãtãile inimii ºi de conºtiinþa faptului cã timpul rãmas e tuit de propria pasiune.
puþin. Deºi unele inflexiuni din monologul protagonistului ar putea fi considerate Eugen Simion,
neortodoxe (întrebãrile adresate unui Dumnezeu tãcut fiind pe cât de ardente, pe atât Scriitori români de azi, I, 1978
de puþin conformiste), credinþa Paracliserului anonim este cea care va salva lumea. În
finalul apoteotic al piesei, rãmas fãrã niciun punct de sprijin, el leviteazã în apropierea
turlei, topindu-se în golul boltei ca aspirat de o forþã nevãzutã, de însãºi rãsuflarea divi-
nã. Ultima palã de fum, depusã pe turla catedralei, este obþinutã prin autocombustie:
Paracliserul îºi aprinde veºmintele ºi arde, ca o ultimã lumânare, spre slava lui
Dumnezeu.
Marin Sorescu este bine cunoscut în ipostaza lui de poet realist, reinterpretând
insolit ºi fermecãtor partiturile vieþii obiºnuite, raporturile curente dintre oameni ºi
lucruri. Paracliserul, ca ºi alte câteva piese de aceeaºi facturã, dezvãluie latura gravã
a scrisului sorescian, coordonatele lui moral-spirituale, cupola metafizicã pe care auto-
rul o înalþã deasupra lumii noastre, pentru a o spori ºi a ne îmbogãþi.

Cortul mãrturisirii. Biserica domneascã

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii de la Curtea de Argeº (fragment)

1) Citiþi întreaga piesã scrisã de Marin Sorescu. Consideraþi cã fiecare dintre Bibliografie
cele trei tablouri are o anumitã mizã în dimensionarea conflictului drama-  Eugen Simion, Scriitori români de
tic? În ce ar consta aceastã mizã? Argumentaþi într-o cronicã de spectacol. azi, vol. I, Editura Cartea Româ-
2) Realizaþi o paralelã între Paracliserul ºi Monastirea Argeºului, pornind de neascã, Bucureºti, 1978.
la faptul cã ambele lãcaºuri de cult sunt, în ultimã instanþã, locuri ale morþii  Marian Popescu, Chei pentru labi-
ºi ale sacrificiului uman. Cum explicaþi coincidenþa acestor finaluri tragice? rint. Eseu despre teatrul lui Marin
Sorescu ºi D.R. Popescu, Editura
3) ªi Iona, ºi Paracliserul aleg soluþia sinuciderii. Care sunt însã diferenþele
Cartea Româneascã, Bucureºti,
pe care gestul lor final le presupune? De ce naturã este izbãvirea Paraclise- 1986.
rului, în raport cu cea a lui Iona? Realizaþi un eseu argumentativ dezbãtând
 Nicolae Manolescu, Literatura ro-
aceste probleme atât la nivel moral, cât ºi estetic. mânã postbelicã, vol. II, Editura
Aula, Braºov, 2001.

91
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Epoci ºi ideologii literare


„Junimea” — „un vis al inteligenþei libere”
[Disciplina esteticii contribuie] sã dea publicului o mãsu-
rã mai sigurã pentru a deosebi adevãrul de eroare ºi frumo-
sul de urât. În aceastã din urmã privinþã ne-a pãrut impor-
tantã pentru noi o cercetare criticã asupra poeziei române.
Cãci mica noastrã literaturã poeticã este în pericol de a con-
funda acea deosebire elementarã. Majoritatea poeþilor nu
meritã numele ce ºi-l uzurpã: din producþiunile lor se vede
numai o fantazie seacã de imagini originale ºi o inimã goalã
de simþiri adevãrate, ºi mai bine le-ar fi fost lor ºi nouã dacã
niciodatã nu ar fi luat pana în mânã ºi nu ar fi lãþit în public
producþiunile lor nedemne de limbajul muzelor. Cãci dacã
lipsa de orce literaturã este unul din semnele de barbarie a
popoarelor, o literaturã falsã ºi urâtã este cel dintâi pas spre
Casa Vasile Pogor, `n care se `ntruneau membrii „Junimii”
degradarea culturei începânde. Aci devine prima datorie a
ºtiinþei de a se opune în contra rãului contagios. O criticã secþiunea filologicã, cu secþiunea istorico-arheologicã ºi cu
serioasã trebuie sã arate modelele bune câte au mai rãmas secþiunea ºtiinþelor naturale, ºi am falsificat ideea Acade-
ºi sã le distingã de cele rele ºi, curãþind astfel literatura de miei. Înainte de a avea artiºti trebuincioºi, am fãcut conser-
mulþimea erorilor, sã prepare junei generaþiuni un câmp vatorul de muzicã; înainte de a avea un singur pictor de
liber pentru îndreptare. valoare, am fãcut ºcoala de bele-arte; înainte de a avea o sin-
T. Maiorescu, gurã piesã dramaticã de merit, am fundat teatrul naþional —
O cercetare criticã asupra poeziei române de la 1867 ºi am depreþiat ºi falsificat toate aceste forme de culturã. În
aparenþã, dupã statistica formelor dinafarã, românii posed\
astãzi aproape întreaga civilizare occidentalã. Avem politicã
ºi ºtiinþã, avem jurnale ºi academii, avem ºcoli ºi literaturã,
avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o con-
Naþionalitatea în marginile adevãrului stituþiune. Dar în realitate toate aceste sunt producþiuni
moarte, pretenþii fãrã fundament, stafii fãrã trup, iluzii fãrã
Viþiul radical [...] în toatã direcþia de astãzi a culturei adevãr ºi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este
noastre este neadevãrul, pentru a nu întrebuinþa un cuvânt nulã ºi fãrã valoare, ºi abisul ce ne desparte de poporul de
mai colorat, neadevãr în aspirãri, neadevãr în politicã, nea- jos devine din zi în zi mai adânc. [...] Ca sã mai trãim în
devãr în poezie, neadevãr pânã în gramaticã, neadevãr în modul acesta este cu neputinþã.
toate formele de manifestare a spiritului public. [...] cu ace- T. Maiorescu,
laºi neadevãr înlãuntru ºi cu aceeaºi pretenþie în afarã, s-au În contra direcþiei de astãzi în cultura românã, 1868
imitat ºi s-au falsificat toate formele civilizaþiunii moderne.
Înainte de a avea partid politic, care sã simþã trebuinþa unui
organ, ºi public iubitor de ºtiinþã, care sã aibã nevoie de lec-
turã, noi am fundat jurnale politice ºi reviste literare ºi am Principiul fundamental al tuturor lucrãrilor d-lui Maio-
falsificat ºi dispreþuit jurnalistica. Înainte de a avea învãþã- rescu este, dupã câte ºtim noi, naþionalitatea în marginile
tori sãteºti, am fãcut ºcoli prin sate, ºi înainte de a avea pro- adevãrului. Mai concret: ceea ce-i neadevãrat nu devine
fesori capabili, am deschis gimnazii ºi universitãþi ºi am fal- adevãrat prin împrejurarea cã-i naþional; ceea ce-i injust nu
sificat instrucþiunea publicã. Înainte de a avea o culturã devine bun prin aceea cã-i naþional; ceea ce-i urât nu devine
crescutã peste marginile ºcoalelor, am fãcut atenee române frumos, prin aceea cã-i naþional; ceea ce-i rãu nu devine bun
ºi asociaþiuni de culturã ºi am depreþiat spiritul de societãþi prin aceea cã-i naþional.
literare. Înainte de a avea o umbrã mãcar de activitate ºtiin- Mihai Eminescu, Naþionalii ºi cosmopoliþii,
þificã originalã, am fãcut Societatea Academicã Românã, cu republicat în 1903, `n „Convorbiri literare”

92
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Criticismul junimist — demnitate [i rigoare


Ca ºi „Dacia literarã” a lui Mihail Kogãlniceanu, în 1840, noi duhul naþional”, „Junimea” ºi „Convorbiri literare” (dar ºi
societatea „Junimea”, înfiinþatã tot la Iaºi, în 1863 (de cãtre Eminescu în publicistica sa politicã, ori Caragiale în comedii-
Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Petre le sale) combat acum, ºi mai virulent, importul de forme
Carp ºi Vasile Pogor), ºi organul ei de presã, revista „Con- goale, de forme fãrã fond dintr-o civilizaþie ºi o culturã occi-
vorbiri literare” (apãrutã din 1867) exprimã, într-un context dentale superioare: „În aparenþã, dupã statistica formelor
cultural tot neaºezat ºi nelimpezit, necesitatea imperioasã a dinafarã, românii posed astãzi aproape întreaga civilizare
unei direcþii. Junimismul se cristalizeazã ºi se face cunoscut occidentalã. Avem politicã ºi ºtiinþã, avem jurnale ºi acade-
mai întâi prin conferinþe publice, apoi prin ºedinþe de lecturã mii, avem ºcoli ºi literaturã, avem muzee, conservatorii,
ºi prin articolele din „Convorbiri literare”, revistã care, în pe- avem teatru, avem chiar o constituþiune. Dar în realitate toate
rioada ei ieºeanã (1867-1885), a dominat net ºi a orientat viaþa aceste sunt producþiuni moarte, pretenþii fãrã fundament, sta-
literarã româneascã. Spiritus rector este Titu Maiorescu, aces- fii fãrã trup, iluzii fãrã adevãr, ºi astfel cultura claselor mai
ta având `n 1863, printr-o frumoasã ºi semnificativã coinci- înalte ale românilor este nulã ºi fãrã valoare...”, scrie Maio-
denþã, exact vârsta lui Kogãlniceanu în 1840: douãzeci ºi trei rescu, nu fãrã o notã de exagerare, dar cu un dramatism pe
de ani. Articolele ºi campaniile sale împotriva „direcþiei vechi” care numai patriotul adevãrat, adicã cel pe care þara ºi cultu-
în culturã ºi literaturã, în privinþa limbii literare ºi a ortogra- ra lui nu-l las\ indiferent. Pentru „Junimea” ºi pentru cel care
fiei, în problema neologismelor ºi a „beþiei de cuvinte” au avut `i fixeazã programul, neadevãrul nu poate fi scuzat ºi susþinut
ca rezultat intrarea literaturii noastre într-o nouã fazã de evo- numai pentru faptul cã el poate servi afirmãrii naþionalitãþii.
luþie: faza autonomiei esteticului, a disocierii lui ferme de (În acest sens, polemica pe care Maiorescu o va purta cu
etnic (elementul naþional) ºi de etic (elementul moral). adepþii curentului latinist este elocventã.) Adevãrul trebuie
Efervescenþa romantic-naþionalistã a generaþiei paºoptis- apãrat ºi susþinut întotdeauna, oricât de dureros ar fi, pentru
te, frazeologia ei generoasã, dar ºi bombasticã, ignorând de cã pe el se poate construi cu adevãrat o culturã naþionalã.
Altfel, se ajunge la „o literaturã falsã ºi urâtã”, care este „cel
multe ori, în virtutea unor nobile idealuri naþionale, adevãrul
dintâi pas spre degradarea culturei începânde”. Datoria criti-
estetic (adicã valoarea propriu-zisã a operei): toate acestea
cii, acel vis maiorescian al inteligenþei libere, este aºadar
sunt întâmpinate de Maiorescu printr-un energic ºi rãsunãtor
aceea de a deosebi „adevãrul de eroare ºi frumosul de urât”,
„În lãturi!”. El îl continuã pe Kogãlniceanu într-o acþiune,
arãtând modelele negative ºi pe cele demne de urmat, edifi-
paradoxal, tot întemeietoare, propunându-ºi sã „cureþe” tere-
când o ierarhie valoricã ºi construind aceastã scarã de valori
nul literar de impuritãþile strãine literaturii, sã elimine confu-
pe criteriul strict estetic. Formula artei pentru artã îºi gãseº-
ziile încã persistente ºi sã stabileascã niºte criterii ferme, spe-
te în „Junimea” ºi în Titu Maiorescu niºte repere rapid clasi-
cifice culturii ºi literaturii ºi deduse din estetica generalã.
cizate ale demnitãþii ºi rigorii critice. Odatã cu ea, literatura
Sistemul sãu este însã mult mai amplu ºi mai riguros ºi, românã intrã într-o vârstã a modernitãþii, iar generaþiile de
de asemenea, explicitat în pagini consistente ºi memorabile critici care vor urma se vor numãra pornindu-se explicit de la
din Critice. Maiorescu este de fapt primul critic român, cel Titu Maiorescu.
care a fixat, cu o mânã sigurã ºi o intuiþie fãrã greº, reperele
ºi rigorile acestei discipline. Talentul a fost, în cazul sãu, du-
blat de un mare apetit teoretic ºi filosofic, de capacitatea de a
conceptualiza ºi a trage în categorii faptele ºi atitudinile lite-
rare cele mai diverse. Din lupta împotriva neadevãrului, el va
face mai întâi o direcþie, iar apoi, o literaturã. Perioada mari-
lor noºtri clasici: Eminescu, Caragiale, Creangã, Slavici, este
ºi perioada marelui critic care le-a deschis paginile „Convor-
birilor literare”. Criteriul apãrat de el s-a vãzut ilustrat, într-un
mod exemplar, de operele acestora; ºi frazele lui Maiorescu
despre poezia lui Eminescu sau despre comediile lui Cara-
giale îºi pãstreazã ºi astãzi validitatea criticã.
Într-o epocã în care idealul Unirii Principatelor fusese
deja atins, mentorul „Junimii” nu mai accentueazã, ca altãda-
tã Kogãlniceanu, pe ideea [i pe principiul naþionalit\]ii, ci pe
ideea ºi pe principiul adevãrului. Dacã „Dacia literarã” com-
bãtea „mania primejdioasã” a traducerilor, care „omoarã în Gheorghe Petra[cu, Peisaj citadin

93
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Epoci Romantismul
ºi ideologii literare
Romantismul constituie o mi[care artistic\ [i literar\ 7. descoperirea infinitului spa]ial [i temporal (spa]iul [i
afirmat\ în primele decenii ale secolului al XIX-lea, în Euro- timpul sunt no]iuni relative, proiec]ii subiective, a[a cum
pa, care a fost preg\tit\ de un moment literar de tranzi]ie de le-au definit filosofii ideali[ti);
la Iluminism la romantism, numit preromantism. Dintre 8. pre]uirea libert\]ii de crea]ie la nivelul limbii literare,
preromanticii no[tri, îi amintim pe: Vasile Cârlova, Ion He- precum [i amestecul genurilor [i al speciilor literare. Carac-
liade-R\dulescu [i pe Grigore Alexandrescu. Romantismul teristic\ romantismului este [i l\rgirea vocabularului poetic
s-a afirmat ini]ial în Anglia, apoi s-a r\spândit în Germania, prin p\trunderea arhaismelor, a regionalismelor [i a con-
în Fran]a [i în toat\ Europa. Aceast\ mi[care cultural\ a cu- struc]iilor specifice limbajului oral. Printre procedeele sti-
listice tipice romantismului s-au impus antiteza [i compa-
prins nu numai literatura, ci [i artele plastice, muzica, filo-
ra]ia dezvoltat\ în definirea unor situa]ii, idei, atitudini sau
sofia, istoria [i estetica. În Germania, romantismul a avut
în caracterizarea personajelor;
cea mai larg\ audien]\, reînviind interesul pentru Rena[- 9. ironia romantic\ bazat\ pe simularea acordului cu un
tere, pentru istorie, folclor [i filosofie. Doi mari poe]i prero- anumit punct de vedere, care apare mai ales în opera ro-
mantici au preg\tit curentul literar german: J.W. Goethe [i manticilor germani, are drept scop tocmai accentuarea
Fr. Schiller. Dintre poe]ii romantici s-au impus Jean-Paul opozi]iei fa]\ de ideea ironizat\ de autori. Adesea, ironia
Richter, Johann Christian Friedrich Hölderlin [i Novalis, romantic\ dobânde[te accente satirice [i pamfletare ca în
ultimii doi influen]ând puternic lirica eminescian\ în latura Scrisorile... lui M. Eminescu.
ei oniric\ [i vizionar\. A[adar, acest curent literar a generat chiar un stil [i o
Þinând cont de momentul afirm\rii romantismului pe atitudine tipic romantice, evidente prin domina]ia particula-
scena european\ [i de cel al crea]iei eminesciene propriu-zi- rului asupra generalului, a individualului asupra colectivi-
se, critica literar\ l-a integrat pe M. Eminescu romantismu- t\]ii, a sentimentelor asupra ra]iunii, prin interesul deosebit
lui târziu. Acest decalaj temporal a provocat [i îmbinarea pe care l-a manifestat fa]\ de natur\, mediu ambiant, faþã de
tr\s\turilor romantice ale liricii eminesciene cu acelea cla- culoarea local\ (concretizat\ `n elementele decorului, `n
sice. Nu numai poe]ii germani l-au influen]at pe Eminescu, tradi]iile istorice, etnografice [i folclorice). Tipologic, o ati-
ci [i marii poe]i francezi [i englezi încadra]i în aceast\ tudine „romantic\” va exista `ntotdeauna [i se va raporta,
mi[care cultural\: Victor Hugo, George Gordon Byron. prin opozi]ie, la una „clasic\”.

Principiile estetice definitorii pentru mi[carea roman-


tic\ sunt urm\toarele:
1. preponderen]a cultiv\rii sensibilit\]ii, a imagina]iei [i
a fanteziei creatoare, în defavoarea ra]iunii lucide;
2. evaziunea în trecut, apreciat\ ca o form\ de contra-
pondere a realit\]ii obiective, de care romanticii erau deza-
m\gi]i; evaziunea liric\ se realizeaz\ sub forma visului sau
a somnului, într-un decor preferen]ial nocturn;
3. contemplarea naturii sub forma descrierilor (în paste-
luri) [i a medita]iei asupra rostului universului;
4. interesul pentru tradi]ii, istorie [i folclor na]ional;
5. prezentarea unor eroi excep]ionali, ac]ionând în îm-
prejur\ri deosebite (de pild\, condi]ia artistului de geniu
într-o lume incapabil\ s\-l `n]eleag\ [i s\-l pre]uiasc\);
6. importan]a acordat\ sentimentelor omene[ti [i mai
ales iubirii în]elese ca o tr\ire afectiv\ puternic\ [i întemeie- Henri Fantin-Latour,
toare a cuplului omenesc integrat armoniei universale; Flori `ntr-un vas de lut

94
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

„Iar tu, Hyperion, r\mâi


Oriunde ai apune...”
Mihai Eminescu

Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
M\ cufund ca într-o mare de vis\ri dulci [i senine
{i în jur parc\-mi colind\ dulci [i mândre prim\veri,
Sau v\d nop]i ce-ntind deasupr\-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbr\vi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii [i cu râuri de cânt\ri.

V\d poe]i ce-au scris o limb\ ca un fagure de miere:


Cichindeal gur\ de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoars\, Daniil cel trist [i mic,
Concep]ia despre poezie
V\c\rescu cântând dulce a iubirii prim\var\,
[i misiunea poetului
Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar\,
Beldiman vestind în stihuri pe r\zboiul inimic. Atât în poeziile antume (Epigonii,
Gloss\, Criticilor mei), cât [i în cele
Lir\ de argint, Sihleanu — Donici cuib de-n]elepciune, postume (Icoan\ [i privaz, Eu nu cred
Care, cum rar se întâmpl\, ca s\ mediteze pune nici în Iehova, Iambul), Mihai Emi-
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; nescu î[i exprim\ ideile despre arta
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat\? literar\ [i despre condi]ia poetului.
S-au dus to]i, s-au dus cu toate pe o cale nenturnat\. Preferin]a pentru valorile romantice
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb. a m\rturisit-o el însu[i în poemul Eu
nu cred nici în Iehova:
Eliad zidea din visuri [i din basme seculare „Nu m\-ncânta]i nici cu clasici,
Delta biblicelor sânte, profe]iilor amare, Nici cu stil curat [i antic.
Adev\r sc\ldat în minte, sfinx p\truns\ de-n]eles; Toate-mi sunt deopotriv\,
Munte cu capul de piatr\ de furtune detunat\, Eu r\mân ce-am fost: romantic.”
În ciuda afirma]iei sale categori-
St\ [i azi în fa]a lumii o enigm\ nesplicat\
ce, Mihai Eminescu a pre]uit clasicis-
{i vegheaz-o stânc\ ars\ dintre nouri de eres. mul [i a cunoscut limbile antice, in-
ten]ionând s\ scrie chiar o gramatic\
Bolliac cânta iobagul [-a lui lan]uri de aram\;
a limbii sanscrite (idiom vechi al po-
L-ale ]\rii flamuri negre Cârlova o[tirea cheam\, poarelor indo-europene). Totodat\, a
În prezent vr\je[te umbre dintr-al secolilor plan; pre]uit cultura [i mai ales filosofia de
{i ca Byron, treaz de vântul cel s\lbatic al durerii, factur\ clasic\, preluând unele idei
Palid stinge-Alexandrescu sânta candel-a sper\rii, platoniciene. Cunoa[terea literaturii
Descifrând eternitatea din ruina unui an.


95
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb\da murind\,


[i a artei antice, pre]uirea idealurilor Zace palida vergin\ cu lungi gene, voce blând\ —
de bine, frumos [i de adev\r (triptic es- Via]a-i fu o prim\var\, moartea-o p\rere de r\u;
tetic specific filosofiei antice), aspira]ia Iar poetul ei cel tân\r o privea cu îmb\tare,
c\tre ideea de perfec]iune [i echilibru, {i din lir\ curgeau note [i din ochi lacrimi amare
stilul reflexiv, senten]ios, armonios,
{i astfel Bolintineanu începu cântecul s\u.
limpede [i, uneori, cu accente ironice,
toate acestea sunt tr\s\turi clasice ale
liricii eminesciene. Mure[an scutur\ lan]ul cu-a lui voce ruginit\,
Concep]ia estetic\ a lui Eminescu Rumpe coarde de aram\ cu o mân\ amor]it\,
are dou\ componente: una na]ional\, Cheam\ piatra s\ învie ca [i miticul poet,
bazat\ pe retorica romantic\, specific\ Smulge mun]ilor durerea, brazilor destinul spune,
scriitorilor de la 1848, [i cealalt\ de {i bogat în s\r\cia-i ca un astru el apune,
sorginte cultural-european\, inspirat\ Preot de[tept\rii noastre, semnelor vremii profet.
din filosofia idealist-kantian\ [i scho-
penhauerian\.
Obsesia artistului a fost s\ g\seasc\ Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b\trâne,
mai ales cuvintele „ce exprim\ ade- C\ci pe mucedele pagini stau domniile române,
v\rul” [i crea]ia lui s\ pun\ în eviden]\ Scrise de mâna cea veche a-nv\]a]ilor mireni;
adev\rurile vie]ii [i ale suferin]elor Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
omene[ti. În poemul postum În z\dar Zugr\ve[te din nou iar\[i pânzele posomorâte,
în colbul [colii..., Eminescu îndemna Ce-ar\tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
artistul spre cunoa[terea individual\,
adâncirea capacit\]ii lui de în]elegere [i
{-acel rege-al poeziei, vecinic tân\r [i ferice,
de exprimare a suferin]ei, spre tr\irea
intens\ a sentimentelor [i descifrarea Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice.
sensurilor lumii cosmice: „...Nu e carte Ce cu basmul poveste[te — veselul Alecsandri,
s\ înve]i / Ca via]a s\ aib\ pre], / Ci tr\- Ce-n[irând m\rg\ritare pe a stelei blond\ raz\,
ie[te, chinuie[te / {i de toate p\time[- Acum secolii str\bate, o minune luminoas\,
te / {-ai s-auzi cum iarba cre[te.” Acum râde printre lacrimi când o cânt\ pe Dridri.
Potrivit uneia dintre ideile frec-
vente în lirica eminescian\, prin for- Sau visând o umbr\ dulce cu de-argint aripe albe,
mele nepieritoare ale artei, omul reu-
Cu doi ochi ca dou\ basme mistice, adânce, dalbe,
[e[te s\ înving\ vremelnicia existen]ei
sale [i chiar eternitatea timpului. Nu- Cu zâmbirea de vergin\, cu glas blând, duios, încet,
mai l\sând în urma lui o oper\ artisti- El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
c\ de valoare universal\, scriitorul au- O a[az\-n tron de aur, s\ domneasc\ lumi rebele,
tentic atinge nemurirea spiritual\: {i iubind-o f\r\ margini, scrie „visul de poet ”.
„Numai poetul / Ca p\s\ri ce zboar\ /
Deasupra valurilor / Trece peste ne- Sau visând cu doina trist\ a voinicului de munte,
m\rginirea timpului...” Visul apelor adânce [i a stâncelor c\runte,
(Numai poetul...) Visul selbelor b\trâne de pe umerii de deal,
El de[teapt\-n sânul nostru dorul ]\rii cei str\bune,
El revoac\-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui {tefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal.

............................................................................................

Iar\ noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite,


Mici de zile, mari de patimi, inimi b\trâne, urâte,
M\[ti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbr\, patria noastr\: o fraz\;
În noi totul e spoial\, totu-i lustru f\r\ baz\;
Voi credea]i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Ion Georgescu,
Dimitrie Bolintineanu (fragment)

96
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

{i de-aceea spusa voastr\ era sânt\ [i frumoas\, Viziunea cosmologic\


C\ci de min]i era gândit\, c\ci din inimi era scoas\, (Cele opt mituri
Inimi mari, tinere înc\, de[i voi sunte]i b\trâni. poetice fundamentale)
S-a întors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iar\[i trecutul, f\r\ inimi, trist [i rece; Geniul este, concomitent, un spirit
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str\in! al analizei (al profunzimii) [i unul al
sintezei (al corel\rii temelor lirice).
Opera lui Mihai Eminescu nu face ex-
Voi, pierdu]i în gânduri sânte, convorbea]i cu idealuri;
cep]ie; `n varietatea ei, exist\ un nu-
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, m\r de mituri care se repet\ [i a c\ror
C\ci al nostru-i sur [i rece — marea noastr\-i de înghe]. gravitate l-a obsedat pe marele poet.
Voi urma]i cu r\pejune cuget\rile regine, 1. Mitul na[terii [i al mor]ii uni-
Când, plutind pe aripi sânte printre stelele senine, versului — Scrisoarea I, Rug\ciunea
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergé]i. unui dac, Memento mori, Mure[anu,
Gemenii — `n care „ma[in\ria lumii”
Cu-a ei candel\ de aur palida în]elepciune, este v\zut\, în sens filosofic, „începând
Cu zâmbirea ei regal\, ca o stea ce nu apune, cu momentul genezei [i încheind cu
stingerea imaginat\ de poet sub forma
Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem\nat.
apocalipsului” (E. Simion, Fragmente
Sufletul vostru: un înger, inima voastr\: o lir\, critice, III, 1999).
Ce la vântul cald ce-o mi[c\ cânt\ri molcome respir\; 2. Mitul istoriei care face [i desfa-
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. ce organicitatea lumii terestre într-o
devenire ce presupune în\l]area [i c\-
Noi? Privirea scrut\toare ce nimica nu viseaz\, derea simultan\ a civiliza]iilor. De la
Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz\, Epigonii, Împ\rat [i proletar [i pân\ la
Privim reci la lumea asta — v\ numim vizionari. Scrisoarea III, poemele explic\ mersul
O conven]ie e totul; ce-i azi drept mâne-i minciun\; societ\]ii omene[ti, fiind construite pe
baza unor antiteze ce exprim\ „o in-
A]i luptat lupt\ de[art\, a]i vânat ]int\ nebun\,
compatibilitate fundamental\: aceea
A]i visat zile de aur pe-ast\ lume de amar. dintre plenitudinea [i în]elepciunea
trecutului [i formele decadente ale
„Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarte”, prezentului” (E. Simion, op. cit.). Un
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt\ soarte; Eminescu satiric, vizionar, exprimând
Oamenii din toate cele fac icoan\ [i simbol; o genuin\ scârb\ de tot ce este dec\-
Numesc sânt, frumos [i bine ce nimic nu însemneaz\, zut [i lipsit de grandoarea idealurilor,
Împ\r]esc a lor gândire pe sisteme numeroase sau, dimpotriv\, înfl\c\rat ap\r\tor al
{i pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol. valorilor tradi]ionale, se manifest\ în
interiorul unui vast spa]iu liric.
3. Mitul „dasc\lului” (în]eleptul,
Ce e cugetarea sacr\? Combinare m\iestrit\ magul, cuget\torul) care „[tie s\ citeas-
Unor lucruri nexistente; carte trist\ [i-ncâlcit\, c\ semnele întoarse din cartea lumii [i
Ce mai mult o încifreaz\ cel ce vrea a descifra. ap\r\ legile vechi. El este urma[ul zei-
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, lor din timpurile mitice [i tr\ie[te într-o
Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate, pe[ter\ misterioas\ sau în umbra zidu-
Strai de purpur\ [i aur peste ]\râna cea grea. rilor egiptene” (E. Simion, op. cit.). În-
tr-un asemenea cadru vie]uie[te, uitat
R\mâne]i dar\ cu bine, sânte firi vizionare, de timp, b\trânul mag din Strigoii; tot
aici î[i afl\ loc „metafizica nega]iei ab-
Ce f\cea]i valul s\ cânte, ce punea]i steaua s\ zboare,
solute din Rug\ciunea unui dac, bleste-
Ce crea]i o alt\ lume pe-ast\ lume de noroi; mul din Gemenii sau teribila rug\ciune
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruin\, din Andrei Mure[anu, sub presiunea
Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin\ — r\ului universal [i a corup]iei istorice”
Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca dânsa suntem noi. (E. Simion, op. cit.).
4. Mitul erotic are fie nuan]a
idilizant\ din poemele bucolice, fie
dimensiunea filosofic\ din Luceaf\rul.

97
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


Expresia lui este variat\ [i, într-un loc,
sugereaz\ voluptatea adormirii, într-al- Abordarea textului `n clas\
tul dezv\luie melancolia neîmplinirii
1) Justifica]i de ce poemul din 1870 este considerat manifestul estetic al
sentimentale ori incompatibilitatea
structural\ [i neputin]a comunic\rii în- crea]iei eminesciene [i explica]i alegerea titlului de Epigonii de c\tre poet.
tre eternul cosmic [i umanul trec\tor. 2) Prezenta]i — ca element romantic esen]ial — tripla antitez\, istoric\, artis-
5. Mitul oniric însufle]e[te poeme- tic\ [i moral-valoric\, `ntre trecut [i prezent, din structura poemului.
le [i textele în proz\ care imagineaz\
2) Eviden]ia]i prezentarea scriitorilor `ntr-o manier\ valoric ascendent\ [i
lumi posibile, spa]ii cosmice atinse
sub magia visului extins la scar\ plane- insista]i asupra meritelor literare, morale [i patriotice reliefate de
tar\. Pe t\râmurile închipuite st\pâ- Eminescu, mai ales `n personalitatea poe]ilor de marc\ preceden]i.
ne[te adev\rata armonie, cresc [i se
dezvolt\ miraculos o alt\ flor\ [i faun\.
În asemenea ambian]e lunatice „se
desf\[oar\ existen]ele paradisiace,
care scap\ de «ma[in\ria lumii» istori-
ce” (E. Simion, op. cit.).
6. Mitul regresiunii spre elemen-
Repere de interpretare
tar, al întoarcerii într-o natur\ fabu-
loas\, de început de lume. Aceasta for-
meaz\ un spa]iu de securitate pentru Poemul a fost scris când Eminescu avea dou\zeci de ani [i a fost publicat, `n
spiritul romantic, bolnav de nem\r-
1870, `n „Convorbiri literare”. Al\turi de Venere [i Madon\, aceast\ crea]ie de ti-
ginire, ostil limitelor înguste ale exis-
ten]ei [i ale ]elurilor m\runte. Codrul nere]e a reprezentat manifestul estetic al liricii eminesciene [i un moment de
cu vegeta]ie luxuriant\ este cadrul ide- r\scruce `n cariera tân\rului autor. Pe de o parte, publicarea lui i-a atras aten]ia lui
al în care se va produce „recosmi- Titu Maiorescu asupra disponibilit\]ilor sale lirice, iar, pe de alt\ parte, poemul
cizarea” omului. Imaginea codrului nu restabilea valoarea de ansamblu [i importan]a literaturii de la 1848. Eminescu era
devine niciodat\ peisaj la Eminescu, con[tient c\ `nainta[i precum Gr. Alexandrescu [i V. Alecsandri l-au influen]at, mai
pentru c\, în adâncul vegetal, spiritul
romantic se acordeaz\ la ritmurile
ales prin tr\s\turile romantice ale crea]iei lor. Pentru el, literatura contemporan\ nu
marelui univers. egala valoarea celei scrise de predecesori. De aceea, autorii epocii `n care poetul a
7. Mitul creatorului exprim\ pozi- tr\it au fost califica]i drept „epigoni”, termenul grecesc denumindu-i pe imitatorii
]ia în lume [i rostul mai înalt al omului mediocri, lipsi]i de originalitate ai unor mari talente literare. De la acest termen s-a
de spirit în raport cu toate celelalte format no]iunea de epigonism, marcând crea]ia f\r\ valoare a imitatorilor unor
experien]e ale individualului. modele artistice de prestigiu.
Natura uman\, spiritualizat\ prin
contempla]ie [i tr\ire ascetic\ în pla- Poemul este fragmentat `n dou\ p\r]i distincte, alc\tuind o ampl\ antitez\ isto-
nul ideilor, iese din stricta form\ indi- ric\, artistic\ [i moral\ `ntre trecut [i prezent. Construc]ia antitetic\ a[az\ `n opozi]ie
vidual\ — pe care o îmbrac\ în mod ideile, motiva]iile sentimentale, valorile umane [i literare pe care poetul le pre]uie[te
accidental — [i cap\t\ m\sura genera- sau de care se disociaz\. Aceast\ dispunere `n contraste este un efect al concep]iei
lului, a prototipului. Aceasta este mo- romantice asupra lumii, `n]elese ca o unitate a contrariilor, concep]ie care domin\ [i
rala superioar\ din poeziile Luceaf\rul,
viziunea eminescian\ („coincidentia oppositorum”). În Epigonii, compozi]ia antite-
Gloss\, Od\ (în metru antic).
8. Mitul literar (al poeziei), „care tic\ se eviden]iaz\ prin distinc]ia temporal\ a celor dou\ unit\]i ale discursului liric:
se manifest\ sub dou\ înf\]i[\ri: prima prima se refer\ la trecutul care este glorificat, iar a doua corespunde prezentului sa-
este direct\, explicit\ (poezia ca tem\ tirizat. Grafic, antiteza este marcat\ de un [ir de puncte de suspensie.
de reflec]ie în poem [i autorul care pu- Prima parte a poemului se `nrude[te cu poezia Ce-]i doresc eu ]ie, dulce
ne «haina de imagini pe cadavrul trist Românie prin faptul c\ are tr\s\turile lirice specifice unei ode. Eminescu `i elogiaz\
[i gol»); a doua — care r\mâne esen-
pe `nainta[i, hiperbolizând valoarea artistic\ a operelor lor, dar men]ionând `ndeo-
]ial\ — este indirect\, ca expresie a
unei muzicalit\]i interioare, a unei so- sebi patriotismul sincer al acestora. Crea]iile predecesorilor sunt comparate de
norit\]i inconfundabile care constituie autor cu „zilele de-aur a scripturelor române”, reliefând o imagine a lor ideal\.
semnul de identitate al eminescia- Eminescu pream\re[te capacitatea poe]ilor care l-au precedat de a inventa un lim-
nismului” (E. Simion, op. cit.). Lirica baj liric adecvat operelor literare, comparând melodicitatea exprim\rii acestora cu
poetului se confund\ cu „un orfism „un fagure de miere”. El face, astfel, dovada c\ a pre]uit operele `nainta[ilor [i c\ a
 meditat asupra semnifica]iilor desprinse, reu[ind performan]a s\ le defineasc\

98
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

specificul literar `ntr-un singur vers sau chiar numai `n jum\t\]i de versuri. Ca- 
pacitatea de abstractizare [i pregnan]a aforistic\ a versurilor eminesciene se fac generalizat”, c\ci toate ideile, st\rile
sim]ite chiar din prima faz\ de crea]ie a autorului. Scriitorii men]iona]i sunt prezen- de suflet, viziunile, miturile, un fel de a
ta]i `ntr-o ordine gradat\ [i ascendent\ valoric, de la Cichindeal — liric minor — fi în lume, disperarea [i bucuria se puri-
fic\ întâi, trecând printr-un discurs mu-
pân\ la Vasile Alecsandri, recunoscut drept „rege-al poeziei”.
zical. Poezia lui M. Eminescu este —
Partea a doua a poemului este construit\ pe baza unor alternan]e pronominale înainte de a deveni idee sensibil\ — „o
`ntre formele accentuate ale pronumelor personale „noi” [i „voi”, reprezentând dis- muzic\ `ncorporat\ în limbaj”. Când îl
tan]a ireconciliabil\ dintre predecesorii epocii eminesciene [i contemporanii s\i. cite[ti sau îl recite[ti pe Eminescu, ai
Aceast\ parte poematic\ debuteaz\ cu dou\ `ntreb\ri retorice [i cu repeti]ia pronu- impresia c\ „Universul exist\, ca s\ jus-
melui „noi”, accentuând lipsa de idealuri, de moralitate [i de afectivitate autentic\ a tifice apari]ia acestei C\r]i a sunetelor
genera]iei sale. Amplele antiteze de la nivelul `ntregului poem sunt reluate [i la (s.ns.) care se armonizeaz\” (Eugen
Simion, op. cit.).
nivelul fiec\rui vers cu ajutorul epitetelor, al compara]iilor [i al metaforelor, ale
c\ror sensuri sunt antonimice: „mici de zile, mari de patimi”, „inimi mari, tinere
`nc\, de[i voi sunte]i b\trâni”. Motive romantice
Versul eminescian se comprim\ datorit\ absen]ei verbelor copulative, elipsele `n opera eminescian\
verbale dând aspectul unor maxime care denun]\ spiritele lipsite de religiozitate. În
Motivele tipic romantice prezente
forme satirice, ajungând pân\ la accente pamfletare, poetul critic\ societatea lipsit\
în tematica liric\ eminescian\ sunt:
de idealuri majore, `n care i-a fost destinat s\ tr\iasc\; oamenii acesteia se caracteri- omul [i istoria, r\ul din lume [i inechi-
zau mai ales prin tr\s\turi negative: sterilitatea sentimental\ („sim]iri reci”), lipsa tatea social\, panorama de[ert\ciu-
inspira]iei creatoare [i a talentului („harfe zdrobite” — reprezentând stilistic un oxi- nilor omene[ti, medita]ia patriotic\,
moron), micimea caracterelor, amploarea viciilor, absen]a voin]ei, scepticismul, îngerul [i demonul, titanismul [i de-
anonimatul existen]elor, mediocritatea aspira]iilor, cabotinismul (mimarea talentu- monismul, somnul [i visul, haosul [i
universul, spa]iile siderale, noaptea,
lui), `mb\trânirea prematur\, urâ]enia sufleteasc\, deziluzia experien]elor e[uate,
codrul, comuniunea cu natura, erosul
impostura intelectual\, veleitarismul (dorin]a de a-[i asuma responsabilit\]i ideal [i „floarea albastr\”, cosmogonia
nepotrivite pentru adev\ratele lor posibilit\]i). Pentru ace[tia, religia este rezumat\ (formarea universului) reunind ta-
numai la o aparen]\ („umbr\”), patriotismul se reduce doar la frazeologia demago- bloul genezei cu cel al dispari]iei civili-
gic\, iar cultura r\mâne superficial\ [i f\r\ un adev\rat fundament. Lipsi]i de orice za]iei umane, via]a ca vis, izolarea
fel de convingeri intelectuale, morale, artistice ori sociale, „epigonii” cultivau omului de geniu `n lumea comun\,
identitatea oamenilor prin destinul lor
tragic, dorul nem\rginit de perfec-
]iunea atins\ prin formele artei.

Antiteza
Figur\ de gândire

 Din fr. antithese, gr. antithe-


sis —„opozi]ie”.
Antiteza const\ în prezentarea în
opozi]ie a unor caracteristici, persona-
je, idei, cu scopul de a eviden]ia o cate-
gorie dintre ele sau de a formula o con-
cluzie moral\ din opunerea lor. Ea a
g\sit o larg\ r\spândire în retorica
greac\, începând de la sofi[ti. În spate-
le formei de limbaj a stat, în multe
epoci, exprimarea unui sentiment exis-
ten]ial antitetic, de ruptur\ interioar\ [i
încordare, precum în cazul folosirii sale
frecvente în baroc [i în romantism. Pen-
tru acesta din urm\, existen]a terestr\
[i aceea cosmic\ apar în binomuri

Nicolae S. Petrescu-Gãinã, Portrete contemporane (fragment)




99
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

un nihilism steril, negând finalitatea oric\rei ac]iuni omene[ti. Dac\ pentru gene-
ra]ia de la 1848 cuvintele limbii române erau „sfinte” [i memorabile, pentru con-
temporanii lui Eminescu, ele p\reau s\-[i fi pierdut `n]elesurile [i expresivitatea
poetic\.
Eminescu crede c\ atât reu[ita `n plan artistic a marilor scriitori, cât [i popu-
laritatea temporar\ de care s-au bucurat unii lirici minori `n epoca premerg\toare
junimismului s-ar datora pasiunii acestor arti[ti de a cugeta [i credin]ei lor
nestr\mutate `n idealurile artei. Versurile predecesorilor exprimau atât capacitatea
de a resim]i ideile `n concordan]\ cu cele ale poporului, cât [i de a le transpune
`ntr-un limbaj firesc, pe `n]elesul tuturor. Via]a spiritual\ [i intensitatea senti-
mentelor tr\ite le-au p\strat inimile „tinere”, chiar dac\ unii dintre ei atinseser\
b\trâne]ea `n epoca eminescian\. Poetul construie[te chiar o viziune apocaliptic\
asupra lumii, `n care timpurile reale — devenite confuze prin suprapunerea valoarii
[i a nonvaloarii lor — [i-au modificat succesiunea fireasc\: astfel, viitorul pare s\
se fi consumat odat\ cu genera]ia valoroas\, ie[it\ deja de pe scena istoriei literare,
`n timp ce trecutul s-a metamorfozat `ntr-un prezent caduc (trecãtor, lipsit de va-
Lascãr Vorel, loare): „S-a-ntors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece; / Noi suntem iar\[i trecutul —
Cancanierii f\r\ inimi, trist [i rece...”
Pentru a dovedi integritatea moral\ a scriitorilor de alt\dat\ [i sinceritatea afec-
tivit\]ii lor, Eminescu le compar\ sufletele cu un „`nger”, iar inima cu „o lir\”. ~i
 nume[te scriitori „vizionari”, capabili s\ scruteze cu inteligen]\, luciditate [i sensi-
antagonice: real–ideal, bine–r\u, ma- bilitate `n]elesurile viitoare ale artei, precum [i destinul previzibil al societ\]ilor
terie–spirit, via]\–vis, teluric–astral
etc. Lirica eminescian\ cultiv\ frec-
omene[ti. Ace[tia `[i dedicaser\ operele nu numai contemporanilor, ci [i
vent antiteza ampl\, extins\ la nivelul urma[ilor, pentru care `[i propuseser\ s\ fie adev\rate pilde morale. În ciuda vicisi-
unor poeme întregi: Înger [i demon, tudinilor existen]ei lor, scriitorii ilumini[ti, premoderni [i pa[opti[ti din toate cele
Venere [i Madon\, Epigonii, Scri- trei ]\ri române [i-au dedicat puterea creatoare artei literare: „... A]i visat zile de
sorile... etc. Universul însu[i a ap\rut aur pe-ast\ lume de amar...” (antitez\ metaforic\). Eminescu `i consider\ pe mul]i
[i se va dezagrega în urma interac]iu- dintre autorii men]iona]i `n prima parte a poemului veritabili ap\r\tori ai valorilor
nii unor for]e antitetice, în viziunea
estetice ale neamului românesc.
cosmogonic\ [i escatologic\ emines-
cian\.
Ultimele trei strofe sunt lipsite de accente satirice, `n favoarea medita]iei
Antiteza se combin\, uneori, cu si- filosofice. Inspirându-se din preceptele schopenhaueriene, Eminescu afirm\ c\
metria (fr. symétrie, gr. syn — „cu” [i via]a [i moartea sunt etapele fire[ti ale existen]ei universale, c\ ele se succed per-
metron — „m\sur\”), din necesitatea petuu [i pun cap\t duratei omene[ti, c\reia, astfel, `i asigur\ un caracter tragic.
compozi]ional\ ori ideatic\ de a asocia Oamenii f\r\ idealuri duc existen]e anoste, anonime valoric [i nu sunt `n stare s\
opozi]iile cu asem\n\rile într-un tot ar- `nf\ptuiasc\ lucruri durabile. Recurgând din nou la `ntreb\rile retorice, poetul
monios [i propor]ionat. Fiin]a uman\,
na]ional simte nevoia s\ redefineasc\ atât semnifica]ia „cuget\rii sacre”, cât [i
ca [i cosmosul, reune[te aspectele
aflate în opozi]ie (în tensiune conflic- mesajul poeziei c\tre cititorii s\i. Arta, `n ansamblul ei, este capabil\ s\ `nfru-
tual\) cu cele armonizate prin simila- muse]eze via]a spiritului omenesc, s\ o `nnobileze, s\-i asigure complexitatea [i
rit\]ile lor. diversitatea tr\irilor suflete[ti, a[ternând „un strai de purpur\ [i aur peste ]\râna
Scrisoarea III de Mihai Eminescu cea grea” (antitez\ metaforic\ tipic romantic\).
este realizat\ pe baza unor antiteze În strofa final\, poetul adreseaz\ salutul s\u de adio genera]iei dinaintea lui,
ample atât între Mircea cel B\trân [i c\reia `i recunoa[te un merit fundamental — acela de a fi realizat o lume imagi-
Baiazid I, cât [i între lumea contempo-
nar\, cea a artei, opuse existen]ei cotidiene, banale: „Ce cl\dea]i o alt\ lume pe-ast\
ran\ poetului [i trecutul glorios al ]\rii
noastre. lume de noroi” (contrast ob]inut prin repeti]ie [i antitez\ pronominal\). Eminescu
Glossa eminescian\ debuteaz\ cu regret\ c\ adev\ratele valori s-au amestecat cu impostura, c\ lumea se m\soar\
o serie de antiteze: „Vreme trece, vre- dup\ orgoliile indivizilor care o alc\tuiesc [i c\ el a avut ne[ansa de a tr\i `ntr-o
me vine, / Toate-s vechi [i nou\ toa- societate decadent\ [i insignifiant\: „Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca dânsa
te; / Ce e r\u [i ce e bine / Tu te-ntrea- suntem noi”. Punctele de suspensie reluate marcheaz\ cu semnul identit\]ii —
b\ [i socoate...” (s.ns.). prin compara]ie — lipsa valorii morale, caracteristic\ atât lumii `n genere, cât [i
genera]iei contemporane lui M. Eminescu.

100
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Poezia iubirii [i a naturii


Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Precum în majoritatea scrierilor
1) Alc\tui]i — `ntr-un eseu caracterologic — portretul „epigonilor”, opu[i ade- romantice, [i lirica eminescian\ înf\-
]i[eaz\ iubirea în]eleas\ ca un senti-
v\ratelor valori literare `n viziunea eminescian\.
ment întemeietor. Unul dintre miturile
2) Pornind de la definirea „cuget\rii sacre” [i a poeziei numite „strai de pur- fundamentale ale crea]iei noastre liri-
pur\ [i aur peste ]\râna cea grea”, stabili]i — `ntr-un eseu analitic — idea- ce, atât orale cât [i culte, este mitul ero-
lurile artei perene, a[a cum le identific\ Eminescu la predecesori [i le tic, care — în poezia eminescian\ —
formuleaz\ pentru el `nsu[i la debutul carierei sale. subliniaz\ importan]a perechii ideale,
formate dup\ modelul adamic [i al
3) „V\d poe]i ce-au scris o limb\ ca un fagure de miere...” sun\ versul emi- Androginului platonician. Cuplul uman,
nescian care elogiaz\ spiritele creatoare de limbaje lirice din ce `n ce mai unit printr-o dragoste împ\r t\[it\, înte-
st\pâne pe mijloacele de expresie literar\; concepe]i un eseu sintetic meiaz\ via]a fiin]ei, împ\când-o cu rit-
despre evolu]ia limbii poetice române[ti de la Dosoftei la Mihai Eminescu; murile lumii cosmice. Inter feren]a din-
formula]i [i idei personale, `ntemeiate pe argumente. tre tema iubirii cu aceea a naturii este
o modalitate liric\ preluat\ de Mihai
Eminescu din poezia folcloric\.
Spre deosebire de predecesorii
Sonete s\i (I. Heliade-R\dulescu, Vasile Câr-
lova, Vasile Alecsandri), Eminescu nu
a fost un simplu pastelist, pentru c\ el
nu a descris imagini reale, ci cadre
I. [Afar\-i toamn\...] II. [Sunt ani la mijloc...] fantastice aspa]iale [i atemporale. Na-
tura eminescian\ are o valoare intelec-
Afar\-i toamn\, frunz\-mpr\[tiat\, Sunt ani la mijloc [i-nc\ mul]i vor trece tual-reflexiv\, elementele sale compo-
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Din ceasul sfânt `n care ne-ntâlnir\m, nente devenind suporturi simbolice
{i tu cite[ti scrisori din roase plicuri Dar tot mereu gândesc cum ne iubir\m, ale medita]iei poetului. Decorul emi-
{i `ntr-un ceas gânde[ti la via]a toat\. Minune cu ochi mari [i mân\ rece. nescian este specific [i reune[te cele
dou\ dimensiuni esen]iale — terestrul
[i cosmicul —, reconciliate într-o viziu-
Pierzându-]i timpul t\u cu dulci nimi- O, vino iar! Cuvinte dulci inspir\-mi, ne unitar\ a naturii universale. Pentru
curi, Privirea ta asupra mea s\ plece, poet, spa]iul cosmic este imaginat în
N-ai vrea ca nime-n u[a ta s\ bat\; Sub raza ei m\ las\ a petrece dou\ ipostaze: fie într-o proiec]ie a ge-
Dar [i mai bine-i, când afar\-i zloat\, {i cânturi nou\ smulge tu din lir\-mi. nezei (a na[terii lumii din chaos), fie
S\ stai visând la foc, de somn s\ picuri. într-una a stingerii depline, prin care
Tu nici nu [tii a ta apropiere se prefigureaz\ dispari]ia civiliza]iei
{i eu astfel m\ uit din je] pe gânduri, Cum inima-mi de-adânc o lini[te[te, 
Visez la basmul vechi al zânei Dochii; Cu r\s\rirea stelei `n t\cere;
În juru-mi cea]a cre[te rânduri-rânduri;
Iar când te v\d zâmbind copil\re[te,
Deodat-aud fo[nirea unei rochii, Se stinge-atunci o via]\ de durere,
Un moale pas abia atins de scânduri... Privirea-mi arde, sufletul `mi cre[te.
Iar mâni sub]iri [i reci mi-acop\r ochii.

III. [Când `nsu[i glasul...]


Când `nsu[i glasul gândurilor tace, Cobori `ncet... aproape, mai aproape,
M\-ngân\ cântul unei dulci evlavii — Te pleac\ iar zâmbind peste-a mea fa]\,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? A ta iubire c-un suspin arat-o,
Din neguri reci plutind te vei desface?
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Puterea nop]ii blând `nsenina-vei S\ simt fiorii strângerii `n bra]e —
Cu ochii mari [i purt\tori de pace? Pe veci pierduto, vecinic adorato!
R\sai din umbra vremilor `ncoace,
Ca s\ te v\d venind — ca-n vis, a[a vii! Filippo Lippi, Buna-Vestire (fragment)

101
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


omene[ti [i chiar dezagregarea cos-
mosului. Armonia universal\ reconci- Abordarea textului `n clas\
liaz\ contrariile, poetul construind —
deopotriv\ — imagini cosmogonice [i 1) Demonstra]i, pe grupe de cercetare, armonizarea perfect\ dintre tematica
escatologice. În cadrul fizic emines- romantic\ [i realizarea formal\ impecabil\ a Sonetelor eminesciene.
cian, erosul evolueaz\ în timp, de la 2) Citi]i [i interpreta]i alte poeme apar]inând liricii erotice a autorului, remar-
idealitate la dezam\gire [i la o atitudi-
când concordan]a dintre sentimentele exprimate [i imaginile care alc\tu-
ne contemplativ-filosofic\ despre sem-
nifica]ia iubirii trecute. Dintre elemen- iesc decorul tipic eminescian; realiza]i un studiu de caz comparativ.
tele terestre, predomin\ cele acvatice, 3) Prezenta]i aspectul fizic [i tr\s\turile suflete[ti ale femeii ideale `n poezia de
sub forma izvoarelor, a lacurilor, a m\- dragoste a lui Eminescu, pl\smuire de vis la care spiritul poetului a n\zuit
rii [i a oceanului. Dintre vegetale, poe- mereu; reuni]i imaginile recurente `ntr-un portret unic.
tul prefer\ teiul [i salcâmul, simboluri
ale verii, ale miresmelor florale [i ale
plenitudinii germinative. Elementele
cosmice recurente în poezia emines-
cian\ sunt: cerul, stelele, luceferii [i
mai ales luna. G. C\linescu chiar nu-
Repere de interpretare
me[te atrac]ia poetului c\tre spa]iul
selenar — „lunatism”. Soarele apare
rareori în lirica poetului, îndeosebi în Lirica de dragoste eminescian\ num\r\, printre izbânzile ei recunoscute, [i trip-
cea de tinere]e. Natura terestr\ este
ticul Sonetelor, ce `mbin\ clasicitatea formei fixe (dou\ catrene urmate de tot atâtea
sugerat\ într-o continu\ rotire a ano-
timpurilor, care marcheaz\ trecerea ter]ine) cu un con]inut elegiac de factur\ romantic\. Poemele au ap\rut `n 1879, `n
irevocabil\ a timpului. Eter nitatea du- „Convorbiri literare”, având drept titluri secven]ele inaugurale ale fiec\ruia dintre
ratei temporale este mereu pus\ în ele: Afar\-i toamn\..., Sunt ani la mijloc..., Când `nsu[i glasul... Sentimentul domi-
antitez\ cu efemeritatea existen]ei nant este jalea transpus\ `n limbajul cult al melancoliei, cu accentele unei tânguiri
omene[ti. Decorul eminescian teluric pioase. Litania poetului (având o tem\ comun\ cu o alt\ capodoper\, Din valurile
are adesea un aspect paradisiac, de o
perfec]iune ideal\, unde elementele
vremii...) s-a n\scut dintr-o dubl\ suferin]\: aceea a `ndr\gostitului, c\ruia moartea
de flor\ [i faun\ abund\. Este o natur\ implacabil\ sau dep\rtarea i-a r\pit obiectul adora]iei sale; durerea omului solitar,
mitic\, de început de lume, în care cu- care pare deta[at de spectacolul naturii (atât de admirat alt\dat\), fiindc\ l-a ocrotit
plul uman reactualizeaz\ imaginea pe- cât timp a fost pereche, dar [i-a pierdut farmecul unic de când a r\mas stingher.
rechii omene[ti primordiale din Eden. Natura `ns\[i parc\ `l alung\ de la sânul ei pe cel desperecheat. Aceste observa]ii
Sub influen]a literaturii populare, permit afirma]ia c\ Eminescu n-a fost doar un geniu suficient sie[i [i formulei lite-
Eminescu personific\ toate elemente-
le naturii menite s\ sugereze st\rile su- rare preferate de el, ci [i un precursor, Sonetele lui anticipând (`mpreun\ cu Dintre
flete[ti ale îndr\gosti]ilor. Consonan]a sute de catarge...) simbolismul. ~n primul dintre poeme, remarc\m senza]ia cople-
dintre natur\ [i iubire este eviden]iat\ [itoare de singur\tate uman\, dublat\ de una cosmic\, alinarea plânsului omenesc
de c\tre Eminescu prin dou\ atitudini `n cel al ploii f\r\ sfâr[it, capacitatea autorului de a crea, numai din câteva detalii,
lirice distincte: când imagineaz\ o dra- o atmosfer\ autumnal\ dezolant\: c\derea frunzei, b\taia vântului, zgomotul caden-
goste fericit\ sub forma împlinirii ero-
]at al picurilor grei. Poetul metaforei prin excelen]\ recurge acum la sinecdoca sin-
tice, poetul înf\]i[eaz\ peisaje familiare
de basm, intime, ocrotitoare, precum gularului pentru plural, capabil\ s\ sugereze desperecherea elementelor naturale
în poemele: C\lin (file din poveste), `nse[i: „frunza”, „vântul”, „raza”, „steaua”. În locul concordan]ei dintre ritmurile firii
Dorin]a, Lacul, Cr\iasa din pove[ti, Sa- [i sentimentele omene[ti, cu care ne-a obi[nuit pân\ acum, poetul disociaz\ `ntre un
ra pe deal, Las\-]i lumea... etc.; când, `n afar\ [i un `nl\untru, care nu mai sunt complice. Izolat `n camera sa, el recite[te
dimpotriv\, evoc\ dezam\girea lui în vechi scrisori [i comprim\ durata vie]ii sale la „un ceas” de medita]ie intens\.
iubire, spulberarea unui sentiment odi-
Spiritul lui oscileaz\ `ntre veghe [i reverie, „picurând” de somn lâng\ jarul focului
nioar\ puternic, el proiecteaz\ un de-
cor sumbru, încremenit, rece, cu ele- [i nedorind s\-i bat\ nimeni la u[\. Cufundat `ntr-un je] adânc, ca un mag din alte
mente naturale stinghere, lipsite de timpuri, poetul re`nvie basmele copil\riei cu „zâna Dochia”, ridicând „cea]a”
podoabe vegetale [i chiar agonizante, amintirilor despre timpul mitic al primei vârste umane `ntre el [i restul lumii. În
ca în poemele: Pe lâng\ plopii f\r\ ter]ina final\ a sonetului ini]ial, o singur\ prezen]\ este admis\ `n sanctuarul izol\rii
so]..., Sonete, La steaua, Trecut-au b\rb\te[ti, cea a femeii iubite. Apropierea ei se aude prin „fo[netul” u[or al rochiei,
anii..., {i dac\..., Din valurile vremii...,
prin caden]a „moale” a pasului delicat [i se face sim]it\ prin r\ceala mâinilor
De ce nu-mi vii?... etc.

102
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

„sub]iri”, acoperind ochii melancolici ai iubitului pierdut `n reverii. Prezen]a femi-


nin\ este tot atât de diafan\ [i de imponderabil\ ca [i visul b\rb\tesc, pe care nu-l Sonetul
`ntrerupe, ci `l amplific\ `ntr-o aur\ de mister.
Sonetul al doilea este cel al st\rii depline de veghe, care con[tientizeaz\ pro-  Din fr. sonnet, it. sonneto —
ducerea unei rupturi temporale `n curgerea anilor, `ntre cei ce au fost [i cei ce vor „ton mic, sonet”; cf. lat. sonare — „a
veni dup\ „ceasul sfânt” al iubirii `mplinite. Pentru Eminescu, sentimentul de dra- suna”.
goste este un ritual sacramental, a c\rui `ntrerupere perturb\ ordinea Cosmosului. „Sonetul este o poezie cu form\
fix\, alc\tuit\ din 14 versuri, în general
Luciditatea este o nefericire [i numai reveria i-ar putea readuce poetului `n preajm\
din dou\ catrene [i dou\ ter]ete, catre-
„minunea cu ochi mari [i mân\ rece”, `ntocmai ca o icoan\ `ndr\git\, desprins\ din nele având rim\ îmbr\]i[at\, iar ter]e-
rama `ntunecat\ a timpului. Dac\ ar avea puteri divine, ar `ntoarce vremea, cerân- tele — rim\ liber\ variat\. În sonet
du-i femeii s\ revin\, s\-[i aplece privirea ocrotitoare asupra lui, s\ insufle „lirei” sa- exist\ regula ca nici un cuvânt s\ nu se
le „cânturi nou\”. Imaginea feminin\ evocat\ nu este deloc senzual\, ci hieratic\, repete, în afara, bineîn]eles, a conjunc-
str\lucind pe cerul memoriei `ndr\gostitului, a[a cum „steaua” `[i r\spânde[te lumi- ]iilor, a prepozi]iilor [i a verbelor auxi-
liare. Versul ultim are, uneori, caracter
na palid\ `n t\cerea universului. Zâmbetul neprih\nit al femeii, aidoma surâsului
de maxim\. Versul sonetului româ-
unui copil, `l `mpac\ pe cel r\mas singur cu „via]a lui de durere” [i cu nefericirea nesc [i al celui italian are m\sura de
lumii. Numai ultimul vers al sonetului median mai d\ impresia reaprinderii — pe unsprezece silabe [i ritmul iambic (en-
durata amintirii — a combustiei sentimentale de odinioar\: privirea absent\ a b\r- decasilab iambic), al sonetului francez,
batului se intensific\ („arde”), iar `n suflet `i „cre[te” speran]a c\ nici suferin]a, nici de dou\sprezece silabe (alexandrin),
uitarea omeneasc\ nu pot neantiza plenitudinea unui ceas fericit. iar al celui englez, de zece silabe. So-
netul apare în secolul al XIII-lea, la tru-
Sonetul ultim debuteaz\ cu adverbul temporal „când”, definind momentul `n
badurii francezi, [i este apoi cultivat, în
care medita]ia asupra sensurilor vie]ii `nceteaz\ [i spiritul poetului tr\ie[te volup- Rena[terea italian\, de c\tre Dante [i
tatea unei viziuni erotice retrospective. Alitera]ia „glasul gândurilor” dezv\luie Petrarca. Se cunoa[te [i forma de so-
pl\cerea reflexiv\ a scriitorului, dar [i n\zuin]a sa de a dep\[i satisfac]ia de ordin net inversat, în care ter]etele preced\
intelectual printr-o reverie sentimental\, care s\-i aduc\ aproape fiin]a iubit\ din catrenele. Sonetul a fost ilustrat, în li-
negura timpului. A[a cum remarc\ G. C\linescu, poetul `n]elege prin dragoste sen- teratura universal\, de: Leonardo da
Vinci, Ariosto, Michelangelo, Tasso,
timentul `ntemeietor al cuplului, cel care d\ sens existen]ei omene[ti. Punând un
Car ducci, Ronsard, A. de Musset,
hotar lucidit\]ii amare [i medita]iei, poetul se repune `n condi]ia `ndr\gostitului Gautier, Keats, Leconte de Lisle, Bau-
cuprins de „o dulce evlavie”. Termenul folosit de autor indic\ un sentiment compa- delaire, P. Valéry, Goethe, Milton,
rabil — prin for]a tr\irilor — cu cel religios: el crede `n absolutul dragostei a[a cum M. de Cer vantes, Góngora etc.
omul pios este devotat religiei sale. În literatura român\, au scris so-
Sonetul cuprinde o enumera]ie de `ntreb\ri retorice, al c\ror r\spuns `l formu- nete: Gheorghe Asachi (care a compus,
în 1821, primul sonet), Iancu V\c\res-
leaz\ poetul `nsu[i. El cheam\ fiin]a iubit\, dorind s\ se `ntrupeze „din negurile
cu, Ion Heliade-R\dulescu, Timotei
Cipariu, Cezar Bolliac, Vasile Alecsan-
dri, M. Eminescu (Sonete, Trecut-au
anii, Iubind în tain\, Vene]ia, S-a stins
via]a), Al. Macedonski, D. Zamfires-
cu, G. Co[buc, Mihai Codreanu, G. Ba-
covia, V. Eftimiu (peste o mie de sone-
te), Vasile Voiculescu — un ciclu de 90
de sonete, intitulate Ultimele sonete
închipuite ale lui W. Shakespeare în
traducere imaginar\ de Vasile Voicu-
lescu” (DTL, 1990). Forma prozodicã
impecabilã a sonetului a fost preferatã
ºi de poetul modernist Ion Barbu, în
prima etapã a creaþiei sale lirice in-
fluenþate de rigoarea parnasianã.
Sonetul utilizeaz\, `n limba româ-
n\, endecasilabul cu ritm ascendent
(vers alb), feminin.

Nicolae Stoian, Femeia

103
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

reci”, ceea ce `l duce pe cititor cu gândul la o alternativ\ `n interpretarea epitetului


metaforic: fie c\ femeia iubit\ a pierit, fie c\ dragostea celor doi s-a spulberat `n
timp, echivalent\ cu o moarte spiritual\. Poetul face efortul de a reconstitui `n minte
iubita, conturându-i un portret ideal. Silueta ei plute[te diafan\ „printre neguri”;
adâncul nop]ii va fi „`nseninat” prin prezen]a ei; ochii acesteia se definesc prin
m\rimea [i blânde]ea expresiei lor, ceea ce `i subliniaz\ pacea l\untric\. Ea coboar\
`ncet, ca un „`nger”, apropiindu-se de cel care o a[teapt\, zâmbindu-i `n timp ce se
apleac\ cu tandre]e asupra fe]ei lui. Poetul dore[te o dovad\ de iubire [i cere ima-
ginii pl\smuite de el (precum Arald Mariei `n Mortua est) s\ se `nsufle]easc\, f\-
când dovada intensit\]ii iubirii lor cândva `mp\rt\[ite. El ar dori ca ea s\ suspine, s\
`i ating\ fa]a cu „geana” [i s\-l `mbr\]i[eze cu patim\. Visul poetului [i dorin]a de
recuperare a unei iubiri pierdute sunt contrazise, `ns\, de realitatea crud\. Când
reveria `nceteaz\, luciditatea `[i reia locul [i poetul exclam\ dezn\d\jduit: „Pe veci
pierduto, vecinic adorato!” Antiteza final\ dezv\luie incompatibilitatea dintre adora-
]ia `ndr\gostitului, reprezentând o tr\ire etern\, [i moartea care anuleaz\ orice sen-
timent omenesc. Construc]iile adverbiale sinonimice „pe veci” [i „vecinic” (form\
arhaic\ a cuvântului „ve[nic”) subliniaz\ z\d\rnicia efortului uman `n lupta `mpotri-
va mor]ii. Cât timp va tr\i, perspectiva mor]ii celei `ndr\gite va putea fi compensat\
prin t\ria sentimentului `ncercat, pe care poetul nu-l va uita niciodat\. Pierderea
real\ a fiin]ei poate fi `nvins\ prin eternizarea iubirii recuperate de memoria indivi-
dual\ [i colectiv\ a umanit\]ii. Eminescu este, `n acest poem, ca un Orfeu modern
care `ncearc\ — prin cântecul lirei sale poetice — s\ `nsufle]easc\ imaginea
Euridikei disp\rute `n `mp\r\]ia umbrelor eterne.
Nicolae Grigorescu, Femeie brodând

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Limbã ºi comunicare (Actualizare) — Citiþi ºi analizaþi alte sonete emines-
Analiza prozodic\
ciene (antume ºi postume), realizând un eseu stilistico-prozodic în care sã
Majoritatea silabelor sunt neac-
dovediþi perfecþiunea formei artistice ºi originalitatea procedeelor retorice
centuate, asigurând Sonetelor emines- folosite de autorul acestora.
ciene o caden]\ monoton\, lent\, `n 2) M. Eminescu, model neegalat `n lirica erotic\ devenit\ un tipar modelator;
acord cu starea de „somnie” a eului elabora]i un eseu argumentativ `n care s\ demonstra]i c\ marii poe]i au
poetic. Puritatea ritmului iambic, frec- „eminescianizat” la `nceputul crea]iei lor.
ven]a silabelor atone devin procedee
de mare rafinament artistic, menite s\ 3) M. Eminescu — precursor al simbolismului prin unele teme abordate, dar
nuan]eze evocarea unei ambian]e de mai ales prin muzicalitatea deplin\ a versurilor sale de dragoste, `ncadrate
tihn\ solitar\, de toropeal\ `n stare s\ de G.C\linescu (tocmai pentru eufonia lor des\vâr[it\) `n specia „roman-
favorizeze reveria [i s\ desc\tu[eze ]ei cantabile”; structura]i o compozi]ie liber\ pe aceast\ tem\.
puterile fanteziei. 4) Concepe]i un referat `n care s\ motiva]i impactul profund al liricii senti-
G.I. Toh\neanu, `n Dincolo de cu-
mentale a poetului asupra con[tiin]ei românilor, folosind [i urm\toarele
vânt, remarc\ „lipsa ritmului secund
care devine, aici, un factor stilistic po-
idei critice apar]inând lui Titu Maiorescu: „[…] poeziile lui […] trec peste
zitiv, asigurând curgerea t\r\g\nat\ marginea lirismului individual, ele `mbr\]i[eaz\ [i reprezint\ un
[i obosit\ a versului.” Sonetele nu des- sim]\mânt na]ional sau umanitar […]. {i ei au sim]it `n felul lor ceea ce a
criu, ci rostesc o poveste de iubire eter - sim]it Eminescu, `n emo]iunea lui `[i reg\sesc emo]iunea lor; numai c\ el
n\, capabilã sã-l emoþioneze pe orice `i rezum\ pe to]i [i are mai ales darul de-a deschide mi[c\rii suflete[ti cea
lector sensibil ºi sã-l integreze în sfera mai clar\ expresie, a[a `ncât glasul lui, de[teptând r\sunetul `n inima lor,
trãirilor înalte, a cãror combustie inte- le d\ totdeodat\ cuvântul ce singuri nu l-ar fi g\sit...” (studiul estetic
rioarã arde permanent spiritul emi- Eminescu [i poeziile lui, 1889). Recenzaþi-l integral.
nescian.

104
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Revedere Folclorul, izvor de inspira]ie

Ca [i Alecsandri, M. Eminescu s-a


dovedit un pasionat culeg\tor de fol-
clor, f\r\ a inten]iona publicarea unei
antologii de crea]ie popular\, ca prede-
— Codrule, codru]ule, — Codrule cu râuri line, cesorul lui. Respectând una dintre ce-
Ce mai faci, dr\gu]ule, Vreme trece, vreme vine, rin]ele curentului romantic, Eminescu a
C\ de când nu ne-am v\zut Tu din tân\r precum e[ti v\zut în folclorul na]ional o surs\ impor-
Mult\ vreme au trecut Tot mereu `ntinere[ti. tant\ de inspira]ie creatoare. G.
{i de când m-am dep\rtat, C\linescu chiar a analizat interferen]a
Mult\ lume am `mblat. — Ce mi-i vremea, când de veacuri liricii populare cu cea eminescian\ într-
un capitol special al exegezei sale
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Opera lui Mihai Eminescu, intitulat
— Ia, eu fac ce fac de mult, C\ de-i vremea rea sau bun\, „Folclor savant”. Criticul observ\ dou\
Iarna viscolu-l ascult, Vântu-mi bate, frunza-mi sun\; maniere distincte de folosire [i de
Crengile-mi rupându-le, {i de-i vremea bun\, rea, selectare a elementelor folclorice de
Apele-astupându-le, Mie-mi curge Dun\rea. c\tre Eminescu: fie preluarea direct\ a
Troienind c\r\rile Numai omu-i schimb\tor, motivelor [i a temelor recurente în liri-
{i gonind cânt\rile; Pe p\mânt r\t\citor, ca folcloric\, fie modificarea cult\ a
{i mai fac ce fac de mult, Iar noi locului ne ]inem, surselor populare. În prima categorie,
Vara doina mi-o ascult Cum am fost a[a r\mânem: G. C\linescu a[az\ a[a-numitele
„roman]e cantabile”, iar în cea de-a
Pe c\rarea spre izvor Marea [i cu râurile,
doua include opere fundamentale pre-
Ce le-am dat-o tuturor, Lumea cu pustiurile, cum Luceaf\rul [i Mai am un singur
Împlându-[i cofeile, Luna [i cu soarele, dor...
Mi-o cânt\ femeile. Codrul cu izvoarele. Romanticul Eminescu afirm\ c\ o
literatur\ cult\ nu-[i poate defini speci-
ficul na]ional decât în m\sura în care a
valorificat integral tradi]iile istorice [i
folclorice ale na]iunii sale. El consi-
der\ c\ literatura popular\ a reu[it per-
forman]a artistic\ de a g\si expresia
cea mai potrivit\, mai direct\ [i suc-
cint\ de exprimare a ideilor rapsozilor,
prin [lefuirea colectiv\ [i succesiv\ a
aceluia[i text folcloric de c\tre mai
mul]i autori anonimi. În acest sens,
poetul exclam\ admirativ: „Poezia po-
pular\ este expresia cea mai scurt\ a
sim]\mântului [i a gândirii”. Eminescu
î[i propusese înc\ din tinere]e s\ atin-
g\, în opera lui, limpezimea de con-
]inut [i perfec]iunea în form\ artistic\,
ambele tr\s\turi caracteristice ale eto-
sului românesc. Dintre poemele în
care Mihai Eminescu a prelucrat moti-
ve populare în forme deosebit de ra-
finate, men]ion\m: Revedere..., Poves-
tea codrului, Ce te legeni?, La mijloc
de codru..., Peste vârfuri..., Somnoroa-
se p\s\rele ori epistola feciorului de
domn c\tre so]ia sa, din Scrisoarea III,
fragment liric inspirat dintr-o doin\ de
c\t\nie culeas\ de poet în peregrin\rile
Ion Andreescu, P\dure desfrunzit\ sale prin ]ar\.

105
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Abordarea textului `n clas\


1) Analiza]i comparativ o doin\ popular\ (dintr-o antologie de folclor) [i poe-
mul Revedere. Stabili]i elementele comune celor dou\ texte lirice.
2) Limbã ºi comunicare (Actualizare) — Identificaþi, în poezia studiatã, cuvin-
tele ºi sintagmele regional-arhaice, comparându-le cu norma literarã în
vigoare; explicaþi cum devin ele procedee de expresivitate artisticã.
3) Explica]i de ce natura eminescian\ este frecvent antropomorfizat\, inter-
ven]ia codrului fiind exclusiv afirmativ\, iar cea uman\ — nelini[tit intero-
gativ\; modera]i un studiu de caz argumentat pe aceast\ tem\.
4) Interpreta]i, pe grupe de lucru, conota]iile urm\toarei antiteze ontologice
stabilite de G. C\linescu: „Codrul, marea, râul, luna nu sunt fenomene, ci
idei; fenomen este doar omul...” (Opera lui Mihai Eminescu).
Silvia Porsche Togan,
Peisaj în munþi (fragment)

Epitetul
Figur\ de semnifica]ie Repere de interpretare
 Din gr. epitheton — „cuvânt
ad\ugat”.
Acest trop const\ în reliefarea Acest poem de sorginte folcloric\ a fost publicat `n „Convorbiri literare”, `n 1879,
unor însu[iri deosebite ale obiectelor, de[i din manuscrisele eminesciene rezult\ faptul c\ a fost elaborat cu câ]iva ani mai
fiin]elor, ideilor, fenomenelor [i ale `nainte, `ncadrându-se în lirica de tinere]e a poetului. Dialogul imaginar cu un ele-
st\rilor suflete[ti. În majoritatea lor, ment de natur\ personificat este un procedeu specific doinelor populare române[ti.
epitetele sunt exprimate prin adjective
Primul vers, constând `ntr-un apelativ reluat `n form\ diminutivat\ [i adresat codru-
(declinate, adesea la grade de com-
para]ie diferite), dar pot fi exprimate [i lui, a fost reprodus de Eminescu `ntocmai dintr-o doin\ culeas\ de el [i notat\ pe fila
prin substantive (de obicei precedate unui manuscris. Scriitorul a folosit [i un model cult (volumul Doine, semnat de
de prepozi]ii), atunci când pot fi V. Alecsandri). Dac\ poetul de la 1848 men]inuse — `n doinele sale — tematica [i
echivalate semantic cu adjective: p\- versifica]ia popular\, Eminescu a dep\[it sursele folclorice prin imaginarea unui
dure de aur (aurie), jale de toamn\ decor natural, devenit specific prin implica]iile filosofice ale liricii sale [i prin
(tomnatic\), inim\ de piatr\ (împie- des\vâr[irea tehnicii prozodice.
trit\) etc. Ele pot determina nu numai
Forma dialogat\ a poemului presupune existen]a a dou\ planuri distincte,
substantive regente, ci [i verbe sau
chiar adverbe, ar\tând caracteristicile `nf\]i[ate `n antitez\: condi]ia uman\, caracterizat\ prin efemeritatea ei, [i cadrul
unor ac]iuni verbale ori pe cele ale natural, care r\mâne ve[nic. Planul uman este predominant interogativ, poetul
unor circumstan]e adverbiale: adresându-i codrului `ntreb\ri esen]iale despre existen]\, care l-au fr\mântat toat\
„Flori albastre tremur, ude în via]a. Astfel, poetul a dorit s\ reliefeze perpetua curiozitate a omului, care se
v\zduhul t\mâiet...” (M. Eminescu); raporteaz\ mereu pe sine la scara `ntregii naturi. Planul personificat al codrului
„Bucium\ toamna / Agonic — din
este, mai ales, afirmativ, alc\tuit din r\spunsurile acestuia la `ntreb\rile nelini[tite
fund / Trec p\s\rele / {i tainic
s-ascund” (G. Bacovia). ale fiin]ei. Se poate constata, pe m\sura derul\rii versurilor, o evolu]ie a senti-
T. Vianu, în studiul Epitetul emi- mentelor poetului, de la bucuria ini]ial\ a reg\sirii intimit\]ii cu natura, pân\ la
nescian, subliniaz\ c\ „vechile tratate am\r\ciunea final\ a constat\rii c\ Universul este etern, iar omul, pieritor.
de retoric\ ne asigurau c\ epitetul Invocarea direct\ a naturii umanizate se realizeaz\ printr-o formul\ tautologic\
este totdeauna un adjectiv în func]ie [i diminutivat\. Adresarea `n diminutive constituie o modalitate artistic\ specific\
de atribut. […] Din rândul epitetelor folclorului na]ional. Chiar [i epitetul afectiv „dr\gu]ule”, care marcheaz\ reciproci-
fac parte nu numai adjectivele, dar [i
tatea [i ging\[ia afec]iunii dintre poet [i codru, apare frecvent `n doine [i balade.
toate acele p\r]i de cuvânt sau de fraz\
care determin\ substantivele [i ver- Eminescu recunoa[te cu regret c\ rela]ia lui sufleteasc\ cu natura a fost `ntrerupt\
bele prin însu[iri înregistrate de fan- [i c\ vicisitudinile vie]ii l-au `ndep\rtat temporar de universul natural. Trecerea tim-
tezia [i de sensibilitatea cititorului, pului pentru fiin]a uman\ ajunge de nerecuperat [i este semnalat\ atât de repeti]ia
 adjectivului cantitativ „mult\” (pe lâng\ substantivele nearticulate „vreme” [i

106
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

„lume”), cât [i de folosirea verbelor la perfectul compus al indicativului: „nu ne-am 


v\zut”, „au trecut”, „m-am dep\rtat”, „am `mblat”. Expresia poetic\ este adic\ prin însu[iri estetice”: de exem-
preponderent arhaic\, dând impresia de lume ancestral\, `n care toate formele de plu, în versurile din balada Me[terului
via]\ coexist\ [i pier pe rând: „au trecut”, „am `mblat”. Codrul vorbe[te ca un b\trân Manole („{i Manoli, zece, / Care-i [i
întrece...”), propozi]ia atributiv\ de cal-
personaj anonim [i colectiv, a c\rui experien]\ multimilenar\ confer\ limbajului s\u
ificare este echivalent\ cu un epitet
un ton sf\tos [i pilduitor. Repeti]iile verbale [i adverbiale alc\tuiesc un vers laitmo- moral (adic\ superior celorlal]i). Epite-
tiv care subliniaz\ reluarea perpetu\ a ciclului natural. Anotimpurile se repet\, tele acoper\ o gam\ variat\ de însu[iri
esen]a naturii r\mâne aceea[i, numai formele vegetale [i biologice se re`nnoiesc `n [i se clasific\ astfel:
variate regnuri [i specii: „Ia, eu fac ce fac demult...” Dac\ poetul vorbe[te despre a) „ornant sau general (în accep]ia
sine, proiectându-[i eul `ntr-un timp trecut, ca [i ciobanul mioritic, convins c\ lui T. Vianu, cel care «apar]ine clasei
întregi: genului [i speciei din care face
scurta lui trecere prin lume se va `ncheia curând, codrul se exprim\ numai la parte»): «Ochii t\i mari caut\-n frunza
prezentul etern; `n acest fel, poetul subliniaz\ [i gramatical-morfologic opozi]ia tem- cea rar\» (M. Eminescu)” (op. cit.);
poral\ dintre planul omenesc [i cel cosmic. b) individual (care exprim\ o însu-
Codrul re`nvie `n fa]a poetului imaginea antitetic\ a celor dou\ anotimpuri [ire specific\ unui anumit obiect sau
majore, cel hibernal [i cel estival. În timpul iernii, p\durea ascult\ resemnat\ vu- care este legat de o anumit\ împre-
jurare): „Frumos (epitet ornant) odor
ietul „viscolului”, care `i distruge podoabele vegetale, „rupând” crengile copacilor,
e Fulga! {i nalt\-i e f\ptura!” (Vasile
`nghe]ând apele, acoperind cu troiene c\r\rile [i „gonind” p\s\rile cânt\toare. Alecsandri) — epitet individual;
Repeti]ia gerunzial\ („rupând”, „astupând”, „troienind”, „gonind”) simbolizeaz\ per- c) cromatic (propriu-zis [i prin
petuarea succesiunii anotimpurilor [i reluarea monoton\ a stihiilor naturii. Viscolul sugerare): „Mii de fluturi mici alba[tri”
se repet\ `n fiecare an, iar codrul, familiarizat cu el, nu se mai teme. În timpul verii, (epitet propriu-zis) (M. Eminescu);
p\durea re`nvie [i `mbrac\ haina vegetal\ de o mare varietate cromatic\. Drumurile „Curg `n râuri sclipitoare” (M. Emi-
nescu) (epitet prin sugerare);
prin codru [i, mai ales, cele ce duc spre izvoare sunt `nsufle]ite de cântecele
d) personificator: „Ele [izvoarele]
femeilor. Într-o variant\ a poemului, elementele vegetale erau `nlocuite cu cele ani- trec cu harnici unde [i suspin\-n flori
male. Dar Eminescu le-a preferat pe cele dintâi, pentru a sublinia faptul c\ esen]a molatic.” (M. Eminescu);
naturii nu se modific\, numai formele ei fiind supuse transform\rilor. În timp ce `[i e) comparativ: „El are glas puter-
umplu „cofeile” cu ap\, femeile murmur\ doinele tradi]ionale `n lumea rural\. Se nic în gur\ rumioar\ / {i mers cu leg\-
remarc\ prezen]a [i repeti]ia `n exces a dativului posesiv [i a celui etic, formulate nare [ca o leg\nare, n.ns.] de ginga[\
fecioar\” (V. Alecsandri);
cu ajutorul pronumelui personal mi. Codrul este bucuros s\ `nregistreze prezen]a
f) metaforic: „{i p\rul s\u de aur în
uman\ cotidian\ `n mijlocul s\u [i mai ales de faptul c\ fiecare „c\rare spre izvor” cre]uri lungi se las\ / Ca pe strujanul
apar]ine tuturor. În codru, omul [i-a g\sit fie un ad\post `n vremuri grele, fie a pri- verde un caier de matas\” (V. Alecsan-
vit natura ca pe un paradis terestru, `n care dragostea este ocrotit\. dri);
Poetul se adreseaz\ codrului folosind accente de od\ prin care elogiaz\ g) hiperbolic: „{i zalele-i zuruie
tinere]ea ve[nic\ a formelor naturale. Repeti]ia substantivului nearticulat „vreme”, crunte, / Gigantic\ poart-o cupol\ pe
frunte...” (G. Co[buc);
h) aliterativ: „Într-o s\lbatic\ splen-
doare” (G. Co[buc);
i) onomatopeic: „Ecou-i r\spunde
cu vocea-i vuind\.” (M. Eminescu);
j) pleonastic: „Peste care trece-n
zgomot o mul]ime de norod.” (Mihai
Eminescu);
k) „sinestezic (care exprim\ tran-
smuta]ia olfactiv\ a impresiei vizuale):
„Prim\var\... / O pictur\ parfumat\ cu
vibr\ri de violet.” (G. Bacovia).
Epitetul sinestezic sugereaz\ sen-
za]ii vizuale, auditive, tactile, olfactive,
care se îmbin\ în cadrul poeziilor sim-
boliste” (DTL, 1990);
l) aspa]ial [i atemporal: „Plutea-ntr-a-
cest imens senin.” (G. Co[buc); „Pare
Cela Neam]u, Omagiu lui Eminescu 

107
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 antiteza verbal\ temporal\ „trece–vine” [i tautologia lexical\ a adjectivului „tân\r”


c\ [i trunchii vecinici poart\ suflete asociat cu verbul „`ntinere[ti” subliniaz\ ideea c\, `n ciuda trecerii timpului, natura
sub coaj\.” (M. Eminescu); se p\streaz\ identic\ sie[i. Epitetul metaforic „râuri line” accentueaz\ ideea filoso-
m) oximoronic (care creeaz\ un fic\ panteist\ conform c\reia `n natur\ totul curge, se mi[c\ [i se metamorfozeaz\
contrast puternic între determinant [i dintr-o form\ `ntr-alta.
determinat, contrast inacceptabil lo-
gic, dar admisibil în plan imaginar):
Poetul asociaz\, `n mod inten]ionat pleonastic, dou\ adverbe de mod — „tot”
„Venere, marmur\ cald\, ochi de pia- [i „mereu” — pentru a reliefa continuitatea existen]ei formelor naturale. El este
tr\ ce scânteie”; „Cu-mbr\]i[\ri de uimit de faptul c\ natura terestr\ [i cosmic\ nu se supune legilor implacabile ale
bra]e reci” (M. Eminescu); timpului, care guverneaz\ [i pun cap\t vremelnicei treceri omene[ti prin lume.
n) tautologic (adjectivul [i substan- Capacitatea de a `n]elege fenomenele aparent de ne`n]eles r\mâne un atribut al
tivul sugereaz\ aceea[i idee): „t\p[a- acelei vârste miraculoase, care, pentru Eminescu, a fost copil\ria. Aceast\ idee coin-
nul pr\v\latic”; „f\clii prealuminate”
cide cu finalul poemului elegiac O, r\mâi... Dup\ trecerea iernii, la sosirea prim\-
(M. Eminescu);
o) inversat: „B\trânul mag înal]\ verii, p\durea va rena[te, regenerându-se, precum mitica pas\re Phoenix din pro-
fruntea, / Ce sfânt e graiul gurii sale.” pria cenu[\.
(O. Goga). ~n finalul poemului, r\spunsul codrului subliniaz\ perenitatea naturii [i statorni-
Epitetele mai pot fi: simple, duble, cia speciilor ei, `n pofida curgerii eterne a timpului [i a ac]iunii distructive a stihi-
triple, iar cele în lan] (dep\[ind trei ilor. Pentru natur\, no]iunea de „vreme” nu exist\, iar fenomenele telurice [i astrale
determin\ri consecutive) formeaz\ o se repet\ identic: stelele apar [i `[i reflect\ lumina `n apele lacului, vântul bate, frun-
pletor\. Pot fi [i reluate (când autorul
zele fo[nesc, iar Dun\rea `[i urmeaz\ cursul prestabilit. Eminescu ob]ine efecte
insist\ asupra unei însu[iri aparte a
unui obiect): „Sur\-i sara cea de stilistice din `mbinarea repeti]iei [i a chiasmului, ca s\ reliefeze faptul c\ no]iunile
toamn\; de pe lacuri apa sur\ / Înfun- morale de bine [i r\u, de frumos [i urât nu exist\ `n spa]iul natural: astfel, fie vre-
da mi[carea-i crea]\ între stuf la mea „rea sau bun\” ori „bun\–rea”, ritmurile cosmice se succed la fel. No]iunile
iez\tur\.” (M. Eminescu). etice invocate influen]eaz\ numai destinul uman, c\ci soarta fiec\rui individ este
Epitetul „evocativ” (în accep]ia lui „schimb\toare”, oscilând fatal `ntre bine [i r\u. Omul reprezint\ o fiin]\ „r\t\-
T. Vianu) este unul moral, el caracte- citoare”, c\utând — `n permanen]\ — locul ideal `n care s\ se statorniceasc\.
rizând o realitate exprimat\ prin con-
Aceste „defini]ii” referitoare la menirea omului `n lume sunt formulate ca ni[te
]inutul semantic al unui substantiv ori
al unui verb: „blestemul mizantropic”, maxime de c\tre codru. În opozi]ie cu destinul fragil [i modificabil al omului, natu-
„duioasele dureri” (M. Eminescu). ra este puternic\ prin tr\s\turile ei imuabile, c\ci r\mâne neschimbat\, p\strându-[i
formele, legile [i ritmurile dintotdeauna. Codrul nu este singur, el se integreaz\
`ntr-o pluralitate a fenomenelor, marcat\, `n poezie, de pronumele personal „noi” [i
de folosirea verbelor la persoana I plural: „ne ]inem”, „cum am fost a[a r\mânem”.
Eminescu `ntrebuin]eaz\ o arhaic\ locu]iune verbal\, `n care apare dativul locativ cu
func]ie de complement circumstan]ial de loc: „Iar noi locului ne ]inem...” (s.ns.).
Partea final\ a poemului const\ dintr-o ampl\ enumera]ie a elementelor naturii,
grupate `ntr-o ordine fireasc\, reunind spa]iul terestru cu cel cosmic: `n apele
„m\rilor” se vars\ cursurile „râurilor”, `n lumea p\mântean\ se `nscriu „pustiurile”,
astrul nocturn [i cel diurn lumineaz\, pe rând, momentele temporale ale nop]ii [i
ale zilei, iar „codrul” se armonizeaz\ cu susurul „izvoarelor”.
A[adar, Revedere... este o elegie meditativ\, scris\ dup\ modelul folcloric al
doinei române[ti. Poetul face, totu[i, o excep]ie `n privin]a metrului trohaic al ver-
surilor, care nu concord\ semantic cu tema de jale a poemului.
Elementele folclorice preluate de Eminescu sunt: motivul codrului, personificat
[i `nf\]i[at ca un confident ideal al omului, dialogul imaginar cu un element natural,
familiaritatea adres\rii directe `ntre dou\ personaje devenite simbolice, versifica]ia
poeziei constând `n: ritmul trohaic, m\sura versului tradi]ional de 7–8 silabe, rima
`mperecheat\ alternând cu monorima (rima continu\).
Elementele culte, reflectând originalitatea poetului romantic, constau `n: senti-
mentul elegiac dominant, substratul filosofic al versurilor, viziunea pesimist\ asupra
condi]iei umane, ideea de eternitate a universului, `n opozi]ie cu soarta precar\ a
individului, condamnat s\ vie]uiasc\ sub semnul „norocului”.
Camille Corot, Peisaj (fragment)

108
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Poemele vedice
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
Vedele (în limba sanscrit\: veda —
1) Argumenta]i, `ntr-un eseu analitic, felul în care exprim\ Eminescu — la „cunoa[tere”, „[tiin]\”) sunt documen-
nivel gramatical, lexical [i stilistic — antiteza dintre materia `n ve[nic\ te literare [i filosofic-religioase ale An-
alc\tuire [i via]a omului etern „r\t\citor” pe p\mânt. tichit\]ii indice, redactate între mile-
2) „Natura [i folclorul — t\râmuri ale universului mitic exprimat `n variate niile II–I î.Hr., devenite „C\r]ile sfinte”
ale brahmanilor [i ale hindu[ilor. Ele
forme concrete [i spirituale”; elabora]i un eseu liber pe tema men]ionat\.
cuprind patru culegeri succesive de
3) „Interferen]a elementelor folclorice [i culte `n lirica eminescian\ — cerin]\ texte:
estetic\ a romantismului [i preferin]\ a lui Eminescu `nsu[i, admirator, a) Rigve#da (Veda imnurilor);
`nc\ din copil\rie, al tezaurului popular românesc”; structura]i un eseu b) Samaveda (Veda cânt\rilor);
demonstrativ pe aceast\ tem\ comparatist\. c) Jadjurveda (Veda sacrificiilor);
d) Atha#rvaveda (Veda vr\jilor).
Rigve#da este cea mai veche dintre
culegerile de texte sacre [i prezint\ o
mai mare valoare literar\. Aceasta
cuprinde 1 028 de imnuri dispuse în
câte zece cicluri, numite Mandale.
Vedele cuprind [i scrieri despre
regulile morale necesare pentru via]a
ascetic\, numite Upani[ade, care au
devenit celebre în cultura universal\.
„Vedanta” (în sanscrit\: „Des\vâr-
[irea «Vedelor»”) a reprezentat o [coal\
a filosofiei indiene, fondat\, în secolul al
IV-lea î.Hr., de în]eleptul Badarayana,
pe baza „Upani[adelor”. Din secolul al
XI-lea, „Vedanta” a devenit filosofia
dominant\ în India.
Mihai Eminescu s-a inspirat din
Imnul crea]iunii lumii, care face parte
din culegerea Rigve#da, mai ales în des-
Angela Balogh, Zbor crierea poetic\ a genezei din Scrisoa-
rea I, unele versuri ale autorului ro-
mân fiind foarte apropiate de cele din
modelul antic indian:
Scrisoarea I „Atunci nici Nefiin]\ n-a fost, [i nici
Fiin]\, / C\ci nu era nici spa]iu, nici
cer, [i nici stihie. / Avea st\pân [i
margini pe-atuncea Universul? / Avea
adânci pr\p\stii? Dar mare? Nu se [tie.
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, N-a fost nici Nemurire, nici Moar-
tea nu-ncepuse. / Nu se n\scuse noap-
Doar ceasornicul urmeaz\ lung-a timpului c\rare,
tea, c\ci nu fusese zi. / Nici vânt n-a
C\ci perdelele-ntr-o parte când le dai, [i `n odaie fost s\ bat\ acele începuturi; / Îns\
Luna vars\ peste toate voluptoasa ei v\paie, Ceva în lume — Unicul — se ivi.”
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag\ scoate Dacã textul filosofic iniþial, deºi
De dureri, pe care `ns\ le sim]im ca-n vis pe toate. versificat, fixeazã generalul ºi catego-
rialul în forma maximelor lirice, Mi-
Lun\ tu, st\pân-a m\rii, pe a lumii bolt\ luneci hai Eminescu nuanþeazã conceptele în
{i gândirilor dând via]\, suferin]ele `ntuneci; imagini sensibile ºi expresive, mai
Mii pustiuri scânteiaz\ sub lumina ta fecioar\, apropiate de însãºi menirea poeziei ºi
de receptarea ei modernã.
{i câ]i codri-ascund `n umbr\ str\lucire de izvoar\!
Peste câte mii de valuri st\pânirea ta str\bate,

109
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

René Magritte, Vocea v\zduhului Când plute[ti pe mi[c\toarea m\rilor singur\tate!


Câte ]\rmuri `nflorite, ce palate [i cet\]i,
Str\b\tute de-al t\u farmec ]ie singur\-]i ar\]i!
{i `n câte mii de case lin p\truns-ai prin fere[ti,
Câte frun]i pline de gânduri, gânditoare le prive[ti!
Vezi pe-un rege ce-mpânze[te globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un s\rac...
De[i trepte osebite le-au ie[it din urna sor]ii
Deopotriv\-i st\pâne[te raza ta [i geniul mor]ii;

La acela[i [ir de patimi deopotriv\ fiind robi,


Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caut\-n oglind\ de-[i bucleaz\ al s\u p\r,
Altul caut\ `n lume [i `n vreme adev\r,
De pe galbenele file el adun\ mii de coji,
A lor nume trec\toare le `nsamn\ pe r\boj;
Analiz\ prozodic\ Iar\ altu-mparte lumea de pe scândura t\r\bii,
Socotind cât aur marea poart\-n negrele-i cor\bii.
Poetul a folosit versuri trohaice Iar colo b\trânul dasc\l cu-a lui hain\ roas\-n coate,
lungi de 15/16 silabe, cu numai dou\ Într-un calcul f\r\ cap\t tot socoate [i socoate
accente tari `n emistihuri (`n loc de pa- {i de frig la piept [i-ncheie tremurând halatul vechi,
tru), a[a cum a procedat `n Scrisoarea I: Î[i `nfund\ gâtu-n guler [i bumbacul `n urechi;
„... suferin]ele `ntuneci...” Usc\]iv a[a cum este, gârbovit [i de nimic,
vv_ v v v _v Universul f\r\ margini e `n degetul lui mic,
„... m\rilor singur\tate...”
_v v v v v _v C\ci sub frunte-i viitorul [i trecutul se `ncheag\,
~ntr-adev\r, din pricina volumului
Noaptea-adânc-a veciniciei el `n [iruri o dezleag\;
lor fonetic dezvoltat, dou\ cuvinte sunt Precum Atlas `n vechime sprijinea cerul pe um\r
de ajuns pentru a forma spa]iul de opt A[a el sprijin\ lumea [i vecia `ntr-un num\r.
silabe al fiec\rui emistih. ~n evocarea
peisajului marin [i a atmosferei noc-
turne luminate de astrul selenar, Pe când luna str\luce[te peste-a tomurilor bracuri,
op]iunea poetului pentru cuvintele Într-o clip\-l poart\ gândul `nd\r\t cu mii de veacuri,
lungi („mi[c\toarea m\rilor singu- La-nceput, pe când fiin]\ nu era, nici nefiin]\,
r\tate”), al\turi de succesiunea —
Pe când totul era lips\ de via]\ [i voin]\,
pu]in obi[nuit\ — de cinci silabe
atone, contribuie la reliefarea senti-
Când nu s-ascundea nimica, de[i tot era ascuns...
mentului nem\rginirii spa]io-tempo- Când p\truns de sine `nsu[i odihnea cel nep\truns
rale. Prima parte a Scrisorii I este Fu pr\pastie? genune? Fu noian `ntins de ap\?
redactat\ `n octometru trohaic redupli- N-a fost lume priceput\ [i nici minte s-o priceap\,
cat, cu cezur\ la mijloc, fiecare emistih C\ci era un `ntuneric ca o mare f\r-o raz\,
fiind o tetrapodie. Eminescu a avut, cu Dar nici de v\zut nu fuse [i nici ochi care s-o vaz\.
siguran]\, drept model tetrametrul tro- Umbra celor nef\cute nu-ncepuse-a se desface,
haic popular. Schema prozodic\ a octo- {i `n sine `mp\cat\ st\pânea eterna pace!...
metrului trohaic este:
Dar deodat-un punct se mi[c\... cel `ntâi [i singur. Iat\-l
„Când cu ge-ne os-te-ni-te
_ v _ v _ v _ v // Cum din chaos face mum\, iar\ el devine Tat\l...
sa-ra su-flu-n lu-mâ-na-re...” Punctu-acela de mi[care, mult mai slab ca boaba spumii,
_ v _ v _ v_ v E st\pânul f\r\ margini peste marginile lumii...
Poetul `l combin\, `n versurile ur- De-atunci negura etern\ se desface `n f\[ii,
m\toare ale primei satire, cu o structu- De atunci r\sare lumea, lun\, soare [i stihii...
r\ mai rafinat\: De atunci [i pân\ ast\zi colonii de lumi pierdute
Vin din sure v\i de chaos pe c\r\ri necunoscute
 {i `n roiuri luminoase izvorând din infinit,

110
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Sunt atrase `n via]\ de un dor nem\rginit. 


Iar `n lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, „Pes-te câ-te mii de va-luri
Facem pe p\mântul nostru mu[unoaie de furnici; v v _ v / _ v / _ v //
st\-pâ-ni-rea ta str\-ba-te
Microscopice popoare, regi, o[teni [i `nv\]a]i
v v _ v v/ v _ v /
Ne succedem genera]ii [i ne credem minuna]i; Când plu-te[ti pe mi[-c\-toa-rea
Mu[ti de-o zi pe-o lume mic\ de se m\sur\ cu cotul, v v _ / v v v _ v //
În acea nem\rginire ne-nvârtim uitând cu totul m\-ri-lor sin-gu-r\-ta-te.”
Cum c\ lumea asta-ntreag\ e o clip\ suspendat\, _ v v/v v v_v
C\-nd\r\tu-i [i-nainte-i `ntuneric se arat\. A[adar, combina]ia prozodic\ este:
Precum pulberea se joac\ `n imperiul unei raze, peon III, doi trohei (formând o dipodie
Mii de fire viorie ce cu raza `nceteaz\, trohaic\), mesomacru [i amfibrah `n
Astfel, `ntr-a veciniciei noapte pururea adânc\, primul vers; anapest, mesomacrul I,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ]ine `nc\... dactil [i mesomacrul al II-lea `n versul
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr\-n `ntuneric, urm\tor citat.
C\ci e vis al nefiin]ei universul cel himeric... Se remarc\ utilizarea mesomacru-
lui (gr. meso — „mijlociu”, macros —
În prezent cuget\torul nu-[i opre[te a sa minte, „lungime”), picior metric de cinci sila-
be, cu accentul c\zând, de obicei, pe
Ci-ntr-o clip\ gându-l duce mii de veacuri `nainte;
silaba a patra (v v v _ v). M. Eminescu
Soarele, ce azi e mândru, el `l vede trist [i ro[
recurge la mesomacru [i `n poezia S-a
Cum se-nchide ca o ran\ printre nori `ntuneco[i,
dus amorul... O variant\ a acestuia,
Cum plane]ii to]i `nghea]\ [i s-azvârl rebeli `n spa], mai lung\ cu o silab\ neaccentuat\
Ei, din frânele luminii [i ai soarelui sc\pa]i; (hipermesomacrul v v v _ v v), o folo-
Iar catapeteasma lumii `n adânc s-au `nnegrit, sesc, pe lâng\ M. Eminescu (`n Lucea-
Ca [i frunzele de toamn\ toate stelele-au pierit; f\rul), Al. Macedonski (`n Noaptea de
Timpul mort [i-ntinde trupul [i devine vecinicie, mai), L. Blaga (`n Ulise) [i al]ii.
C\ci nimic nu se `ntâmpl\ `n `ntinderea pustie,
{i `n noaptea nefiin]ii totul cade, totul tace,
C\ci `n sine `mp\cat\ re`ncep-eterna pace... Personalit\]i
.................................................................................
Arthur Schopenhauer
Începând la talpa `ns\[i a mul]imii omene[ti (1788–1860)
,
{i suind `n susul sc\rii pân la frun]ile cr\ie[ti,
De a vie]ii lor enigm\ `i vedem pe to]i munci]i, Filosof idealist german care, prin
F\r-a [ti s\ spunem care ar fi mai nenoroci]i... concep]ia sa despre lume, a încurajat
Unul e `n to]i, tot astfel precum una e `n toate, evaziunea romantic\.
De asupra tuturora se ridic\ cine poate, În Lumea ca voin]\ [i reprezentare,
Pe când al]ii stând `n umbr\ [i cu inima smerit\ opera sa principal\, publicat\ în 1819,
teza esen]ial\ o constituie formularea
Ne[tiu]i se pierd `n tain\ ca [i spuma nez\rit\ —
subiectiv\: „Lumea este reprezentarea
Ce-o s\-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... mea”. În aceast\ lucrare, realitatea este
Ca [i vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. considerat\ o aparen]\, o iluzie, în spiri-
tul budismului. Via]a omului constituie
Fericeasc\-l scriitorii, toat\ lumea, recunoasc\-l... o permanent\ deziluzie [i surs\ de sufe-
Ce-o s\ aib\ din acestea pentru el, b\trânul dasc\l? rin]\, de sub tirania c\reia el se poate
Nemurire, se va zice. Este drept c\ via]a-ntreag\, elibera numai par]ial, prin contemplare
Ca [i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag\. estetic\ (cu ajutorul muzicii), [i total,
„De-oi muri — `[i zice-n sine — al meu nume o s\-l poarte prin „nirvana” (în\bu[irea voin]ei de a
tr\i [i, implicit, stingerea suferin]ei).
Secolii din gur\-n gur\ [i l-or duce mai departe,
Estetismul [i pesimismul s\u au
De a pururi, pretutindeni, `n ungherul unor crieri influen]at filosofia [i literatura româ-
{i-or g\si, cu al meu nume, ad\post a mele scrieri!” n\ din a doua jum\tate a secolului al
O, s\rmane! ]ii tu minte câte-n lume-ai auzit, XIX-lea, mai ales prin intermediul a doi
Ce-]i trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? gânditori de marc\ ai cenaclului „Juni-
Prea pu]in. De ici, de colo de imagine-o f\[ie, mea”: T. Maiorescu [i M. Eminescu.
Vreo umbr\ de gândire, ori un petec de hârtie; 

111
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 {i când propia ta via]\ singur n-o [tii pe de rost,


Lumea, `n viziunea lui Schopenha- O s\-[i bat\ al]ii capul s-o p\trunz\ cum a fost?
uer, este un „lucru în sine”, ca urmare Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
a manifest\rii unei „voin]e oarbe de a Printre tomuri br\cuite a[ezat [i el, un brac,
tr\i”, a[adar, un prilej de nefericire Aticismul limbii tale o s\-l pun\ la cântari,
perpetu\. Existen]a în spirit este lipsit\ Colbul ridicat din carte-]i l-o sufla din ochelari
de determin\ri [i tinde spre absolutul
{i te-o strânge-n dou\ [iruri, a[ezându-te la coad\,
care se opune lumii fenomenelor ge-
neratoare de suferin]\. Conceptul de În vro not\ priz\rit\ sub o pagin\ neroad\.
„nirvana” (în sanscrit\ — „stingere”)
simbolizeaz\ „repaosul absolut” (înce- Po]i zidi o lume-ntreag\, po]i s-o sfar\mi... orice-ai spune,
tarea ciclului reîncar n\rilor [i elibe- Peste toate o lopat\ de ]\rân\ se depune.
rarea definitiv\ de suferin]e, ob]inut\ Mâna care-au dorit sceptrul universului [i gânduri
prin contempla]ie [i ascez\). Nirvana Ce-au cuprins tot universul `ncap bine-n patru scânduri...
este o concep]ie mistic\ r\spândit\ în
Or s\ vie pe-a ta urm\ `n convoi de-nmormântare,
Europa de filosofia lui Arthur
Schopenhauer.
Splendid ca o ironie cu priviri nep\s\toare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu sl\vindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Scrisorile... Sub a numelui t\u umbr\. Iat\ tot ce te a[teapt\.
Ba s\ vezi... posteritatea este `nc\ [i mai dreapt\.
Perioada cea mai bogat\ `n crea]ia
eminescian\ s-a plasat `ntre anii 1876 Neputând s\ te ajung\, crezi c-or vrea s\ te admire?
[i 1883, r\stimp `n care poetul a Ei vor aplauda desigur biografia sub]ire
fost redactor al ziarului conservator Care s-o-ncerca s-arate c\ n-ai fost vrun lucru mare,
„Timpul”. Pe durata celor [apte ani, el C-ai fost om cum sunt [i dân[ii... M\gulit e fiecare
a dat la iveal\ capodoperele liricii sale, C\ n-ai fost mai mult ca dânsul. {i prostatecele n\ri
precum: Luceaf\rul, Scrisorile, Mai am
{i le umfl\ ori[icine `n savante adun\ri
un singur dor, Gloss\, Od\ (`n metru
antic), Pe lâng\ plopii f\r\ so]. Când de tine se vorbe[te. S-a-n]eles de mai nainte
Cele cinci Scrisori, concepute `n C-o ironic\ grimas\ s\ te laude-n cuvinte.
1881, au fost publicate `n „Convorbiri Astfel `nc\put pe mâna a oric\rui, te va drege,
literare” astfel: primele patru au v\zut Rele-or zice c\ sunt toate câte nu vor `n]elege...
lumina tiparului pe durata anului 1881, Dar afar\ de acestea, vor c\ta vie]ii tale
iar ultima a ap\rut postum, abia `n S\-i g\seasc\ pete multe, r\ut\]i [i mici scandale —
1890. Scrisoarea I a fost publicat\ la 1
Astea toate te apropie de dân[ii. Nu lumina
februarie 1881, `n „Convorbiri lite-
rare”, [i este o medita]ie filosofic\ dez- Ce `n lume-ai rev\rsat-o, ci p\catele [i vina,
voltat\ pe o structur\ romantic\ reu- Oboseala, sl\biciunea, toate relele ce sunt
nind câteva dintre miturile esen]iale Într-un mod fatal legate de o mân\ de p\mânt;
ale liricii poetului, a[a cum sunt cel al Toate micile mizerii unui suflet chinuit
na[terii [i al mor]ii Universului, mitul Mult mai mult `i vor atrage decât tot ce ai gândit.
`n]eleptului (al „dasc\lului”) capabil s\ .................................................................................
descifreze tainele aflate `n semnele din Între ziduri, printre arbori ce se scutur\ de floare,
Cartea lui [i mitul creatorului, care
Cum revars\ luna plin\ lini[tita ei splendoare!
dezvolt\ tema condi]iei omului de
geniu `ntr-o lume incapabil\ s\ recu- {i din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
noasc\ [i s\ pre]uiasc\ adev\ratele va- Amor]it\ li-i durerea, le sim]im ca-n vis pe toate,
lori intelectuale. C\ci `n propia-ne lume ea deschide poarta-ntr\rii
Precum `n toate Scrisorile, [i par - {i ridic\ mii de umbre dup\ stinsul lumân\rii...
tea final\ a celei dintâi dobânde[te ca- Mii pustiuri scânteiaz\ sub lumina ta fecioar\,
racterul unei satire la adresa societ\]ii {i câ]i codri-ascund `n umbr\ str\lucire de izvoar\!
contemporane autorului, fapt ce l-a
Peste câte mii de valuri st\pânirea ta str\bate,
determinat pe Titu Maiorescu s\ dea
epistolelor eminesciene denumirea de Când plute[ti pe mi[c\toarea m\rilor singur\tate,
{i pe to]i ce-n ast\ lume sunt supu[i puterii sor]ii
 Deopotriv\-i st\pâne[te raza ta [i geniul mor]ii!

112
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a


Satire `n unica edi]ie antum\ a Poe-
Abordarea textului `n clas\ ziilor, din decembrie 1883.
În ansamblul lor, epistolele lirice
1) Interpreta]i — pe fragmente corespunz\toare celor cinci p\r]i indicate `n eminesciene abordeaz\ o tematic\ vas-
rubrica „Repere de interpretare” — `n]elesurile detaliate ale Scrisorii I. t\ [i complex\. Scrisoarea I dezv\luie
2) Stabili]i — pe baza reperelor de interpretare [i a observa]iilor f\cute `n rostul creatorului genial `ntr-o lume
clas\ — tr\s\turile care asigur\ poemului studiat calitatea de medita]ie mediocr\, dezvolt\ rela]ia dramatic\ a
filosofic\ pe o tem\ romantic\, cu accente satirice `n partea final\. omului cu timpul, mediteaz\ pe tema
na[terii, a evolu]iei [i a posibilei stin-
3) Citi]i [i celelalte Scrisori eminesciene, eviden]iind, pe grupe de lucru,
geri a civiliza]iei omene[ti `n sistemul
antitezele lor tematice similare ori distincte `n raport cu prima satir\. cosmic; Scrisoarea II are ca tem\
estetic\ degradarea artei poetice din
vremea scriitorului `ntr-o form\ a de-
magogiei individuale [i a parvenirii
colective. Poetul dezbate no]iunile de
Repere de interpretare glorie, valoare, afectivitate, de cultur\,
evocând nostalgic epoca sa de formare
spiritual\ `n [coli [i academii, „când
lumea cea gândit\ pentru noi avea
Scrisoarea I are 156 de versuri [i o structur\ ciclic\, debutând [i `ncheindu-se cu fiin]\”; Scrisoarea III dezvolt\ trei idei
principale: ascensiunea Imperiului
imaginea lunii care lumineaz\, deopotriv\, existen]a oamenilor, indiferent de nive-
Otoman la rangul de prim\ putere `n
lurile sociale pe care le-au atins indivizii pe durata vie]ii lor: „De[i trepte osebite Europa Evului Mediu; elogierea trecu-
le-au ie[it din urna sor]ii, / Deopotriv\-i st\pâne[te raza ta [i geniul mor]ii... ”. ~n tului glorios al românilor pe fundalul
poem se disting cinci p\r]i: cea dintâi (primele [ase versuri) introduce `n cadru confrunt\rii a doi conduc\tori (Mircea
dou\ motive romantice: acela al timpului care marcheaz\ — prin efemeritate — cel B\trân [i Baiazid I), urmat\ de pre-
existen]a individual\ [i — prin perenitate — durata etern\ a Cosmosului, al\turi de zentarea b\t\liei de la Rovine; demas-
motivul astrului selenar, `mbr\]i[ând cu razele sale civiliza]iile umane, de la genez\ carea falsului patriotism [i a politicia-
pân\ la stingerea universal\; partea a doua (versurile 7–38) dezvolt\ motivul exis- nismului de circumstan]\ din vremea
contemporan\ poetului; Scrisoarea IV
ten]ial inspirat din filosofia lui Schopenhauer referitor la egalitatea oamenilor `n fa]a
[i Scrisoarea V dezbat, deopotriv\, o
mor]ii. Eminescu mediteaz\ la antiteza numai aparent\ dintre individul ajuns `n vâr- tem\ erotic\ [i social\, autorul lor con-
ful piramidei sociale [i insul umil, marcat de un destin anonim, cele dou\ prototipuri damnând atât profanarea autenticului
umane fiind identice din perspectiva mor]ii; partea a treia (versurile 39-86) repre- sentiment de dragoste, cât [i degrada-
zint\ o medita]ie cosmogonic\, „b\trânul dasc\l” reflectând, concomitent, la na[te- rea social\ [i confuzia valorilor, care
rea [i la posibila distrugere `n timp a Universului (ca [i Miron Costin `n poemul domneau `n societatea ultimelor dece-
Viia]a lumii); partea a patra (versurile 87–144), cea mai ampl\, dezv\luie condi]ia nii ale veacului al XIX-lea.
geniului `n lumea semenilor lui. Venerabilul dasc\l cuget\ `ntâi la soarta omului `n
raport cu timpul ireversibil [i cu eternitatea Cosmosului, iar apoi mediteaz\, cu
am\r\ciune [i orgoliu, la pozi]ia geniului `ntr-o societate condus\ de oameni mes-
chini, mâna]i de scopuri mercantile; partea a cincea (versurile 145–156) reia moti-
vele ini]iale: contemplarea lucid\ a propriei vie]i de c\tre autor [i a existen]ei lumii
desf\[urate sub lumina selenar\, poetul reiterând [i crudul adev\r al egalit\]ii tutu-
ror oamenilor din perspectiva neantului.
Poemul filosofic debuteaz\ cu un cadru nocturn de factur\ predilect romantic\,
`n care b\taia „ceasornicului” marcheaz\ trecerea inexorabil\ a vremii: „Doar cea-
sornicul urmeaz\ lung-a timpului c\rare...” Stingerea lumân\rii [i apari]ia lunii pe
bolta cerului coincid cu momentul `n care poetul adoarme `n odaia sa, iar starea de
veghe este `nlocuit\ cu reveria [i cu visul. Poetul afirm\, dup\ aser]iunea lui Scho-
penhauer, c\ `ns\[i via]a lui este o iluzie, un „vis”, din care `[i reaminte[te doar
nenum\ratele dureri `ncercate: „Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag\ scoate /
De dureri, pe care, `ns\, le sim]im ca-n vis pe toate...” Poetul se adreseaz\ lunii per-
sonificate, pe care o nume[te „st\pân-a m\rii”, luminând, concomitent, spa]iul teres-
tru [i pe cel cosmic. Razele selenare p\trund `n case, dezv\luind atât destinele Domenico Fetti, Melancolia

113
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

regilor, cât [i pe cele ale muritorilor de rând. O afirma]ie filosofic\, preluat\ atât din
opera lui Schopenhauer, cât [i din concep]ia budist\, este aceea c\ oamenii r\mân
Satira
egali `n fa]a mor]ii [i c\ via]a lor se sfâr[e[te la fel de tragic.
 Din fr. satyre, lat. satira.
Scriitorul imagineaz\ portretul „b\trânului dasc\l” preocupat exclusiv de lumea
„Este specia genului liric în care ideilor [i de pl\smuirile imagina]iei sale. Sub fruntea lui `nalt\, trecutul [i viitorul
se ridiculizeaz\ ori se condamn\, cu `ntregii lumi cap\t\ semnifica]ii deosebite, fie reconstituindu-le, fie anticipându-le.
dispre] [i indignare, aspecte negative Eminescu `l compar\ cu titanul mitologic Atlas, cel care ]inea p\mântul pe umerii
ale caracterului omenesc sau ale so- s\i. Printr-un efort intelectual, b\trânul filosof `[i imagineaz\ momentul cosmogo-
ciet\]ii, moravuri, concep]ii, persoane, niei (al genezei), acela care marcheaz\ desprinderea Universului din haosul origi-
chiar opere literare etc. Termenul pro- nar. Cuget\torul reface mental etapele procesului cosmogonic [i se `ntreab\ cum va
vine din limba latin\, din sintagma
fi ar\tat Universul `n starea lui latent\ primordial\.
«lanx satura», care desemna un taler
con]inând un amestec de felurite Eminescu folose[te imagini deja consacrate de antica filosofie indian\: haosul
roade oferite ca prinos zei]ei Ceres. reprezint\ materia amorf\, neorganizat\ [i cufundat\ `n bezn\; substan]a organic\
Prima semnifica]ie a fost, a[adar, este echivalent\ cu `ntinderea acvatic\ a unui „noian de ap\”, din care spontan au
aceea de amestec literar [i în acest ap\rut primele forme de via]\; totul este `ncremenit [i st\pânit de „eterna pace”. Din
sens a utilizat termenul poetul latin iner]ie a izbucnit mi[carea, sub forma unui „punct” central, din care au luat na[tere
Ennius (secolul III–II î.Hr.), ca titlu al principiile contrare — cel feminin („Muma”) [i cel masculin („Tat\l”); „negurile”
unei culegeri de poeme diferite, în
eterne s-au desf\cut `n „f\[ii” [i din haos au ap\rut galaxiile; `n spa]iul galactic s-au
metri varia]i. Este posibil ca, mai târ-
ziu, satura s\ fi suferit [i influen]a n\scut corpurile cere[ti [i fenomenele stihiale; `ntunericul haosului a fost risipit de
cuvântului grecesc satyros (satir). Soare [i de Lun\, iar c\ldura [i luminozitatea a[trilor au permis na[terea vie]ii pe
Cele mai vechi elemente satirice apar P\mânt; planetele s-au populat, iar pe P\mânt s-au ivit „microscopice popoare”, care
în literatura popular\. În cea cult\, pri- s-au succedat unele altora. Gânditorul vede `n timp cum civiliza]ii str\lucite au pierit
mul autor satiric este considerat poe- din cauza r\zboaielor nimicitoare; tot ceea ce omul a construit temeinic constituie
tul grec Arhiloh (secolul al VII-lea doar o `ncercare disperat\ de a opune ceva durabil mor]ii [i neantiz\rii temporale.
î.Hr.). În literatura latin\, specia a fost Pentru Eminescu, lumea constituie o iluzie, pentru c\ formele vie]ii trec mereu `n
introdus\ de Lucilius, în secolul al
nefiin]\: „C\ci e vis al nefiin]ei universul cel himeric”...
II-lea î.Hr. Hora]iu, Iuvenal [i Mar]ial
ilustreaz\ — la Roma — satira în seco- A[a cum cuget\torul a coborât pe firul timpului, imaginându-[i geneza lumii,
lele urm\toare. Continuat\ în Evul mintea lui universal\ este capabil\ s\ anticipeze [i distrugerea umanit\]ii, concomi-
Mediu [i Rena[tere, tradi]ia satirei tent\ cu cea a Cosmosului. El are premoni]ia escatologic\ a unui apocalips, `n care
este preluat\ în clasicismul francez de omenirea `[i va `nceta ciclurile existen]iale: Soarele `[i va pierde t\ria luminozit\]ii
Boileau, apoi de Voltaire, iar în lite- incandescente [i se va stinge; norii „`ntuneco[i” vor acoperi limpezimea cerului,
ratura german\ a secolului al XVIII-lea cufundând iar P\mântul `n bezn\; planetele vor `nghe]a, ie[ind din for]a lor gravi-
de Schiller [i Goethe, în ciclul Xeniile.
ta]ional\ [i mi[cându-se la `ntâmplare `n spa]iu; P\mântul [i Universul vor pluti `n
Dup\ Schiller, exist\ dou\ feluri de sa-
tir\: «glumea]\» [i «patetic\». Roman- neguri, iar timpul „mort” se va transforma `ntr-o „ve[nicie” inert\. Toate fiin]ele vor
tismul spore[te vehemen]a satirei, pieri, iar lumea va deveni o `ntindere pustie, de[ertul cosmic fiind reluat `n st\pânire
l\rgind sfera lexicului folosit [i intro- de „eterna pace”.
ducând o mai mare libertate în ver- Eminescu reia antiteza dintre individul anonim [i cel menit unei sor]i str\lucite.
sifica]ie, ceea ce contribuie la ac- Nici unul dintre ei nu a putut dezlega enigma vie]ii sale, amândoi fiind la fel de fra-
centuarea pregnan]ei în exprimare. În gili `n fa]a ultimei perspective — inevitabila dispari]ie. Pesimismul eminescian se
literatura român\, specia a fost culti- face sim]it [i prin marcarea diferen]ierilor aparente dintre oameni, prin durata limi-
vat\ de poe]ii Grigore Alexandrescu
(Satir\. Duhului meu), Dimitrie Bolin-
tat\ [i iluzorie a existen]ei lor, suferin]ele `ndurate continuu [i tragica precaritate a
tineanu (Nemesis), Mihai Eminescu destinelor tuturor constituind alte motive de `ngrijorare. Eminescu sus]ine c\ oa-
(Scrisori...) etc. Satira presupune ca menii sunt de la na[tere robii unei „soarte oarbe”, indiferent\ la gândurile [i ]elurile
autorul ei s\ fie ap\r\torul unor valori indivizilor. A[a cum vântul r\scole[te valurile, o soart\ aleatorie decide existen]a
morale, în numele c\rora condamn\ vremelnic\ a fiec\rui om pe P\mânt.
moravuri [i tr\s\turi negative de ca- Fragmentul de satir\ din acest poem dezbate condi]ia vitreg\ a omului superior
racter, cu scopul de a le îndrepta” `ntr-o lume f\r\ idealuri. Chiar dac\ „b\trânul dasc\l” va fi recunoscut de c\tre con-
(op. cit.). Satira eminescianã capãtã vi-
fra]ii s\i [i opera lui va ob]ine nemurirea, el a dus o existen]\ modest\, umil\ chiar,
rulenþa polemicã a pamfletului în mar-
ginile adevãrului formulat artistic, mai lipsit\ de satisfac]ii [i marcat\ de suferin]e. Poetul `[i imagineaz\ [i ce se va `ntâm-
ales când demascã tarele societãþii pla dup\ moartea cuget\torului: omul de valoare va avea parte de o `nmormântare
contemporane scriitorului. fastuoas\, la care „mititeii” vor ]ine discursuri elogioase, `ns\ nesincere; `n realitate,

114
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

confra]ii `l invidiaz\, motiv pentru care `i vor eviden]ia sc\derile [i gre[elile ineren-
te, `ncercând — cu r\utate [i meschin\rie — s\-i reduc\ meritele reale la nivelul lor
elementar de percep]ie.
Partea final\ a crea]iei lirice romantice reface tabloul nocturn, str\lucind `n Tautologia
lumina selenar\. Sub razele lunii, suferin]ele umane par „amor]ite”, `ns\[i durerea Figur\ de construc]ie
fiind resim]it\ ca „`ntr-un vis”. Peisajul selenar este marcat de singur\tate, aidoma
omului condamnat s\ r\mân\ o fiin]\ solitar\ `n fa]a mor]ii care `l a[teapt\. Un alt tip de repeti]ie, prin deri-
vare din aceea[i familie lexical\, este
~n acest sens, G. C\linescu afirm\: „Mihai Eminescu r\mâne, fundamental, un
tautologia: din gr. tauto — „la fel, ace-
poet al na[terii [i al mor]ii” (Istoria literaturii rom\ne de la origini pân\ `n prezent). la[i”, logos — „cuvânt”.
Tautologia reprezint\ o judecat\
logic\, în care ideea — odat\ for -
mulat\ — este înt\rit\ prin repeti]ie,
pentru a-i accentua importan]a. Tauto-
logia are trei forme de construc]ie gra-
matical\: fie c\ este folosit acela[i
cuvânt, dar cu func]ii sintactice diferi-
te, sau sunt întrebuin]ate cuvinte
derivate de la un radical semantic co-
mun, ori sunt al\turate, în fraz\, propo-
zi]ii identice ca în]eles: „De-i frumos, e
frumos, orice-ai spune!”; „Eu îs bun,
cât îs bun!” (Ion Creang\).
Tautologia se înrude[te atât cu re-
peti]ia, cât [i cu pleonasmul (cu valoa-
re stilistic\). Tautologii sunt [i cuvin-
tele compuse cu valoare de superlative
absolute: Zâna zânelor, Frumoasa fru-
moaselor etc.
Alte exemple:
„Codrule, codru]ule...”
„Ce e val ca valul trece…”
„Tu din tân\r precum e[ti / Tot
mereu întinere[ti.”
„Vom visa un vis ferice…”
Karl Friedrich Schinkel, Regina nop]ii „Câte frunþi pline de gânduri, gân-
ditoare le priveºti!”
(M. Eminescu)

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Imagina]i — `ntr-o compunere eseistic\ — devenirea universal\, `n vi-
ziunea titanic\ a poetului, cuprinzând cosmogonia [i escatologia `ntregii
Dic]ionar
lumi; cita]i versuri [i din alte poeme [i interpreta]i-le semnificaþiile. Cosmogonie — 1. originea, na[-
2) Compara]i, `ntr-un eseu–paralel\, proiec]ia cosmogonic\ extins\ din terea Universului (din gr. kosmos —
„Univers”, gonos — „na[tere”, „ivire
Scrisoarea I cu aceea, mai restrâns\, din Rug\ciunea unui dac, marcând
pe lume”); 2. ramur\ a astronomiei
punctele lor de convergen]\; realiza]i un studiu de caz comparativ. care studiaz\ originea [i evolu]ia
3) Citi]i (dintr-un manual de literatur\ universal\ [i din fragmentele selectate Universului.
de noi) Imnul crea]iunii lumii, din culegerea de imnuri religioase san- Escatologie — 1. stingerea, dis-
scrite Rigveda; realiza]i un eseu analitic `n care s\ compara]i modelul antic trugerea Cosmosului (din gr. escha-
cu viziunea cosmogonic\ eminescian\, sco]ând `n eviden]\ similitudinile tos —„ultim”, „final”, logos — „cu-
conceptuale, dar [i originalitatea artistic\ a proiec]iei imaginare realizate vânt”); 2. doctrin\ mistico-religioas\
despre soarta final\ a omenirii, despre
de Eminescu; exprima]i [i opinia voastr\ argumentat\.
sfâr[itul lumii [i despre „Judecata de
Apoi”.

115
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Luceaf\rul

A fost odat\ ca-n pove[ti, {i din oglind\ lumini[


A fost ca niciodat\, Pe trupu-i se revars\,
Din rude mari `mp\r\te[ti, Pe ochii mari, b\tând `nchi[i
O prea frumoas\ fat\. Pe fa]a ei `ntoars\.

{i era una la p\rin]i Ea `l privea cu un surâs,


{i mândr\-n toate cele, El tremura-n oglind\,
Cum e Fecioara `ntre sfin]i C\ci o urma adânc `n vis
{i luna `ntre stele. De suflet s\ se prind\.
Lorenzo Lotto, Înger vestitor
Din umbra falnicelor bol]i Iar ea vorbind cu el `n somn,
Ea pasul [i-l `ndreapt\ Oftând din greu suspin\:
Surse de inspira]ie
Lâng\ fereastr\, unde-n col] — O, dulce-al nop]ii mele domn,
Poemul Luceaf\rul a fost conceput Luceaf\rul a[teapt\. De ce nu vii tu? Vin\!
`nc\ din timpul studen]iei poetului, la
Berlin, p\strat `n manuscris (pân\ `n Privea `n zare cum pe m\ri Cobori `n jos, luceaf\r blând,
1880) [i reluat `n cinci variante succe- R\sare [i str\luce, Alunecând pe-o raz\,
sive (`ntre 1880 [i 1883). Forma sa Pe mi[c\toarele c\r\ri P\trunde-n cas\ [i `n gând
des\vâr[it\ a ap\rut `ntâi la Viena (`n
Cor\bii negre duce. {i via]a-mi lumineaz\!
aprilie 1883), `n Almanahul Societ\]ii
Academice Social-Literare intitulate
„România jun\”. Ulterior, va fi repro- Îl vede azi, `l vede mâni, El asculta tremur\tor,
dus la Ia[i, `n revista „Convorbiri lite- Astfel dorin]a-i gata; Se aprindea mai tare
rare” (`n august 1883), iar `n decem- El iar, privind de s\pt\mâni, {i s-arunca fulger\tor,
brie 1883, Titu Maiorescu publica Îi cade drag\ fata. Se cufunda `n mare;
poemul Luceaf\rul `n prima [i unica
edi]ie a poeziilor antume eminesciene.
Cum ea pe coate-[i r\zima {i apa unde-au fost c\zut
Ca orice poet romantic, Eminescu
a manifestat un interes constant pen- Visând ale ei tâmple, În cercuri se rote[te,
tru folclorul na]ional. El a cules basme De dorul lui [i inima {i din adânc necunoscut
pe care le-a prelucrat, versificându-le. {i sufletu-i se `mple. Un mândru tân\r cre[te.
În formele ini]iale, el a p\strat tematica
basmelor originare. Ulterior, le-a modi- {i cât de viu s-aprinde el U[or el trece ca pe prag
ficat atât con]inutul, cât [i semnifica]ia, În ori[icare sar\, Pe marginea ferestrei
`n raport cu universul s\u poetic.
Spre umbra negrului castel {i ]ine-n mân\ un toiag
Eminescu a prelucrat un basm ro-
mânesc intitulat Fata `n gr\dina de Când ea o s\-i apar\. Încununat cu trestii.
aur, care ap\ruse `ntr-un memorial de
c\l\torie realizat de un german, Ri- * P\rea un tân\r voievod
chard Kunisch, `n 1861. În acest basm, Cu p\r de aur moale,
personajul fantastic era unul negativ, {i pas cu pas pe urma ei Un vân\t giulgi se-ncheie nod
un zmeu care, `ndr\gostindu-se de o Alunec\-n odaie, Pe umerele goale.
fat\ de `mp\rat, o cere de so]ie, promi-
Þesând cu recile-i scântei
]ându-i s-o fac\ nemuritoare precum
el. Fata `l refuz\, cerându-i zmeului s\ O mreaj\ de v\paie. Iar umbra fe]ei str\vezii
renun]e la lumea sa ve[nic\ [i s\ devi- E alb\ ca de cear\ —
n\ muritor, ca ea. Zmeul `i promite {i când `n pat se-ntinde drept Un mort frumos cu ochii vii
aceasta [i c\l\tore[te spre Demiurg, Copila s\ se culce, Ce scânteie-n afar\.
pentru a-i cere dezlegarea de con- I-atinge mânile pe piept,
di]ia sa imuabil\. Între timp, tân\ra I-nchide geana dulce;


116
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

— Din sfera mea venii cu greu În aer rumene v\p\i 


Ca s\-]i urmez chemarea, Se-ntind pe lumea-ntreag\, `mp\r\teas\ se `ndr\goste[te de seme-
Iar cerul este tat\l meu {i din a chaosului v\i nul ei, Florin. V\zând tr\darea, zmeul
{i mum\-mea e marea. Un mândru chip se-ncheag\; a pr\v\lit o stânc\ asupra fetei necre-
dincioase. Florin r\mâne lâng\ stânca
uciga[\, murind, `n cele din urm\, de
Ca `n c\mara ta s\ vin, Pe negre vi]ele-i de p\r durere, iar zmeul se `ntoarce `n lumea
S\ te privesc de-aproape, Coroana-i arde pare, lui nepieritoare.
Am coborât cu-al meu senin Venea plutind `n adev\r În prima variant\, Eminescu a p\s-
{i m-am n\scut din ape. Sc\ldat `n foc de soare. trat firul narativ ini]ial, cu excep]ia fina-
lului, pe care l-a modificat: astfel, zmeul
O, vin,! odorul meu nespus, Din negru giulgi se desf\[or i-a blestemat pe fata de `mp\rat [i pe
Florin s\ nu moar\ `n acela[i timp [i s\
{i lumea ta o las\; Marmoreele bra]e,
cunoasc\ suferin]a desp\r]irii [i a sin-
Eu sunt luceaf\rul de sus, El vine trist [i gânditor gur\t\]ii `n iubire.
Iar tu s\-mi fii mireas\. {i palid e la fa]\; În a doua variant\, M. Eminescu a
transformat povestea folcloric\ `ntr-o
Colo-n palate de m\rgean Dar ochii mari [i minuna]i medita]ie filosofic\: fata de `mp\rat
Te-oi duce veacuri multe, Lucesc adânc himeric, este men]inut\ ca eroin\, dar `[i du-
{i toat\ lumea-n ocean Ca dou\ patimi f\r\ sa] bleaz\ identitatea (feminitatea ideal\ —
femeia teluric\), zmeul dispare ca per-
De tine o s-asculte. {i pline de-ntuneric.
sonaj malefic [i, `n locul lui, este con-
ceput Luceaf\rul ([i `n ipostaza de Hy-
— O, e[ti frumos, cum numa-n vis — Din sfera mea venii cu greu perion), reflectând condi]ia geniului `n
Un `nger se arat\, Ca s\ te-ascult [-acuma, lumea comun\ [i ne`mplinirea senti-
Dar\ pe calea ce-ai deschis, {i soarele e tat\l meu, mentului de dragoste `ntre dou\ fiin]e
N-oi merge niciodat\; Iar noaptea-mi este muma; apar]inând unor lumi ireconciliabile.

Str\in la vorb\ [i la port, O, vin’ odorul meu nespus,


Luce[ti f\r\ de via]\, {i lumea ta o las\; Izvoarele Luceaf\rului
C\ci eu sunt vie, tu e[ti mort, Eu sunt luceaf\rul de sus,
{i ochiul t\u m\-nghea]\. Iar tu s\-mi fii mireas\. 1. Folclorice:
a) Basmul românesc Fata `n gr\-
dina de aur a fost prelucrat de poet
* O, vin’ `n p\rul t\u b\lai `ntre 1870 [i 1872.
S-anin cununi de stele, b) Motivul „Zbur\torului” este
Trecu o zi, trecur\ trei Pe-a mele ceruri s\ r\sai prezent `n prima parte a poemului
{i iar\[i, noaptea, vine Mai mândr\ decât ele. filosofic, `n care este imaginat visul
Luceaf\rul deasupra ei erotic al fetei de `mp\rat ajunse la
vârsta iubirii (motiv comun cu poemul
Cu razele-i senine. — O, e[ti frumos cum numa-n vis C\lin — file din poveste).
Un demon se arat\, 2. Filosofice:
Ea trebui de el `n somn Dar\ pe calea ce-ai deschis a) Sunt folosite conceptele lui
Aminte s\-[i aduc\ N-oi merge niciodat\! A. Schopenhauer din volumul Lumea
{i dor de-al valurilor domn ca voin]\ [i reprezentare, [i anume cele
De inim-o apuc\: referitoare la distinc]iile dintre omul
M\ dor de crudul t\u amor
comun [i cel de geniu. Filosoful ger-
A pieptului meu coarde, man stabilea urm\toarele antiteze `ntre
— Cobori `n jos, luceaf\r blând, {i ochii mari [i grei m\ dor, geniu [i fiin]a obi[nuit\: primul se dis-
Alunecând pe-o raz\, Privirea ta m\ arde. tan]eaz\ de semeni prin inteligen]\,
P\trunde-n cas\ [i `n gând putere de obiectivare, sete de cunoa[-
{i via]a-mi lumineaz\! — Dar cum ai vrea s\ m\ cobor? tere, capacitatea de a-[i dep\[i condi-
Au nu-n]elegi tu oare, ]ia, for]a de sacrificiu pentru `ndeplini-
Cum el din cer o auzi, rea idealurilor sale [i singur\tate
Cum c\ eu sunt nemuritor, social\; fiin]a obi[nuit\ se caracteri-
Se stinse cu durere, {i tu e[ti muritoare? zeaz\ prin mediocritate, subiectivitate
Iar ceru-ncepe a roti `n analizarea realit\]ii, incapacitatea de
În locul unde piere;


117
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 — Nu caut vorbe pe ales, — Ce voi? A[ vrea s\ nu mai stai


a-[i dep\[i sfera `ngust\ de ac]iune, Nici [tiu cum a[ `ncepe — Pe gânduri totdeauna,
„voin]a oarb\ de a tr\i”, dorin]a de a fi De[i vorbe[ti pe `n]eles, S\ râzi mai bine [i s\-mi dai
fericit `n sensul `mplinirii omene[ti [i Eu nu te pot pricepe; O gur\, numai una.
sociabilitate `n exces.
b) Motive mitologice, preluate din
Dar dac\ vrei cu crez\mânt — Dar nici nu [tiu m\car ce-mi ceri,
filosofia greac\ (Platon, Aristotel), din
gândirea indian\ (Poemele Vedelor) [i S\ te-ndr\gesc pe tine, D\-mi pace, fugi departe —
din mitologia cre[tin\ (conceptul de Tu te coboar\ pe p\mânt, O, de luceaf\rul din cer
„p\cat originar”, de cosmogonie cre[- Fii muritor ca mine. M-a prins un dor de moarte.
tin\ [i de viziune apocaliptic\).
3. Biografice: — Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
Elementele biografiei eminesciene
— Dac\ nu [tii, ]i-a[ ar\ta
În schimb pe-o s\rutare, Din bob `n bob amorul,
sunt generalizate [i ridicate la valoare
de simbol. Se poate vorbi de o biogra- Dar voi s\ [tii asemenea Ci numai nu te mânia,
fie sublimat\ `ntr-un act creator. Cât te iubesc de tare; Ci stai cu bini[orul.
R\stimpul de treisprezece ani
(1870–1883), perioad\ `n care a con- Da, m\ voi na[te din p\cat, Cum vân\toru-ntinde-n crâng
ceput [i a [lefuit Luceaf\rul, impre- Primind o alt\ lege;
sioneaz\ prin voin]a poetului de a-[i La p\s\rele la]ul,
Cu vecinicia sunt legat, Când ]i-oi `ntinde bra]ul stâng
des\vâr[i opera fundamental\, ca un
artizan obsedat de perfec]iunea pl\s- Ci voi s\ m\ dezlege. S\ m\ cuprinzi cu bra]ul;
muirilor sale.
{i se tot duce... S-a tot dus.
{i ochii t\i nemi[c\tori
Interpret\rile Luceaf\rului De dragu-unei copile,
Sub ochii mei r\mâie...
S-a rupt din locul lui de sus,
De te `nal] de subsuori
Cea mai veche interpretare a `n]e- Pierind mai multe zile.
Te-nal]\ din c\lcâie;
lesurilor poemului `i apar]ine lui
Eminescu `nsu[i, fiind notat\ pe o fil\ *
de manuscris: „În descrierea unui vo- Când fa]a mea se pleac\-n jos,
În vremea asta C\t\lin,
iaj `n Þ\rile Române, germanul Ku- În sus r\mâi cu fa]a,
Viclean copil de cas\,
nisch poveste[te legenda «Luceaf\- S\ ne privim nes\]ios
rului». Aceasta este povestea [...], iar Ce `mple cupele cu vin
{i dulce toat\ via]a;
`n]elesul alegoric ce i-am dat este c\, Mesenilor la mas\,
dac\ geniul nu cunoa[te nici moarte [i
numele lui scap\ de noaptea uit\rii, pe Un paj ce poart\ pas cu pas {i ca s\-]i fie pe deplin
de alt\ parte, aici pe p\mânt, nu e nici A-mp\r\tesii rochii, Iubirea cunoscut\,
capabil de a ferici pe cineva, nici ca-
B\iat din flori [i de pripas, Când s\rutându-te m\-nclin,
pabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar Tu iar\[i m\ s\rut\.
n-are nici noroc.” Din perspectiva Dar `ndr\zne] cu ochii,
acestei m\rturisiri, Luceaf\rul devine
o alegorie pe tema romantic\ a locului Cu obr\jei ca doi bujori Ea-l asculta pe copila[
[i a rostului geniului `n lume. Prin De rumeni, bat\-i vina, Uimit\ [i distras\,
`ntreaga poveste, Eminescu demon- Se furi[eaz\ pânditor {i ru[inos [i dr\g\la[,
streaz\ c\ geniul câ[tig\ eternitatea Privind la C\t\lina. Mai nu vrea, mai se las\.
prin renumele s\u, dar pl\te[te — `n
sens omenesc — prin izolare `ntre
Dar ce frumoas\ se f\cu {i-i zice-ncet: — Înc\ de mic
semeni [i prin nefericire individual\.
O alt\ interpretare a Luceaf\rului {i mândr\, arz-o focul; Te cuno[team pe tine,
consider\ c\ toate personajele poemu- Ei C\t\lin, acu-i acu {i guraliv [i de nimic,
lui sunt „m\[tile lirice” ale poetului Ca s\-]i `ncerci norocul. Te-ai potrivi cu mine...
`nsu[i. Eminescu s-ar fi imaginat pe
sine sub chipul lui Hyperion (omul de
{i-n treac\t o cuprinde lin Dar un luceaf\r, r\s\rit
geniu), sub chipul lui C\t\lin (repre-
zentând tr\s\turile obi[nuite ale Într-un ungher degrab\. Din lini[tea uit\rii,
b\rbatului `ndr\gostit), sub cel al De- — Da, ce vrei, m\ri C\t\lin? D\ orizont nem\rginit
miurgului (for]a universal\, care este Ia du-t, de-]i vezi de treab\. Singur\t\]ii m\rii;


118
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

{i tainic genele le plec, C\ci unde-ajunge nu-i hotar, 


C\ci mi le `mple plânsul Nici ochi spre a cunoa[te, impersonal\) [i chiar sub cel al
Când ale apei valuri trec {i vremea-ncearc\ `n zadar C\t\linei (poetul meditând asupra con-
C\l\torind spre dânsul; Din goluri a se na[te. di]iei femeii muritoare, care tânje[te
spre absolut). Toate personajele reu-
nesc caracteristicile omului de excep-
Luce[te c-un amor nespus, Nu e nimic [i totu[i e ]ie, care se simte, deopotriv\, slab [i
Durerea s\-mi alunge, O sete care-l soarbe, puternic, muritor [i etern, om [i zeu.
Dar se `nal]\ tot mai sus, E un adânc asemene Aceast\ interpretare `i apar]ine lui
Ca s\ nu-l pot ajunge. Uit\rii celei oarbe. Tudor Vianu, care define[te Luceaf\-
rul drept „poemul contrariilor reunite
P\trunde trist cu raze reci ca semn al universalit\]ii”.
— De greul negrei vecinicii, Eminescu `n]elege drama omului
Din lumea ce-l desparte... P\rinte, m\ dezleag\ ca fiin]\ dual\, sfâ[iat\ de contradic]ii
În veci `l voi iubi [i-n veci {i l\udat pe veci s\ fii `ntre: fapt\ [i con[tiin]\, pasiune [i
Va r\mânea departe... Pe-a lumii scar\-ntreag\; renun]are, soart\ [i nemurire, via]\ [i
moarte. Datorit\ acestor medita]ii `n
De-aceea zilele `mi sunt forme lirice, poemul Luceaf\rul are [i
O, cere-mi, Doamne, orice pre], un caracter gnomic, cuprinzând re-
Pustii ca ni[te stepe, Dar d\-mi o alt\ soarte, flec]ii morale, judec\]i conceptuale,
Dar nop]ile-s de-un farmec sfânt C\ci tu izvor e[ti de vie]i sentin]e formulate `ntr-un stil clasic:
Ce nu-l mai pot pricepe. {i d\t\tor de moarte; `ntregul dialog dintre Hyperion [i
Demiurg concentreaz\ asemenea pre-
— Tu e[ti copil\, asta e... cepte filosofice, care pun `n antitez\
Reia-mi al nemuririi nimb soarta muritorilor cu lumea imuabil\ a
Hai [-om fugi `n lume,
{i focul din privire, f\pturilor ve[nice.
Doar ni s-or pierde urmele
{i pentru toate d\-mi `n schimb În cele 98 de strofe, poemul Lu-
{i nu ne-or [ti de nume, ceaf\rul include patru tablouri ample,
O or\ de iubire...
structurate `n dou\ serii antitetice: teres-
C\ci amândoi vom fi cumin]i, tru–cosmic, uman–fantastic.
Din chaos, Doamne,-am ap\rut
Vom fi voio[i [i teferi, Tabloul `ntâi cuprinde o poveste
{i m-a[ `ntoarce-n chaos... fantastic\ de iubire `ntre dou\ f\pturi
Vei pierde dorul de p\rin]i
{i din repaos m-am n\scut, apar]inând unor lumi diferite: cea telu-
{i visul de luceferi.
Mi-e sete de repaos. ric\ [i cea a cosmosului. Comunicarea
dintre `ndr\gosti]i este indirect\ [i se
* realizeaz\ `n somn, prin intermediul
Porni lucef\rul. Cre[teau — Hyperion, ce din genuni
visului hipnotic indus subcon[tientului
În cer a lui aripe, R\sai c-o-ntreag\ lume, fiin]ei adormite.
{i c\i de mii de ani treceau Nu cere semne [i minuni Tabloul al doilea dezvolt\ liric un
În tot atâtea clipe. Care n-au chip [i nume; alt moment de dragoste, sub forma
unei idile `ntre f\pturi p\mântene. În-
Tu vrei un om s\ te soco]i, tr-un cadru terestru [i `ntr-o atmosfer\
Un cer de stele dedesupt, intim\, se poate desf\[ura comunica-
Deasupra-i cer de stele — Cu ei s\ te asameni? rea direct\ `ntre fiin]e de acela[i fel.
P\rea un fulger ne-ntrerupt Dar piar\ oamenii cu to]i Tabloul al treilea prezint\ c\l\toria
R\t\citor prin ele. S-ar na[te iar\[i oameni. Luceaf\rului `n spa]iul intergalactic [i
dialogul s\u cu Tat\l ceresc. Într-un ca-
Ei numai doar dureaz\-n vânt dru cosmic [i `ntr-o atmosfer\ glacial\,
{i din a chaosului v\i, Demiurgul [i Hyperion `[i expun argu-
Jur `mprejur de sine, De[erte idealuri — mentele despre nemurire, cunoa[tere
Vedea, ca-n ziua cea dentâi, Când valuri afl\ un mormânt, [i sensul vie]ii omene[ti.
Cum izvorau lumine; R\sar `n urm\ valuri; Tabloul al patrulea relev\ fericirea
cuplului omenesc datorit\ iubirii `mpli-
Cum izvorând `l `nconjor Ei doar au stele cu noroc nite sub semnul caracteristic al „noro-
cului” [i retragerea Luceaf\rului `n
Ca ni[te m\ri, de-a-notul... {i prigoniri de soarte,
lumea c\reia `i apar]ine pentru tot-
El zboar\, gând purtat de dor, Noi nu avem nici timp, nici loc, deauna.
Pân, piere totul, totul; {i nu cunoa[tem moarte.

119
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Din sânul vecinicului ieri — O, las\-mi capul meu pe sân,


Analiz\ prozodic\ Tr\ie[te azi ce moare, Iubito, s\ se culce
Un soare de s-ar stinge-n cer Sub raza ochiului senin
~n mod evident, structura profun- S-aprinde iar\[i soare; {i negr\it de dulce;
d\ a con]inutului ideatic al Luceaf\-
rului se bizuie pe o ars combinatoria P\rând pe veci a r\s\ri, Cu farmecul luminii reci
impecabil\ la nivelul versifica]iei. Si-
Din urm\ moartea-l pa[te, Gândirile str\bate-mi,
metria strofic\ este respectat\ `n mod
absolut, toate cele 98 de strofe având o C\ci to]i se nasc spre a muri Revars\ lini[te de veci
structur\ identic\: versurile `ntâi [i al {i mor spre a se na[te. Pe noaptea mea de patimi.
treilea sunt tetrapodii iambice (ca `n
poemul De ce nu-mi vii?), iar versurile Iar tu, Hyperion, r\mâi {i de asupra mea r\mâi
al doilea [i al patrulea sunt tripodii cu Oriunde ai apune... Durerea mea de-o curm\,
rim\ feminin\, deci ultimul picior me- Cere-mi cuvântul meu dentâi —
tric este un amfibrah, nu un iamb. C\ci e[ti iubirea mea dentâi
Strofa `ntâi are inten]ionat o ca-
S\-]i dau `n]elepciune? {i visul meu din urm\.
den]\ regulat\, sugerând atmosfera
de poveste transpus\ `n limbaj liric. Vrei s\ dau glas acelei guri, Hyperion vedea de sus
Toate versurile debuteaz\ cu iambii Ca dup-a ei cântare Uimirea-n a lor fa]\;
care le asigur\ tonul solemn, de `n- S\ se ia mun]ii cu p\duri
tâmplare miraculoas\ [i pilduitoare. Abia un bra] pe gât i-a pus
{i insulele-n mare? {i ea l-a prins `n bra]e...
Amfibrahii din finalul versurilor 2 [i 4
pun accentul lor median pe adverbul
de timp compus „niciodat\” [i pe sub- Vrei poate-n fapt\ s\ ar\]i
Miroase florile-argintii
stantivul „fat\”, subliniind unicitatea Dreptate [i t\rie?
{i cad, o dulce ploaie,
f\pturii feminine, datorat\ armoniei Þi-a[ da p\mântul `n buc\]i
Pe cre[tetele-a doi copii
chipului [i calit\]ilor ei suflete[ti: S\-l faci `mp\r\]ie.
Cu plete lungi, b\laie.
„A fost odat\ ca-n pove[ti,
Î]i dau catarg lâng\ catarg,
A fost ca niciodat\, Ea, `mb\tat\ de amor,
Din rude mari, `mp\r\te[ti, O[tiri spre a str\bate
Ridic\ ochii. Vede
O prea frumoas\ fat\...” P\mântu-n lung [i marea-n larg,
Luceaf\rul. {i-nceti[or
Dar moartea nu se poate...
a v – / v – / v – / v – // Dorin]ele-i `ncrede:
b v – / v –/ v – v // {i pentru cine vrei s\ mori?
a v – / v – / v – / v – // Întoarce-te, te-ndreapt\ — Cobori `n jos, luceaf\r blând,
b v – / v –/ v – v // Alunecând pe-o raz\,
Spre-acel p\mânt r\t\citor
{i vezi ce te a[teapt\. P\trunde-n codru [i `n gând,
Strofa a patra are o structur\ pro-
Norocu-mi lumineaz\!
zodic\ variat\ [i mai complicat\:
picioarele bisilabice sunt reduse, poe- *
tul având nevoie de amfibrahul ternar În locul lui menit din cer El tremur\ ca alte d\]i
[i de picioarele metrice cu silaba]ie Hyperion se-ntoarse În codri [i pe dealuri,
ampl\: peoni, mesomacru [i hiperme- C\l\uzind singur\t\]i
{i, ca [i-n ziua cea de ieri,
somacru. Al\turi de num\rul mic de
Lumina [i-o revars\. De mi[c\toare valuri;
accente [i de un num\r mare de silabe
neaccentuate, care au cezuri diferite,
structura metric\ bogat\ creeaz\ im- C\ci este sara-n asfin]it Dar nu mai cade ca-n trecut
presia de spa]iu acvatic nem\rginit, {i noaptea o s\-nceap\; În m\ri din tot `naltul:
luminat progresiv de razele luceaf\- R\sare luna lini[tit — Ce-]i pas\ ]ie, chip de lut,
rului, adev\rat far natural al cor\biilor: Dac-oi fi eu sau altul?
{i tremurând din ap\
„Privea `n zare cum pe m\ri
R\sare [i str\luce, {i `mple cu-ale ei scântei Tr\ind `n cercul vostru strâmt
Pe mi[c\toarele c\r\ri C\r\rile din crânguri. Norocul v\ petrece,
Cor\bii negre duce...” Sub [irul lung de mândri tei Ci eu `n lumea mea m\ simt
 {edeau doi tineri singuri: Nemuritor [i rece.

120
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a


Abordarea textului `n clas\ v – / v – v// v v – v (iamb, amfibrah,
peon III)
v – v v/ v – v (peon II, amfibrah)
1) Citi]i [i povesti]i basmul folcloric Fata `n gr\dina de aur, comparând mode-
vvv – vv / v – (hipermesomacru, iamb)
lul epic popular cu varianta final\ a poemului cult. vvv – v / – v (mesomacru, troheu)
2) Identifica]i, pe grupe de cercetare, izvoarele folclorice, filosofice [i mitolo-
gice folosite [i prelucrate de scriitor de-a lungului amplului poem. Strofa a opta realizeaz\ succesiuni
3) Comenta]i diferitele interpret\ri date Luceaf\rului, atât cele indicate de noi, line `ntre picioarele bisilabice–trisila-
cât [i altele oferite de profesori ori citite de voi `n bibliografia suplimentar\. bice, respectiv `ntre cele trisilabice [i
4) Demonstra]i caracterul gnomic al Luceaf\rului ca poem al cunoa[terii uma- cuaternare. Poetul are nevoie de tre-
ne [i universale, concentrate `n reflec]ii morale, concepte filosofice [i `n ceri lente, nu bru[te, ca [i de mai
sentin]e formulate `ntr-un stil clasic; lucra]i `n trei grupe distincte. multe accente, pentru a sugera atmos-
fera intim\ din iatacul fetei adormite,
5) Interpreta]i, `ntr-un studiu comparativ, natura ambivalent\ a Luceaf\rului
`mbr\]i[ate de razele `nv\p\iate, dar
exprimat\ `n ipostazele sale antitetice, de „`nger” [i „demon”, ambele „reci” ale corpului ceresc. Se remarc\
e[uate. Motivaþi, cu argumente, cauzele eºecului. accentuarea invers\ dintre amfibrah
6) Comenta]i atitudinea [i limbajul lui C\t\lin din partea a doua [i din ultima [i cretic (`n primul vers), varietatea
parte a poemului; crede]i c\ el [i-a modificat personalitatea, transformân- peonilor — uneori `ncadra]i `ntre
du-se dintr-un oarecare paj `ntr-un `ndr\gostit adev\rat? Remarca]i seriozi- iambi (`n versul al III-lea) [i origina-
tatea pasional\ cu care `i vorbe[te C\t\linei (`n tonalitatea grav\ proprie litatea cezurii, care stabile[te pauzele
alt\dat\ Luceaf\rului `nsu[i) [i reflecta]i la faptul c\ b\rbatul anonim `n func]ie de anumite semnifica]ii; de
devine unic prin iubire. Problematiza]i datele desprinse din poem. pild\, `n versul al III-lea, cezura este
pus\ dup\ `ntâiul iamb — corespun-
z\tor gerunziului „]esând”, care dezv\-
luie, vizual, intensificarea progresiv\
a luminii astrului pân\ când for meaz\
„o mreaj\” scânteietoare `n jurul fetei
adormite:

„{i pas cu pas pe urma ei


Alunec\-n odaie,
Þesând cu recile-i scântei
O mreaj\ de v\paie.”

v – / v – v // – v – (iamb, amfibrah,
cretic)
v – vv / v – v (peon II, amfibrah)
v – // v – vv / v – (iamb, peon II, iamb)
v – v // vv – v (amfibrah, peon III)
Jacopo Bassano,
Paradisul terestru Strofa a cincizeci [i opta, cu ex-
cep]ia a dou\ elemente trisilabice [i a
troheului final, este construit\ mai
Repere de interpretare ales din picioare metrice cuaternare
(peoni, coriamb) [i cvinare (mesoma-
cru). Silaba]ia ampl\ [i num\rul redus
de accente asigur\ versurilor o caden-
Poemul debuteaz\ cu formula tradi]ional\ pentru basmul românesc, care nu ]\ prelungit\, cu sonorit\]i de litanie.
Apari]ia Luceaf\rului `n lini[tea celes-
determin\ nici locul [i nici momentul ac]iunii [i plaseaz\ povestea imaginar\ `ntr-o
t\ r\mâne un spectacol unic [i gran-
indeterminare spa]io-temporal\. dios `n ochii `nseta]i de absolut ai fetei
Fata de `mp\rat este definit\ prin epitetul „prea frumoas\”, exprimat printr-un de `mp\rat. R\s\ritul stelei, t\cerea
adjectiv la gradul superlativ absolut. Ea este unicul copil al cuplului `mp\r\tesc [i se apelor, solitudinea cosmic\ se armoni-
distinge atât prin armonia tr\s\turilor fizice, cât [i prin `nsu[irile ei suflete[ti de zeaz\ cu fiin]a care le contempl\ [i le
excep]ie: „mândr\-n toate cele”. Poetul o compar\ cu imaginea cre[tin\ a „Fecioarei `n]elege ritmicitatea continu\:
`ntre sfin]i” [i cu str\lucirea „Lunii” `n puzderia de stele a cerului nocturn. 

121
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 Fata r\mâne anonim\ numai `n prima parte a poemului. Tân\ra aspir\ la


„Dar un luceaf\r, r\s\rit dragostea idilic\ [i viseaz\ la un tân\r frumos, `ntruchipat de Zbur\torul din tradi]ia
Din lini[tea uit\rii, popular\. Ritualul de dragoste o aduce `n fiecare sear\ lâng\ fereastra castelului,
D\ orizont nem\rginit prin care Luceaf\rul o prive[te. Proiectat `n „zare”, el se deplaseaz\ cu lumina lui
Singur\t\]ii m\rii”; stelar\ pe „mi[c\toarele” unde ale aerului [i se reflect\ `n apele m\rilor, reprezen-
tând un far pentru „cor\biile negre”. Repetarea zilnic\ a acestei scene provoac\
v v v – v // v v – (mesomacru, anapest)
atrac]ia erotic\ dintre fiin]a p\mântean\ [i corpul stelar. Dragostea pentru Luceaf\r
v – v v / v – v (peon II, amfibrah) simbolizeaz\ aspira]ia c\tre absolut [i dorin]a omului comun de a-[i dep\[i condi]ia
– v v – // v v v – (coriamb, peon IV) limitat\ de muritor.
v v v – v / – v (mesomacru, troheu) Primul dialog imaginar al celor dou\ personaje simbolice surprinde chemarea
fetei [i r\spunsul Luceaf\rului. Ea `i cere s\ p\r\seasc\ lumea cosmic\ [i s\ se `ntru-
Trebuie men]ionat [i faptul c\, `n peze ca o fiin]\ omeneasc\. Luceaf\rul se arunc\ `n apele m\rii, luminându-le `n
acest poem, despre care majoritatea
adâncuri, [i din elementul acvatic se na[te „un mândru tân\r” cu aspect de `nger.
stilisticienilor afirm\ c\ ilustreaz\ `n-
deosebi ritmul iambic, M. Eminescu Poetul `l compar\ cu un „voievod” din timpurile trecute, cu p\rul blond ca „aurul
nu ezit\ s\-[i `ncheie mai multe strofe moale”, cu umerii goi, pe care este prins „un giulgiu vân\t”, cu fa]a „str\vezie [i alb\”
`n metru trohaic atunci când simte c\ precum ceara, ]inând `n mân\ un „toiag” `mpletit din „trestii”, simbolizând un zeu al
este necesar\ accentuarea primei sila- apei [i al vegeta]iei marine. Dar Luceaf\rul se dovede[te capabil s\ reproduc\ numai
be din cuvântul final. forma uman\, nu [i pulsa]ia biologic\, astfel c\ are un aspect cadaveric [i pare lipsit
de via]\. Poetul `nsu[i `l nume[te, printr-o antitez\, „un mort frumos cu ochii vii”.
Identitatea astral\ a Luceaf\rului este tr\dat\ de luminozitatea intens\ a ochilor. ~i
m\rturise[te fetei c\ a p\truns cu greu `n lumea p\mântean\ [i c\ marea [i cerul `i
sunt p\rin]ii simbolici, fapt ce sugereaz\ unitatea dintre spa]iul celest [i universul
Dic]ionar teluric. La rândul s\u, Luceaf\rul `i cere fetei s\ devin\ „mireasa” lui, promi]ându-i s\
Contingen]\ — atingere, contact, o transforme `ntr-o zeitate acvatic\. În lumea abisurilor, ea va st\pâni „palate de
tangen]\, leg\tur\, rela]ie, raport. m\rgean” [i toat\ suflarea oceanului va asculta de ea. Fata `l va respinge, nu din medi-
Imund — foarte murdar, dez- ocritate sufleteasc\ (a[a cum s-a afirmat), ci pentru c\ a intuit lucid c\ nemurirea
gust\tor, degradat, oribil. promis\ `nseamn\ moartea ei `n sens uman: ca s\ renasc\ sub forma unei entit\]i
Proteic — variabil, cu un caracter eterne, ea trebuie mai `ntâi s\ piar\ `necat\ `n apele m\rii. Fata `i repro[eaz\, `n con-
schimb\tor, instabil, oscilant.
secin]\, c\ vorbele lui [i „portul” `i sunt „str\ine”, c\ str\luce[te f\r\ via]\ [i c\ lumina
ochilor s\i `i `nghea]\ sângele `n vene. Antitezele folosite de eroin\ demonstreaz\
`n]elegerea faptului c\ ei apar]in unor lumi diametral opuse: via]a [i iner]ia mor]ii
(„C\ci eu sunt vie, tu e[ti mort”).
Luceaf\rul sufer\ o `nfrângere, care `l determin\ s\ nu-[i mai fac\ apari]ia trei
zile (cifr\ fatidic\), `ns\ dragostea lui, mai puternic\ decât voin]a, `l face s\ revin\ la
fereastra fetei. A doua convorbire din timpul somnului urmeaz\ ritualul celei dintâi,
cu câteva diferen]e notabile. Auzindu-i chemarea, Luceaf\rul se pr\bu[e[te din
ceruri. El se `ntrupeaz\ sub chipul unui demon, prezentat prin imagini funebre:
p\rul `i este negru, pe cap poart\ o „coroan\” care „arde”. Bra]ele ne`nsufle]ite [i
albe ca marmura `i ies dintr-un „giulgiu negru”, este palid la fa]\, iar ochii `nfl\c\ra]i
clipesc `ntunecat (oximoron cromatic). De data aceasta, p\rin]ii lui simbolici sunt
Soarele [i Noaptea. El `[i repet\ chemarea, promi]ându-i iubitei c\ o va transforma
`n cea mai luminoas\ stea a cerului. Dragostea Luceaf\rului se explic\ prin aspira]ia
lui spre lumea concret\ [i prin dorin]a unei forme cosmice eterne de a `mbr\ca [i o
alt\ condi]ie decât ve[nicia `ncremenit\ `n sine. Iubirea lor poate fi `n]eleas\ [i ca o
atrac]ie irezistibil\ a contrariilor. Metamorfozele Luceaf\rului `n `nger [i `n demon
e[ueaz\ deopotriv\, pentru c\ prototipul astral este incapabil s\ potriveasc\ `n pro-
por]ii corecte `nsu[irile umane: el `i provoac\ fetei senza]ia de `nghe] sau de ardere,
`n ambele ipostaze lumina lui fiind ucig\toare.
Luceaf\rul eviden]iaz\ dicotomia dintre calitatea lui de nemuritor [i cea a fiin]ei
supuse legilor firii [i destinate mor]ii inevitabile. Fata de `mp\rat `i va cere s\
Gustave Moreau, renun]e la starea de corp ceresc, s\ coboare pe p\mânt, devenind muritor ca [i ea.
Apari]ia Iubirea nu se poate `mplini decât omene[te [i Luceaf\rul, ca [i zmeul din poveste,

122
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

ia hot\rârea de a renun]a la ve[nicie. Superlativul absolut folosit `n versul „cât te


iubesc de tare” justific\ afectiv transpunerea fetei `n condi]ia de obiect unic al pasi-
unii Luceaf\rului [i tânjirea acestuia dup\ cunoa[terea lumii p\mântene. Hyperion Metafora
accept\ datina „p\catului” [i, implicit, dezlegarea de legile ve[niciei. Pentru a-[i
schimba condi]ia primordial\, el se `ndreapt\ c\tre centrul lumii [i dore[te s\  Din fr. métaphore, gr. metapho-
conving\ divinitatea de importan]a covâr[itoare a experien]ei lui sentimentale. ra — „deplasare”, „transfer de sens”.
Începând cu partea median\ a poemului, fata `[i pierde anonimatul, indivi- „Este figura de stil prin interme-
dualizându-se prin numele de C\t\lina. Nu `ntâmpl\tor, b\rbatul [i femeia poart\ diul c\reia se prezint\ ca echivalen]i
acela[i nume (C\t\lin [i C\t\lina), pentru c\ sunt exponen]ii individuali ai aceleia[i doi termeni distinc]i, `ntre care se rea-
spe]e omene[ti. Ei reprezint\ simbolul perechii, al cuplului uman alc\tuit pe baza lizeaz\ un transfer de tr\s\turi seman-
tice. Transferul este posibil datorit\ con-
unui sentiment de atrac]ie erotic\ reciproc\.
]inutului semantic — par]ial comun —
Dac\ Luceaf\rul `ntruchipase fie o condi]ie `ngereasc\, fie una demonic\, `n al elementului substituit [i al celui
schimb, C\t\lin este conceput ca un om obi[nuit, de condi]ie modest\, cu rol de care substituie.” (Dic]ionar general de
„paj” al tinerei `mp\r\tese. Eminescu `l define[te din punct de vedere social, numin- [tiin]e. {tiin]e ale limbii, 1997). De ace-
du-l „b\iat din flori [i de pripas”, ca s\ sublinieze condi]ia lui precar\ de via]\. Pajul, ea, se mai nume[te trop prin asem\na-
care duce trena fetei, supline[te vitregia condi]iei sociale prin `ndr\zneal\ [i prin re sau prin analogie. Dar metafora nu
impetuozitatea declara]iei de iubire fa]\ de C\t\lina. Tân\rul, care tr\ie[te sub sem- trebuie confundat\ cu o compara]ie, pen-
nul „norocului”, `ncearc\ o form\ de seduc]ie asupra fetei de `mp\rat. Majoritatea tru c\ echivalarea metaforic\ nu pre-
criticilor nu a observat refuzul ini]ial al C\t\linei fa]\ de pajul `ndr\zne] [i nici luci- supune obligatoriu nici asem\narea de
con]inut semantic, nici substituirea de
ditatea cu care eroina `l opune pe C\t\lin lui Hyperion. C\t\lina `[i d\ seama c\
sens corespunz\toare; metafora nu
dragostea ei pentru Luceaf\r este echivalent\ cu „un dor de moarte”, c\ci omul nu rezult\ niciodat\ dintr-o unificare tota-
poate atinge eternitatea decât p\r\sind lumea fiin]ei. C\t\lin `i explic\ fetei ritualul l\ de sens; dimpotriv\, `n limbajul poe-
iubirii [i opune ideea de fericire p\mântean\ celei ideale, pe care ea nu [i-o va `mpli- tic modern, sunt predilecte tipurile de
ni niciodat\. Acceptându-l pe C\t\lin, eroina nu-[i demonstreaz\ mediocritatea, a[a metafore construite pe baza diferen]ie-
cum s-a sus]inut, ci are revela]ia asem\n\rii de condi]ie [i de structur\ uman\ cu cel rilor fa]\ de termenii propriu-zi[i, care
care apar]ine aceleia[i lumi ca [i ea. Problema distinc]iei morale dintre fiin]a comu- conduc la imagini artistice inedite,
n\ (C\t\lina) [i spiritul de excep]ie (Hyperion) este dep\[it\ de planul filosofic [i [ocante chiar.
ontologic, `n care fiin]ele apar]inând aceleia[i lumi se armonizeaz\. Totu[i, C\t\lina „~n func]ie de conservarea / elimi-
narea termenului metaforizat, exist\
`[i exprim\ regretul pentru dragostea ei ini]ial\, care r\mâne o proiec]ie nostalgic\.
dou\ realiz\ri sintactice de baz\ ale
Ea recunoa[te c\ va fi totdeauna desp\r]it\ de spa]iul astral `n care locuie[te figurii:
Luceaf\rul: „În veci `l voi iubi [i-n veci / Va r\mânea departe” (repeti]ia locu]iunii a) metafora in praesentia (explici-
adverbiale de timp marcheaz\ z\d\rnicia unei astfel de iubiri). t\), numit\ [i coalescen]\, construit\
Al doilea moment al p\r]ii mediane a poemului `nf\]i[eaz\ zborul Luceaf\rului dup\ tiparul A este B, sau orice for-
[i dialogul s\u cu Demiurgul. Divinitatea reprezint\ Absolutul, adic\ materia uni- mul\ sintactic\ reductibil\ la acesta:
versal\, superior organizat\ [i ordonat\ de c\tre o fiin]\ necunoscut\ [i nerelevat\ „Când noaptea-i o regin\ lunatec\ [i
inteligen]ei omene[ti. În raport cu Demiurgul (esen]a imuabil\), Hyperion este o brun\...” (M. Eminescu);
b) metafora in absentia (implicit\),
form\ individualizat\ a absolutului, deci un fragment de materie etern\. În limba
numit\ [i implica]ie, care are forma B
greac\ veche, termenul provenea din hyper [i ion, care `nsemna „cel care merge pe
`n locul lui A: „P\rea c\ printre nouri s-a
deasupra” sau „cel ce este peste fire”. Dorin]a lui Hyperion de a fi dezlegat de fost deschis o poart\/ Prin care trece
nemurire reprezint\, deci, voin]a lui de a primi o alt\ structur\, marcat\ de vitalitate alb\, regina nop]ii moart\”... (M. Emi-
[i compatibil\ cu ideea dragostei omene[ti. nescu);
Dialogul lor se transform\ `ntr-o controvers\, `n finalul c\reia Hyperion va fi ~n func]ie de expresia sa morfologi-
refuzat. Pentru „o or\ de iubire”, el accept\ s\ pl\teasc\ orice „pre]”, afirmând c\ c\, metafora poate fi: nominal\, ver-
tat\l ceresc, care cunoa[te secretul vie]ii, este capabil s\ insufle tr\ire corpurilor bal\, adjectival\ (de obicei realizat\ ca
inanimate, precum steaua. epitet metaforic) [i, mai rar, adverbial\
(ca epitet pe lâng\ un verb); cea mai
În termeni filosofici, el accept\ ideea de „repaos”, c\reia i-o opune pe aceea
frecvent\ dintre ele este metafora no-
de mi[care [i de continu\ modificare a formelor vii. Demiurgul apreciaz\ c\ minal\: „Pe mi[c\toarele c\r\ri /
aceast\ cerere este imposibil de `ndeplinit, pentru c\ materia universal\ nu-[i poate Cor\bii negre duce.” (M. Eminescu);
nega condi]ia primar\ de existen]\. Modificând legile firii, adic\ ceea ce a stator- „Materia, `n trecerea-i prin om / E o pa-
nicit o dat\ pentru totdeauna, Creatorul lumii [i al f\pturilor acesteia s-ar nega, s\re ce plânge `ntr-un pom.” (M. So-
implicit, pe sine. Ca s\-l consoleze pentru refuzul de a-l transforma `ntr-un muritor, rescu).
tat\l ceresc `i ofer\ lui Hyperion compensa]ii: posibilitatea de a primi `n]elepciunea 

123
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 cosmic\, descifrând toate tainele lumii; `nzestrarea glasului fetei iubite cu `nsu[iri
Adesea, metafora are caracter ex- orfice, datorit\ c\rora vocea ei divin\ s\ se poat\ auzi pân\ `n vârful mun]ilor [i `n
plicit [i implicit concomitent: „Cenu[a insulele m\rilor; puterea universal\, dreptatea [i t\ria, prin intermediul c\rora s\
vis\rilor noastre / Se cerne gr\mezi st\pâneasc\ `ntreg P\mântul [i popoarele care vie]uiesc [i se succed pe suprafa]a
peste noi.” (T. Arghezi); „Cenu[a `n- lui.
gerilor ar[i de ceruri/ ne cade fulgu-
Demiurgul define[te condi]ia uman\ prin precaritatea ei, ca s\-l determine pe
ind pe umeri [i pe case” (L. Blaga).
O realizare sintactico-semantic\ Luceaf\r s\ renun]e la inten]ia lui. Oamenii se nasc [i mor, genera]ii anonime suc-
aparte este lan]ul metaforic (sau me- cedându-se; idealurile omene[ti sunt „de[arte” [i ele nu dureaz\ `n timp; existen]a
tafora `n lan]): „O fat\ frumoas\ e / limitat\ a fiin]elor este guvernat\ de „noroc” sau de „prigoniri de soarte”, care
mirajul din zari[te, / aurul graiului, / provoac\ fie o fericire vremelnic\, fie o deziluzie permanent\. În antitez\ cu nesta-
lacrima raiului.” (L. Blaga). Când ter- tornicia vie]ii umane, se plaseaz\ durata etern\ a a[trilor, mereu egali cu sine [i
menii lan]ului metaforic sunt ale[i neschimb\tori. Ei nu cunosc no]iunea de timp, nici pe aceea de spa]iu [i n-au re-
dintr-o sfer\ semantic\ determinabil\
vela]ia mor]ii `n absen]a cunoa[terii vie]ii. Hyperion r\mâne neclintit `n locul lui
[i unitar\, avem de-a face cu metafora
filat\: „Nevinovatul, noul ou, / Palat de „menit din cer”, `n succesiunea neschimbat\ a r\s\riturilor [i a asfin]iturilor, c\ci el
nunt\ [i cavou.” (I. Barbu); „Din caier vie]uie[te, dar nu fiin]eaz\. Nu numai oamenii pier, ci [i corpurile cere[ti: dac\, `n
`ncâlcit de nouri / toarce vântul / fire urma unor cataclisme cosmice, stelele se pot dezagrega [i ele, `n locul a[trilor
lungi de ploaie.” (L. Blaga). `ntuneca]i [i reci „se na[te iar\[i soare”.
Din punct de vedere semantic, F\ptura divin\ atoatecunosc\toare [tie ce se petrece, deopotriv\, `n cer [i pe
metafora asociaz\ frecvent termeni P\mânt. Intuind necredin]a fetei, acesta `l `ndeamn\ pe Hyperion s\ se `ntoarc\ spre
distinc]i ca `n]eles ori chiar afla]i `n „p\mântul r\t\citor” [i s\ se conving\ de infidelitatea C\t\linei.
opozi]ie binar\: concret — abstract
(„{i gândirea-i ar\tur\ / Peste care boi
În partea final\ a poemului, Luceaf\rul surprinde idila p\mânteasc\ dintre
de zgur\ plug\resc” — T. Arghezi); C\t\lin [i C\t\lina. Îmbr\]i[area tinerilor semnific\ aspira]ia c\tre fericire a perechii
concret — concret („Spune tu, Noap- p\mântene, pecetluind condi]ia lor ontologic\ asem\n\toare.
te, martor de smarald” — T. Arghezi); Hyperion tr\ie[te o dram\ atât din punctul de vedere al cunoa[terii, cât [i
abstract — concret („T\cerea gându- afectiv. V\zând iubirea tinerilor, el devine con[tient de condi]ia sa etern\, care este
lui [i-a orei” — T. Arghezi); abstract —
abstract („Din vecinicia ta nu sunt
m\car un ceas” — T. Arghezi)” (op.
cit.). ~n studiul Problemele metaforei,
esteticianul Tudor Vianu prezint\
func]iile acesteia: filosofic\, psihologi-
c\, estetic\, sensibilizatoare [i unifica-
toare.

Catrenul

 Din fr. quatrain — „catren”, lat.


quattuor — „patru”.
„Catrenul reprezint\ strofa de
patru versuri care pot avea structuri,
forme [i lungimi diferite, iar rimele
sunt `ncruci[ate sau îmbr\]i[ate”
(DTL, 1990). Este tipul de structur\
prozodic\ cel mai frecvent întâlnit în
lirica clasic\ [i modern\. Chiar dac\
prin catren se denume[te o unitate
strofic\, uneori acesta poate constitui
un poem în sine: Catren de Lucian
Blaga, Poem, Hrana, Rugare de
Nichita St\nescu.

Emil Ciocoiu, Din chaos, Doamne, am ap\rut

124
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

ireversibil\. C\t\lina `i adreseaz\ chemarea obi[nuit\, dar nu-i mai cere s\-i
lumineze „via]a”, ci „norocul”. Astfel, cea de-a treia invoca]ie adresat\ Luceaf\rului
marcheaz\ [i dorin]a supersti]ioas\ a fiin]ei p\mântene de a-[i prelungi fericirea
prin asocierea duratei acesteia unei „stele cu noroc”. Luceaf\rul refuz\ cerin]a fetei, Sinecdoca
pe care o nume[te „chip de lut”, amintindu-i — `n sens cre[tin — de p\mântul din Figur\ de semnifica]ie
care s-a n\scut [i `n care va fi `ngropat\ dup\ moarte.
 Din gr. synekdoké — „conexiu-
Morala Luceaf\rului eminescian nu este alta decât cea desprins\ din inegala- ne”, „filia]ie”, „cuprindere la un loc”.
bilul basm românesc Tinere]e f\r\ b\trâne]e [i via]\ f\r\ de moarte: generalul Numit\ [i comprehensiune, sinec-
tânje[te dup\ `ntruchipare individual\, iar, `n antitez\, umanul aspir\ c\tre ideali- doca este „forma particular\ a meto-
tatea etern\; fiecare categorie isp\[e[te propria determinare [i cele dou\ universuri nimiei, realizat\ prin `nlocuirea unui
r\mân incompatibile, deoarece, apreciaz\ filosoful C. Noica `n Sentimentul româ- nume cu altul, pe baza unei rela]ii canti-
nesc al fiin]ei: „Este acolo, `n lumea fiin]ei, un fel de lume a generalului pur, `n care tative `ntre cei doi termeni. Raportul
oamenii nu au a[ezare (s.ns.) [...]; acolo ne apasã ºi ne pune pe gânduri ceva, care logic pe care se sprijin\ sinecdoca este
nu este nimic: nimicul înveºnicit” (s.ns.). cel stabilit `ntre parte [i `ntreg, `n
ambele sensuri” (Dic]ionar general de
[tiin]e. {tiin]e ale limbii, 1997). Aceasta
folose[te partea pentru întreg, în locul
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii p\r]ii particularizeaz\ generalul, utili-
zeaz\ genul pentru specie [i invers, sin-
gularul pentru plural etc. Cea mai frec-
1) Explica]i, `ntr-o compozi]ie argumentativ\, natura dual\ a personajelor vent\ sinecdoc\ este cea a singularului
poematice: Luceaf\rul–Hyperion, fata de `mp\rat–C\t\lina, C\t\lin–`ndr\- pentru plural, care se îmbin\, adesea,
gostitul etern, Demiurgul, „p\rinte” al tuturor lucrurilor. cu metonimia propriu-zis\.
Exemple:
2) Dezbate]i — `ntr-un eseu de sintez\ de tip speculativ–filosofic — condi]ia
„Pâinea cea de toate zilele” — în
omului, a[a cum o `nf\]i[eaz\ Eminescu `n Scrisoarea I [i `n viziunea loc de „hran\”; este numit genul prin
Demiurgului din poemul Luceaf\rul. specie;
3) Prin versul „Dac-oi fi eu sau altul”, Luceaf\rul distinge `ntre fiin]a „E cerul înc\ plin de stele / {i câm-
p\mântean\ (aleas\ de C\t\lina pentru a-[i `nso]i via]a) [i fiin]a ve[nic\ (pe pul înc\ plin de roze.” (Al. Mace-
care Hyperion o reprezint\). În strofa final\, Luceaf\rul nu este `nsufle]it donski) — în loc de „flori”; este numit\
specia prin gen;
de dispre], ci de nostalgia [i regretul cauzate de incapacitatea lui de a tr\i
„{-a fost de veste lumea plin\ / C\
dup\ legile omene[ti. El nu are acces la „cercul strâmt” al norocului, con- steagul turcului se-nclin\.” (G. Co[-
duc\tor al destinului oamenilor. În lumea lui de esen]e, Luceaf\rul r\mâne buc) — sinecdoca singularului pentru
un prototip neschimbat [i „rece”, c\ruia i se refuz\ [ansa de a cunoa[te plural, metonimia puterii;
sentimentele omene[ti [i de a tr\i revela]ia iubirii. Comenta]i — `ntr-un „To]i craii multului rotund”
eseu argumentativ — refuzul C\t\linei de a-l urma pe Luceaf\r `n lumea (G. Co[buc) — este numit obiectul,
lui ve[nic\, atât din perspectiv\ moral\, cât [i dintr-una ontologic\ (citind prin însu[irea lui; în loc de „globului
[i comentariul filosofic al lui Constantin Noica despre celebrul poem emi- p\mântesc”;
nescian, `n eseul Sentimentul românesc al fiin]ei, 1978). „Bolliac cânta iobagul [i-a lui lan]uri
de aram\.” (M. Eminescu) — sinecdo-
4) Imagina]i — `ntr-o compozi]ie liber\ — extraordinara c\l\torie a Lucea- ca ]\r\nimii asuprite, metonimia scla-
f\rului prin spa]iile siderale, c\tre centrul Universului, [i realiza]i o analiz\ viei;
stilistic\ a fragmentului liric din partea median\ a poemului; `n m\sura `n „Când la ziua cea de mâne abia
care ave]i o lectur\ mai bogat\, asocia]i zborul regresiv al astrului c\tre cuget-un s\rac” (M. Eminescu) — si-
matricea lumii cu cel al eroului din poemul Faust al lui Goethe, `ntr-un necdoca celor asupri]i [i s\rmani;
eseu comparativ. „{i deasupra hidrei fluture ca
vântul / Visul t\u de glorii falnic trium-
5) Drama Luceaf\rului–Hyperion, atât de natur\ gnoseologic\, cât [i afec- fând.” (M. Eminescu) — „Hidra”, mon-
tiv\, r\spunde dramei interioare `n care s-a zb\tut Eminescu `nsu[i; strul mitologic, îi reprezint\ pe adver-
alc\tui]i un eseu liber pe tema condi]iei artistului [i a suferin]ei asumate sarii ]\rii, definindu-se o metonimie a
lucid `n numele artei, pe care a `nnobilat-o cu scrisul lui. Formula]i [i un agresivit\]ii acestora [i o sinecdoc\ a
punct de vedere personal despre rolul estetico-moral al artei [i al promo- num\rului lor mare.
torilor ei `n lumea actual\.

125
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Budismul
Gloss\
Buddha (în sanscrit\ — „Ilumina-
tul”) denume[te nu numai zeul, ci [i
pe fiin]a care a dobândit gradul su-
prem de perfec]iune, atingând starea Vreme trece, vreme vine, C\ci acelora[i mijloace
de „nirvana”. Budismul este una din-
Toate-s vechi [i nou\ toate; Se supun câte exist\,
tre cele mai vechi religii asiatice
ap\rute în India secolelor VI–V î.Hr.
Ce e r\u [i ce e bine {i de mii de ani `ncoace
A fost întemeiat\ de Buddha, care Tu te-ntreab\ [i socoate. Lumea-i vesel\ [i trist\;
se numea în realitate prin]ul Siddhar - Nu spera [i nu ai team\, Alte m\[ti, aceea[i pies\,
tha Gautama. Mi[carea ideologic\ [i Ce e val ca valul trece; Alte guri, aceea[i gam\,
filosofic\ a fost îndreptat\ împotriva De te-ndeamn\, de te cheam\, Am\git atât de-adese
rigidit\]ii sistemului brahmanic de Tu r\mâi la toate rece. Nu spera [i nu ai team\.
cast\ din vechea societate sclavagist\
indian\. Ideea central\ este aceea c\, Multe trec pe dinainte, Nu spera când vezi mi[eii
din pricina c\ut\rii continue a pl\cerii,
În auz ne sun\ multe, La izbând\ f\când punte,
via]a devine un izvor de suferin]\ [i de
iluzii. Salvarea de perspectiva durerii
Cine ]ine toate minte Te-or `ntrece n\t\r\ii,
se poate ob]ine prin deta[area spiri- {i ar sta s\ le asculte?... De ai fi cu stea `n frunte;
tual\, prin renun]area la orice pl\ceri Tu a[az\-te deoparte, Team\ n-ai, c\ta-vor iar\[i
efemere, prin „perfec]ionarea spiritua- Reg\sindu-te pe tine, Între dân[ii s\ se plece,
l\”, a c\rei ultim\ treapt\ este „nirva- Când cu zgomote de[arte Nu te prinde lor tovar\[:
na”, starea de fericire mistic\, pe care Vreme trece, vreme vine. Ce e val, ca valul trece.
budi[tii cred c\ o pot ob]ine prin elibe-
rarea de grijile vie]ii [i prin contopirea Nici `ncline a ei limb\ Ca un cântec de siren\,
individului cu esen]a divin\. Budismul
Recea cump\n-a gândirii Lumea-ntinde lucii mreje;
s-a caracterizat prin: pesimism ex-
trem, ascetism, pasivitate [i propov\-
Înspre clipa ce se schimb\ Ca s\ schimbe-actorii-n scen\,
duirea neîmpotrivirii la r\ul din lume, Pentru masca fericirii, Te mome[te `n vârteje;
a iluzoriei egalit\]i religioase între Ce din moartea ei se na[te Tu pe-al\turi te strecoar\,
oameni. {i o clip\ ]ine poate; Nu b\ga nici chiar de seam\,
Pentru cine o cunoa[te Din c\rarea ta afar\
Toate-s vechi [i nou\ toate. De te-ndeamn\, de te cheam\.
Epizeuxisul
Figur\ de construc]ie Privitor ca la teatru De te-ating, s\ feri `n laturi,
Tu `n lume s\ te-nchipui: De hulesc, s\ taci din gur\;
 Din gr. epizeuxis — „leg\tur\ Joace unul [i pe patru, Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
prin repetarea unui cuvânt”. Totu[i tu ghici-vei chipu-i, Dac\ [tii a lor m\sur\?
„Este o figur\ de stil a repeti]iei, {i de plânge, de se ceart\, Zic\ to]i ce vor s\ zic\,
care const\ în reluarea imediat\ a Tu `n col] petreci `n tine Treac\-n lume cine-o trece;
unui cuvânt într-un vers, sau într-o
{i-n]elegi din a lor art\ Ca s\ nu-ndr\ge[ti nimic\,
fraz\” (DTL, 1992); efectul artistic
este cel al intensific\rii ideii sau
Ce e r\u [i ce e bine. Tu r\mâi la toate rece.
ac]iunii eviden]iate.
„Care vine, vine, vine, calc\ totul Viitorul [i trecutul Tu r\mâi la toate rece,
`n picioare...” Sunt a filei dou\ fe]e, De te-ndeamn\, de te cheam\;
„Flori de tei asupra noastr\ Vede-n cap\t `nceputul Ce e val, ca valul trece,
Or s\ cad\ rânduri-rânduri.” Cine [tie s\ le-nve]e; Nu spera [i nu ai team\;
Tot ce-a fost ori o s\ fie Te `ntreab\ [i socoate
„Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
În prezent le-avem pe toate, Ce e r\u [i ce e bine;
Sufletu-mi nemângâiet Dar de-a lor z\d\rnicie Toate-s vechi [i nou\ toate:
Îndulcind cu dor de moarte.” Te `ntreab\ [i socoate. Vreme trece, vreme vine.
(M. Eminescu)

126
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Medita]ia

Abordarea textului `n clas\  Din fr. méditation, lat. lit. medi-


tatio — „cugetare”, „reflec]ie”.
1) Interpreta]i, pe strofe, semnifica]iile detaliate ale poemului moral-filosofic. „Specie a liricii, cu un caracter
2) Analiza]i gramatical, lexical, stilistic [i prozodic strofa-cadru a poemului filosofic, medita]ia exprim\, cu mijloa-
ce artistice, reflec]ii asupra existen]ei.
studiat; formula]i concluziile `ntr-o dizerta]ie sintetic\.
Se dezvolt\ în romantism, când liris-
3) Explica]i de ce G. C\linescu a intitulat capitolul exegetic `n care face anali- mul de factur\ gnomic\ atinge contem-
za sensurilor „glosate” de poet Clasicismul gnomic. pla]ia intelectual\. În tematica medita-
4) Reperele de interpretare con]in câteva citate critice esen]iale despre fru- ]iei filosofice, se transfigureaz\ artistic
problemele fundamentale ale vie]ii: ab-
muse]ea ideatic\ [i expresiv\ a Glossei, selectate din studiul estetic con-
solutul, divinitatea, via]a, moar tea, tim-
sacrat de G. C\linescu geniului poeziei române[ti; explica]i, pe grupe de pul, contemplarea propriei existen]e,
analiz\ critic\, `n]elesurile pe care le desprinde]i din aceste citate. iubirea, repetabilitatea istoriei, «vani-
tas vanitatum» (tema «de[ert\ciunii»
omene[ti), arta [i rosturile ei etc. În lit-
eratura universal\, au abordat medi-

Repere de interpretare ta]ia romanticii francezi: Alphonse de


Lamartine (Medita]ii poetice, 1820),
V. Hugo, Alfred de Musset, A. de
Vigny; poe]ii englezi: Thomas Gray,
Edward Young, William Wordsworth,
Glos\ este un substantiv derivat de la verbul a glosa, care `nseamn\ „a explica” S. T. Coleridge, John Keats, G. Byron;
pe marginea unui text, a unui fragment mai pu]in explicit sau pe marginea cei germani: fra]ii Friedrich Schlegel,
`n]elesurilor unor termeni polisemantici. Cu timpul, termenul a ajuns s\ semnifice [i August Wilhelm Schlegel Ludwig
o poezie cu form\ fix\, precum sonetul, rondelul sau gazelul. Tieck, E.T.A. Hoffmann, Novalis, Hein-
Glossa are o structur\ preten]ioas\, fiind alc\tuit\ dintr-un num\r de strofe egal rich Heine; ru[ii: Pu[kin, Lermontov;
cu num\rul de versuri al strofei `ntâi. italianul Giaccomo Leopardi etc.
În literatura român\, au scris me-
Glossa eminescian\ are prima strof\ format\ dintr-un octet, fapt ce a condus la
dita]ii: Iancu V\c\rescu, Grigore Ale-
alc\tuirea poemului din opt strofe distincte, la care se adaug\ prima [i ultima xandrescu, Mihai Eminescu, Alexan-
repetate. În ordinea versurilor din strofa `ntâi sunt dezvoltate toate celelalte strofe, dru Macedonski, Panait Cerna etc.”
care comenteaz\ fiecare câte un vers, reluat apoi `n final, ca o concluzie pilduitoare. (DTL, 1990).
Poezia se `ncheie cu acelea[i versuri din strofa ini]ial\, dar reproduse `n ordinea lor
invers\, cu scopul de a amplifica `n]elesurile filosofice exprimate. Caravaggio, Sfântul Matei ºi îngerul
Din cauza structurii ei complicate [i a regulilor de versifica]ie constrâng\toare,
care solicitau poe]ilor virtuozitate prozodic\, glossa a fost pu]in cultivat\ `n literatu-
ra român\ [i universal\. Eminescu `nsu[i a creat o singur\ variant\ a acestui tip de
poezie cu form\ fix\.
Poezia Gloss\, ap\rut\ `n 1883, anul `n care s-a `ncheiat activitatea liric\ a scri-
itorului, este considerat\ de G. C\linescu o capodoper\ a liricii eminesciene.
Prin con]inutul ei, reprezint\ un poem filosofic [i gnomic, exprimând adev\ruri
ale cunoa[terii [i ale moralei, formulate cu o mare putere de generalizare a ideilor.
Exprimarea poetic\ este concentrat\, lapidar\, senten]ioas\ [i se realizeaz\ prin ver-
suri-maxime, numite [i aforisme poetice. Propozi]iile sunt scurte, de obicei princi-
pale, coordonate prin juxtapunere, copulativ sau adversativ, cu scopul de a concen-
tra mesajul ideatic al cuget\rilor literare. Procedeele retorice sunt rare, marcând
faza de maturitate a liricii lui Eminescu, cu preferin]a pentru sobrietatea stilistic\ a
ornamentelor retorice.
G. C\linescu analizeaz\ Glossa `ntr-un capitol special al studiului Opera lui
Mihai Eminescu, intitulat Clasicismul gnomic. Criticul apreciaz\ c\, `n ultima lui
faz\ de crea]ie artistic\, Eminescu a renun]at la subiectivitatea romantic\, evoluând
spre obiectivitatea [i judecata ra]ional\ a scriitorului clasic: „În ultima sa ipostaz\,
poezia eminescian\ de introspec]ie se sterilizeaz\ [i de ceea ce numim, de obicei,

127
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

sentiment. Ea mânuie[te reprezent\rile cele mai desc\rnate, no]iunile sentimen-


Dic]ionar telor, adic\ schema lor abstract\, ori idei de ordin teoretic”. Criticul folose[te ter-
Ataraxie — concep]ie filosofic\ ide- menul de „liric\ ideologic\” `n leg\tur\ cu poezia clasic\ a lui Eminescu.
alist\ din Antichitate, care sus]inea c\ În acela[i capitol critic, exegetul analizeaz\ [i alte poeme precum Od\ (`n metru
omul trebuie s\ tind\ spre o stare de antic), Cu mâne zilele-]i adaogi, Criticilor mei, La steaua..., al\turi de Gloss\, pe care
perfect\ lini[te sufleteasc\, prin deta- G. C\linescu o define[te drept „o capodoper\ a satirei ideologice, f\r\ obiect, care,
[area de fr\mânt\rile lumii. printr-o sublim\ scamatorie de idei, voie[te a `nvedera proasta mecanic\ a lumii”.
Gnomic — care cuprinde maxime,
Interpretând ultima strof\ a Glossei, apreciat\ de el `n mod deosebit, criticul
reflec]ii, sfaturi morale; senten]ios,
aforistic, moralizator. afirm\: „Adunarea, la sfâr[it, a tuturor preceptelor [i maximelor are un sens supe-
Panteon — (la greci [i la romani) rior formei goale a glossei: e socoteala total\ a lumii, linia tras\ dedesupt pentru
1. templu consacrat cultului tuturor aceast\ sum\. Acest mod de a masca satira, de a o amesteca cu o con[tiin]\ supe-
zeilor; 2. totalitatea oamenilor ilu[tri ai rioar\ a lumii, de a face din nemernicie aproape o virtute necesar\ `nvârtirii cos-
unei ]\ri. mice, pe care o sf\tuie[ti altora, dar la care nu po]i participa, e rar `n poezie...”
Primele opt versuri compun strofa-tem\ a poeziei, `n fiecare dintre ele fiind
exprimat câte un adev\r uman, cu valoare de generalitate: trecerea perpetu\ a tim-
pului care marcheaz\ [i via]a omeneasc\; succesiunea „vechiului” [i a „noului”,
forme ce se `ntrep\trund [i se transform\ continuu dintr-una `ntr-alta; `ndemnul
moral adresat omului de a se `ntreba [i a discerne `ntre valoarea „binelui” [i cea a
„r\ului”; proclamarea indiferentismului fa]\ de speran]ele [i de temerile obi[nuite
ale oamenilor; distingerea `ntre valorile reale [i cele efemere, asem\nate „valurilor”
trec\toare; distan]area obiectiv\ [i „rece” de `ndemnurile [i de chem\rile `n[el\toa-
re ale unei existen]e mediocre. Poetul repet\, `n strofa `ntâi, pronumele nehot\rât
substantivat „toate”, care reflect\ generalizarea `ndemnurilor poetice [i folose[te
perechile antonimice (verbale, adjectivale [i adverbiale) `n crearea motivelor aflate
`n antitez\: „trece–vine”, „vechi–nou\”, „r\u–bine”.
Eminescu `ntrebuin]eaz\ numai verbe conjugate la prezentul etern al modului
indicativ sau la imperativ. O particularitate a repeti]iei o reprezint\ tautologia, con-
stând `n reiterarea, `n aceea[i propozi]ie sau fraz\, a unor cuvinte identice din punct
de vedere semantic: („Ce e val ca valul trece”), dar cu func]ii sintactice diferite (`n
cazul de fa]\: nume predicativ — complement circumstan]ial de mod comparativ).
Strofa a doua con]ine `ndemnuri preluate din filosofia socratic\, platonician\ [i
stoic\, ai c\ror celebri reprezentan]i au fost: Socrate `nsu[i, Platon, elevul s\u,
Zenon, Epictet, Se#neca [i epicureul-`mp\rat Marcus Aurelius. Conform preceptelor
stoice, individul trebuie s\ duc\ o existen]\ sobr\, ascetic\, chiar retras\, auster\ [i
echilibrat\ moralmente. Din multitudinea `ntâmpl\rilor v\zute ori numai auzite de
Gabriela Arinceanu, Arborele om, din experien]a sa direct\ [i indirect\ de via]\, el trebuie s\ selecteze ceea ce se
armonizeaz\ cu eul propriu [i s\ se reg\seasc\ `n experien]ele altora.
Versurile al 13-lea [i al 14-lea comenteaz\ dictonul lumii grece[ti: „Cunoa[te-te
Elemente de prozodie pe tine `nsu]i!”, `nscris pe frontispiciul templului din Delphi. Poetul se disociaz\ de
Strofa polimorf\ mi[carea [i de ac]iunile lumii, pe care le compar\ dispre]uitor cu ni[te „zgomote
de[arte”. Omul superior va [ti s\ aleag\ `ntre aparen]\ [i realitate, `ntre esen]ial [i
 Din fr. polymorphe, gr. polys — neesen]ial, chiar dac\ r\gazul vie]ii lui este vremelnic.
„numeroas\”, morphe — „form\”. În strofa a treia, poetul `ndeamn\ personalitatea uman\ s\ nu se lase atras\ [i
Este cea mai ampl\ structur\ pro- am\git\ de himera fericirii, care poate covâr[i dreapta-i judecat\. Senza]ia de
zodic\, fiind alc\tuit\ dintr-un num\r
mul]umire, de plenitudine uman\ este de scurt\ durat\, relativ\ [i trec\toare.
mare de versuri, de la [apte la dou\s-
prezece (septina, octava cu varianta Poetul nume[te fericirea „o masc\”, deci o aparen]\ aplicat\ pe chipul proteic al des-
stan]ei, nona, decima, undecima, duo- tinului omenesc. Fericirea nu dureaz\ [i ea se na[te din propria moarte, ]inând
decima) [i chiar mai multe, în lirica numai „o clip\”. Satisfac]iile sunt acelea[i [i mecanismul lor, facil de `mplinit, este
actual\. George Co[buc structureaz\ bine cunoscut poetului. Fericirile sunt „vechi” [i „noi” `n acela[i timp. Ca s\ evite
pastelul Vara în trei strofe duodecime deziluziile [i suferin]a, omul de spirit este `ndemnat s\-[i foloseasc\ ra]iunea,
 numit\ metaforic „recea cump\n\-a gândirii”.

128
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

În strofa a patra, Eminescu interpreteaz\ motivul literar al lumii v\zute ca un 


„teatru” uria[. Acest motiv a fost preluat din filosofia antic\ indian\ [i se reg\se[te care, la rândul lor, cuprind fiecare câte
`n toate marile curente literare, de la Rena[tere, clasicism, pân\ la romantism. dou\ senarii marcate grafic. Nichita
Poetul `i cere omului superior s\ nu devin\ un simplu actor, manevrat de soart\ `n St\nescu prefer\ octavele (Cântec, Ar-
piesa deja cunoscut\ a vie]ii, ci s\ r\mân\ un „privitor” care asist\ lucid la scena bor invers) [i duodecimele (Dou\spre-
zece noaptea, cu dor, Spunere, Orolo-
deschis\; [i s\ identifice cu perspicacitate adev\ratul chip al eroului, chiar dac\
giu cu statui, Contempla]ie). Mihai
acela ar interpreta numeroase roluri, c\rora le corespund m\[tile actorice[ti. Eminescu alege decima (în Basmul ce
Cuget\torul trebuie s\ stea departe de tumultul vie]ii [i s\ nu se amestece nici când i l-a[ spune ei, Rug\ciune) [i octava (în
este vorba despre suferin]a uman\, nici `n disputele vane dintre indivizi. Din exis- Diana, Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Ro-
ten]a diverselor personaje care joac\ pe scena vie]ii, omul ra]ional se cuvine s\ mânie, Rug\ciunea unui dac, Gloss\),
`n]eleag\ [i s\ discearn\ binele de r\ul atât de r\spândit `n lume. O. Goga pre]uie[te octava în mod spe-
Strofa a cincea transpune `n versuri o cugetare schopenhauerian\ referitoare la cial (în Noi, Rug\ciune, Plugarii, Apos-
contopirea timpului trecut cu cel viitor `n dimensiunea prezentului etern. Omul este tolul). Dup\ dispozi]ia aproape geome-
tric\ a versurilor (de exemplu, în
condamnat s\ tr\iasc\ intens numai clipa trec\toare a prezentului, singura care `i form\ de linie, de p\trat, con r\sturnat
poate da certitudini [i satisfac]ii; trecutul este un moment deja tr\it, deci irecupe- sau de triunghi), form\ rezultat\ din-
rabil pentru om, `n timp ce viitorul r\mâne o proiec]ie incert\, o prezum]ie legat\ tr-o alternan]\ a acestora cu scop orna-
de idealurile omene[ti, care — de obicei — nu se `mplinesc. Ideea prezentului etern mental sau de mesaj `ncifrat, strofa
apare [i `n poezia Cu mâne zilele-]i adaogi... Omul `n]elept se cuvine s\ valorifice cap\t\ denumiri variate, precum: stro-
m\car acest scurt prezent, pentru a da un `n]eles [i o finalitate existen]ei sale. fa p\trat\ (în care num\rul silabelor
Pentru Mihai Eminescu, nimic nu este nou, experien]ele trecute putându-se repeta dintr-un vers corespunde versurilor
dintr-o strof\), orizontal\ (având ver-
la infinit, chiar `ntr-un viitor la fel de nesemnificativ precum durata actual\. Mesajul
suri egale ca m\sur\), vertical\, în for-
final al strofei este legat de z\d\rnicia de a crede `n importan]a iluzorie a faptelor m\ de con r\sturnat (cu versuri des-
omene[ti, idee ce reflect\ pesimismul eminescian de sorginte existen]ial\ [i filoso- crescând ca m\sur\), sau de delta (cu
fic\, totodat\. versuri crescând ca m\sur\): strof\ p\-
Strofa a [asea debuteaz\ cu o propozi]ie circumstan]ial\ cauzal\, argument pen- trat\ are Glossa eminescian\, cu opt
tru afirma]iile din versurile strofei precedente. De când exist\ civiliza]ii omene[ti pe versuri a câte opt silabe fiecare; strofa
p\mânt, ele se supun „acelora[i mijloace” [i reguli de via]\. Starea sufleteasc\ a vertical\ este ilustrat\ prin varianta Nu
lumii este, „de mii de ani”, veselia superficial\, alternând cu triste]ea profund\, voi mormânt bogat (a poemului Mai
am un singur dor), unde num\rul ver-
cauzat\ de suferin]\ [i decep]ii. Umanitatea joac\ mereu aceea[i pies\ dramatic\ [i surilor este mai mare decât al silabelor
fiec\rui vers; strofa orizontal\, cea mai
des `ntâlnit\ `n poezia noastr\, `n care
num\rul versurilor este mai mic decât
m\sura, poate fi reprezentat\ de poe-
mul Strigoii de M. Eminescu; strofa
izometric\ are versurile de aceea[i lun-
gime, ca `n Luceaf\rul, demonstrând
un echilibru perfect al formei artistice
[i al fondului ideatic deopotriv\; când,
`ns\, lungimea versurilor unei strofe
difer\, avem de-a face cu o strof\ hete-
rometric\.

Peonul

 Din fr. péon, gr. paian, pean —


„imn închinat lui Apollo «T\m\dui-
torul» [Paionios]”.
„Este un picior metric cuaternar,
format din patru silabe, dintre care una
accentuat\ (variabil\) [i trei neaccen-
tuate, realizând patru variante posibile:
Constantin Pacea, Vanitas


129
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


a) peonul I: _ vvv («valurile, vân-
turile» — Dintre sute de catarge...);
b) peonul al II-lea: v _ v v («Lucea-
f\rul a[teapt\» — Luceaf\rul, urmat,
de amfibrah);
c) peonul al III-lea: v v _ v
(«O mreaj\ de v\paie» — precedat de
amfibrah, în Luceaf\rul);
d) peonul al IV-lea: v v v _ («S\ m\
l\sa]i s\ mor” – urmat de iamb, în Mai
am un singur dor).
M. Eminescu îl definea metaforic:
«{i-i diamant, peonul, îndr\zne]ul...»
(în textul postum Cum negustorii din
Constantinopol)” (DTL, 1990).
În Antichitate, a fost metrul imnu-
rilor p\gâne (al peanurilor) [i al come-
diei elene. Ritmul peonic nu apare `n
versul românesc `n form\ pur\, cu
unele excep]ii. M. Eminescu a scris
Dintre sute de catarge... `n versuri `n-
tregi peonice. Poetul a manifestat un
interes deosebit pentru toate varian-
tele peonice, pe care le-a combinat cu Onisim Colta, Mâna
iambul [i amfibrahul `n: Scrisori, Lu-
ceaf\rul, Colinde, colinde, Cu pânze- `nvechit\ a existen]ei sale, care, reiterat\, ajunge monoton\ [i neinteresant\. Schim-
le-atârnate... barea este o aparen]\ `n[el\toare, pe scena lumii se succed doar actorii, mereu al]ii.
Oamenii se re`nnoiesc `n `n[iruirea genera]iilor, dar traiectoria vie]ii lor r\mâne
neschimbat\. Eminescu valorific\ o alt\ idee filosofic\, [i anume c\ esen]a r\mâne
imuabil\, `n timp ce aparen]ele ei se metamorfozeaz\ continuu, prin `ns\[i evolu]ia
existen]ei umane. Îndemnul poetului este ca fiin]a `nzestrat\ cu luciditate s\ nu se
lase am\git\ de jocul mirific al formelor schimb\toare.
Elemente de prozodie Strofa a [aptea are accente de satir\, Eminescu `nfierând „mi[eii”, uni]i `ntre ei,
Coriambul pentru a izbândi `n via]\. Ca s\-[i ating\ ]elurile tenace, dar m\runte, „n\t\r\ii” sunt
capabili s\ distrug\ personalit\]ile de excep]ie, care devin totdeauna fragile, pentru
c\ sunt izolate [i reduse numerice[te. Nelegiui]ii [i pro[tii se `n]eleg `ntre ei, având
 Din gr. koriambos: koreios —
scopuri mercantile comune. Omul `nzestrat cu principii nu trebuie s\ devin\ un
„troheu” [i iambos — „iamb”.
„tovar\[” al acestora, ci are obliga]ia moral\ s\ `[i men]in\ speran]a c\ viitorimea va
Este, a[a cum îl arat\ [i numele,
un picior metric cuaternar, liric prin
pre]ui [i va p\stra `n memoria ei colectiv\ numai autenticele valori umane, coborând
excelen]\, format dintr-un troheu [i `n uitare nesemnificativul.
un iamb (_ v v _). „În Antichitatea Strofa a opta recurge la compara]ia mitologic\ a am\girilor lume[ti cu primej-
greco-roman\ era format din dou\ sila- dioasele cântece ale Sirenelor care provocau `necarea navigatorilor. Aidoma gla-
be scurte cuprinse între alte dou\ surilor aduc\toare de moarte, spectacolul lumii exercit\ o atrac]ie funebr\, un miraj
lungi, fiind utilizat de Sappho#, Alceu, periculos asupra min]ii [i sufletului omenesc. Succesiunea faptelor vie]ii se tran-
Hora]iu [.a.” (op. cit.) sform\ `ntr-un vârtej ame]itor, care poate distruge fiin]a prea sensibil\ sau naiv\.
În versifica]ia modern\, este com- Abilitatea insului ra]ional const\ tocmai `n capacitatea lui de a se feri de capcanele
pus din dou\ silabe neaccentuate, existen]ei [i `n t\ria de a nu-[i abandona ]elul major al trecerii sale prin via]\. Dac\
plasate între celelalte dou\ cu accent. iese din „c\rarea” aleas\, omul se rateaz\ [i existen]a lui ajunge anonim\.
Poemul eminescian Stelele-n cer... Versurile strofei a noua exprim\ un scepticism generalizat, ne`ncredere `n
este scris în metru coriambic, iar Sara oameni, am\r\ciunea adunat\ de poet `n cele peste trei decenii de via]\. Sunt ver-
pe deal are o structur\ prozodic\ com- suri cu `ndemnuri aproape contrare firii omene[ti, dar care se explic\ prin deziluzi-
plex\, îmbinând coriambul ini]ial, ile tr\ite de autorul `nsu[i. El `i cere `n]eleptului „s\ se fereasc\” de experien]a
 comun\ [i de atingerea imund\ a semenilor [i-i pretinde s\-[i impun\ t\cerea atunci

130
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

când „mi[eii hulesc” lucrurile sfinte, batjocorindu-le; filosoful s\ `nceteze a mai da 


sfaturi inutile celor care nu le `n]eleg, din cauza capacit\]ii lor reduse de a reflecta dup\ care urmeaz\ cezura împ\r]ind
asupra motiva]iilor propriei existen]e; s\ `i lase pe oameni cu atitudinile lor demago- versul în dou\ emistihuri inegale, cu
gice, cu pl\cerea iluzorie de a vorbi superficial, f\r\ s\ ating\ substan]a ideilor; s\ dactilul reluat [i troheul final:
le ignore tenacitatea obscur\ prin care urm\resc s\ parvin\, câ[tigând trepte „Sa-ra pe deal bu-ciu-mul su-n\ cu
_ v v _ // _ v v _ v v
sociale `n ierarhia iluzorie a lumii. Cel care vrea s\ nu se ata[eze de nimic din lumea
ja-le...”
aparen]elor, ca s\ nu sufere inutil, s\ `[i impun\ r\ceala obiectiv\ („ataraxia” — din _ v
gândirea filosofic\ elin\) `n fa]a tuturor ispitelor derizorii. Ca s\ arate cât de apropi-
coriamb // dactil I / dactil II / troheu.
at suflete[te este acestei ultime idei, Eminescu reia versul ultim din strofa a noua
imediat la debutul celei finale. Îndemnul poetic s-a transformat `ntr-un avertisment
cu valoare emblematic\, reflectând `ns\[i gândirea eminescian\: „...Tu r\mâi la Amfibrahul
toate rece”. Atitudinea constant\ a poetului este deta[area spiritual\ `n comentarea
ideilor pe marginea c\rora gloseaz\ impasibil. Tonul satiric nu mai cap\t\ accente  Din fr. amphibraque, gr. amphi:
pamfletare, precum `n Scrisori, ci se transform\ `n dispre] [i indiferen]\. Eminescu „din dou\ p\r]i”, brachys — „scurt”.
atinge acea autocontempla]ie pe care o recomand\ Schopenhauer drept calea spre „Este piciorul metric de trei silabe,
g\sirea marilor adev\ruri, care faciliteaz\ omului de geniu atingerea starii de nir- dintre care, în Antichitate, a doua era
lung\, iar prima [i a treia erau scurte.
vana. Deta[area eminescian\ este inspirat\ [i dintr-un alt concept filosofic grecesc, În versifica]ia modern\, calitativ\, a
anume cel de „apatie” (indiferen]\, `ndep\rtare de suferin]ele omene[ti). doua silab\ este accentuat\, prima [i a
Dimitrie Popovici, unul dintre exege]ii liricii eminesciene, define[te Gloss\ treia r\mânând neaccentuate (v – v)”
raportându-i semnifica]iile la cele ale Luceaf\rului: „Ea amplific\, pe de o parte, sin- (op. cit.). ~n poezia româneasc\, acesta
tetizeaz\, pe de alt\ parte, [i d\ un caracter aforistic experien]ei umanului pe care o vine, ca frecven]\, imediat dup\ iamb
[i este predilect `n lirica modern\.
f\cea Hyperion. Spre deosebire, `ns\, de astrul `ndr\gostit de C\t\lina, poetul Amfibrahul simplu, elegiac [i sum-
Glossei nu se poate izola `n regiunile cere[ti; el este un Hyperion condamnat s\ bru ca tonalitate, este metrul poemu-
r\mân\ `n societate [i s\-[i determine pozi]ia `n complexul raporturilor sociale.” lui Mortua est de M. Eminescu. În
combina]ie cu peonul al IV-lea [i iam-
bul, care `i înt\re[te caden]a lent\, de
bocet funebru, reprezint\ structura
prozodic\ ata[at\ de marele poet ele-
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii giei testamentare Mai am un singur
dor. Prezent deja la Dosoftei, Nicolae
1) „Glossa eminescian\ — decalog estetic [i moral al atitudinii fa]\ de via]\,
de semeni [i de crea]ie a artistului din toate timpurile”; alc\tui]i un eseu 
liber pe tema propus\; argumenta]i-v\ opinia.
2) Realiza]i un eseu comparativ (cu ajutorul unui dic]ionar filosofic) `n care
s\ eviden]ia]i, succint, sursele antice [i moderne ale reflecþiilor specula-
tive eminesciene: textele presocratice, gândirea socratic\, bine cunoscut\
datorit\ „Dialogurilor” platoniciene, filosofia stoic\ (ilustrat\ prin operele
lui Zenon, Epictet, Se#neca [i ale lui Marcus Aurelius) [i cea idealist-pe-
simist\, promovat\ de A. Schopenhauer. Utilizaþi bibliografia selectivã ca
tehnicã de documentare pentru realizarea investigaþiilor necesare.
3) Lumea ca o scen\ uria[\ de teatru — motiv literar reiterat `n toate marile
curente literare, din Antichitate la Rena[tere, de la clasicism la romantism;
realiza]i o compunere-paralel\ dedicat\ acestui motiv literar. Utilizaþi ca
tehnici de documentare în realizarea compoziþiei ºcolare dicþionare de ter-
meni literari ºi Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, I-III, 1997.
4) Alc\tui]i un eseu liber, al c\rui titlu s\ fie `ndemnul eminescian la deta[are
obiectiv\ [i indiferen]\ adresat omului `n]elept, [i anume: „Tu r\mâi la
toate rece...” Mai este el valabil ast\zi? Argumentaþi pro ºi contra.

Napoleon Tiron, Tarod

131
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


V\c\rescu, Ioan Budai-Deleanu, amfi- Od\ (`n metru antic)
brahul a mai fost preferat de poe]ii
D. Bolintineanu, Grigore Alexandres-
cu, George Co[buc (Pa[a Hassan),
Alexandru Macedonski (Hora), Geor- Nu credeam s\-nv\] a muri vrodat\; Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
ge Bacovia (Moin\), Mihai Eminescu
Pururi tân\r, `nf\[urat `n manta-mi, Ori ca Hercul `nveninat de haina-i;
(Frumoas\-i). Marele poet l-a `mbinat
adesea cu alte picioare metrice, `ndeo- Ochii mei n\l]am vis\tori la steaua Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
sebi cu iambul. Singur\t\]ii, Apele m\rii.

Când deodat\ tu r\s\ri[i `n cale-mi, De-al meu propriu vis, mistuit m\ vaiet,
Versul safic Suferin]\ tu, dureros de dulce... Pe-al meu propriu rug, m\ topesc `n fl\c\ri...
Pân-`n fund b\ui voluptatea mor]ii Pot s\ mai re`nviu luminos din el ca
Constituie un metru al poeziei
antice grece[ti, al c\rui nume provine
Nendur\toare. Pas\rea Phoenix?
din cel al poetei elene Sappho#, din
insula Lesbos (secolul al VI-lea `.Hr.). Piar\-mi ochii turbur\tori din cale,
Este un endecasilab alc\tuit din cinci Vino iar `n sân, nep\sare trist\;
picioare metrice: doi trohei ini]iali Ca s\ pot muri lini[tit, pe mine
(dipodie trohaic\), un dactil [i doi tro- Mie red\-m\!
hei finali (tripodie logaedic\). Versul
safic este utilizat nu numai de poe]ii
antici (Alceu, Hora]iu, Catullus), ci [i
de cei romantici [i moderni (Hölder-
lin, Klopstock, Tennyson, Swinburne,
Abordarea textului `n clas\
von Platen, Ezra Pound). Strofa safic\ 1) Interpreta]i con]inutul de idei al Odei (`n metru antic) `n corela]ie direct\
este un catren alternat, format din trei cu cel al Glossei; lucra]i `n dou\ grupe de cercetare criticã.
versuri lungi (safice) [i unul scurt, nu-
mit adoneu (derivat de la Adonis, sim-
2) Explica]i, `ntr-un studiu comparativ, rela]ia dintre conceptele filosofiei anti-
bolul frumuse]ii masculine). ce („apatia” [i „ataraxia”) [i imaginea lor artistic\ din poemul gnomic.
M. Eminescu, foarte bun cunosc\- 3) Motiva]i de ce Eminescu a abandonat dedica]ia ini]ial\ a poemului (c\tre o
tor al liricii antice, evoc\ versul adonic personalitate istoric\), `n favoarea indetermin\rii voite a obiectului liric,
cu valoare conclusiv\ `n Scrisoarea V. dar a p\strat, totu[i, titlul de „od\”.
Acesta are cinci silabe [i `mbin\ un
dactil complet (acatalectic) cu unul in-
complet (catalectic) sau, dup\ alte in-
terpret\ri prozodice, cu un troheu fi-
nal: „Nu cre - deam s\ - n - v\]
(_ v / _ v // _ Repere de interpretare
a mu-ri vro - da - t\...”
v v / _ v / _ v)
~n versul safic, accentul cade pe
În orice edi]ie de poezii a scriitorului, acest poem, chintesen]\ a suferin]ei [i a
adverbul „nu”, `nt\rind nega]ia, [i pe
silabele finale ale verbelor, care subli- dezam\girii eminesciene, este plasat — deloc `ntâmpl\tor — imediat dup\ Gloss\.
niaz\ efortul lui Eminescu de a `nv\]a Ideile lor poetice sunt `ntr-o perfect\ concordan]\, reflectând dimensiunea cuget\rii
s\ moar\, al\turi de accentul median eminesciene de la sfâr[itul activit\]ii sale artistice [i reprezentând „cântecul de leb\-
pe adverbul de timp compus, referitor d\” al lirismului s\u. Purificat de o filosofie prea demonstrativ\ — ca `n Gloss\ ori ca
la durata chinului existen]ial al poetu- `n poemul Cu mâne zilele-]i adaogi... —, textul liric spiritualizeaz\ emo]ia [i d\ un alt
lui. Cezura (pauza ritmic\) urmeaz\ `n]eles no]iunii de „dor”. Acest termen predilect `n lirica eminescian\ marcheaz\,
dup\ al doilea picior metric. deopotriv\, abstragerea din lume [i suferin]a romantic\ a poetului. La cap\tul liris-
~n versul adonic, accentul cade pe
mului s\u existen]ial se afl\ melancolia [i singur\tatea geniului din poemul Od\ (`n
silaba ini]ial\ a formei accentuate de
pronume personal [i pe silaba medi- metru antic). Nichita St\nescu apreciaz\ c\ din acest poem eminescian, `nzestrat cu
an\ a imperativului verbal, ambele ritmuri ideatice [i prozodice novatoare, s-a n\scut lirica modern\ româneasc\.
accente sugerând dorin]a poetului de Dup\ ce s-a sim]it o vreme ata[at spiritual curentului romantic, Eminescu
a se reg\si pe sine `naintea mor]ii: s-a apropiat de clasicism, inspirându-se din metrul versifica]iei saphice (termen
 derivat de la numele celebrei poete din Grecia antic\, Sappho#). G. Ibr\ileanu [i

132
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Tudor Vianu au analizat poemul [i au semnalat trecerea de la stilul retoric din liri-
ca exploziv\ de tinere]e a lui Eminescu la un limbaj structural [i aforistic, din care
retorismul [i ornamenta]ia stilistic\ au fost eliminate.
Poemul tulbur\ prin mândra suferin]\ a unui suflet `nalt, pe care via]a l-a lovit,
dar nu l-a `ncovoiat, [i prin expresia unei superioare `ntâlniri a spiritului decep]ionat
de tot ce-l `nconjoar\ cu „nep\sare trist\”.
În primul vers, unde folose[te o `nl\n]uire de trei verbe (la indicativ imperfect,
la conjunctiv prezent [i la infinitiv), Eminescu reliefeaz\ ideea c\ omul face expe-
rien]a mor]ii de dou\ ori: o dat\, `n forma definitiv\ a trecerii pragului vie]ii [i de
nenum\rate ori, pe `ntreaga durat\ a existen]ei sale. Spiritul uman moare treptat, cu
fiecare deziluzie pe care o tr\ie[te [i care `l `ndep\rteaz\ de via]\. Aceea[i idee
poate fi reg\sit\ [i `n aforismele scepticului moralist al acestui secol, Emil Cioran.
Eminescu evoc\ tinere]ea lui plin\ de optimism, care `i p\rea ve[nic\ atunci când
ochii s\i `ncrez\tori mai visau „la steaua Singur\t\]ii”. Dar „mantia” protectoare a
iluziilor juvenile se va transforma, simbolic, `ntr-un „giulgiu”, prefigurând apropie-
rea iminent\ a mor]ii.
Precum alte poeme ale scriitorului, Od\ (`n metru antic) a fost redactat `n va-
riante succesive (unsprezece), publicate ulterior de c\tre Perpessicius. Aceste vari-
ante eviden]iaz\ progresiva deta[are a triste]ii poetice de o cauzalitate anumit\ [i de Sa[a Stoianov, Carte deschis\
un obiect de referin]\ bine precizat. Indeterminarea obiectului liric asigur\ ultimei
forme a poemului o ambiguitate perfect\. Cititorul se `ntreab\ care ar putea fi sursa 
acestui dor f\r\ leac, a unei dureri atât de adânci [i a[a de cople[itoare. Lectorul, „...Mi - e re - d\ - m\ !”
obi[nuit cu suferin]a erotic\ a poetului, ar putea b\nui c\ ataraxia are, `n primul ( _ v v / _ v)
rând, o cauz\ sentimental\. Câteva versuri `l [i `ncurajeaz\ `n acest sens: „Suferin]\ Aceste detalii prozodice denot\ ra-
tu, dureros de dulce...” (superlativ absolut oximoronic — ce reune[te antitetic „du- finamentul tehnicii de versifica]ie poeti-
c\ eminescian\ [i perfecta concordan]\
rerea” cu voluptatea „dulce” a pl\cerii), „Jalnic ard de viu, chinuit ca Nessus” [i
dintre con]inutul ideatic [i forma artis-
toat\ strofa a treia a poemului. Laolalt\, versurile citate ar putea sugera o iubire ne- tic\ `n lirica celui mai mare poet român.
`mp\rt\[it\, tr\dat\ sau pierdut\, care ar fi provocat `nsingurarea cosmic\ a poetu-
lui. Dar lini[tea mândr\, durerea st\pânit\, voin]a de a intra `n repaosul etern, volup-
tatea mor]ii [i toate celelalte nuan]e suflete[ti `l duc pe cititor cu gândul spre o
Elemente de prozodie
suferin]\ cu misterioase cauzalit\]i, mai profunde, de ordin ontologic. În acest
Cvinaria
poem, Eminescu s-a deta[at deja de chinurile iubirii [i vrea s\ se abstrag\ din tra-
gicul existen]ei. Critica de specialitate a remarcat [i dou\ paradoxuri poematice,  Din fr. quinaire, lat. quinque —
rezultate atât din nepotrivirea dintre sensurile enun]urilor [i expresia lor liric\, cât „cinci”.
[i din neconcordan]a `ntre specia aleas\ (oda — poezie laudativ\) [i con]inutul ei Este strofa alc\tuit\ din cinci ver-
ideatic, pesimist-meditativ. De la versurile imnice dedicate ini]ial unui erou contempo- suri care pot avea orice m\sur\, dar
ran vremii sale, Napoleon al III-lea, Eminescu a ajuns s\ reflecteze la soarta omului respect\, în ceea ce prive[te rima, reg-
`n genere — fie o personalitate, fie un ins anonim —, confruntându-se cu perspec- ulile generale. Ca [i un catren, cvinar-
tiva neantului, comun\ amândurora (idee dezvoltat\ [i `n Scrisoarea I). ia poate alc\tui singur\ un poem. De
exemplu: Nichita St\nescu `n Scrisul.
De[i poemul relev\ o mare combustie interioar\ („Pe-al meu propriu rug, m\ M. Eminescu (în poezia cu care a
topesc `n fl\c\ri...”) [i suferin]e insuportabile, a[adar, un chin existen]ial, limbajul debutat — La mormântul lui Aron
nu este patetic, ci abstract, bine m\surat, f\r\ ornamenta]ii stilistice, [i rece ca Pumnul, `n Speran]a, Misterele nop]ii,
fl\c\rile albastre care se ridic\ din comorile ascunse `n p\mânt. Criticul Eugen Împ\rat [i proletar, Strigoii), George
Simion define[te astfel antiteza evident\ dintre fond [i form\ `n acest poem: „E ca Co[buc (în Brâul Cosânzenei), Al.
[i când, peste o groap\ de j\ratic, poetul ar fi aruncat pl\ci groase de marmur\. Macedonski (toate strofele finale din
Nimic nu r\zbate la suprafa]\ din temperatura interioar\. Acest contrast este izbitor Poema rondelurilor), G. Bacovia (`n
Rar) au utilizat strofa cvinarie, ale
`n poem [i `nt\re[te impresia de confesiune purificat\, spiritualizat\...” (Prefa]a la
c\rei versuri cu num\r impar
edi]ia antologic\ Mihai Eminescu, Poezii, 1991). Eminescu vorbe[te despre sine ca genereaz\ impresia de asimetrie inten-
[i când s-ar fi deta[at de propria existen]\ [i s-ar fi eliberat de `nveli[ul biologic al ]ionat\, `n planul formei, [i de revolt\
f\pturii sale, atingând starea de contempla]ie (de superioar\ deta[are de contin- `mpotriva constrângerilor prea rigide,
gen]e), recomandat\ de preceptele budismului [i de filosofia lui A. Schopenhauer. `n planul con]inutului.

133
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Un alt paradox se impune [i `n privin]a referin]elor mitologice la care recurge poe-


tul: surprinde apelul la imaginea lui Herakles (Hercules), autorul celor dou\spre-
Elemente de prozodie zece munci, simbolul eroismului [i al faptelor concrete. Îns\ Eminescu vrea s\
Ter]etul [i ter]ina reliefeze ideea c\ omul de ac]iune [i cel contemplativ se vor afla, deopotriv\, `n fa]a
momentului confrunt\rii lor cu moartea: eroul grec, Herakles, l-a omorât pe centau-
 Din it. terzetto, lat. tertius — rul Nessus cu o s\geat\ otr\vit\ când acesta a vrut s-o r\peasc\ pe so]ia sa, Deia-
„al treilea” [i din it. terzina, terza rima nira, `n timp ce o transporta de pe un mal pe altul al râului Evanos. Nessus, pentru
— „a treia rim\”, lat. tertius — „al trei- a se r\zbuna, `n ultimele clipe de via]\, a sf\tuit-o pe Deianira s\-[i `mbrace so]ul
lea”.
`ntr-o c\ma[\ `nmuiat\ `n sângele lui, pentru a-l face s\-i r\mân\ fidel `n iubire.
Strofa alc\tuit\ din trei versuri
poate avea urm\toarele configura]ii Deianira l-a ascultat [i, f\r\ s\ vrea, l-a `nveninat pe Herakles, c\ci sângele centau-
prozodice: rului era otr\vit [i incandescent. Str\duindu-se s\-[i scoat\ c\ma[a fierbinte [i
a) unitate autonom\ în cadrul unei uciga[\ de pe el, Herakles o smulgea `mpreun\ cu buc\]i din carnea sa, murind `n
poezii; chinuri cumplite. Tot astfel, poetul a suferit nespus `ncercând s\ se elibereze de
b) ter]in\ — una dintr-o serie de c\ma[a `nveninat\ a existen]ei lui nefericite. A[a cum Herakles l-a doborât pe cen-
strofe legate între ele prin acela[i tip taur, iar Nessus, la rândul lui, a provocat sfâr[itul atroce al eroului grec, omul faptei
de rim\ (a[adar, „ter]etul” [i „ter]ina” [i cel de spirit, pentru c\ s-au disociat unul de altul, intr\ `ntr-un etern conflict.
au o sinonimie numai par]ial\);
În penultima strof\, poetul recurge la o `ntrebare retoric\, readucând o scurt\
c) fiecare dintre cele dou\ strofe
care încheie un sonet sau strofa final\ raz\ de speran]\ existen]ial\: prin intermediul acesteia, el formuleaz\ dorin]a de a
dintr-o sextin\. re`nvia din cenu[a existen]ei, precum legendara pas\re Phoenix.
Ter]ina este o poezie cu form\ {i totu[i, rarele afirma]ii din acest poem sunt contrazise prin nega]ii simetrice:
fix\, ordonat\ în strofe de trei versuri astfel, `n finalul poemului, Eminescu ar fi dorit ca privirea lui, „turburat\” — pe
endecasilabice (11 silabe), „integrat\ durata vie]ii — de atâtea iluzii [i suferin]e, „s\ piar\” [i s\ exprime aceea[i senin\
într-un ansamblu strofic de aceea[i indiferen]\ ca [i spiritul s\u. Înaintea mor]ii apropiate pe care [i-o presim]ea,
factur\. Primul vers rimeaz\ cu al trei- Eminescu `[i dorea numai lini[tea sufleteasc\ [i autocontemplarea distant\, care s\-i
lea, iar al doilea — cu versurile întâi [i
redea integritatea eului existen]ial [i poetic. Se remarc\, `n ultimele dou\ strofe,
al treilea din strofa urm\toare, aceast\
schem\ a rimelor continuând pân\ la
frecven]a morfologic\ a adjectivelor pronomiale posesive antepuse („al meu vis”,
ultima strof\, al c\rei al doilea vers ri- „al meu rug”), a pronumelor personale `n forme atone, fie `n acuzativ („m\”) ori `n
meaz\ cu un vers final, izolat. Un exem- dativ cu valoare posesiv\ („Piar\-mi ochii turbur\tori din cale”). Din punct de vedere
plu îl constituie ultimele dou\ strofe [i prozodic, se obser v\ structura asimetric\ a versurilor `n strofe, cele finale fiind
versul separat din finalul postumei emi- alc\tuite fie dintr-un termen unic, fie din sintagme succinte, care cuprind maximum
nesciene Cum negustorii din Constan- dou\-trei cuvinte: „Singur\t\]ii”, „Ne`ndur\toare”, „Apele m\rii”, „Pas\rea Phoe-
tinopol. nix”, „Mie red\-m\!”. Ele sunt notate cu majuscule care le subliniaz\ importan]a
Schema metric\ a rimelor carac-
semantic\, `ntrucât rezum\ ideea poetic\ dezvoltat\ `n fiecare strof\.
teristicã ter]inelor, înl\n]uirea lor per-
mit exprimarea fluent\ a gândurilor [i
Însu[i titlul poemului dezv\luie antiteza voit\ dintre `n]elesul etimologic al
a sentimentelor autorului, care tran- „odei” (imn de slav\, de laud\, de elogiere) [i am\r\ciunea profund\ pe care o
sgreseaz\ astfel limitele strofice, dând con]in versurile eminesciene la adresa propriei vie]i a scriitorului, cel care s-a ridi-
poemului o unitate de con]inut [i de cat deasupra destinului prin puterea geniului s\u, dublat de exemplara modestie,
form\ superioar\. specific\, de regul\, con[tiin]elor tragice.
Creatorul ter]inei [i maestru al Od\ (`n metru antic) are frumuse]ea hieratic\ a poemelor-epitaluri, care nu mai
utiliz\rii ei a fost Dante în Divina co- sunt scrise pe hârtie, ci s\pate `n piatra indestructibil\.
medie. Tehnica versificatoare a fost
preluat\ de Boccaccio [i Petrarca [i,
ulterior, de romantici” (op. cit.).
În spa]iul cultural autohton, uti-
lizeaz\ ter]ina Ion Heliade-R\dulescu
(Santa Cetate), Mihai Eminescu (pos-
tumele În c\utarea {eherazadei, Mu-
[at [i ursitorile, Ter]ine), George Co[-
buc, {t.O. Iosif (Ter]ine), G. C\linescu
(în calitate de poet, în Statornicie),
Nichita St\nescu (Alfa) [i al]ii.
Jacob van
Ruisdael,
Mlaºtina

134
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) „Omul singur `n fa]\ cu perspectiva mor]ii — idee prezent\ `n mod
obsesiv `n lirica eminescian\, de la poezia debutului (elegia funebr\ La
mormântul lui Aron Pumnul) la poemele clasice scrise aproape de sfâr-
[itul vie]ii”; elabora]i un eseu liber pe aceast\ tem\; exprima]i-v\ opinia
ºi ilustraþi-o cu versuri exemplificatoare.
2) „Oda... eminescian\ — chintesen]\ a suferin]ei poetului [i a tragediei
umane, `n genere”; structura]i o compozi]ie liber\ pe aceast\ tem\, `n
care s\ v\ implica]i, deopotriv\, cu experien]a concret-adolescentin\ [i
mental-cultural\ pe care a]i acumulat-o deja.
3) În eseurile lui — Pe culmile disper\rii [i Amurgul gândurilor —, mora-
listul contemporan Emil Cioran sus]ine c\ forma atroce a mor]ii este cea
spiritual\, `mplinit\ cu fiecare dezam\gire, suferin]\ ori e[ec `n via]\;
corela]i — `ntr-un eseu comparativ — aceast\ idee cioranian\ cu versul
eminescian atât de demn `n patetismul lui: „Nu credeam s\-nv\] a muri
vrodat\...” G. Apostu, Christ

Impreca]ia
Figur\ de gândire
Rug\ciunea unui dac O form\ special\ de invoca]ie [i de
interoga]ie o reprezint\ impreca]ia
(fr. imprécation, lat. imprecatio —„bles-
tem”). Ca practic\ magic\, ea const\ în
„invocarea unor f\pturi supranaturale
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, (de obicei, malefice), pentru împlini-
Nici sâmburul luminii de via]\ d\t\tor, rea unor ac]iuni distructive asupra
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, cuiva care a înc\lcat, a rupt sau a batjo-
C\ci unul erau toate, [i totul era una; corit promisiuni, leg\minte” sacre ori
Pe când p\mântul, cerul, v\zduhul, lumea toat\ obiecte considerate „tabu” (op. cit.).
Figur\ de stil tipic romantic\,
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodat\,
impreca]ia formuleaz\ „dorin]a de a-l
Pe-atunci erai Tu singur, încât m\-ntreb în sine-mi: vedea pe un adversar (ori un ins tic\lo-
Au cine-i zeul, c\rui plec\m a noastre inemi? [it) împlinind sau suportând ac]iuni cu
efecte dezagreabile — d\un\toare
El singur zeu st\tut-a nainte de-a fi zeii sie[i —, ca o consecin]\ a propriilor
{i din noian de ape puteri au dat scânteii, defecte ori a unui comportament bla-
El zeilor d\ suflet [i lumii fericire, mabil” (op. cit.). Forma invocatoare
El este-al omenirei izvor de mântuire: const\ în solicitarea pedepsirii unei
Sus inimile voastre! Cântare aduce]i-i, persoane sau a autopedepsirii celui ce
exprim\ punctul de vedere al autoru-
El este moartea mor]ii [i învierea vie]ii!
lui însu[i.
Autori de impreca]ii memorabile
{i el îmi dete ochii s\ v\d lumina zilei sunt poe]ii: Dimitrie Bolintineanu
{i inima-mi umplut-au cu farmecele milei, (Mihnea [i baba), Mihai Eminescu
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers (Gemenii, Rug\ciunea unui dac), Geor-
{i-n glas, purtat de cântec, sim]ii duiosu-i viers, ge Co[buc (Moartea lui Fulger —
blestemul mamei eroului) [i Tudor
Arghezi (în volumul Flori de mucigai).

135
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

{i tot pe lâng\-acestea cer[esc înc-un adaos:


S\-ng\duie intrarea-mi în vecinicul repaos!
Metonimia
Figur\ de semnifica]ie S\ blesteme pe-oricine de mine-o avea mil\,
S\ binecuvânteze pe cel ce m\ împil\,
 Din gr. metonymia — „schimba- S-asculte orice gur\ ce-ar vrea ca s\ m\ râd\,
re de nume”.
Metonimia este un trop prin cores-
Puteri s\ puie-n bra]ul ce-ar sta s\ m\ ucid\,
ponden]\ direct\, c\ci „numele unui {-acela între oameni devin\ cel întâi
obiect este înlocuit prin altul, complet Ce mi-a r\pi chiar piatra ce-oi pune-o c\p\tâi.
diferit, dar cu care el însu[i se afl\ în-
tr-o rela]ie de contiguitate logic\ (spa- Gonit de toat\ lumea prin anii mei s\ trec,
]ial\, temporal\ sau cauzal\). Exist\
,
Pân ce-oi sim]i c\ ochiu-mi de lacrime e sec,
metonimia cauzei, pentru efect, [i in- C\-n orice om din lume un du[man mi se na[te,
vers, a con]in\torului prin con]inut, [i C-ajung pe mine `nsumi a nu m\ mai cunoa[te,
invers, a materiei pentru obiect, a cre-
C\ chinul [i durerea sim]irea-mi a-mpietrit-o,
atorului pentru oper\, a instrumen-
tului pentru ac]iune [i invers, a sem-
C\ pot s\-mi blestem mama, pe care am iubit-o
nului pentru obiectul desemnat, a Când ura cea mai crud\ mi s-a p\rea amor…
generalului pentru particular, a `ntre- Poate-oi uita durerea-mi [i voi putea s\ mor.
gului `nlocuit prin parte etc.” (Dic]io-
,
nar general de [tiin]e. {tiin]e ale lim- Str\in [i f\r de lege de voi muri — atunce
bii, 1997). Nevrednicu-mi cadavru în uli]\ l-arunce,
Exemple: {-aceluia, P\rinte, s\-i dai coroan\ scump\,
„Laurii voiau s\-i smulg\ de pe Ce-o s\ amu]e cânii, ca inima-mi s-o rump\,
fruntea ta de fier.” (M. Eminescu) —
Iar celui ce cu pietre m\ va izbi în fa]\,
metonimia gloriei — este numit un lu-
cru prin simbolul lui;
Îndur\-te, st\pâne, [i d\-i pe veci via]\!
„Bra]ul s\u prin taberi mii de
mor]i împarte.” (D. Bolintineanu) — Astfel numai, P\rinte, eu pot s\-]i mul]umesc
metonimia p\r]ii anatomice pentru C\ tu mi-ai dat în lume norocul s\ tr\iesc.
întregul corp al lupt\torului; S\ cer a tale daruri, genunchi [i frunte nu plec,
„Pe Vod\-l z\re[te c\lare trecând / Spre ur\ [i blestemuri a[ vrea s\ te înduplec,
Prin [iruri cu fulgeru-n mân\.” S\ simt c\ de suflarea-]i suflarea mea se curm\
(G. Co[buc) — metonimia efectului {i-n stingerea etern\ dispar f\r\ de urm\!
luminos [i distrug\tor al armei lui
Mihai Viteazul;
„Fiarb\ vinu-n cupe, spumege
pocalul!” (M. Eminescu) — metoni-
mia con]in\torului pentru con]inut; Abordarea textului `n clas\
„Îngerul iubirii, îngerul de pace, /
Pe altarul Vestei tainic surâzând, / Ce 1) Citi]i poemul postum Gemenii, din care a f\cut parte, ini]ial, fragmentul
pe Marte-n glorii s\ orbeasc\-l face.” liric dezvoltat apoi independent, cu titlul de Rug\ciunea unui dac; interpre-
(M. Eminescu) — metonimii antite- ta]i (spre compara]ie) con]inutul ideatic al `ntregului poem originar.
tice de factur\ mitologic\: pace–zei]a
Vesta, r\zboi–zeul Marte; 2) Compara]i blestemul lui Sarmis, `mpotriva celor care l-au tr\dat [i chiar a
„{i cotnarul amintirii în pahare s\ lui Zamolxe, cu impreca]ia dacului; motiva]i de ce afurisenia cu urm\ri ex-
se toarne!” (I. Pillat) — metonimia terioare (din primul caz) se transform\ `ntr-una cu efecte interioare, dacul
vi]ei-de-vie pentru vin; `mbinat\ cu (simbolul generic al omului) blestemându-se pe sine `nsu[i.
metafora fluidit\]ii aducerilor-aminte;
3) Explica]i aser]iunea c\linescian\ conform c\reia Rug\ciunea unui dac con-
„Mâna care-a dorit sceptrul...”
stituie, `n mod paradoxal, „un elogiu al neantului”, al extinc]iei totale.
(M. Eminescu) — metonimia omului
puternic [i ambi]ios, al\turi de sinec- 4) Corela]i `n]elesurile negatoare la adresa existen]ei umane [i a firii `ntregi
doca singularului pentru plural. cu reflec]iile asupra nimicniciei universale. Interpreta]i, pe grupe de lucru,
Metonimia este înrudit\ cu aluzia. fragmente din Epigonii, ~mp\rat [i proletar, Scrisoarea I, Luceaf\rul,
partea final\ din Memento mori, Povestea magului c\l\tor `n stele.

136
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

Repere de interpretare
Opera lui Mihai Eminescu s-a n\scut dintr-un fior cosmogonic [i din n\zuin]a de Elemente de prozodie
a cuprinde — `n vaste proiec]ii literare — procesele Universului, `n devenirea lor. Iambul
Dac\ scriitorul clasic vede categorialul, romanticul `[i desf\[oar\ viziunile antitetice
`ntre doi poli, facerea (geneza) [i desfacerea (stingerea), distribuind [irul fenome-  Din fr. iambe, lat. iambus, gr.
nelor macrocosmice `n sens evolutiv [i, compensatoriu, involutiv: „Materia `ns\[i — iambos.
Are în]eles incert, fiindc\ se pre-
apreciaz\ G. C\linescu (`n Opera lui Mihai Eminescu) — este examinat\ `n fier-
supune c\ ar fi fost creat de preoteasa
berea ei `n aceste dou\ direc]ii, `n mi[carea de organizare [i de dezorganizare.” Iambo, în cinstea cultului zei]ei Deme-
Eminescu a `nf\]i[at momentul genezei `n dou\ poeme, `n ordine cronologic\: ter. Este piciorul bisilabic „alc\tuit —
Rug\ciunea unui dac (1879) [i Scrisoarea I (1881), unde aceasta are o desf\[urare în versifica]ia greac\ [i latin\ — dintr-o
mai ampl\ [i mai elaborat\ artistic, completat\ fiind [i cu perspectiva escatologic\ silab\ scurt\ [i una lung\, iar în versi-
asupra lumii. fica]ia limbilor moderne, dintr-o silab\
Dac\ prima Scrisoare cuprinde o cosmogonie figurat\ dup\ agnosticismul brah- neaccentuat\ [i una accentuat\ (v _ ).
manic, care eviden]iaz\ spaima de golurile primare ale materiei haotice, geneza — Ritmul iambic este unul ascendent:
`n imagina]ia eroului dacic — este o teogonie politeist\, p\rintele divin fiind Zamol- «iambii suitori» (precizeaz\ M. Emi-
nescu, în Scrisoarea II). Metrul antic
xe, cel care a dat na[tere celorlal]i zei [i apoi a f\urit lumea. Fascinat de istoria
î[i are originea în poezia popular\ gre-
str\veche a românilor, Eminescu a elaborat, `nc\ din tinere]e, proiecte epopeice ceasc\, fiind introdus — în literatura
`nchinate unor momente istorice geto-dacice, dar le-a abandonat [i a desprins din cult\ — de poetul Arhiloh din Paros, în
ele fragmente transformate `n poeme de sine st\t\toare. secolul al VII-lea `.Hr.
Rug\ciunea unui dac, publicat\ la 1 septembrie 1879, apare `n manuscrise M. Eminescu i-a închinat sonetul
lâng\ amplul poem Gemenii, din care a f\cut parte, reprezentând o dezvoltare a Iambul, numindu-l «versul cel mai
blestemului lui Sarmis, regele dac detronat, `mpotriva zeului suprem. Divinitatea plin, mai blând [i pudic...»” (DTL,
r\mâne `ns\ impasibil\ chiar la blestemele omului disperat, de tronul ei ceresc 1990).
sf\râmându-se orice revolt\. Spre deosebire de Sarmis, care este `nc\ indignat de Utilizat, la început, în poezia sati-
ric\, iar apoi în comedii, iambul va asi-
nep\sarea lui Zamolxe `n fa]a nelegiuirii omene[ti, dacul `i cere zeului extinc]ia
gura — din perioada romantismului —
total\, `ns\ divinitatea nu i-o poate da. Poemul devine astfel „un elogiu al neantu- caden]a elegiilor [i a medita]iilor. Iam-
lui” (`n accep]ia lui G. C\linescu); `nsu[i Eminescu ar fi vrut s\-l intituleze Nirvana. bul creeaz\ un ritm mai lent, sobru,
În accente grave, de afurisenie biblic\, dacul `[i exprim\ adânca sil\ de via]\ [i plin de un vibrant dramatism. Lirica `n
voin]a de-a disp\rea f\r\ urm\ `n „stingerea etern\”. Am\r\ciunea [i blasfemia sunt care predomin\ accente pesimist-tra-
rostite ca `n „Cartea lui Iov”, unde eroul blestem\ pântecul mamei care l-a n\scut gice îl consider\ metrul ideal, nefiind
`n ceas nenorocit. întâmpl\tor, de aceea, faptul c\ ritmul
Dar pe Eminescu l-au atras nu numai modelele biblice, ci [i latura metafizi- Luceaf\rului eminescian, al poemelor
c\, prezent\ în gândirea [i `n literatura sanscrit\. De aceea, folose[te imagini Nunta Zamfirei [i Moartea lui Fulger
de George Co[buc este cel iambic.
~n timp, troheul a cedat locul iam-
bului, care s-a impus de la Mihai Emi-
nescu `ncoace. ~n ritmul iambic româ-
nesc, nu toate picioarele metrice sunt
iambi, poe]ii preferând amfibrahul
drept ultim picior. Acesta din urm\
permite o rim\ feminin\, `n timp ce rit-
mul iambic nu admite `n finalul unui
vers decât rima masculin\.
Mihai Eminescu, `n poemul De ce
nu-mi vii?, unde toate versurile se `n-
cheie cu rim\ masculin\, a realizat un
ritm iambic perfect. Al\turi de Mihai
Eminescu, au preferat ritmul iambic:
O. Goga, Al. Macedonski, I. Pillat etc.
Ion Grigore, Dacii

137
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

mitologice din „Imnul crea]iunii lumii”, al poemului vedic Rigveda, dezvoltate ulte-
Oximoronul rior [i `n Scrisoarea I. Dorin]a dacului de a intra `n „vecinicul repaos” seam\n\ [i cu
Figur\ sintactico-semantic\ aceea exprimat\ de Du[anta din Sakuntala, poemul dramatic al lui Kalidassa: „...Ca
zeii cei puternici s\ nu m\ mai renasc\ / ~n acest cuib de plângeri pe lumea
Este o form\ particular\ de anti- p\mânteasc\” (`n traducerea atât de sugestiv\ a lui G. Co[buc). Dacul nostru `[i
tez\, care apare de obicei epitetizat\. reneag\ [i el condi]ia de fiin]\ pieritoare, marcat\ de atâtea suferin]e, acest potrivit
Provine din cuvintele grece[ti oxys — „cuib de plângeri” care `l determin\ s\ fac\ elogiul mor]ii. Poetul `l pune s\ se
„ascu]it, în]ep\tor, inteligent” [i „mo- exprime potrivit informa]iilor citite `n Istoriile lui Herodot, cel care men]iona faptul
rós” — „n\uc, prost\nac”, fiind o aso- c\ tracii plângeau la na[terea unui copil, c\inându-l pentru necazurile pe care le va
ciere paradoxal\ a doi termeni contra- avea de `ndurat mai târziu, dar se bucurau, paradoxal, la dispari]ia unui om, pe care,
dictorii (chiar incompatibili din punct
astfel, moartea l-a izb\vit de suferin]ele trupe[ti [i suflete[ti.
de vedere logic), cu efecte expresive
surprinz\toare. Se înrude[te [i cu pa- Tema cosmogonic\ din primele dou\ strofe este tipic romantic\ [i porne[te
radoxul propriu-zis. Din poezia manie- de la miturile `ntemeietoare, care descriu `nceputurile lumii prin analogii cu proce-
rist\, este preluat de romantici [i de sele germinative terestre. Astfel, haosul va fi fost la origine materia inform\, pier-
poe]ii moderni[ti. dut\ `ntr-un „noian” de ape, `n care a ap\rut s\mân]a vie]ii `n urma fecund\rii prin-
Exemple: cipiului feminin de c\tre cel masculin, `ntemeietor. Starea haotic\ primordial\ a fost,
„Suferin]\, tu, dureros de dulce...” deopotriv\, premerg\toare mor]ii [i ideii de nemurire. Timpul increat nu-[i inven-
(Mihai Eminescu) — superlativ abso- tase succesiunea duratelor. P\mântul, cerul [i v\zduhul nu se distingeau `n bezna
lut oximoronic; deplin\, Cosmosul ordonat nu fusese conceput [i „unul erau toate [i totul era una”,
„Iar râul suspin\ de blânda-i du-
nedesprinse de principiul unic. Divinitatea singur\ st\pânea universul `nc\
rere...” (M. Eminescu) — oximoron
afectiv; nen\scut, voin]\ suprem\ r\mas\ anonim\, de vreme ce poetul se `ntreab\ cine este
„Ele sar în bulg\ri fluizi afectiv zeul tutelar `n fa]a c\ruia „plec\m a noastre inemi”. Dup\ ce a creat panteonul
peste prundul din r\stoace...” (M. Emi- zeit\]ilor [i a insuflat via]\ P\mântului, divinitatea s-a concentrat asupra pl\smuirii
nescu) — oximoron `ntre solid / li- sale celei mai ingenioase, [i anume omul, având grij\ s\ `l domine de-a pururi prin
chid; taina vie]ii [i-a mor]ii.
„Culorile le iau din ap\, / din dulci Din acest moment liric, repro[urilor amare le iau locul blestemele rostite pe un
otr\vuri [i din vânt...” (L. Blaga) — ton macabru. Versurile de factur\ imprecatorie presupun, de regul\, dou\ entit\]i
oximoron al senza]iilor gustative; distincte; cel ce profereaz\ afuriseniile [i cel care le sufer\ consecin]ele. Cuvintele
„Neguri albe, str\lucite / Na[te
magice au o for]\ distructiv\, declan[ând toate nenorocirile asupra celui care a `n-
luna argintie...” (M. Eminescu) — oxi-
moron cromatic. c\lcat — `n vreun fel — normele vie]ii omene[ti: astfel sun\ afurisenia tiranului
crud din Mihnea [i baba de D. Bolintineanu, impreca]ia lui Sarmis la adresa fratelui
s\u, Brigbelu, care i-a uzurpat tronul, [i `mpotriva femeii care i-a pâng\rit dragostea,
`n[el\toarea Tomiris (din poemul Gemenii); o rezonan]\ la fel de grea o au terifian-
tele Blesteme scrise de T. Arghezi.
Dacul `i repro[eaz\ lui Zamolxe c\ a[a-zisele daruri f\cute omului sunt tot atâtea
pedepse, prin chinurile [i decep]iile declan[ate; i-a dat ochi s\ vad\ „lumina zilei”,
odat\ cu tic\lo[ia lumii, inim\ s\ simt\ „mil\” pentru semeni, dar s\ adune `n ea [i
am\r\ciunea tr\d\rii lor; l-a `nzestrat cu auzul prin care s\ `nregistreze armonia
sonor\ a naturii, al\turi de „vuietul” strig\telor omene[ti; i-a oferit puterea glasului
capabil [i de Logosul adev\rat, ca [i de minciun\. Respingându-le pe toate cu
durere, eroul „cer[e[te” intrarea `n „vecinicul repaos” care s\ pun\ cap\t tragicei
condi]ii omene[ti. Impreca]ia ia forme paroxistice [i contrazice tot ceea ce omul a
`nv\]at s\ respecte, f\r\ a u[ura cu nimic chinuita lui via]\; zeul ne`ndur\tor s\-l
pedepseasc\ pe cel care manifest\ mil\, s\-l `nal]e pe cel care „`mpil\”, s\ asculte
gura care hule[te `mpotriva lucrurilor sfinte, s\ pun\ vigoare `n bra]ul criminal [i s\-l
numeasc\ primul `ntre oameni tocmai pe acela care r\pe[te s\racului chiar „piatra”
ne`nsufle]it\ a[ezat\ drept c\p\tâi. „Gonit de toat\ lumea”, alergând bezmetic prin
anii vie]ii, cu ochii reci de lacrimile secate, v\zând un du[man poten]ial `n fiecare
semen, uitându-[i rostul pe lume [i f\ptura anonim\, blestemându-[i mama care l-a
n\scut, ajungând s\ confunde iubirea cu ura „cea mai crud\”, dacul `ntoarce s\ge]ile
revoltei dinspre Zamolxe c\tre el `nsu[i, autoflagelându-se. Abia atunci cel h\ituit
Paula Ribariu, ~ntruchipare de blestematul dar al vie]ii va putea uita nedreptatea divin\, ne`n]eleas\ pân\ la

138
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

cap\t, chinurile [i durerea de a tr\i, fiind preg\tit s\ primeasc\ tihna mor]ii. For]a
impreca]iei asupra lui `nsu[i [i asupra zeului care l-a batjocorit este cutremur\toare,
Dic]ionar
eroul dac renegând toate valorile `n care a fost `ndemnat s\ cread\ [i care i-au fost Caduc — trec\tor, netrainic, [u-
apoi retrase una câte una. El vrea s\ moar\ singur [i neplâns de nimeni (ca `n Mai bred; dep\[it (juridic), anacronic.
am un singur dor, care, `ntr-o prim\ variant\, s-a intitulat Dorin]a unui dac), iar „ne- Hieratic — (aici), referitor la lu-
vrednicul” s\u cadavru s\ fie p\r\sit `n drum [i tocmai aceluia care nu va respecta cruri sacre, sfinte, pure, inocente.
nici imaginea tainic\ a mor]ii, „asmu]ind” câinii s\-i rup\ inima, lovindu-i fa]a `ncre- Inexorabil — de neocolit,
ne`nduplecat, implacabil, nemilos.
menit\ cu pietre, s\-i dea P\rintele Ceresc „coroana” sfânt\ [i nemurirea.
Litanie — 1. rug\ciune lung\ (ros-
Strofa final\ amplific\ `ncrâncenarea din sufletul eroului, care, blestemându-[i tit\ de preot [i de credincio[i); 2. ex-
soarta, `l contest\ [i pe Creator. Ironia sa mu[c\toare este exprimat\ sub forma punere prea ampl\, monoton\.
a[a-zisei mul]umiri la adresa celui care l-a aruncat `n lume sub semnul „norocului”. Nihilism — atitudine de negare
El `napoiaz\ `n[el\toarele daruri, care-l fac pe om s\ urasc\ via]a, râvnind la pacea absolut\ a tuturor institu]iilor, legilor,
ve[nic\ a mor]ii. Ni-l `nchipuim pe dac cu pumnii ridica]i c\tre tronul ceresc, de pe ordinii morale [i a tradi]iilor fixate
care `nsu[i zeul p\gân a fugit speriat de t\ria blestemelor; cel care afurise[te [i cel `ntr-o societate organizat\.
afurisit „dispar” deopotriv\ „`n stingerea etern\”, l\sând Universul t\cut [i gol. Ontologic — referitor la ontologie
(ramurã a filosofiei care studiazã legile
generale ale existenþei).

Bibliografie
 G. C\linescu, Opera lui Mihai Emi-
nescu (vol. I–II), Editura Miner -
va, Bucure[ti, 1976.
 Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, Emi-
nescu — cultur\ [i crea]ie, Edi-
tura Eminescu, Bucure[ti, 1976.
 Mihai Eminescu Opere, vol. I–V
Ioan din Deva, (sub egida Academiei Române),
Judecata de Apoi. Editura Univers Enciclopedic, Bu-
Biserica din Gura Sada cure[ti, 1999–2000.
(jud. Hunedoara)
(fragment)  Titu Maiorescu, Critice, vol. I–II,
Editura pentru Literatur\, Bucu-
re[ti, 1967.
 George Munteanu, Hyperion – I.
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Via]a lui Eminescu, Editura Emi-
nescu, Bucure[ti, 1973.
1) Realiza]i, `ntr-o prezentare de carte asociatã cu paralela, o apropiere tema-
tic\ `ntre blestemul eroului biblic din „Cartea lui Iov” [i cel al personajului  Ioana Em. Petrescu, Eminescu.
Modele cosmologice [i viziune
din Rug\ciunea unui dac, identici `n sila lor comun\ de via]\ [i `n atin-
poetic\, Editura Minerva, Bucu-
gerea pragului-limit\ al suferin]elor `ndurate. re[ti, 1978.
2) „De la blestemul biblic la afurisenia `mpotriva tiranului (din poemul
 Edgar Papu, Poezia lui Eminescu.
Mihnea [i baba de D. Bolintineanu) [i la Blestemele lui Tudor Arghezi”; Elemente structurale, Editura
redacta]i un eseu analitic [i stilistic despre valoarea artistic\ a impreca]iei Miner va, Bucure[ti, 1971.
`n poezia român\ (f\când, eventual, o compara]ie [i cu textele folclorico-ma-
gice ale blestemelor).  Tudor Vianu, Mihai Eminescu,
Studii, Editura Junimea, Ia[i,
3) De la „nirvana” budist\ la contempla]ia estetic\ [i deta[at\ a nimicniciei 1974.
omene[ti (postulat\ de A. Schopenhauer), pân\ la apoteoza salvatoare a
 Eugen Simion, Fragmente critice,
intr\rii `n „vecinicul repaos”, `n concep]ie eminescian\; realiza]i un eseu
vol. III (Mit. Mitizare. Mistifica-
argumentativ, `n care s\ folosi]i elementele poetice [i teoretic-conceptuale re), Editura Univers Enciclope-
`nsu[ite de voi despre opera lui Mihai Eminescu. dic, 1999.

139
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Epoci ºiRealismul
ideologii literare
Realismul (fr. réalisme < réel — „real”) `nseamn\ repre- interbelic\, I. Agârbiceanu, L. Rebreanu, G. Galaction (care a
zentarea veridic\ a datului real, opus\ idealiz\rii [i fanteziei abordat [i genul fantastic). Romanului realist dedicat univer-
caracteristice atitudinii romantice `n raport cu realitatea. „Fo- sului ]\r\nesc i se adaug\ acela de factur\ citadin\ apar]inând
losit pentru `ntâia oar\ de Fr. Schiller (care aprecia, `n 1798, scriitorilor: L. Rebreanu (P\durea spânzura]ilor, Gorila), Ce-
c\ francezii «sunt mai buni ca reali[ti decât ca ideali[ti»), ter- zar Petrescu (~ntunecare), G. C\linescu (Enigma Otiliei, Bie-
menul estetic nu este, `n aceast\ accep]iune, limitat la o anu- tul Ioanide, Scrinul negru), M. Sebastian (Ora[ul cu salcâmi),
mit\ perioad\ istoric\” (DTL, 1990), ci se refer\ la caracteris- Gib I. Mih\escu (Rusoaica), G.M. Zamfirescu (Maidanul cu
tici comune realismului `ntrunite de opere literare din toate dragoste) etc., reunind mai ales opere cu tematic\ social\, de
timpurile. ~n sens restrâns, no]iunea istorico-literar\ define[- r\zboi, despre via]a micii burghezii, despre ora[ul provincial,
te curentul artistic ap\rut `n prima jum\tate a secolului despre lumea situat\ la periferia marilor ora[e. G. C\linescu
al XIX-lea, concordant cu anumite condi]ii istorice [i cultu- motiveaz\ clar, `n articolele sale teoretice, [i justific\ apoi este-
ral-[tiin]ifice precum: revolu]ia industrial\ [i consecin]ele ei tic, `n romane, de ce a ales formula balzacianismului, neutili-
`n plan economico-social, consolidarea pozi]iei burgheziei, zatã `n proza româneasc\ dintre cele dou\ r\zboaie mondiale,
dezvoltarea proletariatului, care `[i formeaz\ treptat o con[ti- care trecuse `n mod exagerat de la romanul obiectiv la cel su-
in]\ de clas\, apari]ia pozitivismului (teoretizat de Auguste biectiv, de excesiv\ analiz\ psihologic\, sau chiar la cel eseis-
Comte), dezvoltarea [tiin]elor naturii (Charles Dar win), fun- tic, `n defavoarea epicii [i a construc]iei narative tradi]ionale,
damentarea materialismului dialectic [i istoric (K. Marx, Fr. orientate `ns\ spre o problematic\ moder n\. Literatura se-
Engels), chiar arta picturii acordând atenþie detaliilor realiste colului al XX-lea include `n sfera prozei realiste romanul com-
(Gustave Courbet, H. Daumier). ~n volumul s\u de eseuri din portamentist, fresca social\, cel al marilor familii (saga Mo-
1857, intitulat Le Réalisme, Champfleury instituia termenul rome]ilor de M. Preda, Cronic\ de familie de Petru
care cerea o nou\ orientare estetic\, definit\ ca o „expresie a Dumitriu), romanul document (`n categoria c\ruia poate intra
banalit\]ii cotidiene”, pentru c\ romancierii erau `ndemna]i [i partea a doua a unei crea]ii de tip jurnal literar, a[a cum este
s\ observe „omul de azi `n cadrul civiliza]iei moderne”. Ultima noapte de dragoste, `ntâia noapte de r\zboi a lui Camil
Realismul universal are str\luci]i [i numero[i reprezen- Petrescu). Romanul istoric românesc, ilustrat mai ales prin
tan]i precum: Stendhal, Honoré de Balzac (din a c\rui con- crea]iile lui M. Sadoveanu, nu se integreaz\ curentului realist,
struc]ie epic\ monumental\, Comedia uman\, fac parte cele deoarece trãsãtura sa epopeicã `i imprim\ un aspect simbolic
mai valoroase romane ale sale: Mo[ Goriot, Eugénie Gran- care decurge din `mbinarea adev\rului documentar cu fic-
det, Iluzii pierdute, Istoria m\ririi [i dec\derii lui Cézar Birot- ]iunea literar\. Crea]ia epic\ apar]inând lui M. Preda, care
teau etc.), G. Flaubert, P. Merimée, Guy de Maupassant (ca- domin\, prin anvergur\ estetic\, problematic\ acut\ [i variat\,
re a `mbinat tr\s\turile realiste cu cele naturaliste), `n Fran]a; profunzime moral\ [i prin acuitatea stilului, `ntreaga pro-
Ch. Dickens, W.M. Thackeray, Surorile Brontë, J. Austen, duc]ie narativ\ postbelic\, este integrat\ de criticul s\u cel
G. Eliot, John Galsworthy, `n Anglia; N.V. Gogol, F.M. Dosto- mai pertinent, Eugen Simion, `n categoria „realismului psiho-
ievski, L.N. Tolstoi, I.S. Turgheniev, A.P. Cehov, M. Gorki, logic” (`n Scriitori români de azi, vol. I, 1978). Tetralogia
M. {olohov, `n Rusia; H. Ibsen [i B. Björnson, `n Þ\rile Scan- „Moromeþilor”, este o structurã epicã scrisã dintr-o perspecti-
dinave; M. Twain, E. Hemingway, `n America etc. vã modernã, înfãþiºând un þãran inteligent, capabil de judecãþi
Realismul na]ional constituie unul dintre curentele cele subtile, înzestrat cu umor ºi cu plãcerea vorbei, cãruia un
mai viguroase [i mai durabile din literatura român\. La `nce- timp istoric ce „nu mai are rãbdare” îi sfâºie brutal iluziile,
put, elementele realiste, de reconstituire a unor epoci trecute, lãsându-l sã moarã singur. Prozei tradiþionale de inspiraþie
s-au `mbinat cu cele romantice [i chiar clasice `n nuvelistica ruralã (scrise de Zaharia Stancu: Desculþ, 1948, ºi de M.
lui C. Negruzzi, ca [i `n Ciocoii vechi [i noi de N. Filimon. I.L. Preda: Moromeþii, vol. I, 1955, vol. II, 1967) i se adaugã, în
Caragiale, `n proz\ [i `n teatru, ilustreaz\ preocuparea pentru sfera realismului, romanul politic (M. Preda: Delirul, 1975,
domeniul social [i crearea de tipuri, des\vâr[ind comedia de Cel mai iubit dintre pãmânteni, 1980, Al. Ivasiuc: întreaga sa
moravuri inaugurat\ de V. Alecsandri cu ciclul Chiri]elor. operã narativã, dar mai ales Racul, 1976) ºi romanul istoric
I. Slavici pune bazele unei crea]ii realiste cu tematic\ prepon- (M. Sadoveanu: Nicoarã Potcoavã, 1952, Eugen Uricaru,
derent rural\, pe care o vor continua [i diversifica, `n epoca Radu Theodoru, Radu Ciobanu º.a.).

140
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

STUDIU DE CAZ
Arta realist\ — oglind\
a vie]ii umanit\]ii
 Desprindeþi ideile majore din citatele de mai jos ºi reuniþi-le într-un eseu despre arta realistã.
1. „Provin]ialul îmbl\ încoto[m\nat într-o grozav\ [ub\ de prin urmare, vreme real\ pentru ca s\ se des\vâr[easc\
urs; poart\ arn\ut în coada dro[cii, înarmat cu un ciubuc ar\tarea inten]ionat\.” (I.L. Caragiale, Oare teatrul este lite-
înc\l\fat [i lulea ferecat\ cu argint; [uba de urs, arn\utul [i ratur\?, în Scrieri despre teatru, reproduse în Opere, vol. II,
ciubucul sunt cele trei neap\rate elemente a boierului ]inu- edi]ie ap\rut\ sub egida Academiei Române, 2000)
ta[; f\r\ ele nu se vede nic\ieri. Figura lui e lesne de cunos- 4. „[Ioan Slavici] e înainte de toate un autor pe deplin
cut: cel mai adese este gros [i gras, are fa]a înflorit\, favo- s\n\tos în concep]ie; problemele psihologice pe cari le pun
ri]i tufo[i [i muste]i r\sucite, dar, pre lâng\ aceste fire[ti sunt desemnate cu toat\ fine]a unui cunosc\tor al naturii
podoabe, natura, ca o milostiv\ mum\, a r\spândit asupr\-i omene[ti; fiecare din chipurile cari tr\iesc [i se mi[c\ în
[i un nu [tiu ce care vorbe[te mai tare ochilor ispiti]i decât novelele sale e nu numai copiat de pe uli]ele împodobite cu
orice alt\…” (C. Negruzzi, Scrisoarea IX: Fiziologia provin- arbori ale satului, nu seam\n\ în exterior cu ]\ranul român,
]ialului, 1840) în port [i în vorb\, ci au fondul sufletesc al poporului, gân-
2. „Am v\zut zarafi f\r\ capital, fanfaroni [i malone[ti, cari desc [i simt ca el.” (M. Eminescu, articol din „Timpul”,
s\r\cesc lumea prin dobânzile lor cele nem\surate; lipscani 22.III.1882)
[i bogosieri care î[i împodobesc magazinele cu marf\ pu- 5. „Nu frumosul, o n\scocire omeneasc\, intereseaz\ în
tred\ [i cu oglinzi mincinoase [i, dându-[i ton de mari capi- art\, ci pulsa]ia vie]ii. Când ai reu[it s\ închizi în cuvinte
tali[ti, ruineaz\ societatea prin falimente frauduloase, ce se câteva clipe de via]\ adev\rat\, ai realizat o oper\ mai
efectuiesc foarte lesne în ]ara noastr\; b\cani cari vând pre]ioas\ decât toate frazele frumoase din lume. […] A crea
rapi]\ în loc de untdelemn, orez îndoit cu pietricele ca s\ oameni nu înseamn\ a copia dup\ natur\ indivizi existen]i.
trag\ mai greu la cântar [i cafea amestecat\ cu orz [i faso- Asemenea realism sau naturalism e mai pu]in valoros ca o
le. Am v\zut cârciumari amestecând vinul cu ap\ [i vân- fotografie proast\. Crea]ia literar\ nu poate fi decât sintez\.
zând cu ocale cu dou\ funduri, m\celari [i precupe]i vân- Omul pe care îl zugr\vesc eu o fi având [i trebuie s\ aib\
zând cu cântare strâmbe [i m-am mâhnit, c\ci r\ul este asem\n\ri cu mii de oameni, cum au [i în via]\ to]i oame-
foarte mare, dar n-am g\sit în ace[ti am\gitori decât ni[te nii, dar tr\ie[te numai prin ce are unic [i deosebit de to]i
ho]i sau ciocoia[i ordinari ie[i]i din [coala voastr\ (a ciocoi- oamenii din toate vremurile. Unic e îns\ numai sufletul.
lor mari, n.ns.) f\r\ diplom\ de specialitate!...” (N. Filimon, Via]a eternizat\ prin mi[c\ri suflete[ti — realism.” (L. Re-
Dedica]ia la Ciocoii vechi [i noi, 1863) breanu, articolul Cred din vol. Amalgam, 1943)
3. „Teatrul este o art\ constructiv\, al c\rei material sunt 6. „Prima mea obsesie, înainte de a concepe o poveste sau
conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor [i a un roman, este ca ceea ce scriu s\ fie adev\rat, s\ aib\
patimilor lor. Elementele cu care lucreaz\ sunt chiar ar\- via]\, cititorii s\ cread\ c\ totul a fost real. Eu nu pornesc
t\rile vii [i imediate ale acestor conflicte. Conven]iona- de la idei sau sentimente în mod unilateral, ci m\ gândesc
litatea acestei arte este cea mai grosolan\ posibil\; c\ci c\ trebuie s\ realizez o lucrare credibil\. Temele mele pre-
inten]iunea de a ar\ta obiectul, care aicea sunt conflictele ferate sunt cele din lumea ]\r\neasc\. Tot timpul am fost
morale ivite între oameni, se realizeaz\ prin ar\tarea obiec- dominat de sentimentul universului copil\riei mele ]\r\-
tului chiar întocmai. Aici inten]ia artistului îmbrac\, în ne[ti pe care am vrut s\-l reconstitui. Când s-a produs pri-
carne [i oase adev\rate, figurele ce ne arat\: toate sunt nu ma încercare, atunci mi-am dat seama c\ acest univers cu-
spuse, ci aievea înf\]i[ate; bucuria râde din ochi vii, dure- prindea în el fapte [i evenimente care implicau familia [i
rea plânge cu lacrimi adev\rate, faptele cer timp; [i, pre- chiar întregul sat. Descoperind acest lucru, posibilit\]ile
cum în natur\ trebuiesc s\ treac\ vreme [i împrejur\ri mele de investiga]ie în lumea ]\r\neasc\ s-au l\rgit. Pose-
peste obiectul real pentru ca el s\ se modifice în o stare dam o cheie pentru cunoa[terea lumii.” (M. Preda, interviu
dat\ a lui, asemenea aici trebuiesc s\ treac\ împrejur\ri [i, reprodus dup\ Morome]ii. Edi]ia a VI-a, vol. II, 1981)

141
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

Universul halucinant
alIon
obsesiei
Luca Caragiale

~n vreme de r\zboi
(fragmente)

Au trecut cinci ani de la r\zboi [i nimeni, `n adev\r, n-a sup\rat pe dl Stavrache,


afar\ decât popa Iancu volintirul, care venea din când `n când, de pe alt\ lume, s\
tulbure somnul fratelui s\u. Avocatul avusese dreptate. Singur popa avea dreptul s\
nelini[teasc\ pacinica st\pânire a hangiului.
Dar orice se-ntâmpl\ des nu ne mai mi[c\; orice minune a treia oar\ trebuie s\
ni se par\ lucru foarte firesc. Pentru aceea, hangiul primi f\r\ mult\ emo]ie vizita
`nstr\inatului, care venea cine [tie de unde, de departe.
M\rcile realismului Dl Stavrache sta `n od\i]\, c\utând s\ desfac\ ni[te socoteli `ncurcate, când intr\
nenorocitul fugar.
Caracteristicile realismului sunt: Stins de oboseal\, bolnav, cu fa]a hirav\ [i cu ochii-n fundul capului ca `n clipa
reprezentarea veridic\ a realit\]ii, mor]ii, ocna[ul era `mbr\cat `n haina v\rgat\ de la ocn\, de unde sc\pase, ca prin
obiectivitatea scriitorilor `n raport cu minune, pilindu-[i lan]urile.
faptele prezentate, personaje tipice
`n `mprejur\ri obi[nuite de via]\
Umblase prin codri nemâncat; trecuse pr\p\stii; haina [i n\dragii `i erau numai
(perfect integrate ambian]ei sociale zdren]e; opincile sfâ[iate; palmele [i t\lpile picioarelor, [i gleznele pline de sânge.
specifice), veridicitatea detaliilor, Dar `n sfâr[it, ajunsese la frate-s\u.
preocuparea fa]\ de sfera economic\ — Tic\losule — strig\ dl Stavrache — ne-ai f\cut neamul de râs! S\ piei s\ nu
[i social\, lipsa de idealizare atât a te mai v\d! Pleac\! Du-te `napoi de-]i isp\[e[te p\catele!
personajelor, cât [i a circumstan]elor Fugarul a plecat oftând [i când a ajuns `n prag:
`n care ele evolueaz\, atitudinea cri-
— Nene — zice — f\-]i poman\, d\-mi o b\rdac\ de ap\.
tic\ [i impar]ial\ fa]\ de om [i socie-
tate, stilul literar obiectiv, sobru [i Atâta a putut s\ zic\ [i a picat jos moale ca o cârp\.
impersonal. Este de semnalat faptul Lui dl Stavrache i s-a f\cut mil\; s-a repezit s\-l ridice ca s\-l puie pe pat; nu-l
c\, prin câ]iva dintre cei mai remar- putea l\sa s\ moar\ ca un câine. Ocna[ul, `n lupt\ cu moartea, s-a ac\]at de frate-s\u
cabili reprezentan]i ai s\i (Stendhal, cu o mân\ de gât [i cu alta de bra]ul stâng. Hangiul a dat atunci s\-l salte de jos; a
H. de Balzac, Ch. Dickens, N. Gogol), `ncercat o dat\, de dou\, de mai multe ori din r\sputeri — degeaba: toate opintelile
realismul a fost — `n prima parte a [i sudorile fuseser\ de prisos; trupul greu ca plumbul era peste putin]\ de dezlipit
veacului al XIX-lea — contemporan
de la p\mânt.
cu `ns\[i perioada de afirmare ple-
nar\ a romantismului, concordan]\ Hangiul, sim]ind c\ se frânge de la mijloc, voi s\ dea drumul muribundului [i s\
temporal\ care justific\ prezen]a, fie se ridice `n picioare ca s\ r\sufle [i s\-[i recapete puterile. Dar `ncercarea aceasta
[i numai sporadic\, `n operele autori- fu [i mai grea decât cea dintâi: ocna[ul, `n ceasul mor]ii, se `ncle[tase cu o putere
lor men]iona]i (cu excep]ia lui covâr[itoare de gâtul [i de bra]ul hangiului.
 Se opinti `nc\ o dat\ cu suprem\ energie, ridic\ de la p\mânt pe nenorocit; dar

142
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zb\tu din toate `ncheieturile [i, biruind 
cu greutatea-i de mort\ciune cea din urm\ putere de `mpotrivire a lui Stavrache, `l Stendhal), a unor elemente de factur\
`ngenunchie, `l trânti jos [i-i puse, ca un lupt\tor teaf\r, genunchiul pe piept. Apoi, romantic\. Totu[i tr\s\turile specifice
`ncepu s\ râz\ ca un nebun, scrâ[nind din din]i, [i-i zise: noului curent promovat se precizeaz\
— Gândeai c-am murit, neic\? `n contrast cu principiile curentului ro-
mantic, care acordau importan]\ fante-
A stat mult astfel dl Stavrache supus sub c\lcâiul ocna[ului; mult a suferit `n ochi
ziei creatoare [i visului generator al
rânjeala acelei fiare. Dar când nebunul a voit s\-l sugrume, atunci hangiul, smintit unei suprarealit\]i. Scriitorii afilia]i
[i el de frica mor]ii, a f\cut o s\ritur\ dezn\d\jduit\... Ocna[ul a s\rit cât colo ca un mi[c\rii culturale novatoare consider\
mototol, a bufnit `n u[\, u[a s-a deschis de perete [i mototolul a pierit `n `ntunerecul de datoria lor s\ prezinte cu obiectivi-
nop]ii. tate lumea real\, s\ observe cu acuita-
Dl Stavrache era-n picioare, `n mijlocul od\ii, tremurând din toate `ncheieturile te tipurile umane caracteristice pentru
[i f\cându-[i cruci peste cruci... Dor de frate — bine; dar urât\ vizit\. societatea vremii, f\r\ s\ neglijeze ar -
Pân\ la ziu\, dl Stavrache s-a plimbat pân odaie de colo pân\ colo; s-a-nchinat tistic nici dominantele caracterologice
ale tr\s\turilor individuale ale eroilor.
`ntr-una, rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului r\posa]ilor, [i a b\ut mereu
Din literatura realist\ dispar `ntâmpl\-
rachiu bun, ca s\-[i `ndep\rteze gândurile rele. rile [i personajele excep]ionale, scrii-
A doua zi s-a dus la biseric\ [i a aprins lumân\ri pentru sufletele mor]ilor. Apoi, torii `ndreptându-[i aten]ia c\tre via]a
de[i zdruncinat, [i-a v\zut omul de daraveri, mai pe ici, mai pe colea... mai cu seam\ social\ [i „prezentând omul `n strâns\
[i-a petrecut vremea cu ni[te vin care pornise s\ se turbure [i s\ se o]e]easc\... acu leg\tur\ cu aceasta, ca un produs al
era limpede ca untdelemnul fran]uzesc [i dulce ca mustul n\sprit. Toat\ ziua nu i-a mediului `n care tr\ie[te [i cu care se
cerut inima nimica; a b\ut doar dou\-trei n\strape de zeam\ de varz\; tocmai `nspre afl\ `ntr-o rela]ie de interdependen]\.
sear\ de tot a gustat ni]el pe[te s\rat cu usturoi [i a b\ut câteva pahare de vin nou. Honoré de Balzac era de p\rere c\ ro-
mancierul trebuie s\ se considere «se-
Pe urm\ s-a-nchinat frumos [i s-a culcat cu gândul la cine [tie ce.
cretarul acelui istoric, care e societa-
........................................................................................................................................ tea `ns\[i»” (DTL, 1990). Impresia
Afar\ ploua m\run]el, ploaie rece de toamn\, [i boabele de ap\ prelingându-se deosebit\ produs\, la jum\tatea seco-
de pe [tre[ini [i picând `n clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, l\sat gol lului al XIX-lea, de evolu]ia [tiin]ei (`n-
`ntr-adins la umezeal\, f\ceau un fel de cântare cu nenum\rate [i ciudate `n]elesuri. deosebi de aceea a [tiin]elor naturii
Leg\nate de mi[carea sunetelor, gândurile omului `ncepur\ s\ sfârâie iute `n cercuri revolu]ionate de teoria evolu]ionist\ for-
strâmte, apoi `ncet-`ncet se rotir\ din ce `n ce mai domol, `n cercuri din ce `n ce mai mulat\ de Ch. Darwin) i-a `ndemnat pe
largi, [i tot mai domol, [i tot mai larg. Când cercul unui gând ajunse-n fine a[a de scriitorii reali[ti s\ aplice — `n crea]ia
literar\ — metode consacrate prin dez-
larg `ncât con[tiin]ii `i era peste putin]\ din centru s\-l mai urm\reasc\ din ce se tot
voltarea domeniilor [tiin]ifice. „Prezen-
dep\rta — omului i se pare c-aude afar\ un cântec de trâmbi]e... militari, desigur. tarea societ\]ii se dore[te a fi sincer\,
Hangiul ascult\ mai bine: cântecul str\luce[te din ce `n ce mai tare. Se apropie. impar]ial\, lipsit\ de orice idealizare”
Dl Stavrache iese afar\ pe prispa cârciumii. (op. cit.). Caracterizând specia literar\
E o zi luminoas\ de prim\var\. a romanului, Stendhal (pseudonimul
~n adev\r sunt ni[te militari, o companie care urc\ la deal `n mar[ de parad\. Tot lui Henry Beyle, 1783–1842) scotea `n
satul: oameni, copii, câini fac alai dup\ militari. eviden]\ obiectivitatea [i
impar]ialitatea intrinsece metodei de
abordare a domeniului realit\]ii de
c\tre scriitorii impersonali: „Romanul
este o oglind\ purtat\ de-a lungul unui
drum. Câteodat\ ea reflect\ cerul albas-
tru, alt\dat\ noroiul din b\ltoacele de
la picioarele dumneavoastr\. Vre]i s\
acuza]i de imoralitate omul care poart\
oglinda? Acuza]i mai bine drumul pe
care se afl\ b\ltoacele sau, [i mai bine,
inspectorul de drumuri, care permite
ca apa s\ se adune [i b\ltoacele s\ se
formeze.” La majoritatea scriitorilor rea-
li[ti, remarc\m o atitudine critic\ fa]\ de
societatea burghez\ care atinsese, to-
tu[i, punctul de maxim\ expansiune
ªtefan Popescu,
Copaci la Rãduceºti 

143
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Au ajuns `n fa]a hanului. C\pitanul comand\ oprirea pe loc.


Hangiul r\mâne tr\snit: C\pitanul!
C\pitanul bag\ sabia `n teac\ [i `nainteaz\ c\tre dl Stavrache; acesta se d\ pas
cu pas mereu `napoi pân\ `n cârcium\, `nchide repede u[a [i-ncearc\ s-o `ncuie; dar
pân\ s\ clipeasc\, u[a sare din ]â]âni [i c\pitanul s-arat\-n prag [i, râzând cu hohot,
strig\:
— Gândeai c-am murit, neic\?
Stavrache trece-n tind\ — c\pitanul dup\ el; fuge `n od\i]\ — degeaba: nesuferi-
ta ar\tare `l urm\re[te de aproape.
Vasile Popescu, Casã între copaci


economic\ [i de stabilitate politic\.
Spre deosebire de romantici, disocia]i Abordarea textului `n clas\
de imperfec]iunile unei lumi `n care
nu-[i reg\seau idealurile prin `ntoar-
1) Fiecare capitol respect\ `nl\n]uirea clasic\ a secven]elor unui text epic:
ceri imaginare `ntr-un trecut idealizat,
prin evaziuni onirice [i fantezii exoti-
expozi]ie, intrig\, desf\[urare, punct culminant, deznod\mânt. Povesti]i
ce, reali[tii prefer\ s\ cerceteze meca- oral fiecare capitol, respectând momentele subiectului nuvelei ~n vreme de
nismul social [i deficien]ele sale, sco- r\zboi de I.L. Caragiale.
]ându-i `n eviden]\ inconsecven]ele de 2) G\si]i argumente `n text care s\ confere acestei crea]ii statut de nuvel\. De
sistem ori chiar erorile cu grave con- ce I.L. Caragiale a subintitulat-o „schi]\”? Identifica]i motiva]iile care
secin]e asupra manifest\rilor umane.
l-au determinat s-o numeasc\ astfel.
De aceea, scriitorii reali[ti acord\ o im-
portan]\ deosebit\ am\nuntelor sem- 3) Descoperi]i secven]ele `n care natura este prezentat\ `n rela]ie cu psiholo-
nificative, „consacrând pagini `ntregi gia personajului. Comenta]i oral aceast\ interferen]\ om–natur\.
descrierilor minu]ioase ale ora[elor 4) Repera]i, `n textul nuvelei, secven]ele care eviden]iaz\ preferin]ele autoru-
(sau numai ale unor car tiere), ale case- lui pentru sinestezii (coresponden]e) sonore. Comenta]i-le `n rela]ie cu psi-
lor, interioarelor, tr\s\turilor aspectua-
hologia eroului, care evolueaz\ de la obsesie la nebunie.
le” (DTL, 1990) (inclusiv mimicii [i
gesticii eroilor), ca [i ale vestimenta- 5) Citi]i [i nuvela O f\clie de Pa[te, comparând st\rile de co[mar [i efectele
]iei ori vorbirii personajelor `nf\]i[ate. lor asupra lui Leiba Zibal [i a lui Stavrache din ~n vreme de r\zboi.
Interesul pentru latura social\, pentru
detaliul semnificant, atitudinea critic\
[i lucid-obiectiv\ confer\ operelor rea-
liste o valoare documentar\ asupra epo-
cilor prezentate `n timp, dublat\ `n
mod obligatoriu de una artistic\. Repere de interpretare
Literatura presupune o selec]ie a
materialului faptic inepuizabil oferit
de lumea real\. Selec]ia ia forma Fe]ele tragicului `n nuvelistica scriitorului
`ntâmpl\rilor [i a personajelor tipice,
reprezentative pentru o `ntreag\ cate-
I.L. Caragiale este un clasic prin capacitatea de a individualiza caractere, rigoa-
gorie uman\ [i social\. ~n acest sens,
Honoré de Balzac pretinde c\ „roman- rea construc]iei epice, limpezimea expresiei [i prin extraordinara concizie a stilului.
cierul va trebui s\ zugr\veasc\ socie- ~n egal\ m\sur\, r\mâne ,,cel mai mare creator de via]\ din `ntreaga noastr\ lite-
tatea francez\ a[a cum e ea, f\r\ s\ ratur\” (G. Ibr\ileanu, Crea]ie [i analiz\, `n Studii literare, 1931), descoperindu-[i
caute s-o idealizeze, ci `ntr-un spirit de astfel voca]ia realist\; opera sa — de[i restrâns\ ca volum — alc\tuie[te ,,o ade-
obiectivitate cât de perfect posibil [i v\rat\ comedie uman\”, personajele sale tipice, memorabile f\când ,,concuren]\
indiferent fa]\ de protestele publicu-
lui, `nsp\imântat c\ se vede zugr\vit
st\rii civile”. Ceea ce H. de Balzac realizeaz\ prin amploare epic\, I.L. Caragiale
pe sine”. ~n privin]a fizionomiei eroilor reu[e[te prin maxim\ concentrare a mijloacelor narative [i dramatice. ~n opera sa
reali[ti, ei nu trebuie s\ fie confunda]i de factur\ clasic\, scriitorul s-a impus ca un moralist, un observator critic al uma-
cu acele „caractere” de factur\ clasic\ nit\]ii [i un inepuizabil creator de tipologii.
reprezentând tr\s\turile generice ale Dac\ `n comedii, momente [i schi]e, precump\nitor este comicul, `n drama
 N\pasta [i `n nuvelistic\, tragicul este `n permanen]\ r\spândit ca `ntr-un ,,poliedru

144
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

luminat [i luminând cu fe]ele sale” (G. C\linescu, Istoria literaturii române...). Cara- 
giale s-a dovedit atras — `n proz\ — de st\rile obscure ale incon[tientului, de reac]iile fiin]ei de totdeauna [i de oriunde.
psihice imprevizibile ale indivizilor, `n momente de suprem\ `ncordare sufleteasc\. Dimpotriv\, personajele realiste sunt
~n ultima sa perioad\ de crea]ie, prozatorul abordeaz\ nuvela psihologic\ [i fan- tipice pentru un anumit cadru social:
tastic\ (obsesionalul, demonismul, onirismul), dovedind o meticulozitate de tip na- astfel, Grandet, eroul lui Balzac, re-
prezint\ avarul, dar modalitatea `n ca-
turalist, cercetând cazuri-limit\, unele cu substrat patologic, invocând factorul ere-
re a acumulat averea [i felul lui de trai
ditar. Este ceea ce remarca G. C\linescu `n capitolul dedicat scriitorului `n Istoria... `l caracterizeaz\ pe burghezul `mbog\-
sa: ,,Incontestabil, exist\ o tar\ `n familia `n care un frate `nnebune[te, iar altul se ]it pe durata Revolu]iei Franceze; Julien
face tâlhar ca pop\ [i delapidator ca ofi]er.” Criticul a sintetizat neobi[nuitul com- Sorel, personajul lui Stendhal (din
plexului situa]ional [i de comportament uman din nuvela ~n vreme de r\zboi (1889), Ro[u [i negru), `ntruchipeaz\ par-
conceput\ `n acela[i an cu O f\clie de Pa[te [i cu tragedia N\pasta. venitul, alt tip caracteristic realismu-
lui, care, prin voin]\ [i tenacitate, vrea
s\ câ[tige o pozi]ie social\ superioar\
Fantasticul oniric [i categoria obsesionalului pentru a fi admis `n rândurile clasei
dominante, care `l dispre]uia din cauza
Nuvelistica de factur\ psihologic\ a scriitorului (abordând cu prec\dere sfera originii sale umile [i paupere; Nae
oniric\ [i a obsesionalului) denot\ certe influen]e naturaliste, mai ales prin notarea Ca]avencu, personajul comediei lui I.L.
Caragiale, sau St\nic\ Ra]iu, arivistul
minu]ioas\ a reac]iilor pur fiziologice ale personajelor supuse deopotriv\ unor pre-
din romanul Enigma Otiliei, sunt iposta-
siuni interne (factorii ereditari, boli, procese de con[tiin]\) [i/sau externe (mediul ze ale demagogului, primul folosind lim-
social, rela]iile intrafamiliale, profesiuni etc.). bajul politicienilor liberali de la sfâr[itul
Termenul de oniric este de origine greceasc\, oneiros desemnând ,,visul”. El veacului al XIX-lea, iar al doilea f\când
este apreciat drept o activitate cerebral\ independent\ de voin]a omului, care poate avere cu ajutorul banilor fura]i de la
con]ine sugestii despre personalitatea ascuns\ a acestuia. Se cuvine f\cut\ pre- mo[ Costache [i c\s\torindu-se cu o
cizarea c\, `n timp ce visul denume[te o activitate mental\ pozitiv\, onirismul curtezan\ de lux (Georgeta), va intra `n
avocatur\ [i `n politic\ la `nceputul seco-
marcheaz\ acele st\ri negative din sfera psihicului adesea vizând domeniul pato-
lului al XX-lea.
logicului. Cea mai cunoscut\ form\ de onirism diurn este halucina]ia, c\reia i se Concep]ia reali[tilor despre art\ [i
adaug\ catalepsia (,,visul de deces”, `n accep]ia lui G. C\linescu) [i co[marul, `n mijloacele ei specifice de exprimare a
regim temporal nocturn. Toate aceste manifest\ri `nregistreaz\ acelea[i etape `n modificat [i stilul adoptat de ace[tia,
producerea lor: absen]a lucidit\]ii, incon[tien]a sau con[tiin]a par]ial\ `n raport cu care tinde spre denota]ie, precizie, for-
faptele exterioare, modificarea sau chiar anularea legit\]ii temporale [i spa]iale. mulare concis\ [i sobr\. Stendhal m\r -
Caragiale se desparte de fanta[tii romantici (Mihai Eminescu) prin faptul c\ turise[te c\ a `ncercat s\ imite stilul
„Codului civil”, a[adar modul imperso-
onirismul s\u nu dezv\luie reverii paradisiace, denotând o materialitate agresiv\.
nal de exprimare obiectiv\, strict\ [i
Eroii prozatorului nu se abandoneaz\ de bun\voie vedeniilor cumplite care le tor- lapidar\ dintr-un corpus de legi.
tureaz\ con[tiin]a [i erup din subcon[tient, alterându-le sim]ul realit\]ii. Obsesiile, Contrar autorilor romantici, per-
prelungite `n halucina]ii [i co[maruri, tensioneaz\ spiritul unor personaje pân\ la manent prezen]i prin comentariile `n
pierderea min]ilor din cauza proiecþiilor delirante. Este tocmai cazul protagonistu- care `[i manifest\ aprobarea ori deza-
lui nuvelei ~n vreme de r\zboi, evoluând de la conflictul din plan real (R\zboiul pen- probarea fa]\ de ac]iunile [i de com-
tru Independen]\, când se deruleaz\ ac]iunea) pân\ la cel psihologic al eroului aflat por tamentul unui erou sau al altuia,
`n plin ,,r\zboi” cu el `nsu[i, cu instinctele lui atavice [i cu setea de `navu]ire. scriitorii reali[ti descriu cu exactitate
deta[at\ mediul ambiant `n care evolu-
eaz\ personajele `nf\]i[ate `ntr-o ma-
Dezumanizarea — efect al rapacit\]ii devorante nier\ cât mai impersonal\ cu putin]\,
`ncercând s\ se abstrag\ din suita eve-
nimentelor prezentate `n opere. ~n con-
Nara]iunea studiat\ analizeaz\ procesul instal\rii demen]ei `n psihicul cârciu-
secin]\, stilul lor nu mai are str\lucirea
marului Stavrache, din cauza unei anxiet\]i prelungite, declan[ate de teama c\ metaforic\, nici ornamenta]ia retoric\
fratele s\u (crezut a fi disp\rut) s-ar putea re`ntoarce, revendicându-[i drepturile. proprie limbajului romanticilor. Tehni-
Ca tematic\, nuvela abordat\ se `nscrie `n seria ampl\ a prozelor despre setea ca detaliului, specific\ nota]iei realiste,
de `navu]ire, care dezumanizeaz\ [i mutileaz\ sufletul omenesc, stând al\turi de impune preferin]a pentru aglomerarea
Moara cu noroc sau Comoara de Ioan Slavici, ori de Hagi-Tudose de Barbu enumerativ\ [i compara]ia frecvent\,
{tef\nescu-Delavrancea. Spre deosebire de majoritatea operelor `nf\]i[ând oameni cu elemente concrete, a[a cum se `n-
fascina]i de puterea banilor, `n crea]ia lui Caragiale, accentul cade pe r\sfrângerile tâmpl\ `n proza celor trei mari reali[ti
acestei treptate dezumaniz\ri `n psihicul viciat de l\comie al eroilor. 

145
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Momentul subiectului operei literare, care scindeaz\ planul real de cel suprana-
din literatura român\: Ioan Slavici, tural, este acela `n care popa Iancu din Podeni `[i schimb\ identitatea, devine Iancu
Liviu Rebreanu, Marin Preda. Apare Georgescu [i dispare din via]a comunit\]ii s\te[ti pe care o p\storea ziua [i o jefuia
evident faptul c\ modalitatea artistic\ noaptea, `n fruntea unei cete de tâlhari. ~n absen]a r\spopitului, Stavrache devenise
a realismului este incompatibil\ (sau posesorul bunurilor r\mase de la preot, `n calitate de unic mo[tenitor. De[i om
foar te greu de acomodat) cu lirismul; `nst\rit, cârciumarul ajunge obsedat de ideea acumul\rii materiale, dorind s\ aib\
speciile literare cultivate `n cadrul ace-
certitudinea c\ va st\pâni averea celui disp\rut pentru totdeauna. A[adar, o rapaci-
stei mi[c\ri literare apar]in, aproape
exclusiv, genului epic (romanul, schi- tate absurd\ [i inuman\ este r\spunz\toare de involu]ia psihic\ a personajului pân\
]a, nuvela) [i dramatic (numai drama la starea demen]ei.
[i comedia).

Dubla interpretare — real\ sau fantastic\ — a `ntâmpl\rilor


Repere critice I.L. Caragiale introduce `n text o explica]ie pe care lectorul este liber s\ o
accepte sau nu ca real\, [i anume sosirea celei de-a doua scrisori, `n care era
„Arta lui dramatic\ [i nuvelistic\
anun]at\ moartea lui Iancu pe câmpul de lupt\. ~n literatura fantastic\, acest
poate servi de model pentru toate tim-
moment se nume[te ezitare [i asigur\ posibilitatea unei duble interpret\ri a faptelor
purile [i cine-[i d\ seama de bog\]ia de
forme, cele mai multe din ele des\vâr-
narate. Pe de o parte, explica]ia ra]ional\ `l oblig\ pe cititor s\ consimt\ la urm\-
[ite, [...] nu poate [ov\i un moment s\ toarele ra]ionamente logice: trimiterea unei false informa]ii epistolare, sub forma
vad\ `ntr-`nsul pe unul din cei mai mari unei glume sinistre, Iancu intuind c\ fratele mai mare — voind s\-l mo[teneasc\ —
arti[ti literari ai tuturor timpurilor.” `i dore[te moartea; revenirea fugarului `n sat, solicitând ajutor material hangiului
bogat, pentru c\ Iancu r\m\sese tot un ho] [i delapidase o sum\ mare din banii regi-
Mihail Dragomirescu
mentului; `ntrucât, din punct de vedere juridic, preotul Iancu nu mai exist\, unica
„Viziunea `n care se realizeaz\ solu]ie este s\-[i [antajeze fratele, extorcând de la el banii necesari. Nebunia lui
`ntreaga oper\ este clasicizant\ prin Stavrache `l va `mpiedica s\-[i ating\ ]elurile, ceea ce-l face s\ exclame disperat,
num\rul redus de personaje, prin con- dup\ ultima criz\ a fratelui s\u: ,,N-am noroc!...” Prozatorul ofer\ `ns\ cititorului
centrarea `n timp, prin mi[carea drama- indiciile necesare (epistola nu mai este adus\ de factorul po[tal [i cuprinde detalii
tic\ spre culmina]ie [i deznod\mânt. despre via]a anterioar\ trimiterii pe front a preotului-tâlhar, pe care numai fratele
Dar diversitatea `n tipologia social\ co- s\u le cunoa[te) care s\ ateste primirea celei de-a doua scrisori ca pe un fapt ireal.
recteaz\ laturile clasicizante ale operei, Acesta se petrece fie exclusiv `n imagina]ia bolnav\ de angoas\ a eroului, fie este un
`n sensul c\ ni se prezint\ o lume de document apocrif, pl\smuit de el ca s\-i ofere avocatului dovada mor]ii lui Iancu.
caractere care sunt localizate.” Delirul s\u de percep]ie va lua locul realit\]ii, deformând faptele exterioare, c\rora
Silvian Iosifescu le substituie viziunile sale obsesive. Fiecare halucina]ie a hangiului se `ncheie cu
replica atribuit\ lui Iancu, dar care nu este decât ecoul `n subcon[tient al gândurilor
lui din starea de veghe: ,,Gândeai c-am murit, neic\?...” Falsa `ntrebare con]ine afir-
Edvard Munch, Strig\tul marea urii de net\g\duit `mpotriva fratelui s\u, c\ruia `i dore[te aprig moartea, de[i
Stavrache nu este con[tient de instinctul agresiv al criminalit\]ii din el.
Prozatorul `l avertizeaz\, discret, pe cititor c\ protagonistul `ntâmpl\rilor s-a
instalat deja `n cercul vicios al fixa]iilor, c\ci, `n urm\torii cinci ani din via]a lui,
„numai popa Iancu, volintirul, venea din când `n când de pe alt\ lume (s.ns.) s\ tul-
bure somnul fratelui s\u”.
Caragiale explic\ [i mecanismul psihic al vedeniei co[mare[ti, care — repetat\
de nenum\rate ori — ajunge mai pregnant\ ca realitatea, `nlocuind-o treptat: ,,Dar
orice se `ntâmpl\ des (s.ns.) nu ne mai mi[c\, orice minune a treia oar\ trebuie s\
ni se par\ lucru foarte firesc.” Chiar dac\ cele trei viziuni terifiante se produc la
l\sarea serii ori `n cursul nop]ii, ele au un sfâr[it identic [i violent, fra]ii-rivali `n-
cle[tându-se pe via]\ [i pe moarte. Totdeauna, proiec]iile onirice dezv\luie n\zuin-
]ele t\inuite ale protagonistului: `n cea dintâi, l-a visat pe Iancu `n haine de ocna[,
fiindc\ el ar fi dorit s\-l [tie `nchis pe via]\; `n cea de-a doua, [i l-a `nchipuit `n frun-
tea unui regiment plecând pe front, acolo unde Stavrache `nsu[i `l sf\tuise s\
mearg\, cu speran]a nem\rturisit\ c\ putea fi ucis cu u[urin]\, Iancu neavând expe-
rien]\ militar\. Caragiale descrie magistral felul cum func]ioneaz\ subcon[tientul

146
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

ie[it de sub controlul voin]ei [i al ra]iunii inhibitoare: ,,Leg\nate de mi[carea sune-


telor, gândurile omului `ncepuser\ s\ sfârâie iute, `n cercuri strâmte, apoi `ncet-`n-
cet se rotir\ din ce `n ce mai domol [i tot mai larg. Când cercul unui gând ajunse, `n
fine, a[a de larg `ncât con[tiin]ei `i era peste putin]\ din centru s\-l mai urm\reasc\,
din ce se tot dep\rta, omului i se p\rea (s.ns.) c\ aude afar\ un cântec de trâmbi]e
militare... desigur.” ~n timpul co[marului, `ntâmplarea se produce `ntr-o zi de pri-
m\var\, `n contrast cu vremea real\, de toamn\ târzie [i ploioas\. „Nesuferita ar\-
tare” râdea `ntruna [i `l urm\rea pe hangiu pretutindeni, trecând prin u[ile `ncuiate
`n zadar. Ulterior, pe o vreme de zloat\ [i un vânt puternic, hangiul picotea lâng\
tarab\, a[teptând rarii mu[terii. Prin [uieratul viforului ,,i se pare (s.ns.) c\ aude
glasuri de oameni afar\”. Modalizarea verbal\ spore[te ambiguitatea producerii
momentului, relatat `n continuare, `n chip firesc, dar aten]ioneaz\ lectorul c\ eroul
se afla `n pragul celei de-a treia n\luciri. Doi c\l\tori, surprin[i pe drum de rafalele
viscolului, se opresc la han pentru a `nnopta. Servindu-i cu mâncare [i b\utur\,
gazda (care `nzestra orice persoan\ necunoscut\ cu tr\s\turile omului care-l obse-
da) are impresia c\ recunoa[te fizionomia fratelui plecat de câ]iva ani. Naratorul
descrie [ocul tr\it `n vis de personaj cu detalii aspectuale veridice: mut, orb [i para-
lizat, de parc\ era ,,`n[urupat”, hangiul se urc\ `n patul unde ,,geme [i horc\ie”, cu
fa]a la perete. Când i se n\zare c\ Iancu i-a atins um\rul, sare `n picioare r\cnind [i
se repede la musafirii nepofti]i. Gesturile `nchipuite sunt amplificate de zgomotele
`n perfect\ concordan]\ cu fenomenele naturale: momentul luptei crâncene dintre
cei trei b\rba]i coincide — ca intensitate — cu trosnetele schel\riei vechiului han,
din pricina vijeliei, care ajunsese la apogeu; tot astfel, `n viziunea nocturn\ ante-
rioar\, b\taia ritmic\ a pic\turilor de ploaie ,,pe fundul unui butoi dogit” se asociaz\
cu sunetele de trâmbi]e, vestind apropierea militarilor.
~n finalul nuvelei, Caragiale folose[te tehnica dedubl\rii eului personajului, la
fel ca Mihai Eminescu ori ca scriitorul romantic american, Edgar Allan Poe. Stavra- René Magritte,
che ajunge s\ cânte ,,pope[te”, identificându-se cu tr\s\turile specifice p\rintelui Imperiul luminii (fragment)
Iancu. Fantasticul oniric caragialesc valorific\ astfel [i particularit\]ile categoriei
obsesionalului, `nf\]i[ând — dup\ modelul romanticilor [i al naturali[tilor — st\ri
delirante care conduc personajele-victime c\tre insanitate (nebunie).

Bibliografie
 I.L. Caragiale interpretat de ... An-
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii tologie de Liviu C\lin, Editura
Eminescu, Bucure[ti, 1974.
1) Realiza]i o compozi]ie analitic\ `n care s\ `nf\]i[a]i procesul psihologic pe
care `l parcurge Stavrache, urm\rind etapele: a[teptarea anxioas\; criza  G. C\linescu, Istoria literaturii ro-
`ncord\rii psihice; tensiunea sufleteasc\; reac]ia exploziv\; starea patologi- mâne de la origini pân\ `n prezent,
c\; apatia; desprinderea de realitate. edi]ia a II-a, Editura Minerva, Bu-
2) Elabora]i un eseu structurat (o analiz\ literar\) cu tema: „Tehnica narativ\ cure[ti, 1982.
`n construirea subiectului literar [i `n caracterizarea personajelor, folosit\  ªerban Cioculescu, Viaþa lui I.L.
`n nuvela ~n vreme de r\zboi”, urm\rind: gradarea dinamic\ a ac]iunii, no- Caragiale. Caragialiana, Editura
tarea detaliilor semnificative `n examinarea st\rilor tr\ite de personaje [i Eminescu, Bucureºti, 1977.
modalit\]ile de inser]ie a fantasticului `n real.
 Silvian Iosifescu, Dimensiuni cara-
3) Comenta]i, `ntr-un eseu stilistic, ponderea dialogului [i a monologului inte- gialiene, Editura Eminescu, Bucu-
rior `n dezv\luirea gradat\ a anxiet\]ii lui Stavrache. re[ti, 1972.
4) Realiza]i un eseu de sintez\ cu tema „Diversitatea artei narative [i parti-
 Mircea Tomu[, Opera lui I.L. Cara-
cularit\]ile fantasticului `n alte pagini în prozã ale lui Caragiale precum: La
giale, Editura Miner va, Bucure[ti,
hanul lui Mânjoal\, Calul dracului, La conac, Kir Ianulea”. 1977.

147
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Proza

Atrac]ie fatal\ ºi pedeaps\


compensatorie
Ioan Slavici

Studiu de caz P\dureanca


Arta literar\ (narativ\) (fragmente)
în scrisul marilor clasici
Mihai Eminescu realizeaz\ o crea-
]ie epic\ aflat\, ca [i poezia, în sfera de IV
influen]\ a romantismului — integrat\
categoriei fantasticului de tip erudit-fi- […] V\zându-l acum întrat pe porti]\, ea î[i curm\ lucrul, arunc\ ochii la el, puse
losofic, deoarece aventurile în spirit încet suveica pe pânza întins\, apoi se ridic\ [i î[i f\cu cruce.
ale eroilor rezult\ în urma unor expe-
Un fior, unul singur, îi trecu tot trupul [i o arunc\ cu un an în urm\: îi venea s\
rien]e speculativ-metafizice. Pentru
Eugen Simion (Proza lui Mihai Emi- închid\ ochii [i s\ se repead\ la el.
nescu, 1964), marele scriitor romantic El îns\ venea zâmbind [i lini[tit, ca [i când abia ieri s-ar fi desp\r]it de dânsa.
„las\ deschise […] cel pu]in dou\ dru- — A[a-i c\ te miri? zise el oprindu-se în fa]a ei, îns\ f\r\ de a privi drept la dânsa.
muri în literatura român\: drumul pro- — Nu [tiu — îi r\spunse ea, începând s\ tremure — [tiu îns\ c\-mi pare bine.
zei fantastice [i cel al epicii filosofice, — Am venit s\ te iau la seceri[.
dând el însu[i modele în aceast\ pri- — Mai [tiu [i eu?! zise ea. Taica n-avea de gând s\ mearg\ iestimp.
vin]\. S\rmanul Dionis [i Avatarii fa- — Dar tu aveai? întreb\ el.
raonului Tlà r\mân dou\ prototipuri — Nici eu! r\spunse ea hot\rât.
de literatur\, în care se întâlnesc [i se
— Ei! atunci te-am v\zut m\car, gr\i el cu glasul înecat; poate c\ e mai bine a[a.
unific\ reprezent\rile unui liric vizio-
nar [i incertitudinile unei firi medita- — Mai [tiu [i eu?! zise ea, [i lacr\mile o n\p\dir\.
tive…” A[adar, fantasticul propriu-zis Iorgovan î[i mu[ca buzele [i se uita împregiurul s\u; ar fi voit s\ rump\, s\
se ata[eaz\ unei proze de idei [i va frâng\, s\ sparg\; nu cuteza s\ se uite drept la ea; i se închideau ochii când o vedea,
avea continuatori în cel pu]in trei di- c\ci sim]ea c\ îndat\ ce o vede, îi vine s-o apuce [i s-o strâng\ în bra]e, încât s\-i
rec]ii: tipul inadaptabilului prefigurând pear\ pofta de a mai plânge.
drama omului superior, care tr\ie[te — Degeaba te ui]i, gr\i dânsa, c\ nu-i nimeni acas\; [i chiar dac-ar fi, mie nu mi-e
cu maxim\ voluptate o form\ de abso- ru[ine s\ plâng.
lut, va trece în opera lui Camil Petres- — Atunci de ce plângi? gr\i el apropiindu-se de dânsa. Am venit eu ca s\ te v\d
cu (teatru [i romane), chiar [i în epica
plângând?!
lui G. C\linescu (Bietul Ioanide); tipul
eroului vis\tor, care se abstrage din lu- — Mai [tiu [i eu de ce ai venit! r\spunse ea a[ezându-se [i întorcând fa]a de la
mea real\ sub forma evaziunii într-un dânsul.
univers miniaturizat, dup\ modelul Iorgovan începu s\-[i rump\ c-o mân\ unghiile de la cealalt\. În cele din urm\
marelui cosmos, va fi prezent în opera el o apuc\ cu vârful degetelor de mânec\ [i-i zise:
lui Dimitrie Anghel (poet [i prozator — Simino! Auzi tu, Simino?! Fii cuminte. Uite z\u, c\-mi pierd [i eu s\rita. ªi de
de orientare simbolist\); dezvoltarea ce?!
nara]iunii de imagina]ie pe linia fabu- Ea î[i [terse ochii [i se întoarse spre el.
losului popular învestit cu atribute — Tot am vrut s\ te întreb — zise apoi — [i nu [tiu de ce nu te-am întrebat: ce
 vrei tu cu mine?

148
Perioada modern\ a literaturii române. Proza C a p i t o l u l a l I I - l e a

El dete din umeri.


— Nimic! ªtiu numai c\-mi e[ti drag\ de mi s-au urât zilele.
— Dragoste-n sec! zise ea. Eu drag\ [i tot eu ars\ de dor.
— A[a-i — r\spunse fl\c\ul — [tiu c\-i a[a.
— Atunci d\-mi pace!
— Dar tu de ce nu-mi dai mie?!
Ea se uit\ lung la el, dar nu-i r\spunse nimic.
— A[a e! gr\i Iorgovan strâmtorat. Tu nu ai alergat dup\ mine, dar m-ai f\cut pe
mine s-alerg. Dar cine [tie, poate c\ e mai bine a[a!
El ar mai fi voit s\-i zic\ multe, [i multe ar mai fi vrut ea s\-l întrebe, dar mai
departe urmau lucruri despre care el nu putea s\ vorbeasc\ [i pe care ea ar fi voit
s\ le afle oarecum pe sim]ite. R\maser\ t\cu]i, ea [ezând în r\zboi, iar el r\z\mat pe
stâlpul [urii, [i cum steteau a[a, fie[tecare sim]ea c\ este un lucru de sine în]eles s\
steie [i s\ tac\.
A[a i-a g\sit Neac[u când s-a întors de la p\dure.
„Adec\te cum vine lucrul \sta?!” se întreba el uitându-se nedumerit la Iorgovan.
Nu [tia nici el, se bucur\ ori se n\c\je[te.
Dar de aceasta nici nu-l întreba nimeni: vorba era s\-[i ieie fata [i s-o aduc\ la Nicolae Grigorescu, Cap de fatã
Câmpie.
El stete pe gânduri. 
O singur\ fat\ avea: dac\ nici pentru asta n-ar fi avut sl\biciune, ce mai fel de om romantice (dup\ modelul pove[tii
era [i el?! […] culte eminesciene F\t-Frumos din
— Se în]elege c-o s\ mergem! Trebuie s-o facem [i pe asta, ca s\ nu zicem c\ Lacrim\) va fi promovat\ de c\tre
n-am f\cut-o, ad\ug\ iar mai încet, a[a, pentru dânsul… Mihail Sadoveanu.
Ion Creang\ r\mâne maestrul sti-
lului oral, bazat pe arta des\vâr[it\ a
povestirii [i pe limbajul paremiologic
Abordarea textului `n clas\ (care valorific\ ar tistic plasticitatea zi-
c\torilor, a proverbelor, a expresiilor
1) Limbã ºi comunicare (actualizare) — Fragmentul epic selectat dintr-o operã populare), îmbinând ironia bonom\ cu
în prozã de facturã realistã îmbinã naraþiunea cu dialogul ºi cu monologul; spiritul satiric. Arta spunerii întâm-
repetaþi structura discursului narativ ºi evidenþiaþi strategiile specifice folo- pl\rilor [i plasticitatea limbajului creea-
site în monolog ºi dialog. z\ senza]ia c\ scriitorul î[i vorbe[te
scrierile, despre care G. C\linescu afir-
2) Alc\tui]i patru grupe de lucru care s\ interpreteze urm\toarele aspecte: m\ c\ „nu se citesc, ci se aud” (Ion
impactul reîntâlnirii dintre Iorgovan [i Simina; prima întâlnire dintre Simi- Creang\. Via]a [i opera). Lectorul pro-
na [i {ofron; modul cum p\rin]ii protagonistului au reac]ionat (în mod dife- zelor sale devine un ascult\tor ferme-
ren]iat) la revenirea P\durencei în casa lor; opinia comunit\]ii rurale fa]\ de cat de poznele savuroase ale eroilor, la
posibila pereche Iorgovan-Simina. care particip\ odat\ cu naratorul-perso-
naj. Întocmai ca M. Eminescu, acela
3) Doi dintre elevii clasei vor prezenta — fiecare din perspectiva unui perso-
care l-a încurajat s\ scrie, dup\ ce l-a
naj — secven]a narativ\ a discu]iei premonitoare dintre Neac[u, tat\l Simi- ascultat povestind în lini[tea bojdeucii
nei, [i fiica acestuia; organiza]i apoi o dezbatere despre consecin]ele aces- din Þic\u, cititorii actuali — mari [i
tei discu]ii asupra desf\[ur\rii ulterioare a subiectului nuvelei. mici — de pretutindeni sunt fermeca]i
4) Al]i doi elevi (un b\iat [i o fat\) vor prezenta (eventual pe roluri) scenele în- de for]a evocatoare a Amintirilor din
copil\rie, simbioz\ între o crea]ie me-
tâlnirilor dintre Iorgovan [i Simina; organiza]i apoi o dezbatere despre
morialistic\ [i un bildungsroman al
atrac]ia dintre cei doi tineri, referindu-vã ºi la nepotrivirile evidente (mate- etapelor form\rii spirituale parcurse
riale, sociale, temperamentale etc.) care îi despart. de Nic\. Povestitor înn\scut, st\pâ-
5) Aduce]i argumente c\ nuvela P\dureanca este de factur\ psihologic\, ur- nind impecabil graiul vorbit, I. Crean-
m\rind, pe grupe de cercetare: structura narativ\ concentrat\ nu atât pe g\ a scris nou\ pove[ti propriu-zise
ac]iune, cât pe evolu]ia comportamental\ a personajelor; aten]ia acordat\ (miraculoase, fantastice, ini]iatice, nu-
velistice, cu animale) [i dou\ snoave în
de prozator vie]ii morale a eroilor; frecven]a scenelor-cheie [i a confrun-
cinci ani (1875–1880), toate având
t\rilor cu impact major asupra faptelor ulterioare îndeplinite de ace[tia.


149
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Repere de interpretare
Teme morale predilecte în opera scriitorului
Ap\rut\ ini]ial în revista „Tribuna” din Sibiu, în numere succesive pe durata anu-
lui 1884, publicat\ apoi în bro[ur\ ca text singular, P\dureanca vede lumina tiparu-
lui în volum abia în 1924 (Nuvele, III). Este o crea]ie în proz\ ampl\, un microroman
(de aproximativ 150 de pagini), care reune[te temele etice predilecte ale scriitorului
Tia Peltz, Gãteala de sãrbãtoare clasic: rela]iile intrafamiliale (implicit, conflictele dintre genera]ii), riscurile p\r\sirii
spa]iului natal, degradarea moral\ provocat\ de setea de înavu]ire (sau de p\strarea
 cu orice pre] a averii de]inute), nerespectarea legilor comunit\]ii [i abaterea de la
drept tr\s\tur\ comun\ plasarea ac]iu- normele moralit\]ii general admise, pasionalitatea incontrolabil\, care îi scoate pe in-
nii [i a personajelor sub semnul fabu- divizi de sub controlul raþiunii [i îi opune conven]iilor societ\]ii, destinul care împo-
losului cu tr\s\turi realiste. Lumea v\reaz\ via]a oamenilor [i, nu de pu]ine ori, îi strive[te sub greutatea loviturilor. În
real\ [i cea imaginar\ a Amintirilor…, concordan]\ cu temele literare enumerate, nuvela debuteaz\ cu o fraz\ emblematic\
a basmelor culte, a pove[tilor ini]iati- despre momentul binecuvântat când omul „trece pragul casei”, f\r\ s\ [tie dac\ tot
ce, a snoavelor [i pildelor lui I. Crean-
ceea ce a întreprins sau ceea ce vrea s\ fac\ înseamn\ „noroc ori nenorocire”, faptele
g\ se armonizeaz\ într-un fantastic de
tip ]\r\nesc, în care eroii timpurilor sale plasându-se sub semnul aleatoriului (al întâmpl\rii imprevizibile).
imemoriale vorbesc [i se comport\
precum ]\ranii din Humule[ti, tr\itori Muncile agricole ºi ritualuri tradiþionale
în nordul Moldovei la mijlocul vea-
cului al XIX-lea. Busuioc este „bog\toiul” (augmentativ de calificare) din Curtici, om cu stare,
Dramaturg [i prozator de egal\ va- respectat [i luat ca model de cons\teni, pentru c\ izbânde[te „lucruri pe care al]ii
loare, I.L. Caragiale — înzestrat deopo- nici m\car de gând a [i le pune nu se încumetau”. În multe localit\]i ale zonei res-
triv\ cu spirit critic, ironie [i umor — pective, izbucnise o epidemie de holer\, îns\ Busuioc ignor\ primejdia, fiind tocmai
reu[e[te s\ surprind\ tarele morale vremea potrivit\ seceri[ului, iar el avea „patruzeci de iug\re de p\mânt acoperite cu
(viciile) ale societ\]ii române[ti de la
grâu”, ale c\ror „spicuri grele” trebuiau culese. Acest moment important al mun-
sfâr[itul secolului al XIX-lea, pe care
le-a satirizat. Judecata critic\ a autoru- cilor agricole devenise, în timp, un ritual s\rb\toresc, pe durata c\ruia se produceau
lui clasic urm\re[te f\r\ cru]are insti- veritabile transhuman]e sezoniere: „p\durenii fl\mânzi” coborau de la Munte spre
tu]iile fundamentale ale statului român ]inuturile m\noase al Câmpiei, alc\tuind echipe de secer\tori destoinici. Din prici-
în epoca antebelic\: administra]ia [i na holerei, autorit\]ile locale ini]iaz\ un fel de carantin\ [i interzic oamenilor s\-[i
justi]ia, [coala, familia (redus\ la di- p\r\seasc\ satele natale ori s\ primeasc\ str\ini în localit\]ile unde tr\iesc. Busuioc,
mensiunea politicianismului), al\turi om voluntar [i îndr\zne], încalc\ hot\rârea oficial\ [i se las\ convins de fiul s\u cel
de pres\ [i de clasa politic\. Tema cen- mare, Iorgovan, s\-i încredin]eze lui sarcina select\rii unui grup de 50 de p\dureni
tral\ a crea]iei sale literare o constituie
pentru cules. Tat\l manifest\ un soi de sfial\ în prezen]a b\iatului cu care comunic\
discordan]a dintre aparenta func]iona-
re corect\ a instituþiilor publice, care rar, f\r\ a-[i m\rturisi reciproc adev\ratele gânduri: „[...] [i unul dintre oamenii cu
m\soar\ gradul de civiliza]ie atins de care mai ales nu stetea de vorb\ era fiul s\u, Iorgovan”. De[i frecventase „ani de zile
orice societate omeneasc\, [i esen]a [colile din Arad” pentru a deveni „domn”, tân\rul se întoarce de bun\voie la plu-
mentalit\]ilor necivilizate, retrograde, g\rie, spre dezam\girea p\rin]ilor, care aveau „neamuri multe [i se temeau de gura
aculturale, incompetente [i, tocmai de lor”. Opinia colectiv\ este mai presus de judecata individual\ [i func]ioneaz\ ca o
aceea, u[or coruptibile ale celor care instan]\ suprem\, în fa]a c\reia oamenii se închin\, chiar dac\ îi jertfesc bucuriile
le pun în aplicare mecanismele [i care
inimii [i satisfac]iile personale. Dup\ ce îl consult\ pe cumnatul s\u, preotul din
le reprezint\ în faþa lumii. Cel mai per-
cutant comediograf român a fost du-
Socodor, Busuioc accept\ decizia fiului, monologând asupra faptului c\ este mai
blat de un analist la fel de p\trunz\tor bine ca omul s\ fie „plugar de frunte decât boier de rând”.
al situa]iilor tragice (drama N\pasta,
nuvelele psihologice O f\clie de Pa[te, În cãutarea idealului erotic
În vreme de r\zboi, P\cat), publicând,
în 1901, volumul de proz\ scur t\ Iorgovan nu vrea s\ r\mân\ un ins obi[nuit, care nu stimuleaz\ prin nimic mân-
Momente, c\ruia îi adaug\ ulterior noi dria patern\, astfel cã dore[te s\ se eviden]ieze printr-o fapt\ deosebit\ în fa]a tat\lui
 sceptic. De aceea, solicit\ îng\duin]a p\rinteasc\ de a organiza el însu[i condi]iile

150
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

necesare desf\[ur\rii ceremonialului de seceri[. Cu un an înainte, în grupul de 


lucr\tori sezonieri, veniser\ „fete tot una [i una”, din rândul c\rora se remarcase texte memorabile, sub titlul Momente
atât de mult prin frumuse]e [i h\rnicie Simina din satul Zâmbru, încât „iarna toat\ [i schi]e. Spirit sarcastic atât prin inte-
Iorgovan numai seceri[ a visat”. Nesigur, sfios, tem\tor de intensitatea propriilor ligen]\, puterea de observare a carac-
sentimente, acesta se bucurase când fata a plecat dup\ culesul viilor, recunoscând terelor umane, prin firea lucid-ne-
u[urat c\ „prea î[i ie[ise din fire pe-atuncea; era bine c\ s-a dus”. Înso]it de {ofron, iert\toare, cât [i prin civismul lui
remarcabil, scriitorul realist alege sa-
slujitor fidel casei lor [i om de n\dejde în care st\pânul are încredere, Iorgovan
tira drept modalitate artistic\ esen]ial\
porne[te la drum, str\bate o distan]\ apreciabil\ [i ajunge în satul fetei îndr\gite, de exprimare a propriilor convingeri.
convingând-o s\ revin\ la Curtici împreun\ cu tat\l ei, Neac[u, om b\trân [i bolnav. Schi]ele înse[i nu constituie nara]iuni
Întâlnirea lor se produce sub zodia unei fatalit\]i neîn]elese, datorate unei atrac]ii propriu-zise, ci scenete dramatizate în
irezistibile, pe care nu vor s-o urmeze: „— {tiu numai c\-mi e[ti drag\ de mi s-au forme concise, în care dialogurile [i
urât zilele. — Dragoste-n sec! zise ea. Eu drag\ [i tot eu ars\ de dor...” Cei doi se monologurile sunt modalit\]ile de ex-
apropie [i se resping deopotriv\, pentru c\ fl\c\ul de la câmpie nu are curajul s\ primare predilecte în desf\[urarea ac-
cear\ în c\s\torie o „p\dureanc\” de la munte, str\in\ de lumea lui, s\rac\ [i f\r\ ]iunii [i în creionarea personajelor.
rubedenii avute ori m\car cu vaz\; Simina nu accept\ nici ea s\ fie o prezenþã Acestea sunt caracterizate printr-o tr\-
s\tur\ moral\ dominant\, subordona-
trec\toare în via]a lui Iorgovan [i dore[te s\ fie pre]uit\ pentru calit\]ile ei. {ofron
rea psihologiei eroilor unei particula-
se îndr\goste[te [i el de Simina, devenind astfel rivalul fiului st\pânului s\u. Busu- rit\]i de caracter unice fiind specific\
ioc, care nu uitase ochii frumoasei P\durence, î[i d\ seama cu îngrijorare, când o curentului literar clasicist.
revede, c\ feciorul lui este îndr\gostit de ea [i se simte umilit când observ\ c\ fata Realismul prozei [i al teatrului ca-
este dorit\, în acelaºi timp, [i de sluga casei lor. ragialesc denot\ [i certe influen]e na-
turaliste, mai ales prin notarea reac-
Imaturitatea ºi indecizia — surse ale nefericirii ]iilor fiziologice (chiar instinctuale) ale
eroilor supu[i deopotriv\ presiunilor
în viaþa eroilor externe (mediul social, rela]iile intra-
familiale, profesiuni etc.), dar [i inter-
Iorgovan este st\pânit de o indecizie perpetu\: „N-ar fi vrut, fereasc\ Dumnezeu, ne (factori ereditari, boli, complexe
ca ei (pãrinþii, rudele, n.ns.) s\ cread\ c\ el umbl\ cu gândul de a [-o lua de nevast\ psihice, manii, procese de con[tiin]\).
pe Simina...” B\rbatul imatur [i labil suflete[te se ru[ineaz\ de propriile sentimente Al\turi de M. Eminescu, I.L. Caragiale
(„înc\ [i mai pu]in ar fi vrut ca cineva s\ sim]\ c\-i este drag\ [i nu voie[te s-o ieie”), a experimentat [i literatura de imagi-
o îndep\rteaz\ de {ofron, o izoleaz\ de ceilal]i [i îi modific\ tot cursul vie]ii. {ofron, na]ie, preferând fantasticul demonic
om sincer [i hot\rât, o cere de nevast\, îns\ este respins cu delicate]e de Neac[u, (La hanul lui Mânjoal\, Calul dracului,
c\ruia îi m\r turise[te pasiunea pentru fiica lui. Prozatorul dezv\luie, în monologuri La conac). Insolitul se insinueaz\ fi-
resc în realitatea cotidian\ prin conti-
succesive, st\rile de spirit ale b\rba]ilor lega]i afectiv de Simina (Iorgovan, {ofron,
nua ezitare a lectorului între solu]ia
Neac[u) [i pe cele ale fetei de m\ritat, care sufer\, pentru c\ se [tie nedorit\ în fami- ra]ional\ (insuficient\) [i alta suprana-
lia omului iubit. Sf\tuindu-se cu p\rintele Ioan (supranumit, pentru firea lui impulsiv\, tural\ (care se va impune) în leg\tur\
„popa Furtun\”), Busuioc hot\r\[te s\-[i trimit\ imediat dup\ încheierea culesului cu faptul neobi[nuit prezentat.
echipa de secer\tori la cumnatul s\u, ca s\-i despart\ pe tinerii îndr\gosti]i. 
Antologice sunt paginile monografice din nuvel\ în care I. Slavici prezint\, cu accent
Mariana Petraºcu, Dans pãdurenesc
pe detaliul descriptiv, fie momentul transhuman]ei p\durenilor c\tre [esurile
acoperite de holdele pârguite, fie datina festiv\ care inaugureaz\ seceri[ul: cu l\utarii
în fruntea alaiului, lucr\torii îmbr\ca]i ca de s\rb\toare — fl\c\ii cu coasele pe um\r,
fetele cu secerile la brâu — a[teapt\ în zorii zilei, în fa]a casei, „s\ ias\ gazda, ca s\ le
ureze de secer\toare”.

Conflict deschis între rivalii în dragoste


Când {ofron o s\rut\ pe Simina, Iorgovan se preface din timiditate c\ nu obser -
v\, astfel cã fata îi repro[eaz\ din priviri c\ este la[ [i lipsit de reac]ia b\rb\teasc\
normal\ de protejare a fiin]ei îndr\gite de rivalii reali ori poten]iali: „Tu ar trebui s\
faci ca al]ii s\ nu îndr\zneasc\ a m\ s\ruta”. Apropiindu-se de el, îi imput\ sl\biciu-
nea, avertizându-l c\, în via]\, „obraznicul m\nânc\ praznicul” [i c\ tânãrul nu se
comport\ ca un adult responsabil de ac]iunile lui: „— Nu te în]eleg, îi zise el. Vrei
s\ fac [i eu ca dânsul? — Nu, îi r\spunse ea râzând. Eu (s.ns.) s\ fac.” Nemaiputând

151
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 tolera lipsa lui de mândrie, de hot\râre [i de „vârtute” (for]\ în ac]iunea decisiv\),


Dintre cei patru mari clasici, Ioan Simina îi declar\ cu amar\ luciditate: „{tiu — urm\ ea lini[tit\ — o v\d, o sim] în tot
Slavici r\mâne prin excelen]\ scriito- ceasul c\ ]i-e ru[ine de dragostea ce o ai c\tre mine [i te fere[ti ca nu cumva lumea
rul realist de factur\ obiectiv\, pentru s\ afle despre ea...” Neac[u intervine [i are o discu]ie l\muritoare cu fiica lui „cea
c\ [i-a fixat câmpul de observa]ie mai a[ezat\ [i înd\r\tnic\”, sf\tuind-o s\ renun]e la Iorgovan [i s\ nu se fac\ „pui de cuc
ales asupra vie]ii sociale a satului [i a în cuib de cioar\”, c\ci trufa[ii st\pâni din Curtici nu vor uita niciodat\ c\ ea a dor-
târgului ardelenesc din ultimele dece- mit în [ura lor [i c\ a lucrat ca orice angajat pentru simbrie: „Tu nu [tii s\ [ezi la
nii ale secolului al XIX-lea. Prozatorul
masa lor, nici s\ m\nânci cu lingura lor, nici nu [tii s\ te îmbraci în portul lor, nici
realist îi prezint\ pe indivizi în strâns\
leg\tur\ cu mediul socioprofesional ca- s\ vorbe[ti în limba lor.” De[i tân\ra îl nume[te pe Iorgovan „om cuminte [i cu
re le impune norme de conduit\, le in- inima bun\”, în]eleptul b\trân o contrazice prin atenþionarea „dar e slab de înger”,
fluen]eaz\ judecata moral\ [i îi în- pentru cã tânãrul nu are curajul propriilor judec\]i [i fapte, a[teptând mereu confir-
deamn\ la comportamente [i la ac]iuni marea ori infirmarea acestora din partea celor din jurul s\u. Iorgovan [i {ofron
reprezentative. ajung la un conflict deschis, al c\rui deznod\mânt fatal este împiedicat, concomi-
Respectând atât viziunea asupra tent, de Simina [i de Neac[u. Acesta din urmã îl întreab\ cu sinceritate exasperat\
omului ºi a realitãþii, cât [i principiile pe fl\c\ul indecis de ce nu se însoar\ cu fiica lui, dac\ o iube[te, într-adev\r: „Pentru
artei narative realiste, Slavici r\mâne
c\ nevasta mea nu are s\-mi fie numai mie nevast\, ci [i p\rin]ilor mei nor\ [i rude-
mereu obiectiv în prezentarea faptelor
de via]\, selecteaz\ personaje tipice în lor mele om din cas\, [i ar trebui s\ fie moarte de om.” Prin acest r\spuns, eroul
împrejur\ri comune de existen]\, este condamn\ legile inflexibile ale lumii s\te[ti patriarhale, dar nu are t\ria s\ le
preocupat de rela]iile eroilor cu sfera înfrunte [i nici s\ le dovedeasc\ spiritul anacronic [i injust.
economic\ [i social\, nu idealizeaz\
nici circumstan]ele în care ace[tia evo- Mentalitate colectivã versus opþiune individualã
lueaz\, nici compor tamentele lor drept
r\spunsuri la provoc\rile societ\]ii ru- „Popa Furtun\” ia cu sine grupul de secer\tori, dar Simina r\mâne la Curtici, în
rale confruntate cu formele incipiente timp ce tat\l ei pleac\, singur [i am\rât, la Socodor, unde, în scurt timp, moare de
ale capitalismului; la nivelul epicii pro- holer\. Fiica îndoliat\ se mut\ [i ea acolo, g\zduit\ chiar de p\rintele Ioan [i de so]ia
priu-zise, stilul s\u literar este denota-
sa; zi de zi, tr\ie[te cu remu[carea c\ l-a desp\r]it pe tat\l ei de locul natal [i c\ l-a
tiv (apelând la sensurile de baz\ ale
cuvintelor), fapt care îi confer\ preci-
l\sat s\ se sfârºeascã singur printre str\ini. Chiar [i în asemenea condi]ii tragice,
zie, caracter informativ, sobrietate [i opinia unchiului-preot r\mâne neclintit\ când î[i moralizeaz\ nepotul: „Dac\ ]i-e de
fete, are taic\-t\u destul\ stare s\ te însoare [i destule neamuri s\-]i dea perechea
 potrivit\” (s.ns.). C\s\toria, în mentalitatea rural\, constituie o afacere de clan,
Florenþa Pretorian, Þãrancã din Scheia voin]a familiilor înrudite fiind mai puternic\ decât selec]ia individual\ în numele
afectivit\]ii: fata de m\ritat nu are identitate, în schimb se cuvine s\ aib\ zestre
(m\sura care îi d\ valoare social\) [i neamuri sus-puse în ierarhia satului. Are drep-
tate G. C\linescu în constatarea c\: „Orice ]\ran voie[te zestre în p\mânt [i vite, o
însur\toare dezinteresat\ fiind o adev\rat\ înstr\inare de la legile de conservare ale
familiei rurale” (Istoria literaturii române...). Criticul se refer\ la aprigul conflict
pentru p\mânt dintre Ion [i Vasile Baciu din bine-cunoscutul roman al lui Liviu
Rebreanu, din 1920, îns\ stabile[te similitudini evidente în aceast\ privin]\ cu lumea
descris\ de Slavici în proza sa: „Ca [i în «Mara», înd\r\tul indivizilor stau grupurile
simbolizate, conflictul fiind în fond între categorii” (op. cit.).
Resemnat, v\zând suferin]a copilului s\u [i sim]indu-se responsabil pentru des-
tinul Siminei, care r\m\sese singur\ pe lume, Busuioc, resemnat, o pe]e[te pentru
fiul lui chiar în casa parohial\ din Socodor. Spre uluirea acestuia, Simina amân\
r\spunsul decisiv (în fapt, îl respinge), con[tient\ c\, în sufletul lui orgolios, n-o va
privi niciodat\ ca pe o nor\ respectat\.

„Dragoste-n sec!” — Tragedia unei iubiri neasumate


{ofron se mut\ în Socodor pentru a fi mai aproape de fata îndr\git\, cu care
sper\ s\ se c\s\toreasc\ cândva; Iorgovan în]elege c\ Simina îl judec\ aspru [i c\
l-a p\r\sit. Se îndep\rteaz\ de p\rin]ii lui [i de mentalitatea retrograd\ a lumii
rurale, decade moral [i î[i anesteziaz\ suferin]a în petreceri la birturile din Curtici

152
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

[i Arad. A fost extrem de impresionat de moartea fulger\toare a morarului Pup\z\, 


strivit între ro]ile ma[inii de treierat. Privindu-l pe cel disp\rut, Iorgovan are reve-
concizie. Exactitatea termenilor, expri-
la]ia mor]ii eliberatoare de orice durere [i se uit\ fascinat la ro]ile „t\cute, nemi[- marea impersonal\, raritatea or na-
cate, pline de sânge [i ademenitoare (s.ns.) în osiile lor de fier”. Când nu mai poate mentelor retorice (excep]ie f\când
îndura desp\r]irea de Simina, gelozia împotriva lui {ofron, repro[ul tacit din ochii repeti]iile, aglomer\rile enumerative
tat\lui s\u (pe care îl minte [i îl în[al\ la socotelile morii [i ale vânz\rilor de f\in\), [i compara]iile de preferinþã cu ele-
amintirea unei be]ii în timpul c\reia a spart capul unui tovar\[ de petrecere (care mente concrete) sunt alte însu[iri ale
afirmase c\ {ofron „se ]ine” cu Simina la Socodor), Iorgovan se sinucide, aruncân- stilului autorului. Culoarea local\ a
mediilor sociale prezentate într-un stil
du-se între ro]ile ma[inii de la moar\ [i pierind ca bietul Pup\z\.
veridic este asigurat\ de frecven]a re-
Întoars\ la Curtici, Simina îl g\se[te înc\ în via]\, dar emo]ia revederii nesperate gionalismelor [i a expresiilor populare
opre[te firul vie]ii tân\rului: „Cuprins de fiori, Iorgovan î[i strânse înc\ o dat\ toate tipic ardelene[ti.
puterile, ridic\ din nou bra]ele, ca s\ o cuprind\ cu ele, apoi dete un gemet lung, În investigarea realit\]ii, scriitorul
bra]ele îi c\zur\ înapoi [i r\suflarea i se curm\...” manifest\ o atitudine critic\ [i impar-
Simina [i Iorgovan, ca [i Persida [i Na]l (din romanul Mara de acela[i autor), ]ial\ fa]\ de societatea burghez\ care
Marta [i oierul Miron (Gura satului), Sevasta [i c\pitanul Iorgu Stroienescu (O abia se cristaliza la sfârºitul secolului
al XIX-lea, îi cerceteaz\ mecanismele
via]\ pierdut\), Ion [i Florica (romanul Ion de L. Rebreanu), Polina [i Biric\
economico-sociale, îi semnaleaz\ in-
(Morome]ii de M. Preda) [.a. sunt victimele morale ([i chiar fizice, prin moartea consecven]ele [i erorile, reliefând con-
unora dintre personaje) ale legilor nescrise, dar implacabile, dup\ care se desf\[ura secin]ele nefaste ale opozi]iei dintre
via]a satului românesc din veacurile trecute, acele norme conven]ionale care sat [i ora[, dintre breslele tradi]ionale
mutileaz\ existen]a uman\, pentru c\ nu-i respect\ individualitatea [i o împing în [i noii îmbog\]i]i prin mijloace necin-
seria anonimatului. stite, dintre etniile care convie]uiesc în
acela[i spa]iu geografic, dintre orient\-
rile confesionale near monizate din
cauza prejudec\]ilor de ordin religios,
dintre condi]ia material\ pauper\ [i
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii dificult\]ile traiectoriei intelectualului
în lumea rural\. Toate aceste aspecte
1) Realiza]i, într-un eseu analitic de tip caracterizare literar\, portretul în ale realit\]ii mediilor socioprofesio-
oglind\ (unul reflectat de cel\lalt) al tinerilor neferici]i — de[i se iubesc — nale [i ale categoriilor de personaje
Simina [i Iorgovan. tipice eviden]iate de prozatorul realist
asigur\ operei sale un caracter mono-
2) Eviden]ia]i, într-un eseu stilistic, tr\s\turile operei realiste particularizate grafic [i valoarea unui document
la opera lui I. Slavici: reprezentarea veridic\ a realit\]ii, obiectivitatea scri- uman [i artistic de prim ordin. În ceea
itorului în raport cu faptele prezentate, personaje tipice în împrejur\ri ce priveºte capacitatea scriitorului de
obi[nuite de via]\, preocuparea fa]\ de sfera economico-social\, atitudinea a investiga în spiritul adev\rului con-
critic\ fa]\ de om [i societate, exprimarea sobr\ [i impersonal\ (alternând flicte social-morale puternice, I. Slavici
stilul direct cu cel indirect [i cu stilul indirect liber, în monologurile inte- îi anticipeaz\ — în proza lui scurt\
(Novele din popor, 1881) [i în roma-
rioare ale eroilor).
nele sale (Mara, 1906, Vecini I, II,
3) Concepe]i un studiu de caz argumentativ în care s\ dezbate]i urm\toarea 1894) — pe Ioan Agârbiceanu, Liviu
problem\ etic\: se manifest\ — din perspectiva eroilor dilematici constru- Rebreanu, Cezar Petrescu, Marin Pre-
i]i de prozator — numai o vin\ moral\ individual\ sau exist\ [i o fatalitate da [i pe alþii.
tragic\, apãsând asupra vie]ii lor? Selecta]i exemple din operele cele mai
dramatice ale scriitorului: Moara cu noroc, P\dureanca, Gura satului, O Bibliografie
via]\ pierdut\, Din valurile vie]ii (nuvele), Mara (roman) etc.
 George Munteanu, Istoria literatu-
4) Pornind de la replicile: „Tot omul cu oamenii de seama lui!” (Cosma c\tre rii române. Epoca marilor clasici,
Mihu, în nuvela Gura satului) [i „— Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib vol. I-II. Edi]ia a II-a, Editura Por -
de cioar\!...” (Neac[u c\tre Simina, în nuvela P\dureanca), realiza]i un to-Franco, Gala]i, 1994.
eseu liber în care s\ formula]i un punct de vedere personal în m\sur\ a  Ioan Slavici, Opere. vol. I-II. Stu-
reliefa dac\, în lumea contemporan\, mentalit\]ile legate de condi]ia mate- diu introductiv de E. Simion. Edi-
rial\ [i de prestigiul social al individului persist\ înc\, s-au diminuat ori ]ie ap\rut\ sub egida Academiei
chiar au disp\rut. Române, Editura Univers Enciclo-
pedic, Bucure[ti, 2001.

153
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

„Unde nu e moral,
acolo e corup]ie...”
Ion Luca Caragiale

O scrisoare pierdut\
(fragmente)

SCENA III

CAÞAVENCU: (c\tre grupul lui)


Ei, cum s\-l trime]i `n Camer\, nene, pe stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile
lui — [i eu respect ideile, numai s\ fie sincere, [i el e sincer, n-ai ce zice — respect
la orice opiniune!… Dar s\-]i vie stimabilul cu idei `nvechite, cu opiniuni ruginite, [i
s\ te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive... asta nu mai
merge... Astfel de opiniuni nu le respect, s\-mi dea voie s\-i spui…
POPESCU:
Coordonate ale operei
Nu, uite ce sus]ine Farfuridi, n-ai `n]eles; sus]ine c\ adic\ dup\ istorie — d-aia
I.L. Caragiale s-a dovedit, `n ace- se teme el de zguduiri — nu trebuie s\ d\m exemplu r\u surorilor noastre de ginte
ea[i m\sur\, un excep]ional creator latin\. N-ai auzit, chiar a zis-o el: surorile noastre de ginte latin\…
atât `n registrul comic, cât [i `n cel IONESCU:
tragic, prima `nsu[ire artistic\ de- Da! a zis-o...
monstrând-o `n comediile sale [i `n CAÞAVENCU: (cu aer de protec]ie)
Momente [i schi]e, iar pe cea de-a Voi dasc\lii sunte]i b\ie]i buni, dar ave]i un cusur mare: cum v\ vorbe[te cineva
doua — `n drama N\pasta [i `n nuve-
de istorie, s-a ispr\vit, are dreptate. (cu putere) Ce istorie? Apoi, dac\ e vorba de
listica de factur\ psihologic\, dar cu
certe influen]e naturaliste. ~ns\ com-
istorie, apoi ce te-nva]\ istoria mai `ntâi [i-ntâi?
plexitatea [i viabilitatea dramaturgiei POPESCU:
caragiale[ti decurg [i din `mbinarea C\ România de la Traian...
celor dou\ tr\s\turi artistice chiar `n CAÞAVENCU:
comediile sale, deoarece, `n spatele Nu-i a[a...
`ntâmpl\rilor numai aparent de fac- IONESCU:
tur\ comic\, se ascund veritabile tra- C\ adic\ str\bunul nostru...
gedii omene[ti. CAÞAVENCU:
Cel care a intuit primul `n epoc\
Ce str\bun! ce nostru! Vezi c\ nu [ti]i! (cu tonul retoric) Or, mai `ntâi [i-ntâi
faptul c\, `n opera dramatic\ a lui
I.L. Caragiale, aparen]ele comice as-
istoria ne `nva]\ anume c\ un popor care nu merge `nainte st\ pe loc (publicul
cund esen]a tragic\ a condi]iei uma- `ncepe s\ ia aminte c\ peroreaz\ [i se grupeaz\ `ncet-`ncet `mprejurul lui ca s\ ascul-
ne a fost T. Maiorescu, mentorul te), ba chiar d\ `napoi, c\ legea progresului este a[a, c\ cu cât mergi mai iute, cu
„Junimii”. atât ajungi mai departe. (Grupul lui Ca]avencu aprob\ [i admir\, grupul lui Farfuridi
 [i Brânzovenescu, care s-au apropiat [i ascult\ mai dintr-o parte, d\ din umeri.) [...]

154
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

FARFURIDI: (`n]epat) 
Da! progres! progres f\r\ conserva]iune, când vedem bine c\ Europa… ~nc\ din studiul estetic Comediile
CAÞAVENCU: (`ntrerupându-l l\tr\tor) d-lui Caragiale, publicat la numai un an
Nu voi, stimabile, s\ [tiu de Europa d-tale, eu voi s\ [tiu de România mea [i de la reprezentarea Scrisorii pierdute
numai de România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar veni]i cu gogori]e, cu (13 noiembrie 1884), Maiorescu `l a[e-
inven]iuni antipatriotice, cu Europa, ca s\ am\gi]i opinia public\... za valoric pe dramaturg `n galeria scri-
itorilor clasici. Caragiale a pornit de la
FARFURIDI: ([i mai `n]epat)
o baz\ istoric\ real\, [i anume revizui-
D\-mi voie... Mi se pare c\ altcineva am\ge[te opinia public\... rea Constitu]iei din 1883 [i a Legii
CAÞAVENCU: electorale, precum [i de la disputele
Nu voi s\ [tiu de ce zici d-ta. `ntre fac]iunile liberale — una radical\
BRÂNZOVENESCU: (reprezentat\ de perechea simbolic\
Fire[te c\ nu vrei s\ [tii... nu-]i vine la socoteal\... C.A. Rosetti — Nae Ca]avencu) [i alta
CAÞAVENCU: ([i mai l\tr\tor) moderat\ (ilustrat\ de I.C. Br\tianu —
S\-[i vaz\ de trebile ei Europa. Noi ne amestec\m `n trebile ei? Nu... N-are prin ur- Far furidi) —, conflictul desf\[urându-se
mare dreptul s\ se amestece `ntr-ale noastre... D-ta e[ti avocat, e[ti confrate cu mine... `ntre spiritele conservatoare, aflate la
putere, [i reformatorii care cereau
FARFURIDI:
introducerea ideilor apusene la noi.
Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta... [...] Se cuvine subliniat faptul c\ I.L.
CAÞAVENCU: (cu totul `n]ep\tor) Caragiale este, deopotriv\, un scriitor
Stimabile, nu [tiu pentru ce d-ta m\ prigone[ti de la o vreme... Ce ai cu mine? na]ional, opera sa fiind reprezentativ\
Suntem `n fa]a aleg\torilor, stimabile: or nu `ncape pic\; s\ lupt\m: d-ta o s\-]i pui pentru spiritul românesc `n toate ma-
candidatura, o [tim; eu ]i-o declar c\ mi-o pui pe a mea... lupt\ electoral\! [i [tim c\ nifest\rile lui caracteristice, dar este [i
lupta electoral\ este via]a popoarelor... De ce te revol]i contra adev\rului? `n contra unul de valoare universal\, `n m\sura
dreptului?... Oneste bibere, onorabile!... (aprob\ri din partea grupului). `n care a creat situa]ii general valabile
FARFURIDI: (izbucnind) [i tipuri umane generice (ilustrate prin
variante asem\n\toare) `n orice socie-
Ia scute[te-m\ cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte „R\cnetul Carpa-
tate. Caragiale este un realist, descri-
]ilor”, pe de alt\ parte chiverniseala confra]ilor; pe de o parte opozi]ie la toart\, pe ind „balzacian” o lume burghez\, bine
de alt\ parte te[cherea la buzunar!... Url\ târgul, domnule... cunoscut\ de el, c\reia i-a demascat cu
temei deficien]ele, dar [i un vizionar,
anticipând situa]ii, tipologii [i mentali-
t\]i care se perpetueaz\, indiferent de
Abordarea textului `n clas\ evolu]ia ambian]ei socio-politice. A[a
se explic\ impresia de permanent\ ac-
tualitate [i succesul constant al piese-
1) Demonstra]i, pe baza subiectului piesei de teatru studiate, c\ O scrisoare lor sale [i ast\zi, când contempl\m
pierdut\ dezv\luie mecanismul producerii unei farse electorale, din cauza
absen]ei responsabilit\]ii civice din con[tiin]a clasei politice române[ti de 
Aurel Jiquidi, Caþavencu. Ilustraþie
la sfâr[itul secolului al XIX-lea; argumenta]i pe grupe de cercetare. la O scrisoare pierdutã de I.L. Caragiale
2) Argumenta]i compozi]ia riguroas\ a piesei de teatru, care este asigurat\
prin trei procedee: repeti]ia (interven]ia reluat\ a Cet\]eanului turmentat),
evolu]ia invers\ a conflictului (prin r\sturn\rile spectaculoase de situa]ii) [i
interferen]a seriilor de personaje (aflate `n opozi]ie de interese).
3) Motiva]i c\ personajele comice ale lui Caragiale sunt veritabile caractere,
având o dominant\ psihocomportamental\ [i fiind puse `n situa]ii conflic-
tuale tipice; forma]i grupe de lucru [i `ntocmi]i câteva studii de caz.
4) Alc\tui]i oral fi[a de caracterizare a unui erou caragialesc preferat, dup\
urm\toarele repere: indica]iile autorului despre personajul `n cauz\; `nca-
drarea lui `ntr-o tipologie moral\; principalele sale ac]iuni, motiva]iile lor [i
ponderea acestora `n desf\[urarea subiectului dramatic; evolu]ia compor -
tamentului s\u (ori, dup\ caz, involu]ia lui); tr\s\tura pregnant\ de carac-
ter a eroului comic; analiza limbajului s\u (pronun]ia, lexicul, topica frazei,
stereotipiile verbale, agramatismele); semnifica]ia numelui personajului.

155
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române


ului]i o lume „curat” caragialesc\, atât
Repere de interpretare
`n spa]iul autohton, cât [i pe alte meri-
diane. F\r\ s\ elimine tr\s\turile carac-
terologice tipic române[ti, Caragiale a Ca orice autor satiric de geniu, Caragiale n-a vrut numai s\ exacerbeze, prin [arj\
dezv\luit esen]a spiritului uman, sur- umoristic\ [i prin caricaturizare, erorile politicianismului, ci s\ le [i corecteze, `ns\
prins `n manifest\rile [i `n ambian]ele
nu din afar\, ci prin „catharsis”-ul (terapia interioar\) trezirii emo]iei artistice. Indignat
decisive pentru el — familia, [coala,
profesiunea —, ac]ionând `n sfera poli- de cele trei vicii ale regimului parlamentar de pretutindeni — voin]a individual\ de
tic\ sau `n cea cultural\, exercitându-[i autoritate public\, atributul de coruptibil specific omului politic [i absen]a altruismu-
atribu]iile civice ori reac]ionând sub lui civic (ac]iunea pentru binele public f\r\ recompense) —, I.L. Caragiale a oferit,
presiunea unor momente istorice de prin Scrisoarea pierdut\, un manual satiric despre mecanismele puterii dintotdeauna.
anvergur\. Dramaturgul n-a fost un ci-
nic, a[a cum s-a spus, ci un spirit lucid, „Familia mea de la patuzsopt [i eu, `n toate Camerele, cu
care prive[te spectacolul lumii cu un
ochi sceptic [i necru]\tor. El converte[- toate partidele, ca rumânul impar]ial...”
te decep]ia `n satir\, „sim]ind enorm” [i
~n politic\, totul se repet\. Impresia de noutate este dat\ nu de mentalit\]ile poli-
„v\zând monstruos” deficien]ele lumii
din toate timpurile. tice (acelea[i pretutindeni [i `n orice epoc\), dominate de avere, privilegii, ascensiu-
ne social\ —, ci de evolu]ia formelor, a aparen]elor `n decorul public. Jocul electo-
ral este o conven]ie `ntre aleg\torii adesea „turmenta]i” de false promisiuni, care le
Tipologii caragiale[ti `n[al\ buna-credin]\, [i ale[ii condu[i de tenacea voin]\ de putere, conform princi-
Criticul interbelic Pompiliu Constan- piului: „lupt\ si d\-i, si d\-i, si lupt\!...” Dramaturgul a sesizat lipsa unei gândiri teore-
tinescu a `mp\r]it tipurile comice din tice coerente, a unor convingeri doctrinare care, aplicate corect `n practica social\,
teatrul caragialesc `n nou\ clase tipo- s\ asigure progresul unei societ\]i civile evoluate. La fel de periculoase sunt absen]a
logice: `ncornoratul (b\rbatul `n[elat): rectitudinii morale [i a ata[amentului ideatic pentru o doctrin\, pe care politicianul
jupân Dumitrache, venerabilul Trahana- de meserie s-o slujeasc\, transformând-o `ntr-un crez social, c\ci voca]ia politic\ se
che, Cr\c\nel; junele-prim (amorezul):
na[te [i se construie[te cu trud\ [i sacrificii. Cu dou\zeci [i unu de ani `naintea publi-
Chiriac, Ric\ Venturiano, {tefan Tip\tes-
cu, Nae Girimea; cocheta adulterin\ (fe- c\rii piesei lui I.L. Caragiale, prozatorul Nicolae Filimon, la fel de lucid — realizând,
meia infidel\): Zi]a, Veta, Zoe, Didina, `n 1863, portretul ciocoiului —, remarca aceea[i lips\ de civism, de responsabilita-
Mi]a Baston; politicianul demagog: Nae te [i de constan]\ politic\: „Ajuns om de stat, ciocoiul sau puiul de ciocoi nu se pro-
Ca]avencu, Agami]\ Dandanache, Farfu- nun]\ definitiv pentru nicio doctrin\ politic\, nu se face adept credincios al niciunui
ridi; cet\]eanul aleg\tor: conu Leonida, partid, nu doar\ c\ are spiritul drept [i nep\rtinitor, ci ca s\ poat\ exploata deodat\
Cet\]eanul turmentat; func]ionarul: re- toate doctrinele [i partidele `n folosul s\u” (Prolog la Ciocoii vechi [i noi). Absen]a
prezentat prin diferi]i „catinda]i”; confi-
unei tradi]ii politice reale face loc imposturii, veleitarismului [i spiritului oportunist,
dentul: coana Efimi]a; raisonneurul: Nae
Ipingescu, Brânzovenescu; servitorul, diminuând `ncrederea electoratului `n clasa diriguitoare. Acestor tare sociale li se
func]ionarul public: poli]aiul Pristanda. adaug\ sloganul cinic: „La vremuri noi — tot noi!”, `n care omonimia adjectival-pro-
Dramaturgul nu simplific\ imaginea nominal\ reflect\ falsa impresie de alternativ\ [i de primenire politic\, deoarece pro-
personajelor sale, reducând-o — carica- gramele [i atitudinile, aparent diferite, ascund aceea[i s\r\cie de idei [i de solu]ii via-
tural — la o unic\ tr\s\tur\ de caracter, bile care s\ permit\ schimb\rile majore, singurele benefice pentru o na]iune.
ci adesea eroii caragiale[ti `mbin\ mai
multe tipologii, demonstrându-[i viabi- „G\se[te-mi, m\-n]eledzi, un coledzi
litatea [i complexitatea `n plan literar.
ori dau scrisoarea la «R\sboiul»...”
~n exercitarea puterii, [antajul de orice fel (financiar, politic, moral, afectiv,
Jargonul sexual etc.) r\mâne metoda infailibil\ a carieristului de profesie. Scopul principal
este transformarea `nvestiturii politice din una eligibil\ `ntr-una p\strat\ definitiv.
 Din fr. jargon.
Reu[ita machiavelic\ depinde de mistific\ri, concesii reciproc avantajoase, compro-
„Jargonul este o variant\ a limbii
na]ionale, delimitat\ mai ales dup\ cri- misuri, mituiri la `nalt nivel, negocieri oneroase, oportunit\]i bine folosite; a[a-zisa
terii socioculturale [i profesionale” „diploma]ie”, mult l\udat\ de Trahanache, nu `nseamn\ altceva decât atacul brutal
(Dic]ionar general de [tiin]e. {tiin]e [i fulger\tor sub centur\ (precum g\sirea poli]ei falsificate de c\tre avocatul Nae
ale limbii, 1997). Ca limbaj specializat, Ca]avencu) pentru anihilarea adversarului. Odat\ consacrat drept om politic, insul
 obscur ca valoare, `ns\ megaloman `n preten]ii, nu mai vrea s\ renun]e la pozi]ia lui

156
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a


el se manifest\ `ndeosebi la nivelul lex-
icului [i al pronun]\rii, constituind un
limbaj deformat, cu elemente str\ine
folosite pân\ la abuz.
Jargonul este alc\tuit din cuvinte
(provenite din limbile neoromanice,
`ndeosebi din francez\, sau din cele cu
larg\ circula]ie, cum este anglo-ameri-
cana) folosite de anumite categorii so-
ciale [i profesionale dornice s\ se dis-
ting\ de masa vorbitorilor. Jargonul
fran]uzit este ridiculizat pentru pre]io-
zitatea lui, devenind o surs\ a comicu-
lui `n teatrul [i `n proza lui V. Alecsan-
dri [i I.L. Caragiale. Dar acest limbaj
afectat [i prezum]ios este satirizat [i `n
O scrisoare pierdut\. Imagine din spectacol (regia Liviu Ciulei), 1972. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” speciile lirice clasice (precum satirele
[i fabulele lui Gr. Alexandrescu).
privilegiat\ [i — fiind un spirit nedemocratic `n fond — el nici nu mai concepe c\
n-ar putea fi mereu reales.
Dac\ Nae Ca]avencu `[i propune s\ [antajeze familia Trahanache [i pe Tip\- Suspansul
tescu o singur\ dat\, promi]ând c\ va restitui scrisoarea compromi]\toare `n mo-
 Din fr. suspense, engl. sus-
mentul alegerii sale ca deputat, Dandanache, canalia perfect\, perpetueaz\ [antajul
pense — „nesiguran]\”.
`ntr-o situa]ie similar\; `ndemnat de Zoe s\ restituie documentul, de vreme ce `[i
Acesta constituie „o a[teptare plin\
atinsese ]elul, Dandanache este uluit de naivitatea femeii: „Cum se poate, coni]a de curiozitate [i de emo]ie din partea
mea, s-o dau `napoi? S-ar putea s\ fac asa o prostie? Mai trebuie s-al-dat\... La un caz spectatorului (ori a cititorului) privi-
iar... pac! la «R\sboiul»!...” Din relatarea f\cut\ f\r\ ru[ine Zoei, ca [i când [antajul toare la evolu]ia conflictului dramatic”
ar fi lucrul cel mai firesc de pe lume, deducem c\ Agami]\ simuleaz\ prostia, a[a (DTL, 1990), a personajelor [i a rela-
cum Trahanache mimeaz\ senilitatea, ca s\ par\ inofensivi [i s\ controleze discret ]iilor tensionate dintre ele sau la pro-
mi[c\rile alia]ilor [i pe cele ale adversarilor; astfel, putem b\nui c\ Dandanache invi- ducerea unor evenimente fie nea[tep-
tate (prin r\sturn\ri de situa]ii), fie
ta inten]ionat la mas\ oameni politici de vaz\, ale c\ror haine le buzun\rea ca un ho]
însp\imânt\toare (prin implica]iile lor).
calificat, c\utând documente compromi]\toare, care s\-i asigure, pe vecie, un post Ner\bdarea a[tept\rii, curiozitatea [i
politic bine remunerat. Arivistul Ca]avencu aplic\ principiul schimbului reciproc efectul spectaculos al surprizei — pe
„do ut des” („`]i dau, ca s\-mi dai”), transformat de canalia Agamemnon Dandanache care le presupune suspansul — ]in
`ntr-unul mai eficient: „`]i iau, ca s\-mi dai mereu”. treaz interesul publicului. Tehnica sus-
pansului provoac\ nesiguran]\ ori anti-
„D-le Ca]avencu, [...] d-tale `]i este indiferent de la cine cipare (corect\ sau eronat\) din partea
spectatorului. Evenimentele ulterioare
]i-ar veni aceea ce-]i trebuie a[a de neap\rat...” pot fi prev\zute datorit\ atmosferei
Replica disperat\ a Zoei dezv\luie adev\rul c\ puterea este cinic\ [i indiferent\ create în scen\, aluziilor sau numai ges-
turilor unor personaje. În tragedia anti-
fa]\ de partea spectrului politic din care `i vine garan]ia stabilit\]ii. Pentru a-[i salva c\, personajul colectiv era corul, care
onoarea [i pozi]ia de cea dintâi doamn\ a jude]ului, ambele periclitate de acuza]ia anticipa nenorocirile [i comenta, pen-
de adulter (comis cu prietenul b\rbatului ei, prefectul {tefan Tip\tescu), lansat\ `n tru l\murirea [i educarea publicului,
urma public\rii scrisorii lor amoroase, Zoe este dispus\ s\-l promoveze pe Ca]avencu, erorile protagonistului. Euripide folo-
de[i el conduce o fac]iune rival\ `n partid. ~n men]inerea exercit\rii puterii, orice sea, uneori, tactica gener\rii nesigu-
culoare politic\ se poate nuan]a sau modifica `ntr-una contrastant\: „{i a[a zi, ai? d-ai ran]ei prin falsele prevestiri. Suspansul
no[tri, stimabile? bravos! m\ bucur!” Trecerea de la un partid la altul, chiar dac\ poate s\ persiste pân\ aproape de rea-
lizarea deznod\mântului, dac\ soar ta
postuleaz\ idei opuse, este uzual\, c\ci nu conteaz\ doctrinele (de altfel, nediscuta-
eroilor principali r\mâne ambigu\ [i
te `n pies\ de niciun personaj), ci „interesul”, adic\ privilegiile pe care le incumb\ nu se clarific\ decât odat\ cu încheierea
suprema]ia `n plan social. ac]iunii dramatice. „Suspansul ironic
Omul politic nu mai are identitate real\, doar m\[ti schimbate cu iu]eal\ cameleo- const\ în anticiparea de c\tre spectator
nic\, duplicitatea devenindu-i o a doua natur\. ~n politic\, totul se poate transforma 

157
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 `ntr-un proteism etern profitabil, replica lui Trahanache adresat\ lui Ca]avencu
(lector) a unei nenorociri total nea[- nefiind nici m\car ironic\, ci bonom aprobatoare: cine trece de partea puterii devine,
teptate pentru o poten]ial\ victim\” ipso facto, un om „stimabil” [i de valoare.
(op. cit.). Tehnica suspansului, culti-
vat\ înc\ din teatrul antic, s-a amplifi-
cat la apari]ia romanului gotic [i a fan-
„Dac\ e tr\dare, adic\ dac\ o cer interesele partidului, fie!
tasticului romantic, în literatura Dar cel pu]in s-o [tim [i noi.”
contemporan\ fiind prezent\, deopo-
triv\, în genul epic (romanul de aven- Interesele partidului au prioritate, indiferent de calitatea intelectual\ [i moral\ a
turi, poli]ist, cel [tiin]ifico-fantastic) [i candida]ilor propu[i, chiar dac\ nu se justific\ prezen]a lor `ntr-un sector profesional,
în genul dramatic. nici `ntr-un loc cu care n-au afinit\]i. Obsesia `ntâiet\]ii decizionale a Centrului de
comand\, de unde vin marile hot\râri, admise chiar [i atunci când sunt aberante,
este `ns\[i ra]iunea de a fi a Provinciei. Factorii de r\spundere din „jude]ul de
Comedia [i tipurile munte”, Trahanache `n persoan\, a[teapt\ „s\ bat\ telegraful” numele candidatului
acestei specii dramatice deja ales, c\ruia `i mai este necesar\ doar confirmarea la fa]a locului prin farsa
public\ a alegerilor trucate. Dandanache, de[i complet str\in de meleagurile unde
 Din fr. comédie, lat. como#edia, candideaz\, va ajunge deputat [i va reprezenta oficial interesele unui jude] despre
gr. komoidia — „cântec de s\rb\toare”. care nu are habar. Este incapabil s\ rosteasc\ o fraz\ coerent\, face numai „danda-
„Comedia este specia genului dra- nale”, n-are memoria numelor, se comport\ ca un `ntârziat mintal, `ntr-un cuvânt,
matic, `n proz\ sau `n versuri, care este inapt pentru orice func]ie public\, dar va fi acceptat [i ales deputat.
evoc\ `ntâmpl\ri, personaje, moravuri,
Reprezentativitatea sa `n raport cu problemele oamenilor este nul\, fapt care nu
`ntr-o manier\ care stârne[te râsul,
având — de regul\ — un sfâr[it fericit” incomodeaz\ nici pe conduc\torii provinciei `n cauz\, nici Centrul, unde un „Agami-
(DTL, 1990). ]\” nu va fi luat `n seam\ [i nu va fi preocupat s\ rezolve nimic `n favoarea celor care
~n Antichitate, specia ca atare „era l-au votat. Pentru binele partidului, `ns\[i tr\darea devine scuzabil\ [i chiar un gest
definit\ prin contrast cu tragedia, in- de sacrificiu onorabil `n numele „intereselor” de grup politic.
sistându-se asupra caracterului obi[nu-
it al faptelor [i al oamenilor prezenta]i” „Eu te aleg, eu [i cu b\rbatul meu!...”
(op. cit.), spre deosebire de evenimen-
tele pline de m\re]ie [i de caracterul Prima doamn\ a jude]ului, exasperat\ [i umilit\ de refuzurile repetate ale prefec-
nobil — din punct de vedere social [i tului de a accepta compromisul politic cu Nae Ca]avencu, renun]\ la falsa modestie
moral — al personajelor tragice. ~n vi- afi[at\ pân\ atunci [i dezv\luie faptul c\ ea conduce, de fapt, `ntreaga via]\ a provin-
ziunea lui Aristotel, comedia este „imi-
ciei: partidul de guvern\mânt (prin b\rbatul s\u), aparatul de stat [i prefectura (prin
ta]ia unor oameni neciopli]i, nu `ns\ o
imita]ie a totalit\]ii aspectelor oferite
de o natur\ inferioar\, ci a celor care
fac din ridicol o parte a urâtului. Ridi-
colul poate fi definit ca un cusur [i o
urâ]enie de un anumit fel, ce nu aduce
durere, nici v\t\mare; a[a cum masca
actorilor comici este urât\ [i
fr\mântat\, dar nu pân\ la suferin]\.”
Tragedia cultiv\ rigoarea, unitatea, iar
comedia prefer\ varietatea, `ncurc\tu-
rile de situa]ii, neprev\zutul; „perso-
najele tragediei sunt supuse destinu-
lui, cele ale comediei — hazardului”
(op. cit.); tragedia prive[te cu nostalgie
spre trecut, `n vreme ce comedia exal-
t\ cu bucurie prezentul [i anticipeaz\
viitorul; limbajul celei dintâi este so-
lemn [i nobil, pe când comicul cultiv\
stilul oralit\]ii, cu expresii popu-
lar-familiare, apropiindu-se voit de
vorbirea obi[nuit\. Dac\ tragedia `l
O scrisoare pierdut\. Imagine din spectacol
 (regia: Sic\ Alexandrescu), 1956. Teatrul Na]ional din Bucure[ti

158
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

amantul ei), organele de ordine (prin aservirea poli]iei locale), opinia public\ (prin 
„Cet\]eanul turmentat”, care o admir\ neclintit). Repeti]ia orgolioas\ a pronumelui `ndeamn\ pe omul superior s\ aspire
personal denot\ siguran]a cu care `[i cânt\rise de mult pozi]ia de ax `n jurul c\ruia c\tre libertate [i demnitate, chiar dac\
gravitau to]i. Pe punctul s\-[i piard\ buna reputa]ie [i popularitatea, Zoe `l averti- aceste deziderate se ob]in cu mari sa-
zeaz\ pe Tip\tescu c\ postul de prefect este eligibil [i c\ poate pierde toate privile- crificii, comedia subliniaz\ limitele con-
di]iei umane (fizice, morale, spirituale),
giile de care s-a bucurat timp de opt ani: dragostea [i ocrotirea ei, prietenia lui
acceptându-le [i privindu-le cu umor.
Trahanache, autoritatea datorat\ ascendentului politic. ~l face con[tient pe `nc\p\- ~n ceea ce prive[te structura per-
]ânatul s\u amant c\ puterea local\ are drept centru de iradiere familia ei, c\ci numai sonajelor, tragedia construie[te eroi
candida]ii agrea]i de so]ii Trahanache, integrându-se sistemului lor clientelar [i exemplari, cu o personalitate puternic
respectându-i legile nescrise, au [anse politice reale `n acea zon\ a ]\rii. ~n meca- individualizat\ [i o conduit\ irepro[a-
nismul garant\rii puterii, totul este tranzac]ional, chiar [i sentimentele presupunând bil\, iar comedia tinde spre caricatu-
recompense pe m\sur\. De aceea, Zoe este mai „b\rbat\” decât to]i, nepierzându-[i ral, renun]ând la complexitatea [i uni-
cump\tul [i [tiind s\ ias\ din orice situa]ie dificil\. Caracterizat\ ambiguu drept „o citatea protagoni[tilor, `n favoarea
tipiz\rii lor, imaginând caractere.
dam\ bun\”, „coana Joi]ica” va afla mijlocul potrivit s\-l integreze [i pe Dandanache pe
„Comedia a ap\rut `n Grecia an-
orbita ei de influen]\, seducându-l ori compromi]ându-l politic, dup\ `mprejur\ri. tic\, avându-[i originea `n «comos»-ul
popular, acel praznic public organizat
„Mie-mi place s\ m\ serveasc\ func]ionarul `n cinstea zeului Dionysos, urmat de o
cu tragere de inim\...” procesiune vesel\, `n care participan]ii
schimbau `ntre ei glume [i replici cu
Corup]ia aparatului de stat [i aservirea organelor de ordine intereselor poten- caracter satiric. Glumele ustur\toare
ta]ilor vremii sunt alte dou\ racile criticate cu umor de c\tre dramaturg. Dac\ se [i cântecele cu versuri ironice din tim-
dovede[te la nevoie „om de credin]\”, supus orbe[te ordinelor reprezentan]ilor pul petrecerilor câmpene[ti, care cele-
puterii [i discret `n privin]a abuzurilor acestora, func]ionarul public poate s\ fure brau re`nvierea zeului prin liba]ii ba-
hice, au dat na[tere dialogului comic
lini[tit. Zoe, Trahanache [i Tip\tescu, `ntr-o plimbare, `i num\r\ `n glum\ lui la dorienii din Megara, Sicilia (dup\
Pristanda steagurile instalate `n cinstea alegerilor, ca s\-l tachineze, nicidecum s\-l opinia lui Aristotel). Forme incipiente
controleze ori s\-l trag\ la r\spundere. Poli]aiul este convins c\ „unde nu curge, de comedie se `ntâlnesc la Epichar-
pic\” [i c\ el, ins modest, se mul]ume[te cu orice câ[tig ilicit, numai s\ aib\ parte mos (aproximativ `n anul 500 `.Hr.) [i
de el cât mai des. Organele de ordine nu ap\r\ drepturile, nici interesele `n mimurile lui Sofron. ~nflorirea co-
cet\]eanului, dimpotriv\, le pericliteaz\ prin amenin]\ri [i desf\[ur\ri de for]e. mediei atice a coincis cu introducerea
Pristanda `l aresteaz\ [i `l perchezi]ioneaz\ f\r\ mandat pe directorul ziarului corului. Ca [i `n cazul tragediei, titlu-
rile multor comedii proveneau de la f\p-
„R\cnetul Carpa]ilor”, cerându-i abil scuze (pentru eventualitatea c\ acesta se va
turile pe care le `ntruchipau compo-
redresa politic), invocând obliga]iile „misiei”; apoi `l elibereaz\ la cererea imperativ\ nen]ii corului: de exemplu, la Aristofan,
a Zoei care, p\strându-[i luciditatea, anticipeaz\ consecin]ele faptei necugetate Sphekes — Viespile, Batrachoi —
ordonate de amantul ei. Ca s\-l serveasc\ pe st\pânul lui, Ghi]\ este orice altceva `n Broa[tele, Ornithes — P\s\rile. Al\-
afara condi]iei de p\zitor al legii: spion (când ascult\, c\]\rat pe garduri, dezbateri- turi de Aristofan (creator de texte sati-
le opozi]iei [i le raporteaz\ prefectului), delator, instigator de r\zmeri]e `n timpul rice, politice [i bufe), comedia veche a
unor `ntruniri electorale menite a crea panic\ [i a justifica anumite decizii ale lui mai fost ilustrat\ de operele lui Krati-
Tip\tescu `n favoarea partidului aflat la guvernare. ~ns\ „om de credin]\” trebuie s\ nos, Krates, Eupolis, ale c\ror texte
satirice se bazau pe filonul grotescului
devin\ Ca]avencu `nsu[i, renun]ând la disiden]a `n partid, dac\ nu vrea s\-[i `ncheie
[i al caricaturalului.
ascensiunea politic\ atât de râvnit\. Zoe `i contracareaz\ inten]iile adverse cu pro- Dec\derea democra]iei a avut drept
misiunea c\ „asta nu-i cea din urm\ Camer\” [i `i cere cu mali]ie s\ fie „zelos”, con- consecin]\ pierderea virulen]ei satirice
ducând festivitatea `n cinstea lui Dandanache, c\ci jocul politic se va relua [i tot de de c\tre specia comic\. Din anul 380
ea va depinde dac\ va fi, `n sfâr[it, ales. `.Hr. pân\ `n epoca lui Alexandru Ma-
cedon, s-a impus a[a-numita comedie
„~n s\n\tatea aleg\torilor cari... au probat patriotism...” medie, caracterizat\ prin tratarea unor
teme general umane [i prin eroi `n-
Electoratul constituie pentru politicienii de duzin\ o mas\ de manevr\ `n vede- truchipând caractere, `n piesele scrise
rea ob]inerii sufragiului. Vorbele mari, alc\tuind recuzita patriotard\, sunt destina- de Eubulos, Anaxandride [i Alexis.
te naivilor [i entuzia[tilor. Aleg\torii, adula]i din interes, ignora]i [i dispre]ui]i `n Ulterioar\ anului 336 `.Hr., comedia
fond, nu conteaz\ decât temporar, `n momentul-cheie al exprim\rii votului. nou\ imagineaz\, cu fine]e [i umor, con-
Tip\tescu `i reaminte[te lui Ca]avencu faptul c\ amândoi sunt de-o teap\, folosesc flicte `ntre personaje tipice (aristocratul
acelea[i mijloace de propagand\ electoral\, devenind inutil s\ mai `ncerce s\ se 

159
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române

 `n[ele reciproc. Tranzac]iile serioase nu privesc nevoile celor mul]i, ci interesele de


mândru — parvenitul obraznic, st\pâ- grup ale celor pu]ini, satisf\cute prin negocieri cu rezultate profitabile pentru ambe-
nul zgârcit — sclavul [iret etc.). Repre- le p\r]i: „Ei! s\ l\s\m frazele, nene Ca]avencule! Astea sunt bune pentru gur\-cas-
zentan]ii comediei noi au fost Philemon, c\... Eu sunt omul pe care d-ta s\-l `mbe]i cu ap\ rece?...” ~mpreun\ vor realiza ceea
Diphilos [i, cel mai cunoscut pân\ as- ce Farfuridi nume[te, printr-o sintagm\ memorabil\, „opozi]ia la toart\”!
t\zi, Menandru. La Roma, comedia a
fost influen]at\ de cea greceasc\, iar
apari]ia speciei de sine st\t\toare a fost
„D\sc\limea, popa [i moflujii...”
precedat\ de „fabulele atellane” [i de Dintre categoriile socioprofesionale ale electoratului, politicienii `i dispre]uiesc
mimuri. Literatura latin\ a cultivat dou\ cel mai mult pe intelectuali, pentru c\ le creeaz\ complexe de inferioritate.
tipuri de comedii: „como#edia palliata”
Frustr\rile lor sunt compensate de ideea a[a-zisei superiorit\]i `n planul ac]iunii
(dup\ model grecesc) [i „como#edia
togata” (cu subiecte inspirate din realita- pragmatice asupra oamenilor de spirit care r\mân, adesea, teoreticieni cu gustul
tea roman\). Cei mai valoro[i comedio- specula]iei utopice. I.L. Caragiale `nsu[i declara, indignat, `ntr-un discurs politic
grafi latini au fost Plaut [i Teren]iu, ale rostit `n 1908: „Noi, oamenii de litere [i de cultur\, am fost totdeauna considera]i `n
c\ror piese au constituit modele pentru Þara Româneasc\ ni[te elemente tolerate…” Oamenii de carte [i de condei sunt
autorii comici din Rena[terea italian\: prea sensibili, imaginativi, au principii [i un cod moral, manifest\ reac]ii emotive [i
Machiavelli, Bibbiena, Ariosto, Aretino. reticen]e fa]\ de lipsa de fair-play `n rela]iile de pe scena politic\, iubesc libertatea
Tot `n Italia aveau s\ se dezvolte, `ntre
spiritului [i detest\ supunerea f\r\ discern\mânt, primejduind eficien]a jocului poli-
secolele al XVI-lea [i al XVII-lea, „com-
media dell’arte” [i comedia „dialectal\”,
tic. Ca]avencu le-o repro[eaz\ de la obraz: „Voi, dasc\lii, sunte]i b\ie]i buni, dar
continuate pân\ la un scriitor modern ave]i un cusur mare: cum v\ vorbe[te cineva de istorie, s-a ispr\vit, are dreptate...”.
de talia lui Pirandello.
~n secolul al XVIII-lea, comedia ita- „[...] balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate
lian\ `i are ca reprezentan]i pe Carlo
Gozzi [i Carlo Goldoni. Ap\rut\ sub
o s\ ai, stimabile!”
cer te influen]e italiene [i spaniole, co- ~n antitez\ cu fragilitatea omului de idei, care are „naturelul sim]itor”, politicia-
media francez\ se impune `n clasicism, nul versat este un spirit teutonic, magistral `n exercitarea puterii f\r\ remu[c\ri.
sub forma proprie a comediei de carac- Când Dandanache `[i exprim\ temerea nu c\ ar putea pierde (era un fapt de necon-
ter (Molière), urmat\ de comedia de in-
ceput), ci c\ ar putea ajunge la egalitate de voturi cu un eventual contracandidat,
trig\ a lui Beaumarchais [i Scribe, pân\
la cea satiric\ a lui Courteline, cea sar- Trahanache se simte lezat `n privin]a capacit\]ii lui recunoscute de a trage sforile
castic\ [i absurd\ a lui Jarry [i comicul publice. El organizeaz\ impecabil farsa electoral\ [i `l asigur\ pe candidatul Cen-
amar din piesele lui Jean Anouilh. Co- trului, privindu-l cu demnitate jignit\, c\ va avea sufragiu unanim. Dandanache nici
media englez\ [i-a f\cut un model este- nu exist\ ca individualitate, pentru c\ alegerile locale s-ar fi desf\[urat identic, indi-
tic din piesele lui W. Shakespeare, unde ferent de candidat, iar personajul grotesc imaginat de Caragiale se potrive[te per-
se `mbin\ farsa [i parodia cu reflec]ia fect cu rolul s\u de figurant politic atât `n Provincie, cât [i la Centru.
filosofic\ de nuan]\ ironic\, urmatã de
atât de gustata comedie de moravuri din
timpul Restaura]iei (cultivat\ de Con-
greve, Farquhar) [i apoi cu piesele da-
torate lui Steele, Sheridan, Oscar Wilde
[i George Bernard Shaw. Comedia spa-
niol\ beneficiaz\ de crea]iile unor autori
comici celebri, precum Lope de Vega,
Calderón de la Barca, Tirso da Molina.
Comedia german\ s-a f\cut cunoscut\
prin operele scrise de August von
Kotzebue, Johann Ludwig Tieck, An-
zengruber, iar cea rus\ a impus doi
clasici `n literatura de specialitate: pe
Nikolai Gogol [i Aleksandr Ostrovski.
~n cultura noastr\, dup\ `ncepu-
turi realizate de precursori precum Cos-
tache Conachi sau Iordache Golescu,
au reprezentat specia comediei — `n
O scrisoare pierdut\. Imagine din spectacol
 (regia: Alexandru Tocilescu), 1999. Teatrul Na]ional din Bucure[ti

160
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

„Scopul so]iet\]ii este ca România s\ fie bine 


epoca de la 1848 — Alecu Russo [i, mai
[i tot românul s\ prospere...” ales, Vasile Alecsandri cu Iorgu de la Sa-
Ciocniri brutale de interese, adversit\]i ce p\reau ireconciliabile se aplaneaz\ odat\ dagura [i cu ciclul Chiri]elor” (op. cit.).
ce interesele imediate au fost satisf\cute, iar ambi]iile viitoare au câ[tigat promisiuni Format `n ambian]a familial\ atât
solide de a fi `ndeplinite. O acalmie temporar\ coboar\ asupra combatan]ilor `ndârji]i, de propice teatrului, alc\tuit\ din Cos-
tache [i Iorgu Caragiale (conduc\tori
care nu [tiu [i nici nu pot concepe c\ onestitatea este una [i nu poate fi gradualizat\:
de trupe actorice[ti, profesori de art\
„S\ m\ ier]i [i s\ m\ iube[ti”, `i spune ipocrit [i sp\[it Ca]avencu lui Tip\tescu, „pentru teatral\, ei `n[i[i autori de piese), I.L.
c\ to]i ne iubim ]ara, to]i suntem români!... mai mult sau mai pu]in one[ti!...” Al\turi de Caragiale poate fi numit cel mai mare
sloganul „de la partidul `ntreg atârn\ binele ]\rii”, urmat de replica simetric\, rostit\ comediograf român [i unul dintre cei
cu cinism, „[i de la binele ]\rii atârn\ binele nostru” (al celor precum Trahanache, mai semnificativi din literatura univer-
Ca]avencu, Tip\tescu, Zoe, Dandanache, Far furidi sau Brânzovenescu), demagogia sal\. Din perioada marilor clasici, pân\
constituie viciul de c\p\tâi al vie]ii politice `n epoci de tranzi]ie. Cea mai teribil\ [i mai `n contemporaneitate, genul comic a
periculoas\ tiranie este aceea a vorbelor goale, delirul locvace adormind con[tiin]ele fost slujit de condeie inspirate ca: Ioan
Slavici, B.P. Hasdeu, Victor Eftimiu, Mi-
[i putând justifica `n mod conving\tor orice, chiar [i nelegiuirea.
hail Sebastian, V.I. Popa, Al. Kiri]escu,
Tudor Mu[atescu, Aurel Baranga, Teo-
„[...] ieri obscuritate, azi lumin\!...” dor Mazilu, Ion B\ie[u. Cu o atât de bo-
Exclama]ia emfatic\ reprezint\ finalul discursului demagogic al lui Ca]avencu, gat\ ilustrare `n cultura universal\, fapt
ce `nt\re[te afirma]ia lui François
reflectând o fals\ antinomie, devenit\ `ns\ un cli[eu rezistent `n timp al politicienilor
Rabelais, potrivit c\reia „râsul este pro-
de pretutindeni: dezastruoasa mo[tenire a trecutului, invocat\ de orice partid aflat la priu omului”, comedia [i-a inventat nu-
putere. Evocarea periodic\ a proastei gestion\ri a ]\rii arunc\ responsabilitatea pro- meroase subspecii: de situa]ii, de mora-
priilor gre[eli ale unei forma]iuni politice sau ale unei coali]ii aflate `n exerci]iul pute- vuri, de caracter, de intrig\, de salon ori
rii pe umerii predecesorilor, sugerând abil [i cauzele e[ecurilor ce vor fi constatate la bulevardier\ (vodevilul), cea eroic\ sau
`ncheierea mandatului asumat. Jocul de umbre („ieri obscuritate”) [i fals\ str\lucire tragic\, dar [i cea grotesc\, satiric\ ori
(„azi lumin\!”) acoper\ spectacolul politic `n care p\pu[arii au mânuit scamatori- amar\; a[adar, o categorie estetic\ la fel
ile-obiecte (ideile clamate) [i marionetele-fiin]e (aleg\torii tra[i pe sfoar\). de divers\ ca via]a `ns\[i. Râsul este ar-
ma imbatabil\ a spiritului omenesc `m-
potriva ridicolului, a derizoriului, a gro-
tescului, a absurdului din sfera social\,
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii `ndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm,
dup\ `mprejur\ri, comedia biciuie[te vi-
1) Respectând clasificarea celor nou\ tipuri comice din teatrul lui Caragiale cii [i moravuri, urm\rind corijarea sau
(alc\tuit\ de criticul Pompiliu Constantinescu), alege]i o clas\ tipologic\ extirparea lor.
pe care s-o ilustra]i, `ntr-un eseu analitic, cu reprezentan]i (eroi) selecta]i
din toat\ dramaturgia marelui scriitor. Bibliografie
2) Justifica]i, `ntr-un eseu argumentativ, aprecierea criticului G. Ibr\ileanu
(din studiul Crea]ie [i analiz\) c\ I.L. Caragiale „face concuren]\ st\rii ci-  I.L. Caragiale, Opere, vol. I–IV, cu o
vile” datorit\ capacit\]ii sale excep]ionale de a inventa personaje memora- prefa]\ de Eugen Simion, Editura
bile, comparându-l, `n acest sens, cu prozatorul francez Honoré de Balzac; Univers Enciclopedic (sub egida
interpreta]i atitudinile actorilor din fotografiile reproduse `n paginile acor- Academiei Române), Bucure[ti,
2000–2002.
date studiului piesei de teatru.
3) Realiza]i o compunere de sintez\ `n care s\ prezenta]i principalele tipuri de  I.L. Caragiale, `n Dic]ionarul general
comic din opera dramatic\ a scriitorului: comicul situa]ional, cel al inten- al literaturii române, vol. II, C-D,
Editura Univers Enciclopedic (sub
]iilor, al caracterelor, comicul de limbaj [i cel onomastic.
egida Academiei Române), Bucu-
4) Motiva]i, `ntr-un eseu liber, afirma]ia lui Titu Maiorescu despre `mbinarea re[ti, 2005.
perfect\ a comicului cu tragicul `n dramaturgia autorului clasic: „... d-l  {erban Cioculescu,Via]a lui I.L. Ca-
Caragiale arat\ realitatea din partea ei comic\. Dar u[or se poate `ntreve- ragiale, Caragialiana, Editura Emi-
dea prin aceast\ realitate elementul mai adânc [i serios, care este nedezli- nescu, Bucure[ti, 1977.
pit de via]a omeneasc\ `n toat\ `nf\]i[area ei, precum `n genere, `nd\r\tul  Al. C\linescu, Caragiale sau vârsta
oric\rei comedii, se ascunde o tragedie” (studiul estetic Comediile d-lui modern\ a literaturii, Editura Alba-
I.L. Caragiale, 1885). Recenzaþi-l, formulându-vã ºi opinia. tros, Bucure[ti, 1976.

161
C a p i t o l u l a l I I - l e a Evaluare semestrialã

Evaluare semestrial\
1) Dezvolta]i, într-un eseu lingvistic, conceptul de „rero- 12) Realiza]i o compozi]ie de sintez\ despre temele [i
manizare” [i face]i aprecieri asupra felului cum s-a realizat motivele romantice din crea]ia liric\ a lui M. Eminescu;
acest proces la nivelul tuturor compartimentelor limbii folosi]i [i lucr\rile auxiliare aferente manualului nostru
(îndeosebi la nivelul dinamicii lexicului). (Addenda, 2001; Microsinteze literare..., 2005).
2) Scrieþi un eseu liber despre viziunea asupra omului în 13) Prezenta]i, într-o compunere tip paralel\ literar\,
general [i asupra istoricului-scriitor în special, propus\ de condi]ia tragic\ a omului de geniu în viziunea eminescian\
umanismul românesc prin reprezenta]ii s\i de frunte. din Luceaf\rul, Scrisoarea I [i Gloss\.
3) Demonstra]i, într-un eseu argumentativ (folosind [i infor- 14) Comenta]i varietatea imaginilor lirice în care Mihai
ma]iile oferite în manual), c\ opera lui D. Cantemir atinge Eminescu proiecteaz\ supratema timpului, punct de referin-
punctul de vârf istorico-estetic al umanismului românesc. ]\ pentru aproape întreaga sa oper\ literar\ (în versuri [i în
4) Rolul major al studiului istoriei [i al limbii atât în forma- proz\); alãturaþi, în acela[i eseu sintetic, informa]iilor litera-
rea con[tiin]ei na]ionale, cât [i a comportamentului moral re despre poezia lui M. Eminescu pe cele despre subiectivi-
al românilor — idee comun\ culturii noastre vechi [i tatea, relativitatea [i simultaneitatea dimensiunii temporale
moderne; demonstra]i, într-un eseu argumentativ, contri- (evidenþiate în nuvela filosofic\ S\rmanul Dionis).
bu]ia scriitorilor [i a istoricilor din secolele al XVII-lea (cro- 15) Concepe]i un eseu-paralel\ având drept tem\: „De-
nicarii) – al XVIII-lea (reprezentan]ii {colii Ardelene). zumanizarea — consecin]\ tragic\ a l\comiei de câ[tig”, re-
5) Pe baza unei lecturi suplimentare din operele poe]ilor
ferindu-v\ la nuvelele deja studiate: Moara cu noroc de
V\c\re[ti, identifica]i, într-un eseu analitic-stilistic, tr\s\- Ioan Slavici, În vreme de r\zboi de I.L. Caragiale.
16) Atât I. Slavici, cât [i I.L. Caragiale au scris proz\ de
turile liricii premoderne care au preg\tit tranzi]ia spre for-
mele modernit\]ii; comenta]i poeziile preferate de voi. orientare preponderent realist\, cu unele influen]e naturalis-
te. {i totu[i, nara]iunile de factur\ psihologic\ se materiali-
6) M. Eminescu, în arta poetic\ Epigonii, dedic\ versuri
zeaz\ artistic în chip distinct; identifica]i, într-un eseu-parale-
elogioase lui Gr. Alexandrescu, dar mai ales lui V. Alecsan-
l\, elementele diferen]iatoare (atât în privin]a compozi]iei
dri, pre]uindu-i (ca [i pe al]i precursori) pentru meritul lor
literare, a modalit\]ilor de a caracteriza personajele, cât [i în
esen]ial de a fi determinat în mod hot\râtor intrarea poeziei
privin]a stilului narativ) între cei doi mari prozatori ai litera-
române în faza ei de maturitate artistic\; aduce]i dovezi în
turii române.
acest sens, realizând un eseu argumentativ.
17) Preciza]i, într-o compozi]ie de sintez\, tr\s\turile
7) Identifica]i — în crea]ia liric\ [i în proza celor mai
comediei — ca specie a genului dramatic — din analiza as-
importan]i precursori ai lui M. Eminescu — tematica [i ele-
pectelor de con]inut [i de form\ a piesei studiate (O scri-
mentele romantice care le definesc concep]ia estetic\ (în soare pierdut\) [i din observa]iile (autorizate critic, dar [i
acord cu principiile „Daciei literare”) [i le particularizeaz\ ale voastre) asupra altor comedii de moravuri [i de carac-
stilul; realizaþi un eseu sintetic. tere scrise de I.L. Caragiale (a]i studiat în clasa a X-a piesa
8) Prezenta]i, într-o compozi]ie liber\, ipostazele naturii [i
O noapte furtunoas\).
modalit\]ile lirice de integrare a omului în cadrul natural 18) Concepe]i un eseu comparativ (stabilind asem\n\ri [i
din Pastelurile lui Vasile Alecsandri. deosebiri) între comediile lui V. Alecsandri (ciclul
9) Miori]a [i Me[terul Manole — arhetipuri folclorice pre- Chiri]elor, Iorgu de la Sadagura, Farmazonul din Hârl\u,
zente în toate genurile culte: epic, dramatic [i liric; ilustra]i Peatra din cas\) [i cele scrise de I.L. Caragiale, remarcând
afirma]ia într-un eseu mixt de tip analitic-sintetic, cu opere evolu]ia modalit\]ilor artistice de realizare a genului comic.
comentate de voi în decursul anilor de studiu. 19) Selecta]i trei fragmente dramaturgice din: epopeea
10) Alc\tui]i un eseu comparativ în care s\ urm\ri]i rela]ia eroi-comic\ scris\ de I. Budai-Deleanu (Þiganiada), din-
intercultural\ dintre cel mai mare poet francez Victor Hugo tr-un vodevil al lui V. Alecsandri [i dintr-o comedie apar]i-
[i poe]ii romantici autohtoni: acesta a fost modelul recu- nând lui I.L. Caragiale; stabili]i, într-un eseu stilistic, moda-
noscut al scriitorilor români din secolul al XIX-lea, îndeo- lit\]ile specifice de realizare a comicului onomastic [i a
sebi al lui V. Alecsandri (în ode [i legende) [i al lui celui de limbaj, cele mai originale [i mai expresive surse
M. Eminescu (în prima sa faz\ de crea]ie artistic\). ale umorului satiric. Extinde]i observa]iile în privin]a in-
11) „Luceaf\rul eminescian — chintesen]\ a gândirii [i a ventivit\]ii onomastice în comedia româneasc\ [i asupra
artei poetice apar]inând celui mai reprezentativ poet scriitorilor contemporani: G. Ciprian, Al. Kiri]escu, Victor
român”; scrie]i un eseu sintetic-stilistic pe aceast\ tem\. Ion Popa, Tudor Mu[atescu, Aurel Baranga, Ion B\ie[u [.a.

162
Perioada modern\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I - l e a

„Din suflet eu fi-]i-voi, tu,


neamule-al meu,/De-a pururi,
nerupta sa
George Co[bucparte!”
Moartea lui Fulger

În goana roibului un sol, S\-i moar\ Fulger? Po]i sf\rma


Cu frâu-n din]i [i-n capul gol, {i pe-un voinic ce cuteza
R\sare, cre[te-n z\ri venind, S\-nal]e dreapta lui de fier
{i z\rile de-abia-l cuprind, S\ prind\ fulgerul din cer?
{i-n urm\-i corbii cronc\nind Cum pier mi[eii, dac\ pier
Alearg\ stol. Cei buni a[a?

El duce regelui r\spuns, Dar mâne va mai fi p\mânt? Dimensiunea idilicului `n poezia
Din tab\r\. {i ]ine-ascuns Mai fi-vor toate câte sunt? naturii [i a satului
Sub straiul picurând de ploi Când n-ai de-acum s\ mai prive[ti
Pe cel mai bun dintre eroi — Pe cel frumos, cum `nsu]i e[ti, No]iunea de idilism marcheaz\
Atâta semn de la r\zboi, De dragul cui s\ mai tr\ie[ti, nu numai preferin]a pentru o relie-
{i-a fost de-ajuns! Tu, soare sfânt? fare sentimental-idealizant\ a con]i-
nutului unei opere literare, dar [i op-
Pe Fulger mort! Pe-un mal str\in Dar doamna! Suflet pustiit! ]iunea estetic\ a unor scriitori pentru
universul rural — p\str\tor al tradi]i-
L-a fulgerat un bra] hain! Cu p\rul alb [i despletit,
ilor [i al legilor morale ancestrale.
De-argint e alb frumosu-i port, Prin largi iatacuri alerga, George Co[buc a îmbinat idilicul cu
Dar ro[ de sânge e-albul tort, Cu hohot lung ea bl\stema, pastelismul, rezultând o poezie ro-
{i pieptul gol al celui mort {i tot palatul plin era bust\ [i optimist\, în mijlocul c\reia
De l\nci e plin. De plâns cumplit. protagonist este neamul românesc cu
preocup\rile sale milenare: miracolul
La stat [i umblet slab\ ce-i! na[terii fiin]ei, dragostea, muncile
S\rmanul crai! Când l-a v\zut
statornicite dup\ ritualuri calendaris-
{i când de-abia l-a cunoscut, Topi]i sunt ochii viorei tice, asuprirea [i revolta, r\zboiul [i
Cu vuiet s-a izbit un pas De-atâta vaiet nentrerupt, perspectiva mor]ii. Pentru Ion Helide
De spaim\-n l\turi [i-a r\mas {i graiul stins, [i-obrazul supt, R\dulescu, natura este numai am-
Cu pumnii strân[i, f\r\ de glas, {i tot vestmântul doamnei rupt bian]a propice (descris\ în partea
Ca un pierdut. De mâna ei! median\ a poemului Zbur\torul)


163
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 „— De dorul cui [i de-al cui drag Mira]i [i de r\suflet goi


apari]iei personajului supranatural [i S\-mi plâng\ sufletul pribeag, V\zându-]i chipul de r\zboi
demonic, care suce[te min]ile bietei Întreag\ noaptea nedormind, S\ steie `ngerii-nlemnit;
Florica [i o aduce în pragul nebuniei; Ca s-aud roibii tropotind, {i, orb de-al armelor sclipit,
pentru Gr. Alexandrescu, natura repre- S\ sar din pat, s-alerg `n prag, S-alerge soarele-napoi
zint\, în elegiile sale, cadrul romantic
S\ te cuprind! Spre r\s\rit...
tipic evocator în care sunt reînsufle]ite
„umbrele” m\re]elor figuri istorice ale
poporului român; pentru V. Alecsandri, Nu-l dau din bra]e nim\nui! Iar când a fost la-nmormântat,
natura r\mâne decor [i peisaj exterior, Închide]i-m\-n groapa lui — To]i mor]ii parc\ s-au sculat
marcat accidental de prezen]a ome- M\ la[i tu, Fulgere, s\ mor? S\-[i plâng\ pe ortacul lor,
neasc\, contemplat dintr-o perspectiv\ Î]i la[i p\rin]ii-n plâns [i dor? A[a era de mult popor
interioar\ securizantã; pentru M. Emi- O, du-i cu tine, drag odor, Venit s\ plâng\ pe-un fecior
nescu (în egloga cu elemente de pastel O, du-i, o, du-i!” De `mp\rat!
Sara pe deal), transhuman]a pe coa-
mele dealurilor [i ambian]a bucolic\
sub lumina selenar\ formeaz\ cadrul
Ah, mam\, tu! Ce slab\ e[ti! {i popi, [irag, c\delni]ând,
pastoral pe fundalul c\ruia eul liric N-ai glas de vifor, s\ jele[ti; Ceteau ectenii de comând —
proiecteaz\ idila erotic\: cei doi îndr\- N-ai mâni de fer, ca fer s\ frângi; {i clopote, [i plâns, [i vai,
gosti]i vor sta îmbr\]i[a]i „sub înaltul / N-ai m\ri de lacr\mi, m\ri s\ plângi, {i-o[tenii-n [ir, [i pas de cai,
Vechiul salcâm”, schimbând jur\minte Nu e[ti de foc, la piept s\-l strângi, {i sfetnici, [i feciori de crai,
de iubire într-o noapte de var\ extins\ S\-l `nc\lze[ti! {i nat de rând.
la durata vie]ii lor întregi; simbolistul
D. Anghel alc\tuie[te tablouri impre-
{i tu, cel spre b\t\i aprins, {i m\-sa, biata! Cum gemea
sioniste, cu sugestii cromatice adecvate
st\rilor de spirit tr\ite.
Acum e[ti potolit [i stins! {i bl\stema, [i se izbea
Pentru G. Co[buc, natura nu are N-auzi nici trâmbi]ele-n v\i, S\ sar\-n groap\: — „L-au `nchis
realitate palpabil\ în afara prezen]ei Nu vezi cum sar gr\bi]i ai t\i — Pe veci! Mi-a fost [i mie scris
umane, care îi d\ semnifica]ie într-o Râdeai de moarte prin b\t\i, S\ m\ de[tept plângând din vis,
asemenea propor]ie, încât natura în- Dar ea te-a-nvins. Din lumea mea!
s\[i pare o dimensiune a omenescului,
în viziunea poetului ardelean. Inten]io- Pe piept, colac de grâu de-un an, Ce urm\ las\ [oimii-n zbor?
nând s\ realizeze o monografie liric\ a {i-n loc de galben buzdugan, Ce urm\, pe[tii-n apa lor?
satului transilv\nean din vremea sa,
poezia descriptiv\ nu putea lipsi din
F\clii de cear\ ]i-au f\cut S\ fii cât mun]ii de voinic
crea]ia sa, purtând marca idilizant\ ca- În dreapta cea f\r\ temut Ori cât un pumn s\ fii de mic,
re o individualizeaz\. F\r\ s\ realizeze {i-n mâna care poart\ scut, C\rarea mea [i-a tuturor
un ciclu de Pasteluri (precum V. Alec- Þi-au pus un ban. E tot nimic.
sandri), Co[buc a publicat poezii apar-
]inând genului peisagistic în toate vo- Cu f\clioara pe-unde treci, C\ tot ce e[ti [i tot ce po]i,
lumele sale de versuri, multe dintre Dai zare negrelor poteci P\rere-i tot, dac\ soco]i —
ele devenind clasice pentru specia În noaptea negrului pustiu, De mori târziu ori mori curând,
liric\ abordat\: Vestitorii prim\verii,
Iar banu-i vam\ peste râu. De mori s\tul ori mori fl\mând,
Vara, Faptul zilei, În miezul verii,
Pastel, Toamna, Iarna pe uli]\ etc. Merinde ai colac de grâu Totuna e! {i rând pe rând
Chiar primul s\u volum, din 1893, Pe-un drum de veci. Ne ducem to]i!
Balade [i idile, se deschide cu un pastel
devenit celebru, intitulat Noapte de {i-ntr-un co[ciug de-argint te-au pus Eu vreau cu Fulger s\ r\mân!
var\, semn al preferin]ei autorului s\u Deplin armat, ca-n ceruri sus Ah, Dumnezeu, nedrept st\pân,
pentru anotimpul estival al roadelor pâr- S\ fii `ntreg ce-ai fost mereu, M-a du[m\nit tr\ind mereu
guite, al germina]iei fecunde, al bucu- S\ tremure sub pasu-]i greu {i-a pizmuit norocul meu!
riilor plenare datorate iubirii, care colin-
Albastrul cer, la Dumnezeu E un p\gân [i Dumnezeu,
d\ [treng\re[te pretutindeni. În acest
poem emblematic, reg\sim toate notele Când vei fi dus. E un p\gân.
caracteristice crea]iei pasteliste scrise
de Co[buc: personificarea întregii firi,

164
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a


De ce s\ cred `n el de-acum? Ce oameni! Ce sunt cei de-acum?! armoniile imitative, percep]ia acustic\
În fa]a lui au to]i un drum, {i to]i s-au dus pe-acela[i drum. generalizat\, imaginea bucolic\ a sa-
Ori buni, ori r\i, tot un mormânt! Ei [i-au plinit chemarea lor, tului, gradarea ascendent\ a atrac]iei
Nu-i nimeni drac [i nimeni sfânt! {i i-am v\zut murind u[or; erotice, de la teluric c\tre spa]iul
N-a fost nici unul plâng\tor celest.
Credin]a-i val, iubirea vânt
Dup\ modelul eminescian, natura
{i via]a fum!” C\ via]a-i fum.
[i lumea rural\ întâmpin\ laolalt\ ve-
nirea nop]ii „pe furi[” dup\ o zi str\lu-
{i-a fost minune ce spunea! Zici fum? O, nu-i adev\rat. citoare de var\. „Z\rile, de farmec pli-
Gr\bit poporul cruci f\cea R\zboi e, de viteji purtat! ne” se întunec\ treptat, luminate difuz
De mila ei, [i sta-ngrozit. Via]a-i datorie grea, de razele lunii. Carele, înc\rcate de
{i-atunci un sfetnic a venit {i la[ii se-ngrozesc de ea — grele „poveri” ale roadelor culese la se-
S\ aib\ tot cei la[i ar vrea ceri[, se întorc „încet” spre sat; p\storii
{i-n fa]a doamnei s-a oprit,
Pe neluptat. mân\ turmele în ocoluri, în timp ce
Privind la ea. vitele „se aud mugind”, stimulate în
mers de chiuiturile fl\c\ilor; femeile
Un sfânt de-al c\rui chip te temi, De ce s\-ntrebi via]a ce-i?
vin de la râu purtând cu grij\ „cofi]ele”
Abia te-aude când `l chemi: A[a se-ntreab\ cei mi[ei. pline cu ap\, în timp ce fetele se întorc
B\trân ca vremea, stâlp r\mas, Cei buni n-au vreme de gândit „în stoluri” de la culesul grâului; copiii
N\scut cu lumea `ntr-un ceas, La moarte [i la tânguit, vin de la sc\ldat „în pâlcuri dese”, ma-
El parc\-i viul parastas C\ci plânsu-i de nebuni scornit nifestându-[i „zgomotos” pofta de joa-
Al altor vremi. {i de femei! c\. Substantivele colective („stoluri”,
„pâlcuri”, „br\det”, „ropot”) sugereaz\
Tr\ie[te-]i, doamn\, via]a ta. deopotriv\ aglomera]ia uman\ [i in-
{i sprijin pe toiag c\tând tensitatea ritmurilor eterne ale Firii
{i-a mor]ii lege n-o c\ta!
{i-ncet cu mâna ridicând proteice (mereu schimb\toare). Febri-
Sunt crai ce schimb-a lumii sor]i,
Sprâncenele, din rostu-i rar, litatea întoarcerii, anima]ia din sat,
Dar dac\ mor, ce grij\ por]i? deplasarea carelor, a vitelor [i a lucr\-
Duios cuvintele r\sar:
Mai simte-n urm\ cineva torilor, preocup\rile specifice, prezen-
„— Nepoat\ drag\! De-n zadar
C\ ei sunt mor]i? tate pe genuri [i pe vârste umane,
Te v\d plângând.
alc\tuiesc un tablou idilic vivace, redat
Dar [tiu un lucru mai de sus la nivel pur sonor: predomin\ imaginile
De cum te zbuciumi tu te stângi De toate câte ]i le-am spus:
{i inima din noi o frângi — Credin]a-n zilele de-apoi

Ne doare c-a fost scris a[a, E singura t\rie-n noi,
Ne dori mai r\u cu jalea ta: C\ multe-s tari, cum credem noi,
De-aceea, doamn\, te-am ruga {i mâne nu-s!
S\ nu mai plângi.
{i-orcât de am\râ]i s\ fim,
Pe cer când soarele-i apus, Nu-i bine s\ ne dezlipim
De ce s\ plângi privind `n sus? De cel ce vie]ile le-a dat! —
Mai bine ochii-n jos s\-i pleci, O fi via]a chin r\bdat,
S\ vezi p\mântul pe-unde treci! Dar una [tiu: ea ni s-a dat
El nu e mort! Tr\ie[te-n veci, Ca s-o tr\im!”
E numai dus.
Ea n-a mai plâns, pierdut privea
N-am cap [i chip pe to]i s\-i spui, La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
{i-a[ spune tot ce [tiu, dar cui? {i n-a mai `n]eles ce-a zis,
C\ de copil eu m-am luptat {i nu vedea cum au `nchis
În rând cu Volbur\-mp\rat, Sicriul alb — era un vis,
{i [tiu pe Criv\] cel turbat {i ea-l tr\ia.
Ca ]ara lui.

Horia Bernea, Pies\ de trecere

165
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Senini de plânset ochii ei, {i clopotele-n limba lor


auditive, marcate prin verbe de mi[- Vedea b\rba]i, vedea femei, Plângeau cu glas tânguitor;
care [i intensificate prin sonorit\]i ono- Cu spaim\ mut\-n jur privea. {i-adânc din bubuitul frânt
matopeice („scâr]âind”, „h\ulind”, Din mult nimic nu-n]elegea; Al bulg\rilor de p\mânt,
„mugind”, „vuiet”). Treptat, via]a satu- {i s\ muncea s\ [tie ce-i? Vorbea un glas, un cântec sfânt
lui se domole[te, zgomotele se sting {i-n\l]\tor:
{i nu putea.
[i, dup\ cin\, lucr\torii trudi]i adorm.
O singur\ imagine vizual\ se contu-
reaz\ în poezie: apari]ia solemn\ a I-a fulgerat deodat\-n gând „Nu cerceta aceste legi,
lunii pe bolt\, v\zut\ într-o mi[care S\ râd\, c\ci vedea plângând C\ e[ti nebun când le-n]elegi!
lent-ascendent\ [i comparat\, în mod O lume-ntreag\-n rug\ciuni — Din codru rupi o r\murea,
inspirat, cu un element tipic pentru „În fa]a unei gropi s-aduni Ce-i pas\ codrului de ea!
anatomia uman\, rezultând o imagine Atâta lume de nebuni! Ce-i pas\ unei lumi `ntregi
antropomorfizat\ a naturii: „Iat-o! Plin\ S\ mori râzând..” De moartea mea!”
despre munte / Iese luna din br\det /
{i se-nal]-ncet-ncet, Gânditoare ca o
frunte / De poet.” Imaginile auditive
sunt reluate apoi, dar nu la nivel teres-
tru, ci cosmic: codrii de brad r\sun\
Abordarea textului `n clas\
„cu glas domol de clopot”, valurile iz-
1) Citi]i integral textul liric Poetul [i desprinde]i semnifica]iile artei poetice
voarelor se mi[c\ în caden]\ ritmic\,
apele „se zbat” în vaduri, producând
co[buciene; aplica]i concluziile desprinse la poemul studiat.
un „dulce ropot” atenuat. Tot prin mij- 2) Identifica]i elementele (structurale, ideatice, de limbaj poetic) care fac din
loace sonore, este semnalat\ adormi- textul epic `n versuri — o balad\ cult\; `ntocmi]i un studiu comparativ.
rea naturii sub vraja nop]ii estivale; 3) Corela]i, pe grupe distincte, semnifica]iile celor dou\ momente esen]iale
pretutindeni domne[te pacea mistic\ a ale vie]ii `n viziunea epopeic\ a lui George Co[buc: c\s\toria (Nunta Zam-
„Duhului sfânt”. La ad\postul întune- firei) [i integrarea spiritului uman `n lumea de dincolo de moarte (Moartea
ricului protector, îndr\gosti]ii anonimi lui Fulger).
î[i dau întâlnire. 4) Compara]i (cu ajutorul unui dic]ionar mitologic [i etnografic) ritualul de `n-
Poetul utilizeaz\ sinecdoca singu-
mormântare `n spa]iul tradi]ional românesc cu acela descris `n viziunea
larului pentru plural — îmbinat\ cu
metonimia „dorului” (simbolul generic
poetic\ a autorului; realiza]i un studiu de caz [i prin compararea textului
al dragostei) [i cu personificarea —, liric cu unul `n proz\ deja studiat (D. Cantemir, Descrierea Moldovei,
pentru a reliefa ideea c\ iubirea îns\[i cap. al XIX-lea —„Despre obiceiurile de `ngrop\ciune la moldoveni”).
este o parte a naturii con[tiente de
vitalitatea ei. Un Eros cosmicizat se
prefigureaz\ în splendida strof\ final\
a pastelului analizat: „Numai dorul mai
colind\, / Dorul tân\r [i pribeag, /
Tainic se-ntâlne[te-n prag, / Dor cu
Repere de interpretare
dor s\ se cuprind\, / Drag cu drag.”
Literatura Transilvaniei a avut totdeauna o dezvoltare aparte, f\r\ s\ contrazic\,
îns\, unitatea de con]inut [i form\ a culturii române[ti. Originalitatea ei se
Tehnici de documentare reg\se[te în orientarea constant\ spre lumea satului [i spre popor, v\zute ca entit\]i
Bibliografie cu valen]e formative `n plan spiritual [i creator; impresia de autenticitate a literatu-
rii ardelene se datoreaz\ [i sincroniz\rii ei voite cu spiritul popular, nu prin progra-
 George Coºbuc, Poezii, I-II, Editu- me estetice, ci prin racordarea sa fireasc\ la o realitate istoric\, îndelungata lupt\
ra Minerva, Bucure[ti, 1988. pentru existen]\ na]ional\. Spre împlinirea acestui deziderat s-au concentrat toate
 Dicþionarul scriitorilor români, puterile spirituale ale oamenilor de dincolo de Carpa]i. C\rturarii din Blaj —
A-C, Editura Fundaþiei Culturale S. Micu-Clain, Gh. {incai, P. Maior, ctitorii {colii Ardelene — simbolizeaz\ vârful de
Române, Bucure[ti, 1995. lance al apostolatului, dus pân\ la cap\t de alte sute de intelectuali risipi]i în toate
satele Ardealului. Chiar dac\ literatura nu a jucat un rol primordial între preocu-
 Dicþionarul general al literaturii
p\rile {colii Ardelene (precump\nind istoria, lingvistica, teologia), consecin]ele
române, C/D, Editura Univers En-
ciclopedic, Bucure[ti, 2004.
ac]iunilor ini]iate de mentorii acestei mi[c\ri cultural-ideologice sunt de prim-ordin
în devenirea spiritual\ a na]iunii noastre. Ideile lui S. Micu-Clain, Gh. {incai,

166
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

P. Maior [i ale altora le reg\sim decantate în suflul epic al poeziei co[buciene, în lita-
nia rebel\ a versului lui O. Goga, în perspectiva mitic\ a lirismului blagian, în
miezul c\ruia st\ crezul sacru c\ „ve[nicia s-a n\scut la sat”. ~n a doua jum\tate a Poezia liric\
secolului al XIX-lea, Transilvania cunoa[te o veritabil\ rena[tere cultural\. Apari]ia [i poezia epic\
„Tribunei” la Sibiu, sub conducerea lui I. Slavici, va marca apogeul acestui moment,
definit — literar vorbind — ca o crea]ie autentic\, orientat\ c\tre problematica „În Antichitate, poezia se clasifica
vie]ii rurale [i fundamentat\ pe respectul [i interesul acut fa]\ de geniul crea]iei în epic\, dramatic\ [i liric\, iar Aris-
folclorice. totel disocia între: tragedie, comedie
G. Co[buc s-a format ca artist în acest climat de efervescen]\ cultural\ al rena[- [i epopee. Acestor distinc]ii estetice li
terii ardelene, pe care l-a g\sit în N\s\udul natal, la Universitatea din Cluj [i la Sibiu, s-au ad\ugat textele lui Platon — des-
unde a tr\it perioada sa de împlinire artistic\. pre inspira]ie, Tratatul despre sublim
atribuit lui Longinus, care se refer\ la
~n prefa]a scris\ la volumul Fire de tort, scriitorul m\rturisea: „M-a tot fr\mântat
harul [i la energia interioar\ ale poe-
ideea s\ scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din pove[tile poporului [i s\ le tului, Odele lui Pindar, considerat cel
leg astfel, ca s\ le dau unitate [i extindere de epopee.” Interesant este faptul c\ a mai mare liric al perioadei antice, [i
vrut s\-[i structureze epopeea nu în jurul unui fapt de notorietate, nici al unui per- teoriile lui Lucre]ius despre originea
sonaj istoric, oricât de reprezentative ar fi fost, ci pe elementele tezaurului folcloric limbajului” (DTL, 1990). Poezia este
conservate [i pe cele mitologice primare. Epopeea — ca specie epic\ în versuri — adesea asociat\, în mod abuziv, cu liri-
chiar s-a n\scut [i a reunit, în forme superior artistice, miturile generale ale popoa- cul, gen literar cu tr\s\turi specifice
relor lumii. Astfel c\ drumul de la Co[buc la Blaga este mai scurt decât ar p\rea, de care nu acoper\, decât par]ial, dome-
niul vast al poeticului.
vreme ce `nsu[i poetul metafizic identific\ abisalul cu sursele mitologice ale cultu-
Datând de la începuturile litera-
rii unui neam: „Mitologia este, în ordinea cronologic\, întâia mare întruchipare a turii, interferen]ele lirico-epice sau liri-
categoriilor abisale, care alc\tuiesc matricea stilistic\ a unui popor.” co-dramatice se accentueaz\ în seco-
Din ambi]iosul proiect epopeic, prefa]at de poemul Ataque nos, Co[buc a fina- lul al XX-lea. Etapa clasic\ [i cea ro-
lizat numai dou\ balade culte, din fericire, tot atâtea capodopere ale crea]iei sale; mantic\ vor cultiva lirismul descriptiv
Nunta Zamfirei [i Moartea lui Fulger aduc m\rturie — din perspectiv\ epopeic\ — [i pe cel discursiv. Dimpotriv\, sim-
despre felul cum sufletul românesc în]elege s\ marcheze, în trec\toarea sa exis- bolismul pre]uie[te lirica subiectiv\
ten]\, cele dou\ momente esen]iale pe care le tr\ie[te plenar [i dramatic totodat\: purificat\ de orice form\ a discursului
retoric. Parnasianismul [i poezia mo-
cununia, adic\ intrarea solemn\ în rândul oamenilor, [i dispari]ia dintre cei vii.
dern\ prefer\ un lirism impersonal,
cenzurat în forme fixe [i perfecte.
Poezia actual\ redescoper\ (de pild\,
în baladele culte) lirismul narativ [i
acord\ mare aten]ie libert\]ii expre-
siei figurate [i versifica]iei f\r\ con-
strângeri prozodice. În mare parte, se
renun]\ la vechile specii lirice apte s\
comunice o singur\ stare ori o atitu-
dine canonizat\ (entuziasmul odei,
pietatea specificã imnurilor, triste]ea
elegiilor etc.).
„Esteticianul T. Vianu recunoa[-
te — dup\ Wilhelm Scherer —, al\turi
de lirica personal\ (subiectiv\), una a
«rolurilor», în care expresia liric\ nu
este autocomunicare, [i alta «a m\[ti-
lor», în care comunicarea artistic\
apar]ine poetului, dar se realizeaz\
prin deghizare str\vezie” (op. cit). Un
proces de obiectivare a nota]iilor lirice
se observ\ [i în Pastelurile lui Vasile
Alecsandri, poetul având tendin]a de a
se disocia — ca spectator din afar\ —
de peisajul descris (mai ales de cel al
Magdalena R\dulescu, Cavalcad\ c\tre stele


167
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Moartea lui Fulger are aceea[i desf\[urare ritualic\ `ntocmai ca [i Nunta Zam-
detestabilei ierni friguroase). Fabulele firei, ref\când — într-o balad\ cu rezonan]e grave, de bocet popular — ceremonia-
lui Grigore Alexandrescu formeaz\ lul înmormânt\rii [i punând în discu]ie, în fa]a unei întâmpl\ri tragice (dispari]ia
chiar un tip de poezie deghizat\, în prematur\ a unui erou), însu[i sensul vie]ii. Precum în balada cult\, cu care poezia
care personajele animaliere devin m\[- face pereche simbolic\, George Co[buc [tie s\ desprind\ din ritualul funerar —
tile lirice ale satirei inten]ionate de scri-
obi[nuit la orice înmormântare într-un sat românesc — evenimentele majore,
itorul însu[i.
„Conceptul de liric\ a rolurilor se înc\rcate de simboluri. ~ntr-o asemenea împrejurare dramatic\, accentul nu mai
înrude[te cu acela de lirism «obiec- poate c\dea pe spectacol, pe desf\[urarea ca atare a ritualului înhum\rii, ci pe impli-
tiv», prin care G. C\linescu a caracte- ca]iile întâmpl\rii tragice în con[tiin]a personajelor care sunt afectate în mod direct.
rizat poezia lui George Co[buc. Am- Epicul (îndeosebi cel fabulos) din Nunta Zamfirei se restrânge, fiind subordonat
bele modalit\]i lirice men]ionate liricului, echivalent, în acest caz, cu desc\tu[area durerii celor din jurul eroului ucis
apropie poezia de genul dramatic, ele [i cu neputin]a lor în fa]a mor]ii. Miraculosul din basme este ocolit cu grij\, c\ci —
fiind monologate [i reprezentabile.
Atitudinea creatorului este liric\ [i în
într-o poveste — moartea nu este niciodat\ ireversibil\, iar protagonistul poate fi
aceast\ ipostaz\, îns\ comunicarea oricând reînviat. Dimpotriv\, tema mor]ii impune un cadru, o desf\[urare [i un
apar]ine altui personaj, diferit de poet” num\r de personaje-simboluri preg\tind un deznod\mânt sumbru.
(op. cit.). Prologul cuprinde o strof\ de un realism crud, cu un ritm amenin]\tor, care pre-
veste[te apropierea nenorocirii, a[a cum zgomotul sinistru al bulg\rilor de p\mânt
pe un co[ciug proasp\t închis anun]\ sfâr[itul unui destin omenesc. Solul, plecat din
tab\r\ în goana calului, „cre[te-n z\ri venind”, aducând acas\ trupul însângerat al
Hiperbola „celui mai bun dintre eroi”. Indeterminarea spa]ial\ („pe-un mal str\in”) [i a circum-
Figur\ de gândire stan]elor („atâta semn de la r\zboi”), nota]iile rapide, precise, în ritmul luptei [i al
producerii instantanee a mor]ii lui Fulger, toate pun accent pe tragedia dispari]iei
 Din fr. hyperbole, gr. hyperbole unui fiu brav [i pe suferin]a f\r\ leac a p\rin]ilor din orice epoc\. Sfâr[itul lui Fulger
cf. hyper — „peste” [i ballein — „a este consecin]a expunerii sale în b\t\lii, `nsufle]it de un curaj deosebit, semnul bi-
arunca”. ruin]ei [i al datoriei ost\[e[ti împlinite fa]\ de ]ar\, dar [i cel al unui destin nefast,
Aceast\ figur\ de stil const\ în
care i-a menit o existen]\ str\lucit\, îns\ scurt\. {i Achile, eroul Antichit\]ii gre-
exagerarea voit\ a staturii unui perso-
naj, a tr\s\turilor unui erou, a dimen- ce[ti, întrebat de mama lui (zei]a Thetis) dac\ prefer\ o via]\ lung\, îns\ anonim\,
siunilor unui obiect cu scopul de a le uneia reduse ca durat\, dar înc\rcate de glorie, a ales-o f\r\ [ov\ire pe cea de-a
reliefa importan]a în ochii cititorilor. doua, singura în stare s\-i dea un sens.
În folclor, personajele fabuloase Nu exist\ un subiect poematic propriu-zis, ci doar o gradare perfect\ a des-
sunt hiperbolizate. f\[ur\rii secven]elor ritualice, care antreneaz\ o intensitate pe m\sur\ a tr\irilor
„Romanticii cultiv\ hiperbola cu suflete[ti ale personajelor. Versul lapidar, ritmul sacadat, aglomer\rile verbale
diferite nuan]e ironice” (op. cit.), înso-
ac]ioneaz\ ca o lovitur\ de tr\snet care anun]\ iminen]a împlinirii destinului. {tirea
]it\ de grada]ia ascendent\ sau descen-
dent\ [i de repeti]ia acumulativ\: n\prasnic\ îi înm\rmure[te pe to]i, iar lovitura dat\ b\trânilor p\rin]i este prea
„Frumoas\ cum eu nici nu pot / O mai crunt\, ca s\ mai produc\ resemnare; ea împinge spiritul revoltat la dezn\dejde [i
frumoas\-mi socot...” (G. Co[buc) chiar la blestem. Poetul surprinde cl\tinarea sfâ[ietoare a tat\lui celui ucis între pla-
„S\lbaticul Vod\ e-n zale [i-n fier/ {i nul real [i cel fantastic, între trezie [i co[mar, între adev\r [i îndoial\, între ra]iune
zalele-i zuruie crunte, / Gigantic\ poar- [i pierderea min]ilor. ~mp\ratul se întreab\ cu am\r\ciune cum pier „mi[eii”, dac\
t-o cupol\ pe frunte, / {i vorba-i e tu- oamenii pe care `i nume[te „cei buni” sunt elimina]i cu atâta s\lb\ticie [i dac\ via]a
net, r\sufletul — ger, / Iar barda-i din
stânga ajunge la cer / {i Vod\-i un
mai merit\ s\ fie respectat\ în astfel de împrejur\ri cumplite; înm\rmurit de dure-
munte.” (G. Co[buc) re, abia î[i mai recunoa[te b\iatul alt\dat\ atât de chipe[, acum mutilat de lovituri-
Strofa de mai sus, din balada cult\ le de lance. Zbaterea mamei cap\t\ accente patetice [i strig\tul ei de indignare se
Pa[a Hassan, con]ine hiperbole în lan], apropie de limita suportabilului, în contrast cu fundalul impasibil pe care soarta se
fie propriu-zise, fie exprimate prin împline[te, în pofida oric\rei traume provocate omului. ~mp\r\teasa se tope[te pe
epitete. Ele eviden]iaz\ statura uria[\ picioare, umbl\ cu p\rul `nc\run]it ºi despletit, ochii stin[i de lacrimi i s-au înfundat
a voievodului, a[a cum era perceput\
în cap, graiul i-a amu]it, obrajii îi sunt palizi [i tra[i, iar ve[mintele [i le-a rupt de
de ochii dilata]i de groaz\ ai lui
Hassan, pa[a urm\rit de Mihai Vitea- furie neputincioas\. Ea î[i reaminte[te cum a[tepta, în nop]i de veghe înfrigurat\,
zul. Construc]iile pleonastice [i meto- întoarcerea feciorului de la r\zboi [i cum visa la clipa revederii celui pentru care
nimice înt\resc impresia de m\re]ie tr\ia. Þinându-l mort în bra]e, î[i exprim\ dorin]a de a fi îngropat\ de vie al\turi de
statuar\ a eroului românilor. el. Nu poate concepe c\ acela care aproape egala în frumuse]e, vitejie [i în statur\

168
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Litota
Figur\ de gândire

 Din gr. litotes — „simplitate, mo-


destie, micime”.
Litota are, în lucr\rile de stilistic\,
dou\ accep]ii complet diferite. Prima o
asociaz\ cu „o form\ a disimul\rii
(apropiat\ de eufemism), care const\
în exprimarea reticent\ a unei idei, ast-
fel încât s\ se în]eleag\ (în subtext)
mai mult decât se spune în enun]:
«Când vezi piatra ce nu simte nici du-
rerea [i nici mila / De ai inim\ [i min-
te — feri în l\turi, e Dalila!» (M. Emi-
nescu).
De obicei, litota se eviden]iaz\ prin
negarea unei idei («Bucuria p\rin]ilor
n-a fost proast\» — I. Creang\), dar
exist\ [i posibilitatea de a o formula
Ioana B\trânu, Gr\din\ `nchis\ pozitiv: «Nu e un la[, e mai pu]in cura-
jos», sau: «E[ti prea pu]in r\bd\tor,
cuno[ti prea pu]in oamenii».
impozant\ f\pturile divine îi apare în fa]a ochilor „potolit [i stins”, c\ci moartea Pentru c\, în enun], litota are rolul
viclean\, de care nu se temea, l-a învins în cele din urm\. de a ocoli expresia direct\ ori brutal\,
Datina str\veche a privegherii mortului, a preg\tirii lui pentru lumea „de dinco- ca s\ fac\ admisibil\ o idee, care —
lo” î[i desf\[oar\ ritualul tradi]ional, dar nu alin\ durerea matern\: pe pieptul când- rostit\ altfel — ar putea jigni ori [oca,
va frem\tând de via]\, acum încremenit, i-a fost a[ezat „colacul de grâu”, merindea se mai nume[te [i atenua]ie” (Dic]io-
nar general de [tiin]e. {tiin]e ale lim-
simbolic\ pe durata drumului pân\ la împ\r\]ia spiritului; mâna care ]inuse strâns bii, 1997).
buzduganul drept\]ii zace nemi[cat\ [i prime[te, lâng\ „f\clioara” de cear\ care `i va A doua interpretare a con]inutului
lumina bezna sfâr[itului, „banul” de drum pentru v\mile timpului. Ca [i nunta, ei semantic se bazeaz\ pe o opozi]ie
înmormântarea atrage participarea întregului popor. ~ngr\m\direa fabuloas\, pân\ subîn]eleas\. Litota exprim\, `n acest
[i a spiritelor venite din lumea cealalt\ s\-l plâng\ „pe ortacul lor”, are rol de aug- caz, inversul hiperbolei, cele dou\ fi-
guri de stil fiind combinate adesea, `n
mentare tragic\: în fruntea convoiului mortuar, merg preo]ii citind „ectenii de
scopul de a amplifica efectul artistic
comând”; vin apoi sfetnicii împ\r\te[ti, p\rin]ii îndolia]i, o[tenii în pas de defilare, ob]inut din contrastul lor:
feciorii de crai invita]i [i, la urm\, mult „nat de rând”. Fulger va fi înmormântat în „Cum? Când lumea mi-e deschis\,
armura în care luptase, pentru ca [i în ceruri s\ r\mân\ „ce-a fost” [i pe p\mânt, a privi gânde[ti c\ pot / Ca întreg Aliot-
uimind îngerii, soarele [i chiar pe Creator. manul s\ se-mpiedice de-un ciot?...”
Din acest moment, balada dezvolt\ o confruntare de idei între cele dou\ princi- (M. Eminescu) — hiperbolizarea pute-
rii otomane ºi minimalizarea for]ei de
pii fundamentale ale firii, cel al mor]ii, care niveleaz\ orice efort omenesc, sus]inut
ap\rare a românilor;
de cr\iasa îndoliat\, [i cel al vie]ii, care merit\ pre]uit\ ca un dar ceresc, proclamat „Atâta str\lucire-ncape / ~n bietul
de b\trânul sfetnic. Bocetul sfâ[ietor al doamnei, durerea ei, care ia accente paro- bordeia[ de paie...” (O. Goga) — hiper-
xistice, se revars\ în cuvinte de o covâr[itoare profunzime: în ciuda sfor]\rilor bol\ [i litot\ cu valoare antitetic\: efer-
omene[ti, nimic nu dureaz\ pe lume; dincolo de aparen]e (c\ „mori fl\mând ori vescenþa vieþii spirituale a þãranilor în
s\tul”), sfâr[itul este acela[i, punând semnul egal între mor]i; a[a cum „[oimii” [i contrast cu sãrãcia traiului obiºnuit al
acestora.
„pe[tii” nu las\ dâre în aer ori în ap\, nici omul nu las\ vreun semn palpabil al tre-
În poemul Moartea lui Fulger,
cerii lui pe p\mânt. strofe întregi alterneazã hiperbola
Pierzându-[i min]ile de suferin]\, `mp\r\teasa vrea s\ împ\rt\[easc\ soarta lui (frumuseþea ºi calitãþile eroice ale pro-
Fulger [i îl blesteam\ pe Dumnezeu, care i-a „pizmuit” bucuria matern\. Evocarea tagonistului) cu litota (suferinþa pãrin-
de[ert\ciunilor umane, încheiat\ cu vorbe blasfematorii, de[i neobi[nuit\ în datina þilor, durerea poporului, tristeþea între-
poporului, treze[te mila supu[ilor [i în]elegerea necesar\ pentru jalea matern\. gii naturi).

169
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

Analiz\ prozodic\ Dar, în numele credin]ei str\bune, desc\tu[area necontrolat\ a plânsului [i


Versul cretic a blestemului feminin trebuie cenzurate. Un sfetnic „n\scut cu lumea într-un ceas”
exprim\ aceast\ reac]ie b\rb\teasc\, senin\ în fa]a mor]ii (ca a p\storului mioritic),
Creticul este, `n metrica greac\, neadmi]ând tonul jeluitor. Fulger tr\ie[te în eternitate, a[a cum [i-au împlinit rostul
piciorul trisilabic alc\tuit dintr-o silab\ lor to]i cei ce au luptat înaintea lui; via]a este o „lupt\” care are înving\tori [i învin[i;
scurt\ flancat\ de alte dou\ silabe
lungi (_ v _). ~n versifica]ia poe]ilor
numai „la[ii” se plâng de greut\]ile [i de chinurile vie]ii; ea este darul dumnezeiesc
no[tri, el nu se `ntâlne[te niciodat\ f\cut oamenilor, de care ei nu au dreptul s\ se îndoiasc\; este o grav\ eroare s\-[i
singur, ci `n combina]ie de versuri renege credin]a „în zilele de-apoi”, c\ci aceasta este singurul sprijin moral al omului
poliritmice: cople[it de dificult\]i; dezn\dejdea nu îng\duie desprinderea omului de Creatorul
„{i clo - po - te - le - n urma lor ...” s\u, care îi trimite încerc\ri tocmai ca s\-i verifice „t\ria”; via]a, de[i se dovede[te
v _ v v v / _ v _ cel mai adesea „un chin r\bdat”, se cuvine tr\it\, iar moartea voluntar\ r\mâne —
mesomacru cretic din perspectiva divin\ — un p\cat de neiertat. Fulger a pierit f\cându-[i datoria pe
Opus ca structur\ amfibrahului,
p\mânt [i poporul nu-l va uita, iar Dumnezeu îl va r\spl\ti cu via]a ve[nic\, primin-
creticul este considerat un ritm tare,
din pricina celor dou\ accentu\ri. De du-l în rândul celor drep]i din împ\r\]ia Sa. Biata femeie, îns\, nu I-a mai în]eles pil-
acestea a profitat G. Co[buc `n Moar- dele în]elepte, înnebunind [i pl\tind impreca]ia împotriva dumnezeirii cu p\r\sirea
tea lui Fulger, poem ce `mbin\ epicul spiritual\ a lumii celor vii.
cu liricul, evocând un erou mort `n Ultima strof\ sun\ ca un verset biblic, în care glasul din adâncul mormântului
plin\ glorie [i tinere]e. Caden]a pro- poart\ c\tre lume mesajul divinit\]ii. Moartea, din perspectiva individului, este un
zodic\ viguroas\, dar lent\ ºi sumbrã accident dureros, dar de o importan]\ incomparabil mai mic\ decât Via]a colecti-
asigur\ versurilor sonoritatea de
vit\]ilor umane, care trebuie s\ triumfe. Îndrãzneala ºi disperarea omului de a
bocet funebru.
pãtrunde cu mintea ºi de a dezlega tainele nerevelate ale firii îl condamnã la nebu-
nie sau la dispariþie. Fraza memorabil\ a lui G. C\linescu se potrive[te cu finalitatea
grav\ a celei mai frumoase balade co[buciene: „~n leg\narea mul]imilor, în trecerea
mecanic\ de la o atitudine la alta, de la dezn\dejdea cu bocete la plânsul înfundat [i
plata resemnare, în toat\ aceast\ demonstra]ie de ceasornic arhaic, care merge —
exterior [i interior — inexorabil, st\ vraja acestor poeme, al c\ror sens ultim liric
este: inutilitatea reac]iunilor personale în fa]a rota]iei lumii.” (Istoria literaturii ro-
mâne...)

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Elabora]i o compunere-paralel\ `n care s\ eviden]ia]i imaginea similar\ a
durerii materne provocate `n urma dispari]iei premature a fiului s\u, `n
Camil Ressu, poemul folcloric Miori]a [i `n cel de sorginte popular\ Moartea lui Fulger.
Înmormântare la þarã (fragment) 2) Pornind de la balada cult\ studiat\ ([i de la alte poeme co[buciene pe
tema mor]ii, inclusiv din volumul Cântece de vitejie — dedicat eroilor ano-
Bibliografie nimi pieri]i `n r\zboi), elabora]i un proiect de sintez\ cu tema: „Concep]ia
despre via]\ [i moarte a lui G. Co[buc — reflectare a gândirii [i a menta-
 George Co[buc interpretat de..., lit\]ii populare transpuse `n formele artei literare”.
edi]ie îngrijit\ de Maria Cordo-
3) Realiza]i un eseu stilistic `n care s\ configura]i arta versifica]iei, tr\s\turile
neanu, Editura Eminescu, Bucu-
re[ti, 1982.
limbajului poetic [i virtuozitatea prozodic\ a lui G. Co[buc.
4) Partea final\ a poeziei Moartea lui Fulger con]ine o confruntare ideatic\
 Petru Poant\, Poezia lui George
Co[buc, Editura Dacia, Cluj-Na-
`ntre mama eroului mort prea devreme [i b\trânul preot, cea dintâi expri-
poca, 1976. mând suferin]a individual\ a omului, cel de-al doilea `mp\rt\[ind credin]a
colectiv\ `n rostul benefic al vie]ii [i `n necesitatea accept\rii dispari]iei.
 Octav {ulu]iu, Introducere în Scrie]i un referat-dezbatere `n care s\ v\ implica]i, expunându-v\ opiniile
poezia lui George Co[buc, Edi- `n raport cu ideile ap\rate de cele dou\ personaje exponen]iale.
tura Minerva, Bucure[ti, 1970.

170
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

„~ncheag\-ºi glasul de aram\,


Cântarea p\timirii
Octavian Goga noastre”
Apostolul

Ca o vecernie domoal\ Atâtea patimi plâng `n glasul


Se stinge zvonul din dumbrav\, Cuvânt\torului p\rinte,
Pleoapa soarele-[i `nchide {i-atâta dor aprind `n inimi
Sus, pe-o c\pi]\ de otav\. De clipa r\zbun\rii sfinte.
Norodul a cuprins podmolul B\trânul mag `nal]\ fruntea,
Lâng\ fr\garul din uli]\ — Ce sfânt e graiul gurii sale:
De cârj\ sprijinit r\sare Din el va lumina norocul
B\trânul preot la porti]\. Acestui neam sfâr[it de jale! Coordonate ale operei

Mo[neag albit de zile negre, Acela[i dor tresare-n piepturi Sentimentul dezr\d\cin\rii
A[a `l pomenise satul, Când glasul strig\tor r\sun\, `n opera poetului ardelean
Pe piept\relul lui de lân\ {i gem\t `nfioar\ firea
Aceast\ tem\ liric\ recurent\ în
Purtând un ban de la-mp\ratul. Prelung [i greu, ca o furtun\.
toate volumele de versuri scrise de
Domol, `n mijloc se a[az\, Fr\garul `[i `ndoaie coapsa, O. Goga trebuie în]eleas\ într-o du-
{i sprijinind `ncet toiagul, Iar de prin v\i purcede vântul, bl\ accep]ie: una individual\, mar-
Clipind din genele c\runte, Prin largul albelor v\zduhuri, când destinul nefericit al viitorului
Începe-a povesti mo[neagul. S\ duc\ cerului cuvântul. artist al cuvântului, îndep\rtat (din
momentul plec\rii la [coal\ [i la
Întreg poporul ia aminte, Din cet\]uia str\lucirii ora[) din R\[inariul natal; alta colec-
tiv\, referitoare la drama unei pro-
Ascult\ jalnica poveste, Coboar\ razele de lun\,
vincii române[ti întregi, transpus\
{i fusul se opre[te-n mâna Pe-argintul frun]ii lui boltite liric în sintagma memorabil\ „jalea
Înduio[atelor neveste. Din aur `mpletesc cunun\. înstr\inatului Ardeal” (din poemul Pe
Mo[negii to]i f\râm\ lacrimi Cuvine-se hirotonirea înserate). Transilvania era înc\, în
Cu genele tremur\toare, Cu harul cerurilor ]ie, 1904–1905 (când Goga [i-a scris ma-
Aprin[i, feciorii strâng pr\seaua Drept-vestitorule apostol joritatea poeziilor cuprinse în volu-
Cu]itului din cing\toare. Al unei vremi ce va s\ vie! mul s\u inaugural), sub st\pânirea
austro-ungar\, n\zuind s\ se uneasc\
cu Þara aflat\ dincolo de mun]i. Pri-
mei semnifica]ii atribuite „dezr\d\-
cin\rii” fiin]ei artistului îi apar]in poe-
me precum: B\trâni, Casa noastr\,

171
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica


Reîntors, Dorin]a, dou\ poeme având
aceea[i titulatur\: Zadarnic, De-o s\ Abordarea textului `n clas\
mor, P\r\si]i, Prima lux („Cea dintâi
lumin\”, în limba latin\), Str\inul, Aca- 1) Analiza]i, `n detaliu, ideile din poezia Rug\ciune [i corela]i, pe grupe de
s\; celei de-a doua sfere semantice i se cercetare, principiile artei poetice a lui O. Goga cu elogiul ac]iunii spiri-
subsumeaz\ texte lirice devenite clasi- tuale a preotului-„apostol” din poemul discutat.
ce în crea]ia autorului, unele dintre ele 2) Citi]i [i interpreta]i alte texte lirice din volumul Poezii dedicate figurilor
purtând titluri cu în]elesuri voit colec-
luminoase de intelectuali ai satului românesc din Ardeal, reliefând activi-
tive, precum: Noi, De la noi, Cânt\re]i-
lor de la ora[, Oltul, În codru, Diminea-
tatea lor pus\ `n slujba educ\rii con[tiin]elor umane `n spiritul credin]ei `n
]a, Pe înserate, A[teptare, Pr\pastie, Dumnezeu [i al efortului necesar `mplinirii unit\]ii na]ionale.
De demult…, L\ca[ str\bun etc. 3) Identifica]i — pornind de la textele deja studiate — o structur\ liric\
Poet local [i na]ional totodat\, repetabil\ `n majoritatea poeziilor lui O. Goga, fapt ce a permis criticii s\
O. Goga se simte legat, printr-un cor- afirme c\ el a fost un poet deja format de la debutul s\u literar.
don ombilical niciodat\ rupt, de ]ara
lui originar\, circumscris\ geografic 4) Justifica]i aprecierea unanim\ potrivit c\reia poezia lui O. Goga are un
satelor R\[inari, Cr\ciunel, M\rgini- dublu caracter — protestatar [i mesianic. ~ntocmi]i un studiu de caz.
mea Sibiului, dar configurând laolalt\
Ardealul întreg. În ]ara poeziei lui Go-
ga, timpul semnificativ (chiar dac\
ireal) este trecutul, mereu actualizat
prin t\ria cuvântului pilduitor; prezen-
tul constituie o a[teptare, un r\gaz spi-
Repere de interpretare
ritual de smerenie [i rug\ciune pentru
împlinirea dorin]ei celei mai fierbin]i
a românilor ardeleni — reîntregirea Când a publicat, `n 1905, primul s\u volum de Poezii, O. Goga n-a debutat nu-
Neamului [i a Þ\rii; viitorul — ca în mai, ci s-a impus chiar, fiind unanim apreciat [i mai ales a[teptat: „Iat\, a sosit rap-
Biblie — reprezint\ o înviere din mân- sodul p\timirii noastre!”, avea s\ constate Vasile Goldi[, fostul s\u profesor.
dria apuselor vremi de libertate [i de Cântecul de jale al Ardealului exista `n forme latente, anonime, `ns\ el a prins glas
unitate na]ional\. Dar slobozenia — distinct [i vibrant odat\ cu versurile lui Goga, care, prin magia cuvântului, i-a dat
atrage aten]ia scriitorul protestatar co- dezlegare artistic\ s\ fiin]eze pe lume. Nu era un cântec despre sine, ci despre
na]ionalilor s\i — nu vine de la sine, ceilal]i, „umili]ii din umbr\”, r\ma[i `n urma istoriei [i a[teptând de mult „o dreapt\
eliberarea din umilin]\ [i din robie tre- s\rb\toare”. Temperament protestatar, urma[ al unui str\vechi neam de preo]i [i
buie provocat\ printr-un efort colectiv,
dasc\li `ndârji]i `n ac]iunea lor apostolic\ de iluminare spiritual\ a ]\ranilor, O. Goga
chiar printr-o revolt\ sus]inut\ de toat\
suflarea Ardealului „înstr\inat” de mat- s-a impus ca un justi]iar `n spiritul vremurilor vechi [i ca un profet („poëta vates”) al
ca lui primordial\. Într-o asemenea timpurilor noi. Primul volum a inventat toate structurile operei, iar versurile scrise
]ar\, care a trecut în poezie împreun\ ulterior se circumscriu organic aceluia[i univers liric. Voca]ia i-a fost tiranic\ [i poe-
cu natura, cu oamenii, cu istoria [i cu tul pare s\ fi spus totul dintr-o dat\, crea]ia sa l\sând impresia unei opere unitare
legendele ei, poetul nu poate fi decât prin lipsa oric\rei evolu]ii. Cânt\re]ul durerilor de veacuri ale „`nstr\inatului Ardeal”
un apostol [i un predicator care strân- [i al „n\dejdilor de mai bine” ale unui popor oprimat va deveni poet na]ional, f\când
ge norodul în jurul versurilor sale, din lirica patriotic\ (dedicat\ unor evenimente istorice precise) o surs\ a artei lirice
adev\rate litanii despre izb\virea apro- deplin justificate estetic. De la Titu Maiorescu la G. C\linescu, poezia lui Goga a
piat\. Mesianismul înfl\c\rat al lui primit atestatul legitim\rii artistice a poeziei patriotice, dovedind felul cum poate un
Goga este sincer, „mi[carea poeziei
mare talent s\ universalizeze o materie perisabil\ `n esen]a ei. Marii critici, sceptici
este dantesc\ [i jalea a r\mas pur\,
desf\cut\ de con]inutul politic”, a[e-
când este vorba de transpunerea sentimentului patriotic `n poezie, au recunoscut c\
zându-l pe autor în orizontul universa- Goga a reu[it transcenderea patriotismului din element concret politic `ntr-un sen-
lit\]ii, în opinia lui G. C\linescu (Isto- timent profund [i colectiv, capabil s\ exprime iubirea [i ura, umilin]a [i suferin]a,
ria literaturii române…). n\dejdea [i temerile unui neam care se sim]ea amenin]at `n `ns\[i supravie]uirea sa.
Alegem, spre exemplificare, poe- Poezia patriotic\ autentic\ nu se perimeaz\ când actul istoric vizat de ea s-a `n-
mele Prima lux (vol. Ne cheam\ p\- cheiat, pentru c\ se ridic\ deasupra evenimentului ori a faptului ilustrat, eternizând
mântul, 1909) [i Noi (vol. Poezii, starea de spirit care l-a `nsufle]it [i i-a permis s\ se `mplineasc\, `nscriindu-l printre
1905), ilustrative pentru cele dou\ sem- momentele pilduitoare ale devenirii unui popor. „Unde se vede arta scriitorului —
nifica]ii înrudite ale sentimentului nota T. Maiorescu — nu este `n patriotismul sim]it, ci `n manifestarea lui men]inut\
 `n dreapta m\sur\ a frumosului.”

172
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

Firii sale elegiace temperamentul protestatar i-a ad\ugat coarda responsabilit\]ii 


civice, iar fiorul tragic al existen]ei unui neam defavorizat de soart\ este fortificat, în dezr\d\cin\rii tr\it de poetul „p\timi-
plan literar, de mesianismul viziunii artistice. Chiar dac\ sentimentul constant ex- rii” noastre. În primul text liric, Goga
primat în crea]ia sa r\mâne jalea, suferin]a str\veche („amarul”), acumulat\ în vea- utilizeaz\ un paralelism simbolic, evo-
curi, va genera revolta („viforul”), a[a cum se va întâmpla în 1907 (anul marii r\scoa- când „o duminic\ de toamn\”, când
le ]\r\ne[ti), ampl\ mi[care social\ anticipat\ de poet înc\ de la 1 septembrie 1905, „dasc\lul din sat [i popa” au venit în
când a publicat Rug\ciune (poezie de început în volumul Poezii). La fel ca Eminescu, casa lui p\rinteasc\, „i-au vorbit
de-nv\]\tur\” [i l-au cinstit, dup\
O. Goga utilizeaz\ cuvântul „patim\” `n sensul lui etimologic, de suferin]\ fizic\ [i
datin\, „c-un ban de-aram\”. În noap-
moral\, `n acela[i timp. Tot în arta sa liric\ intitulat\ Rug\ciune, poetul se declar\ soli- tea urm\toare, copilul, înfrico[at de
dar cu patimile celor mul]i [i promite c\ versurile lui vor alc\tui cutia de rezonan]\ a perspectiva înstr\in\rii apropiate, are
durerii colective: „Ci jalea unei lumi, P\rinte, / S\ plâng\-n lacrimile mele...” un co[mar premonitor, visând o
Poetul s-a ivit pe lume `ntr-un topos care i-a marcat destinul pe via]\. ~n toate „ar\tare […] cu gur\ ro[\ de balaur”,
poeziile sale, el descrie o matrice originar\, cea a R\[inarilor de obâr[ie, locul din- care îl urm\re[te [i st\ s\-l înghit\.
tre mun]i cu „plugarii”, „cl\ca[ii”, „cosa[ul” trudind asupra roadelor p\mântului, cu Trezit de glasul blând al mamei, care-i
„dasc\lul” , „apostolul” (preotul), „d\sc\li]a” ori „l\utarul” `nsufle]ind via]a spiritual\ alung\ n\lucirile, este îmbr\cat simbo-
a oamenilor. Goga este ca un Anteu rural, care `[i trage sevele vitale [i poetice din lic de aceasta „în haine albe”, iar buni-
adâncurile vie]ii satului, `ntemeiat parc\ de la `nceputurile lumii. Þara circumscris\ ca, s\rutându-l înl\crimat\, îl urc\ în
poeziei lui este un Paradis prin frumuse]e, un Purgatoriu prin jalea [i suferin]a din c\ru]a preg\tit\ de drum. Somnoros,
copilul adoarme din nou [i confund\
sufletele oamenilor, un prag al Apocalipsei prin tonul profetic adoptat când veste[te
r\s\ritul însângerat cu „vedenia” noc-
„`nfrico[atul vifor al vremilor r\zbun\toare”. turn\. Dar „aprinsul soare” risipe[te
Ca [i ]ara, satul lui Goga este dezm\rginit, `ntinzându-[i vatra pân\ la cap\tul ori- spaimele nop]ii, în timp ce tat\l — de[i
zontului. El este o `mp\r\]ie a muncii f\r\ odihn\, truda „sfânt\” reprezentând sem- rugat de fiu s\ mâne caii înapoi — îl
nul de noble]e al acestor oameni. Cu ei, glia este „milostiv\” [i generoas\, oferind anun]\ îngândurat [i trist: „…ne
plugarilor tainele sale, `ntr-o comuniune dincolo de timp. Satul devine t\râmul fabu- ducem în ora[, la [coal\!”
los al unei existen]e milenare, `n care vie]uiesc laolalt\: uneltele tradi]ionale, Al doilea text liric, Noi, este o
p\mântul rodnic, truditorii ve[nici, lumin\torii con[tiin]elor umane. ~n „bordeia[ele elegie în caden]\ iambic\, sunând —
de paie” `ncape, paradoxal, „atâta str\lucire”, cât\ au creat rapsozii anonimi ima- în recitare — ca o litanie rostit\ deopo-
ginând, toamna [i iarna, „când doarme plugul pe rotile”, cântecele, legendele [i bas- triv\ de preot [i de credincio[i. Titlul
mele care alc\tuiesc tezaurul nostru folcloric. Unicul punct vertical, un fel de axis emblematic, exprimat printr-o form\
mundi al satului, este „l\ca[ul str\bun” `n jurul c\ruia se desf\[oar\ `ntreaga via]\ accentuat\ de pronume personal,
sugereaz\ fuziunea dintre identitatea
rural\. „Podmolul” bisericii, dilatat prin hiperbol\, ajunge cât o câmpie a ]\rii, unde
particular\ a ardelenilor [i cea genera-
`ncape `ntregul norod. Preotul s\tesc, care strânge sear\ de sear\ poporul `n jurul l\ a românilor. Ritmicitatea interioar\ a
s\u, ca s\-l binecuvânteze [i s\-i deslu[easc\ `ndemnurile sacre, nu apar]ine unui versurilor este asigurat\ de repeti]ia
loc anumit, nici unui timp precizat, ci devine „apostolul” `ntregii lumi, a c\rei exis- complementului circumstan]ial de loc
ten]\ se deruleaz\ dup\ un ritual identic. Preotul are o dubl\ responsabilitate, `n fa]a „la noi” [i a verbului existen]ei, conju-
lui Dumnezeu, c\ruia i-a jurat s\ slujeasc\ fidel credin]a, [i fa]\ de oamenii pe care gat numai la prezentul etern („sunt” /
se cuvine s\-i `ndemne mereu pe calea spiritului [i a slujirii voin]ei divine. „este” — în forme predicative expri-
mate sau eliptice). În acest topos sfânt,
respir\ „codrii verzi de brad”, se întind
„câmpurile de m\tas\”, zboar\ fluturii
[i r\sun\ cântecele de jale, al c\ror
num\r indefinit este subliniat de
reluarea adjectivelor pronominale ne-
hot\râte „atâ]ia” / „atâtea”; doinele
auzite pretutindeni sunt ascultate de
p\s\rile care vin de departe, „din alte
]\ri”; aceste cântece nostalgice, la fel
ca florile p\mântului str\bun, au fost
udate cu „lacrimi multe, multe”.
Sentimentul de jale este atât de cople-
[itor, încât s-a extins asupra „b\trânu-
lui soare”, care nu mai r\sare pentru
„fiii patriei str\vechi”, asupra codrilor
Nicolae Popa,
Þãrani în drum spre târg 

173
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Toat\ suflarea uman\ se strânge la biseric\ s\ asculte, prin vocea domoal\ a


ce „povestesc” despre înstr\inarea preotului, glasul profetic al dumnezeirii. El s-a n\scut b\trân, luând parc\ asupra lui
Þ\rii Ardealului, asupra Mure[ului, (ca Iisus) `ntreaga durere [i necazurile semenilor lui, de vreme ce satul nu-l [tie
Cri[urilor [i Oltului, „biet, b\trânul” decât ca pe un „mo[neag albit de zile negre”. ~n adierea molcom\ a vântului ce sun\
(alitera]ie personificatoare), care duc
ca „de vecernie”, aureolat de razele str\lucitoare ale soarelui `n amurg, precum un
întristarea neamului pe apele lor
neobosite. Întreaga suflare omeneasc\
patriarh din vremurile biblice, el `[i ia locul `n mijlocul s\tenilor, sprijinit `n „toiag”.
jele[te: „nevestele” torc „plângând”, ta- Pe un ton m\surat, apoi din ce `n ce mai vehement, pân\ când ajunge la „strig\t”,
t\l î[i îmbr\]i[eaz\ trist „feciorul”, dan- apostolul reia f\r\ odihn\ povestea neamului s\u, care face piepturile s\ tresalte [i
surile [i cântecele par „mai domoale” natura s\ se-nfioare. Preot [i dasc\l sufletesc, el [tie s\ vorbeasc\ tuturor vârstelor
de aleanul din inimile [i de pe chipuri- din preajma sa, r\scolind amintirile b\trânilor, dorul femeilor, patima tinerilor [i
le tuturora. Printr-o personificare sfânta r\zbunare a umilin]elor `ndurate de b\rba]ii maturi; nevestele se opresc din
extins\ la nivelul întregii firi, mun]ii,
torsul neostenit, cei mai `n vârst\ plâng [i „f\râm\ lacrimi” `n gene (splendid oxi-
codrii, apele, elementele de flor\
(„trandafirii”) [i faun\ („fluturii”) moron!), iar junii ascult\tori strâng cu]itul `n „pr\seaua” lui, promi]ându-[i s\ scrije-
plâng laolalt\ cu oamenii, generând leasc\ cu el chipul du[manilor, când va suna ceasul r\zvr\tirii. Natura `l ascult\ pe
senza]ia unei dureri cosmicizate. „Vi- „b\trânul mag” cu aceea[i luare-aminte ca [i frun]ile plecate ale oamenilor; la evo-
sul neîmplinit”, de suferin]a c\ruia carea momentelor din istoria na]ional\, firea „geme” prevestind furtuna, „fr\garul”
„ne-au r\posat / {i mo[ii, [i p\rin]ii”, `[i `ndoaie „coapsele”, vântul se ridic\ `nvolburat din v\i. Acesta din urm\ va duce la
va deveni revolt\ asumat\ [i se va scaunul ceresc cuvântul pilduitor, rostit de mesagerul sfânt ales de oameni s\ le
converti într-o realitate înf\ptuit\ abia
la 1 Decembrie 1918.
exprime gândurile [i dorin]ele cele mai profunde `n fa]a lui Dumnezeu.
Când din „cet\]uia” `naltei bol]i coboar\ luna, razele astrului nocturn `mpletesc
„cununa” biruin]ei spirituale pe fruntea venerabilului slujitor al harului divin. A[a
M\rturisiri cum a fost consacrat preot pe p\mânt, el merit\ [i hirotonisirea `n ceruri, pentru
Eu am crezut de la `nceput `n spe- d\ruirea cu care a p\storit sufletele `ncredin]ate lui [i pentru darul mesianic al ver-
cificul na]ional, adic\ am crezut c\ nu bului r\scolitor. Apostolul veste[te lumii s\ se preg\teasc\ [i s\ fie demn\ de schim-
se intr\ `n universalitate decât pe barea „ce va s\ vie!”. ~mpreun\ cu dasc\lul, d\sc\li]a [i cu alte figuri reprezentative
poarta proprie [...]. de intelectuali ai satului, preotul este un sem\n\tor de credin]\ [i un f\uritor de
Eu sunt, cu modestele mele puteri, con[tiin]e, `ndemnându-[i congenerii s\ nu piard\ sentimentul fundamental al
un conservator al tuturor frumuseþilor
apartenen]ei lor la neamul românesc.
sufletului omenesc; nu vreau nimic sã se
piardã, originalitatea niciunui grup na-
þional, oricât de nefericit politiceºte [...].
De aceea eu lupt cu aceastã credin-
þã în armonia universalã ºi vreau ºi pen-
tru neamul meu, atât de bine înzestrat,
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
toate condiþiile prielnice de dezvoltare, 1) Structura]i un eseu `n care s\ argumenta]i caracterul profund religios al
ca tot sufletul lui dã devie artã.
ideaticii poetice [i al limbajului specific operei literare a lui O. Goga; `ntoc-
Octavian Goga, mi]i [i un minidic]ionar cu lexicul religios propriu poetului.
dialog cu publicistul
Felix Aderca, 1929 2) Dou\ cuvinte-cheie `nsufle]esc atmosfera lumii imaginate de O. Goga —
„jalea” [i „p\timirea”; elabora]i o compozi]ie liber\ despre universul liric al
scriitorului, `n care r\sun\, deopotriv\, „jalea unei lumi” [i „cântarea p\-
Bibliografie timirii noastre”.
3) Reunind imaginea intelectualilor rurali (Dasc\lul, Apostolul, Dasc\li]a) cu
 I. D. B\lan, Octavian Goga. Via]a
[i opera, Editura Biblioteca Bucu-
figurile colective sau individuale de ]\rani (Plugarii, Cl\ca[ii, Cosa[ul) [i cu
re[tilor, Bucure[ti, 1999.
cele pitore[ti (L\utarul), scrie]i o compozi]ie de sintez\ despre aspectul de
monografie liric\ al operei poetice realizate de O. Goga.
 Constantin Ciopraga, Literatura 4) Pornind chiar de la m\rturia autorului `nsu[i, elabora]i o compozi]ie-para-
român\ între 1900–1918, Editura
lel\ `n care s\ ave]i `n vedere [i elementele de convergen]\ literar\, dar mai
Junimea, Ia[i, 1970.
ales pe cele divergente `ntre concep]iile despre art\ [i despre universul
 Dumitru Micu, Început de secol, rural `n operele lui V. Alecsandri, G. Co[buc [i O. Goga.
Editura Minerva, Bucure[ti, 1970.

174
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

„Fii b\rbat în orice soart\; ºi-n


c\dere, ºi-n izbând\, / Privind cu
sânge rece la r\splat\ sau
Bogdan Petriceicu Hasdeu osând\!”
R\zvan ºi Vidra
(fragmente)

CÂNTUL III: Nepoata lui Mo]oc

VIDRA
Da! O muiere din neamul acelui groaznic b\rbat,
Care numai c-o-mbrâncire patru domni a r\sturnat,
{-al c\ruia falnic sânge clocote[te cu putere,
Ca talazurile m\rii, în pieptul meu de muiere! Coordonate ale vie]ii [i operei
Ah, ascult\-m\, R\zvane! {i-ntre firile de jos
Foarte mul]i sunt tari de mân\ [-au un suflet inimos, Scriitor, folclorist, filolog [i istoric,
Dar totu[i r\mân ca broasca cea cufundat\-ntr-o balt\, Bogdan Petriceicu Hasdeu reconfirm\
De-unde numai câteodat\, ie[ind pe uscat, tresalt\, tradi]ia savantului umanist inaugurat\
de Nicolaus Olahus, ilustrat\ de stolni-
Prive[te la mândrul soare, se-ntinde pe-un verde strat,
cul Constantin Cantacuzino, de Miron
Sughi]\-n sine cu poft\ v\zduhul lin [i curat, Costin [i de un spirit enciclopedist,
Încât ai crede, v\zând-o, c-a priceput ce-i lumina Dimitrie Cantemir. Era descendentul
[i nu mai poate s\ guste întunericul [i tina, unei vechi familii de boieri moldoveni
Pe când n-a trecut o clip\: iat\ broasca înapoi consemnate în cronici începând din
Se-ntoarce iar\[i în noapte, în mocirl\ [i-n noroi!... secolul al XIV-lea. Familia Hâjdeilor
Vitejia cea mai mare, inima cea mai aleas\, s-a stabilit în Polonia din secolul al
Mii de bun\t\]i cu care nu [tiu cine te-nzestreaz\, XVIII-lea, unde a fost împ\mântenit\
[i înnobliat\, remar cându-se prin
Sunt, iubitule, ca fierul ruginit [i f\r\ pre],
membrii ei, oameni poliglo]i, poe]i, tra-
Pân\ când încape-n mâna lucr\torului iste] duc\tori, cercet\tori, naturali[ti etc.
Ce-l apuc\ strâns în cle[te, îl cur\]\ pe c\rbune, Scriitorul, n\scut în anul 1838, [i-a
{i dintr-o gr\mad\ neagr\ mi-l vezi sco]ând o minune, schimbat prenumele de Tadeu în
Str\lucit\ ca oglinda, ginga[\ încât suflând Bogdan, ad\ugându-i numele de Pe-
Suflarea-i întip\rit\ pe luciul cel pl\pând! triceicu, pentru a marca presupusa sa
Acel lucr\tor, R\zvane, se nume[te… înrudire cu {tefan Petriceicu, domn
al Moldovei în secolul al XVII-lea.
ªi-a f\cut studiile în Basarabia ºi la
R|ZVAN Universitatea din Harkov, unde a
Se nume[te?


175
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 VIDRA
urmat — concomitent — dreptul, filo- Setea de-a merge-nainte… Iat\ ceea ce-]i lipse[te,
logia [i istoria, f\r\ a ob]ine vreo di- Acea sete care frige [i-nghea]\ inima mea!
plom\. Spirit autodidact, B. P. Hasdeu Dar trebui s-o aibi… R\zvane! Eu voiesc, [i-o vei avea…
a continuat tradi]ia c\r tur\reasc\ a Atunce când buza Vidrei obrazu-i pârlit l-atinge,
neamului s\u, pasionat de istorie, filo- Ochii mei în ochii-]i cat\, mâna mea pe mâna-]i strânge,
sofie, limbi str\ine [i de lingvistic\.
Sufletul meu desf\[oar\
Chiar primele sale încerc\ri literare au
subiecte istorice. Reîntors în Moldova, Câte-o privire mereu
din Rusia [i din Basarabia, s-a integrat Ce pe furi[ se strecoar\
în via]a politic\ [i cultural\ a ]\rii sale. Adânc în sufletul t\u!
Colaboreaz\ cu foiletoane satirice la Vidra-i pentru tine-n lume
publica]iile vremii [i editeaz\, singur, Ca izvoarele de munte
reviste istorico-filologice, precum „Ro- Ce fac Dun\rea s\ spume
mânia”, „Foaia de ’storie român\”, „Lu- Din p\raiele m\runte…
mina”. În 1860, este numit custode al
bibliotecii „[coalelor” din Ia[i (c\reia îi
donase 4 000 de volume) [i profesor
de istorie, geografie [i de statistic\ la Abordarea textului `n clas\
„Gimnaziul Central”. În 1863, a publi-
cat, în „Lumina”, nuvela Duduca Ma- 1) Alc\tui]i o grup\ de lucru din cinci elevi: fiecare s\ citeasc\ mottoul unui
muca, din cauza c\reia a fost acuzat de cânt dramatic [i s\ fac\ oral conexiunile necesare cu subiectul literar dez-
imoralitate [i destituit din ambele pos- voltat pe temeiul acestuia.
turi. În acela[i an, a p\r\sit capitala 2) Forma]i un grup de studiu care, pe baza unui compendiu de istorie [i pe
Moldovei, stabilindu-se în Bucure[ti, baza fragmentului referitor la scurta domnie a lui R\zvan-Vod\ din
unde a editat alte periodice precum:
Letopise]ul Þ\rii Moldovei de Miron Costin, s\ reconstituie adev\rul
„Aghiu]\”, „Satyrul”, „Traian” [i „Co-
lumna lui Traian”, în ele publicându-[i [tiin]ific despre acest voievod; explica]i apoi de ce B.P. Hasdeu a recurs la
cercet\rile [i studiile. Ca [i I. H. R\du- licen]e poetice, înnobilând destinul personajului s\u.
lescu, B.P. Hasdeu a reprezentat o per- 3) Analiza]i fragmentul dramaturgic reprodus în manual, urm\rind, pe grupe
sonalitate plurivalent\, cu un cuvânt de lucru: ideile eviden]iate, argumentele personajelor, elementele roman-
de spus în mai toate chestiunile majo- tice dominante în con]inut [i în form\.
re ale vie]ii politice, sociale, culturale
[i [tiin]ifice. În 1864, a început editarea
Arhivei istorice a României, publicând,
în trei volume, documente esen]iale de
cultur\ veche româneasc\. În 1865, a
publicat monografia istoric\ Ioan-Vod\
Repere de interpretare
cel Cumplit, iar între 1873 [i 1875 a dat
la iveal\ Istoria critic\ a românilor. De-
venit membru al Societ\]ii Academice „Omul om s\ fie slobod, decât rob, mai bine moare!...”
Române, B.P. Hasdeu scrie principalele
sale opere filologice: Cuvente den În primul cânt („Un rob pentr-un galben”), cer[etorul T\nase (fost r\ze[ care-[i
b\trâni (1877–1881) [i Etymologicum pierduse p\mântul în urma unei judec\]i strâmbe) îl roag\ pe boierul Zbierea s\-i
Magnum Romaniae (1886–1898), am- dea „un b\nu]”, dar avarul f\r\ mil\ îl refuz\, de[i b\trânul îi m\rturise[te c\ n-a mân-
bele primind recunoaºterea oficialã cat nimic de trei zile, având [i responsabilitatea unei familii numeroase. Convorbirea
din partea mai multor academii lor este ascultat\ de un tân\r oache[ la fa]\, care, g\sind o pung\ cu 20 de galbeni
str\ine.
(c\zut\, de fapt, din „chimirul” hainei boiere[ti), i-o ofer\ generos lui T\nase. Calicul
Pasiunea pentru literatur\ a savan-
român îl respinge ini]ial, umilit s\ primeasc\ poman\ de la un ]igan [i temându-se ca
tului a înso]it cercet\rile sale [tiin]ifi-
ce. Astfel, în 1867, a publicat drama banii s\ nu fi fost fura]i de acesta, dar binef\c\torul s\u îl convinge s\ fie atent la
romantic\ R\zvan-Vod\, o comedie [i sufletul omului, nu la culoarea pielii [i nici la modestia înf\]i[\rii lui: „Nu c\ta c\-]i pa-
un volum de Poezii. Zguduit de moar - re searb\d [i pârlit obrazul meu!” El recunoa[te s\ tat\l s\u a fost ]igan, iar mama,
tea prematur\ a fiicei sale, Iulia, tat\l Smaranda, o frumoas\ moldoveanc\ a c\rei iubire a dep\[it barierele etnice. Când
va tr\i cu revelaþia comuniunii mistice T\nase îi repro[eaz\ [i condi]ia de „[erb”, R\zvan afirm\, mândru, c\ neamul lui fu-
cu tân\ra disp\rut\. M\cinat l\untric sese eliberat cu doi ani înainte de mitropolitul N\stase, om luminat, care l\sase cu
limb\ de moarte în „diat\” (testament) c\ fra]ii de neam [i de religie nu se cuvine „s\


176
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

fie slugi [i st\pâni”, ci egali întru „slobozenie”. El se mândre[te [i cu faptul c\ a înv\- 


]at limba „sârbeasc\ [i româneasc\” în casa Mitropoliei, devenind „un iste] gr\m\tic” de suferin]ã, a mai publicat volumul
(scriitor într-o cancelarie public\ sau privat\). R\zvan, revoltat de inechitatea social\ filosofic Sic cogito [i cel liric intitulat
[i de prejudec\]ile rasiale, scrie versuri incendiare [i le r\spânde[te prin pie]ele Sarcasm [i ideal. S-a retras [i a murit la
publice, fiind t\lm\cite târgove]ilor de un dasc\l bisericesc. Pamfletul versificat în Câmpina, într-o solitudine deplin\, în
castelul s\u bizar.
stil popular cuprinde o satir\ la adresa voievodului lipsit de vigilen]\, în preajma c\-
Atras de virtu]ile dramatice ale su-
ruia boierii fur\ [i î[i urm\resc interesele proprii, ruinând poporul. V\taful Ba[ot\, biectelor istorice, B.P. Hasdeu are înc\
înconjurat de slujitori, silabise[te cu greu „cântecul neru[inat”, amenin]ându-l pe din primele manuscrise încerc\ri de
dasc\lul „c\rturar” (deoarece cite[te cursiv) c\-l aresteaz\ pentru incitarea mul]imii piese inspirate din trecutul istoric, pre-
la r\zmeri]\ contra domniei. R\zvan intervine în favoarea celui nevinovat, atribuin- cum: R\posatul postelnic [i domni]a
du-[i calitatea de autor al „stihurilor” cutez\toare, jignit de v\taf cu apelativele „]igan! Ruxandra. Dar abia publicarea [i repre-
cioar\! faraoane!” Impresionat, totu[i, de r\spunsurile iste]e [i curajoase ale eroului, zentarea în acela[i an, 1867, a piesei
Ba[ot\ vrea s\-l salveze propunând reînvierea unei datini str\bune, conform c\reia R\zvan-Vod\, cu titlul modificat ulteri-
or în R\zvan [i Vidra, marcheaz\ punc-
un osândit putea fi iertat dac\ o fecioar\ accepta s\-l absolve de p\cat prin inocen]a
tul de vârf estetic în crea]ia scriitorului.
ei, luându-l de b\rbat. Fetele, care la început se ofer\, pentru c\ b\rbatul condamnat Autorul a numit-o „poem dramatic\ în
era tân\r [i frumos, îl resping când afl\ c\ este un ]igan dezrobit [i s\rac. Zbierea se cinci cânturi” [i i-a fixat ac]iunea în
reîntoarce în locul unde [i-a pierdut punga cu bani, o recunoa[te v\zându-i cap\tul Moldova feudal\ de la sfâr[itul secolu-
ie[it din c\ma[a ]iganului, i-o smulge [i îl acuz\ de furt. Num\rând galbenii, observ\ lui al XVI-lea. Romantismul dramei se
c\ lipse[te unul singur, dar nu renun]\ s\ fie desp\gubit nici atunci când R\zvan îi impune prin conturarea destinului neo-
spune c\ l-a d\ruit unui calic, ca s\ asigure „o pâine într-o colib\ s\rac\”. În schim- bi[nuit al lui R\zvan, un ]igan rob elibe-
rat, care, în ciuda provenien]ei sale
bul banului lips\, boierul viclean îl cere pe R\zvan în calitate de rob, ca s\-i ]in\
umile, va ajunge domn al Moldovei prin
„catastife, socoteli [i daraveri”. Între Ba[ot\ [i Zbierea are loc o disput\, v\taful meritele personale, dep\[indu-[i com-
dorind [i el un servitor [tiutor de carte [i descurc\re], dar Zbierea îl convinge s\ plexele, dar [i prejudec\]ile lumii me-
accepte târgul, enumerându-i rudele influente pe care le are; aflând c\ boierul este dievale în care i-a fost dat s\ tr\iasc\.
înrudit [i cu logof\tul, v\taful cedeaz\, rugându-l s\ intervin\ în favoarea sa într-un
proces cu ni[te r\ze[i, pe care inten]iona s\-i deposedeze de p\mânturi. Îngrozit de Sava Henþia, Ostaºi odihnindu-se (fragment)
perspectiva de a-[i pierde din nou libertatea, R\zvan, dup\ o scurt\ deten]ie înjosi-
toare, va fugi de la curtea noului st\pân în codru.

„Nu-i femeie s\ nu-[i simt\ inima-i în turburare, / Când


s-a[terne de-nainte-i, luminând o fapt\ mare!...”
Ac]iunea cântului al II-lea („R\zbunarea”) este plasat\ în codrii Orheiului (Basa-
rabia), unde st\pâne[te ceata lui R\zvan, devenit c\pitan de haiduci, format\ din R\-
za[ul, Vulpoiu [i al]i tovar\[i de lupt\. Cu to]ii se declar\ solidari cu cei „despuia]i
[i nevoia[i”, fo[ti r\ze[i care [i-au pierdut p\mânturile câ[tigate de o boierime avid\
s\-[i extind\ latifundiile. În timp ce R\za[ul, înconjurat de „ho]i”, cânt\ cu foc doine
de haiducie, un om de leg\tur\, Ciobanul, îl aduce pe boierul V\scan Ganea; acesta
îi cere lui R\zvan [i acoli]ilor s\i atacarea convoiului de c\l\ra[i care o duce cu for]a
la m\n\stire pe Vidra, nepoata celebrului vornic Mo]oc, vicleanul ministru capabil
Dezbatere
R\zvan — un erou con[tient
s\ provoace m\rirea [i c\derea de pe tronul Moldovei a trei domnitori (Despot-Vo-
de for]a destinului
d\, {tefan Tom[a, Alexandru L\pu[neanu). C\pitanul în]elege c\ boierul Ganea es-
te un vân\tor de zestre [i un om dornic s\ se însoare cu „o fat\ de neam” ales, împie- R\zvan, eroul romantic cu o
dicat în atingerea ]elurilor sale mercantile de unchiul fetei orfane, care vrea s-o evolu]ie excep]ional\ de la condi]ia de
c\lug\reasc\ cu de-a sila pentru a-[i însu[i el „avu]iile nenum\rate” ale mo[tenitoa- [erb anonim la aceea de voievod al
Moldovei, este [tiutor de carte, autor
rei r\mase f\r\ pav\za p\rinteasc\. Întrebat de R\zvan dac\ între cei doi exist\ o
de pamflete satirice împotriva ne-
în]elegere anterioar\ [i un sentiment reciproc, boierul îi r\spunde cu un pragma- drept\]ilor sociale [i o natur\ reflexiv\,
tism cinic: „Dup\ cununie, las\! [i iubirea o s\ vie…” R\zvan î[i trimite totu[i oame- dimensiune aproape ignorat\ în jude-
nii s-o elibereze pe Vidra [i s-o aduc\ apoi în fa]a lui. În codru î[i face apari]ia T\na- c\]ile critice asupra personajului. Chiar
se, care îi poveste[te lui R\zvan cum i-au murit copiii de foame, hot\rându-se astfel primul s\u dialog cu T\nase reliefeaz\
s\-[i ia lumea-n cap; noul c\pitan de haiduci aflã cã devenise un erou vestit pân\ la 

177
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 Ia[i, în capitala Moldovei, iar o ghicitoare-]iganc\ prorocise c\, într-o zi, cel desprins
idei profunde [i înaintate pentru epoca din etnia lor va ajunge chiar domn. R\zvan îl prime[te pe b\trânul cer[etor r\mas
medieval\: om este acela care î[i res- singur pe lume în ceata lui, iar Vulpoiu îl prinde pe Zbierea în p\dure, f\cându-l pri-
pect\ condi]ia ca atare [i pe semeni, ca zonier [i luându-i un sac cu mii de taleri. Întâlnirea dintre fostul st\pân [i robul
pe ni[te egali, afirmând despre Zbie- r\zvr\tit este zguduitoare, boierul îngenunchind în fa]a ]iganului pe care îl b\tuse, îl
rea c\ este „piatr\, lemn, strigoi sau scuipase [i îl ]inuse legat în lan]uri într-un beci mocirlos. În timp ce îl judec\ pentru
fiar\, / Dar numai român nu-l cheam\,
lipsa lui de omenie [i pentru rapacitatea dezgust\toare, sosesc la fa]a locului Vidra,
c\ mult mai român sunt eu!” Nu trebu-
ie dispre]ui]i a priori cei cu pielea mai Ganea, R\za[ul [i ceilal]i ho]i. Rememorarea cu voce tare a supliciului umilitor la
închis\ la culoare, deoarece „nici care a fost condamnat R\zvan, pân\ când a reu[it s\ fug\, îi determin\ pe haiducii
noaptea nu-i b\lan\, dar p\mântul revolta]i s\ cearã spânzurarea „c\l\ului” Zbierea, dar c\pitanul îi d\ drumul,
odihne[te”, a[a cum „pâinea de secar\ pedepsindu-l s\ tr\iasc\ cu umilin]a amintirii c\ fostul [erb l-a iertat pe el: „R\zbuna-
este neagr\, dar hr\ne[te”. Valorile în rea cea mai crud\ este când du[manul t\u / E silit a recunoa[te c\ e[ti bun [i dân-
care crede acest ]igan dezrobit sunt su-i r\u!...” Vidra, care asist\ la întreaga scen\, este impresionat\ [i îi întinde mâ-
valorile spiritului precum: demnitatea, na — în semn de admira]ie — unui b\rbat nobil nu prin na[tere, ci prin generozitatea
respectul de sine [i pentru ceilal]i, cu-
sufletului s\u. Ganea îi repro[eaz\ tinerei faptul c\ îl felicit\ pe „tâlhar”, provocând
rajul opiniei, mila [i întrajutorarea
uman\, prietenia, fidelitatea, iubirea
mânia haiducului: acesta îi înapoiaz\ banii oferi]i de boier pentru r\pirea tinerei
asumat\, dar mai ales libertatea fiin]ei, boieroaice, îl provoac\ la o confruntare, pentru a se vedea astfel cine este mai demn
care nu suport\ „ferecata colivie”, de femeia la care râvnesc acum amândoi. Cânt\rind dispropor]ia vizibil\ dintre for-
chiar aurit\ de-ar fi. Reîntâlnindu-l pe ]ele adversarilor, Vidra împiedic\ înfruntarea iminent\, exprimându-[i preferin]a
T\nase în codru, R\zvan are un scurt pentru R\zvan, în vreme ce boierul Ganea p\r\se[te teatrul de lupt\.
moment de revolt\ [i mânie, dar [i-l
st\pâne[te, convins c\ b\trânul calic a
fost un simplu instrument al destinu-
„Setea de-a merge-nainte… Iat\ ceea ce-]i lipse[te, / Acea
lui; dac\ acesta n-ar fi refuzat punga cu sete care frige [i-nghea]\ inima mea!”
galbeni, cu excep]ia unuia singur, R\z-
van n-ar fi ajuns iar rob, nu [i-ar fi luat Cântul al III-lea („Nepoata lui Mo]oc”) deplaseaz\ ac]iunea dramatic\ într-o tab\r\
lumea în cap haiducind, n-ar fi cunos- militar\ din Polonia. R\zvan, mercenar le[esc, se remarc\ în trei b\t\lii prin faptele
cut-o astfel pe Vidra, care i-a schimbat sale de arme, provocând invidia unor ofi]eri poloni (Minski, Piotrowski), care îl de-
drumul vie]ii. Eroul îl iart\ pe T\nase, f\imeaz\, numindu-l în derâdere „un str\in, o venitur\, un om f\r\ c\p\tâi”. Vidra,
primindu-l printre ai s\i, dar îl nume[- iubita eroului moldovean, care îl înso]e[te peste tot „îmbr\cat\ b\rb\te[te”, este luat\
te „o unealt\ a puterii f\r\ nume”, de pan Minski drept „f\rm\c\toare” (vr\jitoare) [i unealt\ a lui Satan, aducând noro-
adic\ al sor]ii oarbe, „care ]ese toate cul în lupte mereu de partea „veneticului f\r\ nume”. C\pitanii le[i îi chestioneaz\ pe
lucrurile-n lume, / Astfel c-adesea mu- R\za[ul [i pe Vulpoiu despre trecutul eroului român, dar ace[tia simt per fidia ofi]eri-
ritorul, bun ca blândul mielu[el, / Fa-
lor invidio[i pe succesul tovar\[ului lor [i r\mân discre]i. R\za[ul, care deplânge
ce rele peste rele, f\r’ s-o [tie singur
el!...” R\zvan este un fatalist, convins faptul c\ a p\r\sit „]ara [i codrul blagoslovit”, aprob\ gestul lui mo[ T\nase de a
c\ destinul i-a condus fiecare pas (în r\mâne în Moldova, sus]inând — în fa]a haiducilor — „c\ aici e cuibul meu!...” Un
pia]a public\, în beciul lui Zbierea, în preot ortodox este trimis din tab\ra ruseasc\ drept iscoad\, c\utându-l pe R\zvan.
p\dure, în Polonia [i apoi în Moldova), Declarând c\ el este „pravoslavnic curat” (cre[tin ortodox) , nu un „eretic” precum
cercul existen]ial încheindu-se în le[ii catolici, îi propune din par tea ]arului rus s\ se înroleze sub steagurile acestuia,
punctul de unde a por nit. Personajul cu gradul de c\pitan [i trei sate lâng\ Kazan. R\zvan refuz\, în numele jur\mântului
r\mâne [i un sceptic în privin]a ame- militar depus, care pentru el r\mâne o promisiune sfânt\ „ce leag\ josul cu susul [i
lior\rii conduitei omene[ti, fiind con- pe om cu Dumnezeu!...” În ciuda opozi]iei ofi]erilor din jurul s\u, hatmanul îl înves-
[tient c\ nici tovar\[ii cei mai apropia]i
te[te pe loialul [i viteazul moldovean cu rangul de c\pitan, promi]ându-i [i un titlu
n-au uitat dublul lui stigmat etnic [i
social. În clipa mor]ii, ultimele sale re-
nobiliar în Polonia. Acesta este cople[it de cinstea care i se face, dar Vidra minima-
plici — dovezi ale durerii interioare de lizeaz\ oferta hatmanului, convins\ de lipsa de importan]\ a gradului militar de c\pi-
nevindecat — sunt: „Þigan!... Þigan!... tan într-o oaste a[a de mare [i de ru[inoasa decaden]\ a unei „boierimi de jale” pre-
Ap\!... Ap\!...” Prejudec\]ile r\mân de cum cea polonez\, lipsit\ de ambi]ie, desfrânat\, supus\ turcilor. Ea profit\ [i de un
neclintit, binele [i r\ul se amestec\, in- incident m\runt provocat de Vulpoiu, care insinueaz\ la urechea lui R\zvan c\ Minski
ten]iile bune se pierd în noianul de con- ar fi îndr\gostit de „jupâneas\”; gelos, el îl provoac\ pe c\pitanul leah la lupt\, îns\
secin]e neprev\zute, indivizii nu sunt acesta îl respinge cu la[itate, atitudine speculat\ imediat de Vidra, care îi cere vitea-
r\spl\ti]i dup\ fapte, reu[itele lor fiind zului de lâng\ ea s\ nu se mai coboare „pân’ la viermi”. Din prada de r\zboi câ[tigat\,
adesea vremelnice: „[…] {-apoi mai hatmanul îi d\ruie[te lui R\zvan [i un boier înrobit, nimeni altul decât Zbierea, care
 recunoa[te c\, din avari]ie, a refuzat s\ se r\scumpere. R\zvan îl elibereaz\ pentru a

178
Perioada modern\ a literaturii române. Lirica C a p i t o l u l a l I I - l e a

doua oar\, îndemnându-l ironic: „— Întoarce-te la Moldova, f\r\ s\ fi cheltuit!” Vidra 


i-l propune drept exemplu („Înva]\ de la dânsul patima ce vrea s\ zic\!”), convins\ c\, strige c\p\]ânele-n]elepte / C-omul
dac\ el [i-ar dori cu ardoare m\rirea, „dintr-o c\pit\nie ar ajunge împ\rat”. Eroul [tie tot ce face, [tie tot ce-o s\-l a[-
refuz\ asem\narea înjositoare cu un harpagon dezumanizat, provocând dezam\girea tepte, / Uitând c-un fluture de sar\, ce
seme]ei Vidre, „respingându-l cu dispre]” (didascalia autorului) pentru lipsa de anver- trece repede-n zbor / Este-n stare s\
r\stoarne toat\ prevederea lor!… / O
gur\ a proiectelor sale: „Du-te dar de te-nvârte[te în îngusta-]i vizuin\!...”
fapt\ cât de frumoas\, ca o floare cu
otrav\, / T\inuie[te câteodat\ pieirea
„Vise?! Nu oricine poate s\ viseze-al Vidrei vis!...” cea mai grozav\!...” Comparat de cri-
ticii literari cu Ruy Blas, celebrul per-
Cântul al IV-lea („Înc\ un pas”) îl prezint\ pe R\zvan ajuns deja „polcovnic le[esc”
sonaj al dramei cu titlu omonim scrise
[i c\s\torit în tain\ cu iubita lui. R\za[ul [i Vulpoiu, de[i se bucur\ c\ [eful lor „e om de Victor Hugo (p\rintele teatrului
mare”, convin c\ au îndurat „destul\ str\in\tate” [i vor s\ revin\ în patrie, unde Petru romantic), lui R\zvan, eroul moldav, i
{chiopul fusese alungat de Aron-Vod\, de la care fostul haiduc sper\ „s\-i întoarc\ se potrive[te judecata formulat\ de cel
r\z\[ia”. Amândoi î[i exprim\ dorin]a în fa]a lui R\zvan (r\nit de t\tari la bra]ul mai mare scriitor francez: „A urca
stâng), producându-i concomitent mânia [i durerea r\scolit\ de nostalgia icoanei înseamn\ a te sacrifica. Orice culme e
p\mântului natal. Îi alung\ pe vechii tovar\[i de arme, îns\ apoi îi recheam\, cerân- sever\.”
du-le iertare. Tulburat [i mâhnit, eroul îi evoc\ apoi Vidrei o scen\ emo]ionant\: go-
nindu-[i calul, trece grani]a [i intr\ pe teritoriul moldovenesc, privind holdele, câm- Vidra — întruchiparea
piile, florile [i „în dep\rtare, un român muncind la soare”. Vidra nu numai cã nu-i ambi]iei autodevorante
în]elege elanul sentimental, dar chiar îi atrage aten]ia c\ „omul ce-[i iube[te ]ara cu
adev\ratul dor / Nu-i pas\ de lutul ]\rii, ci de-al ]\rii viitor”, îndemnându-l s\ n\zuias- Pe Vidra, E. Lovinescu a caracte-
c\ la un destin excep]ional, prin care s\ devin\ capabil s\ le arate cre[tinilor [i p\- rizat-o într-un portret esen]ializat, sus-
gânilor c\ „multe poate un român”. Zbierea vine în Polonia, informând-o pe Vidra c\ ]inând c\ este „o femeie care-[i face
din b\rbat un bra], pentru a-[i realiza
unchiul ei (al c\rui domeniu se învecina cu al s\u) murise [i întrebând-o, în calitate
visul, nesa]ul st\pânirii [i spiritul de
de mo[tenitoare, dac\ n-ar vrea s\-i vând\ lui mo[ia, convins c\ cei doi nu se vor mai ini]iativ\, fiind un amestec de Doamna
întoarce în Moldova. Eroina este tentat\ s\ accepte tranzac]ia, dar so]ul ei o opre[te, Chiajna [i de lady Macbeth.” Precum
cerându-i boierului cump\r\tor un r\gaz. R\zvan îi comunic\ Vidrei c\ ei nu mai pot R\zvan, este o eroin\ romantic\ prin
sta în Polonia, deoarece hatmanul informase statul s\u major c\, în curând, vor porni faptul c\ tr\ie[te intens trei momente
„un r\zboi înfrico[at” contra Moldovei, al c\rei nou voievod, Aron-Vod\, se aliase în existen]iale distincte: visul m\ririi (ca-
secret cu nem]ii împotriva le[ilor [i a turcilor. Eroul îl anun]ase deja pe comandant re o obsedeaz\), ambi]ia vorace de a
c\ se va retrage din oastea polonez\, neacceptând s\ lupte contra românilor. câ[tiga [i de a de]ine puterea, iar apoi
am\r\ciunea pr\bu[irii. Va r\mâne
Hatmanul insist\ îns\, recunoscând c\ are nevoie de „viteazul cel mai mare din câ]i
v\duv\, cu un copil înc\ nen\scut deja
am putut vedea”, înt\rind rela]ia lor militar\ cu dubla propunere de a o c\s\tori pe orfan de tat\, pândit\ de un destin in-
Vidra (considerat\ eronat sora combatantului moldovean) cu nepotul lui, Piotrowski, cert [i primejdios într-o epoc\ de r\z-
[i pe R\zvan însu[i cu fiica sa. Impresionat de generozitatea [i de buna-credin]\ boaie [i de rapide schimb\ri dinastice.
dovedite de hatman, eroul îi dezv\luie dubla sa origine umil\, trecutul de haiduc, ca Dar Vidra este [i o eroin\ tragic\, ur-
[i faptul c\ Vidra este so]ia lui. B\trânul osta[ este uimit, dar r\mâne neclintit la m\rind consecvent un ]el m\re] în
p\rerea sa: „Când ]ara mea-]i datoreaz\ izbânde str\lucitoare / Iar cine caut\ pete le via]\, controlându-[i sentimentele prin
ra]iunea diriguitoare, având prestan]\
g\se[te chiar în soare”. Din Moldova vine v\taful Ba[ot\, mesager al domnitorului
[i o noble]e a spiritului, asumându-[i
]\rii, care îl cheam\ la lupt\ pe R\zvan împotriva p\gânilor, oferindu-i chiar rangul de sacrificiile al\turi de b\rbatul ei în co-
hatman [i „un loc în divan”. Vidra este foarte bucuroas\, convingându-[i so]ul c\ i-a dru, apoi în luptele din Polonia, chiar
mai r\mas „s\ fac\ pe calea m\ririi, un singur, un singur pas!”, [i anume câ[tigarea [i în ultima b\t\lie de sub zidurile Su-
tronului lui {tefan cel Mare. cevei, când se repede s\ ia arma din
panoplie strigând: „[…] Lâng\ dânsul,
„Negre[it una din dou\: sau moarte, ori s\ domnesc!” în primejdie mi-e locul…” Se opre[te
numai datorit\ instinctului de conser -
Cântul al V-lea („M\rirea”) îl are în centrul ac]iunii sale pe R\zvan, ajuns hatman vare, care îi reaminte[te c\ va fi ma-
moldovenesc, înconjurat de c\pitanii s\i: R\za[ul, Vulpoiu [i mo[ T\nase. Cetatea de m\. Dar Vidra se define[te [i drept o
scaun de la Suceava este asediat\ de armata polonez\, mai numeroas\ [i bine înarma- eroin\ modern\, contradictorie [i
t\, în timp ce românii, r\ma[i „f\r\ merinde” [i f\r\ „iarb\ de pu[c\” (praf de muni]ii), enigmatic\ pân\ la sfâr[it: nu se [tie
dac\ l-a iubit pe R\zvan pentru calit\-
se tem, prin glasul R\za[ului, c\ vor capitula în curând. Dar Vulpoiu aduce vestea c\
]ile lui evidente, încurajându-l s\ se
Aron-Vod\ l-a trimis pe Ba[ot\, abil negociator, s\ medieze armisti]iul cu le[ii, fapt

179
C a p i t o l u l a l I I - l e a Perioada modern\ a literaturii române. Lirica

 confirmat [i de T\nase. R\za[ul se teme de o apropiat\ invazie turco-t\tar\, îns\


dep\[easc\ pe sine, sco]ându-l din T\nase sus]ine c\ polonezii s-au pus cheza[i s\-i împace pe moldoveni [i cu p\gânii.
categoria proscri[ilor, sau dac\ numai R\za[ul [i-a recâ[tigat p\mântul gra]ie interven]iei lui R\zvan, Vulpoiu este mândru
s-a folosit de poten]ialul lui militar [i de c\pit\nia lui, în timp ce T\nase condamn\ nesiguran]a politic\ a ]\rii lovite de atâ-
organizatoric, ca [i de popularitatea tea r\zboaie. R\zvan îi cheam\ la ordin, cerându-le s\-i convoace la sfat pe to]i c\-
câ[tigat\ în fa]a norodului. Fiic\ de pitanii. El este dezam\git de pacea prea grabnic încheiat\, care îi contrazice ambi]ia
sp\tar, nepoat\ de vornic, având noble-
de a deveni domn, a[a cum îi m\rturise[te Vidrei. Rolurile se inverseaz\ acum, c\ci
]ea sângelui [i calit\]ile spiritului, Vi-
b\rbatul recunoa[te sincer c\ vrea puterea, în timp ce femeia [ov\ie, apreciind c\
dra vrea s\ fie Doamn\ a Moldovei. Nu
o apropie de R\zvan numai dragostea ascensiunea prea rapid\ a b\rbatului este [ubred\ [i m\rturisind c\ are „presim]iri
sau calculul rece (incertitudine eter - ciudate”, chiar „o vedenie grozav\” — imaginea mamei lui „în haine cernite” ie[ind
n\), ci [i un sentiment comun al revol- din mormânt [i amenin]ând-o c\-i duce fiul la pieire. R\zvan ignor\ n\lucirile premo-
tei: ea se simte umilit\ c\ s-a n\scut nitoare [i le cere c\pitanilor s\ continue lupta împotriva turcilor, a[a cum procedeaz\
femeie, supus\ tuturor prejudec\]ilor Mihai Viteazul în Muntenia, dar sub comanda lui, prin detronarea la[ului Aron-Vod\.
timpului, [i face tot posibilul s\ fie so- C\pitanii accept\ cu entuziasm ost\[esc îndemnul hatmanului, îns\, la întrebarea Vul-
cotit\ o egal\ a b\rbatului: vâneaz\, poiului dac\ s\-l ucid\ pe nevolnicul domn, R\zvan r\spunde în]elept: „Nu, l\sa]i-l!...
particip\, deghizat\ în haine de osta[, Domnii când nu mai domnesc / S-aseam\n\ cu strigoii: ei umbl\, dar nu tr\iesc…”
la lupte, d\ solu]ii cu sim] politic în toa-
T\nase r\mâne singurul credincios care îl avertizeaz\ c\ Moldova a mai avut condu-
te momentele dramatice ale ac]iunii, îl
ironizeaz\ pe R\zvan când devine prea
c\tori de origine str\in\ ori de condi]ie social\ modest\, dar niciodat\ un ]igan: „Þara
sentimental, îl îndeamn\ chiar la tr\da- o s\ cârteasc\.” Vidra revine, îl încurajeaz\ s\ „se-ncread\-n steaua lui”, iar când aces-
re [i la satisfacerea propriilor interese ta câ[tig\ tronul Moldovei, îl anun]\ c\ va deveni mam\. De afar\ se aud aclama]iile
de parvenire social\. Ea se simte capa- mul]imii, care strig\ „s\ tr\iasc\ R\zvan-Vod\!” „{oltuzul” Sucevei (primarul) [i cei 12
bil\ de fapte mari, dar este con[tient\ „pârgari” (consilieri) fac urarea oficial\ [i, dup\ datin\, aleg „b\iatul cel mai s\rac” s\
c\ nu va domni decât indirect, a[ezat\ rosteasc\ „ora]ia” de învestitur\ domneasc\. Aron-Vod\ este închis „în sp\t\rie”, bo-
în umbra unui b\rbat ilustru. {i totu[i ierii [i mitropolitul — du[i în palat, iar Ba[ot\, credincios domnului mazilit (alungat),
femeia cu suflet de cremene are câte- este urm\rit de Vulpoiu [i de ceata lui de vân\tori. Mai agil decât urm\ritorii s\i,
va momente de sl\biciune: când î[i sf\- tr\d\torul Ba[ot\ deschide le[ilor poarta mare a cet\]ii. Noul voievod, c\pitanii [i sol-
tuie[te so]ul s\ mai amâne lovitura de
da]ii pleac\ la lupt\, în vreme ce Vidra se roag\, îngenuncheat\ în fa]a icoanelor, pen-
stat, când r\mâne îns\rcinat\, când
simte povara responsabilit\]ii aventu-
tru soarta b\rbatului ei. Dup\ un timp, acesta — înving\tor, dar grav r\nit — este
rii politice în care l-a antrenat pe omul adus pe bra]e de R\za[ [i de Vulpoi, b\trânul T\nase pierind chiar în focul b\t\liei, ca
iubit. O viseaz\ pe mama lui R\zvan în s\-l apere pe R\zvan cu trupul s\u. Eroul moare cu to]i cei dragi plângând în jurul lui,
haine de doliu, avertizând-o c\-i împin- spunându-i Vidrei cu glas mustr\tor c\ a urm\rit ca un „nebun” himera m\ririi, care
ge fiul la pieire [i c\ va pl\ti, la rândul l-a f\cut s\-[i piard\ controlul [i l-a aruncat peste marginile epocii în care a tr\it:
ei. Se teme de legea talionului aplicat\ „Ce-mi folose[te domnia? […] eu pentr-un ceas de mândrie, / Necru]ând nemica-n lu-
trufiei omene[ti (hybrisului) de un des- me, ne[tiind nemica sfânt, / Uitam c\ via]a-i o punte dintre leag\n [i mormânt!”
tin implacabil: „Ea [Smaranda, n.ns.]
vrea dinte pentru dinte! Muma mumei
cere sam\!...”
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
Bibliografie 1) Realiza]i un eseu argumentativ despre personalitatea contradictorie a lui R\z-
van — un erou modern, purt\tor al unui dublu stigmat, social [i etnic. Este el
 B. Cioculescu, Vl. Streinu, T. Via-
un înving\tor sau un învins al propriului destin?
nu, Istoria literaturii române mo-
derne, vol. I. Edi]ia a II-a, Editura 2) Concepe]i un eseu analitic în care s\ realiza]i portretul Vidrei — o eroin\ tra-
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucu- gic\ prin caracterul ei dominator, într-o ipostaz\ romantic\, deoarece î[i
re[ti, 1971. împinge partenerul s\ se autodep\[easc\, pentru a deveni un personaj excep-
]ional; compara]i-o cu eroinele voluntare din teatrul lui Henrik Ibsen.
 Elena Tacciu, Romantismul româ-
nesc. Un studiu al arhetipurilor, 3) Mottoul ales de scriitor pentru „poema [sa] dramatic\ în cinci cânturi” este
vol. I-II, Editura Minerva, Bucu- extras din Cazania mitropolitului Teofil, scris\ în 1644: „M\rirea de[art\ [i
re[ti, 1982-1987. iubirea de argin]i, acestea sunt ni[te neputin]i iu]i ale sufletului.” Dezvolta]i,
într-o cronicã de spectacol, ideea moral\ exprimat\ în citatul ales, lega]i-o de
 Ion Zamfirescu, Drama istoric\
universal\ [i na]ional\, Editura experien]ele personajelor R\zvan [i Zbierea, formulând [i un punct de vedere
Eminescu, Bucure[ti, 1976. personal.

180
Capitolul al III-lea

Perioada modernist\ a literaturii române


Curente literare la debutul secolului al XX-lea
Poezia
Simbolismul
Epoci [i ideologii literare
Simbolismul
Simbolismul european — Studiu de caz
Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie,
Rondelul cupei de Murano, Rondelul rozelor
ce mor
George Bacovia, Plumb, Lacustr\, Decembre
Dimitrie Anghel, În grãdinã

Proza
Modernismul
Orient\ri tematice `n romanul interbelic
Romanul realist
Liviu Rebreanu, Ion
Romanul subiectiv
Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din
muzic\ de Bach
Romanul istoric
Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau
Vremea Duc\i-Vod\
Romanul decaden]ei
Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche
Romanul modernist
Camil Petrescu, Patul lui Procust
Romanul-pamflet
Tudor Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire
Romanul experien]ei
Mircea Eliade, Nunt\ `n cer
Modele epice în romanul interbelic —
Studiu de caz
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române

Epoci ºi ideologii
Simbolismul
literare
Simbolismul este curentul literar care a ap\rut în creatorilor de art\. Al. Macedonski sus]ine c\ „arta ver-
Fran]a, ca o reac]ie împotriva mi[c\rilor literare numite surilor nu este nici mai mult, nici mai pu]in decât arta
romantism retoric sau decadent, parnasianism ºi naturalism. muzicii”, iar poetul francez Paul Verlaine lanseaz\ ideea
Numele simbolismului a fost împrumutat dintr-un celebru bine cunoscut\: „Muzica înainte de toate!”
articol-manifest publicat la sfâr[itul veacului al XIX-lea (în Simboli[tii au modificat [i versifica]ia, pentru c\ au
1886), de c\tre Jean Moréas, considerat ini]iatorul mi[c\rii renun]at la rimele tradi]ionale [i au introdus versul liber.
literare. Dintre marii poe]i francezi de orientare simbolist\ Macedonski este primul poet român care a publicat, în
îi amintim pe: Charles Baudelaire, cu celebrul s\u volum 1880, crea]ii în versuri libere, f\r\ rim\ [i f\r\ ritm.
Florile r\ului, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Ulterior, el a renun]at la aceast\ formul\ prozodic\, fiind de
Mallarmé. p\rere c\ poezia neversificat\ se apropie prea mult de
Simbolismul românesc a avut doi mari reprezentan]i, [i proza ritmat\.
anume pe Alexandru Macedonski [i pe George Bacovia. Al]i poe]i simboli[ti au continuat s\ cultive versul alb,
Al]i simboli[ti notabili au fost: Dimitrie Anghel, {tefan precum O. Densusianu sau I. Minulescu, acesta din urm\
Petic\, Ion Minulescu, Elena Farago. Simbolismul literar c\zând în exces, într-un retorism pre]ios [i grandilocvent.
s-a manifestat sincronic cu cel pictural [i muzical, realizând Universul simbolist s-a remarcat prin urm\toarele teme
un veritabil sincretism al artelor moderne. ~n pictur\, cu- [i motive lirice: motivul citadin al ora[ului sau al târgului
rentul simbolist a fost marcat de afirmarea impresioni[tilor provincial, a c\rui monotonie [i via]\ mediocr\ provoac\
[i a postimpresioni[tilor universali [i na]ionali precum: nevoia de evadare spiritual\ în t\râmuri misterioase (spa]ii
Eduard Manet, Edgar Degas, P.A. Renoir, Paul Cezanne, orientale sau utopice); tema marii plec\ri, conceput\ ca o
Henri Matisse, Vincent van Gogh. Dintre pictorii no[tri, îi c\l\torie etern\ spre necunoscut; tema naturii, receptat\
amintim pe: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor nu ca peisaj exterior, ci ca stare sufleteasc\; motivul ploii [i
Aman. Simbolismul s-a manifestat [i în muzic\, impunând al toamnei, care apare în mod constant la to]i simboli[tii;
compozitori precum: Johannes Brahms, Bedrich Smetana, motivul iubirii în]elese nu ca împlinire ideal\, ci resim]ite
Manuel de Falla, Edvard Grieg, Charles Gounod, Jules ca nevroz\; motivul instrumentelor muzicale care acompa-
Massenet, Claude Debussy, iar dintre cei na]ionali — pe niaz\ melancolia sufleteasc\ [i exprim\ emo]ii grave
Gheorghe Dima [i pe Ciprian Porumbescu. (vioara, mandolina, harfa) ori violente (fluierul, fanfara);
Spre deosebire de simbolismul francez, cel românesc motivul solitudinii fiin]ei, care descinde din poezia roman-
nu s-a opus parnasianismului, ci l-a integrat astfel în ron- tic\. ~n simbolism, imaginea singur\t\]ii î[i pierde grandoa-
delurile lui Al. Macedonski, coexistând elemente preluate rea, devenind elegiac\ [i intim\. Efectele ei sunt melanco-
din ambele curente. Cercet\torii fenomenului cultural con- lia [i spleenul, un amestec de triste]e, dezolare [i plictiseal\
sider\ c\ exist\ dou\ etape în simbolismul românesc: una profund\. Spleenul simbolist a fost exprimat, prima oar\ în
ampl\, între 1880 [i 1914, [i cealalt\ mai succint\, între literatura universal\, de Ch. Baudelaire, iar la noi, de {tefan
1914 [i 1920. A[adar, simbolismul autohton a parcurs o Petic\, Traian Demetrescu [i, mai ales, de George Bacovia.
perioad\ de patru decenii în care, datorit\ acestui curent,
s-a înnoit poezia româneasc\.
Simboli[tii consider\ c\ limbajul poetic se bazeaz\ pe
sugestia sonor\ a cuvintelor [i pe coresponden]ele secrete
dintre idee [i forma acustic\ sub care aceasta apare; astfel,
pentru simbolistul francez Stéphane Mallarmé, poezia trebuie
s\ fie capabil\ s\ sugereze cititorilor sentimentele [i, mai
ales, senza]iile tr\ite de autor: „A numi un obiect înseamn\ a
suprima trei sferturi din pl\cerea pe care ]i-o d\ un poem, pl\-
cere care const\ `n bucuria de a ghici `ncetul cu `ncetul...”
Simboli[tii selecteaz\ din lexic cuvintele cele mai melo-
dioase [i mai muzicale, capabile s\ sugereze tr\irile
George Morland, Apropierea furtunii

182
Perioada modernist\ a literaturii române C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Simbolismul european — STUDIU DE CAZ


Grupaj ilustrativ de texte lirice
 Analizaþi poeziile de mai jos, stabilind asemãnãri ºi deosebiri faþã de operele simboliºtilor români.

Corespunderi
Natura e un templu ai cãrui stâlpi trãiesc Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
ªi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceaþã; Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niºte câmpii,
Prin codri de simboluri petrece omu-n viaþã — Iar altele bogate, trufaºe, prihãnite,
ªi toate-l cerceteazã c-un ochi prietenesc.
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca niºte lungi ecouri unite-n depãrtare Ca moscul, ambra, smirna, tãmâia, care cântã
Într-un acord în care mari taine se ascund, Tot ce vrãjeºte mintea ºi simþurile-ncântã.
Ca noaptea sau lumina, adânc, fãrã hotare, Charles Baudelaire
Parfum, culoare, sunet se-ngânã ºi-ºi rãspund. Traducere de Alexandru Philippide

Florile
Mari avalanºe-n aur surpând un vechi azur, ªi-ai zãmislit albeaþa de crini ca un suspin
În ziua-ntâi, ºi neaua de-a pururea de astre Ce prin tãmâia-albastrã a zãrilor de sânge
Odinioarã nins-ai cu mari potire-n jur Alunecând pe-o mare de suferinþe lin
Pãmântul încã tânãr necunoscând dezastre, Se-nalþã visãtoare spre luna care plânge!

Gladiola arãmie, cu gâtul ei sublim, Osana din cãdelniþi ºi-n alãute vii,
Divinul dafin, floare a inimii lovite, O, Precistã, osana grãdinii noastre-n limburi!
Rumen precum un deget curat de serafim ªi-ncheie-se ecou-n celeste seri târzii
Roºind întru ruºinea-aurorelor strivite, Minune a privirii, rãsfrângere de nimburi!

Zambila, mirtul simplu cu licãrul lui rar Mamã ce naºti în sânul tãu viguros ºi drept,
ªi,-asemenea în carnea femeii, roza crudã, Potire clãtinându-ºi fiola viitoare,
O, Irodiadã-n floare cu-obraz semeþ ºi clar Imense flori ce poartã balsamul Morþii-n piept
Pe care-un sânge aprig ºi radios o udã! Pentru poetul veºted pe care viaþa-l doare.
Stéphane Mallarmé
Traducere de ªtefan Aug. Doinaº
[Garduri vii, turme-n exod]
Garduri vii, turme-n exod, Mari berbeci, nebuni de joacã,
Cum tãlãzuiesc spre zare, Duminicii vagi stãpâni,
Marea-i clarã-n neguri clare Vin cu spuma dulcii lâni
ªi miroase-a tânãr rod. Ca o caldã promoroacã.

Zboarã în zefirii tandri Dintr-o datã se aud,


Arbori înfoiaþi ºi mori Unde sparte, rând pe rând,
ªi se zbenguiesc uºori Clopotele fluierând
Mânjii verii, copilandri. Într-un cer de lapte crud.
Paul Verlaine
Traducere de C.D. Zeletin

183
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

„Cânta]i: nimic din ce e nobil,


suav ºiAlexandru
dulce n-aMacedonski
murit!”
Noaptea de decemvrie
Pustie [i alb\ e camera moart\...
{i focul sub vatr\ se stinge scrumit... — „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?”
Poetul, al\turi, tr\snit st\ de soart\, {i flac\ra spune: „Aduc inspirarea...
Cu nicio schinteie `n ochiu-adormit... Ascult\, [i cânt\, [i tân\r refii... —
Iar geniu-i mare e-aproape un mit... În slava-nvierei `ncearc\ oftarea...
Avut [i puternic emir, voi s\ fii.”
{i nicio schinteie `n ochiu-adormit.
{i flac\ra spune: „Aduc inspirarea” —
Pustie [i alb\ e-ntinsa câmpie...
{i-n alba odaie alearg\ vibrarea.
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...
S\lbatic\ fiar\, r\stri[tea-l sfâ[ie
Coordonate ale vie]ii [i operei {i luna-l prive[te cu ochi o]elit... — R\stri[tea z\pezei de-afar\ dispare...
E-n negura nop]ii un alb monolit... Deasupr\-i e aur, [i aur e-n zare, —
Fiul maiorului Alexandru Mace- {i iat\-l emirul ora[ului rar...
donski (viitorul ministru de R\zboi {i luna-l prive[te cu ochi o]elit. Palatele sale sunt albe fantasme,
dup\ alegerea lui Al.I. Cuza) [i al N\me]ii de umbr\ `n juru-i s-adun\... S-ascund printre frunze cu poame din basme,
Mariei s-a n\scut la Bucure[ti, în F\ptura de hum\ de mult a pierit, Privindu-se-n luciul pârâului clar.
1854, fiind, a[adar, contemporan cu Dar fruntea, tot mândr\, r\mâne `n lun\ —
Mihai Eminescu [i întreaga gene- Chiar alba odaie `n noapte-a murit... — Bagdadul! Bagdadul! [i el e emirul... —
ra]ie a scriitorilor clasici, de care,
Prin aer, petale de roze plutesc...
îns\, s-a deosebit — prin structura sa F\ptura de hum\ de mult a pierit.
uman\ [i prin concep]ia literar\ — în
M\tasea-nflorit\ m\rit\ cu firul
E moart\ odaia, [i mort e poetul...— Nuan]e, ce-n umbr\, `ncet, ve[tejesc... —
mod radical. Dup\ moartea tat\lui [i
În zare, lupi groaznici s-aud, r\gu[it Havuzele cânt\... — voci limpezi [optesc...
absolvirea a patru clase de liceu la
Cum latr\, cum url\, cum urc\, cu-ncetul, Bagdadul! Bagdadul! [i el e emirul.
Craiova, pleac\ la Viena [i apoi în
Un tremol sinistru de vânt-nn\bu[it...
Italia, cu inten]ia de a-[i continua stu-
Iar criv\]ul ]ip\... — dar el, ce-a gre[it?
diile, pe care, `ns\, le va abandona {i el e emirul, [i are-n tezaur,
Un haos, urgia se face cu-ncetul.
definitiv. Movile `nalte de-argint [i de aur,
~n 1870, când Mihai Eminescu î[i {i jaruri de pietre cu fl\c\ri de sori;
Urgia e mare [i-n gându-i [-afar\,
formuleaz\ principiile poetice (în Hangiare-n tot locul, o]eluri cumplite —
{i luna e rece `n el, [i pe cer...
Epigonii), Al. Macedonski debuteaz\ În grajduri, cai repezi cu foc `n copite,
{i bezna lunge[te o stra[nic\ ghiar\,
în „Telegraful român” de la Sibiu, cu {i-ochi `mprejuru-i — ori spuz\, ori flori.
Dorin]a poetului. Considerat drept
{i lumile umbrei chiar fruntea i-o cer...
un scriitor de tranzi]ie, îmbinând ele-
{i luna e rece `n el, [i pe cer. Bagdadul! cer galben [i roz ce palpit\,
mentele romantice (preponderente)
Dar scrumul sub vatr\, deodat\, clipe[te... Rai de-aripi de vise, [i rai de gr\dini,
cu cele simboliste [i chiar parnasiene,
Pe ziduri, alearg\ albastre n\luci... Argint de izvoare, [i zare-aurit\ —
O flac\r\ vie pe co[ izbucne[te, Bagdadul, poiana de roze [i crini —
 Se urc\, palpit\, trosne[te, vorbe[te... Djamii — minarete — [i cer ce palpit\.

184
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

{i el e emirul, [i toate le are... E tot cum o [tie, — dar, searb\d la fa]\, 


E tân\r, e farmec, e tr\snet, e zeu, Sub magica-i umbr\, un om se r\sfa]\... poet, prozator [i dramaturg, Al. Mace-
Dar zilnic se simte furat de-o visare... Mai slut e ca iadul, zdren]os, [i pocit, donski s-a impus îndeosebi prin versu-
Spre Meka se duce cu gândul mereu, Hoit jalnic de bube, – de drum pr\fuit, rile sale, dovedindu-[i talentul creator
{i-n fa]a dorin]ei — ce este — dispare — Viclean la privire, [i searb\d la fa]\. din adolescen]\, ca [i Eminescu.
Iar el e emirul, [i toate le are. Prima sa manifestare literar\ nota-
De nume-l `ntreab\ emirul, deodat\, bil\ are loc în 1872 [i coincide cu
Spre Meka-l r\pe[te credin]a — voin]a, {-acesta-i r\spunde cu vocea ciudat\: apari]ia volumului de versuri Prima
Cetatea prea sfânt\ `l cheam\ `n ea, — La Meka, plecat-am a merge [i eu. verba. Urmeaz\ un al doilea volum, la
Îi cere sim]irea, `i cere fiin]a, — La Meka? La Meka?... — [i vocea ciudat\: o distan]\ de zece ani, când d\ la iveal\
Îi vrea frumuse]ea — tot sufletu-i vrea — — La Meka! La Meka! r\sun\ mereu. Poezii (1882). Cunoa[te Insula {erpi-
Din t\lpi pân\-n cre[tet `i cere fiin]a. lor (1879), al c\rei peisaj exotic îl fasci-
{i pleac\ drume]ul pe-un drum ce cote[te... neaz\ [i unde va plasa ac]iunea roma-
Dar Meka e-n zarea de fl\c\ri — departe — Pocit, [chiop, [i searb\d, abia se târe[te... nului liric Thalassa (publicat întâi în
De ea o pustie imens\-l desparte, {i drumu-ocole[te mai mult — tot mai mult, variant\ francez\, Le calvaire de feu, în
{i prada pustiei câ]i oameni nu cad? Dar mica potec\ sub pomi [erpuie[te, 1906). ~n anul 1895, tip\re[te volumul
Pustia e-o mare aprins\ de soare, O tân\r\ umbr\, de soare-l fere[te, Excelsior, apoi (în 1902) volumul de
Nici cântec de pas\ri, nici pomi, nici izvoare — Auzu-i se umple de-un vesel tumult, proz\ Cartea de aur, iar în 1912 —
{i dulce e via]a `n rozul Bagdad. {i drumu-ocole[te mai mult — tot mai mult. Flori sacre, cel mai important sub
raport estetic, al\turi de Poema ronde-
{i dulce e via]a `n s\li de-alabastru, Iar el, el emirul, de-asemenea pleac\ — lurilor, care va vedea lumina tiparului
Sub bol]i lucitoare de-argint [i de-azur, Pustia l-a[teapt\ `n largu-i s-o treac\... abia postum (în 1927).
În vie lumin\ tronând ca un astru, Prin prafu-i se-n[ir\ c\mile [i cai, A[adar, cele mai valoroase opere
Cu albele forme de silfi `mprejur, Se mistuie-n soare Bagdadul, [i piere, sunt ciclurile Nop]ilor [i ale Psalmilor
În ochi cu lumina din lotusu-albastru. Mai [ters decât rozul de flori efemere, moderni, împreun\ cu volumele din
Mai strâns decât visul pierdutului rai. 1912 [i 1927. Acesta din urm\ cuprin-
Dar iat\ [i ziua când robii [i-armeaz\... — de 54 de poeme cu form\ fix\, grupate
C\mile g\te[te, [i negrii-arm\sari, În largu-i, pustia, s\ treac\-l a[teapt\... pe cicluri tematice: Rondelurile pribe-
Convoiul se-n[ir\ — `n zori schinteiaz\, {i el nainteaz\ [i calea e dreapt\ — ge, Rondelurile celor patru vânturi, Ron-
Porne[te cu zgomot, — mul]imea-l urmeaz\, E dreapt\ — tot dreapt\ — dar zilele curg, delurile rozelor, Rondelurile rozelor
Spre por]i n\pustit\ cu mici [i cu mari. {i foc e `n aer, `n zori, [i-n amurg — de azi [i de ieri, Rondelurile Senei, ulti-
{i el nainteaz\, dar zilele curg. mele aflate `n opozi]ie `n plan semantic
{i el ce e-n frunte pe-o alb\ c\mil\, cu Rondelurile de por]elan. Psalmii mo-
Nici urm\ de ierburi, nici pomi, nici izvoare... derni, în num\r de 11, sunt de inspi-
Jar viu de lumin\ sub ro[u-oranisc,
{i el ,nainteaz\ sub fl\c\ri de soare... ra]ie biblic\, dup\ modelul cre[tin al
S-opre[te, o clip\, pe verdele pisc,
În ochi o n\luc\ de sânge — `n gât poeziei religioase scrise de mitropoli-
Privindu-[i ora[ul `n roza idil\...
Un chin f\r\ margini de sete-arz\toare... tul Dosoftei al Moldovei. ~n aceast\
S-opre[te, o clip\ pe verdele pisc... Nesip, [i deasupra, cer ro[u — [-atât — privin]\, Alexandru Macedonski nu
Din ochiul s\u mare o lacrim\ pic\, {i to]i ,nainteaz\ sub fl\c\ri de soare. numai c\ l-a ajutat pe Tudor Arghezi
Pe când, de sub dealuri, al soarelui disc s\ debuteze, dar l-a [i anticipat în lirica
{i tot f\r\ margini pustia se-ntinde, sa de esen]\ religioas\. Ciclul Nop-
În gloria-i de-aur `ncet se ridic\...
{i tot nu s-arat\ ora[ul prea sfânt — ]ilor... cuprinde 12 poeme dedicate
{i lacrima, clar\, luce[te, [i pic\... Nimic n-o sfâr[e[te `n zori când s-aprinde, fiec\rei luni calendaristice [i configu-
{i n-o-nvioreaz\ suflare de vânt — rând laolalt\ durata anual\ — definito-
Luce[te, vibreaz\, [i-ntr-una se-ntinde. rie pentru condi]ia uman\ —, la care
Din apa fântânei pe care o [tie se adaug\ alte trei cu o tematic\ comu-
Abia, ici [i colo, g\sesc, câteodat\, n\: Noaptea alb\, Noaptea neagr\, ~n
În urm\, mai cere, o dat\, s\ bea... Verdea]a de oaz\ cu dor a[teptat\...
Curmalii-o-nf\[oar\ c-o umbr\-alb\strie... noapte. Majoritatea textelor lirice au
S\geat\, alearg\ cal alb [i cal murg, fost publicate separat, în revista „Lite-
Aceea[i e apa spre care venea C\milele-alearg\ s\geat\ [i ele,
Copil, s\-[i alinte blonde]ea `n ea — ratorul”, [i retip\rite în volumele
La cântecul apei se fac u[urele... Excelsior sau Flori sacre, mai târziu.
{i-ntreag\, fântâna, e tot cum o [tie.
Izvor sau citern\ `n clip\ le scurg —
Dar chinul re`ncepe, [i zilele curg. 

185
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

 {i tot nu s-arat\ n\luca sublim\... Abia mai p\[e[te c\mila ce-l poart\...
Poemul Noaptea de decemvrie, care {i apa, `n foale, descre[te mereu... Speran]a, chiar dânsa, e-n sufletu-i moart\... —
domin\ prin complexitate tematic\ [i Când calul, când omul, s-abate victim\, Dar iat\... — p\rere s\ fie, sau, ea?...
prin realizare ar tistic\ toate celelalte Iar mersul se face din greu, [i mai greu... În zarea de fl\c\ri, `n zarea de sânge,
Nop]i..., a fost men]ionat prima oar\, Cu trei [i cu patru, mor to]i plini de zile, Luce[te... — Emirul, puterea [i-o strânge... —
în 1902, în revista autorului, intitulat\ Dragi tineri, cai ageri [i mândre c\mile. Chiar por]ile albe le poate vedea...
„For]a moral\”, [i reprodus ulterior în E Meka! E Meka! [-alearg\ spre ea.
volumul Flori sacre, recenzat, la apari- {i tot nu s-arat\ cetatea de vise...
]ie, de E. Lovinescu în „Convorbiri lite- Merindele, zilnic, `n tr\i[ti se sfâr[esc...
rare”, criticul remarcând `n mod deo- Pr\dalnice zboruri de p\s\ri sosesc, Spre albele ziduri, alearg\ — alearg\,
sebit aceast\ crea]ie artistic\. S-arunc\ pe le[uri cu ciocuri deschise, {i albele ziduri lucesc — str\lucesc, —
Al. Macedonski este, deopotriv\, C\mile, cai, oameni, cad, pier, se r\resc... Dar Meka `ncepe [i dânsa s\ mearg\
teoreticianul curentului simbolist (un Doar negrele pas\ri mereu se-nmul]esc — Cu pasuri ce-n fundul de z\ri o r\pesc,
al doilea fiind, apoi, Ovid Densusianu {i tot nu s-arat\ cetatea din vise. {i albele ziduri lucesc, — str\lucesc!
de la revista „Viea]a nou\”). Dar
Macedonski de]ine meritul de a fi ra- Cetatea din vise departe e `nc\,
cordat poezia român\ la noua mi[care {i vine [i ziua cumplit\ când el, Ca gândul alearg\ spre alba n\luc\,
european\. R\mas din to]i singur, sub cer de o]el, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc...
~n 1880, el a scos revista „Lite- Pe minte `[i simte o noapte adânc\... — C\mila, cât poate, gr\be[te s\-l duc\...
ratorul”, în care a publicat articolele sale Când setea, când foamea, — grozave la fel, Dar visu-i nu este un vis omenesc —
teoretice despre arta simbolist\ [i înnoi- Pe piept, ori pe pântec, `i pun câte-o stânc\, {i poamele de-aur lucesc — str\lucesc —
rea versifica]iei. „Literatorul” a fost una Prin aeru-n fl\c\ri, sub cerul de-o]el. Iar alba cetate r\mâne n\luc\.
dintre revistele prestigioase ale epocii
dinainte [i dup\ întâia conflagra]ie Pierdu]i sunt to]i robii, cu cai, cu c\mile...
mondial\. A ap\rut cu regularitate, în R\mâne n\luc\, dar tot o z\re[te
Sub aerul-n fl\c\ri, zac ro[ii movile... —
dou\ momente distincte, primul între Cu por]i de topaze, cu turnuri de-argint,
Nainte — `n laturi — napoi, — peste tot, {i tot c\tre ele s-ajung\ zore[te,
anii 1880 [i 1905, [i al doilea — între
Oribil palpit\ aceea[i coloare... Cu toate c\ [tie prea bine c\-l mint
1918 [i 1919.
E-aprins chiar p\mântul hr\nit cu dogoare, {i por]i de topaze, [i turnuri de-argint.
Cea dintâi perioad\ de apari]ie,
Iar ochii se uit\ zadarnic, cât pot —
care a durat un sfert de veac, este con-
Tot ro[u de sânge z\resc peste tot
siderat\ drept aceea care a inaugurat
simbolismul autohton, încurajând tine-
Sub aeru-n fl\c\ri al lungilor zile. R\mâne n\luc\ `n zarea pustiei
rele talente literare afiliate noului
Regina trufa[\, regina magiei,
curent cultural. ~n 1892, lui Al. Mace- {i foamea se face mai mare — mai mare, Frumoasa lui Meka — tot visul ]intit,
donski îi va ap\rea, în paginile acesteia, {i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare... {i vede pe-o iasm\ c\-i trece sub poart\...
articolul Poezia viitorului, adev\rat Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpli]i... Pe când [ov\ie[te c\mila ce-l poart\...
manifest simbolist. El [i-a subintitulat Cutremur e setea, [-a foamei sim]ire {i-n Meka str\bate drume]ul pocit,
revista „Organ al grup\rii intelectua- E [arpe, ducându-[i a ei zvârcolire Plecat [chiop [i searb\d pe drumul cotit —
le”, indicând, prin aceasta, dorin]a de a În pântec, `n sânge, `n nervii-ndârji]i...— Pe când [ov\ie[te c\mila ce-l poart\...
se adresa, cu prec\dere, intelectualit\]ii Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpli]i.
din epoc\. Dintre colaboratorii revis-
{i moare emirul sub jarul pustiei —
tei, îi men]ion\m pe: George Bacovia,
Ion Barbu, Victor Eftimiu, Al. Stama-
{i focu-n odaie se stinge [i el,
tiad, D. Iacobescu, {tefan Neni]escu.
Iar lupii tot url\ pe-ntinsul câmpiei,
Macedonski a subliniat leg\tura în plan
{i frigul se face un brici de o]el...
literar dintre tinerii poe]i, care tocmai Dar luna cea rece, [-acea du[m\nie
începeau s\ se afirme, [i genera]ia de De lupi care url\, – [-acea s\r\cie
la 1848, dintre care el îi apreciase în Ce-alunec\ zilnic spre ultima treapt\,
mod deosebit pe Ion Heliade-R\du- Sunt toate pustia din calea cea dreapt\,
lescu, pe Vasile Alecsandri [i pe {-acea izolare, [-acea dezolare,
D. Bolintineanu. Pasionat publicist [i Sunt Meka cereasc\, sunt Meka cea mare...

 Murit-a emirul sub jarul pustiei.

186
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a


om cu vederi politice antidinastice
Abordarea textului `n clas\ (pentru care va fi închis câteva luni),
Macedonski a publicat [i alte reviste
1) Identifica]i, `n trei grupe de lucru, elementele romantice, simboliste [i par-
ori ziare (ca „Oltul”, „Tarara”, „For]a
nasiene din poemul studiat, dovedind concomitent calitatea lui Al.
moral\”, „Revista clasic\”, „Revista de
Macedonski de scriitor al tranzi]iei literare `ntre epoci [i curente.
critic\ [i literatur\” „Cuvântul meu”,
2) Citi]i [i interpreta]i con]inutul de idei al Nop]ii de mai, care relev\ `ncre- cel din urm\ fiind un ziar scris în între-
derea scriitorului `n armonia natural\ [i `n cea uman\, asigurat\ prin tri- gime de autor), `n care î[i expune idei-
umful binelui [i al artei, `n genere. le [i polemizeaz\ înver[unat cu toat\
3) Face]i aprecieri asupra parabolei con]inute `n legenda oriental\ de la care lumea. ~n revista sa, „Liga ortodox\”,
a pornit scriitorul `n realizarea capodoperei sale artistice, Noaptea de va debuta Tudor Arghezi (cu pseudo-
decemvrie; stabili]i asem\n\ri [i deosebiri, lucrând `n dou\ grupe. nimul Ion Theo), sub influen]a curen-
tului simbolist. Sim]indu-se nedrep-
4) Dezbate]i implica]iile artistice ale dublei teme — estetice [i morale —
t\]it în spa]iul literar na]ional, Al.
abordate de autorul Nop]ii de decemvrie; `ntocmi]i un studiu de caz.
Macedonski a încercat s\ se impun\ în
peisajul liric francez; a[a se explic\
Dimitrie Paciurea, Himerã apari]ia volumului Bronzes, cu un
oarecare ecou în presa francez\, ori
versiunea ini]ial\ în limba galic\ a
romanului Thalassa, tradus în româ-
ne[te abia în 1916. Chiar [i unele piese
de teatru (Moartea lui Dante Alighieri)
sunt dublate de versiuni franceze.
Dincolo de firea lui narcisiac\, de tem-
peramentul eruptiv [i inegal, de umori-
le lui variabile (care l-au împins s\-i
atace pe Eminescu [i pe Caragiale
într-un mod brutal [i nedrept), Al.
Macedonski r\mâne unul dintre
f\uritorii con[tiin]ei estetice a lite-
raturii române moderne.
Asociind romantismul târziu cu par-
nasianismul [i simbolismul, Alexandru
Macedonski scrie o literatur\ original\,
Repere de interpretare iar, prin articole teoretice, conferin]e [i
aprigi polemici literare, joac\ rolul de
catalizator, de ferment activ al epocii lui,
a c\rei con[tiin]\ estetic\ o împinge
Poemul Noaptea de decemvrie propune o dubl\ tem\ — estetic\ [i moral\ — spre înnoire. Gândindu-se, desigur, la
care dezbate condi]ia poetului, a creatorului de valori spirituale, `ntr-o lume sine, scriitorul nota lucid aceste fraze în
m\rginit\ [i ostil\ acestuia, al\turi de problema modului de atingere a unui ]el pro- articolul intitulat ~n pragul secolului, din
pus fie pe calea cea dreapt\, fie pe una ocolit\. Dubla tematic\ a impus desf\[urarea 1899: „Curentele oficiale, oricât de pu-
poemului `n dou\ planuri temporale distincte: mai `ntâi, cel real, reprezentat de ternice, vor fi covâr[ite de geniul popo-
camera poetului, unde acesta doarme [i viseaz\. Decorul natural este cel al unei rului, de voin]a lui, de for]a [i de frumu-
nop]i de iarn\, `nsufle]ite de viscolul ce „geme cumplit”. Dezl\n]uirea for]elor se]ea lui. Cei izbi]i, cei n\p\stui]i,
victime sublime ale credin]ei lor în iz-
naturii se produce `n concordan]\ cu efortul produs `n spiritul poetului, necesar
bânda final\ a luminii asupra întune-
pentru a da la iveal\ crea]iile sale: „[i nici o schinteie `n ochiu-adormit”. P\r\sit de
ricului, î[i vor avea în curând ziua lor”.
harul divin al inspira]iei, el pare cuprins de un somn mortuar, `ntregul tablou fiind
Poezia Noaptea de decemvrie a
dominat de culoarea alb\. ~n al doilea plan, cel fantastic, poetul se `ntrupeaz\ sub fost publicat\ prima oar\ `n anul 1902,
chipul emirului, al c\rui vis este s\ traverseze pustiul arab [i s\ ajung\ la Meka,
„cetatea prea sfânt\”. 

187
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

 Simbolismul macedonskian a preluat dintre temele romantice nu numai motivul


`n revista „For]a moral\”. Dup\ pre- nop]ii, dar [i pe cel al visului nocturn, al `ntrup\rii `ntr-o alt\ personalitate (dedu-
lucr\ri succesive, timp de un deceniu, blarea psihic\) [i motivul decorului natural, prezentat `n concordan]\ cu st\rile de
poemul a fost integrat ulterior volumu- spirit ale personajelor. Astfel, poetul — lipsit de harul inspira]iei — este asociat cu
lui Flori sacre, din 1912. un element de natur\ amor]it de frigul iernii. El pare „tr\snit”, cu ochii lipsi]i de
Tema poemului o reprezint\ con- str\lucire, cu fruntea „mândr\”, dar z\când aproape ne`nsufle]it. Camera poetului
di]ia precar\ a artistului `ntr-o lume este „pustie [i alb\”, cu focul stins `n vatr\, rece [i `ntunecat\. Elementele naturii par
nefavorabil\ sau chiar ostil\ actului s\u [i ele `ncremenite [i lipsite de via]\: luna str\luce[te cu „ochi o]elit”, n\me]ii parc\
creator, tem\ prin care Macedonski ating cerul, bezna este de nep\truns, iar pe câmpie se aude urletul sinistru al lupi-
[i-a prefigurat experien]a lui indivi- lor. Aceea[i camer\ „moart\” se `nsufle]e[te pe m\sur\ ce poetul `[i recap\t\ focul
dual\ ca scriitor ne`n]eles [i neaccep- inspira]iei [i puterea creatoare. Autorul consider\ inspira]ia de origine divin\, c\ci
tat adesea `n epoc\. ea este ren\scut\, `n spiritul poetului, de c\tre „arhanghelul de aur”. Acest mesager
Titlul poemului este de sorginte simbolic `i red\ tinere]ea [i `ncrederea `n art\, `i cere s\ „`nece oftarea” [i `i d\ru-
romantic\, nu simbolist\, pentru c\ ie[te experien]a formativ\ a unei alte identit\]i. Poetul rena[te spiritual `n personali-
sugestia i-a venit autorului de la ro- tatea unui emir „avut [i puternic”.
manticul francez Alfred de Musset [i de Tabloul de natur\ `n care se desf\[oar\ existen]a emirului este realizat `n culori
la preromanticul englez Edward Young, pastelate. Emirul conduce Bagdadul, a c\rui frumuse]e citadin\ atinge perfec]i-
ambii poe]i scriind versuri sub titulatura unea, prin armonia construc]iilor [i a fântânilor sale. Macedonski `[i manifest\
adoptat\ [i de scriitorul român. Nop]i- predilec]ia pentru peisajele orientale, a[a cum le-a imaginat [i `n Rondelurile...
le... macedonskiene se apropie tematic
dedicate ]inuturilor exotice, `ndep\rtate [i misterioase. Scriitorul imagineaz\ palate
[i structural de Scrisorile... lui Emines-
din marmur\ alb\, `nconjurate de gr\dini `nmiresmate, cu arbori exotici [i rari ca
cu, deoarece asociaz\ medita]iei lirice
esen]e. Pretutindeni, fântânile [i havuzele r\spândesc apa limpede, care susur\ [i
satira necru]\toare la adresa societ\]ii
r\core[te atmosfera „`ncins\”. Florile eman\ parfumurile lor, care transform\
contemporane poetului. Spre deosebire
Bagdadul „`ntr-un rai de gr\dini”. Pe cerul „galben [i roz” se `nal]\ siluetele „geamiilor”
de Eminescu, acela care `[i exprim\
dezgustul [i scepticismul `n raport cu
[i ale „minaretelor”, str\lucind `n aerul fierbinte. Emirul posed\, `n lumea
racilele sociale, marcat de o melancolie p\mântean\, tot ceea ce individul `[i poate dori: bog\]ia fabuloas\, alc\tuit\ din
cu accente pesimiste, Macedonski a „movile de argint [i de aur” [i din gr\mezi de pietre pre]ioase; vitejia [i eroismul,
fost un revoltat activ [i un temperament sugerate de metonimia „o]elurilor cumplite”, reprezentând armele sale de lupt\; caii
vitalist. El nu [i-a pierdut entuziasmul [i „cu foc `n copite”, care `l ajut\ s\-[i `nfrunte adversarii; tinere]ea, frumuse]ea,
nici `ncrederea `n triumful binelui [i `n impetuozitatea [i puterea absolut\ asupra supu[ilor s\i. Scriitorul repet\ — sub
for]a t\m\duitoare a artei, `n ciuda e[e- form\ de exclama]ii retorice — numele ora[ului Bagdad, pe care `l st\pânea emir-
curilor repetate. ul s\u. Totodat\, el reia versul laitmotiv prin care define[te armonia personalit\]ii
Al\turi de Noaptea de decemvrie, emirului [i condi]ia lui de excep]ie printre muritori: „{i el e emirul, [i toate le are...”
o alt\ capodoper\ a liricii macedon- Prin aceste `nsu[iri deosebite, eroul oriental se `nrude[te cu personajul eminescian
skiene este considerat\ [i Noaptea de din poezia postum\ Miron [i frumoasa f\r\ corp. Ca [i eroul lui Eminescu, emirul
mai, `n care explozia vegetal\ [i rena[- este nemul]umit de condi]ia sa uman\, pe care o apreciaz\ drept limitat\ [i incom-
terea naturii, produse odat\ cu sosirea plet\. Convingerea c\ a fost menit unui destin excep]ional `l apropie [i de fe]ii-
prim\verii, formeaz\ cadrul prielnic frumo[i din basmele populare române[ti. Emirul viseaz\ permanent s\-[i
manifest\rii setei de via]\, a bucuriei dep\[easc\ propria condi]ie printr-o fapt\ de excep]ie, care s\-l plaseze deasupra
existen]iale [i a `ncrederii `n idealurile sor]ii obi[nuite a oamenilor. În ciuda faptului c\ „e tân\r, e farmec, e tr\znet, e zeu”,
propuse. Un vers-refren `n aceast\ `ntreaga lui fiin]\ se subsumeaz\ idealului propus. Cetatea visat\ „`i cere sim]irea, `i
poezie `l constituie `ndemnul: „Cânta]i: cere fiin]a, / ~i vrea frumuse]ea — tot sufletu-i vrea...”, hot\rârea nestr\mutat\ a
nimic din ce e nobil, suav [i dulce n-a eroului de a-i trece por]ile fiind reliefat\ prin repeti]ii verbale („cere”, „vrea”), sub-
murit!...” stantivale („fiin]a”) [i pronominale (formele atone `n dativ posesiv — „`i” [i „i”).
Caracteristicile liricii lui Macedon- Simetriile din interiorul versurilor („credin]a–voin]a”, „sim]irea–voin]a”), enumer-
ski sunt, `n ansamblu, elanul optimist,
area verbelor conjugate la prezentul etern, reiterarea, la debutul a dou\ versuri con-
temperamentul exuberant [i instabil,
secutive, a complementului circumstan]ial de loc („spre Meka”) devin mijloace gra-
`ncrederea `n binele moral [i `n supre-
matical-stilistice prin care poetul subliniaz\ transformarea gradual\ a dorin]ei
ma]ia frumosului artistic. Poemul Noap-
emirului `ntr-o obsesie chinuitoare.
tea de decemvrie poate fi asociat —
Treptat, el va ajunge s\ substituie planului real pe cel fantastic, tr\ind exclusiv
 `n dimensiunea mental\ a irealit\]ii visate. Cele dou\ ora[e — Bagdadul [i Meka —

188
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

reprezint\ opozi]ia dintre perfec]iunea teluric\ [i cea spiritual\. El vrea s\ intre `n 


„Cetatea prea sfânt\” numai dup\ ce a parcurs un drum inaccesibil celorlal]i, mani- prin tematica sa — Luceaf\rului emi-
festând orgoliu, dar [i sim]ul peniten]ei. De[i [tie c\ de[ertul a f\cut atâtea victime, nescian, deoarece ambele crea]ii poeti-
emirul, `ncrez\tor `n steaua lui, porne[te la drum, cu un cortegiu str\lucitor. ce dezbat problema condi]iei artistului
Ideea c\ Meka r\mâne un teritoriu inaccesibil este sugerat\ de autor prin de geniu `n lumea `n care i-a fost menit
repetarea adverbului de loc „departe”, prin frecven]a epitetelor aspa]iale („mare”, s\ tr\iasc\.
„imens\”) [i prin `ntreb\rile retorice anticipând deznod\mântul fatal, rostite pe un Dac\ geniul eminescian alege re-
ton sumbru. Scriitorul compar\ metaforic pustiul cu „o mare aprins\ de soare”, `n tragerea din lume `n sfera ideilor
care vegeta]ia a murit, apele au secat, iar viet\]ile sunt rare. Stilistic, aglomer\rile `nalte, de unde s\ contemple cu r\cea-
determinative se concentreaz\ `n enumera]iile negative, care atest\ transformarea l\ nimicnicia vie]ii omene[ti, filosofia
pustiului `ntr-un t\râm al mor]ii (procedeu gramatical frecvent [i la V. Alecsandri): vitalist\ a lui Alexandru Macedonski
„Nici cântec de paseri, nici pom, nici izvoare...” (s.ns.) const\ `n aprecierea c\ via]a `nseamn\
o necontenit\ lupt\ pentru atingerea
În antitez\ cu ariditatea [i monotonia cromatic\ a de[ertului, este prezentat\
oric\rui ideal, dar frumuse]ea ei st\
imaginea Bagdadului, ora[ sc\ldat `n culori diafane [i `n miresme florale. Preferin]a
tocmai `n eroismul acestei lupte, chiar
autorului pentru epitetul „dulce” denot\ influen]a retoricii eminesciene. Imaginile
dac\ ]elul propus nu poate fi, uneori, [i
picturale sunt descrise prin intermediul epitetelor cromatice, rezultate de obicei din atins.
asocierea metaforic\ a elementelor `nf\]i[ate cu metalele str\lucitoare: „rozul Geneza poemului s-a plasat cu dois-
Bagdad”, „s\li de alabastru”, „bol]i de argint [i de azur”, „albele forme”, „lotus albas- prezece ani `naintea public\rii aces-
tru”, dovad\ peremptorie a familiariz\rii depline a autorului cu procedeele liricii par- tuia. În ianuarie 1890, Macedonski a
nasiene. Emirul dore[te s\ `nfrunte dificult\]ile travers\rii de[ertului [i porne[te la publicat, `n ziarul „Românul”, un poem
drum urmat de o mul]ime care `l aclam\, dar `l [i implor\ s\ r\mân\ `n lumea cunos- intitulat Meka [i Meka, `n care prelu-
cut\. El refuz\ [i se a[az\ `n fruntea convoiului, „pe o alb\ c\mil\”, `nconjurat de crase o str\veche legend\ oriental\:
robii s\i c\l\rind „pe negrii arm\sari”. Prive[te ora[ul natal pentru ultima oar\ [i eroul legendar era un prin] arab, Ali-
plânge regretând, totu[i, armonia lumii p\mântene. Eroul apeleaz\ la un gest ritu- Ben-Hassan, care a fost `ndemnat de
alic, cerând s\ i se dea ap\ de b\ut din fântâna `nconjurat\ de curmali, `n care venea tat\l s\u, `naintea mor]ii lui, s\ nu se
s\ se priveasc\ `n copil\rie. abat\ niciodat\ de la calea cea dreapt\
`n tot ce va `ntreprinde `n via]\.
Tân\rul mo[tenitor a transformat `n-
demnul patern `ntr-un principiu moral,
pe care l-a respectat cu sfin]enie. El a
decis s\ plece `n pelerinaj c\tre Meka,
Cetatea Sfânt\ a tuturor musulmanilor.
Primind de la tat\l s\u [i o imens\
avere, prin]ul Ali [i-a alc\tuit un convoi
str\lucit [i a ales drumul drept, `ndr\z-
nind s\ `nfrunte pustiul arab. Odat\ cu
el, a pornit spre Meka [i un cer[etor,
numit Pocitan-Ben-Pehlivan, care a pre-
ferat, `ns\, calea ocolit\, spre a nu-[i
risca via]a `n confruntarea cu de[ertul.
Convoiul prin]ului n-a rezistat con-
di]iilor grele impuse de c\l\torie,
oamenii [i animalele pierind, treptat, `n
pustiu. Înainte de a muri, Ali a avut o
viziune am\gitoare, p\rându-i-se a-l
vedea pe cer[etor intrând pe por]ile
„Mek\i p\mânte[ti”, `n timp ce el se
preg\tea s\ treac\ pragul „Mek\i ce-
re[ti”. Cei doi termeni simbolici se re-
fer\ atât la opozi]ia dintre realitate [i

{tefan Popescu, Studii de marocani




189
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

 Gestul reflect\rii chipului uman `n undele apei reproduce o str\veche supersti]ie


idealitate, cât [i la cea biologic\ dintre legat\ de credin]a `n capacitatea omului de a-[i prevedea viitorul. De[i fântâna
via]\ [i moarte, antitez\ reliefat\ `n `n- r\m\sese aceea[i, `n apele ei nu se mai reflect\ figura „blond\” a copilului de
su[i titlul poemului ini]ial. alt\dat\, ci chipul palid al b\rbatului matur aflat `n preajma unei op]iuni tragice pen-
Morala parabolei lirice este c\ vi- tru sine. Lâng\ fântân\, emirul `l `ntâlne[te prima dat\ pe cer[etorul „zdren]os,
s\torul, creatorul, omul curajos [i pocit, de drum pr\fuit”, care `i m\rturise[te inten]ia de a merge la Meka, dar oco-
drept pierde `n existen]a comun\, `n lind capcanele de[ertului. Drume]ul anonim i se `nf\]i[eaz\ palid la fa]\, cu privirea
timp ce impostorul, cel ce alege calea stins\, acoperit de r\ni, urât, [chiop, cu ve[mintele sfâ[iate, târându-se cu greutate
ocolit\, triumf\. Artistul care tr\ie[te pe calea aleas\. Portretul s\u fizic [i moral este caricaturizat [i conceput `n opozi]ie
`n sfera ideilor câ[tig\ `n spirit („Meka cu idealitatea `nf\]i[\rii emirului. Poteca lui „sub pomi [erpuie[te” [i umbra copa-
cereasc\”). cilor `l ap\r\ de soarele torid al pustiului uciga[. În ciuda c\l\toriei obositoare [i mai
Dup\ doisprezece ani, Macedon- `ndelungate, cer[etorul `[i va atinge ]elul urm\rit [i va intra `n cetatea sacr\.
ski a sim]it nevoia s\ revin\ asupra te- Acest personaj umil poate fi interpretat ca un alter ego al emirului `nsu[i, reflec-
mei poetice abordate, l\rgindu-i `n]e- tând o posibilitate pe care el a gândit-o, dar a respins-o, dispre]uindu-i caracterul
lesurile simbolice [i scriind, astfel, cea facil. Cer[etorul simbolizeaz\ drumul obi[nuit `n via]\, parcurs prin acceptarea
mai valoroas\ dintre Nop]ile sale. compromisurilor. Emirul semnific\ omul de excep]ie, care urm\re[te, solitar, atin-
gerea idealului s\u. De aceea, cer[etorul r\mâne anonim, el nu conteaz\ ca individ,
Structura poemului ci simbolizeaz\ colectivitatea uman\ care ocole[te dificult\]ile. Emirul, dimpotriv\,
se individualizeaz\ prin caracterul excep]ional al ]elului urm\rit, izolându-se de
Noaptea de decemvrie are o struc- semenii lui [i ignorând voit solu]ia compromisurilor, a vie]ii mediocre.
tur\ ternar\ (cuprinde trei secven]e Poetul descrie drumul epuizant traversat de emir, moartea succesiv\ a tuturor
lirice distincte): `nso]itorilor lui [i a animalelor, consumarea treptat\ a merindelor [i a apei potabile.
1) imaginea creatorului de art\ (a Cortegiul triumfal [i str\lucitor de la `nceput se va transforma `ntr-un convoi al
poetului), `nf\]i[at `ntr-un context mor]ii, iar cetatea visat\ devine sinonim\ cu „o n\luc\ sublim\”, dar intangibil\. Au-
social mizer [i ostil dorin]ei sale de a torul `[i exprim\ comp\timirea fa]\ de aceste sacrificii, devenite inutile [i datorate
crea (versurile 1–28); unui proiect uman ce dep\[ea chiar limitele omenescului.
2) motivul inspira]iei, `n care poe- Emirul este `nso]it, `n `naltul cerului, de p\s\rile de prad\ care „mereu se-nmul-
tului i se asociaz\, `n plan simbolic, ]esc”, pe m\sur\ ce victimele omene[ti [i animale devin tot mai numeroase. Într-o zi
imaginea emirului (versurile 29–39); „cumplit\”, eroul constat\ c\ a r\mas singur [i c\ i-a sacrificat pe to]i cei ce `ndr\zni-
3) drumul emirului prin de[ert [i ser\ s\ mearg\ al\turi de el. Este epuizat de foame [i terorizat de sete, având haluci-
efortul depus pentru atingerea idealu- na]ii [i sim]ind cum se las\ pe mintea lui „o noapte adânc\”.
lui absolut, motiv care coincide cu tru- Scriitorul realizeaz\ al doilea portret al emirului, `nf\]i[ându-l sleit de efort, de
da poetului de a-[i reg\si inspira]ia suferin]ele `ndurate, de lipsurile acute, aproape orbit de monotonia cromatic\ a nisipu-
creatoare sec\tuit\ [i adev\rata identi- rilor. Sunt surprinse, `n detaliu, reac]iile fizice ale personajului pe care c\ldura, foamea
tate de artist (versurile 40–227), aces- [i setea `l desfiguraser\: tâmplele `i b\teau, ochii `i erau injecta]i de nisip [i de sânge,
ta fiind [i momentul liric cel mai amplu sim]ea junghiuri `n piept [i `n pântece, iar nervii p\reau „`ndârji]i.” Poetul accentueaz\
din `ntregul poem. imaginea vizual\ a ochilor emirului, care str\luceau nefiresc, precum „demonii
Structura poematic\ este, deci, ine-
cumpli]i”. Abia mai p\[e[te, iar c\mila care `l poart\ ajunsese la cap\tul puterilor; are
gal\, accentul c\zând asupra p\r]ii fina-
iluzia c\ vede `n dep\rtare „por]ile albe” ale Mek\i, spre care se gr\be[te cu ultimele
le, care este o veritabil\ pledoarie pen-
resurse. Eroul nu mai percepe realitatea [i se abandoneaz\ lumii `nchipuirilor sale. ~[i
tru `ndeplinirea idealurilor umane, `n
imagineaz\ cetatea etern\ ca pe o construc]ie din basme, „cu por]i de topaze”, „cu tur-
pofida jertfei de sine impuse omului.
Alexandru Macedonski este —
nuri de-argint”. Este obsedat, pân\ [i `n halucina]iile lui, de faptul c\ s\rmanul cer[e-
parafrazându-i simbolurile — Emirul, tor — plecat odat\ cu el — a reu[it `n ac]iunea sa, `n timp ce el `nsu[i va e[ua. C\mila
`n ve[nic\, neobosit\ c\utare a ima- ce `l transport\ [ov\ie [i cade pe drum, iar emirul moare „sub jarul pustiei”.
ginarei cet\]i a poeziei. Convingerea Versurile finale `l readuc pe cititor `n camera `nghe]at\ a poetului, care tremur\
lui neclintit\, `n pofida b\t\liilor duse de frig [i se simte incapabil s\ creeze. Moartea emirului `n de[ertul Arabiei coin-
cu mul]i contemporani, c\ posteritatea cide simbolic cu stingerea focului din odaia [i din spiritul vl\guit al poetului.
`i va recunoa[te meritele, aceast\ Ultimele versuri sunt cheia pentru paralela simbolic\ a `ntregului poem, modalitate
impresionant\ for]\ de anticipare a artistic\ definitoriu pentru aspectul lui clasic. Dicotomia ini]ial\ a planurilor tempo-
rale se reconciliaz\ `ntr-o viziune sintetizatoare: ar[i]a natural\, frigul n\prasnic,
 condi]ia material\ pauper\ sugereaz\ avatarurile unei existen]e d\ruite atingerii

190
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

unui ]el major; „luna cea rece”, „lupii care url\” sunt metafore ale adversit\]ii ire- 
ductibile din sufletele mediocre, resim]ite `mpotriva noble]ii idealurilor. Laolalt\, propriului destin `n cultura român\,
ele formeaz\ „pustia” `nfruntat\ de oamenii superiori care au ales „calea cea asigur\ grandoare demersului s\u
dreapt\”, cu toate riscurile pe care aceasta le incumb\; ei `[i asum\ traiul `ntre „izo- liric.
larea” proprie spiritelor `nalte [i „dezolarea” provocat\ de atâtea lovituri ale sor]ii [i Contemporan cu M. Eminescu, el
ale semenilor potrivnici lor, pentru a atinge pl\smuirea ideal\, „Meka cereasc\, n-a vrut s\ fie un epigon al marelui spi-
Meka cea mare…” rit [i s-a desp\r]it de romantismul care
`[i spusese deja, prin lirica eminescia-
n\, cuvântul hot\râtor, `ndreptându-se
programatic c\tre simbolism [i parna-
sianism.
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Scriitorul a fost un spirit al mo-
dernit\]ii, al experiment\rii altor for-
1) Concepe]i o paralel\ literar\ `ntre Luceaf\rul de M. Eminescu [i Noaptea mule literare, fapt pentru care a dat
de decemvrie a lui Al. Macedonski, `n cuprinsul c\reia s\ eviden]ia]i tema poeziei române[ti un impuls novator,
comun\ (condi]ia artistului de geniu `n lume) [i modalit\]ile artistice dife- urm\rind efortul de sincronizare cu
ren]iate de realizare a acesteia. mi[carea literar\ european\; a[adar,
2) Alc\tui]i o compunere-paralel\ `ntre Scrisorile... eminesciene [i poemul Macedonski reprezint\ o con[tiin]\ es-
macedonskian, `n care s\ contura]i tabloul societ\]ii contemporane ambi- tetic\ avansat\ fa]\ de timpul s\u.
lor scriitori, `n viziunea lor satiric\.
3) Concepe]i un jurnal de lecturã sub forma unui dialog imaginar `ntre emir [i
cer[etorul anonim, `n care cel dintâi va sus]ine „calea dreapt\” de urmat `n Ciclul Rondelurilor
existen]\, iar cel de-al doilea va pleda pentru „calea ocolit\” `n atingerea
]elurilor vie]ii; expune]i-v\, cu acest prilej, opinia voastr\. Sugestia de a compune rondeluri
4) Pornind de la versurile finale ale poemului Noaptea de decemvrie [i de la i-a venit din frecventarea cu asiduitate
explica]iile oferite cititorilor de autorul `nsu[i, structura]i un referat sinte- a poeziei franceze de atunci, mai ales
tic cu tema: „Real (Meka p\mânteasc\) [i ideal (Meka cereasc\) `n opera de la autorii consacra]i ai acestei crea-
beletristic\ a lui Al. Macedonski”. ]ii versificate cu form\ fix\, [i anume
de la Maurice Rollinat [i Théodore de
Banville. Scrierea de rondeluri presu-
pune mult\ migal\ artistic\, rigoare
formal\, o perfect\ st\pânire a mijloa-
Rondelul cupei de Murano celor de expresie [i o capacitate de
esen]ializare a motivelor abordate.
Este tehnica parnasianã care îmbinã
estetismul în atitudinea liricã ºi cultul
Vas de Murano (Muzeul Na]ional al României)
formei artistice. Contemplarea feno-
Nu e de aur: e de raze. menelor este impersonalã, fãrã partici-
O-ntind grifonii ce-o sus]in. pare afectivã, rezultând o naturã stati-
E d\t\toare de extaze, cã ºi interioare fastuos-ornamentale,
Cu ea-n onoarea ta `nchin. descrise în tonuri cromatice intense,
dar reci.
În schinteirea-i de topaze În Poema rondelurilor, opera lui de
Coprinde-al nemuririi vin. maturitate (alc\tuit\ din 54 de poeme
Nu e de aur: e de raze. `nso]ite de un „Epigraf final”), se reg\-
O-ntind grifonii ce-o sus]in. sesc, concentrate, temele majore ale
crea]iei sale, neumbrite de o preocupa-
E arta pur\, f\r\ fraze, re de ordin formal, cum se `ntâmpl\ de
E cerul tot de soare plin. obicei `ntr-o oper\ care cere vir tu]i
Talaze largi, dup\ talaze, prozodice. Tema predilect\ a damn\rii,
E sufletescu-avânt deplin, a reneg\rii omului de talent de c\tre
Nu e de aur: e de raze.


191
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia


contemporani, cu repercusiuni dure- Rondelul rozelor ce mor
roase asupra psihologiei poetului [i cu
toate simptomele de persecu]ie [i de
grandoare compensatorii, este `ntâlnit\
[i `n rondeluri. Sunt, apoi, prezente: E vremea rozelor ce mor, În tot se simte un fior.
atrac]ia resim]it\ de poet pentru fast [i Mor `n gr\dini, [i mor [i-n mine — O jale e `n ori[icine.
podoabe, ce `l `nrude[te cu parnasienii {-au fost atât de via]\ pline, E vremea rozelor ce mor —
(`n Rondelul lucrurilor sau `n Rondelul {i azi se sting a[a u[or. Mor `n gr\dini, [i mor [i-n mine.
cupei de Murano), dorul de a c\l\tori,
cu acel fior secret al chem\rilor nel\- Pe sub amurgu-ntrist\tor
murite spre alte orizonturi „ispititoare” Curg v\lm\[aguri de suspine,
(`n Rondelul plec\rei), exotismul cu iz {i-n marea noapte care vine
pitoresc (`n Rondelul ora[ului din In- Duioase-[i pleac\ fruntea lor... —
dii), mirajul odorific exercitat asupra E vremea rozelor ce mor.
lui de parfumurile [i miresmele tari (`n
Rondelul crinilor), explozia floral\ din
subciclul Rondelurile rozelor, cu invoca-
_
rea poetului oriental Saadi (maestru al Abordarea textelor `n clas\
catrenului [i cânt\re] al rozelor), toate
1) Analiza]i elementele de versifica]ie tipice pentru rondel `n poeziile studiate.
poemele fiind marcate de treceri nea[-
teptate de la st\rile depresive la elanul 2) Citi]i, pe grupe de lucru, câteva rondeluri din alte cicluri ale volumului lui
optimist, reac]ii paradoxale specifice Al. Macedonski din 1927 [i eviden]ia]i varietatea lor tematic\ [i perfec-
personalit\]ii pline de contraste a scrii- ]iunea prozodic\.
torului. În alte rondeluri, sunt evocate 3) Identifica]i — `n textele lirice alese de voi — elementele parnasiene [i sim-
locurile natale ale copil\riei, Pomete[tii boliste, reliefându-le `n analize stilistice detaliate.
[i Adâncata Doljului (`n Rondelul trecu- 4) Forma]i dou\ grupe de studiu; comenta]i, `n antitez\ tematic\, un poem din
tului), sau imaginea Craiovei de alt\dat\ Rondelurile Senei [i un altul selectat din ciclul Rondelurile de por]elan.
(`n Rondelul ora[ului mic), ca [i `mpre-
jurimile acesteia (`n Rondelul Dom-
ni]ei). Rondelurile Senei proiecteaz\
viziuni dante[ti asupra Parisului. Metro-
pola Fran]ei este imaginat\ ca un „ora[
iad”, strivitor al elanurilor umane, cu
`neca]i — din pricina mizeriei [i a ne`m-
Repere de interpretare
plinirii aspira]iilor — plutind pe apele
murdare ale Senei, cu genii ascunse `n
mansardele promiscue. Rondelul cupei de Murano
În antitez\ cu aceste viziuni maca-
bre, Rondelurile de por]elan sunt ima- Din ciclul poemelor cu form\ fix\ oferite „celor patru vânturi” face parte [i Ron-
gini pline de culori [i de luminozit\]i delul cupei de Murano, mic\ bijuterie liric\, asemenea vasului pre]ios a c\rui
diafane, turnate `ntr-un tipar liric par- limpezime de cle[tar autorul o exalt\. Mae[trii sticlari din reputata localitate
nasian, dup\ modelul lui Théophile Murano (inclus\ ora[ului Vene]ia) sunt vesti]i, `nc\ din secolul al XII-lea, pentru
Gautier, Leconte de Lisle [i Héredia, fine]ea obiectelor de art\ turnate `n sticl\ colorat\ `n nuan]e delicate [i având apli-
versurile c\p\tând [lefuiri de diamant cate ornamente de bronz ori chiar suflate cu aur, `nchipuind flori, frunze sau ani-
[i sclipiri ame]itoare de ametist.
male fantastice. Procedeul retoric folosit de poet este un tip aparte de metafor\, [i
Autorul concepe un univers exotic
anume metonimia, care `nlocuie[te obiectul descris prin materia din care este f\cut
[i miniatural, pictat `n tonuri delicate,
[i prin efectele cromatice ale luminozit\]ii sale. Nega]ia ini]ial\ („Nu e de aur...”)
cu o risip\ de metale pre]ioase [i mate-
riale rare: m\rile sunt de „smarald”, po-
poten]eaz\ afirma]ia imediat urm\toare („e de raze”), c\ci `n str\lucirea sticlei de
durile de „onix”, casele de „por]elan” Murano se r\sfrâng razele soarelui, cupa de pre] fiind sus]inut\ de doi „grifoni”.
Perfec]iunea ei cromatic\ [i limpezimea de cristal `mbat\ ochii poetului, ca [i mires-
 mele unei flori exotice „d\t\toare de extaze” aromitoare. Cu ea, poetul `nchin\ „`n

192
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a


fragil, apa cascadelor are sonorit\]i
de „cristale”, iar „aurul”, „argintul”,
„diamantele” sunt r\spândite peste tot.
Este un univers populat de fiin]e mici
[i delicate ca „bibelourile”, cu acei con-
sumatori de „opium”, refuzând dureri-
le existen]ei [i c\utându-[i refugiul `n
paradisuri artificiale, cu „ghei[e” culti-
vate, rafina]i „mandarini” [i „muzmeie”
`mbr\cate `n „kimono-uri” tradi]ionale.
Numai un spirit `nzestrat cu rafina-
mentul imagistic al lui Macedonski
putea s\ reconstituie liric specificul
universului nipon. Opunând acest spa-
]iu al purit\]ii mizeriei vulgare [i co-
rup]iei vie]ii pariziene, scriitorul ro-
Henri Fantin-Latour, Trandafiri `n vas mân, obsedat de structura antitetic\ a
Divinei comedii realizate de c\tre Dan-
onoarea” unei fiin]e enigmatice, definite exclusiv pronominal, care poate fi femeia te Alighieri, [i-a alc\tuit — `n variant\
iubit\, poezia `ns\[i ori chiar imaginea celui ce execut\ gestul ritualic, r\sfrânt\ `n proprie — Infernul (Rondelurile Senei)
oglinda str\vezie a pere]ilor vasului. Frumuse]ea cupei `mprumut\, pe rând, [i Paradisul (Rondelurile de por]elan).
nuan]ele cele mai diverse, oglindite `n cristalul ei str\lucitor: scânteierile de „topaz”
ale vinului vechi-auriu, ce pare un lichid nemuritor, destinat liba]iilor divine din
Olimp, culoarea de safir a cerului ori cea de smarald a „talazelor” m\rii adânci. F\r\
s\ conteze nuan]a exprimat\ ori degradeurile formate ca ni[te curcubee desenate Arta poetic\
pe sticl\, frumuse]ea cupei de Murano este „arta pur\, f\r\ fraze”, stârnind, `n spiri-
tul privitorului, nostalgia perfec]iunii. Des\vâr[irea ei miniatural\ este comparabil\  Din fr. art poétique.
cu „avântul” plenar din sufletul omului, care a[teapt\ s\-i fie umplut\ „cupa” inimii „Este o sintagm\, în mare parte
cu licorile distilate ale bucuriilor [i entuziasmelor vitale, atât de râvnite [i de rar gus- sinonim\ cu termenul de poetic\, cu
tate `n decursul unei efemere existen]e. deosebire c\ arta poetic\ se refer\ la
exprimarea concep]iei despre litera-
tur\ prin mijloacele artistice ale unei
Rondelul rozelor ce mor opere, în timp ce poetica desemneaz\,
Rondelul rozelor ce mor a fost scris pe 13 mai 1916, apar]inând perioadei finale de regul\, un text teoretic” (DTL,
din crea]ia lui Al. Macedonski, când el era preocupat, `ndeosebi, de realizarea acor- 1990). Arte poetice — devenite emble-
durilor tonale perfecte `ntre muzicalitatea versului [i corespondentul s\u `n imagini. matice pentru viziunea artistic\ origi-
Modelul elementului vegetal, surprins concomitent `n germina]ia [i `n ve[tejirea sa, nal\ a celor care le-au pl\smuit — au
i-a fost oferit de Albert Samain, poetul francez al universului floral, cel care nu d\ scris în cultura universal\: Hora]iu,
glas unui sentiment metafizic, ci atribuie sfâr[itului o aur\ de suavitate [i impon- Boileau, P. Verlaine [.a., iar în literatu-
derabilitate diafan\. Rondelul se reduce la zece versuri distincte, amplificate prin ra român\, poe]ii: Mihai Eminescu
mecanismul repeti]iei lirice. Substantivul „roze” este determinat invariabil de o (Epigonii, Criticilor mei), George
propozi]ie atributiv\ de calificare, exprimând ideea obsesiv\ a dispari]iei, care nu Co[buc (Poetul), Octavian Goga (Rug\-
ocole[te nici elementele naturale ce p\reau — `n des\vâr[irea lor — destinate eter- ciune), G. Bacovia (Plumb), Al. Mace-
donski (Rondelul meu), Lucian Blaga
nit\]ii. Inexorabilul proces al ve[tejirii distruge atât trandafirii din gr\dini, cât [i flo-
(Eu nu strivesc corola de minuni a
rile crescute miraculos `n sufletul poetului. Constatarea vizual\ exterioar\ se asocia-
lumii), Tudor Arghezi (Testament),
z\ inefabilelor tr\iri interioare (st\ri, gânduri, amintiri poleite de perspectiva trist\
Ion Barbu (Din ceas, dedus..., Timbru),
a sfâr[itului). Rozele ofilite devin — prin generalizare — un avertisment al dezagre-
V. Voiculescu (Poezia, Pârg\), I. Pillat
g\rii latente, pândind, ca o boal\ ascuns\, `n toate lucrurile. Poetul se reg\se[te pe
(Ctitorii), Nichita Stãnescu (Credo,
sine, victim\ a aceleia[i legi universale. Dar moartea — ca o component\ a tot ce
Sunt un om viu, Ars poetica, Arbor
tr\ie[te pe lume — nu este direct numit\, ci numai sugerat\ prin efectele ei cores- invers, Necuvintele) [.a.
pondente: ofilirea plantelor [i pieirea oamenilor. Iat\ forma de aplicare a principiului

193
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

Rondelul simbolist al coresponden]elor secrete dintre realit\]i [i st\rile suflete[ti provocate


de ele. De multe ori, asocierile se realizeaz\ mai pregnant, prin contraste de felul
 Din fr. rondel, it. rondello. celor dintre pl\smuirea des\vâr[it\ a formelor vegetale, care ne `ncânt\ privirea,
„Este poezia cu form\ fix\ alc\tuit\ dar care sunt atât de „u[or” supuse ofilirii [i neantiz\rii, `n ciuda perfec]iunii lor de-o
din treisprezece versuri grupate în trei clip\. Antitezele create sugereaz\, deopotriv\, regretul [i neputin]a poetului de a
catrene [i un vers independent. Pri-
schimba ceva `n legile nemiloase ale firii. Natura `ns\[i pare `nfiorat\, ca [i sufletul
mele dou\ versuri sunt identice sau
aproape identice cu versurile 7 [i 8, iar omului `ntristat, de stingerea universal\. El este cuprins de o stare f\r\ leac, de o
versul independent este identic cu pri- suferin]\ difuz\ pe care simboli[tii o numesc „spleen”. Moartea florilor coincide cu
mul vers, versifica]ia limitându-se la amurgul natural, perioad\ `n care se „`nv\lm\[esc” suspinele celor ce pier. Înghi]ite
dou\ rime. Exist\ [i rondeluri din `n „marea noapte” a descompunerii cosmice, rozele `[i `nclin\ corolele uscate c\tre
dou\sprezece versuri: un catren, o ter- p\mântul acoperit cu petalele ne`nsufle]ite, amintiri ale trecerii lor efemere prin
]in\ [i un cvintet. Primele dou\ versuri lumea caleidoscopic\ a formelor.
sintetiteaz\ motivul liric. Poetul folose[te numai dou\ substantive concrete („roze”, „gr\dini”), celelalte
Apare în literatura francez\, în se-
fiind abstracte [i articulate indefinit: „un fior”, „o jale”. Determinantele adjectivale
colul al XIV-lea, ilustrat apoi de Charles
d’Orléans, poet delicat al iubirii (Prim\- sunt rare, precum „`ntrist\tor”, termen derivat dintr-un adjectiv abstract cu un sufix
vara sau reînnoirea), de François propriu numelui de agent, având rolul de a sublinia efectul produs asupra omului.
Villon [i Clément Marot. Rondelul va fi De[i rondelul este dedicat rozelor, culoarea floral\ nu-l impresioneaz\ pe autor,
cultivat, în secolul al XIX-lea, de c\tre cromatica lipsind cu des\vâr[ire din simbolurile poematice. Verbele, cu dou\
unii parnasieni, de la Théodore de excep]ii, sunt conjugate la prezentul cu valoare iterativ\, sugerând faptul c\ ofilirea
,
Banville pân\ la Gabriel D Annunzio. trandafirilor este un fenomen periodic. Perfectul compus din versul „{i-au fost atât
În literatura român\, Alexandru Mace- de via]\ pline” justific\ o plenitudine de scurt\ durat\, `ncheiat\ ireversibil. Viitorul
donski ilustreaz\ aceast\ specie liric\ `nc\ se ascunde, ca o tain\ revelat\ treptat, `ntr-un prezent anticipativ („`n marea
în Poema rondelurilor”(DTL, 1990).
noapte care vine”). „Fior”, „jale”, „suspine”, „se sting” sunt termeni ce apar]in aceleia[i
arii semantice, a unei devitaliz\ri progresive a lumii vii, cu toate f\pturile care o pop-
uleaz\. „Amurgul” [i „noaptea” sunt preludii ale mor]ii, st\pâne peste `ntregul
Dic]ionar univers, [i singura atitudine potrivit\ (a florilor [i a oamenilor) r\mâne aceea de a
Grifon — monstru mitologic cu „pleca fruntea” `n fa]a inevitabilului sfâr[it al tuturora.
corp de leu, cu aripi, cap [i gheare de
vultur [i cu urechi de cal.
Libaþie — în Antichitate, act ritualic
de închinare a unei cupe cu vin ca
omagiu adus unei divinitãþi.
Peniten]\ — pedeaps\ pe care [i-o
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
impune cineva pentru isp\[irea 1) Tema damn\rii omului de talent — element comun al `ntregii poezii scrise
p\catelor. de Al. Macedonski; elabora]i un eseu argumentativ `n care s\ justifica]i
Relegat — alungat, izgonit, sur- afirma]ia de mai sus; corela]i tema cu lirica simboli[tilor francezi.
ghiunit, expulzat, respins.
2) „Al. Macedonski — spirit al modernit\]ii, prin experimentarea de noi for-
mule literare [i de combina]ii prozodice”; realiza]i o compozi]ie liber\ pe
aceast\ tem\, folosind [i informa]iile biobibliografice oferite de manual.
Bibliografie 3) Limbã ºi comunicare (actualizare) — Alegeþi patru texte lirice semnate de
simboliºti francezi ºi români; comparaþi, într-un eseu analitic ºi stilistic, ter-
 Al. Macedonski interpretat de..., menii lexicali preferaþi, tropii recurenþi ºi efectele lor de expresivitate poeticã,
edi]ie îngrijit\ de F\nu[ B\ile[- registrele stilistice proprii limbajelor artistice studiate.
teanu, Editura Eminescu, Bucu-
re[ti, 1975. 4) Trei poe]i ai florilor: Albert Samain (`n literatura francez\), Alexandru
Macedonski [i Dimitrie Anghel (volumul În gr\din\); imagina]i un referat
 Adrian Marino, Opera lui Ale- sintetic despre universul floral `n lirica român\ [i universal\.
xandru Macedonski, Editura pen- ,
5) Rondelul `n poezia francez\ (Charles d Orléans, François Villon, Clément
tru Literatur\, Bucure[ti, 1967.
Marot; parnasienii — Th. de Banville, Maurice Rollinat) [i `n literatura ro-
 Mihai Zamfir, Introducere în opera mân\ (Alexandru Macedonski); elabora]i un eseu liber despre `ntemeietorii
lui Alexandru Macedonski, Edi- speciei lirice ca atare [i despre cei ce au des\vâr[it-o.
tura Minerva, Bucure[ti, 1972.

194
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

„Aici sunt eu,/Un solitar/Ce-a


râsGeorge
amar/{i-a plâns
Bacovia mereu”
Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
{i flori de plumb [i funerar vestmânt —
Stam singur `n cavou... [i era vânt...
{i scâr]âiau coroanele de plumb.

Dormea `ntors amorul meu de plumb


Pe flori de plumb, [i-am `nceput s\-l strig —
Stam singur lâng\ mort... [i era frig...
{i-i atârnau aripele de plumb.
Natura ca stare de spirit

Abordarea textului `n clas\ Natura bacovian\, în]eleas\ ca


stare de spirit, reliefeaz\ concordan]a
între impresia de fluidizare a fenome-
1) Citi]i [i comenta]i alte poeme din volumul Plumb, precizând elementele
nelor din exterior [i profunda diso-
simboliste care se reliefeaz\ din tematica [i din structura lor formal\. lu]ie a universului interior al artistu-
2) Compara]i imaginea solitudinii umane `n viziunea romanticilor [i din per- lui. Numai din câteva imagini stilizate
spectiva simboli[tilor; exemplifica]i cu versuri potrivite. [i repeti]ii cu valen]e incantatorii,
Bacovia reu[e[te s\ sugereze cores-
3) Interpreta]i, pe grupe de lucru, folosind texte literare noi, al\turi de cele
ponden]ele dintre fenomene [i st\ri
propuse `n manual, cromatica bacovian\, utilizând [i m\rturiile poetului `n suflete[ti, reunite sub semnul atmos-
acest sens; raporta]i-v\ [i la ilustra]ia expresiv\ de mai jos. ferei de spleen care îi define[te intimi-
tatea creatoare. Accentul liric se
fixeaz\ asupra anotimpurilor de tran-
Paula Ribariu, Tain\ zi]ie — toamna [i prim\vara —, sur-
prinzând zbaterea lor continu\ pen-
tru a trece într-o durat\ mai
echilibrat\, ca în poemele: Pastel,
Decor, Amurg de toamn\, În gr\din\,
Amurg violet, Moin\, Melancolie,
Nervi de toamn\, Note de toamn\,
Oh, amurguri!, Scântei galbene, Note
de prim\var\ etc. Simpla enumerare
a titlurilor denot\ preferin]a poetului
[i pentru amurg, moment temporal

195
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia


difuz [i incert, care face leg\tura între
Repere de interpretare
sear\ [i noapte, marcând deopotriv\
opacizarea treptat\ a str\lucirii zilei [i
asfin]itul nel\murit al sufletului. Ace- Poemul care d\ titlul volumului de debut, din 1916 — scris `nc\ din 1911 [i pu-
lea[i titluri poematice sunt exprimate, blicat la Ia[i — este alc\tuit numai din dou\ catrene, `n fiecare dintre ele repetându-se
în majoritatea lor, prin substantive ne-
articulate, sugerând concomitent înde-
de trei ori substantivul „plumb”, totdeauna precedat de prepozi]ia simpl\ „de”.
p\r tarea eului liric de cadrul natural Cuvântul-cheie este reluat cu o frecven]\ obsesiv\ [i este plasat inten]ionat fie `n sin-
alienant [i înstr\inarea de sine. Inde- tagma laitmotiv „flori de plumb”, fie `n partea final\ a versurilor, având o func]ie
terminarea spa]io-temporal\, care ge- atributiv\ pe lâng\ un determinant substantival.
neralizeaz\ ideea de fire surprins\ în Stilistic, termenul constituie o metafor\ ce sugereaz\ mineralizarea lumii vii [i
zbuciumul nea[ez\rii ei — la fel ca [i `mpietrirea ei din cauza degrad\rii [i a mor]ii. Precum Eminescu, Bacovia
existen]a uman\ traumatizat\ de spai- `nzestreaz\ verbul „a dormi” cu `n]elesul de somn mortuar. Verbul este conjugat la
me [i incertitudini —, genereaz\ o am-
indicativ imperfect, atât la singular, cât [i la plural, fiind a[ezat la debutul strofelor.
bian]\ poetic\ nedefinit\, sufocant\
tocmai prin rarefierea ei. Forma ar tis- Imperfectul, cel dintâi timp trecut, reliefeaz\ o ac]iune durativ\, `nceput\ `nainte de
tic\ este perfect adaptat\ la fond, mij- momentul prezent, dar prelungit\ [i `n clipa vorbirii.
loacele de expresie simbolic\ sunt Spre deosebire de romantici, Bacovia disociaz\ realitatea exterioar\ — tot-
st\pânite cu virtuozitate de poet, astfel deauna ostil\ — de cea interioar\, `n care el se izoleaz\, dar f\r\ s\ ob]in\ un senti-
încât ele „par crescute din obiect” ment al confortului sufletesc. Poetul se simte singur [i nefericit, agresat deopotriv\
(E. Lovinescu, Istoria literaturii româ- de „frigul” [i de „vântul” de afar\, ca [i de nelini[tile interioare. ~ntreaga lume este
ne contemporane, 1927) prin firescul [i
v\zut\ ca un „cimitir” ori un „cavou” extins, `n care omul `nzestrat cu talent piere,
prin simplitatea utiliz\rii lor.
De exemplu, în Pastel, toamna î[i aidoma celui ce duce o existen]\ anodin\.
„bucium\” venirea prin lungi ecouri ~nconjurat de o ambian]\ nefast\ [i aflat `ntr-o stare sufleteasc\ nepotrivit\
„agonice”, într-un decor s\rac, aproape oric\rei forme de `ncredere `n existen]\, poetul repudiaz\ [i iubirea pierdut\. El
pustiit [i tocmai de aceea creând demitizeaz\ imaginea cuplului fericit din lirica romantic\, `nf\]i[ându-i pe
senza]ia de vastitate insuportabil\ prin `ndr\gosti]i ca pe ni[te fiin]e izolate, bolnave [i predestinate e[ecului afectiv. Cu rare
neînsufle]irea ei. „P\s\rele” minuscule excep]ii, precum poemul Decembre, Bacovia n-a `nf\]i[at iubirea ca `mplinire, ci `n
dispar la orizont, „departe, pe câmp”
ipostaza de abandon. ~n poemul Plumb, el se imagineaz\ veghind lâng\ sentimentul
se aud numai zgomote nedeslu[ite,
imposibil de localizat în spa]iu: „]ârâitul” pierdut, a[a cum oamenii apropia]i `[i privegheaz\ ritualic mor]ii. Poezia d\ senza]ia
onomatopeic al ploii, „r\gete lungi” ve- de triste]e, de nesiguran]\ [i chiar de panic\, nuan]ele suflete[ti fiind datorate unei
nite dintr-un „ocol” nev\zut, sunetul con[tiin]e acute a solitudinii umane `mpinse pân\ la limita insuportabilului.
„trist” al „t\l\ngilor” care anun]\ trece- Sugestiile con]inutului de idei se bazeaz\, la nivel semantic, pe selectarea rigu-
rea prin cadru a unei cirezi invizibile; roas\ a termenilor, care numesc descompunerea [i pieirea. Lexicul ales concord\
raritatea imaginilor vizuale înt\re[te cu dezolarea ce apas\ strivitor spiritul poetului: „dormeau”, „sicrie”, „flori” mortuare,
impresia de percep]ii auditive înfun-
„vestmânt” funerar, „cavou”, „coroane”, „`ntors”, „mort”, „frig”, „atârnau”. Elementele
date („Tot sun\ dogit…”), reliefând
golul natural [i uman: cea]a, fumul, fri-
vegetale, sugerate prin cuvântul „flori”, [i-au pierdut toate atributele uzuale
gul p\trunz\tor, zborul p\s\rilor (prospe]imea, culorile, parfumurile), devenind obiecte uscate, f\r\ via]\. Coroanele
mor]ii ca într-un picaj amenin]\tor: mortuare „scâr]âiau” sinistru `n b\taia vântului, `n timp ce poetul — parc\ minera-
„Cad corbii, domol.” lizat el `nsu[i — `ncremenise `ntr-o a[teptare f\r\ obiect [i speran]\. Se simte pri-
În poemul „Oh, amurguri!”, lumea zonierul unui univers devitalizat [i disperarea lui concord\ `n exterior cu [uieratul
pare înv\luit\ într-un etern asfin]it. vântului. Ultima imagine este cea a unui `nger al iubirii, cu aripile c\zute, atârnând
Iarna se preg\te[te s\ vin\ „cu plân-
inerte, precum membrele `n]epenite ale celui decedat. Imaginea serafic\ nu atinge
sori de priculine”, des\vâr[ind pustiul
creat de toamna care mai „sun\, ago-
cerul, ci p\mântul, `ngerul de lut amestecându-se cu ]\râna. Paradoxal, autorul ima-
nic…” Parcul, simbolul naturii citadini- gineaz\ un zbor `n jos, ca o pr\bu[ire psihic\, marcând trecerea de la starea de
zate, este „p\r\sit” de orice form\ de spleen la disperare [i angoas\.
via]\. Dubla metonimie a „suspinelor” Critica a vorbit, `n leg\tur\ cu atmosfera acestui poem, de „infernul bacovian”,
[i a „negrului cronc\nit” care „cad” `n care repeti]iile sumbre exaspereaz\ sufletul bolnav de nelini[te, presim]ind
peste lume anun]\ ce a mai r\mas din nevroza apropiat\. ~ns\[i muzicalitatea versurilor genereaz\ impresia de strani-
via]a plin\ de alt\dat\. Încremenirea etate, de ap\sare [i chiar reproduce tonalitatea `nfundat\ a disolu]iei suflete[ti.
mor]ii hibernale este des\vâr[it\
Sonorit\]ile lugubre sunt ob]inute [i la nivel fonetic, prin aglomerarea vocalelor
 `nchise (\, â, o, u) [i a consoanelor dure (b, p, m, n, s, [, t, ]).

196
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a


Exerci]ii de redactare [i compozi]ii de un „vânt de ghea]\” f\r\ mi[care,
în]epenind „crengile schelete”. Pe sub
1) Pornind de la celebrul poem Corespunderi de Ch. Baudelaire (tradus `n copacii goi [i schilozi nu se mai poate
române[te de poetul Al. Philippide), care anun]\ simbolismul, concepe]i auzi decât „hohot de smintit”, care râde
un eseu pe tema: „Coresponden]ele secrete `ntre obiecte, st\rile suflete[ti [i plânge în acela[i timp, generalizând
nevroza.
[i imaginile artistice potrivite pentru a ilustra arta sugestiei verbale”.
În ciuda preponderen]ei culorilor
2) „De la pictura impresionist\ [i postimpresionist\ la simbolismul literar [i închise, mortuare (Plumb, Decor, Gri,
cromatic al sinesteziilor”; concepe]i un proiect sincretic (prin analogii Negru, Note de toamn\), simbolistica
`ntre arte) pe tema sugerat\, folosind (al\turi de no]iunile teoretice oferite vizual-cromatic\ din poezia bacovian\
de manual) albume de pictur\ specializate pe curente artistice. înregistreaz\ [i culori intense, ]ip\-
toare chiar: ro[ul sângelui (Tablou de
iarn\, Amurg antic, În parc, Amurg de
var\), ro[ul j\raticului, al l\mpii aprin-
se [i al felinarelor (Decembre, P\lind,
Sonet, Nocturn\, Fanfara), violetul
(Amurg violet, Oh, amurguri!), ver-
dele crud, albul [i rozul mugurilor
(Note de prim\var\, Singur, Alb, Balet,
Contrast), argintiul, semn al devitali-
z\rii naturale (Amurg, ªi ninge…),
galbenul [i auriul, simboluri ale ofilirii
vegetale [i ale dezn\dejdii omene[ti
(Scântei galbene, Pastel, Nervi de
toamn\, Pantofii).
Z. Pantazi,
Peisaj

Lacustr\
Imaginea poetic\
De-atâtea nop]i aud plouând, Un gol istoric se `ntinde,
Aceasta reprezint\ o form\ par-
Aud materia plângând... Pe-acelea[i vremuri m\ g\sesc... ticular\ a imaginii artistice, `n general.
Sunt singur, [i m\ duce-un gând {i simt cum de atâta ploaie „Dup\ natura elementelor senzo-
Spre locuin]ele lacustre. Pilo]ii grei se pr\bu[esc. riale ce o compun, ea a fost clasificat\
`n: vizual\, auditiv\, tactil\, olfactiv\,
{i parc\ dorm pe scânduri ude, De-atâtea nop]i aud plouând, gustativ\, chinestezic\ [i sinestezic\.
În spate m\ izbe[te-un val — Tot tres\rind, tot a[teptând... Imaginea poetic\, spre deosebire
Tresar prin somn, [i mi se pare Sunt singur, [i m\ duce-un gând de cea psihic\, are caracter senzorial,
C\ n-am tras podul de la mal. Spre locuin]ele lacustre. dar `ntemeiat pe valoarea no]ional\,
deci generalizant\ [i abstractizant\ a
cuvântului” (DTL, 1990). Ea constituie
o „abatere” `n interiorul limbajului
uzual, selectând cuvintele [i proiectân-
Abordarea textului `n clas\ du-le `n]elesurile `n combina]ii inedite
[i expresive. Facultatea combinatorie
1) Eviden]ia]i sursele st\rii de spleen [i de nevroz\ `n universul poetic `n interiorul limbajului (prin abatere
bacovian; `ntocmi]i un studiu de caz asupra tr\irilor eului liric. de la norma lingvistic\, selec]ie lexi-
cal\ [i reproiectare de semnifica]ii)
2) Identifica]i tehnica sugestiei [i a coresponden]elor `n poezia Lacustr\.
este fundamentul imaginii poetice.
3) Analiza]i ritmul, rima [i m\sura versurilor, reliefând sursele muzicalit\]ii Aceasta cap\t\ pregnan]\ [i unicitate
poemului bacovian; corela]i observa]iile `ntr-o fi[\ stilistic-prozodicã. `ndeosebi prin modul particular al
poe]ilor de a folosi figurile de stil.

197
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

Caracteristicile simbolismului

1. Termenul de simbol provine din


grecescul symbolon („semn de recu-
noa[tere”), reiterat `n cuvântul latin
symbolum, preluat de poe]ii francezi
(symbole) [i împrumutat, cu acela[i
în]eles, de scriitorii români. El repre-
zint\ un mod de constituire a imagi-
nilor artistice prin atribuirea unor
semnifica]ii noi, inedite obiectelor, fe-
nomenelor [i fiin]elor. Pentru simbo-
li[ti, acest termen nu define[te realita-
tea concret\, ci rela]ia dintre imaginea
artistic\ [i starea sufleteasc\ nenu-
mit\, ci doar sugerat\. Imaginile poe-
tice au o func]ie implicit, nu explicit
simbolic\.
2. Sugestia reprezint\ tehnica predi-
lect\ a simboli[tilor, care apropie poezia
de magie [i uneori de descântec. ~nte- Maria Constantin, Marin\
meietorul simbolismului francez,
Charles Baudelaire, numea poezia
drept „o specie de vr\jitorie evocatoare”,
iar Stéphane Mallarmé aprecia c\: „A Repere de interpretare
sugera obiectul, iat\ visul nostru!...”
3. Coresponden]ele sunt raportu-
rile intime dintre eul poetului (formând
microuniversul spiritual) [i întreaga Cititorul recunoa[te acela[i sentiment dezolant al `nsingur\rii depline `ntr-o
lume (reprezentând macrouniversul). lume de care Bacovia se sim]ea desp\r]it printr-un „gol istoric”. Poemul dezvolt\ o
Simboli[tii credeau c\ între om [i Cos- succesiune de motive simboliste, prezentate gradualizat, precum: cel al nop]ii, al
mos se stabilesc afinit\]i secrete, ana-
ploii, al vidului social [i moral, al plânsului, al nevrozei [i al mor]ii. Sentimentul acut
logii t\inuite, care trebuie relevate
printr-o art\ incantatorie. Termenul resim]it de poet este c\ atât lumea vie a naturii, cât [i civiliza]ia uman\ se degra-
de „coresponden]e” a fost propus tot deaz\ sub imperiul apei.
de Charles Baudelaire în poemul cu Simbolismul acvatic este diferit interpretat de Bacovia `n raport cu predecesorii
titlul omonim din volumul Florile r\u- ori contemporanii s\i: `n imagina]ia lui Alecsandri, râul este o form\ natural\
lui ap\rut `n 1857. Un alt simbolist,
`nf\]i[at\ `n ipostaze pictural–mitologice; pentru Eminescu, apa m\rii reprezint\
Arthur Rimbaud, a vorbit pentru prima
oar\ despre coresponden]ele dintre infinitul [i haosul originar, din care a izbucnit scânteia vie]ii [i unde ar fi dorit s\ se
sunete [i culori, ce formeaz\ rela]iile cufunde dup\ moarte; pentru Macedonski, apa simbolizeaz\ fertilitatea lumii vege-
sintestezice (ori sinesteziile). tale, care se opune aridit\]ii de[ertului; `n viziunea lui Bacovia, ea dizolv\ formele
4. Muzica sugereaz\ starea de ine- vii, surp\ construc]iile aparent solide („pilo]ii grei”) [i genereaz\ o imagine apoca-
fabil, de imponderabilitate sufleteasc\.
liptic\, de potop ce anun]\ sfâr[itul lumii. Prima [i ultima strof\ sunt aproape iden-
To]i simboli[tii sunt pasiona]i de pic-
tur\ [i de muzic\, preferin]ele lor mer- tice, excep]ie f\când cel de-al doilea vers din fiecare.
gând spre impresioni[ti [i, uneori, c\- Poetul, chinuit de nelini[te, incapabil s\-[i g\seasc\ odihna, vegheaz\ continuu,
tre expresioni[ti. Astfel, putem disocia ascultând c\derea ploii „de-atâtea nop]i”. Epitetul inversat este exprimat morfologic
între muzicalitatea interioar\ a versu- printr-un adjectiv cantitativ cu valoare de superlativ absolut. Durata nocturn\ se pre-
rilor bacoviene [i sonoritatea exterioa-
r\ a liricii lui Ion Minulescu.
lunge[te f\r\ limit\ [i devine `nfrico[\toare, pentru c\ tinde s\ se substituie zilelor.
Idealul simbolist este acela de a Cadrul nocturn pare s\ se eternizeze [i `n el bezna este absolut\. Niciun astru nu
g\si eufoniile verbale capabile s\ su- risipe[te `ntunericul, a[a cum se `ntâmpl\ cu lumina lunii `n tablourile lirice emines-
gereze perfect tr\irile omene[ti, cu- ciene. C\derea apei nu se mai sfâr[e[te [i inund\ materia, f\când-o „s\ plâng\” de
vintele care s\ reproduc\ murmurul disperare. Sentimentul dominant este angoasa, iar viziunea general\ este aceea a
armoniilor naturale.
 destr\m\rii universului.

198
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Gândurile `nsp\imântate ale poetului se `ndreapt\ c\tre „locuin]ele lacustre”, el 


având impresia c\ p\mântul s-a dizolvat `n apele oceanului planetar. Totul pare 5. Prozodia a fost complet modifi-
impregnat de umiditate, formele vii [i obiectele putrezind deopotriv\. Chiar patul pe cat\ de simboli[ti, c\ci datorit\ lor a
care Bacovia se odihne[te este construit din „scânduri ude”, iar `n spate are impre- fost introdus\ tehnica versului liber
sia c\ recepteaz\ izbitura puternic\ a unui „val”. Veghea nelini[tit\ se transform\ `n sau a versului alb. Ei au preferat stro-
fele asimetrice, alternarea ritmurilor
co[mar [i poetul crede c\ orice posibilitate de salvare `i este interzis\.
distincte, cu scopul de a produce efecte
Imaginea metaforic\ a podului „de la mal”, pe care a uitat s\-l trag\, semnific\
sonore în recitare, apropiate tehnicii
incapacitatea omului de a se ap\ra de for]ele dezl\n]uite ale intemperiilor. muzicale.
Dar simbolul poate fi extins [i la nivelul stihiilor interioare, c\ci individul solitar ~n 1880, Macedonski a publicat unul
se ap\r\ tot atât de greu de e[ecuri, dezam\giri [i nelini[ti existen]iale. Ultima dintre primele poeme scrise în vers
strof\ recurge la o enumera]ie gerunzial\ („plouând”, „tres\rind”, „a[teptând”), care alb în Europa, intitulat Hinov.
plaseaz\ cadrul poetic `n afara timpului [i a spa]iului. Imaginea locuin]elor lacustre Simboli[tii au fost urma]i de mo-
genereaz\ impresia de regresiune, de `ntoarcere pe firul istoriei, `n lumea str\veche. der ni[ti, de tradi]ionali[ti [i de liricii
Ad\posturile ridicate pe ape `i ap\rau — temporar — pe oamenii primitivi de contemporani în privin]a noului sistem
prozodic creat, precum: Tudor Arghezi,
cataclisme, iar podurile men]ineau o fragil\ leg\tur\ cu p\mântul. Tot astfel, poetul
Lucian Blaga, Marin Sorescu, Nichita
singur, ne`n]eles de cei din jur [i neiubit de semeni, mai p\streaz\ o fragil\ leg\tur\ St\nescu, poe]i care au cultivat, în mod
cu universul cunoscut. Poate c\ termenul cel mai frecvent din lirica bacovian\ este predilect, versul eliberat de constrân-
epitetul „singur”, `n m\sur\ s\ generalizeze izolarea scriitorului, `nfr\]it `ntr-un geri prozodice.
„gând” cu lumea ancestral\, [i mai ales s\ reliefeze insatisfac]ia pe toate planurile
existen]iale resim]it\ de el `ntr-un univers alienant.
Motive simboliste recurente
`n poezia bacovian\

1. Motivul singur\t\]ii este preluat


din romantism. Dac\, la Mihai Emi-
nescu, solitudinea era un sentiment
intimist, elegiac, la George Bacovia, el
devine sumbru, transformându-se în
angoasa [i în spleenul alienant (care
denume[te melancolia f\r\ obiect, îns\
persistent\).
2. Motivul toamnei [i al ploii a avut
drept model liric Sonetele lui Emi-
nescu. Dar toamna nu mai este un
anotimp familiar, nici un prilej de
intimitate [i de pl\cute aduceri-aminte,
ci un cadru propice st\rilor depresive,
chiar maladive. C\derea perpetu\ a
ploii este asociat\ ideii sfâr[itului de
Gina Hagiu Popa, Port
lume, diluviului apocaliptic. Peisajele
imaginate de simboli[ti sunt pustii,
dezolante, lugubre, provocând nevroze
[i, uneori, chiar delirul.
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Toamna [i iarna produc depresia,
prim\vara are culori prea stridente, iar
1) Poezia — art\ incantatorie comparabil\ cu armonia muzicii; alc\tui]i un str\lucirea torid\ a soarelui de var\
eseu liber `n care s\ demonstra]i c\ muzicalitatea versurilor reprezint\ o descompune materia vie. ~ntreaga
lume este v\zut\ ca un vast „cimitir”,
form\ de a atinge idealul sonorit\]ii armonice visat de simboli[ti.
configurând un univers al degrad\rii
2) Simbolul, `n accep]ia romanticilor, `nseamn\ s\ materializezi, s\ con- generale.
verte[ti un fapt, o idee sau un sentiment `ntr-o imagine sensibil\; pentru 3. Motivul iubirii este complet
simboli[ti, din contr\, el se cuvine numai s\ sugereze o stare inefabil\, diferit de percep]ia romanticilor. Dra-
nel\murit\, nu s-o clarifice; disocia]i cele dou\ semnifica]ii dicotomice ale gostea nu mai este proiectat\ ca ide-
no]iunii de „simbol” `ntr-o compunere eseistic\. alitate, ca form\ a perfec]iunii, ci este

199
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia


tr\it\ ca un sentiment maladiv, anemic Decembre
[i condamnat fatalmente la e[ec. O
alt\ deosebire esen]ial\ fa]\ de con-
cep]ia romanticilor se refer\ la faptul
c\ niciodat\ iubirea nu este prezentat\ Te uit\ cum ninge decembre Ce cald e aicea la tine,
de Bacovia în concordan]\ cu o natur\ Spre geamuri, iubito, prive[te — {i toate din cas\ mi-s sfinte; —
complice, ocrotitoare; dimpotriv\, ele- Mai spune s-aduc\ j\ratec Te uit\ cum ninge decembre...
mentele naturii agonizeaz\ precum {i focul s-aud cum trosne[te. Nu râde... cite[te-nainte.
tr\irile omene[ti.
4. Motivul acompaniamentului mu- {i mân\ fotoliul spre sob\, E ziu\ [i ce `ntuneric...
zical este destinat s\ reliefeze sonor La horn s\ ascult vijelia, Mai spune s-aduc\ [i lampa —
melancolia sufleteasc\ [i chiar sufe-
Sau zilele mele — tot una — Te uit\, z\pada-i cât gardul,
rin]a fizic\. Instrumentele muzicale
preferate de Bacovia sunt: „clavirul”, A[ vrea s\ le-nv\] simfonia. {i-a prins promoroac\ [i clampa.
„vioara”, „fanfara” [i „caterinca”, ale c\-
ror sunete, nostalgice [i armonioase, Mai spune s-aduc\ [i ceaiul, Eu nu m\ mai duc azi acas\...
ori, din contr\, stridente [i iritante, se {i vino [i tu mai aproape; — Potop e-napoi [i-nainte,
asociaz\ declinului biologic [i senti- Cite[te-mi ceva de la poluri, Te uit\ cum ninge decembre,
mental al fiin]ei. Cu ajutorul instru- {i ning\... z\pada ne-groape. Nu râde... cite[te-nainte.
mentelor preferate, corzile spiritului
bacovian se `ntind de la geamãtul
surd, exprimat monocord, la polifonia
mar[ului funebru.

E. Delacroix, Soba
Abordarea textului `n clas\
1) Disocia]i imaginea naturii [i a iubirii `n concep]ia romantic\ de cea sim-
bolist\; exemplifica]i cu versuri adecvate, lucrând pe grupe de studiu.
2) Argumenta]i oral de ce poemul Decembre este o excep]ie `n lirica baco-
vian\, f\r\ s\-[i piard\ atributele de crea]ie simbolist\.

Repere de interpretare
~n universul bacovian, unde amorul este „`ntors” cu fa]a c\tre moarte, având ari-
pile „de plumb” c\zute greu `nspre p\mânt (Plumb), sau unde poetul ascult\ cum
„geme” sentimentul lui „defunct” (Amurg de toamn\), ori amorul „carbonizat” abia
mai „fumeg\” (Negru), iar iubita „palid\”, bolnav\, cu sânul „mai l\sat” (Cuptor),
cânt\ „la clavir” mar[uri funebre, poemul Decembre reprezint\ o surprinz\toare
excep]ie. Este textul liric al distan]elor comprimate `ntre `ndr\gosti]i [i unul demn
s\ figureze `ntr-o antologie ideal\ a poeziei universale dedicate sentimentului etern
al iubirii. Poezia debuteaz\ cu metonimia lunii calendaristice de început a iernii, al
c\rei nume este pronun]at regional, `ntr-o form\ mai familiar\ [i mai apropiat\ de
Dic]ionar universul omenesc. Decembre `mbrac\ lumea `n hlamida de nea [i „ninge” `ntruna,
Angoas\ — spaim\ exagerat\ [i per- ca `n Pastelurile hibernale ale lui V. Alecsandri.
manentizat\, generatoare de nevroz\. Dar stihia alb\ nu e dezl\n]uit\ sau Bacovia nu-i percepe `n mod dramatic efec-
Diluviu — potopul biblic, pr\p\d, tele [i nici fenomenul hibernal nu-i genereaz\ obi[nuita angoas\, pentru c\ se simte
noian de ape. la ad\post, ocrotit de atmosfera intim\ din odaia „iubitei”. Femeia este definit\
Stranietate — ciud\]enie, bizarerie, exclusiv prin acest apelativ deloc stereotip, derivat de la verbul esen]ial `n via]a
extravagan]\. sufleteasc\ a omului. B\rbatul este cel care `ndeamn\ [i are ini]iativa condensat\ `n

200
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

energia unui sentiment `mp\rt\[it, `n timp ce femeia este cea care `ndepline[te cu
discret\ fervoare dorin]ele omului iubit. Epanalepsa (Gemina]ia)
Astfel, se desf\[oar\ un ritual erotic, `n care protagoni[tii se apropie din ce `n Figur\ sintactic\
ce mai mult unul de altul, pân\ la `ngem\narea sufletelor, `nconjura]i de luminile [i
umbrele od\ii, ca [i de nimbul imaculat al z\pezii c\zând ne`ncetat. El o `ndeamn\ Este „o form\ de repeti]ie care
s\ priveasc\ pe fereastr\, la simfonia `n tonuri de alb, [i `i cere, ca `ntr-o poveste, s\ const\ în reluarea unui cuvânt / grup
aduc\ mai mult „j\ratic” care s\ `nte]easc\ focul din vatr\ [i pe cel din inima de cuvinte la începutul, la mijlocul sau la
`ndr\gostitului. O roag\ apoi s\-i apropie „fotoliul” de sob\, ca s\ asculte lâng\ horn sfâr[itul unit\]ii sintactice ori metrice,
„vijelia” de-afar\, ce `l cople[e[te o clip\ [i pe care o compar\ cu trecerea rapid\, dup\ schema: x(y)x… /… x(y)x…, /…
aproape insesizabil\ a zilelor vie]ii lui. x(y)x. La ini]ial\ de frazã / vers, figura
se apropie de anafor\, iar la final\ —
Numai `ntr-un asemenea ceas fast, de gra]ie a existen]ei sale — altminteri ce-
de epifor\; în general, îns\, epanalepsa
nu[ie [i anost\ —, poetul are curajul „s\ `nve]e” atât simfonia glasurilor din afar\, este liber\ de simetrie: „Ce alb, ce
cât [i melosul discret al propriei vie]i. Este momentul prielnic s\ fie adus [i „ceaiul”, negru de alb / câte stele [i stele [i
licoarea fierbinte [i exotic\ `n stare s\-i `nc\lzeasc\ trupul [i spiritul furat de un stele lâng\ stele în alb / [i vine vârtejul
gând amar asupra rostului s\u pe lume, sugerat de viscolul exterior. Cu cea[ca abu- / [i vine vântul [i vine / suflare de aer
rind\ `n mâini, femeia drag\ este chemat\ s\ vin\ „mai aproape” de el, s\-i citeasc\ / [i ne sufl\ [i smulge” — Nichita
o carte inspirat\ de ambian]a hibernal\ („ceva de la poluri”) [i de albul mesager po- St\nescu (Dic]ionar general de [tiin]e.
posit `n sufletul lui — `ncrez\tor pentru `ntâia oar\ — `n miracolul posibil al iubirii. ªtiin]e ale limbii, 1997).
Maestrul repeti]iei [i al tuturor for-
Forma de conjunctiv f\r\ marc\ („ning\”), procedeu morfologic preluat de la
melor sintactice derivate din aceast\
Eminescu, eternizeaz\ efectele ninsorii abundente, ca [i pe cele benefice ale unui figur\ de stil, inclusiv al epanalepsei,
sentiment f\r\ sfâr[it. A[a se explic\ [i sugestivul titlu dat de un alt poet, Ion r\mâne G. Bacovia, care o utilizeaz\
Caraion, exegezei sale despre universul bacovian — Sfâr[itul continuu, `n]eles ca o pentru ritmul ei obsesiv: „Orchestra
agonie perpetu\ a unui spirit chinuit, pentru care dragostea a fost atât de rar o începe c-o indignare gra]ioas\, / Salo-
form\ de `mplinire [i de `mp\care cu sine. Z\pada poate s\-i [i „`ngroape” sub faldu- nul alb visa cu raze albe — / Un vals
rile mantiei sale, c\ci, de vreme ce sunt `mpreun\, nimic nu-i mai poate desp\r]i. de voaluri albe…/ Spa]iu, infinit, de o
Odaia iradiaz\ c\ldura focului, augmentat\ (amplificat\) de cea a perechii `ndr\gos- triste]\ armonioas\. [...] În aurora
tite, [i toate obiectele din jur `i sunt „sfinte” [i `i vorbesc `ntr-un limbaj familiar plin\ de vioare, / Balul alb s-a r\sfirat
pe întinsele c\r\ri” (poemul Alb).
b\rbatului, pentru c\ `i apar]in ei [i sunt impregnate de personalitatea feminin\,
Aceea[i nuan]\ a purit\]ii cromatice
care este totul pentru el. Un alt poet [i critic sensibil, Perpessicius, pre]uie[te (`n domin\ [i structura poeziei Balet, în
Men]iuni critice) discre]ia lui Bacovia atât `n suferin]\, cât [i `n bucurie: lamenta]iei, care epanalepsa propriu-zis\ se îmbin\
ca [i scurtei fericiri, poetul `i pune un ton de surdin\, c\ci a[a cum misterul p\gân nu cu anafora [i cu epifora: „Lunecau bale-
trebuia numit, ci revelat printr-un mit, iubirea nu se declar\ tocmai pentru ca vraja ei tistele albe… / Degaj\ri de puternice
inefabil\ s\ nu se risipeasc\. Versul laitmotiv al poemului — acel `ndemn patetic forme / Albe, în fa]a lumii enorme, /
adresat femeii `ndr\gite de a citi `nainte — dezv\luie atmosfera de reculegere din Lunecau baletistele albe…” Celebrul
poem Plumb — veritabil\ art\ liric\
bacovian\ — folose[te epanalepsa
modificat\ prin absen]a termenului
reluat numai la ini]iala versurilor, dar
îl reitereaz\ la mijlocul [i la finalul
unit\]ilor prozodice: „Dormeau adânc
sicriele de plumb, / ªi flori de plumb [i
funerar vestmânt — / Stam singur în
cavou… [i era vânt… / ªi scâr]âiau
coroanele de plumb.” În schimb,
Amurg violet este un text liric con-
struit integral prin utilizarea repeti]iei
propriu-zise combinate cu epifora,
cuvântul-cheie din titlu fiind reluat
numai la finalul versurilor: „Amurg de
toamn\ violet… / Doi plopi, în fund,
apar în siluete / — Apostoli cu od\jdii
violete — / Ora[ul tot e violet.”

Vasile Popescu, Interior

201
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia

Paralelismul spa]iul iubirii, sentiment `n\l]at de G. Bacovia la rangul de `ntâmplare unic\ prin
Figur\ de construc]ie sacralitatea ei.
Exist\ o muzicalitate exterioar\, când, pe mari `ntinderi acoperite de nea, v\z-
 Din fr. parallelisme — parallele, duhul pare s\ vibreze `ntr-o melodie a neclintirii tulbur\toare: imediat se creeaz\ [i
gr. parallelos: para — „al\turi” [i alle- o armonie a intimit\]ii de spirit, degajate de perfecta concordan]\ `ntre dorin]ele
lon — „unul [i cel\lalt”. formulate ori numai intuite [i r\spunsurile prompte, venite din unitatea `ntr-un gând
Este un procedeu compozi]ional
a perechii fericite.
prin care sunt al\turate dou\ aspecte
din realitate, dou\ idei ori sentimente,
Este pentru prima dat\ când, din lumea bacovian\, cenu[iul obsedant a dis-
„cu efect de intensificare, constând din p\rut, f\când loc culorilor luminoase — albul, ro[ul — simbolizând triumful iubirii
reluarea mai multor cuvinte în aceea[i [i, implicit, al vie]ii. Fiecare artist, dar mai ales un poet simbolist `[i creeaz\ paleta
ordine sau din construc]ia simetric\ a interioar\ de culori, dup\ semnifica]ia st\rilor de spirit c\rora le sunt asociate.
dou\ sau mai multe propozi]ii, fraze, Ro[ul, de obicei nuan]a sângelui scurs, a violen]ei, a nevrozei provocate de o exci-
versuri ori strofe. Este caracteristic ta]ie vizual\ extrem\, devine, `n acest poem, culoarea combustiei interioare: ro[ii
lirismului oriental antic [i versetului sunt „j\raticul”, „soba” `ncins\, „focul”, lumina incandescent\ a „l\mpii”, dar ele nu
biblic [i are diverse forme de para- sugereaz\ cromaticul, ci arderea sufleteasc\ a cuplului, `n dezacord cu gerul de
lelism sinonimic (membrii frazei reiau
afar\, pe care este `n stare s\-l `mblânzeasc\, anulându-i efectele dezagreabile pen-
o idee identic\ cu termeni din aceea[i
sfer\ semantic\), antitetic (imagini
tru fiin]e. George Bacovia a descoperit profunzimea simplit\]ii `n felul cum roste[te
contrastante) [i sintetic (dispunerea eterna poveste a iubirii, mereu aceea[i când se `ncheie, niciodat\ identic\ pentru
ideilor în ritm simetric). În poezia cei care tr\iesc clipa ei unic\ din plin.
popular\, procedeul poate fi sinonimic,
antonimic sau enumerativ (în balada
Monastirea Arge[ului” (op. cit.). (El a
fost preluat [i de poe]ii vechi (Dosoftei
folose[te, în Psalmi, repeti]ii ritmate),
[i de romantici (de pild\, Alecu Russo
în Cântarea României, Gr. Alexandres-
cu în Umbra lui Mircea. La Cozia:
„Râul înapoi se trage... Mun]ii vârful
î[i cl\tesc. [...] Mircea! Îmi r\spunde
dealul; Mircea! Oltul repeteaz\”).
M. Eminescu a fixat în paralelism sin-
tactic cele trei strofe ale poeziei {i dac\. Mattis Teutsch,
Mai ales simboli[tii recurg frecvent la Cãutarea ritmului
paralelismul simbolic între universul
natural [i cel omenesc: Al. Macedonski
(în Poema rondelurilor), G. Bacovia,
D. Anghel [.a. Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
1) Descrie]i tabloul „Interior” de Vasile Popescu (vezi p. 201) sau realiza]i
chiar voi un desen adecvat st\rilor de spirit eviden]iate `n crea]ia liric\ stu-
Bibliografie diat\. C\uta]i [i alte poeme care s\ evoce o atmosfer\ similar\ `n opera
 Ion Caraion, Bacovia — Sfâr[itul bacovian\, interpretându-le `ntr-un eseu liber.
continuu, Editura Cartea Româ- 2) Alc\tui]i o compozi]ie argumentativ\ `n care s\ justifica]i absen]a din uni-
neasc\, Bucure[ti, 1977. versul tematic simbolist a poeziei naturii `n sine (a liricii descriptive), a
 Daniel Dimitriu, Bacovia, Editura poeziei de idei (conceptuale), a poeziei sociale etc., categorii lirice `ntâlnite
Junimea, Ia[i, 1981. `n operele scriitorilor studia]i anterior.
3) Stéphane Mallarmé, teoretician [i poet simbolist, declar\: „A numi un
 Dinu Fl\mând, Introducere în ope-
ra lui George Bacovia, Editura
obiect `nseamn\ a suprima trei sferturi din pl\cerea pe care ]i-o d\ un
Minerva, Bucure[ti, 1979. poem, pl\cere care const\ `n bucuria de a ghici `ncetul cu `ncetul; s\ suge-
rezi obiectul, iat\ visul nostru!”; construi]i un eseu analitic [i sintetic `n care
 Mihail Petroveanu, George Baco- s\ prezenta]i tr\s\turile majore ale artei literare simboliste, `n general, [i
via, Editura Cartea Româneasc\, ale celei bacoviene, `n special.
Bucure[ti, 1972.

202
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Melancolii florale
Dimitrie Anghel
~n gr\din\

Miresme dulci de flori mã-mbatã ºi mã alintã gânduri blânde...


Ce iertãtor ºi bun þi-i gândul, în preajma florilor plãpânde!
Râd în grãmadã: flori de nalbã ºi albe flori de mãrgãrint,
De parc-ar fi cãzut pe straturi un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolþile spre sarã, ºi mai sfioasã-i iasomia:


Pe faþa ei neprihãnitã se-ngânã-n veci melancolia
Seninului de zare stinsã, ºi-n trandafiri cu foi de cearã
Trãiesc mâhnirile ºi plânge norocul zilelor de varã.
Coordonate ale vieþii ºi operei
Atâtea amintiri uitate cad abãtute de-o mireasmã:
Parcã-mi arunc-o floare roºã o mânã albã de fantasme, Dimitrie Anghel s-a nãscut la 16
iulie 1872, în comuna Corneºti,
ª-un chip bãlan lâng-o fereastrã rãsare-n fulger ºi se stinge...
judeþul Iaºi, tatãl sãu fiind aromân de
De-atuncea mi-a rãmas garoafa pe suflet ca un strop de sânge. origine, iar mama, grecoaicã din insu-
la Antigoni. A fãcut ºcoala primarã la
Ca nalba de curat odatã eram, ºi visuri de argint Institutul din Caracaº ºi apoi Liceul
Îmi surâdeau cu drag, cum râde lumina-n foi de mãrgãrint. Pedagogic condus de Al. Lambrior,
ªi dulci treceau zilele toate, ºi-arar dureri dãdeau ocoale... continuând învãþãtura la Gimnaziul
Ah, amintirile-s ca fulgii rãmaºi uitaþi în cuiburi goale! „Alexandru cel Bun” ºi la Institutele
Unite din Iaºi. În 1890, abandoneazã
studiile, descoperindu-ºi vocaþia poe-
ticã ºi apropiindu-se de miºcarea so-
cialistã. Dobrogeanu-Gherea îi publi-
Abordarea textului `n clas\ cã în „Contemporanul” douã poezii de
facturã eminescianã. Concomitent,
tânãrul frecventeazã casa lui Neculai
1) Identificaþi comparaþiile din versurile poemului. Cum explicaþi paradoxul Beldiceanu, unde se citeau creaþii sim-
utilizãrii acestei figuri de stil de un retorism manifest într-un text mizând boliste. Cãlãtoreºte intens, mai întâi
pe valorile sugestiei? în Italia (împreunã cu I. Pãun-Pincio),
apoi la Paris, unde fraþii sãi îºi fac stu-
2) Identificaþi ºi clasificaþi epitetele din textul liric, precizând efectele varietã-
diile. Între 1893 ºi 1902, se aflã în strã-
þii lor (cromatice, auditive, personificatoare, metaforice etc.) asupra sem- inãtate, beneficiind de partea lui de
nificaþiilor nou create în opera simbolistã. moºtenire ºi vizitând Spania, Elveþia,
3) Comentaþi modificãrile de timp verbal operate în poem. De ce credeþi cã din nou Italia ºi Franþa.
trece autorul de la prezent la trecut, în ultimul vers al strofei a treia? Întors în 1902 în þarã, fãrã titluri
de studii, dar cu o voce liricã distinc-
4) Observaþi tonalitatea în care poetul îºi creeazã imaginile. În ce fel contri- tã, decantând influenþele noii litera-
buie la obþinerea ei verbele ºi adjectivele din versurile poemului? Indicaþi turi, se implicã, alãturi de ªt.O. Iosif,
registrul lor de utilizare gramatical-stilisticã. în reapariþia revistei „Sãmãnãtorul”.


203
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia


Traduce împreunã cu acesta poe-
Repere de interpretare
zii de Paul Verlaine, reunite în volum
în 1903, ºi debuteazã editorial cu volu-
mul de versuri În grãdinã (1905), bine
primit de criticã. C. D. Olãreanu-Asca- La o atentã analizã a creaþiei, ca ºi a vieþii lui D. Anghel, se observã o diferenþã
nio îl propune pentru Premiul „Ada- semnificativã între personajul social ºi eul discret-elegiac al autorului cu acelaºi
machi” al Academiei Române, dar fãrã nume. Primul este o naturã virilã, forte, o contrapondere psihologicã la delicatul, sfio-
succes. Dimitrie Anghel îndeplineºte sul ªt.O. Iosif, un om cu temperament coleric ºi caracter puternic, rãmase, ambele, în
diferite funcþii administrative în Do- memoria contemporanilor ºi a posteritãþii. O fire de luptãtor (nu numai prin cuvânt, ci
brogea, iar din 1911 devine inspector ºi prin gesturi ºi fapte concrete) ºi o biografie tumultuoasã, cu un final tragic.
la Ministerul Culturii ºi Instrucþiunii La antipodul acestui mod combativ de a trãi ºi de a-ºi asuma existenþa, înºirând
Publice.
pe firul ei cât mai multe ºi mai variate experienþe, profilul poetic urmeazã liniile subþiri,
Colaboreazã la numeroase publi-
caþii, printre care „Adevãrul literar”, tremurãtoare ºi mul]imea punctelor de culoare din pictura impresionistã. Desenul
„Lumea nouã”, „Viaþa”, „Pagini litera- nu mai este unul viguros, exprimând decizia, hotãrârea, încleºtarea cu materia
re”, ajungând în comitetul de redacþie brutã, ci, dimpotrivã, delicat ºi vaporos, melancolizant deopotrivã prin fondul ºi prin
al „Sãmãnãtorului”, dupã retragerea expresia unei viziuni lirice. De altfel, ca în întreaga poezie simbolistã, fondul ºi
lui N. Iorga. Împreunã cu Ion Minu- forma poemului nu mai pot fi distinse cu precizie ºi disociate categoric. Ideile capãtã
lescu, traduce din Victor Hugo, Albert culoarea indecisã a sentimentului, apele schimbãtoare ale stãrilor de spirit; iar
Samain ºi din alþi poeþi francezi, iar în exprimarea lor nu se mai face la nivel raþional-conceptual, prin silogisme sui-generis,
colaborare cu ªt.O. Iosif, de care îl ci prin aluzie, sugestie, foºnet floral. „A sugera, iatã visul” este un punct important
leagã o mare prietenie, semneazã cu
din programul simbolist, urmat de cãtre D. Anghel în volumul În grãdinã, care se
pseudonimul A. Mirea mai multe volu-
me: Caleidoscopul lui A. Mirea (ver- deschide prin poemul de faþã. Primele douã versuri ale acestuia („Miresme dulci de
suri), premiat în 1909 de Academie, flori mã-mbatã ºi mã alintã gânduri blânde.../ Ce iertãtor ºi bun þi-i gândul, în preaj-
Legenda funigeilor ºi Cometa (teatru ma florilor plãpânde!”) vor fi reluate, în multiple contexte, în celelalte pagini ale
poetic), Carmen saeculare (poem isto- cãrþii, pentru cã autorul atribuie acestui text o poziþie ºi un rol dominante în econo-
ric), Cireºul lui Lucullus ºi Portrete mia volumului. Este tot o artã poeticã, dar care mizeazã nu pe o idee, pe un princi-
(prozã). Volume personale sunt Fan- piu estetic, ci pe difuziunea senzaþiilor ºi a sentimentelor pe toatã suprafaþa operei.
tazii (1909), Povestea celor necãjiþi Nu mai întâlnim aici contemplarea naturii în mãreþia ei ori fantazarea romanticã pe
(1911), Fantome (1911), Oglinda fer- întinderea ºi în miezul geologic al unui peisaj fabulos. Natura este adusã, în poezia
mecatã (1912), Triumful vieþii (1912),
lui D. Anghel, la scarã micã, miniaturizatã la dimensiunile unei grãdini ºi ale florilor
Steluþa (1913). Membru fondator al
Societãþii Scriitorilor Români, este ce o scaldã în miresme.
ales vicepreºedinte în primele trei co- Florile „plãpânde”, nalba ºi mãrgãrintul, iasomia ºi trandafirii „cu foi de cearã”, ga-
mitete. roafa picurând în suflet stropul ei de sânge nu au o funcþie pur decorativã în poem —
În 1910, prietenia lui cu ªt.O. Iosif
Claude Monet, Doamnã în grãdinã
se rupe, Dimitrie Anghel fãcând o pa-
siune devastatoare pentru soþia aces-
tuia, Natalia Negru, cu care ulterior se
va cãsãtori. Dupã moartea lui Iosif
(1913), are de înfruntat oprobriul fãþiº
ºi numeroase atacuri în presã. Pe 27
octombrie 1914, într-o crizã de gelo-
zie, vrea s-o sperie pe Natalia apelând
la revolver. Glontele ricoºeazã ºi o rã-
neºte uºor, poetul, îngrozit, întorcând
pistolul cãtre sine însuºi ºi apãsând pe
trãgaci. Moare, dupã douã sãptãmâni
de chinuri, pe 13 noiembrie 1914,
dintr-o vinã tragicã ºi dintr-o existenþã
zbuciumatã ieºind la suprafaþa timpu-
lui florile spiritului.

204
Perioada modernist\ a literaturii române. Poezia C a p i t o l u l a l I I I - l e a

dar nici una intens-figurativã. Ele nu constituie niºte imagini cu un consistent arier- Mãrturisiri
plan simbolic, uºi dincolo de care ar putea fi descoperite mari profunzimi ideatice
ale textului. κi ofer\ cu u[urin]\ sugestiile interpretative, creând, toate, o stare de La Paris, în preajma Luxemburgu-
spirit, o anumitã dispoziþie sufleteascã, ºi contribuind apoi la menþinerea ei. Fragili- lui ori la Fontainebleau, în minunatele
tatea ºi perisabilitatea florilor din grãdinã sunt, pentru poet, într-o relaþie vagã, impre- pãduri, unde cãrãrile sunt îngrijite ca
cisã, dar nu mai puþin convingãtoare estetic, cu fragilitatea ºi efemerul existenþei aleile unei grãdini, în liniºtea aceea a
omeneºti. Melancolia dureroasã de care suferã creatorii romantici ºi cei simboliºti copacilor seculari, îmi urmãream visu-
se îmbibã, la cei din urmã, în însuºi materialul poetic cu care lucreazã, intrã în fibra rile mele, ºi dupã ani de zile, ca un ade-
intimã a lumii lor. Suferinþa se estetizeazã, chiar ºi urâtul, maladivul, grotescul vãrat grãdinar, ierborizând ºi tãind
crengile moarte ºi netrebnice, mi-am
capãtã (odatã cu Baudelaire) dreptul a intra în poezie, convertind ºi depãºind con-
alcãtuit un mãnunchi din ce a rãmas.
venþionalismul imaginilor „frumoase”. Fãrã a merge cu paºi apãsaþi pe acest drum
Un pictor mi-a ilustrat cu dragoste ace-
artistic nou, al „esteticii urâtului”, D. Anghel mângâie petalele florilor din grãdinã
le visuri, un prieten entuziast s-a însãr-
ca pe niºte file risipite ale propriei vieþi. Strofele a doua ºi a patra, cu o deosebitã
cinat cu publicarea lor.
plasticitate a imaginilor, contureazã în tuºe mai decise acest orar al existenþei noas-
Dimitrie Anghel, Povestea
tre pãmânteºti, intuit ºi resim]it în efluviile, trecerea ºi petrecerea florilor de lângã
celor necãjiþi, 1911
noi, în dulcea lor descompunere, avertizând asupra legii implacabile a perisabilitãþii
în întreaga Fire. Atitudinea liricã adoptatã de Anghel este comunã cu a lui
Macedonski din rondelurile dedicate suavelor „roze”, dar parnasianul esenþiali- Referinþe critice
zeazã ideea de moarte vegetalã ºi umanã, acolo unde simbolistul pune accent pe
senzaþia unicã trãitã în preajma exploziei florale. Aproape la toþi simboliºtii, contem-
porani ai lui Anghel, ºi mai ales la
Samain, parcurile, grãdinile, florile
sunt reprezentãri tipice. Tendinþa spre
descripþie sau spre feeric aduce în
aceastã poezie (inspiratã în secol de
grãdinile Parisului) lebede, pãuni, sta-
tui, havuzuri, þâºniri de apã. Rãmâne
din domeniul inefabilului sentimentalis-
mul vaporos ºi extatic, gestul de a cã-
dea în leºin din cauza suavitãþii. Nu
mai încape îndoialã cã elogiul florilor
din În grãdinã e un ecou (prin Samain)
al simbolismului mallarméan. Tema
acestor poezii, întunecatã uneori de
descripþie ºi de un început de afabu-
laþie, este intrarea în extaz sub efluvii-
Alexandru Ziffer, Grãdina artistului
le edenice ale mirosurilor.
G. Cãlinescu, Istoria literaturii
române de la origini pânã
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii în prezent, 1941

1) Selectaþi din sumarul volumului În grãdinã un poem analog celui titular ºi


analizaþi, într-un eseu comparativ, structura artisticã ºi melodicitatea lor. Bibliografie
2) G. Bacovia ºi D. Anghel au scris câte un poem intitulat În grãdinã: compa-  Georgeta Horodincã, D. Anghel.
raþi-le într-un eseu-paralelã, evidenþiindu-le asemãnãrile proprii viziunii Portret în evantai, Editura Cartea
simboliste asupra naturii, dar mai ales deosebirile între registrele stilistice Româneascã, Bucureºti, 1972.
utilizate de fiecare autor liric.  Ion Vlad, Convergenþe, Editura Da-
3) Realizaþi un eseu analitic-comparativ, urmãrind ºi explicând relaþia creaþiei cia, Cluj-Napoca, 1972.
simboliste cu însuºi simbolul care o fundamenteazã. Observaþi diferenþele  ªerban Cioculescu, Introducere în
faþã de poezia neoclasicistã ºi faþã de cea modernistã, încercând sã sesizaþi opera lui Dimitrie Anghel, Editura
nota diferenþialã a simbolismului. Minerva, Bucureºti, 1983.

205
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Literatura — „crea]ie divin\


de via]\ ºi de oameni”
Liviu Rebreanu *

Ion
(fragmente)

I
~nceputul
1
[…] Din [oseaua ce vine de la Cârlibaba, `ntov\r\[ind Some[ul când `n dreap-
ta, când `n stânga, pân\ la Cluj [i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai
sus de Armadia, trece râul peste podul b\trân de lemn, acoperit cu [indril\
muceg\it\, spintec\ satul Jidovi]a [i alearg\ spre Bistri]a, unde se pierde `n cealalt\
Dezbatere [osea na]ional\ care coboar\ din Bucovina prin trec\toarea Bârg\ului.
Dosar critic — istoria recept\rii L\sând Jidovi]a, drumul urc\ `ntâi anevoie pân\ ce-[i face loc printre dealurile
unei opere literare strâmtorate, pe urm\ `ns\ `nainteaz\ vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii
tineri ai P\durii-Domne[ti, mai poposind pu]in la Ci[meaua-Mortului, unde picur\
 E. Lovinescu, Istoria literaturii ve[nic ap\ de izvor r\coritoare, apoi cote[te brusc pe sub Râpele Dracului, ca s\ dea
române contemporane buzna `n Pripasul pitit `ntr-o scrântitur\ de coline.
~n capitolul S\m\n\torismul arde- La marginea satului te `ntâmpin\ din stânga o cruce strâmb\ pe care e r\stignit
lean, criticul interbelic a[az\ doi au- un Hristos cu fa]a sp\l\cit\ de ploi [i cu o cununi]\ de flori ve[tede ag\]at\ de
tori, pe Liviu Rebreanu [i pe Ion picioare. Sufl\ o adiere u[oar\, [i Hristos `[i tremur\ jalnic trupul de tinichea ru-
Agârbiceanu, din opera celui dintâi ginit\ pe lemnul mâncat de carii [i `nnegrit de vremuri. [...]
analizând romanele Ion [i P\durea
spânzura]ilor. Lovinescu `l consider\ 2
pe Rebreanu „creator obiectiv” prin
Mai urc\ Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai `n inima hotarului; o fâ[ie
construc]ia narativ\ arhitectonic\.
Romanul Ion a `nsemnat, `n epoc\, „o lung\ [i `ngust\, de vreo trei care de fân. Atâta r\m\sese din livada de dou\sprezece
revolu]ie [i fa]\ de lirismul s\m\n\- care ce mersese pân\-n Uli]a din dos [i care fusese zestrea Zenobiei. ~ncetul cu
torist sau de atitudinea poporanist\, `ncetul, Glaneta[u `l tot ciopâr]ise… ~i cam pl\cuse b\trânului rachiul, iar munca nu
[i fa]\ de eticismul ardelean, consti- prea `l `ndemnase. ~n tinere]ea lui a fost mare cânt\re] din fluier, de i se dusese
tuind o dat\, istoric\, am putea vestea pân\ prin Bucovina. Zicea atât de frumos din tri[c\, parc\-ar fi fost clarinet.
spune, `n procesul de obiectivare a De aceea l-a [i poreclit lumea „Glaneta[u”. […]
literaturii noastre epice” (s.ns.). Fl\c\ul sosi `nc\lzit de drum. Se opri `n marginea delni]ei, pe r\zorul ce-o
 desp\r]ea de alt\ fânea]\, tot a[a de lung\ [i de lat\, pe care Toma Bulbuc o
* Sintagma din titlu `i apar]ine lui Liviu cump\rase acum vreo zece ani de la Glaneta[u. Cu o privire setoas\, Ion cuprinse
Rebreanu (volumul Amalgam, 1943). tot locul, cânt\rindu-l. Sim]ea o pl\cere atât de mare, v\zându-[i p\mântul, `ncât `i

206
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

venea s\ cad\ `n genunchi [i s\-l `mbr\]i[eze. I se p\rea mai frumos, pentru c\ era 
al lui. Iarba deas\, gras\, pres\rat\ cu trifoi, unduia ostenit\ de r\coarea dimine]ii. Despre Ion el sus]ine c\ „este ex-
Nu se putu st\pâni. Rupse un smoc de fire [i le mototoli p\tima[ `n palme. presia instinctului de st\pânire a p\mân-
Se a[ez\ pe r\zor, `n]epeni nicovala `n p\mânt, potrivi t\i[ul coasei [i `ncepu a-l tului, `n slujba c\ruia pune o inteligen-
bate cu ciocanul, rar, ap\sat, cu ochii ]int\ la o]elul argintiu. Când ispr\vi, se scul\, ]\ ascu]it\, o viclenie procedural\ [i, cu
scoase de la brâu gresia, o `nmuie bine `n apa din toc [i apoi mângâie ascu]i[ul coa- deosebire, o voin]\ imens\; nimic nu-i
rezist\; `n fa]a ogorului aurit de spice,
sei cu gresia, schimbând mereu degetele mânei stângi. Pe urm\, cu un pumn de
e cuprins de be]ia unei `nalte emo]ii [i
iarb\, [terse toat\ coasa. ~n clipa aceea privirea i se odihnea pe delni]a lui Toma vrea s\-l aib\ cu orice pre]. Cum dra-
Bulbuc, cosit\, cu fânul adunat `n c\pi]e care st\teau `ncremenite ici-colo, ca ni[te gostea devine [i ea o arm\ c\lit\ `n vâl-
mormoloci speria]i. P\mântul negru-g\lbui p\rea un obraz mare ras de curând… v\taia acestui foc ce `l `ncinge, prins\
Privindu-l, Ion oft\ [i murmur\: la mijloc `n epica lupt\ pentru p\mânt
— Locul nostru, s\racul !… dintre Ion [i socrul s\u, Vasile Baciu,
Se gândi pu]in de unde s\ `nceap\ [i hot\r` s\ porneasc\ brazda de la cap\tul biata Ana este o tragic\ victim\. ~n
dinspre sat, cu fa]a c\tre r\s\rit, s\-l vad\ soarele când se va `n\l]a de dup\ dealurile lupt\, omul nobil [i milos dispare, pen-
V\r\riei. ~ncerc\ `ntâi coasa `n col], f\cându-[i loc, apoi croi brazda `n latul locului tru a nu l\sa decât fiara; a[a c\ cele
dou\ voin]e se `ncordeaz\ `n sfor]\ri
ca s\ se usuce mai deodat\ [i mai repede. […]
uria[e care ar fi meritat un obiect mai
Sub s\rutarea zorilor tot p\mântul, crestat `n mii de frânturi, dup\ toanele [i vrednic, `n loc s\ se consume pentru
nevoile atâtor suflete moarte [i vii, p\rea c\ respir\ [i tr\ie[te. Porumbi[tele, hol- câ]iva bulg\ri de p\mânt, simbol al su-
dele de grâu [i de ov\s, cânepi[tile, gr\dinile, casele, p\durile, toate zumzeau, premei z\d\rnicii omene[ti” (s.ns.).
[u[oteau, fâ[\iau, vorbind un grai aspru, `n]elegându-se `ntre ele [i bucurându-se
de lumina ce se aprindea din ce `n ce mai biruitoare [i roditoare. Glasul p\mântului
 Tudor Vianu, Arta prozatorilor
p\trundea n\valnic `n sufletul fl\c\ului, ca o chemare, cople[indu-l. Se sim]ea mic
români
[i slab, cât un vierme pe care-l calci `n picioare, sau ca o frunz\ pe care vântul o vâl-
tore[te cum `i place. Suspin\ prelung, umilit [i `nfrico[at, `n fa]a uria[ului: „Ion sim]ea o voca]iune obscur\,
`nr\d\cinat\ pentru p\mânt. Era s\rac
— Cât p\mânt, Doamne !…
de acas\. {i era lacom. [...] E o voca-
~n acela[i timp `ns\ iarba t\iat\ [i ud\ parc\ `ncepea s\ i se zvârcoleasc\ sub pi- ]iune, o poetizare, o idolatrie. O aseme-
cioare. Un fir `l `n]epa `n glezn\, din sus de opinc\. Brazda culcat\ `l privea neputin- nea chemare profund\ simte [i Ion
cioas\, biruit\, umplându-i inima deodat\ cu o mândrie de st\pân. {i atunci se v\zu pentru posesiunea p\mântului. Neap\-
crescând din ce `n ce mai mare. Vâjâiturile stranii p\reau ni[te cântece de `nchinare. rat, personajul e idealizat, el serve[te un
Sprijinit `n coas\ pieptul i se umfl\, spinarea i se `ndrept\, iar ochii i se aprinser\ `ntr-o simbol. [...] Nimic nu face acest ]\ran
lucire de izbând\. Se sim]ea atât de puternic `ncât s\ domneasc\ tot cuprinsul. mai r\s\rit, care s\ nu poat\ fi explicat
Totu[i `n fundul inimii lui rodea ca un cariu p\rerea de r\u c\ din atâta hotar prin [iretenie sau `nc\p\]ânare. [...] E o
el nu st\pâne[te decât dou\-trei crâmpeie, pe când toat\ fiin]a lui arde de dorul de natur\ concentrat\, st\ruitoare, preme-
a avea p\mânt mult, cât mai mult… ditativ\. [...] Ion are o via]\ animalic\ pu-
ternic\, plin\ de ecou. [...] Pasiunea lui
Iubirea p\mântului l-a st\pânit de mic copil. Ve[nic a pizmuit pe cei boga]i [i
e o senzualitate. [...] Sexualitatea unui
ve[nic s-a `narmat `ntr-o hot\râre p\tima[\: trebuie s\ aib\ p\mânt mult, trebuie! De asemenea temperamental e o putere
pe atunci p\mântul i-a fost mai drag ca o mam\… […] tiranic\, exasperat\, distructiv\. [...]
Siguran]a [i unitatea gestului cu
XIII
care `[i conduce via]a prin pasiune la
Sfârºitul posesiunea p\mântului [i la pose-
siunea femeii au o m\re]ie reprezen-
2 tativ\; e poate sinteza celor dou\
instincte cardinale care au asigurat
Preotul Belciug v\zu o milostivire cereasc\ `n `ntâmpinarea aceasta sânge-
persisten]a rasei.”
roas\. ~i p\rea r\u de Ion, dar `n aceea[i vreme se bucura c\ biserica va câ[tiga prin *
moartea lui. Se felicita pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirat\ de Dumnezeu de-a {i E. Lovinescu, [i Tudor Vianu au
asigura pe seama sfântului loca[ o avere atât de frumoas\. Hot\r` s\ fac\ o `nmor- remarcat convergen]a personalit\]ii
mântare deosebit de solemn\ omului care a l\sat de bun\voie bisericii tot ce a lui Ion al Glaneta[ului cu cea a lui Di-
st\pânit `n valea plângerilor. D\du voie ca groapa lui Ion s\ fie s\pat\ chiar `n curtea nu P\turic\ din romanul lui Nicolae
noii biserici [i f\g\dui s\-i ridice, pe socoteala sa, o piatr\ pe mormânt spre a Filimon [i cu arivi[tii din romanele so-
eterniza cre[tineasca danie a celui r\posat `ntru Domnul. ciale ale lui Balzac [i ale lui Stendhal.
La `nmormântare se strânse mai tot satul. So]ii Herdelea cu domni[oara Lovinescu chiar `l compar\ pe Ion cu
Ghighi venir\ `nadins s\ `nso]easc\ la groap\ pe Ion care, de[i le f\cuse buclucul cu 

207
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

jalba lui, a fost om s\ritor [i de isprav\. De altfel prilejul era bun s\ `ncerce [i o
`nvoial\ cu „P\m\tuful” `n privin]a locului c\su]ei lor.
Belciug sluji cum [tia el mai frumos [i mai mi[c\tor. Dar mai ales printr-o
cuvântare funebr\ `nduio[\ inimile [i cele mai `mpietrite. Mul]i oameni `[i ziceau c\
Ion [i-a sim]it moartea de când [i-a d\ruit bisericii averea. Preotul `l d\du drept
pild\ tuturor bunilor cre[tini:
— Biserica este leag\nul nostru, unde ne `ntoarcem când ne-a obosit via]a,
unde ve[nic g\sim mângâiere [i `n\l]are, este scutul neamului nostru credincios [i
asuprit. Cine d\ruie[te bisericii, d\ruie[te poporului [i cine d\ruie[te poporului,
preasl\ve[te pe Dumnezeu. Cât\ vreme biserica noastr\ va fi mare [i statornic\
toate vijeliile [i urgiile lumii le vom `nfrunta cu t\rie…
Niciun ochi nu r\mase `ns\ uscat atunci când, prin gura preotului, Ion `[i lu\
r\mas bun de la p\rin]i, de la to]i prietenii [i cunoscu]ii. Iar când `n sfâr[it pomeni
pe George care i-a curmat via]a p\mânteasc\, [i-i zise „te iert, c\ci n-ai [tiut ce faci”,
tot norodul izbucni `ntr-un hohot de plâns [i Zenobia, n\ucit\ de jale, se izbi cu capul
Ion Andreescu, Þ\ranc\ cu broboad\ de dunga co[ciugului, `ncât d-abia o potolir\ cei dimprejur.
Pe urm\ Ion fu coborât `n p\mântul care i-a fost prea drag, [i oamenii au venit
 pe rând s\-i arunce câte o mân\ de lut umed care r\bufnea greu [i trist pe scân-
celebrul personaj, Julien Sorel, afir- durile odihnei de veci. […]
mând c\: „Julien râvne[te la o brusc\
ascensiune social\, cu toate resursele
energiei lui plebee; feciorul Glane-
ta[ului râvne[te la delni]ele [brazdele
Abordarea textului `n clas\
de p\mânt, n.ns.] lui Vasile Baciu cu 1) Explica]i de ce majoritatea titlurilor de capitole din romanul Ion cuprind un
foamea de p\mânt a unei vechi s\r\cii; singur termen (de obicei, substantival) [i justifica]i semnifica]iile lor extinse
la amândoi, femeia nu e decât o treap-
la scara `ntregii nara]iuni polifonice.
t\ necesar\ unui alt scop suprem, un
obiect de schimb `n vederea st\pânirii 2) Prezenta]i copil\ria [i via]a de familie a lui Ion, pentru a g\si argumentele de
bunurilor p\mânte[ti” (s.ns.). profunzime `n favoarea justific\rii comportamentului s\u ulterior.
3) Reface]i, cu ajutorul scenelor tradi]ionale prezentate `n roman (na[terea,
nunta, hora, moartea, praznicul etc.), tiparul lumii rurale autohtone; argu-
 G. C\linescu, Istoria literaturii menta]i motiva]iile revoltei protagonistului operei literare fa]\ de limitele
române ... prea rigide ale acestui tipar ancestral de civiliza]ie.
„S-ar zice, prin urmare, c\ avem 4) Prezenta]i condi]ia femeii `n universul ]\r\nesc [i importan]a zestrei `n ritua-
de-a face cu un ambi]ios, cu un Julien lul `ntemeierii unei familii; caracteriza]i-le, succint, pe Zenobia, pe Ana [i pe
Sorel rural, cu un Dinu P\turic\. No- mama ei, pe Florica [i pe femeile din familiile Herdelea, Belciug etc.
]iunea de ambi]ie este `ns\ exagerat\,
5) Reconstitui]i atmosfera din [coala [i din biserica s\teasc\, `mpreun\ cu ace-
fiindc\ ea presupune o con[tiin]\ lar-
g\, care s\-[i reprezinte o finalitate. [...] ea din familiile de intelectuali care anim\ via]a spiritual\ din Pripas.
Dinu P\turic\ este un inteligent [i, ca 6) Urm\ri]i-l pe Titu Herdelea `n peregrin\rile lui prin localit\]ile apropiate sau
orice individ lucid, este dotat cu o mai dep\rtate de Pripasul natal [i interpreta]i observa]iile sale lucide asupra
mare capacitate de pl\cere gratuit\ vie]ii sociale rurale [i citadine; realiza]i un studiu de caz.
care `l [i pierde. Ion nu e inteligent [i,
prin urmare, nici ambi]ios. [...] Dorin-
]a lui nu e un ideal, ci o l\comie
obscur\, poate mai puternic\ decât a
altora, `ns\, `n fond, la fel cu a tuturor. Repere de interpretare
Orice ]\ran voie[te zestre `n p\mânt [i
vite, o `nsur\toare dezinteresat\ fiind
o adev\rat\ `nstr\inare de la legile de Un erou reprezentativ pentru ]\r\nimea
conservare ale familiei rurale. To]i fl\-
c\ii din sat sunt variet\]i de Ion. Ca [i transilv\nean\ la `nceputul secolului al XX-lea
`n Mara, `nd\r\tul indivizilor stau
grupurile simbolizate, conflictul fiind Activitatea de nuvelist a romancierului a fost dublat\ de o intens\ perioad\ de
intens\ documentare la fa]a locului (`n satul natal Prislop, devenit `n roman Pripas)


208
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

[i de elaborare a romanului, care a durat [apte ani, din 1913 pân\ `n 1920. Prima 
redactare, de circa trei sute de pagini, s-a intitulat Zestrea, semn distinctiv al impor- `n fond `ntre categorii. Familia lui
tan]ei covâr[itoare a dotei `n lumea rural\, aceea care fixeaz\ statutul uman din Glaneta[u vrea s\ absoarb\ averea lui
punct de vedere economic [i social. Proiectul ini]ial a fost abandonat [i reluat de Baciu.” (s.n.).
câteva ori, forma final\ ap\rând cu titlul Ion, pentru c\ autorul `nsu[i a m\rturisit
inten]ia de a face din protagonistul operei sale un tip reprezentativ pentru `ntreaga  Paul Georgescu, Prefa]\ la
clas\ ]\r\neasc\ din Transilvania la `nceputul secolului al XIX-lea. Dup\ apari]ia romanul Ion (edi]ia din 1967)
c\r]ii, al c\rei impact a fost uria[, un critic atât de reticent precum E. Lovinescu o
„Figura central\ a c\r]ii e un fl\c\u
compar\ entuziast cu „`ngr\m\direa unui fluviu curg\tor de fapte ce se perind\ voinic, de[tept, energic, care sufer\ de
aproape f\r\ `nceput [i f\r\ sfâr[it”. Aceea[i voce critic\ de mare autoritate `n epoc\ s\r\cia lui, [i care se crede, prin cali-
`l fixeaz\ pe Liviu Rebreanu drept „creatorul obiectiv” prin excelen]\ al romanului t\]ile enumerate, capabil de o alt\ soar-
românesc, conceput `n forme moderne [i dispunând de o arhitectur\ narativ\ im- t\. O parte din vechea critic\ l-a catego-
pecabil\. Anul 1920 este — `n beletristica na]ional\ — „o dat\, istoric\ am putea risit drept brut\, individ [iret, condus
spune, `n procesul de obiectivare a literaturii noastre epice” (Istoria literaturii româ- de violen]ele [i vicleniile instinctului.
ne contemporane). [...] Am gre[i dac\ am face din Ion un
Structura romanului este riguroas\, constituit\ din dou\ p\r]i narative ample, care arivist, dac\ l-am judeca `n afara mobi-
se deschid simetric `ntr-un num\r echilibrat de „evantaie epice”. Titlurile acestora, lului ac]iunii sale, p\mântul. Prin c\s\-
toria sa cu Ana, Ion vrea s\ ob]in\
metaforice, eviden]iaz\ dilema din sufletul protagonistului pus mereu s\ opteze pen-
p\mânt. E vorba de un ideal fundamen-
tru „glasul p\mântului” sau pentru „glasul iubirii”. Datorit\ mentalit\]ii ancestrale a tal, care, `n condi]iile respective, repre-
lumii `n care s-a n\scut, dintr-un instinct atavic, tân\rul fl\c\u s\rac din Pripas vrea `n zenta cu mult mai mult decât `navu]i-
primul rând p\mânt. ~n desf\[urarea romanului, exist\ dou\ scene simetrice, dar cu rea. P\mântul, pentru Ion, `nsemna [i
semnifica]ii antitetice, `n care protagonistul este prezentat `n rela]ia sa cu p\mântul situa]ie social\, demnitate uman\, posi-
descris ca o fiin]\: prima scen\ apar]ine capitolului „Zvârcolirea” din Glasul bilitatea de a munci cu folos. El e o
p\mântului [i `l `nf\]i[eaz\ pe Ion contemplând terenurile agricole vândute de familia energie care nu s-a putut constitui `nc\
sa. ~n timp ce personajul uman „se sim]ea mic [i slab, cât un vierme pe care `l calci `n `ntr-o personalitate. El `ncearc\ s\ dep\-
picioare, sau ca o frunz\ pe care vântul o vâltore[te cum `i place”, p\mântul c\p\tase [easc\ starea de mizerie, de inferiori-
tate social\ [i moral\ `n care e ]inut. [...]
statura unui „falnic [i ne`ndur\tor st\pân”. Regretul c\ acel spa]iu nu-i mai apar]ine [i
Þ\ranului s\rac `i era interzis, practic,
evlavia resim]it\ `n fa]a `ntinderilor nesfâr[ite sunt formulate `n exclama]iile: „Locul orice acces la alt\ situa]ie social\. [...] El
nostru, s\racul!…” sau „Cât p\mânt, Doamne!” El recunoa[te c\ dragostea de teluric nu se poate afirma `n limitele rigide ale
l-a st\pânit din copil\rie, promi]ându-[i c\ va redeveni cândva proprietarul acestuia: colectivit\]ii sale ...”
„ve[nic a pizmuit pe cei boga]i [i ve[nic s-a `narmat `ntr-o hot\râre p\tima[\: trebuie *
s\ aib\ p\mânt mult, (s.n.) trebuie! De atunci p\mântul i-a fost mai drag ca o mam\” Criticul contemporan vede `n Ion
(s.n.). A doua scen\ apar]ine capitolului „S\rutarea” din Glasul iubirii, care surprinde un personaj tragic, a c\rui dram\ uma-
schimbarea raportului sufletesc dintre erou [i p\mânt. De[i se c\s\torise cu Ana n\ este credibil\. Mobilul fundamental
Baciu [i `nvinsese cerbicia socrului s\u, care `i cedase `ntreaga avere, Ion constat\ c\ al ac]iunilor sale cinstite sau incorecte
posedarea p\mântului, dup\ care tânjise atâta, nu-i mai crea voluptatea ini]ial\. Ion este mizeria, cu implica]iile ei psiho-
devine un uria[, iar p\mântul ajunge umilit [i cucerit ca o iubit\ credincioas\: logice [i sociale. Pentru acest ]\ran,
„p\mântul se `nchina `n fa]a lui tot... [i tot era al lui, numai al lui acuma. [...] Apoi `ncet, p\mântul era m\sura tuturor lucrurilor
[i dobândirea lui `nsemna — deopotri-
cucernic, f\r\ a-[i da seama, se l\s\ `n genunchi, `[i cobor` fruntea [i-[i lipi buzele cu
v\ — avere [i demnitate social\, bun\-
voluptate de p\mântul ud. [...] ~[i `nfipse mai bine picioarele `n p\mânt, ca [i cum ar stare [i recâ[tigare a pozi]iei pierdute
fi vrut s\ potoleasc\ cele din urm\ zvârcoliri ale unui du[man doborât. {i p\mântul de c\tre un tat\ alcoolic, `n comunita-
parc\ se cl\tina, se `nclina (s.n.) `n fa]a lui.” tea rural\ `n care tr\ia.
Instinctul posesiei `n sens material este dublat [i de con[tiin]a unei inferiorit\]i
*
sociale mo[tenite, `mpotriva c\reia el se revolt\. Ion vrea s\ fie respectat [i [tie c\, A[adar, personajul celui dintâi ro-
`ntr-o societate rural\ cu legi consfin]ite din timpuri str\vechi, considera]ia moral\ man al lui Rebreanu a suscitat, `n vi-
este direct propor]ional\ cu m\rimea [i cu valoarea p\mântului posedat. ~n afara ziunea criticilor, o tripl\ ipotez\: prima
dorin]ei legitime de a fi respectat de cons\teni, eroul simte nevoia s\ refac\ — prin interpretare `l vede ca pe un ]\ran s\-
efort propriu — prestigiul pierdut din motive obiective [i subiective al neamului rac, lacom de p\mânt din pricina pau-
Glaneta[ilor, familie c\zut\ `n s\r\cie [i, tocmai de aceea, mai dispre]uit\ de chia- perit\]ii, [iret, `nc\p\]ânat, capabil de
burii satului decât cei care nu avuseser\ niciodat\ avere. O alt\ motiva]ie profund\ compromisuri morale, renun]ând la iu-
o constituie entuziasmul eroului pentru munca p\mântului, `n care vede depozitara birea adev\rat\ [i simulând ceea ce nu
energiei umane [i ]elul esen]ial al vie]ii: „Glasul p\mântului p\trunde n\valnic `n 

209
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

sufletul fl\c\ului, ca o chemare, cople[indu-l” [i acoperind — mult timp — toate


celelalte voci interioare. ~n partea a doua a romanului, când a ob]inut p\mântul râvnit,
dup\ umilin]e, certuri, b\t\i, judec\]i, compromisuri, la[it\]i [i cruzimi, Ion descoper\
c\ terenurile cu holde smulse lui Vasile Baciu cu for]a nu-i mai aduc satisfac]ia de
odinioar\ [i c\ el nu se simte un om `mplinit, a[a cum `[i `nchipuise. Trebuie s\
recunoasc\ faptul c\ via]a omului este lipsit\ de sensul ei fundamental atâta timp cât
sentimentele lui de dragoste sunt z\g\zuite [i ignorate. Iubirea pentru ispititoarea
Florica revine `n prim-planul existen]ei sale [i, cu voin]a lui bine cunoscut\, ce nu
admite opreli[ti, nici cutume morale (fata se c\s\torise `ntre timp), ajunge la inten]ia
de adulter, care `i va fi fatal\. Drama sentimental\ a lui Ion iese din tiparul strict al
vie]ii `n mediul rural [i cap\t\ valoare generalizatoare, c\ci numai afectivitatea `mpli-
nit\ — concentrat\ `n „glasul iubirii” — asigur\ fiin]ei omene[ti echilibrul interior
Camil Ressu, Cosa[i odihnindu-se (fragment) atât de necesar [i justificarea rostului pe lume al existen]ei sale individuale.

 Lumea satului — o varietate de tipologii omene[ti


simte, totul cu scopul unic de a câ[tiga
avere. Existen]a lui se desf\[oar\ la Romanul debuteaz\ cu descrierea minu]ioas\ (procedeu tipic realist) a satului
un nivel instinctual, atât `n privin]a Pripas, cople[it de c\ldura unei zile toride de var\. Fiind o zi de duminic\, `ntreg
condi]iei materiale la care accede, cât satul se reunise la hora tradi]ional\, prilej pentru autor de a fixa, ca într-o ram\
[i `n privin]a manifest\rii erotice. E. social\ [i uman\, rela]iile dintre personaje, stratificarea lor `n ierarhia rural\, con-
Lovinescu [i T. Vianu l-au caracterizat flictele vizibile ori `nc\ latente `ntre diferitele grupuri de interese, ezit\rile
drept un primitiv [i un senzual ducând dureroase ale lui Ion, care `[i d\ `ntâlnire cu Ana, fiica lui Vasile Baciu, sub privirea
„o via]\ animalic\ puternic\”. Pentru mustr\toare a Floric\i, fata v\duvei lui Maxim Oprea. Alexandru Pop-Glaneta[u,
Vianu, eroul pare „idealizat”, c\ci ido-
tat\l eroului, `ncearc\ umil „ca un câine” s\ fie luat `n seam\ de chiaburii satului,
latria lui `n raport cu st\pânirea tere-
nurilor agricole ale lui Baciu [i pasiu-
care `l ignor\ v\dit [i se retrag din calea celui s\r\cit. Tot astfel va proceda, apelând
nea concentrat\ `n posedarea femeii la descrieri detaliate, G. C\linescu `n primele pagini ale Enigmei Otiliei, f\când
`ndr\gite au „o m\re]ie reprezentativ\”. portretele tuturor personajelor reunite `n jurul mesei de joc, `n casa din strada
~n viziunea ambilor critici, perso- Antim, ca [i Marin Preda prezentând fier\ria lui Iocan, unde adun\rile ]\r\ne[ti
najul se manifest\ liniar `ntre l\comia duminicale sunt prezidate, cu autoritate nedezmin]it\, de c\tre Ilie Moromete.
de p\mânt, transformat\ `n obsesie, [i Vasile Baciu, om `nst\rit [i avar, dore[te s\-[i conserve averea prin c\s\toria
o senzualitate frust\, f\r\ complica]ii fetei sale tot cu un fl\c\u avut, `n persoana lui George a Tomii. Aten]ia premeditat\
suflete[ti. Lovinescu remarc\ [i alte pe care fiul Glaneta[ului o acord\ Anei declan[eaz\ un dublu incident: Baciu,
dou\ tr\s\turi esen]iale din psihologia
alcoolic inveterat, stârne[te scandal, risipind atmosfera s\rb\toreasc\ a horei [i
eroului, [i anume energia robust\ [i
voin]a. Tot el `l asociaz\, prin ambi]ie,
insultându-l public pe tân\r; acesta `[i ia revan[a, `mb\tându-se la cârciuma lui
lipsa oric\rui scrupul moral [i prin Avrum [i b\tându-se s\lbatic cu George Bulbuc. R\d\cinile mai adânci ale conflic-
setea de parvenire social\, cu arivi[tii tului sunt `ns\ altele: Vasile fusese, ca [i Ion, un „s\r\ntoc” [i urcase `n ierarhia
din proza lui Balzac [i a lui Stendhal: rural\ prin metoda clasic\: se `nsurase cu o fat\ urât\, dar bogat\, viitoarea mam\ a
dac\ Julien Sorel, eroul stendhalian al Anei; Ion `i r\scole[te amintirile nepl\cute ale tinere]ii sale, frustr\rile uitate [i com-
romanului Ro[u [i negru, o cucerea pe promisurile jenante de odinioar\. Ion este propria imagine a setei de p\mânt [i a
doamna de Renâl din ambi]ie [i cu arivismului care `l st\pâniser\ cândva; pe de alt\ parte, Ion [i George erau tineri, `n
nostalgia plebeului de a-[i asigura ac- putere, mereu `n frunte la muncile agricole [i la petrecerile câmpene[ti, disputân-
cesul `n lumea snoab\ [i `nchis\ a aris-
du-[i `ntâietatea `n fa]a tineretului din Pripas, `ndeosebi ascendentul asupra fetelor.
tocra]iei, Ion al Glaneta[ului o detest\
pe Ana Baciu, urât\, stângace [i lipsit\
de farmec, seducând-o cu ]elul unic de Sub semnul greu al „glasului p\mântului”
a-l [antaja pe chiabur s\ i-o dea `n c\s\-
torie [i s\-l `nzestreze cu tot p\mântul ~n diminea]a urm\toare, Ion se duce s\ coseasc\ locul care mai r\m\sese fami-
de]inut. Lovinescu face dovada c\ nu a liei din zestrea Zenobiei, dar sufletul lui „se zvârcole[te” `ntre imboldul de a asculta
`n]eles exact importan]a de]inerii unui
de „glasul p\mântului” sau „de cel al iubirii”. Se `ntâlne[te cu Ana, care `i duce de
teren agricol `n spa]iul rural, afirmând
mâncare p\rintelui ei, dar [i cu Florica, pe care o s\rut\ f\r\ s\ se mai poat\ opri. Ana
cu nejustificat dispre] c\ disputa dintre
cei doi s-a consumat „pentru câ]iva observ\ cuplul `nl\n]uit [i se `ntristeaz\, a[teptând cu r\bdare ca fl\c\ul iubit s\-[i
`ntoarc\ afec]iunea c\tre ea. ~ntre timp, satul afl\ despre b\taia care avusese loc `n


210
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

noaptea precedent\, opiniile fiind `mp\r]ite: `nv\]\torul Zaharia Herdelea [i fiul s\u, 
Titu, trec de partea lui Ion, iar preotul Belciug `i sus]ine pe Vasile Baciu [i pe familia bulg\ri de p\mânt, simbol al
Bulbuc. Furios [i `ndârjit, p\rintele `l jigne[te pe Ion `n plin\ biseric\, `n duminica z\d\rniciei omene[ti”.
urm\toare, dându-l ca exemplu negativ `n predica sus]inut\ cu acest prilej. Obidit, Cea de-a doua interpretare dis-
tân\rul se consoleaz\ `n bra]ele Floric\i, promi]ându-i c\ o va lua de so]ie, `n ciuda tinct\ `i apar]ine lui G. C\linescu, acela
condi]iei sale de fat\ s\rac\ [i a opozi]iei familiei Glaneta[ilor. Zenobia fusese avut\ care nu accept\ a[ezarea romanului `n
descenden]a Ciocoilor vechi [i noi de
[i nu tolera ideea unei nurori f\r\ zestre, batjocorindu-[i fiul c\ trage a s\r\cie [i c\
N. Filimon [i nici a Marei de I. Slavici,
nu se va dovedi `n stare s\-[i scoat\ neamul din condi]ia pauper\ `n care `l aduseser\ recuzându-i protagonistului calitatea
indolen]a [i alcoolismul tat\lui. de a `ntruchipa un ambi]ios. Criticul `l
Dragostea de p\mânt se dovede[te, `ns\, mai tiranic\ [i Ion, `n[tiin]at c\ George disociaz\ de filia]ia posibil\ cu Dinu
o curteaz\ insistent pe odrasla Baciului, se `ndep\rteaz\ temporar de Florica. ~n fa- P\turic\ sau cu un „Julien Sorel rural”,
milia `nv\]\torului se declan[eaz\ o mare tulburare, atât din pricina ne`n]elegerilor cu c\ci `i refuz\ recunoa[terea capacit\]ii
preotul, cât mai ales din cauza Laurei, fiica cea mare; aceasta `l iube[te pe Aurel intelective.
Ungureanu (student la medicin\), dar este cerut\ `n c\s\torie de George Pintea (stu- Dac\ no]iunea de ambi]ie, explic\
dent la teologie), care primise deja o parohie [i era dispus s\ o ia pe Laura f\r\ zestre, criticul, „presupune o con[tiin]\ larg\
care s\-[i reprezinte o finalitate”, al\-
spre u[urarea p\rin]ilor ei. R\zvr\tit\ la `nceput, ea consimte `n cele din urm\ [i le per-
turi de „pl\cerea gratuit\ a jocului ima-
mite p\rin]ilor s\-i dea un r\spuns afirmativ tân\rului preot. ginativ”, `n schimb, Ion „nu e inteli-
Ion, st\pânit de patima pentru p\mânt, trage cu plugul brazd\ nou\, luând o parte gent [i, prin urmare, nici ambi]ios”.
din ogorul lui Simion Lungu, care, `nt\râtat de Belciug, `l d\ `n judecat\. De[i se Exegetul sever nu vede `n dorin]a erou-
`mp\case neoficial cu acesta chiar `n ziua stabilit\ pentru proces, va fi condamnat la lui de a câ[tiga p\mântul lui Baciu nici
dou\ s\pt\mâni de `nchisoare. ~nv\]\torul intervine, scriindu-i o „jalb\” c\tre forurile obsesie, nici un ideal, nici o form\ de
juridice superioare, dar este preocupat mai ales de sosirea noului ginere, care trebuia idolatrie ingenu\, nici misticism, ci „o
`ntâmpinat cum se cuvine. Ion se `ntoarce `n sat cu inten]ia precis\ de a-l obliga pe chia- l\comie obscur\”, similar\ cu aceea a
burul Baciu s\-i dea fata cu o zestre cât mai apreciabil\. ~n acest scop, o curteaz\ insis- oric\rui ]\ran dornic s\ beneficieze de
o zestre prin c\s\torie [i de o pozi]ie
tent pe Ana, o a[teapt\ r\bd\tor `n fiecare sear\, dup\ plecarea lui George, pretenden-
social\ respectabil\ printre cons\tenii
tul ei oficial, abuzeaz\ de credulitatea ei [i o seduce, l\sând-o `ns\rcinat\. B\nuind avu]i: „To]i fl\c\ii din sat sunt variet\]i
rela]ia celor doi, George `i pânde[te o noapte `ntreag\ [i, c\p\tând dovada, se retrage de Ion.”
mândru. ~n timp ce familia Herdelea [i cea a lui Pintea asist\ cu solemnitate la oficierea Refuzând `n persoana acestuia
logodnei celor doi tineri, Ana, tot mai `ngrijorat\ c\ Ion o ignor\ voit, iar George o inteligen]a, puterea imaginativ\ [i str\-
ocole[te cu repro[ nedisimulat, a[teapt\ ca „ru[inea” maternit\]ii ei nelegitime s\ fie lucirea ambi]iei, C\linescu reduce per-
dat\ `n vileag. Tot satul clevete[te pe seama fetei `n[elate, numai tat\l acesteia crede sonajul la dimensiunea unei „brute
c\ Ana a p\c\tuit cu logodnicul ei [i a[teapt\ ca fl\c\ul s\ i-o cear\ oficial de so]ie. c\reia [iretenia `i ]inea loc de de[tept\-
Ner\bd\tor, b\trânul p\rinte se duce personal s\ l\mureasc\ lucrurile, dar afl\, con- ciune”. Ideea de a o seduce pe Ana nici
m\car nu i-a apar]inut lui, ci i-a fost
sternat, c\ nu George este tat\l viitorului prunc. ~ntrez\rind adev\rul, `[i love[te fata
sugerat\ de prietenul s\u, Titu Herde-
cu o furie dement\ [i o trimite la cel cu care p\c\tuise. Ion refuz\ s\-i vorbeasc\, reco- lea. Dac\ ar fi fost un individ capabil,
mandându-i s\ se `ntoarc\ acas\. Periplul bietei fete, alungate de peste tot, ca o `ntru- „s-ar fi informat temeinic asupra forma-
chipare a acelei „mater dolorosa” (`n viziunea lui Tudor Vianu), b\t\ile crunte admi- lit\]ilor `ntocmirii actului dotal [i l-ar fi
nistrate de tat\l ei, cu scopul `nvederat de a-i provoca un avort, stârnesc mila s\tenilor. vârât pe socru `ntr-un cerc de fier pro-
Atât `n mâna tat\lui denaturat, cât [i a omului `ndr\git de ea, dar care are un suflet cinic cedural”. Dimpotriv\, Ion, naiv, f\r\
[i o comportare josnic\, Ana nu poate fi decât o victim\ [i un instrument docil: Vasile instruc]ie juridic\, s-a mul]umit cu
Baciu, bogat, `ns\ p\strând con[tiin]a originii sale modeste, dore[te un ginere care s\-l simpla f\g\duial\ ob]inut\ din partea
`nal]e pe treapta social\; `n schimb, Ion se comport\ ca un arivist [i calc\ `n picioare lui Baciu [i r\mâne perplex când [ire-
tul ]\ran cu experien]\ refuz\, ulterior,
demnitatea [i sentimentele sincere ale fetei pâng\rite chiar de el.
s\-[i mai respecte cuvântul. Conflictul
Ca s\-[i ajute familia confruntat\ cu dificult\]i materiale, Titu accept\ s\ devin\ `ntre rivalul tân\r [i cel b\trân se desf\-
ajutor de notar `n satul Gargal\u, unde declara]iile sale patriotice nu sunt bine pri- [oar\ la nivelul verbal (al amenin]\ri-
mite de notabilit\]ile de origine maghiar\ ale locului, fiind concediat dup\ numai lor, al injuriilor, al promisiunilor anu-
dou\ luni de practic\. Acas\, necazurile urmeaz\ unul dup\ altul: Ion `i m\rturise[te late de retract\ri succesive), apoi la cel
judec\torului c\ `nv\]\torul i-a redactat jalba, astfel c\ omul legii inten]ioneaz\ s\ se al `nc\ier\rii sfâr[ite cu `nfrângerea
r\zbune pe Herdelea; `nv\]\torul fusese dat `n judecat\ de banca la care nu mai celui mai pu]in r\bd\tor, [i anume
achitase de mult ratele pentru mobila din salon [i se temea s\ nu fie destituit, pen- Vasile Baciu. Ca [i `n romanul Mara,
tru c\ protectorul s\u fusese `nlocuit de un oficial ungur, c\ruia nu-i pl\ceau lec]iile conchide criticul, „`nd\r\tul indivizilor
cu tent\ patriotic\ ]inute copiilor de ]\rani. 

211
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 Imagine din filmul


Ion, blestemul
stau grupurile simbolizate, conflictul p\mântului,
fiind `n fond `ntre categorii: familia lui blestemul iubirii
Glaneta[u vrea s\ absoarb\ averea lui (regia: Mircea
Vasile Baciu”. Mure[an), 1979
A treia interpretare le apar]ine cri-
ticilor Paul Georgescu [i Al. Piru, care
le repro[eaz\ predecesorilor atât ne`n-
]elegerea resorturilor intime ale sufle-
tului ]\r\nesc, nelipsit de complexitate,
cât [i refuzul de a-i acorda personaju-
lui dreptul la o via]\ spiritual\.
Dintr-o asemenea perspectiv\ re-
duc]ionist\, un ]\ran ca Ilie Moromete,
cu gustul specula]iei ideatice [i pl\ce-
rea de a fabula prin intermediul poves-
tirii, ar ap\rea drept un erou neverosi-
mil. Al. Piru tran[eaz\ lucrurile astfel:
„Caracterizarea lui Lovinescu duce la
concluzia gre[it\ c\ Ion e o abstrac]ie La interven]ia `mp\ciuitoare a preotului Belciug, Ion accept\, `n sfâr[it, s\ se
golit\ de via]\, `ntruparea unei mono- tocmeasc\ cu Vasile Baciu asupra zestrei oferite Anei. Dup\ `ndelungi parlament\ri,
manii; aceea a lui C\linescu conduce acuze [i insulte reciproce, chiaburul `i cedeaz\ toate p\mânturile [i cele dou\ case,
la `ncheierea paradoxal\ c\, la ]ar\, nu pentru a-[i vedea fata m\ritat\ `nainte s\ nasc\ [i a nu se face definitiv de râsul satului.
exist\ oameni inteligen]i” („Studiu
introductiv” la Liviu Rebreanu, volum
B\trânul preg\te[te totu[i ceva, deoarece nu consimte deocamdat\ decât la o punere
din 1970). `n posesie stabilit\ printr-un acord verbal cu martori. Capitolul intitulat „Nunta”
`nf\]i[eaz\ atât cununia Laurei cu George Pintea, cât [i aranjamentul marital dintre
Ana [i Ion. ~n mijlocul veseliei generale, tân\ra mireas\, umilit\ de compromisurile la
Lectura care asistase, urâ]it\ de efectele sarcinii avansate [i de b\t\ile la care a fost supus\
din perspectiva actualit\]ii permanent, surprinde cu triste]e privirile `nc\rcate de dragoste ale mirelui `ndreptate
tot asupra Floric\i, invitat\ la nunt\.
De fapt, personajul principal al ro-
manului este un fl\c\u voinic, energic, Partea a doua a romanului `ncepe cu dezv\luirea planului lui Vasile Baciu, care
muncitor, con[tient de faptul c\ infe- inten]ioneaz\ s\-[i `n[ele ginerele nedorit [i s\ nu-i mai ofere nimic din zestrea promi-
rioritatea lui material\ constituie o ne- s\. Aflând adev\rul, furia, dar [i confuzia lui Ion nu mai cunosc margini, desc\rcân-
dreptate `n discordan]\ cu `nzestrarea du-se din nou asupra nevinovatei femei de lâng\ el. Vr\jma[i de moarte, ginerele [i
sa nativ\, dorind `n mod firesc s\ o socrul merg la `nv\]\tor pentru a media o `n]elegere `ntre ei, dar nu reu[esc decât s\
dep\[easc\. Familia lui nu fusese s\- se ia la b\taie [i apoi s-o alunge amândoi pe Ana, ad\postit\ de o vecin\ cu suflet milos.
rac\, ci pauperizat\ treptat, tat\l erou-
lui risipind zestrea Zenobiei [i atr\gând
oprobriul cons\tenilor [i al feciorului Condi]ia intelectualului `n satul ardelean
s\u. Acesta din urm\ tr\ie[te un acut
sentiment al injusti]iei sociale [i chiar Sf\tuit de preotul Belciug, care urm\re[te un interes personal când trece de
al unei fatalit\]i care planeaz\ asupra partea lui, Ion `[i d\ socrul `n judecat\. ~ntre timp, se preg\tesc alegerile locale pen-
lui. Prima dovad\ de inteligen]\ lucid\ tru deputa]i, `n care Titu se implic\ plin de entuziasm, `ncercând s\-i atrag\ pe
este `ns\[i con[tientizarea condi]iei sale ]\ranii cu drept de vot de partea candidatului român. Tat\l s\u este confruntat cu
precare, resim]ite ca o umilin]\. Cea
numeroase probleme: având loc licita]ia pentru mobilierul din cas\, Belciug cum-
dintâi `ncercare de a ie[i din cercul de
fier al unei predestin\ri o reprezint\ p\r\ [i el o mas\, dar, când vine a doua zi s-o ridice, d\sc\li]a `l jigne[te poftindu-l
faptul c\ `nv\]ase bine la [coal\ [i c\ afar\, motiv pentru preotul ultragiat s\ o dea `n judecat\; `nv\]\torul `nsu[i este
era dornic s\ se eviden]ieze `n toate implicat `ntr-un proces de calomnie ini]iat de judec\torul ungur, care nu-l iertase c\
`mprejur\rile (la munc\, la hor\), prin- l-a ajutat cândva pe Ion `mpotriva deciziei sale; `n fine, inspectorul [colar `i cere, `ntr-o
tre cons\teni. ~n calitatea lui neofi- scrisoare, s\-l sprijine pe candidatul de origine maghiar\, promi]ându-i diferite
cial\, dar recunoscut\ de ceilal]i, de avantaje, spre indignarea lui Titu. Apropierea datei alegerilor spore[te tensiunea
conduc\tor al tineretului s\tesc, o
`ntre tat\ [i fiu, cel dintâi — fiind `ncredin]at c\ numai astfel va fi ajutat la proces —
impresionase pe Ana Baciu, care se
trece de partea candidatului ungur, care câ[tig\ alegerile cu numai cinci voturi `n
 plus. Decep]ionat, Titu `[i g\se[te un alt post de ajutor de notar `n satul Lu[ca, unde

212
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

se ata[eaz\ de o tân\r\ `nv\]\toare, Virginia Gherman. Bucuria familiei Herdelea 


rena[te odat\ cu scrisoarea Laurei, care `i asigur\ pe cei dragi c\ este fericit\. `ndr\gostise de el, [i intr\ astfel `n con-
Convins c\ la proces nu i se va `ntâmpla nimic r\u, Herdelea `l `nva]\ pe Ion ce tre- flict cu George Bulbuc, care `i disput\
buie s\ spun\ pentru a fi declara]i amândoi nevinova]i. Dar ]\ranul este preocupat `ntâietatea. Când preotul din Pripas `l
de propriul proces cu Vasile Baciu, la care nu renun]\ defel, de[i b\trânul `i cedase, jigne[te `n public ori când Vasile Baciu
`i refuz\ mâna fetei lui, numindu-l
de data aceasta cu acte, jum\tate din averea de]inut\.
„s\r\ntoc”, fl\c\ul se revolt\, animat
Nefericita Ana `n]elege c\ Ion n-a iubit-o niciodat\, dorind exclusiv averea ei. de spiritul revan[ei. Baciu `l prefer\ pe
Totu[i mai sper\ c\ maternitatea apropiat\ [i aducerea pe lume a unui mo[tenitor rivalul acestuia, nu pentru c\ l-ar dep\[i
vor `mblânzi atitudinea rece [i du[m\noas\ a b\rbatului s\u. Ea va da na[tere unui `n privin]a calit\]ilor fizice sau morale,
b\ie]el voinic chiar pe câmp, `n timpul seceratului, copil care va fi singura bucurie ci pentru c\ este „fecior de chiabur” [i
a acestui suflet atât de chinuit. Pentru Ion, setea de avere se dovede[te mai puter- cu o treapt\ social\ mai sus decât el.
nic\ decât afec]iunea patern\, `n sufletul lui v\zând `n copil o leg\tur\ indestruc- A[adar, avu]ia `n iug\re reprezenta cri-
tibil\ cu Ana, fapt ce `l `ndep\rta iremediabil de fosta lui iubit\. Nici la proces nu are teriul unic al ierarhiz\rii sociale `n lu-
mea rural\, calit\]ile individuale fiind
câ[tig de cauz\, autorit\]ile condamnându-l la o lun\ de `nchisoare [i la o amend\
minimalizate sau chiar ignorate. De[i
de o sut\ de coroane. tân\rul ascult\ de „glasul” tiranic al p\-
Zaharia Herdelea prime[te [i el o condamnare de opt zile [i o amend\ de cinci- mântului, atitudinea lui era un fapt uzual
zeci de coroane, fiind [i suspendat din func]ie, cu toate compromisurile f\cute ante- `n mentalitatea ]\r\neasc\: Alexandru
rior. Dup\ o a[teptare `ncordat\, `[i face apari]ia `n sat tân\rul `nv\]\tor Nicolae Glaneta[u se `nsurase cu Zenobia, care
Z\greanu. Ghighi, mezina familiei Herdelea, pleac\ `n parohia unde locuiesc Laura avusese o zestre bun\, iar Vasile Baciu
[i so]ul ei, iar Titu, dezam\git de preferin]a Virginiei Gherman pentru un plutonier procedase la fel. {i totu[i, viitorul socru
de jandarmi ungur, se mut\ `n satul M\gura, tot ca practicant notarial. Ca o ironie a al lui Ion [i-a iubit so]ia pân\-ntr-atât,
`ncât, la moartea ei — cauzat\ de na[-
sor]ii, b\trânul s\u tat\ destituit prime[te postul de „scriitor” la cancelarie chiar de
terea Anei —, devine alcoolic [i nu-[i
la Grof[oru, candidatul care pierduse alegerile din cauza lui. mai suport\ fiica, pe care, `n mintea lui
Ion este, `n fine, mul]umit, c\ci socrul, `nsp\imântat de perspectiva procesului, abulic\, o acuz\ probabil de sfâr[itul
`i `ncredin]eaz\ toat\ averea sa. ~n schimb, Ana devine tot mai preocupat\ de gân- prematur al mamei sale.
dul mor]ii, din clipa `n care contemplase lini[tea [i senin\tatea chipului lui mo[ Paul Georgescu este de p\rere c\
Dumitru, care `[i d\duse sufletul `n ograda Glaneta[ilor, unde se prip\[ise. de]inerea p\mântului `nseamn\ pen-
~nv\]\torul [i so]ia lui se mut\ `ntr-o c\su]\ din Armadia, mai apropiat\ de locul tru erou mai mult decât pragmatica
unde-[i avea slujba Herdelea. Ghighi se `ntoarce acas\ cu vestea c\ Laura n\scuse `navu]ire, conturând un ideal de via]\:
„p\mântul — pentru Ion — `nsemna [i
o feti]\. Noul `nv\]\tor din Pripas `ncepe s-o curteze pe Ghighi, `n vreme ce fratele situa]ie social\, demnitate uman\,
ei, Titu, munce[te `ndârjit ca s\ strâng\ banii necesari pentru a trece mun]ii [i a posibilitatea de a munci cu folos...” El
ajunge `n Regat. Belciug, ocupat cu ridicarea noii biserici la care visase `ntreaga nu este un simplu arivist, dornic de
via]\, `ncepe s\ regrete plecarea lui Herdelea, colegul s\u de genera]ie. `nchiaburire — precum familiile Baciu
sau Bulbuc —, ci o personalitate pozi-
tiv\, care vrea cu orice pre] s\ dep\-
~n zodia arz\toare a „glasului iubirii” [easc\ starea de mizerie, de inferio-
ritate social\ [i moral\, la care p\rea
~ntr-o zi, Ion afl\ c\ Florica se m\rit\ cu rivalul s\u dintotdeauna; neputân- condamnat. Mijloacele alese de per-
du-se st\pâni, se duce la nunt\, urm\rind-o cu o privire mustr\toare [i totu[i sonaj pentru a izbândi sunt blamabile,
`nc\rcat\ de regrete [i dorin]e refulate. Ana `l observ\ resemnat\ [i, avertizat\ de dar mobilul ac]iunii sale r\mâne rezo-
oloaga satului, Savista, c\ b\rbatul ei tot n-a renun]at la Florica [i c\ `l va denun]a nabil. Disperarea lui, din care rezult\
lui George, se sinucide; nefericit\, mereu `n[elat\, lipsit\ de afec]iunea tat\lui (dup\ `n parte [i comportamentul s\u, este
moartea prematur\ a mamei), ca [i de iubirea b\rbatului `n care [i-a pus toate speran- cauzat\ de faptul c\ [i-a dat seama c\ `i
este practic interzis\ orice cale normal\
]ele unui suflet zdrobit, Ana se duce `n grajd [i se spânzur\ (a[a cum `l v\zuse pe
de acces la o alt\ condi]ie social\, `n
cârciumarul Avrum), pentru a reg\si pacea l\untric\, descoperit\ cândva pe chipul ciuda puterii sale de munc\, a h\rniciei
lui mo[ Dumitru. [i a altor `nsu[iri notabile pentru a
Dup\ sfâr[itul tragic al tinerei femei, „un blestem” parc\ apas\ asupra lui Ion al reu[i. O eventual\ c\s\torie cu Florica,
Glaneta[ului. Este din ce `n ce mai `ngrijorat de soarta fiului s\u, Petri[or, pentru fiica unei v\duve f\r\ nicio avere, ar fi
c\, `n cazul mor]ii copilului, o clauz\ a actului de mo[tenire a averii lui Baciu preve- pecetluit starea de pauperitate a viito-
dea retrocedarea p\mânturilor c\tre proprietarul lor ini]ial. Un gând premonitoriu, rului cuplu. De aceea, mariajul silnic cu
amestecat cu dorul pentru Florica, nu-i d\ pace pe durata execut\rii pedepsei de o Ana `i apare cu claritate drept singura
lun\ `n `nchisoare. Când se `ntoarce, `[i g\se[te fiul — `n]\rcat prea devreme — 

213
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 grav bolnav. Dup\ o s\pt\mân\, Petri[or moare, iar Vasile Baciu `[i cere averea
posibilitate de-a ie[i din s\r\cie [i, mai `napoi. ~ntr-o zi, secerând pe câmp, o `ntâlne[te pe Florica [i-[i astâmp\r\ patima
ales, de a-[i schimba condi]ia primor- pentru ea chiar sub m\rul unde Ana n\scuse cu un an `n urm\, fiind acum convins
dial\: „M\ mole[esc ca o bab\ n\roa- c\ aceasta ar fi trebuit s\ fie, de la `nceput, perechea lui. Zaharia Herdelea revine `n
d\. Parc\ n-a[ fi `n stare s\ m\ scutur Pripas, dup\ ce suspendarea din func]ie i-a fost anulat\, `ngrijorat de apropierea
din calicie. Las’, c\-i bun\ Anu]a.” ~n
sfâr[itului de an [colar, când urma s\ fie inspectat. Controlul didactic se `ncheie
mintea lui, Ana era atât de legat\ de
p\mânturile tat\lui s\u, `ncât fl\c\ul, negativ [i i se cere s\ se pensioneze. Familia se mai `nsenineaz\ la vizita so]ilor
când se gândea la fat\, sim]ea nevoia Pintea, care o iau la Sângeorz, unde Titu este `ncurajat s\ vin\ `n Regat de c\tre doi
s\ revad\ ogoarele aflate `n posesia dintre cumna]ii s\i, ce `i promit tot sprijinul lor.
]\ranului bogat: „Trecea deseori, par- Ion `[i `nfrânge resentimentele [i simuleaz\ o brusc\ prietenie pentru George.
c\ `nadins, pe lâng\ p\mânturile lui Savista, ocrotit\ de acesta, `[i idolatriza st\pânul [i o supraveghea pe nevasta lui s\
Vasile Baciu. Le cânt\rea din ochi, se nu-i devin\ infidel\. Ea `i aduce la cuno[tin]\ lui George despre frecventele `ntâlniri
uita dac\ sunt bine lucrate [i se sup\ra ale lui Ion cu Florica, instigându-l la r\zbunare. Prieten cu Titu, care se preg\tea de
când vedea c\ nu sunt toate cum tre-
plecare, fl\c\ul i se confeseaz\, recunoscând c\ era st\pânit de o patim\ ne`nvins\.
buie. Se sim]ea st\pânul lor [i-[i f\cea
planuri `n leg\tur\ cu ele.” Titu se opre[te mai `ntâi la Sibiu [i particip\, `n calitate de trimis al ziarului „Tribuna
Concluzia formulat\ de critic este Bistri]ei”, la adunarea general\ a societ\]ii „Astra”. Ion afl\ c\ George urma s\ plece
net\: „~ntr-o lume `n care toate valorile din Pripas cu tat\l s\u [i o convinge pe Florica s\-l primeasc\. Avertizat de Savista,
au pre]ul lor transformat `n iug\re, un George se `ntoarce sub un pretext, producând groaza femeii. El a[teapt\ calm l\sa-
tân\r capabil [i energic nu poate tinde rea nop]ii [i, când aude zgomote `n gr\din\, iese cu sapa, lovindu-l de câteva ori pe
decât c\tre iug\re, p\mântul fiind musafirul nepoftit. Având o robuste]e deosebit\, Ion se târ\[te pân\ sub nucul de lân-
m\sura tuturor lucrurilor.” Nu se ex- g\ poarta casei lui George, unde `[i d\ duhul `n chinuri cumplite, fiind descoperit
plic\ v\dita complexitate a personaju-
mort `n diminea]a urm\toare. Jandarmii `l ridic\ pe criminal, Florica r\mâne singur\,
lui numai prin aprecieri antitetice, f\-
cându-l s\ oscileze `ntre instinctul iar r\m\[i]ele celui decedat vor fi `ngropate chiar `n curtea l\ca[ului de cult, pentru
atavic de acumulare gratuit\ sau o c\ Belciug `l convinsese ca — `n cazul mor]ii sale inopinate — s\-[i lase averea bise-
por nire idolatr\. Putem s\ ne `nchi- ricii s\te[ti. Mul]i `l regret\ pe Ion, mai ales familia `nv\]\torului, care i-a iertat
puim c\ a dorit s\ refac\ [i averea com- gre[elile comise `n trecut. B\trânul Herdelea se pensioneaz\, Titu pleac\ la Bucu-
promis\ a familiei, redându-le b\trâni- re[ti, Ghighi [i tân\rul Z\greanu vor forma `n curând un cuplu, Herdelea se `mpac\
lor s\i p\rin]i un prestigiu pierdut, iar apoi cu Belciug, participând la sfin]irea noii biserici. Via]a satului merge `nainte...
numelui Glaneta[ilor — o prestan]\ Câ]iva oameni au murit (Ion, Ana, Avrum, mo[ Dumitru, copilul Petri[or), al]ii
demult uitat\. Un alt tip de ]\ran, Ilie
Moromete, va putea fi — `ntr-o epoc\
se vor na[te pentru a le lua locul. ~n curând, va fi uitat [i Ion, `mpreun\ cu obsesia
diferit\ — un contemplativ [i un erou lui pentru p\mânt, alte doruri [i suferin]e profund omene[ti venind s\ le `nlocuiasc\
care cinste[te valori mai presus de pe cele abia trecute.
p\mânt. Dar, ca s\ devin\ un spirit filo-
sof, nici personajul morome]ian nu-[i
`ng\duie s\ ajung\ un s\r\ntoc, ci se
Romanul monografic al vie]ii ]\r\ne[ti
 ~n ansamblul dezvolt\rii romanului românesc, Ion este cea dintâi realizare monu-
mental\, deplin obiectiv\, care `[i propune investigarea unui mediu social pe toat\
`ntinderea sa. Imagine ampl\ [i complex\ a vie]ii sociale [i na]ionale din Transilvania
`nainte de Unirea din 1918, Ion a fost precedat, `n literatura noastr\, de alte dou\
opere `nsemnate: Mara (1906) de Ioan Slavici [i Arhanghelii (1914) de Ion Agâr-
biceanu, apar]inând — deloc `ntâmpl\tor — tot unor scriitori de origine ardelean\.
Ca roman al vie]ii de la ]ar\ [i al psihologiei colective a ]\r\nimii, observate `ntr-o
anumit\ etap\ istoric\ a devenirii sale `n timp, Ion a fost, de asemenea, anticipat de
nuvelistica excep]ional\ a lui Slavici, de cea realizat\ de Agârbiceanu [i, bine`n]eles,
de proza scurt\ de inspira]ie rural\ scris\ de Rebreanu `nsu[i. Prin tematica abor-
dat\, romancierul român se `nscrie printre cei mai de seam\ scriitori reali[ti ai litera-
turii universale, al c\ror obiect de studiu a fost — chiar `naintea sa — via]a ]\r\nimii
Casa memorial\ „Liviu Rebreanu” `n cadrul rela]iilor social-materiale din lumea burghez\: Honoré de Balzac (Þ\ranii,
din comuna care ast\zi poart\ 1844), Émile Zola (P\mântul, 1888), Lev N. Tolstoi (povestirea Cazacii, 1863), Anton
numele romancierului, Pavlovici Cehov (Þ\ranii, 1897), polonezul Wladyslaw S. Reymont (Þ\ranii,
aflat\ `n apropierea N\s\udului.
1904–1909, Premiul Nobel `n 1924) etc.

214
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a


cuvine s\ r\mân\ un exponent liber al
clasei lui sociale, posesor al mai multor
pogoane de p\mânt.
Preotul Belciug „v\zu o milostivire
cereasc\ `n `ntâmplarea aceasta sânge-
roas\”, de vreme ce p\mântul agonisit
`ntr-o via]\ de Vasile Baciu [i ob]inut cu
atâta efort de ginerele s\u r\mâne mo[-
tenire „sfântului l\ca[”. Uitând cât l-a ne-
drept\]it [i l-a jignit odinioar\, i-a f\cut
„mândrului cre[tin r\posat” cea mai fru-
moas\ `nmormântare, rostind o cuvân-
tare funebr\ `nduio[\toare. Chiar a
decis s\-i ridice, pe socoteala sa, o piatr\
de mormânt, spre a eter niza „cre[ti-
neasca danie a celui r\posat `ntru Dom-
nul”. La slujba de `nmormântare, a par-
ticipat `ntreg satul [i cu to]ii au
Imagine din filmul Ion, blestemul p\mântului, blestemul iubirii
recunoscut c\ Ion „a fost un om s\ritor
[i de isprav\”, apreciindu-i meritele abia
dup\ moar te. Când r\m\[i]ele sale p\-
mânte[ti au fost coborâte `n groap\ [i
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii oamenii au aruncat cre[tine[te câte o
mân\ de p\mânt deasupra sicriului,
1) Justifica]i, `ntr-un eseu argumentativ, afirma]ia lui E. Lovinescu c\ romanul „lutul umed r\bufnea greu [i trist (s.ns.)
Ion a marcat trecerea de la proza de factur\ subiectiv\ la cea pe deplin obiec- pe scândurile odihnei de veci.”
tiv\, contribuind decisiv la maturizarea literaturii noastre epice.
2) Concepe]i un proiect sintetic, `n care s\ compara]i eroii din mediul ]\r\- M\rturisiri literare
nesc `n viziunea lui L. Rebreanu cu aceia imagina]i de Ioan Slavici `n
nuvelele sale [i `n romanul Mara: Ion, George Bulbuc, Vasile Baciu, Pentru mine arta — zic art\ [i m\
Belciug etc. `n raport cu Iorgovan, Busuioc (P\dureanca), Mihu, Toader, gândesc la literatur\ — `nseamn\
crea]ie de oameni [i via]\. Astfel, arta,
Cosma (Gura satului), popa Tanda (din nuvela cu titlu omonim) etc.
`ntocmai ca [i crea]ia divin\, devine
3) Ad\uga]i dosarului critic prezentat `n manual [i alte referin]e valoroase cea mai minunat\ tain\. Creând oa-
(recenzând, de exemplu, volumul sintetic: Liviu Rebreanu interpretat de..., meni vii, cu via]\ proprie, scriitorul se
1973); alc\tui]i un eseu liber cu tema: „Romanul Ion `n viziunea clasic\ [i apropie de misterul eternit\]ii. Nu fru-
modern\ a criticii.” mosul, o n\scocire omeneasc\, intere-
4) Ion — de la nevoia de posesiune a p\mântului la câ[tigarea demnit\]ii seaz\ `n art\, ci pulsa]ia vie]ii. Când ai
reu[it s\ `nchizi `n cuvinte câteva clipe
umane; realiza]i un eseu argumentativ sub forma unui studiu de caz, `n
de via]\ adev\rat\, ai realizat o oper\
care s\ ]ine]i cont [i de opiniile critice consacrate de istoria literar\.
mai pre]ioas\ decât toate frazele fru-
5) Structura]i un jurnal de lecturã `n care s\ v\ formula]i opiniile despre moase din lume.
inadecvarea cuplurilor sentimentale `n romanul Ion ca surs\ a tragediilor Liviu Rebreanu, Jurnal
omene[ti. Perechile `nf\]i[ate ar fi putut s\ procedeze [i altfel?
6) Recenza]i capitolul dedicat lui Liviu Rebreanu `n eseul critic Arca lui Noe
de Nicolae Manolescu [i justifica]i integrarea operei autorului `n prima Bibliografie
vârst\ a romanului românesc, numit\ conven]ional „doricul”; concepe]i un
eseu analitic `n care s\ cerceta]i (a[a cum procedeaz\ criticul referindu-se  Ovid S. Crohm\lniceanu, Litera-
la P\durea spânzura]ilor): structura compozi]ional\, tipul de narator tura român\ `ntre cele dou\ r\z-
(omniscient, impersonal), forma de nara]iune (la persoana a III-a), rela]ia boaie mondiale, vol. I-II, Editura
Minerva, Bucure[ti, 1972–1975.
`ntre timpul faptelor narate [i momentul relat\rii lor, personajul-reflector [i
modalit\]ile sale de apari]ie `n text, `ntr-o perspectiv\ narativ\ complex\  Lucian Raicu, Liviu Rebreanu,
asupra romanului Ion. eseu, Editura pentru Literatur\,
Bucure[ti, 1967.

215
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

~n c\utarea
palpabilului sufletesc
Hortensia Papadat-Bengescu

Concert din muzic\ de Bach


(fragmente)

Þinuta lui [Dr\g\nescu] era modest\, dar f\r\ umilin]\, cordial\, de[i f\r\ suple-
]e; `[i p\stra prestigiul [i Elena i-l sus]inea: formau astfel o pereche unit\ [i constitu-
iau o for]\ social\. De altfel, la recep]iile ei nu se vorbea nici politic\, nici afaceri. Era
salonul-tip unde fiecare c\uta s\ aduc\ subt forma cea mai distins\ ultimul reportaj.
O emula]ie de limbaj [i idei `n conformitate cu calitatea superioar\ a mobilierului [i
cu ]inuta perfect\ a gazdelor. Pasiunea nu era admis\ decât asupra unui singur
subiect: muzica. Predilec]ia de elev\ silitoare, pe care Elena o avusese pentru sonate,
se transformase `ntr-un snobism artistic – snobism care, concentrat asupra unui ast-
Coordonate ale vie]ii [i operei fel de obiect, devenise repede profesie de credin]\. Nory nu exagera vorbind de con-
fortul s\lii de muzic\: un Bechstein demi-queue, un Bösendörfer grand-queue glori-
„Ceea ce scriu, ce cuget nu for-
ficau pianul, `n afar\ de un Erard mic, bijuterie oferit\ de Dr\g\nescu Elenei, ce se
meaz\, `n principiu, idei [i senti-
mente, ci senza]ia lor, de aici chinul, afla `n salona[ul ei intim. O vioar\ de valoare, violoncelul de fabrica]ie superioar\,
dorin]a de a reda nu descrierea sen- harp\, flaute [i alte instrumente complimentare asigurau ansamblurile. Fire[te, exe-
za]iei, ci senza]ia `ns\[i”, m\rturisea cutan]ii veneau, de obicei, cu instrumentele [i parti]iile lor, dar la nevoie nu se putea
Hortensia Papadat-Bengescu `n Scri- invoca nicio lips\. Biblioteca muzical\ era orânduit\ [i ea pe compozitori [i instru-
sori c\tre Garabet Ibr\ileanu. mente [i era complect\ de la clasici la moderni. Cele mai `ngrijite preocup\ri erau
Autoarea a trimis `ntâia `ncerca- acordate acusticii [i sala de muzic\ `[i avea arhitec]ii ei asidui ca [i executan]ii.
re `n proz\ revistei „Via]a româ-
~ncerc\rile de muzic\ de camer\ reu[ise a[a de bine `ncât Elena fusese `mpins\
neasc\” `n 1913 (când M. Proust `nce-
puse scrierea ciclului de romane În
c\tre manifest\ri mai mari [i decisese dou\ concerte anuale. Joile muzicale urmau
c\utarea timpului pierdut), criticul regulat, mai intime. Elena ]inea ea singur\ acompaniamentul la pian, dar niciodat\
G. Ibr\ileanu remarcând talentul [i atunci când putea fi `nlocuit\ mai bine. Acest bun-sim] `i crease o mic\ reputa]ie de
noutatea formulei literare a debutan- virtuoz\. De obicei, o vedet\ muzical\ se producea `n fiecare joi, dând relief progra-
tei. Existen]a ei cotidian\, f\r\ satis- mului. {edin]a fix\, de o or\ [i jum\tate, era dedicat\ muzicii ca liturghia bisericii:
fac]ii familiale, al\turi de un magis- nici o [oapt\, nici o `ntrerupere. Dup\ program urma o destindere.
trat militar care nu `n]elegea rostul
Elena, protocolar\ [i rigid\ de felul ei, [tia `ns\ s\ se fac\ primitoare. Nu-[i con-
literaturii, a determinat-o s\ caute —
`n scris — un mijloc de evadare `n
suma nici spiritul, nici gra]iile, dar obliga pe musafiri s\ fie spirituali [i gra]io[i.
imaginar [i, concomitent, de `mplini- Aceia[i oameni nu mai erau aiurea deopotriv\ de pl\cu]i. ~n cadrul acela sim]eau
re intelectual-afectiv\. Din biografia nevoia s\-[i cânte cea mai bun\ partitur\, nu numai muzical\, ci [i omeneasc\. Ca
sa mai re]inem urm\toarele detalii, [i sextetele, conversa]iile mergeau `n tactul [i tonul cerut. Elena avea negre[it mult
cu ecouri semnificative `n crea]ia merit pentru aceste armoniz\ri, dar pe drumul lui adev\rat e lesne ca omul s\
 mearg\ bine [i Elena avea norocul de a tr\i dup\ `nclin\rile ei.

216
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a


epic\: faptul c\ se n\scuse `nainte de
Abordarea textului `n clas\ c\s\toria p\rin]ilor ei a marcat-o [i lite-
rar, explicând mefien]a (ne`ncrederea
1) Rezuma]i, pentru o corect\ `n]elegere a p\r]ii sale mediane, `ntregul su- r\uvoitoare) fa]\ de personajele mater-
biect al ciclului „Hallipilor” (constituit din cele trei romane reprezentative). ne (toate eroinele sale sunt ni[te ma-
2) Motiva]i de ce scriitoarea a redus inten]ionat elementul epic `n favoarea me lamentabile) [i frecven]a bastarzi-
lor, rata]i [i fermen]i ai r\ului pe lume,
extinderii observa]iei psihologice [i fiziologice asupra eroilor s\i.
din opera sa. Urmându-[i so]ul dintr-o
3) Pornind de la fragmentul extras din Scrisorile autoarei c\tre G. Ibr\ileanu garnizoan\ `ntr-alta, ea a cunoscut bi-
[i reprodus `n manual, argumenta]i aprecierea c\ st\rile suflete[ti, tr\irile ne via]a provincial\ cu limitele, conven-
[i senza]iile au c\p\tat corporalitate, devenind ele `nse[i personaje `n text. ]iile rigide [i mediocritatea sa, descri-
4) Stabili]i, la nivelul textului narativ, felul `n care punctul de vedere al scri- se cu acuitate, mai ales `n nuvelistic\
(Roman]\ provincial\, 1925, [i Dese-
itoarei asupra `ntâmpl\rilor se obiectiveaz\ `n opiniile eroinelor „raison-
nuri tragice, 1927, con]inând cele mai
neuses”, Mini [i Nory Baldovin; extrage]i fragmente epice potrivite. elocvente pagini de proz\ scurt\).
5) Dezvolta]i, pe grupe de studiu, cele trei teme esen]iale pe care le-am iden- Primele sale volume au fost alc\-
tificat `n structura romanelor din ciclul „Hallipilor.” tuite mai ales din nuvele, ºi anume: Ape
adânci (1919), Sfinxul (1920), Femeia
`n fa]a oglinzii (1921), Balaurul (1923).
Precum Liviu Rebreanu, dup\ ce
a câ[tigat experien]\ literar\ ca autoa-
re de nuvele, prozatoarea va cultiva
specia romanului, `ndeosebi pe cea a
Repere de interpretare romanului-fluviu (sau familial), urmând
tradi]ia deja format\ `n beletristica
autohton\ [i sincronizându-se cu mo-
delul epic al vremii din literatura euro-
Disolu]ia lumii burgheziei citadine pean\. S-a desprins, apoi, de cercul
revistei „Via]a româneasc\”, devenind
Hortensia Papadat-Bengescu scrie o literatur\ de inspira]ie citadin\, ce surprin- membr\ asidu\ a cenaclului „Sbur\to-
de, cu prec\dere, conflictele sociale [i morale din marile ora[e, unde o burghezie, rul”, condus de criticul Eugen Lovi-
mai degrab\ pasiv\, se mul]ume[te s\-[i conserve averile mo[tenite [i s\-[i verifice, nescu. Chiar mottoul celui mai realizat
`n reuniuni mondene, prestigiul social deja fixat. Burghezia româneasc\ `n stare roman al ei sub raport estetic, Concert
din muzic\ de Bach, precizeaz\ faptul
incipient\ n-a avut energetismul, nici ambi]ia vorace a celei descrise `n Comedia
c\ a fost citit, `n etape succesive, la
uman\ de Honoré de Balzac, absen]a caracterului `ntreprinz\tor, a spiritului pecu-
„Sbur\torul” [i c\ a fost definitivat pe
niar, a combina]iilor financiare `ndr\zne]e, a carierelor intelectuale ori politice de m\sura realiz\rii lecturilor [i a obser-
anvergur\ explicând infirmit\]ile, obsesiile [i fixa]iile interioare ale membrilor s\i. va]iilor primite `n cadrul cenaclului.
Aceea[i perspectiv\ asupra lumii burgheze o va proiecta [i George C\linescu `n Influen]at\ de critica lovinescian\, pro-
Enigma Otiliei [i `n Bietul Ioanide, prezentând-o drept o clas\ de arivi[ti m\run]i, zatoarea `[i va modifica stilul narativ,
f\r\ ini]iative economice, avizi de mo[teniri [i de chilipiruri, tezaurizând inutil ca- evoluând de la o literatur\ acuzat psi-
pitalul de]inut, f\r\ s\-l reinvesteasc\, neasumându-[i riscurile unor capitali[ti hologizant\, a detaliilor excesiv de su-
adev\ra]i, care s\ ob]in\, prin efort propriu, saltul `n plan economic [i social a[a de biective, c\tre una obiectiv\, muta]ie
râvnit. Lâncezeala existen]ial\ [i degradarea ireversibil\ atât a rela]iilor interumane, structural\ apreciat\ de mentorul ei `n
capitolul al XXXIV-lea, intitulat Evolu-
cât [i a individului `n sine caracterizeaz\ spa]iul vital cu ritmuri `ncetinite, `n care
]ia prozei literare, din Istoria literaturii
ac]ioneaz\ lumea burghez\, `n viziunea ambilor scriitori. române contemporane. Lovinescu `i
amendase, deopotriv\, [i stilul prolix,
Ciclul „Hallipilor” — cronica devenirii familiei burgheze estetizant, `nc\rcat de neologisme pre-
]ioase, cerându-i imperativ s\-l despov\-
Ciclul „Hallipilor” formeaz\ o cronic\ de familie dup\ modelul existent atât `n li- reze de retorism [i de aglomer\ri re-
teratura na]ional\, cât [i `n cea european\. Cronica are un caracter unitar, iar eroii dundante, supunându-l aceluia[i proces
romane[ti sunt prezenta]i cronologic, pe durata `ntregii lor existen]e. Dac\ `n litera- de obiectivare [i de rarefiere a obser-
tura român\ ciclul „Hallipilor” a fost anticipat de seria romanelor lui Duiliu Zamfi- va]iilor epice. În urma acestor expe-
rescu, formând ciclul „Com\ne[tenilor”, `n spa]iul european se afirmaser\ Emile rien]e [i corij\ri din mers ale formulei
Zola (Les Rougon-Macquart), Roger Martin du Gard (Les Thibault) [i John 

217
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 Galsworthy (Forsyte-Saga), care prezentau istoria ampl\, pe câteva genera]ii, a unei


sale literare, Hortensia Papadat-Ben- familii. Spre deosebire de Camil Petrescu, deopotriv\ scriitor, personaj `n text,
gescu a scos la iveal\ ciclul „Hallipilor”, anchetator [i confident al eroilor din romanele sale, Hortensia Papadat-Bengescu
cuprinzând urm\toarele romane: prefer\ solu]ia personajului-reflector, care particip\ la toate `ntâmpl\rile f\r\ s\ se
Fecioarele despletite (1926), Concert implice `n desf\[urarea lor, dar judecându-le obiectiv pentru cititor.
din muzic\ de Bach (1928), Drumul
ascuns (1932). Trilogiei consacrate i-a
mai ad\ugat romanele R\d\cini (1938) Fecioarele despletite
[i Str\ina, ultimul r\mas neterminat.
Ambele c\r]i `nf\]i[eaz\ destinul pro-
În Fecioarele despletite, personajul-reflector este Mini, fie prieten\ sau numai
tagonistei, Elena Dr\g\nescu-Hallipa, bun\ cuno[tin]\ a tuturor protagoni[tilor, care `ntreprinde o suit\ de vizite `n case-
dup\ desp\r]irea de muzicianul Victor le membrilor familiei Hallipa. Cu aceste prilejuri itinerante, ea constat\, ca specta-
Marcian, str\duindu-se zadarnic s\ se toare, rela]iile dintre personaje, comenteaz\ modific\rile intervenite `n aceste rela]ii
readapteze universului rural din care [i face leg\tura afectiv\ `ntre microuniversurile familiale. Astfel, Mini viziteaz\, la
plecase, odat\ cu familia sa, c\tre ora[. mo[ia Prundeni, familia lui Doru Hallipa, c\s\torit cu Lenora, femeie frumoas\ [i
În afara acestui ciclu romanesc, senzual\, de provenien]\ social\ obscur\ (fiic\ a unui [ef de gar\ din Mizil). Mini
care i-a consolidat prestigiul literar, a surprinde disputa dintre cei doi so]i, cauzat\ de Mika-Lé, fiica natural\ a Lenorei
mai publicat Logodnicul (1933), `ncer-
dintr-o rela]ie extraconjugal\ cu un zidar italian. Aceast\ bastard\ constituie un ele-
cându-[i talentul [i `n calitate de autoa-
re dramatic\ [i ad\ugând crea]iei `n ment de disolu]ie `n familia sa, dintr-o dubl\ motiva]ie: pe de o parte, este un conti-
proz\ câteva piese de teatru: B\trânul, nuu prilej de remu[c\ri pentru Lenora, fiindc\ `[i `n[elase b\rbatul, iar, pe de alt\
A c\zut o stea [i Lulu. parte, fiind imoral\ [i f\r\ scrupule, Mika-Lé determin\ ruptura logodnei dintre
Al\turi de Liviu Rebreanu [i de sora ei vitreg\, Elena, [i un prin] sc\p\tat, Maxen]iu. Desfacerea logodnei `i pro-
Camil Petrescu, ea este scriitoarea ca- voac\ Lenorei un [oc nervos, `n urma c\ruia se desparte de so]ul ei [i se va inter-
re `nnoie[te romanul românesc sub na `n sanatoriul Walter. Elena va accepta o c\s\torie conven]ional\ cu George
raport tematic, structural [i stilistic, Dr\g\nescu, om de afaceri bogat, `ns\ de origine social\ modest\. Existen]a rural\
contribuind esen]ial „la procesul urba-
a familiei mo[ierului Hallipa va fi temporar abandonat\ prin venirea membrilor ei la
niz\rii literaturii noastre”, dup\ aser-
Bucure[ti, unde au alte rude, prilej pentru scriitoare de investigare a universului
]iunea criticului Eugen Lovinescu.
Dac\ Rebreanu a `ncercat s\ sur- intim din familiile burgheze or\[ene[ti.
prind\ mecanismele instaur\rii, de-
clan[\rii [i manifest\rii unor obsesii Concert din muzic\ de Bach
(`n P\durea spânzura]ilor, Ciuleandra),
iar Camil Petrescu a mutat accentul În romanul cu acest titlu, `ntreaga ac]iune se concentreaz\ `n jurul unei serate
narativ de pe `ntâmpl\rile exterioare muzicale, mereu amânate din motive diferite. Concertul va fi condus de un celebru
pe reflectarea lor `n con[tiin]a perso- muzician, pe nume Victor Marcian, astfel c\ evenimentul artistic va polariza aten]ia
najelor (`n toat\ crea]ia sa `n proz\ [i `ntregii lumi mondene a Capitalei. Scriitoarea urm\re[te conflictele [i tragediile din
dramatic\), Hortensia Papadat-Ben- trei familii `nrudite: Rim, Maxen]iu [i Dr\g\nescu. Succint, rela]iile sunt
gescu a adâncit sondarea psihicului
urm\toarele: Elena `l cunoa[te, cu prilejul repeti]iilor pentru concert, pe Marcian,
uman, investigând sensibilitatea exa-
cerbat\, emotivitatea, fondul apercep- de care se va `ndr\gosti, p\r\sindu-[i so]ul; doctorul Rim va `ntre]ine rela]ii ince-
tiv al sim]urilor, `ntr-un cuvânt, univer- stuoase cu Sia, de[i aflase c\ este fata so]iei sale, Lina, dintr-o leg\tur\ adulterin\
sul fiziologic `n toat\ semnifica]ia lui din tinere]e cu Lic\ Trubadurul. Acest Don Juan de mahala bucure[tean\ va deve-
primar\, greu de sesizat [i de transpus ni profesorul de echita]ie al so]iei lui Maxen]iu, Ada Razu, supranumit\
`n limbajul epicii literare. Dimensiu- „F\in\reasa”. Ada, o burghez\ `mbog\]it\, al c\rei tat\ avusese fabrici de mor\rit,
nea corporal\, aproape visceral\ a exi- devine amanta lui Lic\, `n timp ce so]ul ei se stinge `ncet, din cauza unei maladii pul-
sten]ei omene[ti, reprezint\ cea mai monare incurabile. Devenit o prezen]\ inoportun\ pentru cei doi aman]i, Maxen]iu
autentic\ marc\ a scrisului autoarei.
va fi trimis `n str\in\tate, unde va muri `ntr-un sanatoriu, `n urma unei crize de
~n acest sens, Pompiliu Constan-
tinescu vorbe[te despre „realismul hemoptizie. Sia, o `ntârziat\ mental [i aproape o handicapat\, va deceda din pricina
biologic” al prozei sale. Magistral\ `n unui avort nereu[it. La moartea ei se va reuni `ntreaga familie, nu ca s-o plâng\, ci
descrierea procesului degrad\rii uma- ca s\-[i verifice prestigiul [i unitatea `n societate, pe care nefericita bastard\ le puse-
ne, atât a celei morale, cât [i a diso- se `n pericol, din cauza vie]ii ei clandestine.
lu]iei fizice, `n analiza patologiei [i Concertul din muzic\ de Bach va fi un triumf pentru melomani, dar va marca [i
a bolilor suflete[ti [i trupe[ti, scrii- disolu]ia c\sniciei familiei Dr\g\nescu pentru c\ Elena va pleca `n str\in\tate, `n
toarea a surprins critica vremii prin compania muzicianului de care se `ndr\gostise, admirându-i prestan]a [i virtuozita-
 tea muzical\.

218
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Drumul ascuns
În romanul Drumul ascuns este urm\rit, `n continuare, periplul personajelor.
Lenora Hallipa divor]eaz\ de Doru [i se va c\s\tori cu doctorul Walter, a c\rui
pacient\ fusese `n sanatoriu. Prin]esa Ada se str\duie[te s\-i creeze lui Lic\ o pozi]ie
social\ decent\ `n lumea bun\ a Capitalei. Personajele principale ale acestui roman
sunt medicul de boli nervoase, Walter, [i cea de-a doua fiic\ a Lenorei, Coca-Aimée.
Walter fusese un student foarte bun, dar s\rac, motiv pentru care acceptase un
compromis josnic. Devenind amantul unei b\trâne evreice milionare, Salema Efra-
im (un monstru feminin, supraponderal), ajunsese s\ resimt\ dezgust fizic fa]\ de
orice femeie [i evoluase spre frigiditate. Drept recompens\, ea `i va l\sa mo[tenire
tân\rului medic `ntreaga avere [i palatul Barodin, pe care Walter `l va transforma
`ntr-un spital de lux pentru bolile nervoase ale celor boga]i. Lenora duce o via]\
separat\ de cea a so]ului ei, care devenise un om steril suflete[te, apoi ea se va Miºu Popp, Ama Enescu
`mboln\vi de un cancer genital, ce `i va fi fatal. Interven]ia chirurgical\ fiind tardiv\,
Lenora va deceda, dup\ ce `l convinge pe Walter s\ o ia de so]ie pe fiica ei, Co- 
ca-Aimée, o adolescent\ rece, snoab\ [i amoral\, care fusese crescut\ `n str\in\tate, „incisivitatea analizei psihologice practi-
cate cu pasiune [tiin]ific\” (E. Lovines-
`ntr-un pension. Þelul ei unic este s\ realizeze o c\s\torie str\lucit\, care s\-i facili-
cu, Istoria literaturii române contempo-
teze `navu]irea rapid\ [i parvenirea social\. La `nceput, sim]indu-se izolat\ de fami-
rane). Este prima noastr\ scriitoare
lie, invitã la ea o prieten\ de studii, Hilda, de origine german\. Când `[i d\ seama c\ care a coborât `n adâncul subcon[ti-
doctorul Walter s-a `ndr\gostit de prietena ei, o va goni brutal, f\r\ nicio ezitare. entului, al psihanalizei, care a corelat
Dup\ ce traverseaz\ câteva aventuri obscure [i chiar perverse, se va c\s\tori cu efectele vizibile la suprafa]a sufletului
Walter, imediat dup\ moartea mamei ei. Nu-l iube[te, scopul sãu fiind opulen]a uman cu procesele obscure de la nive-
material\, prestigiul social [i mo[tenirea `n perspectiv\ a uria[ei lui averi. lul solului fiziologic, combinând talen-
Bastarda Mika-Lé, ad\postit\ de mil\ `n casa Dr\g\nescu, s\vâr[e[te indiscre]ii tul imaginativ cu rigoarea obser va-
[i `[i love[te moralmente, pentru a doua oar\, sora, dezv\luindu-i lui Dr\g\nescu ]iilor unui clinician [i realizând, astfel,
paradoxul „subiectivit\]ii obiective”
rela]ia sentimental\ dintre so]ia lui [i Marcian. Drept consecin]\, el va avea un atac de
din romanele ei (formula `i apar]ine tot
cord [i va fi transportat `n sanatoriul lui Walter, unde moare fulger\tor `n urma unui lui E. Lovinescu).
infarct. Dispari]ia lui o oblig\ pe Elena s\ revin\ `n ]ar\, cu ocazia `nmormânt\rii. Fine]ea [i exactitatea analizei psi-
Ac]iunea este continuat\ `n romanul R\d\cini, unde este prezentat\ hologice, explorarea celor mai ascun-
re`ntoarcerea Elenei din str\in\tate [i legitimarea — prin c\s\torie — a leg\turii se zone ale sinelui, descrierea forme-
sale cu muzicianul. Ulterior, [i acest cuplu va fi distrus de ne`n]elegeri [i cei doi vor lor frustr\rii [i a celor compensatorii
divor]a. Înso]it\ de b\iatul ei din prima c\s\torie, Ghighi, Elena Hallipa va `ncerca provocate `n psihic, surprinderea con-
s\ rentabilizeze mo[ia de la Prundeni, abandonat\ de tat\l s\u. P\r\sirea ora[ului [i comitent\ a maladivului `n sufletul [i
reg\sirea sensului vie]ii rurale sunt `n]elese de Elena ca pe o rena[tere spiritual\. `n corpul omenesc sunt tot atâtea ca-
racteristici ale operei autoarei române,
Ea vrea s\ devin\ o autentic\ mo[iereas\ [i s\ se dedice educ\rii fiului ei. Ghighi,
care au sincronizat-o, totodat\, cu lite-
`ns\, este un temperament fragil [i nervos, care `l iubise foarte mult pe tat\l s\u ratura european\ [i universal\, mai
adoptiv. Neputând suporta desp\r]irea mamei lui de Marcian, b\iatul se va sinuci- ales cu Marcel Proust, James Joyce
de, dezechilibrând definitiv via]a intim\ a Elenei Hallipa. sau cu Virginia Woolf.
De[i Camil Petrescu este conside-
Temele esen]iale ale romanelor din ciclul „Hallipilor” rat, la noi, marele admirator al lui
Marcel Proust, scriitorul francez care
1. Eroii romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu fac parte din burghezia cita- a revolu]ionat tehnica [i universul
din\ româneasc\, de provenien]\ social\ obscur\, dar caracterizat\ prin dubla tematic al scriiturii `n secolul al XX-lea,
dorin]\ tenace de acumulare `n plan material [i de ascensiune pe scara social\. Din Hortensia Papadat-Bengescu r\mâne
(al\turi de Anton Holban) prozatoarea
acest punct de vedere, tematica abordat\ de prozatoarea român\ se `nrude[te cu
cea mai fidel\ metodei proustiene,
romanele realiste ale lui Honoré de Balzac. Totu[i, romanele scriitoarei nu con]in dublând sensibilitatea fizic\ prin
ac]iuni propriu-zise [i, de aceea, nici nu au o dezvoltare narativ\ ampl\, ci reliefeaz\ reflec]ia intelectual\. A[a procedeaz\,
exclusiv via]a monden\ a personajelor [i rela]iile interumane. de pild\, `n paginile antologice din
2. O tem\ frecvent\ o reprezint\ suferin]a fizic\, despre care autoarea opineaz\ Concert din muzic\ de Bach, `n care
c\ o determin\ pe cea moral\. Multe personaje sunt maladive, reprezentând cazuri Maxen]iu `[i analizeaz\, cu voluptate
medicale particulare, chiar excep]ii aflate la limita anormalit\]ii: handicapata Sia are 

219
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 o malforma]ie genital\, gemenii Hallipa sunt retarda]i, doctorul Walter devenise un


lucid\, crizele de hemoptizie [i conse- frigid. Burghezia este prezentat\ ca o clas\ social\ `n declin, epuizat\ de o eredita-
cin]ele lor `n propriul spirit. Scriitoarea te biologic\ [i social\ `nc\rcat\. Majoritatea cuplurilor, alc\tuite pe criteriul averii [i
transform\ st\rile suflete[ti [i senza- al ascensiunii sociale, se destram\ [i `ntre]in, obligatoriu, rela]ii extraconjugale.
]iile `n eroi de sine st\t\tori, analizân- Sentimentele autentice se manifest\ rar [i sunt sortite e[ecului, precum dragostea
du-le evolu]ia interioar\, precum al]i nem\rturisit\ dintre medicul Walter [i tân\ra de origine german\, Hilda. Criticul
prozatori tradi]ionali[ti urm\resc evo-
Nicolae Manolescu apreciaz\ c\ figura geometric\ simbolic\, apt\ a exprima rela-
lu]ia exterioar\ a vie]ii personajelor.
Tudor Vianu, `n Arta prozatorilor ]iile predilecte dintre eroii prozatoarei, este „triunghiul amoros”, certificând moti-
români, sesizeaz\ tocmai dublarea vul adulterului: Elena−Dr\g\nescu−Marcian (ex-logodnicul); Ada−Maxen]iu−Lic\
scriitoarei de ochiul unui clinician (amantul); Rim−Lina−Sia (fiica natural\ a Linei). Tot un personaj bolnav psihic, un
„care [tie c\ orice suferin]\ a corpului traumatizat care are pl\cerea disolu]iei morale [i a distrugerii familiei `n care se
e [i o boal\ a sufletului, un principiu al insinueaz\, este [i bastardul (Sia, Mika-Lé, Lic\ Trubadurul). Bastarzii reprezint\
disolu]iei morale, urm\rite cu ne`ndu- germenii r\ului care distruge fericirea aparent\ a cuplurilor de `ndr\gosti]i ori a
rare, obiectiv [i exact”. Ea a [i intro- celor conjugale. Din punct de vedere social, sunt indivizi izola]i, malforma]i sufle-
dus `n literatura na]ional\ sintagma te[te [i — unii — chiar fizic (Sia), detesta]i [i desconsidera]i de ceilal]i membri ai
devenit\ celebr\ de „trup sufletesc”,
familiilor, neavând un statut cert, de care aceia se disociaz\. Aproape toate persoa-
dorind s\ arate c\ biologicul nu poate
fi separat de spiritual [i c\ tot ceea ce nele bastarde de]in un secret familial pe care `l folosesc la momentul oportun, nu
se `ntâmpl\ `n eul complex al perso- dintr-un interes personal, ci din pl\cerea maladiv\ de a comite r\u. Autoarea de lite-
najelor poate fi la fel de palpabil ca [i ratur\ subiectiv\ are un precursor realist `n privin]a acestui tip uman, [i anume pe
substan]a material\ a corpurilor. Ioan Slavici. El a conturat, `n romanul Mara, un model conving\tor `n persoana lui
Bandi, fiul nelegitim al lui Anton Hub\r [i al Reghinei, o servitoare din Radna.
Urându-[i tat\l, care provocase — prin abandon — moartea prematur\ a mamei
Tipuri de monologuri narative
sale [i copil\ria lui plin\ de frustr\ri (tr\ise ca un cer[etor, din mila oamenilor),
Monologul adresat este cel mai Bandi `[i va sugruma p\rintele, `ntr-un acces de nebunie. Cruzimile [i gesturile vio-
frecvent, presupunând un interlocutor lente ale bastarzilor pot fi [i manifest\ri ale unor revan[e `ndelung reprimate.
(prezent sau numai invocat), dar care 3. Snobismul este un reflex al parvenirii sociale [i presupune mimarea pân\ la
nu r\spunde. exces a condi]iei nobiliare, a rafinamentului, a bonton-ului [i p\strarea aparen]elor de
Monologul interior este un tip de normalitate moral\. Burghezia româneasc\ de sorginte precar\ [i f\r\ ascenden]\
discurs continuu, prin care eroul se ilustr\ vrea s\ se impun\ cu orice pre] [i `[i f\ure[te chiar genealogii false. Culmea
adreseaz\ lui însu[i sau vorbe[te rafinamentului o reprezint\ cultura muzical\ clasic\ [i, astfel, concertul organizat `n
despre sine în fa]a altora ori în fa]a salonul de audi]ii al doamnei Elena Dr\g\nescu-Hallipa provocase emula]ie `n lu-
propriului eu scindat în entit\]i dis-
mea monden\ a epocii. Elena se str\duise s\-[i asigure participarea unor muzicieni
tincte (procesul dedubl\rii psihice),
consacra]i, precum compozitorul [i dirijorul Victor Marcian. Astfel, concertul din
f\r\ a a[tepta vreun r\spuns. Acesta tin-
de s\ fie prin extensie — în literatura muzica lui Bach constituie un prilej de etalare a alian]elor din lumea monden\, a bo-
actual\— forma predilect\ a prozei. g\]iilor [i a prestigiului fiec\rui participant, un mod de verificare [i de `nt\rire a pre-
stan]ei sociale a cuplurilor umane. Snobismul, comparabil cu cel al personajelor lui
 Marcel Proust, apare nuan]at `n comportamentul eroinelor, mai discret `n atitudi-
Claude Monet, Plimbarea nea Elenei, mai exotic la Coca-Aimée, mai senzual `n cazul Lenorei, dar, cel mai ade-
sea, rudimentar sau chiar trivial pentru „buna Lina”, Ada Razu, Sia, Mika-Lé [.a.

~ntruchiparea snobismului — Elena Dr\g\nescu-Hallipa


Ea se impune ca o eroin\ cu un puternic caracter voli]ional, supus\ ra]iunii [i
tenacit\]ii de a promova `n ierarhia social\. Este egoist\, perseverent\, rece, narci-
siac\, subordonându-[i chiar preferin]a real\ pentru muzic\ succesului social, pe
care `l urm\rea preponderent. Are sim] comercial [i pricepere `n afaceri, fiind con-
sultat\ `n acest sens atât de tat\l, cât [i de so]ul s\u, mai târziu. Recunoa[te c\ este
numai o amatoare de muzic\, dar transform\ aceast\ predilec]ie sensibil\ `ntr-o
form\ calculat\ de snobism. Seratele muzicale atrag, `n casa eroinei, personajele
importante ale vremii, transformând-o, implicit, `n centrul lumii mondene. Cercul ei
este `nchis [i select, parveni]ii social p\trunzând `n el cu dificultate. Are bunul-sim]
de a-[i recunoa[te limitele competen]ei muzicale [i, `n concertele de virtuozitate,

220
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

r\mâne o simpl\ auditoare, ca [i ceilal]i. Rela]ia cu p\rin]ii ei este marcat\ de 


distinc]ia `ntre afec]iunea [i camaraderia resim]ite pentru tat\l s\u, de r\ceala pro- Monologul interior cumuleaz\ variate
tocolar\ [i comp\timirea dispre]uitoare fa]\ de obsesiile erotice ale mamei sale. func]ii narative: fie c\ limpeze[te gându-
Lenora este chiar geloas\ pe fiica ei cea mare [i se plaseaz\ `ntr-o absurd\ rela]ie rile [i atitudinile eroilor, f\când mai
de rivalitate cu aceasta, din cauza afec]iunii [i a senzualit\]ii excesive manifestate `n clar\ decizia acestora de a ac]iona în-
raporturile cu Doru Hallipa. Camaraderia dintre tat\ [i fiic\ se poate explica [i prin tr-un anumit fel; fie c\ lumineaz\ în deta-
nevoia mo[ierului de a se confesa cuiva [i de a se consulta cu o persoan\ apropiat\ liu aspecte obscure din existen]a perso-
najelor; sau ajut\ la con[tientizarea unor
[i de `ncredere, deoarece Lenora `i interzicea orice rela]ie `n afara c\minului conju-
frustr\ri, dureri suflete[ti reprimate,
gal. Nu-l iube[te sincer pe Maxen]iu, ci este sensibil\ la calitatea lui nobiliar\ de chiar a unor fapte nem\rturisite [i nere-
prin] — chiar sc\p\tat —, astfel c\ `ncearc\ o prim\ form\ de evadare din atmosfe- cunoscute nicicând de eroi; ori formu-
ra tensionat\ a casei p\rinte[ti. Ruperea logodnei cu Maxen]iu este brutal\ [i cate- leaz\ judec\]i interioare asupra altor
goric\, marcând alte tr\s\turi ale eroinei: ne`nduplecarea orgoliului r\nit, sterilita- personaje, pe care locutorii în monolog
tea sufleteasc\, duritatea `n rela]iile interumane atunci când se simte jignit\. Se nu au curajul s\ le m\rturiseasc\ des-
desparte de prin] nu pentru c\ este `n[elat\, ci pentru c\ a putut fi comparat\ cu chis; alteori, monologul interior ofer\ in-
sora ei bastard\, Mika-Lé, pe care o detest\. C\s\toria cu Dr\g\nescu `nseamn\ o forma]ii pre]ioase asupra inten]iilor per-
compensa]ie a prestigiului ei interior, ce suferise o `nfrângere inacceptabil\. ~l pre- sonajelor în derularea ac]iunii narative.
fer\ pe George Dr\g\nescu din considerente materiale [i fiindc\ accept\, tacit, Fluxul con[tiin]ei este tipul de mo-
ascendentul so]iei asupra lui pe toate planurile. Þine `n mod deosebit la prestigiul nolog cel mai apropiat de gândirea
intim\, de `nl\n]uirea juxtapus\ a im-
familial [i la coeziunea afi[at\ a familiilor Hallipa, Dr\g\nescu [i Rim, f\r\ s\
presiilor [i a gândurilor momentane,
tr\iasc\ autentice sentimente fa]\ de membrii acestora. Î[i iube[te cu adev\rat de asocierile mentale neobi[nuite, de
numai tat\l (afec]iunea filial\ unic direc]ionat\ dezv\luind obsesiile din biografia obsesiile cauzate de factori psihici per-
scriitoarei `nse[i), `n raporturile cu acesta manifestându-se, deopotriv\, ca fiic\, turbatori. Fluxul ne`ngr\dit al con[tien-
prieten\ [i confident\; `n schimb, refuz\ s\-[i vad\ fra]ii degenera]i, pe gemenii tului este intim legat de interven]iile
Hallipa, care deveniser\ a[a-zi[ii asisten]i ai doctorului Rim. Ace[tia locuiau `ntr-o greu sesizabile ale subcon[tientului, ce
mansard\ sordid\ [i `ntre]ineau rela]ii intime concomitente cu Sia. Elena o aduce `n surprind gândurile primare `naintea
casa ei pe Mika-Lé, ca s\-[i supravegheze sora bastard\ [i s-o `mpiedice de la alte oric\rei organiz\ri logice, a[a cum se
aventuri erotice, prin care s\ diminueze autoritatea familiei sale. Rela]ia Elenei cu deruleaz\ ele instantaneu `n mintea
Ghighi, propriul fiu, este egoist\ [i se desf\[oar\ la fel de protocolar ca [i leg\turile personajului. Visul lui Marcel (din ro-
ei matrimoniale ori cele sociale. Elena va fi r\spunz\toare de neputin]a ulterioar\ a manul ~n c\utarea timpului pierdut de
M. Proust), reveriile eroilor din proza
adolescentului de a-[i controla reac]iile psihice [i de a-[i echilibra personalitatea tra-
lui J. Joyce (Ulysse) ori a Virginiei
gic\, incapacitate ce `l va conduce la sinucidere. De[i bogat\, este preocupat\ de Woolf, ecourile l\untrice ale unei crize
sporirea averii, astfel c\ accept\ mo[tenirea pe care i-o las\ b\trâna Gramatula. de hemoptizie, a[a cum le-a receptat
Femeie frumoas\, rece, statuar\, cu sim] estetic [i vestimentar, Elena Dr\g\nes- personajul maladiv Maxen]iu, `n Con-
cu-Hallipa `ntruchipeaz\ perfect snobismul epocii, adic\ tocmai arta de a tr\i la cert din muzic\ de Bach de Hortensia
suprafa]a lucrurilor, ignorând voit profunzimea lor. Papadat-Bengescu, sunt tot atâtea
exemple de surprindere a fluxului
con[tiin]ei `n proza subiectiv\.

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


1) Realiza]i un eseu argumentativ cu tema „Suferin]a fizic\ — preludiu al celei Bibliografie
morale, caracteristic\ a lumii burgheze intrate `n disolu]ie, `nf\]i[ate de pro-
zatoare”; realiza]i fiºe caracterologice de tip clinic eroilor.  Ioan Holban, Hortensia Papa-
dat-Bengescu, Editura Albatros,
2) Redacta]i un referat analitic despre evolu]ia eroului-bastard, de la viziunea
Bucure[ti, 1985.
obiectiv-rural\ a lui Ioan Slavici la cea subiectiv-citadin\ a Hortensiei
Papadat-Bengescu.  Eugen Lovinescu, Istoria litera-
3) Analiza]i, `ntr-o compunere-paralel\, rela]iile dintre membrii familiilor Dr\- turii române contemporane, vol.
g\nescu, Rim [i Maxen]iu din romanul Concert din muzic\ de Bach. II, Editura Minerva, Bucure[ti,
1973.
4) Demonstra]i c\ romanele din ciclul „Hallipilor” formeaz\ o „saga” burghez\,
o cronic\ de familie; compara]i-o cu o alta din literatura român\ (ciclul „Co-  Florin Mih\ilescu, Introducere `n
m\ne[tenilor” al lui D. Zamfirescu, ciclul „Morome]ilor” scris de M. Preda, opera Hortensiei Papadat-Ben-
Cronica de familie a lui P. Dumitriu etc.) sau din literatura universal\. gescu, Editura Minerva, Bu-
cure[ti, 1975.

221
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Istoria — de la eroism
la Mihail
decaden]\
Sadoveanu

Zodia Cancerului
sau Vremea Duc\i-Vod\
(fragmente)
~ndat\ dup\ apari]ia grotesc\ a s\lbaticului cu parul, abatele, trecând iar\[i `n
locuri singuratice cu tovar\[ii s\i, v\zu o fântân\ cu cump\n\. Lâng\ ea se `n\l]a un
frumos m\r rotat, care mai p\stra `nc\ pe smicelele vârfului câteva poame ro[ii ca
sângele. Fântâna era veche dup\ cât ar\tau ghizdelele [i furca de stejar, avea `ns\
cump\na nou\ [i ciutur\ de curând pus\. Mai la vale de m\r [i de fântân\, câteva
movili proaspete de ]\rân\ [i câteva cruci albe de lemn abia cioplite.
Domnul de Marenne `mp\rt\[i tovar\[ului s\u impresia [i p\rerea pe care o
Mihail Sadoveanu, bust de Ion Vlasiu avea despre mormintele proaspete:
— F\r\ `ndoial\ c\ aici au fost `ngropa]i acei oameni s\rmani despre care mi
Coordonate ale operei s-a vorbit [i care au pierit luptând cu ho]ii pentru avutul lor.
— Nu r\mâne `ndoial\, r\spunse Alecu Ruset.
~ntr-o activitate literar\ polifonic\,
— Nu `n]eleg `ns\ ce rost are o fântân\ construit\ aici. Cine-a putut avea
desf\[urat\ amplu pe gamele celor
mai variate teme [i specii artistice aceast\ idee bizar\ [i la ce i-a folosit osteneala? Am l\sat `n urm\ Siretul [i se mai
abordate în proz\, Mihail Sadoveanu vede `nc\ `n fundul v\ii, `n cea]a amurgului, lacul.
[i-a conturat o viziune estetic\ unitar\, — Odat\ am avut [i eu aceast\ mirare, domnule abate, r\spunse boierul, [i
în centrul c\reia a a[ezat un motiv mi-am pus aceea[i `ntrebare. {i am aflat r\spunsul de la slujitorul acela la meu
recurent, [i anume raportul dintre om care-]i este domniei tale simpatic.
[i istorie, pe care l-a prezentat epic [i — De la Bârl\deanu?
l-a analizat moral, sub aspectele lui cele — Da. E fântân\ pentru c\l\tori str\ini, `ntru amintirea mor]ilor. Bând cei vii,
mai contradictorii, în romanul istoric,
`[i potolesc [i cei mor]i setea, pe cealalt\ lume. O supersti]ie ca multe altele.
al c\rui creator de referin]\ este în cul-
tura na]ional\.
— Cine [tie... r\spunse vis\tor abatele de Marenne. Atunci [i m\rul acela cu
~ntr-un articol critic publicat în fructe de sânge este tot al mor]ilor.
„Vremea”, în aprilie 1930, la numai un — A[a se pare. De[i m\ vezi `ntrucâtva ru[inat, domnule abate, de primele
an dup\ apari]ia Zodiei Cancerului..., impresii pe care le po]i avea c\l\torind `n ]ara mea, vei `ntâlni `n multe locuri dovezi
Pompiliu Constantinescu explica ana- de circumstan]e atenuante. Tr\im timpuri grele [i nu `n]eleg de ce Dumnezeu a
cronismul acestei specii `n proz\, ra- g\sit cu cale s\ ne a[eze a[a de r\u.
portat la literatura analitic\, subiectiv\ — Nu se vede asta, prin]ule. Dumnezeu a pus aici un paradis.
[i intens psihologizant\, cultivat\ în — E adev\rat: un paradis devastat.
anii ’30: „~n literatura contemporan\,
— Hm! crezi c\ pentru barbarie [i devastare e vinovat Dumnezeu? Domnule,
romanul istoric a devenit o specie rar\,
aproape de dispari]ie. Explicarea
nu bl\st\ma.
— Poate ai dreptate, domnule de Marenne; `n ce m\ prive[te `ns\, nu vreau s\
 fiu pus `ntre cei din urm\ dintre oameni, c\ci am avut [i pl\cerea [i fericirea s\ v\d

222
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

]ara Domniei Tale, s\ studiez `n Polonia, s\ tr\iesc o parte din timp [i la Stanbul, 
`ntre urma[i ai Bizan]ului. Câteodat\, domnule abate, cuget cu `ntristare c\ am avut fenomenului se g\se[te în atitudinea
o soart\ vitreg\. S-ar fi cuvenit s\ m\ nasc `n timpuri de pace — c\ci ]ara-i spiritului modern, îndreptat spre com-
`mbel[ugat\ [i gras\. Totu[i, prin contrast, odihna poate p\rea mai bun\, mierea plexul problemelor de con[tiin]\. Psi-
mai dulce [i vinul mai fin. S\ ne plec\m fruntea, c\ci, dup\ cum spune un compa- hologismul epocii noastre a mutat uni-
triot al meu, c\rturar ca [i Domnia Ta, nu sunt vremile sub cârma omului. versul epic în forul interior al omului”.
~n pofida muta]iilor estetice sur-
— Nu `n]eleg, prin]ule, ce se `ntâmpl\ aici, c\ci popula]ia p\mântului e din
venite în epoc\, enun]ate de criticul
familia noastr\ cre[tin\ [i g\sesc oameni ca Domnia Ta. mai sus citat, M. Sadoveanu a optat,
— Nedumirirea Domniei Tale e justificat\, domnule abate; nu-mi cere `ns\ cu bun\ [tiin]\, pentru specia roma-
explica]ii, c\ci n-a[ putea s\ le dau. Nu m-am ocupat `n via]a mea de asemenea stu- nului istoric. Sigur c\, dincolo de con-
dii grave. Constat `ns\ c\ Domnia Ta vii dintr-un stat care tr\ie[te rânduit [i fericit cep]ia estetic\ asupra romanului,
sub mâna domnului s\u. {tiu c\ la r\s\rit, `ncepând de la Þarigrad, unde-i `n slav\ Sadoveanu a preferat varianta lui isto-
Sultan Mehmet, [i sfâr[ind la India, unde-i mare `mp\rat [i han Aurengzeyb, ric\ [i pentru c\ se potrivea tempera-
Dumnezeu a gr\m\dit comori de cl\diri, aur [i nestemate. Aicea `ns\, `ntre lumi mentului s\u artistic impetuos, unui
fericite, Domnul Dumnezeu a `nsemnat cu degetul hotar. Împ\ra]ii lui Belzebut [i stil de a scrie inconfundabil, în perioa-
de retorice ample [i în fraze memora-
`mp\ra]ii Mielului lumii aici au ales loc al r\zboiului lor. Fiind a[a, ]ara cade [i se
bile, pl\cerii de a elabora construc]ii
pustie[te de oameni. […] epice impun\toare (ca trilogia Fra]ii
La aceste cuvinte nechibzuite, ale unui b\trân slab de minte, Duca-Vod\ s-a Jderi), pasiunii cu care a studiat docu-
o]\rât [i a strigat cu mânie: mentele istorice, dându-le via]\ prin
— Dar de ce se tulbur\, mo[neag nebun [i ne`n]elept? C\ci `n ]ara asta fic]iunea literar\, acele letopise]e ale
Dumnezeu a rânduit destul bel[ug, iar la divanul meu se judec\ totdeauna cu sfânt\ lui Gr. Ureche [i, mai ales, ale lui Ion
dreptate. Neculce, modelele lui de c\p\tâi.
B\trânul a t\cut, `ntunecându-[i albu[urile ochilor sub sprâncene. Apoi a ridicat De la {oimii din 1904 (opera debu-
tului în proz\ [i crea]ie romantic\ „de
iar glasul:
cap\ [i spad\”), pân\ la Nicoar\ Pot-
— Doamne, nebunia [i sl\b\ciunea mea sunt de la acel care ]ine `n mâinile sale
coav\ din 1952 (ultimul mare roman
v\zduhul [i p\mântul [i care `mp\r\]iile ca pleava le vântur\. Mul]\me[te-te, M\ria-Ta, despre în]elepciunea politic\ a omului
cu banii no[tri, cu vitele [i cu roadele p\mântului [i cu mierea [tiubeielor noastre; de stat, având o forma]ie intelectual\
nu-]i `nc\rca sufletul cu sânge. C\ci se suie pân\ la cer plângerile obijdui]ilor, iar umanist-filosofic\), Mihail Sadoveanu
mo[negii cei ne`n]elep]i [i orbi te bl\stam\ s\ mori neiertat [i singur! a scris numeroase opere de factur\
Atunci Vod\, scuturând buzduganul, a crâ[nit. Boierii, slujitorii [i robii s-au preponderent istoric\, unele dintre ele
`nfrico[at nu de mânia lui Duca-Vod\, ci de fapta pe care voia s-o s\vâr[easc\. fiind receptate drept capodopere: Nea-
B\trânul, cu ochii cei mor]i a]inti]i, [i-a pus palmele pe capetele nepo]ilor s\i, mul {oim\re[tilor (1915), Zodia Can-
care-i st\teau de o parte [i de alta, [i i-a mângâiat. cerului... (1929), Nunta domni]ei Ru-
xanda (1932), Fra]ii Jderi (Ucenicia lui
— M\ria-Ta — a cuvântat el apoi, f\r\ fric\ — a[tept s\ m\ love[ti, ca s\ pier de
Ionu] — 1935, Izvorul Alb — 1936,
buzduganul M\riei Tale, cum a pierit [i p\rintele meu de buzduganul lui Aron-Vod\. Oamenii M\riei Sale — 1942 [i Ni-
coar\ Potcoav\ (1952 — reluare a mo-
Emil Volkers, Popas
tivului epic din {oimii, la un nivel ar -
tistic superior).
~n toate acestea a înf\]i[at — ca
într-o oglind\ vie — trecutul poporu-
lui român, cu b\t\lii crâncene, cu efor-
turi uria[e de supravie]uire într-o isto-
rie cel mai adesea nefast\ dezvolt\rii
lui fire[ti, cu revoltele împotriva unei
clase boiere[ti [i a unor domnitori
egali prin l\comie, brutalitate [i prin
dorin]a de putere, cu exoduri dure-
roase [i repatrieri târzii ori niciodat\
împlinite, cu instincte r\zboinice
armonizate — totu[i — cu cele eroti-
ce, alc\tuind o lume primitiv\, dar cu
unele accente de rafinament capabile


223
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã


s\-i uluiasc\ pe c\l\torii str\ini, pre-
cum Paul de Marenne din Zodia Cance- Abordarea textului `n clas\
rului.... Abatele de Juvigny, om culti-
vat, sensibil [i umblat prin lume, are 1) Rezuma]i oral — pe grupe de lucru — subiectul romanului scris de Mi-
de mai multe ori prilejul s\ contemple hail Sadoveanu, reflectând [i asupra alegerii de c\tre autor a doi voievozi
splendoarea peisajului moldovenesc, f\r\ anvergur\ istoric\ (Antonie Ruset [i Duca-Vod\).
dar o imagine autumnal\ i se va `ntip\ri
2) Prezenta]i, `n dou\ grupe de studiu, imaginea Þ\rii Moldovei din perspec-
`n minte: „O p\dure `ncepea `n dreapta
[i `mbr\ca p\mântul `n valuri, spre z\ri
tiva obiectiv\ a personajului-raisonneur, Paul de Marenne, [i din cea
nesfâr[ite. Vântul suna `n stejarii din subiectiv\ a mo[tenitorului `ndep\rtat de la tron, Alecu Ruset.
margine. Undeva, `n fundul adâncului, 3) Argumenta]i c\ atât beizadeaua Alecu Ruset, cât [i voievodul ]\rii de
`n direc]ia unde se cufundau c\l\re]ii atunci erau prototipuri ale antieroilor, neidentifica]i cu soarta neamului din
`n[ira]i câte unul, lucea un lac. Era o care f\ceau [i ei parte; `ntocmi]i-le fi[e caracterologice.
fantasmagorie de vis de nespus\ frumu-
se]e, ca un p\mânt feciorelnic desco- 4) Comenta]i frumoasa prietenie dintre dou\ spirite b\rb\te[ti — misionarul
perit `ntâi.” Din mijlocul acestui para- francez [i fiul de voievod român —, `nfr\]ite prin cultura umanist\ [i prin
dis natural îi rãsare înainte cãlãtorului cunoa[terea vie]ii.
strãin „o fiinþã în zdrenþe” înarmatã 5) Caracteriza]i-l pe Alecu Ruset din trei unghiuri distincte: cel al prietenu-
cu un par, ameninþãtoare ºi înfricoºatã lui-confident (Paul de Marenne), al rivalului ne`mp\cat (Duca-Vod\) [i al
în acelaºi timp. Este omul de rând
femeii iubite (Catrina Duca).
dintr-un sat prãdat recent, care pare
mai aproape de sãlbãticie decât de ele-
mentara civilizaþie. Peregrinul francez
înþelege cã pentru Moldova acelui veac
„dreptatea ºi ordinea într-un stat” rãmân
încã la stadiul de proiecte utopice.
Repere de interpretare

Nicolae Popescu,
Portret de b\rbat `n ro[u
Raportul dramatic dintre om [i istorie
Se pune problema de interes conceptual-estetic de ce a sim]it nevoia M. Sado-
veanu s\ scrie Zodia Cancerului..., o fresc\ exact\, `n tonuri sobre [i `n reliefuri dra-
matice, a imaginii Moldovei `ntr-un moment de evident declin al istoriei sale. Este
limpede c\ scriitorul vedea istoria ca pe un proces ambivalent, cu perioade ascen-
dente [i descendente, `ntr-o succesiune imprevizibil\. De aceea, chiar `n interiorul
speciei `n proz\ abordate `n mod predilect, el a vrut s\ realizeze o „coincidentia
oppositorum” (armonizarea contrariilor) `ntre crea]iile sale istorice, asociind epo-
peea, eroicul [i grandiosul cu aventura minor\, antieroicul [i derizoriul (nesemnifi-
cativul). De[i prozatorul a reflectat, `ndeosebi, asupra primei triade literar-estetice,
`n registrul c\reia [i-a plasat majoritatea scrierilor de acest gen, totu[i, a `n]eles
necesitatea acord\rii aten]iei sale [i celei de-a doua categorii, ca o replic\ negativ\,
ce nu putea s\ lipseasc\ dintr-un ansamblu conving\tor artistic.
A[adar, pentru Sadoveanu, istoria înseamn\, deopotriv\, cre[tere în toate com-
partimentele vie]ii sociale, adic\: progres, civiliza]ie, dezvoltare prin modernizare,
stabilitate politic\, prosperitate economic\, dar [i descre[tere, proces antinomic
constând în regres, barbarie, subdezvoltare, instabilitate în conducerea ]\rii, paupe-
rizarea celor mai importante categorii sociale.
~n cea de-a doua form\ precizat\, anume aceea de manifestare a istoriei ca deca-
den]\, intr\ romanul Zodia Cancerului sau Vremea Duc\i-Vod\. A[a se explic\ [i ti-
tulatura sa, cuprinzând dou\ unit\]i distincte, armonizate în în]elesuri complemen-
tare: termenul de „cancer” a fost preferat celui de „rac”, pentru bog\]ia lui

224
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

semantic\: „cancer”, în sens propriu, de vietate care se deplaseaz\ înapoi, întocmai


ca epoca decadent\ de regres al Moldovei sub conducerea unui parvenit ahtiat de
putere, dar incapabil s-o exercite în beneficiul ]\rii; „cancer”, în sens figurat, prin aso-
cierea cu boala necru]\toare, care, odat\ instalat\, distruge organismul suferind.
Cea de-a doua unitate a titlului recurge atât la cuvântul arhaic pentru no]iunea
de „timp”, [i anume „vreme” (de origine slav\), cât [i la forma învechit\ de genitiv
a substantivului propriu („Duc\i-Vod\”). Preponderen]a termenilor vechi, a[eza]i
sub semnul „zodiei”, înt\re[te ideea de stagnare, chiar de involu]ie a civiliza]iei mol-
dovene[ti într-o istorie ce [i-a întors fa]a de la valorile umane. Duca-Vod\ cel B\trân,
men]ionat nefavorabil [i într-o povestire din Hanu-Ancu]ei, a domnit de trei ori în
Moldova. ~n 1679, când a recucerit tronul ]\rii, a provocat mazilirea lui Antonie
Ruset, care n-a reu[it s\ conduc\ Moldova decât doi ani. Familiile Duca [i Rosetti,
ambele str\ine de ]ar\, erau încle[tate într-un conflict pe via]\ [i pe moarte, ca s\
ob]in\ suprema]ia politic\ [i avantajele materiale scontate.
O etap\ istoric\, nefavorabil\ progresului civilizator, între]inut\ de conduc\tori
pe cât de avizi de prestigiu, pe atât de incompeten]i, se repet\, înf\]i[ând cititorilor
un tablou la fel de dezolant la sfâr[itul veacului al XVII-lea, ca [i cel prezentat de
Sadoveanu la debutul aceluia[i secol, în Neamul {oim\re[tilor: conflicte perpetue
între autoritatea diminuat\ a domnilor incapabili [i cea abuziv\ a marilor feudali,
competi]ia dintre câteva familii boiere[ti privilegiate, care `[i smulgeau literalmen-
te una alteia puterea, antagonisme sociale provocând r\zboaie civile, frecvente Eustatie Altini,
tr\d\ri, domnii scurte [i zbuciumate, asasinate politice [i interven]ia puterilor Portret de femeie
str\ine, îndeosebi turce[ti [i polone, în Moldova Evului Mediu.

Implica]iile perspectivei narative antieroice


Repere critice
Moldova „în vremea Duc\i-Vod\” pare o ]ar\ f\r\ identitate, supus\ turcilor
pân\ la umilin]\, lipsindu-i eroii, cei care i-au consolidat alt\dat\ prestigiul de Criticul „Vie]ii române[ti”, Gara-
lupt\toare pentru cre[tin\tate [i care — prin faptele lor — îi creaser\ o faim\ mili- bet Ibr\ileanu, consecvent admirator
al lui Mihail Sadoveanu, pre]uia m\ies-
tar\ în Europa medieval\. Situa]ia politic\ nesigur\ [i încordat\ este dublat\ de
tria scriitorului în reconstituirea ampl\
seceta unei veri toride, în care „bucatele pu]ine, cât îng\duise Dumnezeu s\ se fac\, a momentelor istorice trecute, în „evo-
fuseser\ strânse demult de n\c\ji]ii p\mânteni”. Þara era divizat\ de eternele riva- carea faptelor memorabile, legendare,
lit\]i pentru putere, vl\guit\ de n\v\lirile turcilor, ale t\tarilor [i ale polonilor, cu întrupate de personaje aprige”.
locuitori pribegi ori ascun[i în codri, cu sate [i holde pârjolite. Dac\ în momentele Prozatorul are capacitatea de a
când a fost condus\ de voievozi responsabili, ]ara tr\ise sub o fericit\ zodie a ferti- îmbina realul cu legendarul într-o
dimensiune fabuloas\, ridicându-i pe
lit\]ii, în timpul lui Duca-Vod\ cel B\trân, prin intermediul personajului-raisonneur,
eroi la în\l]imea faptelor [i moralei
Paul de Marenne, cititorul se confrunt\ vizual cu cealalt\ fa]\ a ei, întunecat\ de unor semizei: {tefan cel Mare, Ion
s\r\cie, de jafuri [i de invazii. Vod\ cel Cumplit, Nicoar\ Potcoav\,
Impresionat de pitorescul [i de varietatea priveli[tilor, misionarul str\in se Iona[cu [i fiul s\u, Tudor {oimaru etc.
crede într-o lume edenic\, pân\ când observ\ satele pustiite, cu multe case incen- Atmosfera de basm, de poveste
diate [i cu locuitorii alunga]i în p\duri: [...] „Dintr-odat\, pe nea[teptate, într-o râp\ sacr\ a literaturii sale este datorat\ [i
limbajului magic pe care îl cultiv\ `ntr-o
neb\nuit\, `n partea p\durii, îi ap\ru omul. Tres\ri, c\ci aceast\ apari]ie nu era `n
manier\ inconfundabil\. Autorul aso-
armonie cu sentimentul [i cu aprecierile sale din clipa precedent\. Nu era în armo- ciaz\, într-o propor]ie alchimic\ numai
nie nici cu ceea ce în chip obi[nuit cuno[tea el despre aceast\ nobil\ oper\ a Celui de el cunoscut\, limba arhaic\, cro-
preaputernic”. ~n mijlocul unui cadru mirific, apare f\ptura uman\ s\lbatic\, h\ituit\ nic\reasc\, cu cea popular-moldove-
de fric\ [i de foame. Nu numai a[ez\rile rurale, morile, hanurile, drumurile publice neasc\, ob]inând sonorit\]i incantatorii
se `nf\]i[eaz\ umile prin s\r\cie [i o defectuoas\ administrare, ci [i Ia[ul, capitala de neuitat, într-o veritabil\ proz\ a su-
]\rii. Casele au o arhitectur\ ciudat\, inestetic\, uli]ele sunt întortocheate, pline de gestiei verbale.
glod [i f\r\ lumin\ noaptea, iar r\spântiile, p\zite de cer[etori. ~n forfota mul]imii
adunate cu ocazia deschiderii divanului de judecat\, abatele distinge o

225
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Saga istoric\ sadovenian\

Saga istoric\ reconstituit\ de pro-


zator dezbate no]iunea de istorie [i
relev\ nepotrivirea dramatic\ dintre
legit\]ile evenimentelor petrecute de-a
lungul epocilor [i aspira]iile umane,
r\mase adesea neîmplinite ori cu sen-
sul lor nobil denaturat. Istoria apare ca
o înl\n]uire de fapte sângeroase, ca o
agresiune din afar\, pe care individul o
suport\ cu greu. Pentru a învinge —
fie [i numai par]ial — aceast\ inadec-
vare a personalit\]ii umane la cursul
implacabil al întâmpl\rilor istorice,
eroii sadovenieni se devoteaz\ îm-
plinirii unui ideal, deopotriv\ social [i
etic. Când nu s-au dovedit în stare de Henric Trenk, Cas\ ]\r\neasc\
acest deziderat, au pierit, istoria
sanc]ionându-i cu duritate inflexibil\ [i
amestec\tur\ pestri]\ [i murdar\, compunând un tablou al gloatei s\r\cite, descris
aruncându-i în anonimat.
Romancierul construie[te perso- `n manier\ dickensian\ de c\tre autor.
naje dilematice, ale c\ror spirite sunt Deplângând soarta ]\rii, Alecu Ruset este contrazis de replica admirativ\ a
sfâ[iate de contradic]ia ivit\ între pa- c\l\torului occidental, care afirm\: „Dumnezeu a pus aici un paradis.” Dar moldo-
siunile lor interioare [i senin\tatea veanul `i tempereaz\ entuziasmul prin aprecierea „un paradis devastat”, marcând
echilibrat\, pe care rolul istoric asu- lipsa de concordan]\ între natura edenic\ [i realitatea dramatic\ a unei ]\ri ruinate.
mat o impune în comportamentul lor Tot el face remarca sintetic\: „Toate în Moldova sunt scurte [i viforoase, [i cele
exterior. De obicei, personajele sado-
bune, [i cele rele”, instabilitatea [i vr\jm\[ia dintre oameni fiind tr\s\turile defini-
veniene se înfrâng pe ele însele [i
reu[esc, cu sacrificii, s\-[i domine im-
torii ale vie]ii poporului moldovean sub conducerea lui Duca.
pulsurile momentane [i sentimentale.
Când eroii denot\ t\rie moral\ în fa]a Duca-Vod\, un voievod f\r\ destin semnificativ
istoriei, aceasta deriv\ din con[tiin]a
faptului c\ au un jur\mânt de împlinit Pentru întâia oar\, Sadoveanu prezint\ un conduc\tor f\r\ aur\ legendar\, un
[i c\ au acceptat s\-[i dedice existen]a b\trân rapace [i ambi]ios, care a pauperizat ]ara pentru a recâ[tiga domnia pierdut\
intereselor majore ale unui popor sau [i ca s\-[i achite angajamentele b\ne[ti exorbitante luate fa]\ de turci. Tiranic, crud,
unei colectivit\]i umane mai reduse ca ascuns, b\nuitor, intrigant, trufa[, st\pânind în cel mai înalt grad arta disimul\rii,
num\r, dar cu importan]\ social\ (pre- aspru cu propria familie, josnic, capabil de crim\ — Duca reprezint\ un summum
cum r\z\[imea ]inuturilor de grani]\
de tr\s\turi negative, un antierou prin excelen]\. Apari]ia lui sumbr\ [i aduc\toare
ale Moldovei, în Neamul {oim\re[ti-
lor). La fel procedeaz\ [i Nicoar\
de tragedii apropie atmosfera de la curtea domneasc\ de o pagin\ de cronic\
Potcoav\, un ascet al puterii, un prin] de shakespearian\ a unei epoci sângeroase, într-o ambian]\ de intrigi josnice, ]eluri
Rena[tere echilibrat [i reflexiv `ntr-un mercantile [i fapte ru[inoase. El nu consider\ suficient\ domina]ia personal\ în
Ev Mediu brutal [i dec\zut. El vrea s\ Moldova, dorind s\ ob]in\ [i h\tm\nia Ucrainei, iar scaunul Þ\rii Române[ti s\-i
instaureze un climat de ra]iune politic\, revin\ fiului s\u, Constantin. ~n vederea atingerii unor asemenea ]eluri ambi]ioase,
de legitimitate a faptelor, de justi]ie va supune ]ara unui regim de fiscalitate excesiv\, ruinând-o [i sc\zându-i for]a eco-
colectiv\ `nf\ptuit\ cu participarea [i nomic\ [i, implicit, pe cea de ap\rare.
`n asentimentul poporului, pe care `l Dac\ {tefan cel Mare l\rgise grani]ele Moldovei, amplificându-i faima în lume,
reprezint\ `n fa]a Europei. Modelul
Duca nu era st\pân deplin nici m\car în toate cet\]ile ]\rii, dintre care unele
istoric ºi literar preferat de scriitor
rãmâne ªtefan cel Mare, personalita- între]ineau garnizoane str\ine. Astfel, înaltul prelat francez [i suita lui nu cuteaz\ a
tea carismaticã omniprezentã în Fraþii trece prin satul S\b\oani, unde mercenarii nem]i îi atacaser\ pe cei ce strângeau
Jderi, identificatã de poporul, cãruia birurile de la popula]ie, devastând locul. Detestat de boieri [i de popor, Duca s-a
i-a dedicat aproape o jumãtate de secol men]inut la putere instaurând o atmosfer\ de suspiciune [i teroare, tr\ind izolat în
de glorioasã domnie, cu voievodul propriul palat. Spre deosebire de el, voievozii autentici (ca {tefan cel Mare, Vasile
exemplar. Lupu) ie[eau cu pl\cere în public, la hramurile biserice[ti, la vân\tori [i petreceri,

226
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

dialogând cu mul]imea, care `i aclama. Judec\]ile domnitorului sunt formale, nea-


vând nici solemnitatea justi]iar\ a divanului prezidat de {tefan în Fra]ii Jderi, nici Eroii dilematici sadovenieni
m\car violen]a franc\ a pedepselor sângeroase aplicate de Tom[a în Neamul
{oim\re[tilor, c\ci Duca este omul deciziilor ascunse, al execu]iilor amânate cu Dilema eroilor sadovenieni se da-
sadism [i al iert\rilor tactice. Pivni]a cur]ii domne[ti a devenit o adev\rat\ camer\ toreaz\ conflictului acut între datoria
de tortur\, dat\ în grija c\l\ului Buga, unde voievodul asist\ frecvent la schingiuiri, social\ [i pasiunea individual\, contro-
ascultând m\rturisirile victimelor [i chiar dând sfaturi care s\ fac\ mai eficient vers\ psihologic\ [i ideatic\ având un
supliciul: „Cresteaz\-i limba [i presar\-i-o cu sare... g\te[te spini [i a[chii, ca s\ i le deznod\mânt complet diferit: când
ba]i sub unghii!” Cruzimea lui rece dep\[e[te sadismul lui Alexandru L\pu[neanu învinge sentimentul datoriei, protago-
ni[tii se sacrific\ individual, îns\ isto-
din nuvela lui Costache Negruzzi [i pe cel dovedit de Aron-Vod\ cel Cumplit în
ria îi re]ine drept exponen]i ai unor
mutilarea lui Iona[cu, `n romanul Neamul {oim\re[tilor. Ultima lui fapt\ sânge- crezuri na]ionale; dac\ ei î[i urmeaz\
roas\ va fi uciderea lui Alecu Ruset chiar în ziua nun]ii fiicei sale, l\sând-o, impulsurile pasionale în detrimentul
inten]ionat, pe mireas\ s\ se confrunte cu imaginea chipului desfigurat al iubitului unor fapte de anvergur\, destinul lor
ei. Impozitele exagerate [i instig\rile unor boieri `i r\scoal\ pe orheeni [i pe particular ajunge nesemnificativ [i se
l\pu[neni împotriva cupidului (lacomului) domn. rateaz\ la nivel istoric. ~n aceast\ cate-
Fire crud\ [i cinic\, el `i cere hatmanului Buhu[ s\ reprime în sânge revolta, iar gorie intr\ [i Alecu Ruset, impresio-
primul cap t\iat s\-i fie adus. Pe boierii care refuz\ s\ mai spolieze poporul `i judec\ nant prin tãria pasiunii erotice `ncheiate
sumar [i `i execut\, de[i unul dintre ei îi este rud\ apropiat\. ~l iart\ doar pe sp\tarul cu moartea sa, dar f\r\ destin `n plan
politic ºi militar.
Ion Milescu, pentru c\ are condei iscusit, obligându-l — sub amenin]area cu moar-
{i într-un caz, [i în cel\lalt, eroii
tea — s\ `ntocmeasc\ un document fictiv cu semn\tura lui Ruset, trimi]ându-i-l apoi sadovenieni au parte de o soart\ im-
lui Cara Mustafa, ca s\-l piard\ pe adversarul lui în ochii înaltului demnitar turc. previzibil\, tensionat\, frecvent tra-
Dac\ voievozii cu adev\rat pio[i înzestraser\ ]ara cu biserici, m\n\stiri [i schituri, gic\, dar, cel pu]in în primul caz, devin
construind — deopotriv\ — l\ca[uri de cult [i monumente de art\, religiozitatea lui modele exemplare ale na]iunii din
Duca este fals\, c\ci — prin rug\ciuni — el cere divinit\]ii sprijin în planurile lui de care fac parte [i faptele lor de excep]ie
pedepsire a inamicilor personali. Nicio remu[care nu-i tulbur\ con[tiin]a, nici mil\ r\mân în memoria colectiv\ pentru
cre[tineasc\ nu manifest\ fa]\ de cei nevoia[i, pentru c\, om f\r\ suflet generos, n-a eternitate. Exemplul cel mai elocvent
îl g\sim în capitolul al XXIV-lea din
tr\it niciodat\ satisfac]ia moral\ de-a veni în ajutorul semenilor lui.
romanul Zodia Cancerului..., care face
leg\tura spiritual\ cu Neamul {oim\-
Alecu Ruset — `ntre erotismul factice [i adev\rata pasiune re[tilor. Tudor {oimaru, ajuns la vâr-
sta b\trâne]ii [i orbind, venerat de ai
Chiar din capitolul al II-lea al romanului, prozatorul creioneaz\ portretul lui s\i, care `l considerau un erou local [i
Alecu Ruset, fiul domnitorului mazilit, subliniind vestimenta]ia boiereasc\, suple]ea un proroc sfânt, adus de cons\tenii
]inutei, paliditatea nobil\ a figurii, privirea zâmbitoare, semn al unei firi deschise, r\scula]i în fa]a lui Duca-Vod\, are
curajul s\-l înfrunte pe despot, acuzân-
du-l c\ a s\r\cit poporul organizând
ho]ia domneasc\. Evocând moartea
crunt\ a lui Iona[cu, p\rintele s\u,
omorât din ordinul lui Aron-Vod\ cel
Cumplit, anticipând furia lui Duca [i
posibilitatea de a fi el însu[i ucis de
buzduganul domnesc, Tudor {oimaru
reflect\, prin experien]a tr\it\ de el,
repetarea ciclic\ a întâmpl\rilor [i a
dramelor omene[ti în istorie. ~nainte
de a pieri, b\trânul lupt\tor de alt\-
dat\ `l compar\ pe domn cu un
Antihrist. Moar tea lui {oimaru pe
treptele m\n\stirii Golia simbolizeaz\
încheierea unui ciclu istoric, apusul
unei lumi, în care doar oamenii liberi,
curajo[i [i adevãraþi patrio]i au avut o
statur\ eroic\.

Anonim, Portretul lui Ioan Manu 

227
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

dornice de prietenia unui om superior, precum abatele Paul de Marenne. Ruset este
[i el — într-o m\sur\ — prototipul antieroului, irosindu-[i tinere]ea în petreceri [i
aventuri erotice, din punct de vedere politic fiind un spirit resemnat [i defetist.
~n timp ce Duca r\mâne un domn nepatriot, complet dezinteresat de prestigiul
politic al Moldovei [i de ap\rarea intereselor statului românesc în fa]a adversarilor
lui tradi]ionali, Ruset î[i iube[te ]ara, dar este incapabil s\-[i asume un rol de prim
rang, s\ `ncerce s\ schimbe starea nefast\ a lucrurilor, de care este con[tient. El se
distan]eaz\ de veritabilii eroi sadovenieni, justi]iari implacabili [i conduc\tori devo-
ta]i intereselor majore ale unor mari colectivit\]i umane (ca Tudor {oimaru, {tefan
cel Mare, Ion Vod\ cel Cumplit sau Nicoar\ Potcoav\). Beizadeaua Alecu recunoa[-
te superioritatea moral\ a tat\lui s\u, care, de[i domnise pu]in, se f\cuse respectat
de boieri [i iubit de popor. Fiul, îns\, chiar dac\ apreciaz\ modelul etic p\rintesc, nu
este în stare s\-l urmeze, reducându-[i existen]a la preocup\ri individuale, necon-
tând ca un posibil om politic în vremea sa.
Persoan\ instruit\ [i rafinat\, ducând o via]\ princiar\ [i bogat\, Ruset leag\ o
I. Andreescu, Cas\ de ciurari (fragment) trainic\ prietenie cu abatele de Marenne, ca urmare a afinit\]ilor descoperite reci-
proc, în calitate de spirite cultivate [i umaniste. ~i m\rturise[te noului s\u prieten [i
confident c\ [i-a f\cut studiile în Polonia, c\ a c\l\torit mult, cunoscând oameni [i
locuri de mare diversitate, câ[tigând o adânc\ experien]\ de via]\. ~i evoc\ mazili-
Dezbatere rea p\rintelui s\u, ca urmare a intrigilor lui Duca, turcii supunându-l la torturi ini-
maginabile, ca s\ m\rturiseasc\ averea presupus a fi de]inut\. De[i înc\ tân\r, ana-
Tragedia inadecv\rii
lizeaz\ cu o remarcabil\ luciditate [i competen]\ situa]ia precar\ a Moldovei, dar nu
cuplurilor sadoveniene
se dovede[te în stare s\ o amelioreze prin efort [i sacrificiu personal. Reflex al epo-
O constant\ a universului artistic cii în care tr\ia, el r\mâne o personalitate decadent\, mul]umindu-se cu m\runte
sadovenian este mitul-pasiune, respon- intrigi de culise [i cu aventuri sentimentale. Personajul dovede[te mentalitatea
sabil de ini]ierea prin eros a personaje- tipic\ a beizadelei (a fiului de voievod), considerând — în mod eronat — c\ ac]iunile
lor scriitorului. Acest mit trebuie în]eles sale, oricât de riscante [i contravenind legilor [i moravurilor consacrate prin tradi]ii,
ca o dragoste fulger\toare ce sanc]io- nu pot fi supuse judec\]ii semenilor lui. ~n Moldova acelui sfâr[it de veac, î[i conso-
neaz\ ori chiar distruge fiin]a prin lidase faima unui Don Juan autohton datorit\ tinere]ii sale aventuroase, în timpul
for]a ei incandescent\ [i ira]ional\,
c\reia r\pise numeroase fete, femei c\s\torite [i chiar c\lug\ri]e (dup\ m\rturisirea
fiind resim]it\ drept o fatalitate impla-
cabil\.
admirativ\ a servitorului s\u credincios, Vâlcu Bârl\deanu). Dar s\ lupte împotriva
Spre un deznod\mânt tragic — al abuzurilor lui Duca-Vod\, s\ pedepseasc\ nedreptatea [i umilin]a suferite de tat\l
jertfei de sine ori chiar al sacrificiului s\u, s\ cear\ domnia ]\rii [i s\ se transforme, în judecata poporului moldovean,
vie]ii — se îndreapt\ [i cuplurile ina- dintr-un pretendent virtual într-o cert\ personalitate politic\, a[adar, într-un om de
decvate, precum acelea care nu se pot stat cu responsabilit\]i na]ionale — aceste ac]iuni esen]iale nu-i angajeaz\
legitima prin consim]\mântul rudelor con[tiin]a. Dac\ via]a lui Alecu Ruset se adânce[te în tragedie [i nu e[ueaz\ într-un
apropiate, perechile ai c\ror parteneri banal roman picaresc (de aventuri senza]ionale), faptul se datoreaz\ prieteniei sin-
provin din familii adversare (Neamul
cere fa]\ de Paul de Marenne [i iubirii nefericite pentru Catrina Duca, iubire ce îl
ªoim\re[tilor, Zodia Cancerului…),
atrac]iile blestemate n\scute din rivali- va duce la moarte. ~l salveaz\ moral tocmai sentimentele esen]iale care anim\
tatea între fra]ii sau prietenii care întreaga lume sadovenian\ — prietenia [i dragostea — , acelea care dau sens exis-
iubesc aceea[i femeie (Fra]ii Jderi, Ni- ten]ei umane [i o înnobileaz\ prin ofranda sacrificiului de sine.
coar\ Potcoav\), apropierile erotice Istoria necru]\toare `i sanc]ioneaz\ pe antieroii vremii lor, aspect eviden]iat în
pur spirituale care nu contravin jur\- dialogul diplomatic dintre Paul de Marenne, a c\rui identitate real\ este aceea de
mintelor sfinte (Creanga de aur) etc. ambasador secret al Regelui-Soare (Ludovic al XIV-lea), [i vizirul Mustafa la Þari-
Dar, paradoxal, pentru eroii lui Sa-
grad. Izbitoare este cinica remarc\ a înaltului reprezentant imperial referitoare la
doveanu, a tr\i f\r\ a cunoa[te revela]ia
ini]ierii prin eros este o fatalitate mai
faptul c\, pentru sultanul Mehmet al IV-lea, nu conteaz\ nici Duca-Vod\, nici rivalul
greu de îndurat decât a muri dintr-o s\u, Alecu Ruset. Turcii pre]uiesc tenacitatea lui Duca în strângerea impozitelor ce
dragoste asumat\ cu toate riscurile ei. umplu regulat visteria imperial\. Domnul temporar al Moldovei reprezint\ un instru-
ment eficient al jefuirii unei ]\ri supuse în favoarea st\pânilor ei [i al înavu]irii — prin
mit\ — a demnitarilor otomani. Când nu va mai fi util intereselor Cur]ii otomane, va
 fi mazilit sau ucis (în caz de nesupunere), precum atâ]ia dintre antecesorii lui la tron.

228
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Cara Mustafa preciza cu claritate: „~mp\r\]ia mai are nevoie de beiul de la Moldova, 
care se arat\ harnic [i înc\ destul de în]elept. Altfel, la drept vorbind, în cump\na A[adar, [i Zodia Cancerului...
noastr\, amândoi n-atârn\ nici cât un fir de praf...” Istoria nu re]ine numele celor ce este romanul unei iubiri imposibile,
se pleac\, umili, în fa]a ei, pentru c\ însu[i cursul ascendent al acesteia îl împlinesc dezavuate de to]i, obligate s\ se pre-
fac\, spre a nu fi suprimat\ brutal, al
aceia care `[i ]in capul drept [i nu i se supun.
iubirii clandestine, r\t\cind din loc în
loc, pândite, la fiecare pas, de pericole,
Romeo [i Julieta `n spa]iul medieval românesc [i care va trebui, în final, s\ se resem-
neze în fa]a urii, a teroarei [i a mor]ii.
~n casa [\trarului L\z\rel Griga, unde misionarul cre[tin [i urma[ul fostului Cuplurile sadoveniene, în dimen-
domnitor român au fost g\zdui]i [i onora]i, dup\ modelul ospitalit\]ii moldovene[ti, siunea erotic\ a existen]ei lor, reproduc
prin]ul `i m\rturise[te abatelui drama lui sentimental\, izvorât\ din faptul c\ era dilemele tragediilor shakespeariene,
îndr\gostit chiar de fiica du[manului s\u de moarte [i al întregii familii a iubindu-se `n ciuda tuturor obstaco-
lelor generate de conflictele sânge-
Rosette[tilor. Ini]ial, interesul ar\tat Catrinei reprezenta un amestec de curtoazie
roase dintre familiile lor, cu o d\ruire
cavalereasc\ [i dorin]\ obscur\, deloc onest\, de a-l contraria pe voievod, de a-l lovi [i o abnega]ie totale. Sfâ[ierea lor sufle-
în sentimentele lui paterne: „Floarea pe care o are în gr\din\ Duca-Vod\ n-a[ teasc\ provine din eterna contradic]ie
lua-o numai din dragoste, ci [i pentru ura mea împotriva lui.” Ulterior, în rarele între pasiune [i ra]iune, între impulsul
întâlniri avute, tân\ra `l impresioneaz\ prin maturitate [i dârzenie, `l captiveaz\ incandescent [i realitatea rece, între
printr-o feminitate capricioas\, `l impulsioneaz\ prin inteligen]a sa ironic\ [i astfel for]a irezistibil\ [i acaparant\ a dra-
gostei [i opacitatea intolerabil\ a pre-
câ[tig\ afec]iunea b\rbatului matur. Ea reu[e[te s\-l transforme dintr-un aventurier,
judec\]ilor mediului în care vie]uiesc.
cu un destin întâmpl\tor [i f\r\ semnifica]ii, în omul pasional care [i-a concentrat Nefericita lor poveste de dragoste
via]a într-o tr\ire intens\ [i unic\. reediteaz\ tragismul pasiunilor inter-
Ceea ce este comun romanelor istorice [i erotice ale scriitorului este o neferi- zise care `i pecetluiesc pe eroii lui
cit\ poveste de iubire, pornind de la inadecvarea cuplurilor [i încheindu-se, cel mai W. Shakespeare, perechea sadove-
adesea, cu jertfa de sine. Sadoveanu a imprimat — ca o constant\ —, în structura nian\ evocându-i pe Romeo [i Julieta
la o vârst\ mai matur\, r\s\di]i în solul
caracterologic\ a eroilor s\i, dimensiunea romantic\ a absolutului în dragoste.
moldav. Ruset are parte de ne[ansa în
Pasiunile lor erotice ating concentrarea maxim\, dar, în majoritatea cazurilor, ele dragoste a mai tuturor personajelor
prefigureaz\ idealuri imposibil de adecvat realit\]ii istorice [i de împlinit în datul lui Sadoveanu — a lui Tudor {oimaru,
social. Patima lui Ruset pentru apriga [i frumoasa Catrina cre[te treptat în intensi- Ionu] Jder ºi a fraþilor sãi mai mari, a
tate, devenind — în punctul ei maxim — o obsesie, care are drept rezultat anihila- lui Alexãndrel (fiul lui ªtefan cel
rea moral\ a eroului [i sila lui de via]\. El compar\, în fa]a abatelui îngrijorat de soar- Mare), a fraþilor Nicoar\ ºi Alexandru
Potcoav\, a lui Kesarion Breb [i a
ta prietenului s\u, propriul sentiment distructiv cu acea c\ma[\ otr\vit\ a lui
altora.
Nessus, simbol al imposibilit\]ii iubirii la care f\cea apel [i Mihai Eminescu, în
ipostaza celui nefericit în dragoste din poemul Od\ (în metru antic). Chiar Vâlcu
Bârl\deanu, cu toat\ simplitatea firii sale, î[i aten]ioneaz\ st\pânul: „Asta ]i-i drag\ Henric Trenk, Conac de po[t\ (fragment)
[i-i pl\te[ti ei pentru celelalte. Rânduit este de la Dumnezeu s\ nu scape omul de
asta, cum nu scap\ de moarte. Venindu-]i [i M\riei Tale ceasul, supune-te!”, avertis-
ment care sugereaz\ ideea predestin\rii în dragoste.
Cuvintele ]\ranului reflect\ [i concep]ia popular\ potrivit c\reia na[terea, iubi-
rea [i moartea sunt coordonate majore ale vie]ii umane, hot\râte de instan]a divin\,
în fa]a c\rora voin]a omului se consum\ ca o zbatere neputincioas\.
~n viziunea lui M. Sadoveanu, iubirea este o ini]iere, însumând experimentul,
cunoa[terea [i jertfa de sine, care pe cei ale[i [i tari îi c\le[te, iar pe cei slabi îi
distruge: în Fra]ii Jderi, Ionu] este la vârsta ini]ierii [i cunoa[te pasiunea al\turi de
jupâni]a Nasta, care, fiind r\pit\ de t\tari, prefer\ moartea dezonoarei; Nicoar\
Potcoav\, consacrându-se r\zbun\rii fratelui s\u, Ion Vod\ cel Cumplit, ucis
mi[ele[te, are puterea l\untric\ s\-[i reprime sentimentele fa]\ de Ilinca, aceasta
fiind [i odrasla lui Ieremia, tr\d\torul voievodului sacrificat de turci; între Tudor
{oimaru [i Magda Orheianu se înal]\ zidul de netrecut dintre r\ze[ul mândru de li-
bertatea lui, îns\ nedrept\]it, [i fiica boierului asupritor [i prigonitor al neamului
{oim\re[tilor.

229
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Catrina Duca — o eroin\ modern\


prin curaj [i for]\ decizional\
~n capitolul al XXVII-lea, privindu-[i retrospectiv via]a, Ruset îi m\rturise[te
abatelui c\, ini]ial, el nu fusese îndr\gostit de Catrina: „Iubirea mea e tot ce poate fi
mai f\r\ de-n]eles. Cu atât mai f\r\ în]eles, cu cât am pornit-o râzând [i jucân-
du-m\”. Treptat, este cople[it de personalitatea tinerei, respectând-o [i pre]uind-o
pentru ea îns\[i. De remarcat c\, în proza sadovenian\, o anumit\ categorie de
femei manifest\ o net\ superioritate asupra b\rba]ilor, prin voin]\, fermitate [i lupta
dus\ pentru a-[i p\stra omul iubit al\turi. Catrina este mai echilibrat\ [i mai puter-
nic\ decât Alecu, în[elând abil vigilen]a p\rin]ilor, organizând întâlniri secrete, în
pofida pazei instituite de tat\l ei, f\când planuri de a se elibera dintr-o logodn\ detes-
tat\, în timp ce b\rbatul, orbit de patima lui [i de furia neputin]ei împlinirii erotice,
se caracterizeaz\ printr-o pasionalitate f\r\ ini]iativ\, l\sat\ la voia întâmpl\rii.
Catrina Duca este o personalitate feminin\ bine conturat\, cu toate atributele fe-
meii con[tiente c\ tr\ie[te adev\rata iubire. Fire autoritar\, hot\rât\, eroina seam\-
n\ atât bunicii ei, Dafina-Doamna, evocat\ chiar de tat\l ei cu respect, cât [i lui Duca
Anton Chladek, Femeie în albastru însu[i, prin dârzenie, capacitate de a-[i disimula gândurile [i tenacitatea cu care `[i
urm\re[te ]elul dorit. Scriitorul înt\re[te impresia de obiectivitate în realizarea por-
tretului fiicei domnitorului [i prin intermediul observa]iilor directe ale lui Paul de
Marenne. Cerând s\-i fie prezentat, înaltul oaspete — om cu experien]a fiziono-
M\rturisiri miilor — observ\ contrastul dintre suavitatea privirii tinerei, energia degajat\ din
voce [i voluntarismul expresiv al gurii cu linii ferme. Rezisten]a fa]\ de modul con-
„Cu pu]in\ imagina]ie î[i putea
închipui [i Sadoveanu cam cum ar\ta
ven]ional de via]\ de la Curte, opozi]ia sa acerb\ la solicitatea p\rin]ilor de a accep-
Moldova noastr\ la vremea aceea ta mariajul, din ra]iuni politice, cu feciorul lui Radu-Vod\, ap\rarea disperat\ a
când un av\ (p\rinte, n.n.) fran]uz ar fi libert\]ii ei sentimentale [i de ac]iune, toate acestea definesc un spirit feminin mo-
trecut grani]a le[asc\ [i s-ar fi îndreptat dern, lipsit de prejudec\]i [i de roman]iozit\]i desuete, într-o lume anchilozat\ în
spre cetatea Ie[ilor. El, îns\, pe lâng\ o convenien]e imuabile. ~ntr-una dintre întâlnirile cu alesul inimii ei, Catrina se auto-
bogat\ imagina]ie [i un deosebit spirit define[te: „Am t\cut [i, închizându-m\ în mine, am luat hot\rârea s\ tr\iesc singur\
de transpunere în epoc\, mai avea [i între ai mei. Nu m\ împotrivesc poruncii lor, dar f\ptuiesc ce cred eu… Sufletul
[ansa — ca s\ zicem a[a — c\ se n\s- meu, al meu fiind, nu vreau s\-l dau decât celui pe care-l aleg. Dar s\ fie vrednic de
cuse în târgu[orul Pa[cani, care pe vre- mine.”
mea copil\riei lui, prin 1880, nu ar\ta ~ntr-o lume sufocat\ de minciun\, ipocrizie [i interese pragmatice, libertatea
cu mult mai r\s\rit decât a[ez\rile pe eroinei nu poate fi decât interioar\, dar Catrina va avea curajul s\-[i pledeze cauza,
care le privise cu uimire [i triste]\ convingându-[i tat\l (care o respect\) s\ o ia în c\l\toria la Þarigrad, unde se va
domnul abate de Marenne.” înf\]i[a sultanului — înfruntând prejudec\]ile mahomedane despre condi]ia supus\
„Fiind [i el un pa[nic [i blând mol- a femeii —, cerând s\-i fie anulat\ logodna for]at\. Chiar dac\ efortul [i curajul ei
dovan, [tia c\ tare greu se schimb\ moral nu au succes, prin însu[i faptul c\ se revolt\ împotriva regulii ca femeile din
ceva în nec\jita ]ar\ a lui Neculce [i a familii princiare s\ încheie c\s\torii silite, neavând dreptul s\ dispun\ de propria
lui Ion Creang\ de la Humule[ti. A[a intimitate [i via]\, Catrina Duca iese din tiparele lumii feudale, înscriindu-se în
c\, desigur, [i pe vremea domni]ei actualitate. Eroina nu dore[te s\ devin\ so]ia unui b\rbat dispre]uit [i chiar urât,
Catrina [i a lui beizadea Alecu Ruset nici s\ urmeze destinul mamei sale, Anastasia, care — supus\ caracterului despo-
viile de la Repedea erau cam la fel: cu tic al domnului — ajunge s\ semene perfect cu acesta `n privin]a zgârceniei [i a
aceia[i nuci b\trâni [i r\muro[i în care preocup\rii obsesive de a-[i spori averea. ~n final, va accepta c\s\toria impus\, doar
cântau ]\rcile [i cu acelea[i fântâni cu ca s\-[i salveze familia amenin]at\ de prigoana turcilor, scandaliza]i c\ o femeie
cump\n\, din care o fat\ cu fust\ crea]\ îndr\zne[te s\-[i dep\[easc\ condi]ia umil\ [i s\-[i revendice un drept îng\duit
scotea ap\ cu ciutura.” numai b\rba]ilor, anume acela de alegere liber\ a partenerului de via]\.
Profira Sadoveanu Dac\ iubirea pentru ea `i anihileaz\ lui Ruset luciditatea [i în]elepciunea,
(fiica scriitorului) Catrina, dimpotriv\, este prudent\, diplomat\, [ireat\ chiar, cerându-i iubitului ei
s\ a[tepte momentul prielnic pentru a ac]iona în mod eficient. Ruset o pierde pe
Catrina, pentru c\ soarta le este potrivnic\, dar [i din pricina necoordon\rii între

230
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

ra]iune [i impulsurile sentimentale. O fiic\ de voievod nu putea fugi în lume, c\ci


era atent supravegheat\, nici nu putea fi r\pit\ cu for]a, ci ob]inut\ printr-o tactic\ Verosimilul
abil\ [i `ndelung sus]inut\, de care el nu s-a dovedit `n stare.
Eroul nu prevede amploarea dificult\]ilor [i nu are r\bdarea necesar\ constitui-  Din it. verosimile, lat. verisi-
rii unui demers politic [i matrimonial care s\ nu poat\ fi refuzat. E[uând, se milis — „asem\n\tor adev\rului”;
îmboln\ve[te psihic [i chiar fizic din pricina dezam\girilor îndurate. Va recurge la „care pare adev\rat, real, plauzibil,
probabil, posibil”, „ceea ce se circum-
solu]ia extrem\ de a-l r\pi pe viitorul mire al Catrinei în preziua cununiei, în spe-
scrie adev\rului” (DEX, 1996).
ran]a c\, astfel, va împiedica nunta lor. Dar {tefan va fi eliberat de un corp de oaste ~n estetic\, verosimilul se refer\
trimis de Duca pe urmele r\pitorilor, iar Alecu Ruset — învins — va fi p\r\sit de la gradul de umanitate al operei de
solda]ii mercenari [i se va preda înving\torilor. Domnitorul îl va ucide cu propriul art\, definind ceea ce este apropiat de
buzdugan. Moartea prin]ului constituie, de fapt, o sinucidere, c\ci acesta ar fi putut realitatea uman\, de tr\irile omene[ti,
s\ fug\ [i s\ se salveze, dar a în]eles c\ î[i jucase ultima [ans\ [i Catrina era pier- are aparen]\ de fapt adev\rat, real,
dut\ pentru el. R\zbun\torul voievod ucisese, de fapt, o ruin\ sufleteasc\ [i tru- autentic, a[adar, acceptabil [i credibil
peasc\, pentru c\ Ruset devenise o umbr\, „o r\m\[i]\ dintr-un fudul beizadea din aceste puncte de vedere. Apar-
Alecu” de alt\dat\. Marea lui iubire, care nu-[i g\sise nici împlinirea, nici vindeca- ]inând sferei realit\]ii, verosimilul are
drept criteriu de individualizare ade-
rea, l-a f\cut s\-[i primeasc\, resemnat, sfâr[itul.
v\rul. Calitatea de a fi verosimile o au,
Catrinei i-a fost dat\ [i încercarea s\ stea în rochia alb\, de mireas\, f\r\ voie în primul rând, operele care apar]in
contemplând — înm\rmurit\ de suferin]\ — chipul f\r\ via]\ [i desfigurat de lovi- realismului, unde vocea narativ\ este
turi al omului iubit: „Privi înainte-i f\r\ s\ vad\ pe nimeni, apoi î[i încovoie fruntea impersonal\, iar scenele, situa]iile [i
pe genunchi l\sându-[i mâinile albe s\ atârne într-o parte, ca [i cum ar fi fost str\ine dialogurile geneaz\ autenticul.
de dânsa.” La fel de str\in\ [i de goal\ îi va fi existen]a de-atunci înainte, f\r\ pre- Un artist evocator de talia lui
zen]a tandr\ a lui Alecu Ruset, c\ruia îi va evoca imaginea drag\ numai în visurile M. Sadoveanu poate reconstitui atmos-
ei cele mai ascunse. fera unor lumi demult apuse, p\r\sind
documentul istoric [i recurgând la
fic]iune, dar mereu `ntre limitele verosi-
milit\]ii. Cu o mân\ sigur\, el sugerea-
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii z\ ambian]e locale, vestimenta]ii de
epoc\, comportamente [i gesturi tipi-
1) Compara]i, `ntr-un eseu-paralel\, imaginea Moldovei dec\zute [i antierois- ce, dar mai ales creeaz\ limbaje cu
mul din Zodia Cancerului... cu perspectiva unui spa]iu al Rena[terii, plin de savoare arhaic\ [i regional\, dialo-
bel[ug [i de fapte legendare, din romanul Fra]ii Jderi. gurile men]inându-se `n sfera plauzi-
bilului. Astfel `ncât [i George
2) Întrucât opera sadovenian\ a fost analizat\ (`n Reperele de interpretare) ca C\linescu exclama fermecat: „Dac\
un roman antieroic [i de dragoste, realiza]i o compozi]ie de sintez\ `n care {tefan cel Mare s-ar scula din mor-
s\ fie abordate via]a familial\ (a domnului, a marilor boieri, a ]\ranilor ospi- mânt [i ar vorovi cu noi, am `ncre-
talieri, precum L\z\rel Griga), falsa justi]ie voievodal\, lupta politic\ acerb\ din]area c\ pe noi nu ne-ar pricepe,
pentru putere, tabloul moravurilor vremii, rela]iile diplomatice cu Imperiul dar pe M. Sadoveanu da!...”
Otoman [i cu ]\rile `nvecinate etc.
3) Redacta]i un eseu caracterologic cu tema: „Catrina Duca — eroin\ `nzes-
trat\ cu spirit modern `ntr-o lume rigid-conven]ional\”. Bibliografie
4) Structuraþi un eseu argumentativ cu tema: „Alecu Ruset [i Catrina Duca —
 Ovid S. Crohmãlniceanu, Cinci pro-
un cuplu predestinat tragediei, `ntr-o Moldov\ `ntunecat\ de prejudec\]i [i
zatori în cinci feluri de lecturã,
crime, la sfâr[itul veacului al XVII-lea”. Editura Cartea Româneascã, Bucu-
5) Concepe]i un eseu literar-filosofic cu tema: „Istoria ca «unitate a contrari- reºti, 1984.
ilor» (coincidentia oppositorum), reliefând imaginea senin-epopeic\ a Mol-
 Nicolae Manolescu, Mihail Sado-
dovei lui {tefan cel Mare [i alta sumbru-decadent\ a ]\rii lui Duca-Vod\, `n
veanu sau utopia c\r]ii, edi]ia a III-a,
viziunea integratoare a lui Mihail Sadoveanu”. Editura Paralela 45, Bucure[ti,
6) Limbã ºi comunicare (actualizare) — Realizaþi un eseu stilistic în care, pe 2002.
baza cunoºtinþelor acumulate în clasele a IX-a–XI-a, sã aprofundaþi cunoaº-
 Eugen Simion, Scriitori români de
terea mãrcilor limbajului operei sadoveniene, uzul diversificat al limbii lite-
azi, vol. II, Editura Cartea Româ-
rare, varietate registrelor stilistice (arhaic, regional, colocvial, artistic), de neasc\, Bucure[ti, 1976.
o mare bogãþie lexicalã.

231
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Spovedanii la por]ile Orientului —


„`n paraclisul patimilor rele”
Mateiu I. Caragiale

Craii de Curtea-Veche
(fragmente)

[…] Prietenul se opri aici, zâmbind, î[i aprinse cu tabiet ]igara, porunci cafele,
vin. {i relu\ numaidecât firul povestirii.
— …Într-un salon viu luminat, cocoane în malacov, înc\rcate de scule, boieri cu
favori]i sau cu imperiale, la grumazul c\rora scânteie briliantele Ni[anului, se
apleac\ adânc ca s\ s\rute mâna unei b\trâne îmbr\cate în verde, o b\trân\ pu]intic\
la trup [i usc\]iv\, cu p\r c\nit morcoviu, cu ochi sp\l\ci]i alba[tri. Are îns\ aerul atât
de m\re]: ea st\ dreapt\, capul îl ]ine sus, c\ut\tura-i e semea]\, vorba r\spicat\ [i
poruncitoare. De [apte ani de când s-a întors din cea din urm\ c\l\torie la Baden-bis,
ea nu mai iese din cas\ [i, pentru c\ singur\tatea îi e urât\ iar somnul rar, în fiecare
Coordonate ale vie]ii [i operei
sear\, dup\ masa de dou\sprezece tacâmuri, are pân\ târziu sindrofie. Cu dânsa avea
Mateiu I. Caragiale s-a n\scut în s\ piar\ una din r\m\[i]ele întârziate ale lumii de odinioar\, ea apucase înc\ vremu-
1885, ca fiu natural al marelui drama- rile bune: în 1871, când a r\posat, mergea pe optzeci [i opt de ani [i era de [aptezeci
turg Ion Luca [i al Mariei Constanti- [i doi v\duv\, dup\ o scurt\ c\snicie cu un beizadea grec, un copilandru g\man care
nescu (rentier\ — persoan\ f\r\ ocupa- se îndopase cu coac\ze [i avusese încurc\tur\ de ma]e. De atunci nu voise s\ se mai
]ie, care tr\ie[te doar din rent\). Toat\ m\rite [i-[i petrecuse o bun\ parte din acea lung\ via]\ „în\untru”, peste tot ce era
existen]a lui, acesta nu [i-a acceptat mai str\lucit în nobilime. Credincioas\ prejudec\]ilor acesteia pân\ la habotnicie, ea
condi]ia de bastard, [i-a condamnat p\- ar fi f\cut pe oricine s\-i ierte îngâmfarea îndat\ ce ar fi auzit-o vorbind; darul ce avea
rin]ii pentru uniunea lor liber\ [i a încer- în privin]a aceasta, fiind mai uimitor decât îns\[i ]inerea ei de minte; ca s\ spun\ un
cat, printr-un comportament excesiv,
m\run]i[, un fleac de nimic, avea felul s\u anume; când povestea, citea parc\ dintr-o
imitând ]inuta [i blazonul aristocra]ilor
veritabili, s\ compenseze modul ru[i- carte frumoas\. De altminteri, o stan\ de bun-sim], un munte; nici eresuri la dânsa,
nos [i nedemn (în viziunea lui) în care nici ciud\]enii, deoarece nu pe socoteala ei trebuia pus\ aceea singur\ de a nu se fi
se ivise pe lume: „El, care a tr\it cu îmbr\cat niciodat\ altfel decât în verde, nici purtat alt soi de piatr\ scump\ afar\ de
adev\rat abia în opera sa, el care s-a smarande. Cu timpul, verdele se întunecase, se ascunsese sub un înveli[ de horbot\
socotit damnat, prin] jefuit de blazon [i neagr\ [i numai când au culcat-o în sicriu, au mai g\tit-o, dup\ a sa dorin]\, cu rochia
aruncat în via]\ dintr-o m\sluire a Par- de lastr\ ner\mzie pe care o purtase ca mireas\.
celor (Ursitoarelor, n.ns.) sub identitate Odihneasc\-se în pace! Din recuno[tin]a ce-i p\strez, mi-am f\cut lege; osebit de
obscur\. Mi-l înf\]i[ez drept cel din ur- însemnata ei stare, ea mi-a l\sat acea comoar\ sfânt\ care e datina, fiin]a mea
m\ avatar al faraonului Tlà. Eminescu
l\untric\ toat\ e f\ureala ei, numei a ei; d\sc\lindu-m\ întru cele înalte, ea a de[tep-
imagina acolo istoria unor fantastice
metempsihoze („migra]ie a sufletului” tat în mine vechile n\zuin]e. De la dânsa am înv\]at s\ fac [i eu parte din aceia
în diferite identit\]i trupe[ti, n.ns.), în c\rora le e de la Dumnezeu dat s\ porunceasc\, cei ce prin avu]ie [i faim\ se înal]\
deasupra muritorilor de rând. Iar ananghia clipelor hot\râtoare de mai târziu ale
 vie]ii mele am înfruntat-o numai cu ajutorul amintirii ei; în frigurile îndoielii [i ale

232
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

obidei, vedenia Lumin\]iei Sale mi-a r\s\rit întotdeauna înainte, mult mai senin\, în 
ve[mânt verde, scânteind din cap pân\-n picioare de pietre verzi. care duhul faraonului devine, rând pe
Eram zilnic adus dup\-amiazi la dânsa. Acolo stam de fa]\ la dichiseala ei ce se rând, în existen]e succesive: Baltazar —
prelungea pân\ seara. Estimp istorisea. Protipendada a trei sferturi de veac o cunos- cer[etor din Sevilla, Alvarez — mar-
cuse în fiin]\, v\zuse de mai multe ori pe Napoleon I, care odat\-i vorbise, fusese cu chiz de Bilbao… {i, pentru c\ poves-
tat\l ei la Viena pe vremea Congresului, dan]ase cu împ\ratul Alexandru [i cu tea a r\mas neterminat\, ce încheiere
mai izbutit\ i se poate închipui decât
Metter nich, primise în Italia omagiile lui Chateaubrinad [i ale lui Byron. Ca s\ nu
acest straniu suflet care s-a ivit pe
piard\ pensia de general-maior a caimacamului, ce din porunca împ\ratului Nicolae lume în Bucure[ti, la 25 martie 1885,
i-a fost slujit\ [i ei toat\ via]a, de la 1830 nu mai c\lcase în Fran]a pe care, de când sub numele Mateiu I. Caragiale?”
cu r\zboiul nelegiuit, cum îl numea, din Crimeia, o ura de moarte. Totu[i, dup\ gre- (Mircea Vaida, Postfa]a la Craii de
ceasc\, bineîn]eles, limba de care se slujea mai cu drag era fran]uzeasca, o fran]u- Curtea-Veche, edi]ia a II-a, 1975).
zeasc\ de veche Curte, cuprinz\toare [i în]epat\, mirosind a pergamut\ [i a mosc. Traumatismul provocat de con[tiin]a
Când îns\ i se întâmpla s\ pomeneasc\ de ceva din trecutul neamului nostru, o da c\ este un bastard, un anonim social
pe române[te [i atunci povestirea se lumina mistic; dânsa g\sea întov\r\[iri subli- condamnat s\ tr\iasc\ cu stigmatul
me de cuvinte ca s\ spun\ lunga încumetare împotriva p\gânului cotropitor, nepre- ru[inii, l-a f\cut s\ se declaseze, s\ se
îmbrace numai ca aristocra]ii, s\ se far-
getata mucenicie, evlavia învingând asprul drum. Cu un suflu vorbea de tr\d\rile
deze pentru a c\p\ta un aer nobil, s\-[i
celor doi mari dragomani [i de crunta-le isp\[ire, de celelalte capete, opt la num\r, impun\ o morg\ în]epenit\, simulând
retezate de iatagan în mai pu]in de o sut\ de ani, de fuga în Rusia, de a]â]area a dou\ ]inuta princiar\. Acela[i motiv l-a f\cut
r\zboaie [i de stârnirea Eteriei. Ca istoriile acestea nimic n-avea darul s\ m\ încân- s\ se însoare cu o femeie bogat\ (mult
te; pl\cerea cu care le ascultam, tot mai vie, [i-atingea culmea când venea rândul mai în vârst\ decât el), Marica Sion,
amintirilor din îndep\rtata ei copil\rie, atât de îndep\rtat\ [i de înflorit\, petrecut\ pentru straniul avantaj c\ mo[tenise
numai în desf\t\ri [i-n r\sf\]uri. […] un castel, în care urma[ul pl\cintarilor
greci (cum îi reamintea, conster nat,
tat\l s\u, ca s\-l trezeasc\ la realitate)
s-a sim]it un castelan din vremuri
Abordarea textului `n clas\ str\lucite; pasionat de genealogie [i
heraldic\, a creat un steag cu emblem\
1) Povesti]i, pe grupe de lucru, principalele episoade care formeaz\ subiectul proprie, pe care l-a fixat în vârful tur-
romanului scris de Mateiu I. Caragiale [i explica]i simbolurile estetico-is- nului din castelul de la Sionu.
torice înglobate în titulatura acestuia; interpreta]i [i sensurile mottoului Între 1896 [i 1903, studiaz\ la
Colegiul „Sf. Gheorghe” din Bucu-
c\r]ii studiate.
re[ti, iar directorul acestuia, Anghel
2) Defini]i, cu ajutorul DEX-ului, în]elesul propriu [i sensurile figurate ale Demetrescu, îl îndeamn\ s\ întreprin-
cuvântului crai [i argumenta]i de ce l-a folosit scriitorul în marcarea tr\s\- d\ cercet\ri în domeniul istoriei [i al
turii definitorii a personajelor principale din romanul s\u. heraldicii. Tat\l s\u îl îndrum\ s\ se
înscrie la Facultatea de Drept, iar apoi,
3) Alege]i o secven]\ revelatoare pentru proza de vetuste rememor\ri a scri- dup\ ce familia s-a autoexilat la Berlin,
itorului (chiar din fragmentul reprodus citat în manual) [i identifica]i îl transfer\ la facultatea cu acela[i pro-
m\rcile stilului matein: tonul solemn-evocator al povestirii, fraza ampl\ [i fil a Universit\]ii din capitala Germa-
perfect rotunjit\ în perioade egale, savoarea limbajului de epoc\ (pres\rat niei (1904). Mateiu revine în ]ar\ în
cu expresii arhaice [i chiar argotice), muzicalitatea datorat\ sonorit\]ii anul urm\tor, d\ câteva examene, dar
unui lexic selectat cu grij\. nu-[i finalizeaz\ studiile. În 1907, mai
face o c\l\torie la Berlin, ambele evo-
cate ulterior într-o scrisoare c\tre prie-
tenul s\u, N.A. Boicescu, [i în jurnalul
s\u. Atunci a cunoscut via]a boem\
Repere de interpretare berlinez\, a vizitat muzee [i expozi]ii,
ini]iindu-se în pictur\, a cutreierat
str\zi [i cartiere selecte, a admirat
case vestite, precum aceea a contelui
Partea întâi, Întâmpinarea crailor, se deschide cu imaginea naratorului-erou Tiele-Winckler. Într-un asemenea de-
întors de la un „zaiafet” acas\, unde îl întâmpin\ o nou\ scrisoare de la tat\l s\u, cor berlinez, fastuos [i aristocratic, este
care, într-o „nes\rat\ plachie de sfaturi [i dojene”, îl îndeamn\ s-o apuce pe calea cea plasat\ [i ac]iunea nuvelei fantastice
dreapt\. Dar fiul neascult\tor zace mahmur în pat, c\ci de o lun\ de zile „o dusese Remember, avându-l ca erou pe sir
tot într-o b\utur\, un crailâc (s.n.), un joc”. Mai multe întâmpl\ri nepl\cute (pe care 

233
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 Amedeo Preziosi,
Vedere
Aubrey de Vere, nuvelã la care începe
din Bucureºti
s\ lucreze din 1911. Debutul îi este (fragment)
înlesnit de tat\l s\u în „Via]a româneas-
c\”, unde public\ (în 1912) un grupaj
de texte lirice din viitorul volum poe-
matic intitulat Pajere. Versurile celor
aproximativ 20 de poeme, scrise sub
influen]a crea]iei simboliste [i parna-
siene a lui Al. Macedonski (mai ales
din volumul Flori sacre), au fost reuni-
te numai postum, în 1936, în placheta nu le dezv\luie) îl loviser\, aducându-l la dezn\dejde: „…n\zuisem s\ aflu într-o via]\
liric\ Pajere. {i nuvela Remember, de stric\ciune uitarea (s.ns.)”. Astfel, primul crai încearc\ solu]ia înec\rii amarului
adev\rat\ art\ literar\ a prozei mateine, personal în petreceri, ca o form\ de ignorare a dificult\]ilor reale, neasumate înc\.
apare abia în 1921 (tot în „Via]a româ-
Î[i aduce brusc aminte c\ Pantazi, „cel mai scump prieten”, îl invitase la mas\ [i, pe
neasc\”), iar editorial, în 1924. Într-o
ambian]\ decadent\, cosmopolit occi- o vreme imbibat\ de umezeal\, porne[te înspre birtul din strada Covaci, unde cei-
dental\, scriitorul proiecteaz\ via]a lal]i trei amici se reuniser\ deja. L\utarii intoneaz\ un vals, „care era una din
boem\ a unui tân\r senior englez care sl\biciunile lui Pantazi”, cu o sonoritate grav\ [i domoal\ de bocet funebru. Cu sar-
hoin\re[te noaptea pe str\zile Berlinu- casm neru[inat, Pirgu îi promite lui Pa[adia c\, pe ritmul pios al unui asemenea
lui de la începutul secolului al XIX-lea, vals, îl va conduce pe ultimul drum. Naratorul nu-l suport\ pe acest destr\b\lat
travestit în femeie [i machiat în tonuri abject, mereu nedesp\r]it de Pa[adia, fa]\ de care eroul nutre[te „o evlavie nem\r-
stridente de albastru: „Pudra cu care î[i
ginit\”. Portretul lui Pa[adia este unul al contrastelor izbitoare: inteligent peste m\-
v\ruise obrazul era albastr\, buzele [i
n\rile [i le spoise cu vopsea violet\, p\-
sur\, erudit, pasionat îndeosebi de istoria civiliza]iilor, cu o ]inut\ de veritabil aristo-
rul [i-l poleise, pres\rându-l cu o pulbe- crat. Dar pe figura nobil\ [i „ve[ted\” prematur se împletesc, „în haín\ învr\jbire”,
re de aur, iar ochilor le tr\sese jur-îm- distinc]ia, noble]ea, ostenita frumuse]e masculin\ cu trufia, indiferen]a, dezabuzarea
prejur largi cearc\ne negru-violete.” [i mai ales cu „patima înfrânat\” de familie, prin trimiterea lui la studii în str\in\tate.
Þinuta lui vestimentar\ [ocheaz\ — ca Î[i jertfise tinere]ea de dragul înv\]\turii, de[i — la întoarcerea în ]ar\ — se izbe[te
[i masca violent-cromatic\ aplicat\ pe de lipsa de pre]uire fa]\ de truda [i de lucr\rile sale, de conflictul cu neamurile pen-
chipul misterios —, ]inut\ constând în- tru ob]inerea cuvenitei averi mo[tenite, de tr\darea suferit\ din partea celor mai
tr-un frac albastru acoperit de mantia
apropiate rude, care se unesc ca s\-l jefuiasc\. Învinge adversit\]ile, dar pre]ul este
elegant\, cu „orchideea la cheotoare”.
Nuan]ele de albastru devin însemnele
cumplit: sila de tot [i de toate, neputin]a de a-[i mai dori ceva, „sc\p\r\rile de cinism”
calit\]ii nobile a tân\rului care încar nea- steril, incapacitatea de a mai spera în ameliorarea fiin]ei umane: „{i nicio încredere
z\ perfect spiritul unui dandy estet evo- la el în virtute, în cinste, în bine, nicio mil\ sau îng\duial\ pentru sl\biciunile
luând într-un spa]iu magic, descris în omene[ti de cari ar\ta a fi cu totul str\in.” Renun]\ la activitatea profesional\, la afir-
tonurile aceleia[i culori emblematice. marea social\ ori politic\ [i î[i modific\ radical stilul de via]\. Omul, care alt\dat\ se
Înc\ din 1910, începe s\ traseze remarcase drept o „pild\ vie de cump\tare”, deodat\ „se n\pustise în desfrâu”.
liniile epice directoare ale unicului s\u „Teama de sine însu[i”, dispre]ul celor din jur pentru efortul depus ani în [ir, lipsa
roman finalizat (al doilea, Sub pecetea
de încredere în necesitatea finaliz\rii oric\rei activit\]i pentru binele ob[tesc îi
tainei, nefiind dus pân\ la cap\t, iar al
treilea, Soborul ]a]elor, r\mânând la genereaz\ o stare de lâncezeal\ [i dezabuzare interioar\. Atitudinea aceasta de apa-
stadiul de proiect). Craii de Curtea-Ve- tie (de renun]are la sine [i de nep\sare exterioar\) se poate explica [i ca un rezul-
che, oper\ ap\rut\ în volum abia în tat impus în exterior de o existen]\ desfrânat\, pe care a dus-o mult timp, „în întu-
1929, este lucrat\ pe îndelete, cu fine- neric”, dezv\luind inveterate n\ravuri nepotolite. Dedublarea personajului este
]ea [i r\bdarea unui bijutier al cuvântu- tragic\, deoarece b\rbatul sobru, m\surat [i impozant în apari]iile sale diurne, se
lui, care cioc\ne[te mig\los sonorit\- duce în fiecare noapte s\ se afunde, pân\ la uitarea de sine, în cele mai „murdare [i
]ile frazelor pe toate p\r]ile. Singura
jalnice locuri”. Asistând neputincios la risipirea atâtor calit\]i de prim ordin de c\tre
recunoa[tere public\ a scriitorului da-
teaz\ din acela[i an, când prime[te Pa[adia însu[i, martorul acestei stranii autopedepsiri b\nuie[te „o întunecat\ dram\
premiul Societ\]ii Scriitorilor Români sufleteasc\”, sigur c\ n-o va afla niciodat\. Îi este oaspete în casa mohorât\ ale c\rei
pentru izbânda operei sale [i a scrisu- ferestre acoperite cu perdele groase nu las\ s\ p\trund\ nimic din via]a de-afar\;
lui românesc, c\ruia i-a ad\ugat o atmosfera interioar\, încremenit\ parc\ într-un alt veac, subliniaz\ recluziunea (izo-
coard\ insolit\ [i de o rar\ elegan]\ larea) solitar\ a celui de-al doilea crai printre c\r]i rare, manuscrise [i str\vechi
rafinat\. obiecte de podoab\. Este un vorbitor neîntrecut, un magician al cuvântului sonor
 care învie epoci apuse, întâmpl\ri, locuri, personalit\]i mai ales cu rezonan]\ istoric\.

234
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Pa[adia M\gureanu posed\ o inteligen]\ vizionar\, care trece dincolo de faptele 


prezentului [i de oamenii zilei, dar nu este în stare s\-[i mobilizeze resursele inte- Dup\ publicarea acestui roman, se
rioare [i s\ finalizeze ac]iunile proiectate. Poate fi, în acest sens, comparat cu un alt concentreaz\ în vederea elabor\rii a
dec\zut, incapabil s\ pun\ în practic\ tot ceea ce gânde[te, [i anume cu Grigore dou\ lucr\ri de heraldic\, În chestia
Ruscanu, tat\l protagonistului din Jocul ielelor de Camil Petrescu, a c\rui „boierie unei abera]ii (1930) [i O contribu]ie
heraldic\ la istoria Brâncovenilor
a min]ii” îl dezgust\ de micimea treburilor insignifiante [i-l face s\ rateze în jocul de
(1935), aceasta din urm\ având [i evi-
noroc [i în rela]ia cu o actri]\ de duzin\. dente virtu]i de proz\ literar\. Ca [i
În dezm\]ul nocturn, Pa[adia se las\ condus orbe[te de Gore Pirgu, depravatul personajele sale, Mateiu I. Caragiale
mândru de mâr[\viile lui, obraznic, incult, escroc de meserie [i juc\tor pasionat întruchipeaz\ scriitorul-dandy preocu-
de pocher, afemeiat, m\sluitor, codo[, servil cu cei puternici, arogant cu cei umili, pat s\ se des\vâr[easc\ prin interme-
personaj „care sim]ea o atragere bolnav\ numai pentru ce e murdar [i putred”. diul visului, al tainei, al frumuse]ii
Pa[adia îl apostrofeaz\ pe mahalagiul necivilizat, care nu-[i însu[ise defel codul reflectate în lumina difuz\ a crepuscu-
bunelor maniere [i nici regulile stricte ale artei culinare. Aten]ia frumosului crai lului, adic\ prin arta magic\ de a pre-
lungi lumea real\ la dimensiunea
este îns\ atras\ de Ra[elica Nachmansohn, a c\rei imagine seduc\toare este com-
mereu reinventabil\ a imaginarului.
parat\ cu a str\bunelor israelite, trase de p\r de înving\torii care le înrobiser\ nea-
mul în timpurile biblice. Frumuse]ea curtezanei avea totu[i „ceva resping\tor”, de
femeie dornic\ s\ distrug\, plin\ de ispite otr\vitoare, care degradeaz\ fiin]a Decaden]a unei lumi apuse
b\rbatului-victim\. Craii evoc\ Curtea-Veche, ars\ [i reconstruit\ de mai multe ori,
proiec]ie vetust\ a unor vremuri de m\rire demult apuse. Pa[adia este convins c\ Fiul lui I.L. Caragiale [i-a conceput
aceast\ oper\ evocatoare în proz\ înc\
„iubirea de frumos este unul din privilegiile popoarelor de stirpe înalt\” [i le con- din 1910. Publicat\ în fragmente suc-
test\ românilor sim]ul grandiosului arhitectural, minimalizând chiar realiz\rile în cesive între 1926 [i 1928, în revista
domeniu ale lui Brâncoveanu. Le contest\ „vestigiilor noastre umile” m\re]ia [i „Gândirea”, iar integral, în volum, în
însemn\tatea, dar nu le poate t\g\dui farmecul degajat. Ritualul culinar este mereu 1929, opera este, a[adar, rezultatul ar -
înso]it de pl\cerea evoc\rilor nostalgice, de „taifasul ce îmbr\]i[a numai lucrurile tistic al unei elabor\ri de aproape 20
frumoase: c\l\toriile, artele, literele; istoria — istoria mai ales — plutind în se- de ani. Craii de Curtea-Veche repre-
nin\tatea sl\vilor academice…” În seara aceea, Pa[adia va pleca în c\l\toria sa ritua- zint\ întâiul roman dintr-o proiectat\
trilogie narativ\, care mai trebuia s\
lic\ la munte, fixându-[i o nou\ întâlnire cu prietenii la întoarcere [i îndemnându-l
cuprind\: Sub pecetea tainei, frag-
ironic pe Pirgu s\ mai exerseze între timp jocul de noroc (la care îi câ[tigase în ajun ment epic ap\rut tot în „Gândirea” (în-
o mare sum\ de bani). La ie[irea din birt, asist\ to]i la un spectacol terifiant: o fe- tre 1930 [i 1933), la care se adaug\ un
meie „b\trân\ [i vestejit\”, care p\rea „o f\ptur\ a iadului”, beat\ moart\, în conflict proiect nedezvoltat decât într-un plan,
cu trei „vardi[ti ]epeni”, care n-o pot st\pâni, [i cu un alai format din „derbedei” [i sub numele Soborul ]a]elor (redus la o
„femei pierdute”. Pena Corcodu[a, care tr\ie[te ca o cer[etoare lâng\ Curtea-Veche singur\ pagin\, datat\ 1929). Struc-
[i a c\rei îndeletnicire este aceea de a sc\lda mor]ii, are o poveste înduio[\toare, tura operei literare este neunitar\, nu
rostit\ de Pantazi. În R\zboiul de Independen]\, ofi]erii [i solda]ii ru[i l\saser\ o dezvolt\ un conflict, ci se articuleaz\
dintr-o succesiune de patru episoade,
amintire de neuitat „femeilor de toat\ teapa”. Dar cel care le r\pise min]ile, idolul
legate între ele prin personajele mas-
tuturor era „frumosul Serghie” Leuchtemberg-Beauharnais, nepotul ]arului Rusiei. culine comune [i prin naratorul-mar-
În trecerea lui spre front, o cunoscuse pe aceast\ Pena, nici prea tân\r\, nici prea tor al vie]ii duble a „crailor”, devenit
frumoas\, cu excep]ia ochilor „verzi-tulburi, l\turi-de-pe[te, cum le zice românul”, personaj în text, prieten cu Pantazi,
care reu[ise s\ câ[tige dragostea tân\rului de stirpe înalt\. Este uimitoare patima admirator al lui Pa[adia, înso]indu-i pe
nebun\ ce îi unise pe „floarea de maidan [i F\t-Frumosul în fiin]a c\ruia se amândoi în peregrin\ri nocturne [i
r\sfrângeau, întrunite, str\lucirile a dou\ cununi împ\r\te[ti”. Îns\ ducele moare în aventuroase. Cei trei au [i o c\l\uz\ în
lumea dec\zut\ a viciilor, pe Gore
r\zboi, iar la trecerea trenului mortuar prin Bucure[ti, Pena „]ip\ sfâ[ietor” [i î[i
Pirgu, care îi conduce noapte de noap-
pierde min]ile, fiind dus\ „la balamuc”, unde st\ pân\ î[i revine. Când b\trâna furi- te în cele mai deocheate localuri. Cele
bund\ îi vede pe cei patru b\rba]i, îi insult\ cu violen]\, numindu-i apoi „crai de patru capitole (Întâmpinarea eroilor,
Curtea-Veche”. Pantazi [i Pa[adia sunt încânta]i de formula care are în ea „ceva Cele trei hagialâcuri, Spovedanii,
ecvestru, mistic” [i ar putea fi — opineaz\ cel de-al doilea — „un minunat titlu pen- Asfin]itul crailor) apropie pân\ la iden-
tru o carte”. Dup\ plecarea lui Pa[adia [i a lui Pirgu, Pantazi î[i invit\ prietenul tificare lumea real\ de cea imaginar\
acas\, acesta recunoscând c\, dac\ de primul dintre ei „aveam evlavie”, de ultimul (prin disponibilitatea scriitorului c\tre
spa]iul ilimitat al oniricului), via]a
„aveam sl\biciune”, ca de un alter ego.
diurn\ de cea nocturn\ a personajelor,
Partea a doua, Cele trei Hagialâcuri, îi este dedicat\ lui Pantazi, al c\rui portret
sufletesc dezv\luie un om „fermec\tor de trist”. Figura lui nobil\, melancolic\, 

235
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 discret\ îl frapeaz\ pe cel care îl prive[te admirativ în timp ce se plimb\ pe aleile


realizând o fresc\ a lumii nev\zute (ca- Ci[migiului. În celebrul parc s-au [i cunoscut într-o sear\ atât de frumoas\, încât
re este animat\ numai dup\ apusul „singur\tatea devine ap\s\toare”, iar „vremea îns\[i î[i contene[te mersul”, fasci-
soarelui pân\ în zori), intermediate de nat\ de perfec]iunea tabloului natural. Luni de zile se întâlnesc apoi în casa din stra-
„c\l\toria a treia ce f\ceam în fiecare da Modei, Pantazi reconstituind momente impresionante din copil\ria [i din tine-
sear\, c\l\torie în via]a ce se vie]uie[te
re]ea sa. „O trâmb\ de vedenii” nostalgice se perind\ prin fa]a ochilor ascult\torului
(s.ns.), nu în cea care se viseaz\
(s.ns.)”. De aici rezult\ [i un aspect mo- vr\jit de mirajul vizual evocat în sonorit\]i de cristal. Împreun\, ca doi „peregrini
nografic al operei mateine, ilustrat cu cucernici” care bat la por]ile Frumosului, readuc pe ecranul min]ii ]inuturile de la
scene [i personaje memorabile întru- miaz\noapte [i de la miaz\zi, vechile [i noile civiliza]ii, Mateiu I. Caragiale realizând
chipând boema bucure[tean\ în pri- aici câteva dintre cele mai expresive pagini descriptive dedicate spa]iului acvatic
mul deceniu al veacului trecut (în jurul nem\rginit. Paradoxal, omul pasionat de c\l\torii pe toate meridianele tr\ie[te
anului 1910). Pa[adia [i Pantazi sunt închis între pere]ii casei sale, „într-un aer închegat, împâclit de fum, zaharisit de
reprezentan]ii aristocra]iei aflate în
miresme grele”. Povestitorul este cel care îi apropie pe amicii s\i, ale c\ror firi nobi-
momentul crepusculului, au biografii
fabuloase [i o noble]e indiscutabil\, le, cultur\, pasiune în evocarea trecutului [i cultul pentru manifest\rile frumosului
dar [i o indolen]\ funciar\ din pricina sunt menite s\ creeze veritabile pun]i de comunicare intelectual-sufleteasc\.
c\reia ajung incapabili s\ scape de Naratorul reia povestea existen]ei lui Pa[adia, care î[i recâ[tigase o parte din
atrac]ia exercitat\ de fascinanta lume avere, cump\rase la mezat (licita]ie) casele Zinc\i Mamonoaia [i tr\ia, „cu schim-
decadent\ [i imoral\ care le distruge bul, dou\ vie]i”: ziua citind [i scriind necontenit, cufundat în „desf\t\rile grave ale
vlaga [i putin]a de a ac]iona în sens duhului”; seara, înh\itându-se cu Pirgu, care îl conduce în str\funduri de mahalale
social. A[adar, cartea nu formeaz\ pro-
sordide. Primul M\gureanu (dup\ numele unei mo[ii primite ca danie domneasc\)
priu-zis un roman (poate un tablou de
moravuri insolite), ci a[a cum este de-
se f\cuse vinovat de un îndoit omor, dar fugise din Istanbul în Valahia [i ajunsese
finit\ de criticul Al. Piru, „o suit\ de „arma[ mare”. Descenden]ii îi sem\nau, dezbina]i între ei, prigonindu-se unii pe al]ii
evoc\ri sau portrete de eroi, adic\ de [i formând un fel de neam al Atrizilor, ap\sat de o „neagr\ afurisenie” care îl
dandy valahi (s.ns.), fal[i voievozi, bo- îndeamn\ la pieire: arma[ul se stinge de tân\r, otr\vit de ai s\i; serdarul-arma[,
emi, dezm\]a]i […], dintre care unul e mare vân\tor, tâlhar [i falsificator („b\tuse bani calpi”), pierise [i el; fiul acestuia —
Pa[adia din neamul M\gurenilor, care tat\l lui Pa[adia — se dovedise un p\rinte nedemn, „cartofor, crai [i be]iv”, pierzând
pentru a se în\l]a în ranguri n-au ocolit averea [i murind nebun. Femeile neamului blestemat — o grecoaic\, o sârboaic\ [i
crima, intelectual dezabuzat, istoric
o bra[oveanc\ — „înveninaser\ mai mult acel sânge bolnav”. A[adar, c\derea fu-
erudit [i rafinat, purtând îns\ tarele
provenien]ei sale de venetic nemul]u- rioas\ în be]ia sim]urilor poate fi o tar\ mo[tenit\ de la str\bunii cruzi, p\tima[i [i
mit cu ce-i oferise ]ara de adop]iune. dezl\n]ui]i, dar, spre deosebire de ei, Pa[adia [tie s\ r\mân\ „tot a[a m\re] în vi]iu
Altul, Pantazi, e urma[ul unor pira]i, al ca ei în virtute”. Numai „vedenia trecutului” îl readuce la via]\ [i interlocutorul o
lui Zuani cel Ro[u, împ\timit de c\l\to- anim\ tocmai pentru a-l reînsufle]i. Dac\ Pa[adia întreprinde o c\l\torie în timp, iar
rii, nobil dezam\git sentimental, vi- Pantazi — una în spa]iu, confidentul lor asist\ la o dubl\ c\l\torie în spirit, realizat\
sând frumuse]ea” (Istoria literaturii de mae[trii artei evocatoare. Pa[adia crede în metempsihoz\, convins c\ „sufletul
române de la început pân\ azi, 1981).
s\u umbros [i vechi ar mai fi avut cândva [i alte întrup\ri”. To]i trei declar\ c\ [i-ar
Pirgu este înf\]i[at ca un maestru al
destr\b\l\rii, ca un mijlocitor depravat fi dorit s\ vie]uiasc\ în secolul al XVIII-lea, „veacul cel din urm\ al bunului-plac [i al
al tuturor abjec]iilor [i ca un adev\rat bunului-gust […], mai presus de orice, veacul volupt\]ii”. Mateiu I. Caragiale imagi-
agent demonic al pierzaniei [i al neaz\ o superb\ reverie a crailor în chip de „cavaleri-c\lug\ri” de Malta, antrena]i
degrad\rii omene[ti. Mateiu I. Cara- într-un periplu de fapte viteje[ti [i de sacrificiu, „pentru izbânda florilor de crin”.
giale a pictat veridic, într-un stil deca- Delicata proiec]ie oniric\ este întrerupt\ brutal de Pirgu: nepricepând nimic, acesta
dent potrivit subiectului ales, „aceast\ propune o discu]ie despre femei, în care Pa[adia îi contest\ orice competen]\. Apoi,
atmosfer\ de viciu [i perdi]ie, într-un
limbaj înc\rcat de savori lexicale” (Al.
Piru, op. cit.), o lume imund\, în care
rafinamentul intelectual alterneaz\ cu
orgia sim]urilor a]â]ate de alcooluri,
iar iubirea ideal\ (a lui Pantazi pentru
Wanda sau pentru Ilinca Arnoteanu)
se degradeaz\ în prostitu]ie [i chiar în
perversiune sexual\. Ceea ce îl fere[te
C.P. Szathmary,
pe singularul prozator de vulgaritate,
Dâmboviþa
 la Radu-Vodã

236
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Gore îi conduce prin toate localurile imunde, c\ci Pa[adia „nu b\utur\ c\uta, ci larm\, 
lumin\, lume”. În lumina difuz\ a zorilor, dup\ dezm\]ul de pomin\, craiul-mar tor în concep]ie, sau de trivialitate, în lim-
vede pe chipul acestuia, „încle[tat” de groaza desfrâului, privirea „str\bunului uci- baj, este sinceritatea spovedaniei pro-
ga[”. Pa[adia î[i invit\ prietenii la mas\, într-un decor somptuos, elegant [i de tagoni[tilor, veritabili „îngeri c\zu]i
bun-gust, ce denot\ condi]ia aristocratului autentic. (s.ns.), damna]i, trufa[ul cinic Pa[adia
[i orgoliosul nelini[tit Pantazi, împin[i
Partea a treia, Spovedanii, completeaz\ personalitatea lui Pantazi cu scene din
de o for]\ obscur\ pe panta desfrâ-
copil\ria [i din tinere]ea sa. Se n\scuse la Bucure[ti, în casele vechi din fa]a ului…” (Al. Piru, op.cit.). Dezabuza]i,
Vii[oarei, fiind nobil de origine. Cele dou\ ramuri ale familiei (care tr\iau în Sicilia retra[i [i sceptici în via]a comun\, ei se
[i în Þara Româneasc\) se tr\geau din Zuani cel Ro[u, navigator [i pirat vestit, de v\desc p\tima[i, participativi [i este]i
la care mo[teniser\ sim]ul libert\]ii [i dorul de c\l\torii, al\turi de tr\s\turile aspec- rafina]i în petrecerile nocturne, exis-
tuale în contrast: „p\rul ro[cat [i ochii alba[tri”. P\rin]ii fuseser\ veri primari, c\s\- ten]a lor dual\ putând fi interpretat\ [i
toria lor învingând prejudec\]ile timpului, rodul acesteia fiind un singur copil pl\pând. altfel: o c\utare a propriei identit\]i, a
Pantazi are o fire sensibil\, lipsit\ de veselie [i înv\luit\ într-o aur\ de melancolie. limitelor spiritului [i ale trupului, a be-
]iei sim]urilor încinse pân\ la ultimele
Recunoa[te c\ via]a, în ciuda loviturilor pe care i le-a dat, nu l-a modificat prea mult,
consecin]e, o dezbr\care de ve[mân-
convins c\ pân\ la moarte va r\mâne „un vis\tor nepoc\it, pururi atras de ce e tul ipocrit al civiliza]iei [i al moralei, în
îndep\rtat [i tainic”. Al\turi de p\rin]i, l-a ocrotit „mama Sia”, doica devotat\ a fami- m\sur\ s\ ateste c\ omul nu atinge
liei lor, mama Anicu]a fiind o serafic\, proiec]ie comparabil\ cu o Madon\ dintr-o Raiul totdeauna numai prin virtu]i, ci
pictur\ renanscentist\. Tat\l, un apropiat al lui Al. I. Cuza, jurist de valoare [i depu- [i prin exorcizarea r\ului, a patimilor
tat, îl ajutase pe domnitor în procesul seculariz\rii averilor m\n\stire[ti [i în cel al întunecate din eul lui cel mai ascuns,
împropriet\ririi ]\ranilor, îns\, dup\ lovitura de stat din 1866, se retr\sese din poli- traversând Infernul care existã în inte-
riorul fiec\ruia.
tic\. Pantazi o evoc\ apoi pe m\tu[a Smaranda, la o vârst\ venerabil\, dar înc\ str\lu-
citoare, înconjurat\, în salonul ei de primire, de personalit\]ile epocii. Smaranda
avea o memorie fenomenal\ [i un dar extraordinar al rostirii: „Când povestea, citea Personajul-oglind\
parc\ dintr-o carte frumoas\.” Aristocrata, care purta, f\r\ excep]ie, numai culoarea pentru craiul narator
verde, asortat\ pietrei perfecte — smaraldul, cunoscuse îndeaproape „protipendada
a trei sferturi de veac” [i jucase un rol deosebit în educa]ia copilului: îl înv\]ase s\ În 1877, tân\rul Pantazi se înro-
leaz\, iar mama lui transform\ casele
respecte „datina”, îi c\lise voin]a [i-i formase orgoliul de-a apar]ine unei stirpe f\cute
de la Ci[meaua Ro[ie în spital pentru
s\ porunceasc\ [i „s\ se înal]e deasupra muritorilor de rând”. r\ni]i. Tat\l devine ata[at militar pe
Dup\ un an de chefuri în lan], Pantazi risipe[te mo[tenirea [i se înglodeaz\ în lâng\ prin]ul Gorceakoff [i fiul, în to-
datorii care ajung la scaden]\, urmând ca tot ce mai posed\ s\ fie scos la mezat. La iul luptelor cu turcii, se împrietene[te
23 de ani, dup\ serbarea fastuoas\ a onomasticii sale, hot\r\[te s\ se sinucid\, dar cu Serghie de Leuchtemberg (de la
în seara respectiv\ prime[te anun]ul c\ unchiul Iorgu, om avar [i foarte bogat, pie- care afl\ despre idila ducelui cu ro-
rise ucis de ni[te ]\rani, iar el era unicul mo[tenitor, în absen]a testamentului de ne- mânca Pena). Întors de pe front, des-
g\sit. Î[i schimb\ radical felul de trai [i decide s\ porneasc\ din nou în c\l\torii, iar coper\ c\ mama lui, dup\ o r\ceal\
grav\, murise vegheat\ de Sia; tat\l nu
st\pâni s\-i fie doar „fantezia [i capriciul”. În noaptea dinaintea plec\rii, c\utându-[i
va rezista pierderii so]iei sale adorate,
pa[aportul într-un scrin vechi, g\se[te testamentul lui Iorgu (care l\sase întreaga decade treptat [i dispare, urmat la
avere „Eforiei spitalice[ti”) [i îl arde f\r\ remu[c\ri. Amploarea r\scoalei din 1907 îl scurt timp de b\trâna servitoare cre-
convinge s\-[i vând\ mo[iile chiar ]\ranilor, apoi casele din Bucure[ti, pentru a dincioas\. Pantazi î[i revine cu greu
putea pleca în alte peripluri. Întors temporar în Capital\, î[i l\s\ plete, must\]i, dup\ acest doliu întreit, dar singur\-
barb\, ca s\ nu fie recunoscut, în diversele localuri frecventate primind numele de tatea ap\s\toare îl determin\ s\ ias\
„conu Pantazi” (probabil prin asociere cu un domn necunoscut, cu care sem\na). din cas\, întâlnind lâng\ pod, la „Mar-
Pirgu îl invit\ din partea lui Pa[adia la mas\, informându-i c\ se preg\te[te s\ intre mizon”, o fat\ frumoas\, de care se
simte irezistibil atras. Wanda era de
în politic\; pl\nuie[te s\ se însoare cu o fat\ de condi]ie [i are nevoie de o „carier\”
origine polonez\, ducea un trai dificil,
pentru a-i impresiona acesteia familia. Pa[adia se preface c\-l ajut\, de fapt împiedi- cu un tat\ be]iv [i o mam\ vitreg\,
când un nelegiuit desfrânat de teapa lui s\ parvin\ social. care pl\nuiser\ s-o vând\, ca [i pe sora
Capitolul final, Asfin]itul crailor, prezint\ deznod\mântul întâmpl\rilor [i ei cea mare. Lui Pantazi îi trezise un
desp\r]irea celor patru crai. Pirgu î[i convinge partenerii de petreceri nocturne s\ sentiment de mil\ [i de ocrotire, fiind
mearg\ la „adev\ra]ii Arnoteni”, într-o veche cas\ boiereasc\ transformat\ în tripou decis s\ se însoare cu ea pentru a o
[i spa]iu r\u famat. Membrii familiei reprezint\ o colec]ie de perver[i destr\b\la]i: salva. Îi m\rturise[te prietenului s\u
c\ „o iubise cu patim\”, de[i nu era
Maioric\, numit „maimu]oiul”, [i-a epuizat energia vital\ în be]ii [i chefuri, care l-au
redus la dimensiunile unei „stârpituri b\]oase”; so]ia sa, Elvira, a devenit matroan\ 

237
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 „durdulie”, cu gra]ii ofilite; fetele, Tita [i Mima, sunt „ni[te coto[mane, ni[te arm\-
tipul lui de femeie, el preferând chipu- s\roaice desfrânate”. În cas\ se aud ni[te „urlete” de fiar\ [i ]a]a Masinca Drângea-
rile oache[e. Dup\ trecerea anului de nu (prieten\ cu Elvira) îi l\mure[te pe oaspe]i c\ ele apar]in mamei lui Maioric\, o
doliu, urmau s\ se c\s\toreasc\, îns\ femeie cu min]ile r\t\cite, care latr\ la lun\, umblând în patru labe. Într-o zi, Pantazi
este informat de cucoana Elenca (ve- [i prietenul s\u o întâlnesc pe „duduia” Ilinca Arnoteanu, crescut\ de mic\ la Piatra
che prieten\ a mamei lui), chiar în pre-
Neam] de o sor\ a Elvirei, „v\duv\ cu dare de mân\ [i f\r\ copii”. Frumoas\ [i
ziua nun]ii, c\ Wanda îl min]ise, fiind o
femeie de moravuri u[oare. Chiar lo-
de[teapt\, fata mo[tenise numai calit\]ile str\bunilor ei, având o ]inut\ aristocratic\,
godit\, avea un amant în persoana pl\cerea de a se instrui, maniere alese [i un gust rafinat. De[i unica mo[tenitoare a
unui zugrav de cartier. Pantazi simu- m\tu[ii care o ador\, Ilinca dore[te s\ aib\ o meserie, considerând c\ „munca înnobi-
leaz\ plecarea într-o c\l\torie neprev\- leaz\”. Îi m\rturise[te povestitorului, care acceptase s-o mediteze la câteva obiecte în
zut\, se întoarce inopinat [i cap\t\ do- vederea sus]inerii unor examene, c\ „sângele încins al bunic\i vorbise de timpuriu [i
vada cert\ a infidelit\]ii Wandei. Rupe într-însa”, dar, printr-o încordare a voin]ei, [i-a învins firea senzual\. Asem\narea izbi-
logodna, sufer\ cumplit [i recunoa[te: toare cu Wanda constituie o revela]ie pentru Pantazi, care se îndr\goste[te de ea [i o
„Nici ast\zi, dup\ treizeci de ani, dra- cere de nevast\. Dar Pirgu, proxenet cinic, pentru care femeia r\mâne „o simpl\
gostea mea pentru dânsa nu s-a stins,
marf\”, îi convinge pe Arnotenii dec\zu]i s\ i-o vând\ pe Ilinca lui Pa[adia, contra unei
dep\rtarea [i timpul au f\cut-o îns\
mistic\.” Iubirile ulterioare nu sunt de- mari sume de bani. Pantazi, avertizat chiar de Pirgu (ne[tiutor c\ acesta era în-
cât forme de feti[ism erotic (venera]ie dr\gostit de Ilinca), intr\ în conflict cu Pa[adia, disput\ ce se încheie „în chelf\neala
exagerat\, adora]ie oarb\, în raport cu cea mai dezn\d\jduit\”. Când preg\tirile de c\s\torie se apropiau de sfâr[it, Ilinca îi
un obiect cult, o divinitate, o persoa- cere logodnicului ei s\-i cumpere un aparat de fotografiat: „Fu unealta de care soar-
n\), c\utând în fiecare femeie cunos- ta ei se sluji ca s\ se împlineasc\:” Ilinca fotografiaz\ o feti]\ nerestabilit\ complet
cut\ asem\n\ri fizice ori suflete[ti cu dup\ scarlatin\, boal\ transmis\ fetei adulte, care nu va mai putea fi salvat\. Pantazi
Wanda. A[a î[i începe Pantazi via]a lui este atât de distrus, încât cade într-o stare temporar\ de prostra]ie, iar de înmor-
de crai: „Ca s\ m\ ame]esc, m\ aruncai
mântare se vor ocupa povestitorul [i Pirgu, foarte priceput în organizarea ceremo-
în vâltoarea vie]ii de petrecere”.
niilor funerare. Din acel moment, Pantazi „nu mai c\lc\ în cas\ la Arnoteni [i nu mai
Theodor Aman, Petrecere cu lãutari
pomeni de Ilinca niciodat\, ca [i cum n-ar fi fost”.
Naratorul are un vis tulbur\tor, ale c\rui premoni]ii se adeveresc: cei trei eroi,
„mari egumeni ai tagmei prea senine”, oficiaz\ slujba de sear\, simbol al „vecerniei
de apoi”. Pa[adia moare în bra]ele Ra[elic\i Nachmansohn, Pantazi î[i vinde ultima
proprietate [i se preg\te[te de plecare, Pirgu î[i consolideazã cariera mult visat\,
dup\ r\zboi primindu-[i oaspe]ii „în castelul s\u istoric din Ardeal”, iar cel de-al
patrulea crai r\mâne singur [i neconsolat, cu amintirea de neuitat a frumoaselor
clipe petrecute laolalt\: „{i plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste
bol]i din ce în ce mai uria[e în gol […]. {i ne topeam în purpura asfin]itului…”

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii


Bibliografie 1) Realiza]i, într-un eseu tip caracterizare, portretul sintetic al „dandy-ului
valah” (în accep]ia lui Al. Piru), identificabil cu personalitatea distinct\ a
 Mateiu I. Caragiale, Craii de
Curtea-Veche. Edi]ie îngrijit\ de „crailor”: Pantazi, Pa[adia [i Pirgu.
Perpessicius. Studiu introductiv [i 2) Stabili]i, într-un eseu stilistic, m\rcile narative ale vocii care îl identific\ pe
note finale de Teodor Vârgolici, cel de-al patrulea crai în ]es\tura epic\ a romanului.
Editura Tineretului, colec]ia „Lyce- 3) Redacta]i o compozi]ie liber\ în care s\ argumenta]i faptul c\ spovedania
um”, Bucure[ti, 1968. eroilor [i coborârea lor permanent\ în purgatoriul isp\[irii p\catelor tr\ite
 Barbu Cioculescu, Mateiu I. Cara- cu frenezia disper\rii pot fi în]elese [i ca ni[te ocolite c\ut\ri de sine ale
giale — Arhetipurile Crailor de boemilor dec\zu]i.
Curtea-Veche, în „Manuscriptum”, 4) Realiza]i un jurnal de lecturã în care s\ v\ imagina]i c\ sunte]i al cincilea
an V, nr. 1, Bucure[ti, 1974. crai, al\turi de povestitorul însu[i, care ascult\ spovedaniile fiec\ruia, se
 Teodor Vârgolici, Mateiu I. Cara- ini]iaz\, al\turi de ei, în via]a nocturn\ a boemei bucure[tene, m\rturisind
giale, Editura Albatros, Bucure[ti, raporturile sale cu ceilal]i.
1970. 

238
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Mitul convenþiilor atotputernice


în transcripþie modernistã
Camil Petrescu

Patul lui Procust


(fragmente)

Urmeazã apoi o seamã de bileþele scurte... fie cã Ladima nu mai avea timp sã
scrie, cãci acum scria aproape singur jumãtate din gazetã, ºi încã articolele cele mai
de seamã, fie cã nu mai avea nevoie sã scrie, cãci pe Emilia o vedea în vremea aceas-
ta probabil când vrea. Era o activitate înfriguratã, politicã, rãzboinicã... Poate o fi fost
ºi o diversiune sufleteascã... Nu sunt decât mici bilete:
Treci cu Valeria disearã pe la mine pe la redacþie... Mã luaþi ºi mergem sã
mâncãm la Mircea.
Sau altul, pe hârtie cu antetul Veacului:
Autenticitate în ficþiune
Nu te pot aºtepta... Vino direct la teatru... Eu iau un ceai la redacþie... Vezi sã nu
pierzi actul I, cãci e o scenã foarte importantã... Observã cã locul gazetei s-a schim- Camil Petrescu a pledat în mai
bat, cãci, din cauzã cã am apãrut târziu, ni-l dãduse la fund ºi l-am trimis înapoi. multe rânduri pentru autenticitate ºi
G. pentru scrisul necalofil, eliberat de po-
Rãmân din nou îndelung pe gânduri... Toatã vremea aceasta de vreo câþiva ani doabele stilistice ºi chiar de regulile
gramaticale, pentru a pãstra în el între-
încoace e a vieþii mele ºi trebuie sã precizez cã orice datã, chiar strãinã, trece prin
gul fel de a fi — autentic, necontrafãcut,
existenþa mea ca un amestec de vis ºi realitate... Ceasul care a bãtut orele regulate, necosmetizat — al scriitorului. Inclusiv
pânã am împlinit 28 de ani, e de atunci puþin strâmb. Trãiesc o viaþã în care nimic în romanul Patul lui Procust, autorul,
din ceea ce se întâmplã nu mai e cu semnificaþie simplã... Totul trebuie sã cores- intervenind în subsolul paginilor, îºi
pundã, ca în vis, la altã situaþie, faptele capãtã înþelesuri noi, unele printr-altele. sfãtuieºte personajele (pe doamna T. ºi
Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai înainte viaþa mea avea pe Fred Vasilescu) sã scrie exact aºa
cum simt, sã facã din fila albã un seis-
zilele sãptãmânii: luni, marþi, miercuri etc., care corespundeau cu zilele cifrate în mograf al universului lor interior. Con-
calendar. [...] Aveam un program sau o lipsã de program, care se suprapuneau exact cept-cheie în gândirea ºi în romanele lui
faptelor. [...] Dar de câþiva ani, printr-o acumulare de împrejurãri deosebite, care ele Camil Petrescu, autenticitatea este un
însele or fi având vreun tâlc, semnele nu mai corespund conþinutului lor stabilit, fap- termen relativ nou introdus în proza
tele au alte cauze de cum le ºtiu eu [...]. Noþiunea de normal eu nu o am decât com- româneascã ºi ambiþionând sã-l substi-
tuie pe acela, consacrat, de verosimi-
parând existenþa mea de dinainte de a întâlni pe doamna T. cu existenþa mea de litate. Dacã aceasta din urmã defineºte
acum. Vedeam mai puþine culori, doar câteva nuanþe, mult mai puþine fapte, alte bucu- romanul realist de tip obiectiv, a cãrui
rii... nici nu bãnuiam atâtea înþelesuri câte îmi sar în ochi de atunci încoace. [...] Fe- desfãºurare narativã trebuie sã aibã o
meia aceasta e tovarãºul care m-a oprit din drum, numai ca sã priveascã el ceva, ºi coerenþã superioarã celei din existenþa
de atunci am început sã vãd ºi eu o mulþime de lucruri. Mã gândesc cã fãrã doam- realã, autenticitatea caracterizeazã
na T. n-ar fi existat în niciun fel Ladima în viaþa mea; iar întâmplarea de acum, care 

239
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 mã îngheaþã, ºi mi se pare în amurgul acesta cãlduros, în camera aceasta, dospitã


romanul de tip subiectiv, confundân- de suferinþe ºi semnificaþii, nu m-ar fi oprit în loc nici cât sã fumez o þigare. [...]
du-se cu însãºi respiraþia naturalã, vie a
textului pus pe hârtie.
Ea nu trebuie, însã, echivalatã cu
autenticul (conformitatea cu adevãrul Abordarea textului `n clas\
strict). Autenticitatea reprezintã, în
fond, tot o formulã literarã ºi o poeticã, 1) Realizaþi pe baza acestui fragment desprins din roman un portret interior
asumatã conºtient de unii dintre proza- al lui Fred Vasilescu. Cum explicaþi faptul cã trãsãturile lui fizice nu sunt,
torii noºtri interbelici. Ei (ºi Camil Pe- în cazul de faþã, evidenþiate sau mãcar punctate?
trescu, în primul rând) nu „redau” viaþa, 2) Care este modalitatea narativã aleasã de Camil Petrescu pentru a intra în
nu aduc cele întâmplate, tale quale, în universul lãuntric al lui Fred Vasilescu? Argumentaþi.
interiorul ficþiunii. Ci se folosesc de 3) Cum explicaþi cã, deºi biletele lui Ladima pe care le citeºte Fred sunt de
toatã abilitatea lor compoziþionalã, de
mici dimensiuni, ele îi stârnesc o adevãratã furtunã de gânduri?
cele mai rafinate procedee ºi tehnici
narative, pentru a da iluzia autenticitã-
þii. κi construiesc atent scenele, sparg
unitatea de perspectivã din romanul
tradiþional ºi multiplicã experienþele,
Repere de interpretare
vocile, unghiurile. Preferinþa noilor ro-
mancieri pentru scrierea transparentã,
fãrã înflorituri stilistice, în acord fin cu Cel de-al doilea roman al lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, are aceea[i tema-
interioritatea fiecãrui personaj, nu pre- tic\, dar a fost conceput într-o manier\ narativ\ distinct\ fa]\ de primul, Ultima noap-
supune absenþa unui element ordona- te de dragoste, întâia noapte de rãzboi. Criticul literar Perpessicius (în Men]iuni cri-
tor, a unui factor de coeziune apt sã tice) semnaleaz\ prezen]a acelora[i motive romane[ti în care „frontul dragostei [i al
facã din întregul epic mai mult decât mor]ii” se intersecteaz\ cu cel social [i estetic, cele din urm\ reprezentate prin ima-
însumarea pãrþilor componente. ginea artei, a politicii, a economiei [i chiar a modei interbelice. Episoadele narate nu
Este paradoxul dintotdeauna al
decurg unele dintr-altele, ci sunt juxtapuse, permi]ând curgerea fireasc\ a fluidului
artei, cu termenii acum inversaþi: cu cât
literatura era mai bine lucratã, ºlefuitã, de amintiri apar]inând unor personaje deosebite. Astfel, lecturând scrisorile adresa-
finisatã, cu atât iluzia vieþii pe care o te de Ladima Emiliei, Fred Vasilescu î[i aminte[te de momente diferite din existen]a
crea devenea mai puternicã. ªi totodatã: sa petrecute simultan cu cele evocate în epistole. Perspectiva unic\ din primul
cu cât literatura pare mai autenticã, roman, apar]inând lui {tefan Gheorghidiu, este înlocuit\ cu puncte de vedere dife-
desprinsã literalmente din viaþã, cu atât ren]iate, formulate de mai mul]i naratori, care sunt: autorul însu[i, în calitate de an-
procedeele ºi strategiile sale compozi- chetator [i confident, doamna T. [i Fred Vasilescu. Nara]iunii explicite de la suprafa]a
þionale sunt mai diversificate ºi mai textului i se adaug\ substan]ialele glose din subsolurile paginilor, care formeaz\ un
subtile. roman aparte. Aceste digresiuni au rolul de a explica faptele narate [i de a diversifi-
ca opiniile cititorilor asupra lor. Fa]\ de primul roman, se poate constata [i o schim-
bare a structurii compozi]ionale. Astfel, romanul a fost conceput ca un document lite-
rar, ca un „dosar de existen]e”, nu ca o compozi]ie unitar\, conforma sintagmei
aparþinând scriitorului francez André Gide; tot el formuleazã exigen]a ca prozatorul
s\-[i noteze ideile într-un stil exact, sec, aproape de proces-verbal, pentru respecta-
rea adev\rului formulat sagace, f\r\ nuan]e parazitar-retorice. Scriitorul-narator îi
cere lui Fred Vasilescu s\ povesteasc\ „net, la întâmplare, totul”, respectând ideea de
confesiune direct\ [i autentic\. În dubla sa calitate, de anchetator [i duhovnic al con-
[tiin]elor [i al tr\irilor personajelor, scriitorul apreciaz\ c\ „dosarele de existen]\” nu
pot apar]ine oricui, ci numai unor indivizi superiori intelectualice[te, capabili s\ re-
flecteze asupra semnifica]iilor desprinse din concretul vie]ii, pe care s\ le r\sfrâng\ în
con[tiin]a proprie. Scriitorul modernist este promotorul conceptului estetic de auten-
ticitate, conform c\ruia sinceritatea m\rturisirii este o condi]ie sine qua non a credibi-
lit\]ii unui creator de literatur\; totu[i, ea nu e suficient\, a[a cum îi demonstreaz\ nara-
torul-martor într-o „not\ de subsol” d-nei T., a c\rei bog\]ie sufleteasc\ merit\ s\ fie
cunoscut\, deoarece trebuie s\ scrie numai aceia care au o variat\ [i ampl\ expe-
rien]\ l\untric\ [i fac dovada „unei înfloriri a sensibilit\]ii lor” în m\sur\ s\ atrag\
Zoe Procopiu, Femeie cu pãlãrie aten]ia publicului cititor. A[adar, în Patul lui Procust exist\ trei voci narative, care î[i

240
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

comunic\ experien]ele existen]iale [i fac observa]ii asupra lor la persoana întâi:


Maria T. M\nescu se confeseaz\ în cele trei scrisori, alc\tuind un prim roman epis-
Studiu de caz
tolar; Fred Vasilescu se dezv\luie în caietele ce formeaz\ jurnalul intim trimis scrii- Modele epice în romanul
torului, care îl va încredin]a, dup\ moartea eroului, iubitei sale. Acela[i personaj interbelic (I)
masculin î[i revel\ personalitatea [i în mod indirect, corelând episoade ale vie]ii în
cuplu (al\turi de doamna T.) cu întâmpl\ri aflate din cel de-al doilea roman episto- Exist\ mai multe poetici, distincte,
lar, dezv\luind iubirea lui Ladima pentru actri]a Emilia R\chitaru; naratorul însu[i, ale romanului european [i autohton:
în calitate de personaj în text, unific\, interpreteaz\ [i comenteaz\ m\rturisirile iat\ un fapt, de teorie [i istorie literar\
deopotriv\, frecvent omis în analiza [i
celorlalte dou\ personaje. Faptul c\ perspectiva unic\ [i subiectiv\ a eroului din pri-
în]elegerea celor mai semnificative ope-
mul roman a fost înlocuit\ de o perspectiv\ multipl\ [i mai obiectiv\ asupra re ale genului. Primele lecturi ale unui
întâmpl\rilor le relativizeaz\ [i permite cititorilor o imagine mai complex\ în pri- cititor [i cercul întâi al educa]iei sale
vin]a evenimentelor [i a personajelor. Conceptul de relativizare a punctului de vede- estetice se bazeaz\ pe structura bas-
re narativ, exprimat într-un text prin intermediul mai multor eroi, îi apar]ine lui mului, a pove[tii, cu nelipsitul coefi-
Marcel Proust, care opineaz\ c\ orice fapt poate fi adev\rat dac\ este judecat din- cient de miraculos implicat în majori-
tr-un anumit unghi. Astfel, ziaristul [i poetul George Demetru Ladima poate fi pri- tatea episoadelor [i cu succesiunea
vit [i din perspectiva lui Fred Vasilescu, din aceea a doamnei T., a lui Nae Gheorghi- palpitantelor întâmpl\ri ini]iatice prin
diu, a surorilor Emilia [i Valeria R\chitaru, a prietenilor lui ori din perspectiva care trece protagonistul. Ulterior, lec-
torul ie[it din copil\rie [i intrat în ado-
anchetatorului mor]ii sale; doamna T. este iubit\ atât de fostul ei adorator din adoles-
lescen]\ se apropie de romanul realist,
cen]\, obscurul ziarist D., de Fred Vasilescu, de primul ei so] (doar men]ionat în încercând s\ desprind\ de aici o
text) [i chiar de Ladima, care se sinucide, l\sându-i o impresionant\ scrisoare de imagine a lumii, aspecte [i elemente
dragoste; Emilia R\chitaru este o demimonden\, o actri]\ mediocr\, „o prostituat\ specifice mecanismelor sociale puse
cu tarif fix” din perspectiva lui Fred, dar este iubit\ cu naivitate [i respect de c\tre în mi[care. În pofida a[a-numitului
Ladima, care se sinucide când constat\ e[ecul tuturor iluziilor sale. pact al fic]ionalit\]ii — de[i ceea ce se
Dac\ în primul roman nara]iunea se întoarce din prezentul desf\[urat pe front petrece între coper]ile unei c\r]i nu
în trecutul sentimental [i este dezvoltat\ pe o direc]ie liniar\ a evolu]iei ac]iunilor în este via]\ propriu-zis\, ci literatur\ —,
timp, al doilea roman camilpetrescian distruge inten]ionat orice form\ de succesiu- iluzia realit\]ii pe care aceasta o poate
crea este atât de puternic\, încât citito-
ne cronologic\ [i orice prezentare temporal\ gradat\. Prozatorul folose[te tehnica
rul nu mai ]ine cont de grani]ele din-
parataxei, a juxtapunerii, a al\tur\rii episoadelor narative, care sunt legate numai tre text [i existen]\. Caut\ în prima
prin faptul c\ sunt evocate de c\tre acelea[i personaje. Tudor Vianu, în Arta proza- dintre sfere solu]ii pentru reu[ita în a
torilor români, explic\ astfel modernitatea tehnicii narative camilpetresciene: doua, proiectându-se în câte un erou
„Autorul pare a [ti c\ ceea ce numim «adev\rat» este întotdeauna produsul unui sin- favorit [i manifestându-[i solidaritatea
gur punct de vedere [i c\ singura putin]\ de a ne salva oarecum din relativismul cu acesta în toate momentele grele pe
fatal al con[tiin]ei este aceea de a înmul]i perspectivele în jurul aceluia[i obiect.” care le traverseaz\.
Relativitatea asupra imaginii iubirii este mai profund\ în acest roman decât în pri- Aceste simpatii fire[ti, omene[ti, o
mul, unde cuplul {tefan-Ela a avut doar un scurt r\gaz (o perioad\ de doi ani), în asemenea solidaritate cu unul dintre
personaje, în dauna celorlalte, îi sunt
care iluzia iubirii absolute a fost posibil\. În Patul lui Procust, cuplurile sentimenta-
îns\ str\ine romancierului realist, adept
le se intersecteaz\ în mod dureros, procedeu folosit ulterior [i de Hortensia [i garant al obiectivit\]ii epice. În
Papadat-Bengescu. Lectorul poate fi uimit de faptul c\ Fred, de[i iube[te o femeie romanele dup\ model tolstoian ale lui
superioar\ ca doamna T., între]ine rela]ii intime cu o actri]\, prostituat\, mediocr\ Rebreanu (Ion, R\scoala) [i de tip bal- s
intelectual, vulgar\ [i pe care o dispre]uie[te; aceea[i uluire o produce [i capacita- zacian scrise de G. C\linescu (Enigma r
tea de autoiluzionare a lui Ladima în privin]a Emiliei, mai ales atunci când lectorul Otiliei), în cele istorice ale lui Sado-
ia cuno[tin]\ de iubirea ascuns\ a lui Ladima pentru doamna T.; neobi[nuit de veanu (Fra]ii Jderi, Zodia Cancerului…,
crude r\mân [i confesiunile erotice de la debutul romanului, în care doamna T. se Nunta Domni]ei Ruxanda), exist\ [i
ofer\ din mil\ unui b\rbat pe care îl detest\. Romanul dezv\luie mai ales drama este subliniat un curs al evenimente-
lor pe care nici m\car voin]a autorului
acestui tip de personaj inadaptabil, condamnat la e[ec de mediocritatea societ\]ii în
nu-l poate deturna. El este determinat
care tr\ie[te. Ladima este poetul neîn]eles, ziaristul manevrat de oameni politici abili, de psihologiile personajelor [i de con-
b\rbatul nealterat suflete[te, expus jignirilor grosolane ale Emiliei, îndr\gostitul di]ia lor material\, de presiunea mediu-
idealist [i neîmplinit, eroul solitar ai c\rui prieteni nu izbutesc s\-i redea încrederea lui social, de constrângerea brutal\
în sine, în valoarea lui uman\, nici în calitatea de artist. Chiar scrisoarea c\tre d-na sau mai lax\ a istoriei, de tot ceea ce
T. este o form\ de idealitate, c\ci eroul n-a cunoscut-o în profunzime, ci doar a admi- influen]eaz\ o existen]\ desf\[urat\
rat-o. Superba epistol\ poate fi [i o revan[\ mental\ a dorin]ei de a-[i recupera dup\ canoanele societ\]ii [i ale
respectul de sine, când Ladima con[tientizeaz\ grava mistificare a condi]iei reale a 

241
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 Emiliei (în fapt, o femeie dec\zut\). Toate cuplurile sentimentale, amicale sau poli-
epocilor reînviate. Romancierul realist tice sunt trecute lucid prin patul procustian, fiind eviden]iate neconcordan]ele sau
se supune acestui flux al cauzalit\]ilor, chiar antitezele dintre indivizii care le alc\tuiesc.
al implica]iilor logice [i legice pe care În centrul lumii imaginate de autorul modernist, în roman, ca [i în teatru, st\
tot el îl creeaz\. Odat\ schi]ate evo- eroul inadaptat, prizonier al mitului con[tiin]ei ca reprezentare subiectiv\ exem-
lu]ia eroilor [i cadrul concret în care ei plar\, fie c\ se nume[te {tefan Gheorghidiu, George Demetru Ladima sau Fred
a
se manifest\, autorul nu mai poate mo-
i- Vasilescu. Pe cel dintâi îl salveaz\ experien]a-limit\ a r\zboiului, care îl oblig\ s\-[i
difica direc]ia marelui mecanism pus
e- în mi[care. E bine cunoscut exemplul dep\[easc\ e[ecul conjugal; ceilal]i se sinucid, din ra]iuni imediate diferite, îns\ [i
ã lui Tolstoi, care ar fi preferat s\ încheie dintr-o nepotrivire comun\ la rigiditatea [i la falsitatea canoanelor impuse de lumea
e altfel Anna Karenina, salvându-[i eroina în care vie]uiesc. Întin[i deopotriv\ în patul procustian al conven]iilor sentimentale,
e de la sinucidere. El a fost, totu[i, obligat sociale, profesionale sau artistice, personajele nu rezist\, resorturile lor intime ce-
-i la acest final tragic, [i nu de elemente deaz\ [i anuleaz\ con[tiin]a tragic\ a erorilor individuale prin moarte. Deosebirile
o- exterioare de persuasiune, ci de îns\[i dintre tiparele existen]iale în care eroii scriitorului evolueaz\ nu conteaz\, de vreme
n- evolu]ia implacabil\ a excep]ionalului ce structura lor psihomental\ este similar\: {tefan Gheorghidiu era fiul unui profe-
i- s\u roman.
sor de filosofie care tr\ie[te [i moare s\rac [i necunoscut. Urma[ul s\u pre]uie[te
ot Cum se raporteaz\ romanele lui
Camil Petrescu la modelul balzacian
tot disciplinele abstracte ale min]ii (filosofia [i matematica), ignorând arivismul [i
e
sau tolstoian [i la poetica obiectivit\]ii parvenirea socio-profesional\. Chiar dup\ mo[tenirea averii de la unchiul Tache,
e
în care acesta se înscrie? Dac\ despre nepotul nu-[i abandoneaz\ principiile, noul statut social influen]ând-o îndeosebi pe
st
reforma lui în planul nara]iunii s-a vor- Ela, so]ia sa; Fred, fiul omului de afaceri multimilionar, T\nase Vasilescu-Lumân\-
u,
bit insistent, subliniindu-se, pe drept raru, este bogat, monden, elegant, sportiv, pasionat de aeronautic\, b\rbat seduc\-
cuvânt, achizi]iile modernit\]ii pe care tor, cu aplomb [i succes la femei; George Demetru Ladima ilustreaz\ drama inte-
el
6
Ultima noapte de dragoste, întâia lectualului marginalizat, poet talentat, îns\ ignorat într-o societate mercantil\ [i
noapte de r\zboi [i mai ales Patul lui cinic\, jurnalist înzestrat cu nerv [i condei, dar care nu poate scrie conving\tor
Procust le-au adus în spa]iul literar ro-
decât despre ceea ce gânde[te cu adev\rat, a[a cum îi m\rturise[te [i Gelu Ruscanu
mânesc, a fost mai rar adus în discu]ie
elementul comun celor dou\ [coli epi- lui Praida (în Jocul ielelor ). Când patronii financiari [i politici (T\nase Vasilescu-Lu-
ce. Pentru c\ exist\, într-adev\r, un mân\raru [i Nae Gheorghidiu) îi cer s\-[i modereze atacurile în pres\ împotriva
factor unificator, dincolo de vizibilele adversarilor (ca urmare a schimb\rii intereselor economice [i a celor survenite în
diferen]e dintre romanul de tip balza- plan politic), Ladima, decep]ionat [i incapabil s\ scrie la comand\ ca orice servil
cian [i cel proustian. Perspectiva nara- condeier, î[i depune demisia. Este atât de s\rac, încât, îmboln\vindu-se, accept\ s\
ã tiv\, e drept, se modific\ radical. Eroii fie îngrijit, din caritate, de sora Emiliei, Valeria. Spirit introvertit, sobru, nu suport\
e, nu mai sunt v\zu]i [i descri[i de un mondenit\]ile, pare demodat [i ridicol în compania elegantului Fred Vasilescu, dar nu
c- narator ubicuu (prezent peste tot) [i ezit\ s\-i fac\ acestuia o aspr\ observa]ie când, din ignoran]\, î[i permite s\-l dea ca
ã impersonal, cu un ochi [i o voce demi-
exemplu de prost gust vestimentar pe un mare poet german, aflat tocmai atunci în
urgice, apte s\ aduc\ lectorului imagi-
n acela[i restaurant cu ei. În dragoste, se manifest\ ca un timid ale c\rui efuziuni inte-
nea vizual\ [i sonor\ a fiec\rui personaj.
n- rioare sunt exteriorizate mai ales epistolar, are un comportament delicat [i naiv (o
Zidurile caselor r\mân opace, rulourile
n- sf\tuie[te pe Emy s\ nu-[i compromit\ reputa]ia în petreceri de[\n]ate, a[a cum o
de la ferestre sunt func]ionale, ferind
ui interiorul de priviri indiscrete, iar dis- surprinde el o dat\), face sacrificii pe care femeia vulgar\ [i f\r\ bun sim] le ignor\
s tan]a geografic\ la care se afl\ un ori pur [i simplu nu le în]elege.
o actant ne împiedic\, în chip logic, s\ To]i cei trei eroi camilpetrescieni nu-[i g\sesc locul în lumea real\ [i se simt pro-
e [tim totul despre el. Altfel spus, în fund neferici]i, obliga]i s\ opun\ mereu „valorilor semnifica]iei” (în care cred cu t\rie)
a romanul de tip proustian, nu asist\m la
t, o îndep\rtare de realitate, ci, dimpo-
u- triv\, la o fidel\ respectare a condi]iilor
n realit\]ii [i a legilor fizice. Conven]ia
o- prin care naratorul de tip omniscient
(la noi, în romanul rebrenian) se stre-
u, coar\ în via]a, mintea [i inima fiec\rui
e personaj, aducându-ne adev\rurile lui
t, l\untrice, secrete, uneori inavuabile —
1 aceast\ conven]ie dispare.
Este fals, prin urmare, s\ conside-
r\m c\ romanul subiectiv este mai
Stelian Panþu,
 Case

242
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

„valorile simplu tr\ite”, care tind s\ le acopere pe cele dintâi. Naturi reflexive, disocia- 
tive pân\ la exagerare, orgolioase chiar [i în înfrângeri, interiorizate (raporteaz\ totul conven]ional [i mai artificial decât cel
la instan]a suprem\ a con[tiin]ei infailibile), sensibile la jigniri [i la ridicol, personaje- obiectiv. El schimb\ cu totul acel punct
le masculine ale prozatorului nu suport\ dezam\girile, e[ecurile care le contrazic ju- privilegiat, înalt de observa]ie [i pla-
dec\]ile formulate aprioric [i r\mân etern neadaptate realit\]ii. În dragoste, reac]io- nul unic de referin]\, multiplicând expe-
neaz\ u[or diferit, în func]ie de personalitatea distinct\ a femeii care le marcheaz\ rien]a cunoa[terii (prin pluriperspec-
tivism) [i f\când din personaje nu doar
existen]a, dar în esen]\ au aceea[i concep]ie despre rolul feminit\]ii ideale: {tefan
elemente în construc]ia romanesc\, ci
Gheorghidiu se îndr\goste[te, impresionat mai ales de frumuse]ea unei studente, ca- [i agen]i ai acesteia. Ritmul nara]iunii
re-l admir\ f\]i[, m\gulit de preferin]a pe care i-o arat\ [i stimulat de invidia colegilor se adapteaz\ la respira]ia protagoni[-
s\i de facultate. Când are impresia, dup\ doi ani de c\snicie, c\ Ela îl în[eal\ [i c\ a tilor, frazele din carte încep s\ le apar-
devenit un alt om, o respinge categoric, cu aceea[i fervoare cu care imaginase absolu- ]in\ (prin intermediul jurnalelor, al
tul sentimental construit la debutul rela]iei lor: „Printr-o ironie dureroas\, eu desco- amintirilor juxtapuse, al confesiunilor
peream acum, treptat, sub o madon\ crezut\ autentic\, originalul: un peisaj [i un cap directe aflate din abunden]\ în opere-
str\in [i vulgar”; la fel reac]ioneaz\ Gelu Ruscanu când îi repro[eaz\ Mariei Sine[ti le Falsificatorii de bani de André Gide,
(fosta lui amant\, care îl decep]ionase) c\, prin comportamentul ei ambiguu, alterase O moarte care nu dovede[te nimic [i
Ioana de Anton Holban, Maitreyi de
imaginea perfect\ de la începutul idilei lor: „O iubire adev\rat\ înseamn\ s\ nu po]i
Mircea Eliade): tot ceea ce se întâm-
gândi contrariul ei”; Fred Vasilescu se teme de o mare iubire [i o p\r\se[te aparent pl\ în roman are direct\ leg\tur\ cu
f\r\ motiv pe d-na T. De fapt, el recunoa[te tacit c\ este o femeie superioar\, ale c\rei felul lor de a fi, de a gândi [i a sim]i.
însu[iri de excep]ie (inteligen]\ cultivat\, abilitate în afaceri, gust, elegan]\, farmec, Dar aceast\ intercondi]ionare nu îi
senzualitate cople[itoare) îl seduc cu adev\rat, dar, în acela[i timp, îl însp\imânt\ pe transform\ în ni[te demiurgi fic]ionali.
m\sur\ ce-[i pierde libertatea de spirit [i voin]a de a mai încerca [i alte experien]e Spre deosebire de naratorul imperso-
sentimentale; Ladima r\mâne cel mai exaltat dintre ei, capabil de efuziuni spontane, nal, „transparent” [i inatacabil din ro-
credul [i b\nuitor deopotriv\, aproape copil\ros când îi trimite femeii considerate manul obiectiv, eroii-naratori ai lui
Camil Petrescu se supun acelora[i legi
suflet-pereche o scrisoare format\ exclusiv din numele ei, reluat la nesfâr[it precum
dure, implacabile care guver neaz\
cel al unei zeit\]i adorate. Tr\irea în intelect [i cea prin sim]uri sunt dicotomice [i eroii existen]a omologilor din epica rebre-
nu sunt în stare s\ creeze o punte între ele. For]a de autosugestie mental\ [i mistifi- nian\. Aceasta este puntea dintre cele
carea datorat\ freneziei sim]urilor sunt deopotriv\ generatoare de iluzii. Fred r\mâne dou\ tipuri de roman, linia lor de uni-
perplex, când, într-o dup\-amiaz\ torid\ de august, cite[te în patul curtezanei Emilia re. La scurt timp dup\ finalizarea con-
R\chitaru scrisorile p\tima[-inocente adresate de Ladima acestei femei u[oare, pe fesiunii revelatoare, Fred Vasilescu
care iubirea lui o înal]\ pe un piedestal nemeritat. moare într-un accident aviatic. Nu
De[i criticii consider\ (în majoritatea lor) c\ o eroare atât de grosolan\ este apar solu]ii artificiale prin care finalul
neverosimil\, judecata lor estetic\ [i uman\ nu ]ine suficient cont de tipologia per- tragic al personajului s\ fie convertit
într-un facil happy-end. F\r\ a bene-
sonajelor camilpetresciene: acestea gândesc în chip cerebral o iubire, nu se implic\
ficia, în cartea „lui”, de alte avantaje în
afectiv prin asumarea desf\[ur\rii ei, iar fervoarea tr\irii înseamn\ transfigurare în afara celor scripturale, eroul poate [i
forme sensibile a unei idei, nicidecum participarea afectiv\ la un sentiment reu[e[te s\-[i a[tearn\ pe hârtie o
cople[itor. În cazul niciunui erou afec]iunea erotic\ nu anuleaz\ for]a lucid\ a parte din existen]a lui fierbinte, dar
con[tiin]ei care analizeaz\ tot ceea ce se întâmpl\. nu-i poate împiedica frângerea ultim\.

Exerci]ii de redactare [i compozi]ii Bibliografie


 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe.
1) Citiþi în întregime romanul lui Camil Petrescu. Distribuiþi personajele în
Eseu despre romanul românesc,
posibile relaþii, în funcþie de apropierile dintre ele ºi de intuiþia voastrã. vol. II, Editura Minerva, Bucu-
2) Prezentaþi tipurile variate de „jurnal” din acest roman. reºti, 1981.
3) Realizaþi o paralelã între Patul lui Procust ºi Ultima noapte de dragoste,  Ovid S. Crohmãlniceanu, Cinci
întâia noapte de rãzboi, urmãrind modul în care un sentiment, dragostea ºi prozatori în cinci feluri de lecturã,
corolarul lui, gelozia, oferã consistenþã ºi dramatism fiecãrui roman. Editura Cartea Româneascã, Bu-
cureºti, 1984.
4) Realizaþi un eseu argumentativ în care sã încercaþi limpezirea „tainei” lui
Fred Vasilescu: este vorba numai despre un accident aviatic sau despre o  Irina Petraº, Camil Petrescu. Schi-
sinucidere cu multiple explica]ii? þe pentru un portret, Biblioteca
Apostrof, Cluj-Napoca, 2003.

243
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Spectacolul condiþiei umane — un


veritabilTudor
„bâlciArghezi
al deºertãciunilor”*
Cimitirul Buna-Vestire
(fragmente)

I
43
N-am putut identifica decât o micã parte din mormintele mele.
M-am deprins sã zic „morþii mei”, „mormintele mele”, „cimitirul meu”... Carnea
tuturor epocilor continuã sã putrezeascã ºi sã se rãscoacã aici, în marea tãcere. E un
fel de bucate ale posteritãþii, fiecare în vatra lui personalã. Cui i-a lipsit vremea sã se
odihneascã, amânând în toate zilele o noapte de somn întreagã, are rãgaz. Nici un
apel, nici o bãtaie-n uºã, nici sonerie, nici scrisoare. Somn adânc, fãrã vis, fãrã pani-
Dezbatere ca trezirii deodatã, când þi se pare cã te-ar fi fluierat dormind, cineva, ca pe un câine.
Fenomenul arghezian Am dat, fãrã sã-l caut, de mormântul unui jurist care a trãit o parte din epoca
mea, adãpat din zeci de surse de venituri încãlecate. Fineþea pipãitului în probleme-
Dacã Vladimir Streinu declarã cã le comerciale, sociale ºi de stat a acestui actual cadavru era conservatã, în vederea
poemele lui Tudor Arghezi blochea- momentelor grele, cu o adevãratã listã civilã, la care colaborau activ numeroase
zã, în ultimã instanþã, orice analizã firme ºi societãþi. Pentru respectarea principiilor ºi pentru parada formelor, nimeni
criticã, având un inefabil ce îl con- nu se pricepea sã deghizeze ca el un obiect, sã puie o chivãrã pe un gol ºi o mascã
fruntã pe comentator cu „o dramã de pe o idee, utilã unui elan politic dar pernicioasã.
inteligenþã”, G. Cãlinescu vorbeºte El a fost un prestidigitator dibaci al timpului ºi împrejurãrilor pe care le-a repre-
despre fenomenul arghezian. Existã
zintat, ºi când s-a demonetizat, când s-a tocit, când gura lui îmbãtrânitã încuia cuvin-
suficiente argumente pentru a sus-
þine aceastã judecatã de valoare. Mai tele ºi le umplea cu bale, a fost înlocuit cu altul, fiecare decadã având nevoie de o
întâi, cã Arghezi s-a impus cu aceeaºi individualitate panoramã, compusã ºi unanimã, în resursele cãreia se gãseºte toatã
forþã criticii ºi publicului mai larg, recuzita teatrului, a circului ºi a bâlciului. Discursul totdeauna gata, accentul ºi
încã din perioada interbelicã. El s-a argumentul în permanenþã adecuate, costumul clipei ºi al secundei ºi toate instru-
înscris într-o duratã lungã a creaþiei ºi mentele muzicale cântate pe scaun, în vârful picioarelor, dansând pe ghimpele unei
aproape fiecare volum publicat con- þepi ºi în echilibru pe sârmã.
stituie un nou ºi diferit episod din Mai toate statele întreþin asemenea cântãreþi, destinaþi sã romanþeze împrejura-
aventura imaginarului poetic. Cuvin- rea într-un tãrãboi de principii. E un viciu de culturã ºi care, ca toate stricãciunile
te potrivite ºi Flori de mucigai, Cãrti-
somptuoase, sleieºte vistieria. Faci un prinþ dintr-un clãnþãu, îi dai o curte, o suitã,
cicã de searã ºi Hore sunt tot atâtea
lumi artistice, bine potrivite în lumina un tren pentru personal ºi bagaje ºi un vagon de aur — ºi-l trimiþi sã cheltuiascã, sã
proprie de cãtre un poet fecund ºi cumpere, sã arunce, sã cânte ºi sã grãiascã. Dacã, la mormântul lui, socoteºti cu
complex. Al doilea motiv pentru care
*Parafrazã dupã titlul omonim al romanului Bâlciul deºertãciunilor — de William
 Thackeray.

244
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

creionul pe pãtura de marmurã albã care-l înveleºte, rezervatã cadavrelor monu- 


mentale, dacã tragi linia ºi aduni pe douã coloane risipa cu marfa cãpãtatã, miliar- vorbim despre Arghezi ca despre un
dul corespunde cu zero, ºi seria maimuþoilor consecutivi costã sãnãtatea ºi cartea a „fenomen” literar se leagã de formida-
zeci de mii de oameni, pierdute la câteva generaþii. bilul sãu proteism liric. Arghezi îºi
Omul pe care am pus azi sã-l râcâie cu grebla în cuprinsul grilajului plantat, nici schimbã poezia aºa cum îºi schimbã
el n-a lãsat nimic dupã el decât o semnificaþie difuzã cu sensul descompus în inco- pieile un ºarpe, rãmânând, cu fiecare
etapã, acelaºi ºi totuºi altul. A treia
herenþa evenimentelor cotidiane. Zadarnic ai cãuta opera acestei inteligenþe leneºe
faþetã este reprezentatã de felul întot-
ºi erudiþii abile, care i-au slujit sã mãnânce scump ºi sã vilegiatureze. Dacã tot mãrã- deauna neaºteptat în care zvâcnesc
cinele se sileºte sã dea o floare, omul mare al unui ceas nu a fost în stare sã facã nici versurile argheziene. Dacã scriitorul e
fulgul pribeag al pãpãdiei. Pe mort sã-l vorbeºti numai de bine... De ce? Pentru cã poematic în romane, creând tablouri
nu poate rãspunde nici dupã ce a murit de ceea ce nu a fost rãspunzãtor o viaþã, memorabile ce se înºirã numai formal
garantat de interese ºi pãzit de intangibile dogme. [...] pe un fir al intrigii, el este adesea pro-
44 zaic în liricã. Folosind materialele cele
mai umile, reuºeºte sã atingã sunetul
Jumãtate din viaþa noastrã lucidã trãieºte cu morþii, ºi jumãtate din viaþã dormim. pur al marii poezii. Miracolul existen-
Ce ne mai rãmâne nouã? Nu vreau sã fac maxime, dar am dreptul sã mã gândesc. þial este tras ºi exprimat prin miracolul
Bine socotind, jucãm noi vreodatã personagiul nostru adevãrat, în gloata persona- verbal. În fine, al patrulea motiv pen-
giilor prin care trecem în fiecare zi, lepãdând pe unul ºi îmbrãcându-ne cu altul? [...] tru care putem utiliza sintagma „feno-
menul arghezian” într-un mod aproape
denotativ se leagã de imposibilitatea
noastrã de a-l fixa ºi a-l clasa pe Arghe-
Abordarea textului `n clas\ zi. Moder nistã ºi simbolistã, tradiþio-
nalistã ºi avangardistã, elegiacã ºi sar-
casticã, opera întreagã a lui Tudor
1) Identificaþi neologismele din text. Cum explicaþi numãrul lor relativ mare,
Arghezi se plaseazã pe deasupra tutu-
într-o paginã de pamflet în prozã, mizând pe expresivitatea limbajului ror categoriilor. Pe cât de invidiat, pe
artistic, care îmbinã formele literare cu acelea argotice? atât de revendicat, scriitorul a fost tras
2) Cât de realist vi se pare personajul central, cel care face toate aceste con- într-o parte ºi-n alta a spectrului literar
sideraþii filosofice, observaþii morale ºi fragmente de portretisticã literarã? pentru a-i legitima într-un fel, cu fabu-
loasa lui creativitate, pe artiºtii mai pu-
Este Gulicã Unanian un alter ego al lui Arghezi? Argumentaþi.
þin dãruiþi care i-au fost contemporani.

Repere de interpretare Modele epice în romanul


interbelic (II)

„Unui romancier i se poate ierta


E. Lovinescu, mentorul cenaclului „Sburãtorul” ºi criticul modernist care a mo-
s\ n-aib\ stil, culoare lexical\, dar el
delat ºi educat estetic o întreagã epocã literarã, a schiþat într-un mod radical diferit trebuie s\ fie scriitor, adic\ trebuie
liniile de evoluþie a poeziei faþã de cele ale romanului românesc. Dacã poezia noastrã s\ dea oric\rui fapt pe care pune mâ-
urmeazã un curs al subiectivãrii, evoluând de la o structurã conceptual-obiectivã, na o astfel de structur\, încât acela
a liricii de idei, la substanþa ºi expresia lirismului pur, romanul autohton parcurge o s\ nu se mai poat\ explica decât ca
traiectorie în sens invers, renunþând progresiv la subiectivitatea, pãrtinirea aucto- un mod al personalit\]ii sale. Con-
rialã, în favoarea unei perspective asumat obiective. Tocmai aceastã deplinã obiec- struc]ia, autenticitatea, masivitatea,
tivitate epicã reprezintã motivul principal pentru care citadinul Lovinescu a primit sentimentul de via]\, toate acestea
cu elogii romanul Ion al lui Liviu Rebreanu. sunt condi]ii de am\nunt [i adesea
simple iluzii critice. Fundamental\
Istoria literaturii române a confirmat judecata lovinescianã, care nu este una de
r\mâne putin]a de transfigurare a
valoare, ci de pertinentã sintetizare a însuºi specificului unor genuri literare. Existã, lumii, de absorb]ie a ei în lumea in-
însã, în perioada interbelicã, precum ºi în aceea postbelicã, o serie de romane „incla- terioar\.” Un fragment din textul
sabile”, care contrazic ºi chiar rãstoarnã complet aceastã validã teorie, schimbând c\linescian Document [i transfigu-
legile obiectivãrii ºi venind cu cele noi, ale unui ego expansiv, incandescent. rare (ap\rut în „Adev\rul literar [i
Prozatorul nu-ºi mai propune sã ofere o imagine verosimilã a lumii, sã figureze în artistic”, în mai 1936) reprezint\ un
mod realist societatea, sã abordeze cu analitic calm descriptiv diferitele faþete ale ideal punct de pornire în analiza
realitãþii înconjurãtoare ºi ale universului lãuntric. El renunþã, explicit ºi implicit, la 

245
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 dubla posturã de imparþialitate judecãtoreascã ori istoricã ºi de luciditate treazã a


romanelor argheziene, asumat [i in- martorului ocular; ºi capteazã fluxul unei poezii interioare, fie ea liricã sau pamfletarã.
tens subiective. În afara cadrului pole- Este exact ceea ce face Tudor Arghezi în romanele sale, care ilustreazã, într-un
mic al discu]iei critice (G. C\linescu mod aproape didactic, balansul scriitorului (vizibil ºi în poezie) între lumea puritãþii
sus]ine, împotriva adep]ilor autohtoni ºi cea a mlaºtinii, între luminã ºi întuneric, între cercurile infernului uman ºi scân-
ai lui Proust, c\ romanul românesc teia divinã. În timp ce Ochii Maicii Domnului urcã pe versantul luminos al sufletu-
trebuie s\ parcurg\ mai întâi [i s\ lui omenesc, propunând numeroase fragmente care sunt tot atâtea definiþii ºi
epuizeze faza balzacian\), el contu- imnuri de slavã ale candorii, Cimitirul Buna-Vestire coboarã, voit, în adâncurile
reaz\, un nou mod de în]elegere a
putrede ale societãþii ºi ale omului, explorându-le cu o vãditã voluptate pedepsitoare.
construc]iei epice. Format\ la [coala
realismului obiectiv, convingerea citi- Avatarurile lui Gulicã Unanian, tragicomicul protagonist al cãrþii, doctor în litere ºi
torului este c\ romanul edific\ o lume filosofie ajuns intendent de cimitir, sunt în fond un pretext epic (destul de subþire)
care „red\” realitatea propriu-zis\. pentru ca prozatorul sã trateze în aqua forte o galerie întreagã de figuri ºi tipuri
Autorul ar realiza, astfel, o transpune- umane reprezentative social. La limitã, lumea creatã în roman devine o ranã des-
re a elementelor [i a faptelor de exis- chisã ºi purulentã, tratatã cu acidul ºi necruþãtorul stil arghezian. Episoadele, o suc-
ten]\, aducând „via]a” în paginile cesiune de povestiri de sine stãtãtoare, nu prezintã o logicã narativã strânsã, un fir
c\r]ii, invitându-ne s\ descoperim evenimenþial clar desfãºurat, ci se dispun dupã zigzagul afectiv ºi reactiv al auto-
simetrii cu experien]ele noastre bio- rului, în conformitate cu natura lui satiricã. Pamfletul îngroaºã liniile, dilatã viciile ºi
grafice. Dar acest univers secund se
defectele „victimelor”, opereazã lejer modificãri în structura realitãþii ºi în istoria
afl\ în registrul fic]iunii. Dac\ reali-
tatea socioistoric\ poate fi modifi- imediatã, deformând în minus ori în plus. A evalua o astfel de operã dupã regulile
cat\, cu efort individual [i colectiv, deontologiei profesionale ºi ale adecvãrii la obiect reprezintã, prin urmare, o eroa-
lumea fic]iunii cap\t\ structura pe re de clasificare. Cãci pamfletele trebuie judecate, înþelese ºi gustate anume în gra-
care i-o ofer\ creatorul. El poate ale- tuitatea lor esteticã, în frumuseþea lipsitã de justeþe a portretelor, în chiar deformãri-
ge orice configura]ie epic\, în con- le conºtiente, dar atât de expresive, ale unor episoade existenþiale. Astfel, „estetica
formitate cu lecturile, modelele [i urâtului”, postulatã în versurile vitriolante din Flori de mucigai devine ºi materia
predispozi]iile sale. Nu exist\ un sin- observaþiilor sarcastice transpuse în prozã.
gur tip de roman, adecvat unui mo- Juristul a cãrui viaþã o înfãþiºeazã, cu efecte burleºti, intendentul de cimitir este
del originar [i imuabil, fa]\ de care
numai una dintre þintele categoriale alese de Arghezi pentru a-ºi descãrca talentul
toate celelalte exemple [i ipostaze
epice s\ reprezinte ni[te abateri. excepþional ºi nesecatele energii pamfletare. Nu anumite persoane sunt vizate de
C\linescu îl racordeaz\ pe Stendhal autor, ci tipologii, categorii; o speþã sau alta de umanitate bolnavã, o ramã de tablou
la Vergilius [i Ariosto, subliniind c\ în care pot intra asemãnãtoare, înrudite portrete caricaturale. În liniºtea adâncã a
romanul este continuarea epopeii [i cimitirului, sub solul rãvãºit de vanitãþi pãmânteºti ºi pe care se înalþã, în continua-
c\, prin urmare, „adev\ratul roman- re, un adevãrat „bâlci al deºertãciunilor” (dupã formula consacratã de romancierul
cier r\mâne un poet”. De[i aser- englez deja menþionat), îºi dorm somnul de veci tot felul de personaje a cãror
]iunile criticului sunt verificabile emblemã au fost — cât timp au trãit — frenezia carnalã ºi agitaþia maximã (ce pare
istorice[te, percepem în ele o doz\ de comicã, acum) a parvenirii. În mod evident, autorul urmãreºte ºi speculeazã acest
exagerare, pentru a sublinia com-
contrast între hiperexcitaþia anterioarã ºi pacea inertã din prezent, între vechea
plexitatea literaturii în întregul ei.
Este necesar\ îns\ o asemenea transpiraþie cotidianã, atât de senzualã ori de profitabilã, ºi lenta fãrâmiþare a cada-
viziune mai cuprinz\toare asupra vrelor: „Carnea tuturor epocilor continuã sã putrezeascã ºi sã se rãscoacã aici, în
romanului, pentru ca proza lui Ar- marea tãcere. [...] Cui i-a lipsit vremea sã se odihneascã, amânând în toate zilele o
ghezi, ca [i capodopera lui Mateiu I. noapte de somn întreagã, are rãgaz.”
Caragiale, Craii de Curtea-Veche, s\ Pentru ca aceastã diferenþã esenþialã sã devinã ºi mai vizibilã, romancierul
nu fie înl\turate, prin exces „purist”, imagineazã personaje care au avut, în trecut, consistente beneficii materiale ºi
din cuprinsul genului. Cei doi ro- sociale, funcþii importante în Stat, aducãtoare de multiple avantaje personale. În
mancieri atât de originali sunt, de
acest fel se evidenþiazã ºi mai pregnant ridicolul monstruos ºi vanitatea bolnavã a
altfel, foar te diferi]i unul de cel\lalt.
Mateiu I. Caragiale realizeaz\ cu in-
spiritelor achizitive, lacome, care vor lua drumul Infernului, în timp ce trupurile lor
finit\ migal\, nu numai stilistic\, un vor putrezi în morminte. Parabola biblicã a bogatului bolnav de acumulare (mai
plan oniric cu valen]e simbolice, f\r\ uºor intrã o cãmilã prin urechea acului, decât un bogat în împãrãþia cerurilor) este
de care întâmpl\rile de la suprafa]a dezvoltatã de Arghezi într-un registru stilistic inconfundabil, acela al derizoriului
romanului s\u nu pot fi decodate. constant, pânã la pecetea satiricã definitivã. Juristul faimos, „prestidigitator dibaci al
Fiecare dintre personajele principa- timpului ºi împrejurãrilor pe care le-a reprezentat”, „adãpat din zeci de surse de
le reprezint\ o fa]et\ a spiritului venituri încãlecate”, este înlocuit, încã din timpul vieþii, cu un alt manechin vorbitor,
 o mai tânãrã „individualitate panoramã, compusã ºi unanimã, în resursele cãreia se

246
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

gãseºte toatã recuzita teatrului, a circului ºi a bâlciului”. Ambii — ºi ilustrul prede- 


cesor, ºi demnul succesor — sunt din specia panglicarilor de cuvinte, a Caþavencilor nostru proteic, iar întâlnirea „crai-
maligni, fãrã nota de bonomie hrãpãreaþã a eroului caragialian. E suficient sã lor” (printre care naratorul însu[i)
apelãm la creion ºi hârtie ºi sã facem o micã socotealã, pentru a vedea ce ºi cât a echivaleaz\ cu un inventar sui gene-
costat aceastã serie a „maimuþoilor consecutivi”: „sãnãtatea ºi cartea a zeci de mii ris al calit\]ilor [i defectelor ome-
de oameni, pierdute la câteva generaþii”. ne[ti. Scriitura estetizant\ [i parabo-
la m\re]iei [i a dec\derii se presupun
În loc sã se opreascã în acest punct, al unei demonstraþii deja fãcute, prozatorul
reciproc într-o carte în care nimic nu
preferã sã continue sadica destructurare a victimei sale de ultimã orã. Aceasta nu
este întâmpl\tor [i totul reverbe-
pare destul de compromisã — e necesarã o ultimã împunsãturã, în care derizoriul reaz\ simbolic. Spre deosebire de
sã fie conjugat cu patologicul ºi scabrosul. La efectul iniþial de contrast (între o exis- acest labirint romanesc, accesibil
tenþã plinã de evenimente ºi somnul de veci) se adaugã acum un altul, desprins din prin utilizarea unor chei [i coduri de
însãºi materia descusutã a vieþii rãposatului. Cel care jucase pe degete o întreagã lectur\, crea]iile epice ale lui T. Ar-
epocã, poruncind timp de decenii „unui popor cuminte”, ajunge, în ultimii sãi ani, ghezi au un coeficient liric, de poezie
un personaj complet decrepit, refuzat de o tânãrã mahalagioaicã, terorizat ºi ironi- pur\, care le transform\ radical pla-
zat de slugi. Portretul construit de Arghezi în finalul povestirii necruþãtoare este de nul de referin]\ [i comprehensiune.
Logica secven]elor este dat\ nu de
un comic monstruos, ridicat la temperatura înaltã a degradãrii umane. Redus la sim-
cauzalitatea strâns\ a evenimentelor,
pla condiþie biologicã, alteratã de vârsta lui înaintatã, „eroul” cu picioarele tremurân-
ca în romanul realist, ci de jocul umo-
de iese definitiv din scenã, pentru a intra în marea literaturã ca un simbol al inuti- rilor [i al expresivit\]ilor creatoare.
lei, dar tenacei zbateri omeneºti. Obser v\m, într-adev\r, o „transfigu-
rare a lumii” [i o „absorb]ie a ei în
lumea interioar\”: Arghezi tope[te
contururile realit\]ii istorice [i dilat\
în chip monstruos, precum Goya,
liniile unor personaje, ob]inând o
fabuloas\ galerie de portrete carica-
turale. Tr\s\turi [i compor tamente
grote[ti, diformit\]i fizice [i malig-
nit\]i suflete[ti apar [i în epica
Hortensiei Papadat-Bengescu, nu-
mai c\, în romanele scriitoarei, aces-
tea sunt un reflex de obiectivitate, nu
de subiectivitate epic\. Ele apar]in
Alexandru Poitevin-Skeletti, personajelor înse[i, sunt date ale lor
Bucureºtii vechi constitutive, descrise cu un ochi re-
ce de chirurg. La T. Arghezi, diformi-
t\]ile biologice [i devia]iile spiritului
se explic\ în planul de concep]ie al
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii scriitorului, care modeleazã perso-
najele într-o viziune pamfletar\. Ca-
1) Citiþi romanul Cimitirul Buna-Vestire ºi identificaþi personajele pozitive. Argu- racterul antologic al unei scene de
mentaþi într-o compoziþie numãrul lor mai mic decât cel al eroilor negativi. roman poate fi ob]inut pe c\i diferite:
2) Care este, în opinia voastrã, motivaþia pentru care prozatorul alege ca þintã fie prin sintetizarea unor date ge-
a pamfletului figura unui jurist, a unui om al legii? Este aceastã profesiune neral-umane, fie, dimpotriv\, prin
deformarea con[tient\ a unui contur
în strânsã corelaþie cu viaþa socialã ºi politicã a unei epoci?
tipologic, pân\ când acesta devine o
3) Urmãriþi modul în care autorul realizeazã caricatura personajului sãu, proiec]ie a imagina]iei creatoare.
trecând de la individual la general, eviden]iind modalit\]ile concrete (la
nivelul limbajului) de particularizare a tr\s\turilor negative ale eroului. Bibliografie
4) Concepeþi un eseu analitic în care sã realizaþi fiºa caracterologicã a altui  Nicolae Balotã, Opera lui Tudor
personaj arghezian. Arghezi, Editura Eminescu, Bu-
5) Interpretaþi, într-un eseu liber, finalul romanului Cimitirul Buna-Vestire, în cureºti, 1979.
care toþi morþii învie ºi ultimul necredincios, acuzatorul–erou, se alãturã  Dumitru Micu, Arghezi, Editura
mulþimii transfigurate. Institutului Cultural Român, Bucu-
reºti, 2004.

247
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Erosul — dimensiunea
zeiasc\ a omului
Mircea Eliade
Nunt\ `n cer
(fragmente)

[...] Dar se `ntâmpl\ `n via]a oric\rui b\rbat un miracol de câteva clipe: `ntâlni-
rea unei priviri, o s\rutare, o atingere care nu se aseam\n\ cu nimic din tot ceea ce
a fost pân\ atunci. Parc\ ar `ncepe un fir nou, o de[teptare `n alt\ parte: p\trundere
misterioas\, [i totu[i fireasc\, `ntr-un v\zduh necunoscut. Nu prea [tiu cum s\ pre-
cizez toate acestea; cred `ns\ c\ orice b\rbat simte, `n acea clip\, c\ se petrece ceva
nou cu el, ceva maiestuos [i straniu; nu e numaidecât dragoste, nici emo]ie, nici tre-
pida]ie carnal\. [...]
Dar sim]urile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume [i linii, nu mai
Coordonate ale operei recep]ionau senza]ii [i emo]ii, ci parc\ toate se topiser\ `mpreun\, `ntr-o singur\
inim\ de foc, [i, c\zut din raptul acela suprem, nu mai intuiam decât o prezen]\, din
Critica din deceniul al IV-lea al se-
care nu m\ puteam smulge... Cât de luminoas\ `mi p\rea atunci moartea!...
colului trecut identificase, f\r\ a apro-
funda, dou\ direc]ii `n orientarea Sim]eam c\ suntem foarte aproape de ea, iar f\ptura aceea cosmic\ [i liber\,
cronologic\ a prozei scrise de Mircea n\scut\ din `mbr\]i[are, este, ea `ns\[i, moartea noastr\ [i ea nu poate fiin]a decât
Eliade: una realist\ (`n prima etap\ de printr-o total\ abandonare a c\rnii, printr-o definitiv\ ie[ire din noi... De ce n-avem
crea]ie) [i alta fantastic\ (`n cea de-a curajul s\ r\mânem pentru totdeauna `mpreun\, lega]i `ntr-un singur trup cosmic?
doua), desf\[urat\ pe mai multe evan- Nu m\ gândisem pân\ atunci la supravie]uirea sufletului, socotindu-m\ apt numai
taie tematice: magic, folcloric [i mitic. pentru realit\]i concrete. Dar am [tiut de atunci c\ niciun om n-ar putea supravie]ui
Cel dintâi moment epic era a[ezat de
a[a cum este, rupt `n dou\, singur. Via]a are sfâr[it aici, pe p\mânt, pentru c\ e frac-
G. C\linescu (`n Istoria literaturii ro-
mâne... din 1941) sub semnul „gidis- turat\, despicat\ `n miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine,
mului” (al influen]ei exercitate asupra des\vâr[ita integrare, unirea aceea de ne`n]eles pentru experien]a [i mintea ome-
scriitorilor români de ideologia litera- neasc\, [tie c\ de la un anumit nivel via]a nu mai are sfâr[it, c\ omul moare pentru
r\ a lui André Gide), consacrând este- c\ e singur, e desp\r]it, despicat `n dou\, dar c\ printr-o mare `mbr\]i[are se
tica autenticit\]ii. Camil Petrescu a reg\se[te pe sine `ntr-o fiin]\ cosmic\, autonom\, etern\. [...]
fost, la noi, teoreticianul noului stil lit- Nu [tiu dac\ ai sim]it vreodat\ cât e de grav\ [i de definitiv\ o asemenea dragos-
erar, bazat pe câteva idei de for]\:
te; dac\ ]i-ai dat vreodat\ seama c\, orice s-ar `ntâmpla, nu te mai po]i desp\r]i de
experien]a tr\it\ nemijlocit, arta `n]e-
leas\ nu ca distrac]ie, ci „ca mijloc fiin]a iubit\, c\ e[ti legat de ea pân\ la moarte, `n sensul concret al cuvântului. Adic\
de cunoa[tere care spore[te con[tiin]a numai eventuala ei moarte `]i mai poate reda libertatea. Altminteri, cât tr\ie[te ea,
`n lume”, autenticitatea tr\irilor [i fie c\ e[ti sau nu `ndr\gostit, fie c\ vrea sau nu mai vrea iubita, te sim]i al ei, legat
m\r turisirea lor sincer\, chiar dac\ de ea, ursit ei. [...]
l-ar pune pe narator `ntr-o lumin\ Cu o asemenea dragoste nu te `ntâlne[ti decât o singur\ dat\ `n via]\. Cum spu-
 neai prea bine, asta apar]ine `ntr-un anumit sens miracolului, de aceea [i apare,

248
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

poate, atât de `ntâmpl\tor, `ntr-o serie de evenimente cu des\vâr[ire frivole [i 


nesemnificative... St\ `n putin]a noastr\ s\ realiz\m acest miracol. Dar ne d\m dezavantajoas\ fa]\ de cititor, lucidita-
seama prea târziu de el, ne d\m `ntotdeauna seama prea târziu. [...] tea analizei sinelui omenesc `ntreprin-
se ca o disec]ie psihic\, anticalofilis-
mul (opozi]ia fa]\ de „scrisul frumos”,
retoric, excesiv de rafinat [i de ornat
stilistic). Îns\ Mircea Eliade a urmãrit,
Abordarea textului `n clas\ prin aderarea lui la estetica tr\irii auten-
tice, s\ spiritualizeze conflictul narativ,
1) Rezuma]i, oral, subiectul romanului Nunt\ `n cer; problematiza]i ac]iunea. s\ modifice tipologia eroilor [i s\ in-
telectualizeze problematica epicii ro-
2) Explica]i mottoul biblic ales de prozator, iar sintagmele antitetice „`n parte” —
mâne[ti, sco]ând-o din psihologismul
„pe deplin” corela]i-le cu mitul Androginului [i cu semnifica]iile lui. excesiv. În acest sens, Eugen Simion
3) Motiva]i e[ecul cuplului Hasna[−Lena [i pe cel al perechii Mavrodin−Ileana. precizeaz\: „Mircea Eliade este cel
4) Alege]i, cu argumente, `ntre variantele narative urm\toare: romanul elia- dintâi care introduce `n literatura ro-
mân\ o problematic\ de tip existen]ia-
desc este o structur\ dialogat\ (la nivelul comunic\rii de profunzime), o
list” (`n exegeza Mircea Eliade. Nodu-
structur\ de monologuri adresate ori o juxtapunere de monologuri inte- rile [i timpurile prozei). A[adar, dup\
rioare, `n care aparen]ii interlocutori vorbesc cu ei `n[i[i, uitând frecvent c\ ce `ntreprinde o analiz\ minu]ioas\ a
au un ascult\tor `n preajm\; analiza]i variantele propuse `n grupe de lucru. tipologiei prozei autorului, criticul
5) Justifica]i de ce `n cuplurile imaginate de autor partenerii masculini sunt neag\ aprecierea c\linescian\ despre
individualit\]i distincte (Barbu Hasna[−Mavrodin), iar eroina r\mâne un a[a-zis „realism” `n etapa ini]ial\ a
aceea[i, prezentat\ `ns\ `n ipostaze diferite (Lena−Ileana). literaturii eliade[ti, propunând trei
nivele `n evolu]ia acesteia:
a) faza „indic\”, de la Isabel [i ape-
le diavolului pân\ la Maitreyi, `n care
predomin\ exotismul cadrului natural,
practicile magice, erotismul ca vraj\

Repere de interpretare misterioas\, eroii apar]inând unor etnii,


religii, mentalit\]i [i continente diferite;
b) faza „existen]ialist\”, provo-
cat\, `n gândirea genera]iei literare a
anilor ’30, de o criz\ de valori intelec-
Iubirea — solu]ia atingerii plenitudinii omene[ti tuale, dublat\ de alta moral\, `n romane
precum Întoarcerea din rai [i Huliganii.
Trei probleme majore ridic\ interpretarea miturilor `n fixarea reperelor de Tân\rul Eliade propune drept remedii
explicare a multiplelor `n]elesuri literar-conceptuale degajate din romanul lui Mir- revolta (sub forma „experien]ei huli-
cea Eliade din 1938. ganice”), erotismul exploziv, expe-
rien]a tragicului, filosofia disper\rii
Tema raportului filosofic `ntre `ntâmpl\tor ºi necesar, al celui social, referitor la (cultivat\ exemplar de Emil Cioran `n
dezordine–inten]ionalitate ordonatoare de semnifica]ii, [i al celui moral la nivelul eseul Pe culmile disper\rii). La grani]a
dintre cele dou\ etape se plaseaz\ Lu-
incon[tient–con[tient de sensurile ascunse ale gândirii [i existen]ei, primii termeni
mina ce se stinge, roman de factur\
ai antinomiilor coincizând cu profanul, iar perechile lor, cu sacrul, constituie prima joycian\, scris, dup\ m\r turisirea auto-
problem\. Tot ce se petrece la `ntâmplare este sortit e[ecului, a[a cum s-a desf\[urat rului, „ca o reac]ie incon[tient\ `mpo-
via]a omului de afaceri Barbu Hasna[ ori s-au succedat copil\ria [i adolescen]a atât triva Indiei”, al c\rei spirit `l chinuise
de anoste ale Lenei, `ncât ea a refuzat cu obstina]ie s\ le rememoreze, aneantizân- pe scriitor.
du-le. Amnezia sa inten]ionat\ este o manier\ de abandonare a vârstelor profane, Dar obsesiile, alungate temporar,
tr\ite f\r\ semnifica]ii majore. În categoria unui eros `ntâmpl\tor, f\r\ consecin]e `n vor reveni `n momentul cultiv\rii unui
plan afectiv ori moral, intr\ [i aventurile celor doi b\rba]i pân\ la `ntâlnirea cu femeia fantastic de inspira]ie indic\, `n nuvele
precum Secretul doctorului Honigber-
unic\ pentru ei. Hasna[ tr\ise cu incon[tien]\ sub semnul accidentalului, intrând `n
ger [i Nop]i la Serampore.
afaceri profitabile [i `ntr-un cerc de parveni]i, formând o lume unde dominau pro- c) faza major\ a fantasticului eru-
miscuitatea rela]iilor efemere, imoralitatea [i cinismul, afi[ate cu ostenta]ie dup\ tra- dit — asem\n\tor, `n parte, celui culti-
gedia r\zboiului, el `nsu[i având o amant\, Clody, pe care nu o respecta defel. Hasna[ vat de Ernst Jünger — incluzând o
este o variant\ de Alecu Ruset modern, „un Don Juan de duzin\, care, printr-o mare orientare mai veche c\tre indic, magic,
iubire, `[i isp\[e[te condi]ia” (E. Simion, Mircea Eliade. Nodurile [i timpurile 

249
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

 prozei). În casa lui Clody, `n timpul unei petreceri, o cunoa[te pe Lena, care `l admi-
folcloric, [i alta mai nou\ — predilect\ ra mai demult, f\r\ ca el s\ [tie. Dorind s\-l revad\ singur [i `ntr-o alt\ ambian]\,
dup\ 1960 `n opera autorului —, de tip tân\ra afl\ c\ prosperul `ntreprinz\tor trebuie s\ plece `ntr-o c\l\torie de afaceri `n
mitic, concentrat\ `n jurul rela]iei fun- Italia [i-l urmeaz\, cei doi `ntâlnindu-se `n trenul care `i duce peste grani]\. Se
damentale dintre sacru [i profan. opresc la Vene]ia [i, `n cadrul somptuos [i melancolic al lagunei, `ncepe iubirea lor.
Ultima faz\ de crea]ie literar\ coincide
Întor[i `n ]ar\, dup\ ce s-au c\s\torit, duc existen]a obi[nuit\ a unei perechi monde-
[i cu cea mai valoroas\ [i mai unitar\,
sub raport estetic, de la volumul de
ne, acceptând compromisuri, iar Lena renun]ând chiar la preocup\rile ei in-
Nuvele, publicat la Madrid `n 1963, telectuale [i la studiile `ncepute la Conservator. Dup\ trei ani, `l va p\r\si pe Barbu
pân\ la Nou\sprezece trandafiri, din tocmai când so]ul ei `i propune s\ aib\ `mpreun\ un copil. Lena se desparte de el ca
1980, propunând un model de nara- s\-l pedepseasc\, pentru c\ `i cere — tot la `ntâmplare — s\ devin\ mama copiilor
]iune `n literatura român\ [i deschi- s\i. ~i repro[a faptul c\ nu-i intuise afec]iunea [i se `ndr\gostise de ea ocazional (ca
zând o [coal\ de proz\ fantastic\ `n urmare a unui r\m\[ag `ntre ei doi), o ceruse de nevast\ f\r\ s\ reflecteze la gravi-
epoca postbelic\ [i `n cea actual\. tatea [i la responsabilit\]ile gestului s\u [i tr\iser\ câ]iva ani al\turi, abandonându-
se unei vie]i prozaice.
Mitul erotic — tem\ recurent\ Dac\ Hasna[ r\mâne omul f\r\ imagina]ie, ancorat `n fapte, ac]ionând impulsiv
`n proza eliadesc\ [i hazardat, Mavrodin este artistul, intuind dureros de con[tient aleatoriul exis-
ten]ial [i pe cel al falselor cupluri, alc\tuite `n urma unei leg\turi incidentale. Îi atra-
Miticul nu este doar o categorie ge aten]ia lui Hasna[ — cunoscut cu prilejul unei vân\tori `n mun]ii Harghitei — c\
estetic\ fundamental\ `n gândirea „...toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut s\ nu fie deloc; toate sunt `ntâmpl\toare
istoricului preocupat de religiile lumii pe lumea asta, f\r\ nici o necesitate, f\r\ nici o noim\...”
[i `n inima literaturii sale de imagi-
na]ie; el se define[te drept o constant\
Esen]a antropologiei lui Mircea Eliade este concentrat\ `n gândirea lui
a universului uman [i livresc `n care Mavrodin despre corelarea destinului uman cu armonia cosmic\. În via]a terestr\,
M. Eliade a tr\it [i a creat. ca [i `n univers, lucrurile comunic\, se leag\ `ntre ele [i se anticipeaz\, fiind nece-
O dovad\ peremptorie este [i ro- sare acele con[tiin]e umane treze care s\ revele „epifaniile”, rela]iile lor ascunse. Ca
manul Nunt\ `n cer, din 1938, apar]i- [i Hasna[, Mavrodin va recunoa[te cu onestitate c\, pân\ la revela]ia `ntâlnirii cu
nând cronologic primei etape literare, Ileana, „a uitat demult gustul atâtor trupuri pe care le-a cunoscut. Asta se `ntâmpl\
dar care, f\r\ a fi cu adev\rat fantastic, aproape tuturor b\rba]ilor; s\ n-aib\ amintiri calde, s\ nu mai p\streze nimic din
nu exclude misterul (dispari]ia neelu-
toat\ magia aceea a dragostei fizice.” Dar `n momentul când o `ntâlne[te pe Ileana,
cidat\ pân\ la cap\t a eroinei aflate
`ntr-o dubl\ ipostaz\, Lena–Ileana) [i `n casa unui bun prieten arhitect, dup\ s\rb\torile de iarn\, eroul tr\ie[te impresia
care actualizeaz\ un celebru mit al Gre- miracolului de mult a[teptat, ca o anamnez\ (reamintire) a unui sentiment cople[i-
ciei antice, deopotriv\ literar [i filosofic, tor, dup\ r\t\cirea amnezic\ prin be]ia sim]urilor.
cel al Androginului (sau al Hermafro- Concomitent, are [i revela]ia comunic\rii `ntre eul propriu [i cel al fiin]ei predes-
ditului), simbolizând unitatea primor- tinate lui. Discutând cu Ileana, invitând-o la dans, bând `mpreun\ un pahar de [am-
dial\ a f\pturii omene[ti. Mai mult panie, Mavrodin resimte acut impresia c\ se cunosc de mult, de parc\ `[i mai vor-
decât atât, ca `ntr-o nara]iune mitic\, biser\ `ntr-o via]\ anterioar\, iar atunci se reg\sesc dup\ o inexplicabil\ desp\r]ire.
ac]iunea se petrece `ntr-un Bucure[ti
Ceea ce `i ofer\ senza]ia de plenitudine este mai „mult decât `ncântare: o como]ie,
plin de semne misterioase, v\zut ca un
„adev\rat centru ini]iatic”, dup\ Eugen prin care i se revelase brusc un alt trup [i alt\ prezen]\”. Este deja convins [i aproape
Simion (op. cit.). `nsp\imântat de faptul c\ apropierea Ilenei de el `n timpul dansului `i apare drept o
Ora[ul formeaz\ ceea ce Eliade completare perfect\ a fiin]ei lui, percepând-o, de la prima strângere `n bra]ele sale,
`nsu[i numea „o geografie sacr\”, loc ca „perechea” ideal\. Artistul `nsu[i se str\duie[te s\ `n]eleag\ „prin ce miracol se
unde perechile de `ndr\gosti]i — transform\ o simpl\ `ntâmplare `n extaz [i rapt, iar o `ntâlnire — `n dragoste”. Totodat\,
alc\tuite din Lena [i Barbu Hasna[, nu-[i poate explica procesul contrar, prin care extazul erotic, perfecta comuniune a
Ileana [i Mavrodin — sunt ipostaze trupurilor [i a sufletelor `ngem\nate se pot spulbera, f\când „posibil\ c\derea din
ale aceluia[i mit al Omului re`ntregit,
unic [i puternic, format din b\rbatul [i
aceast\ stare de har, `ntoarcerea la lumina cea egal\, de zi”. Concluzia personajului
femeia contopi]i prin iubire. este aceea c\ omul vorbe[te la nesfâr[it despre dragoste, dar — `n realitate — trece
incon[tient pe lâng\ semnifica]iile ei, c\ci „tot ce poart\ ea cu sine — suferin]\, jertf\,

rodire — pare a fi `nc\ lucrul cel mai pu]in `n]eles [i prea vag cunoscut”.
În concep]ia lui Mircea Eliade,
„a povesti” (a fabula, a imagina) este
Erosul ca solu]ie existen]ial\ [i filosofic\ a des\vâr[irii umane. Iubirea adev\-
un mod absolut necesar de a tr\i [i
de a asuma ceea ce va fi, pe baza rat\ `nva]\ fiin]a c\ trebuie s\ caute [i s\ pre]uiasc\ frumosul, `n apropierea c\ruia
 se na[te des\vâr[irea. Dragostea `nseamn\ [i posedarea frumosului, [i dorin]a de a

250
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

eterniza, `n spirit, posesia. Diotima, `n]eleapta interlocutoare a lui Socrate din 


Symposion-ul platonician, compara entuziasmul uman manifestat `n preajma frumo- cunoa[terii a ceea ce a fost `n cultura [i
sului cu dezgustul [i apatia resim]ite `n vecin\tatea urâtului fizic sau moral. `n istoria umanit\]ii. Acest verb
Ini]iatul este cel care vrea s\ ating\ nemurirea prin „epoptia” (descifrarea se- esen]ial `nseamn\ a prelungi, `ntr-o
existen]\ obi[nuit\, profan\, `ntâm-
cretelor) frumosului, parcurgând patru etape succesive de cunoa[tere erotic\: a
pl\rile fundamentale exprimate de
frumuse]ii fizice, a celei morale, a celei intelectuale [i a Frumosului `n sine, Absolut. pove[tile mitologice.
Ini]ierea deplin\ nu poate eluda (elimina) nici una dintre aceste etape, a[a cum s-a În eseul Proba Labirintului, Eliade
`ntâmplat cu marile cupluri din istoria literaturii universale, c\rora li s-au ad\ugat nume[te literatura, `n ansamblul ei, „o
Ileana [i Mavrodin. Erosul ini]iatic identific\ no]iunea de frumos cu feminitatea, fiic\ a mitologiei”, zestrea spiritual\ a
care `nseamn\ armonie fizic\, inteligen]\, capacitate de seduc]ie, fidelitate, putere umanit\]ii, ce „explic\ modul `n care
de sacrificiu. Eroina r\mâne aceea[i, `ns\ este privit\ din unghiurile de vedere ale s-a n\scut lumea aceasta [i felul `n
celor doi b\rba]i care au iubit-o: Lena — pentru Hasna[, Ileana — pentru Mavrodin. care s-a constituit condi]ia noastr\, a[a
În cele dou\ perspective reunite, Eugen Simion vede „o singur\ femeie, `n fapt, [i cum o cunoa[tem azi. Cred c\ interesul
doi b\rba]i, care `ntruchipeaz\ ipostaze diferite ale virilit\]ii” (op. cit.). Hasna[ este pentru povestire exprim\ modul nostru
de a fi `n lume... Suntem fiin]e ale
simbolul devenirii concrete, al procrea]iei, iar Mavrodin — cel al existen]ei spiritua- aventurii! Niciodat\ omul nu se va
le, al crea]iei. Conform distinc]iei platoniciene, omul este atins fie de aripa demoni- s\tura s\ asculte istorii”.
c\ a „erosului ob[tesc (polimnic)” — ca Hasna[, sau de cea `ngereasc\ a „erosului
celest (uranic)” — precum artistul Mavrodin. În primul caz, eroul se abandoneaz\ 
poftei carnale, beatitudinii sim]urilor cople[itoare. În cel\lalt caz, Mavrodin dep\-
[e[te unirea trupurilor, actul posesiei, con[tiin]a fiin]elor separate, accedând la De ce Erosul reprezint\ o tem\
miracolul refacerii omului unic, asemenea zeilor, prin echilibru, t\rie, libertate [i recurent\ `n proza eliadesc\ din toate
cuprindere absolut\ a fenomenelor. Acesta este [i momentul epic ce ofer\ cheia cele trei etape creatoare [i de ce proza-
`n]elegerii sensului filosofic [i mitic al romanului Nunt\ `n cer. Erosul esen]ial este torul [i-a imaginat o carte pe structura
ini]iere, predestinare, reg\sire, armonizare a principiului masculin cu acela femi- mitului str\vechi al Androginului?
nin, `ntr-un cuvânt, unirea „polimnicului” cu „uranicul” `n dimensiunea contopirii Pentru c\ Eliade `nsu[i a fost un „spi-
absolute, `ntruchipate `n mitul Androginului (al f\pturii primordiale unice). rit al amplitudinii”, rezonând cu toate
manifest\rile omului, un spirit al tota-
Erosul ini]iatic — tentativ\ de reconciliere a vie]ii cu moartea. De la Strigoii la lit\]ii, nu al fragmentului, al sintezelor
integratoare `n ordinea universal\.
Luceaf\rul — pentru Mihai Eminescu, de la Nunt\ `n cer, Domni[oara Christina Dragostea este `n]eleas\ de el ca
pân\ la nuvele precum La ]ig\nci sau Les trois Grâces — pentru Mircea Eliade, iu- un act integral, ca un proces al re`n-
birea transgreseaz\ moartea, o asum\ [i o `nvinge. Hyperion chiar `i cere Demiur- tregirii prin f\ptura nou creat\ din fu-
gului s\ vie]uiasc\ sub aripa mor]ii, s\ cunoasc\ soarta omului, numai s\ aib\ parte ziunea b\rbatului cu femeia-pereche
de miracolul con]inut `ntr-o „or\” de iubire. ideal\. Eliade a vrut s\ refac\ unitatea
Conform filosofiei platoniciene, dragostea „s\l\[luie[te `n tot ce fiin]eaz\”. primordial\ a spiritului uman, redân-
Atrac]ia erotic\ armonizeaz\ fiin]a scindat\ a omului, asigurându-i perenitatea `n du-i perspectiva cosmic\ [i for]a de a
`nfrunta istoria [i moartea. Omul ac-
tual, dac\ `[i reg\se[te, prin miturile
asumate, modelul de existen]\, `[i va
rec\p\ta unitatea [i echilibrul interior.
A[adar, erosul [i mitul f\pturii re-
`ntregite sunt dou\ solu]ii — existen-
]iale [i artistice — pentru a reface uni-
tatea [i plenitudinea fiin]ei umane. În
aproape toate operele lui M. Eliade,
mitul dragostei eterne [i al cuplului
predestinat s\ se reg\seasc\ formeaz\
prezen]e constante, dar, `n romanele
Maitreyi [i Nunt\ `n cer, ele constituie
`ns\[i substan]a lor narativ\.

G.D. Mirea, Vârful cu dor

251
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

Mitul Androginului datul universal. Ea conduce la procrea]ie [i la crea]ie, ambele modalit\]i de a


`n]elege existen]a `nsemnând perpetuarea ei `n trup [i `n spirit.
Androginul (gr. aner, andros — De aceea, `n romanul eliadesc, prima experien]\ cronologic\ apar]ine sferei
„b\rbat”, gr. gyne — „femeie”) era fiul procreatoare, iar a doua marcheaz\ via]a eroinei lâng\ un creator (artistul-scriitor).
lui Hermes [i al Aphroditei, tat\l s\u Erosul ini]iatic este unul exemplar, o revela]ie ce exprim\, de fapt, setea omului de
fiind mesagerul Olimpului (al decizi-
eternitate. Moartea, pragul obiectiv, nu poate fi niciodat\ dep\[it\ de omul singur,
ilor cere[ti) [i c\l\uz\ a spiritelor
c\tre moarte, iar mama — zei]a fru- ci numai pereche, transformând-o `n contrariul ei, [i anume iubirea.
muse]ii, a armoniei [i a dragostei {i `n Miori]a, textul de referin]\ al eposului românesc, rapsodul pune semnul
invincibile. De acest tân\r de o fru- egal `ntre dispari]ie [i nunt\, moartea fiind echivalat\, paradoxal, cu un simbol al
muse]e rar\, s-a `ndr\gostit nimfa la- plenitudinii vie]ii. Cuplul unit prin iubire este `n stare s\ ating\ des\vâr[irea [i s\
cului Salmakis, dar el a respins-o. Dis- tr\iasc\ `n sens universal.
perat\, ea l-a `nl\n]uit cu bra]ele, A[a cum sus]ine Al. Paleologu `n originala exegez\ dedicat\ crea]iei sadovenie-
refuzând s\ se mai desprind\ de cor- ne, Treptele lumii sau calea c\tre sine `n opera lui Mihail Sadoveanu, „iubirea e sin-
pul omului `ndr\git [i implorându-i pe
zei s\-i `ncremeneasc\ a[a, unindu-le
gurul antidot al mor]ii sau m\car singurul ei paliativ”. Perechea ideal\ este sortit\
trupurile pentru vecie `ntr-o imagine s\ dep\[easc\ atât orgia sim]urilor, cât [i afectivitatea pur spiritual\, ob]inând sinte-
statuar\. Dar noua f\ptur\ bisexual\, za amândurora `ntr-o tr\ire definit\. Acest lucru l-a `ncercat eroina lui Eliade
reunind for]a b\rb\teasc\ [i atrac]ia `mpreun\ cu fiecare dintre cei doi b\rba]i, pe care i-a iubit `n momente distincte ale
feminin\, devenise o creatur\ per- vie]ii ei, e[uând din motive diferite. Comuniunea erotic\ este chintesen]a `mplinirii
fect\, rivalizând cu zeii `n[i[i pe care a condi]iei umane [i unica `mprejurare `n care fiin]a `ndr\zne[te s\ priveasc\ cu
`ncercat s\-i alunge din Olimp. Zeus senin\tate sfâr[itul, deoarece intuie[te c\ a atins forma eternit\]ii la care omenescu-
sanc]ioneaz\ aceast\ nou\ f\ptur\,
lui i-a fost dat s\ n\zuiasc\ [i, uneori, chiar s\ ajung\. Iat\ `n ce termeni descrie
t\ind-o `n dou\ cu fulgerul s\u [i
anulându-i puterea ideal\. De atunci, Mavrodin dubla revela]ie — a iubirii [i a mor]ii — care i-a marcat experien]a [i
cele dou\ jum\t\]i, devenite entit\]i cunoa[terea feminit\]ii pe `ntreaga existen]\: „Parc\ nu mai era `mbr\]i[are conto-
separate, b\rbatul [i femeia, alearg\ pirea aceea din urm\, când cu adev\rat se topeau contururile, disp\rea carnea, ne
f\r\ odihn\ prin lume, c\utându-se uitam respira]ia, mistui]i amândoi de o singur\ — `nsângerat\ [i nes\]ioas\ gur\.
reciproc. Mitul Androginului explic\, De multe ori am n\d\jduit c\ la cap\tul r\pirii aceleia vom `ntâlni, `mpreun\, moar-
`ntr-o form\ alegoric\, atrac]ia erotic\, tea. N-am [tiut c\ poate fi atât de ispititoare moartea, atât de cald\ — voluptate f\r\
`mplinirea ideal\ a dragostei, când
spasm, beatitudine f\r\ strigare.” Iubirea des\vâr[it\ echivaleaz\ cu o pierdere, o
jum\t\]ile potrivite se reg\sesc. Platon
a extins semnifica]iile mitului, dându-i risipire sau cu o absen]\ temporar\ din lume, `ntocmai ca dezagregarea final\. În
conota]ii filosofice `n elogiul iubirii care chip sugestiv, o dragoste cople[itoare invoc\ moartea ca metafor\ suprem\, ridi-
„vindec\ nefericirea spe]ei umane”, când teama de ea la rangul de contempla]ie. Îns\ omul trebuie s\ aib\ t\ria s\
discurs rostit de preoteasa Diotima `n a[tepte marea iubire, s\ se preg\teasc\ pentru ea, s\ fie demn de exigen]ele pe care
dialogul Banchetul (Symposion). i le impune, s\ merite extazul revelator. Dar insul obi[nuit se teme de miracol, ba
chiar `l ocole[te cu la[itate, certitudinea c\ a fost menit s\ tr\iasc\ definitiv legat de
o alt\ fiin]\ `l sperie. A[a se explic\ [i na[terea dorin]ei obscure de a se elibera de
Erosul — un mit un sentiment devenit prea tiranic.
al cunoa[terii totale Omul pare f\cut s\ se team\ de ceea ce este hot\rât o dat\ pentru totdeauna [i,
de aceea, grecii au zeificat fatalitatea, numind-o Ananké. Nunta ve[nic\ e doar `n
Erosul presupune o `n]elegere a cer, `n planul idealit\]ii, cealalt\ cade, fatal, `n profan, duce la `nstr\inare [i altereaz\
acestui act uman total diferit\ de cea semnifica]ia ei primordial\. „Noi nu suntem — `i spunea Mavrodin Ilenei — o pere-
actual\, care reduce iubirea la o me- che din aceast\ lume… Destinul nostru nu se `mpline[te aici, pe p\mânt. Noi ne-am
canic\ instinctual\ exacerbat\ (nu de-
cunoscut numai `n dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragoste f\r\ fruct. Întocmai
par te de rutul animalier). ~n lumea
str\veche, sexualitatea [i con[tiin]a
ca Tristan [i Isolda, ca Dante [i Beatrice...” Chiar [i Hasna[, traversând experien]a
formau un tot inseparabil, iar ideea de unui sentiment unic [i irepetabil, are premoni]ia coinciden]ei destinului s\u cu al
p\cat nu exista. Armonioasa unitate Lenei pân\ la sfâr[itul existen]ei. Desp\r]irea lor real\ nu conteaz\, a[a cum
dintre trup [i spirit acorda erosului rec\s\torirea lui apar]ine numai regulilor sociale, c\ci el este con[tient de faptul c\
demnitatea unei func]ii cognitive, perechea lui ideal\ i-a stat cândva al\turi, configurând un model feminin de neuitat.
dup\ aprecierea lui Eliade `nsu[i: Ambii eroi nu rezist\ la temperatura incandescent\ a marii iubiri, c\zând din cerul
„Sexualitatea a fost pretutindeni [i `ntot- pasiunii [i isp\[ind eroarea, fiecare `n felul s\u: Hasna[, resemnat, se rec\s\tore[te,
deauna — numai `n lumea modern\
exclusiv din nevoia — m\rturisit\ cândva [i Lenei — de a-[i asigura urma[i, evo-
 luând, a[adar, c\tre simpla procrea]ie; dimpotriv\, scriitorul, Mavrodin, `n]elege

252
Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã C a p i t o l u l a l I I I - l e a


nu e — o hierofanie, [i actul sexual —
un act integral [deci [i un mijloc de
cunoa[tere]” (Imagini [i simboluri.
Eseu despre simbolismul magico-reli-
gios, 1970).
Spirit al totalit\]ii, nu al fragmen-
tului, M. Eliade a inten]ionat s\ refac\
unitatea primordial\ a personalit\]ii
umane, redându-i capacitatea de a per-
cepe fenomenele la nivel cosmic [i
for]a de a `nfrunta istoria [i moartea.
De aceea, dragostea este `n]eleas\ de
el ca un act al totalit\]ii, ca un proces al
re`ntregirii, prin f\ptura nou creat\
(sinonim\ cu mitul Androginului), din
fuziunea b\rbatului cu femeia alc\tuind
perechea ideal\.
Eroii scriitorului evolueaz\ pe
toate coordonatele dimensiunii sen-
Moris Denis, Panel 7
zual-spirituale, de la erosul carnal (`n-
tâmpl\tor) — be]ie a sim]urilor desc\-
s\-[i apere crea]ia, refuzând perpetuarea fiin]ei sale biologice. Gre[eala lor provine tu[ate (c\reia `i cad victime Christina
dintr-o concepere unilateral\ a sensurilor cunoa[terii [i ale vie]ii, ignorând faptul c\ tân\r\ — Domni[oara Christina, Bar-
ele sunt ambivalente. bu Hasna[ — Nunt\ `n cer, Dori-
na–Sergiu Andronic — {arpele, Frusi-
Crea]ia — [ansa de a eterniza miracolul iubirii tr\ite nel Chiperii — Les trois Grâces), la
erosul ca tentativ\ de reconciliere a
Spre deosebire de omul fixat `n concret, artistul vrea [i poate s\ isp\[easc\, pre- vie]ii cu moartea (Gavrilescu-Hilde-
lungind frumuse]ea iubirii `n idealitatea operei de art\. El va scrie povestea miraco- gard — La ]ig\nci, Egor-Christina,
lului erotic tr\it al\turi de Ileana [i din alte justific\ri estetico-morale: eroul `ntâm- moart\ [i transformat\ `n strigoi —
Domni[oara Christina, A.D. Pandele —
pl\rilor devine narator [i se preg\te[te s\ scrie romanul Nunt\ `n cer recurgând la
actri]\ r\mas\ anonim\ [i identificat\
autoreferen]ialitate, adic\ la fic]iunea scriiturii `n cadrul fic]iunii propriu-zise, confi- simbolic cu Euridice — Nou\sprezece
gurând un metaroman; totodat\, el inten]ioneaz\ s\-i cear\ iertare femeii c\reia nu-i trandafiri) [i pân\ la erosul ca act inte-
`ng\duise s\ se `mplineasc\ sub semnul intens dorit al maternit\]ii, crezând `n mod gral [i solu]ie a des\vâr[irii umane
abuziv c\ procrea]ia ar fi tulburat intui]iile artistului. (Mavrodim–Ileana — Nunt\ `n cer,
Dar crea]ia r\mâne mereu a b\rbatului, `n timp ce sacrificiul marcheaz\ con- Adrian–Leana — ~n curte la Dionis,
di]ia femeii ca o fatalitate; opera este conceput\ [i ca o spovedanie lucid\, ca o tera- Laurian Serdaru–Niculina Nicolae —
pie `mpotriva nefericirii celui ce a fost pedepsit s\ r\mân\ singur, „des-perecheat”; Nou\sprezece trandafiri). Comuniu-
nea erotic\ este chintesen]a `mplinirii
el sper\, concomitent, ca Ileana — citindu-i crea]ia — s\-l ierte, `n numele artei, [i condi]iei umane [i unica `mprejurare
s\ se `ntoarc\. Iubindu-l cu o d\ruire total\, Ileana repet\ experien]a sacrificatoare `n care fiin]a `ndr\zne[te s\ priveasc\
a Anei lui Manole. ~[i ucide copilul (recurgând la un avort), dar nu rezist\ nici re- cu senin\tate sfâr[itul [i chiar s\ in-
mu[c\rilor, nici durerii sacrificiului f\cut. Mavrodin n-a `n]eles c\ iubita lui nu voce moartea ca metafor\ suprem\,
dore[te s\ fie o mam\ oarecare, la `ntâmplare, ci s\ aib\ un fiu de la el, `ntruchipând ridicând spaima de sfârºit la rangul de
rodul dragostei lor, care s\ prelungeasc\ — printr-o fiin]\ nou\ — miracolul atrac- contempla]ie, a[a cum declarã Mavro-
din: „Cât de luminoas\ `mi p\rea atunci
]iei dintre ei.
moartea... Sim]eam c\ suntem foarte
aproape de ea, iar f\ptura aceea cos-
Eternul conflict dintre crea]ie [i existen]\ mic\ [i liber\, n\scut\ din `mbr\]i[are,
este, ea `ns\[i, moartea noastr\ (s.a.)
Mircea Eliade reia [i tema conflictului etern dintre crea]ie [i existen]\, dezvol- [i ea nu poate fiin]a decât printr-o to-
tat cu atâta dramatism `n balada folcloric\ Mon\stirea Arge[ului. Femeia este cea tal\ abandonare a c\rnii, printr-o defi-
care se jertfe[te con[tient, acceptând rosturile superioare ale crea]iei [i exigen]ele nitiv\ ie[ire din noi... (Nunt\ `n cer).
creatorului. Decide singur\ c\ trebuie s\-[i salveze b\rbatul iubit ca artist, spu-
nându-i c\ se simte „imoral\ cu dragostea ei strivitoare”, care `l `mpiedic\ s\ scrie.

253
C a p i t o l u l a l I I I - l e a Perioada modernist\ a literaturii române. Proza interbelicã

De[i acesta tr\ie[te un sentiment plenar al\turi de ea, fiorul creator i se atenueaz\
temporar. Mavrodin `nsu[i `[i d\ seama c\ nu `ndr\zne[te „s\ fac\ literatur\” dintr-o
mare iubire [i c\ tot ce `ncearc\ s\ noteze se transform\ `ntr-un feti[ (imita]ie a unui
obiect de cult sau a unei persoane venerate), pentru c\ toate eroinele imaginate
seam\n\ cu Ileana.
Precum Ana din balada cu subiect legendar, eroina modern\ piere (sau dispa-
re) `n sens uman, ren\scând — la fel de vie [i de pregnant\ — `n opera de art\.
Generozitatea amândurora este impresionant\, fiindc\ nu vor s\ stea `n calea actu-
lui creator, apreciind — cu o putere de sacrificiu [i cu o d\ruire exemplare — c\
via]a lor nu conteaz\ `n fa]a „visului de `mplinit” al b\rba]ilor sorti]i z\mislirii spiri-
tuale. În plus, Ileana, care a plâns, cople[it\, f\r\ ca omul de lâng\ ea s\-i priceap\
dezn\dejdea, intuie[te c\ — dup\ o asemenea iubire — nu mai poate urma nimic,
doar moartea. De altfel, `n finalul romanului, când Hasna[ [i Mavrodin recunosc
`n ipostazele femeii iubite de ei acela[i prototip, `[i m\rturisesc certitudinea c\
Lena-Ileana p\r\sise lumea celor vii, poate chiar sinucigându-se.
Ambii protagoni[ti au ratat [ansa sacraliz\rii pân\ la cap\t a vie]ii lor, dar cel
pu]in vor p\stra — datorit\ experien]ei erotice irepetabile prin unicitatea sa — amin-
Vasile Popescu, Femeie în verde tirea ne[tears\ a ceea ce ar trebui s\ reprezinte dimensiunea sfânt\ a iubirii `n exis-
ten]a omeneasc\. Numai lui Mavrodin, Dumnezeu `i ofer\ o a doua [ans\, anume
aceea a harului artistic, datorit\ c\ruia va scrie o carte de neuitat, eternizându-[i
„Eros este cel ce `mpreuneaz\
frânturile vechii naturi; el `[i d\ oste- iubita prin crea]ia literar\ [i ad\ugând cuplul lor perechilor vestite de `ndr\gosti]i
neala s\ fac\ din dou\ fiin]e una sin- din literatura lumii.
gur\; el `ncearc\ s\ vindece nefericirea
spe]ei umane.”
Platon, Banchetul
Exerci]ii de redactare [i compozi]ii
„Dar trupul poate revela mai mult.
Dincolo de voluptate, dincolo de rut, 1) Realiza]i un referat despre „Erosul — tem\ recurent\ `n proza scurt\ [i `n
este cu putinþã o regãsire desãvârºitã în romanul apar]inând lui Mircea Eliade”; formula]i [i o opinie proprie.
îmbrãþiºare, ca ºi cum ai cuprinde — 2) Pornind de la citatul: „Ar fi `nsp\imânt\tor s\ crezi c\ din tot acest cosmos
pentru întâia oarã — o altã parte din atât de armonios, des\vâr[it [i egal cu sine, numai via]a omului se petrece
tine, care te «încheie», te completeazã, la `ntâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens...”, structura]i un eseu
revelându-þi altã experienþã a lumii, argumentativ pe tema corel\rii destinului omenesc cu armonia cosmic\.
îmbogãþitã cu alte, noi dimensiuni.”
3) Identifica]i, într-un eseu comparativ, variante ilustrative ale prototipului de
Mircea Eliade, Nuntã în cer `ndr\gostit `n proza româneasc\ atât clasic\, cât [i modern\: tipul donjua-
nului (Alecu Ruset, Alexãndrel-Vodã, Ionu] Jder, Barbu Hasna[), tipul
pasionalului (Ion al Glaneta[ului, Nechifor Lipan, Ionu] Jder), cel al inde-
Bibliografie cisului (eroii lui I. Slavici — Ghi]\, Na]l — sau Apostol Bologa, `n viziunea
lui L. Rebreanu), cel al intelectualului ultralucid (Kesarion Breb — eroul
 Eugen Simion, Mircea Eliade. Na-
lui Sadoveanu, to]i protagoni[tii operelor lui Camil Petrescu, Emil Codres-
ra]iunea mitic\, `n Sfidarea retori-
cii. Jurnal german, Editura Cartea
cu — personajul lui G. Ibr\ileanu din Adela, Allan, Mavrodin — din per-
Româneasc\, Bucure[ti, 1985. spectiva lui M. Eliade) [i al]ii.
4) Realiza]i un eseu liber cu tema: „Miticul [i fantasticul — forme ale imagi-
 Eugen Simion, Mircea Eliade. No-
narului datorit\ c\rora omul g\se[te un mod de a supravie]ui, prin fic]iune,
durile [i semnele prozei, Editura
Univers Enciclopedic, Bucure[ti,
`n lumea prozaic\”.
2005. 5) Alc\tui]i un proiect de sintez\ pe tema: „Intelectualizarea epicii române[ti
prin crearea romanului de idei, de la Camil Petrescu la Mircea Eliade”
 Florina Rogalski, Evolu]ia fantasti-
(pentru care un personaj cu adev\rat modern este acela care are [i „o con-
cului. Aspecte ale genului `n proza
fantastic\ a lui Mircea Eliade, [tiin]\ teoretic\ a lumii” — citat din eseul Fragmentarium, 1939).
Editura Corint, Bucure[ti, 2002.

254
Evaluare semestrialã C a p i t o l u l a l I I I - l e a

Evaluare semestrial\
1) „De la speciile liricii [i ale epicii folclorice (în versuri) la 10) Argumenta]i conceptul simbolist al „coresponden-
cele culte: colindul religios [i laic, epitalamul (cântec de ]elor” în volumul Plumb de George Bacovia; alc\tui]i un
nunt\ în cinstea mirilor), bocetul, doina, cântecul; balada, eseu sintetic [i stilistic cu exemple lirice alese de voi.
poemul, legenda versificat\ etc.”; exemplifica]i, într-un 11) „Forme [i semnifica]ii ale no]iunii de «simbol» în poe-
eseu liber, cu poezii ilustrative ale scriitorilor români. zia simbolist\ româneasc\”; utiliza]i, în eseul argumentativ
2) „Folclorul — surs\ de inspira]ie fundamental\ (al\turi propus, versuri apar]inând [i altor simboli[ti notabili pre-
de istorie [i de pitorescul naturii) pentru întreaga poezie cum: D. Anghel, {t. Petic\, I. Minulescu, Elena Farago.
romantic\ (V. Alecsandri, M. Eminescu) [i postromantic\ 12) „Tradi]ionalism [i modernitate epic\ în structura nara-
(G. Co[buc, O. Goga, {t.O. Iosif [.a.)”; justifica]i tema pro- tiv\ a romanului Ion de L. Rebreanu; realiza]i un eseu con-
pus\ într-un eseu sintetic [i stilistic. ceptual-critic dedicat artei compozi]ionale [i stilului (obiec-
3) „Na[terea (omului [i a universului), iubirea, moartea tiv, impersonal, realist-monografic al) prozatorului.
(fiin]ei [i a cosmosului), trinitate sacr\ în opera lui M. Emi- 13) Realiza]i o compozi]ie-paralel\ între romanul istoric de
nescu”; scrie]i un eseu speculativ-filosofic pe tema indicat\. factur\ eroic\ [i antieroic\ din perspectiva artistic\
4) „Eminescu [i eminescianismul în]eles ca mo[tenire ar - apar]inând lui Mihail Sadoveanu.
tistic\ definitorie pentru toate spiritele creatoare de anver- 14) Structura]i un eseu de tip paralel\ între L. Rebreanu [i
gur\ din lirica na]ional\ ulterioar\”; organiza]i în clas\ o M. Sadoveanu, eviden]iind: interesul comun pentru eveni-
microsesiune de referate pe tema propus\, premiindu-le pe mentul social [i/sau istoric major; monumentalitatea
cele mai originale [i mai bine documentate dintre ele. crea]iei epice; preferin]a pentru romanul monografic [i
5) Eviden]ia]i, într-un eseu conceptual-critic, rolul epopeic; capacitatea remarcabil\ de a îmbina documentul
„Junimii”, al „Convorbirilor literare” [i al principiilor esteti- real cu fic]iunea artistic\; for]a de generalizare a semnifi-
ce sus]inute de c\tre T. Maiorescu în studiile sale pentru ca]iilor desprinse din evenimentele relatate; capacitatea
impunerea „direc]iei noi” în literatura român\ din a doua extraordinar\ de a crea sute de personaje, configurând o
jum\tate a secolului al XIX-lea. „comedie uman\” a societ\]ii române[ti; stilurile epice
6) Selecta]i, într-un eseu argumentativ, elementele clasice puternic individualizate, dar [i complet diferite.
[i romantice — fuzionând într-o sintez\ liric\ original\ — din 15) Realiza]i un eseu comparativ între modalit\]ile de con-
poezia lui G. Co[buc [i O. Goga. struc]ie epic\ [i mijloacele de caracterizare a personajelor
7) „G. Co[buc [i O. Goga, con[tiin]e artistice [i protestata- în structura principalelor romane scrise de Camil Petrescu
re care au resuscitat problematica social\ [i na]ional\ a uni- (Ultima noapte de dragoste..., Patul lui Procust); expune-
versului transilv\nean, în particular ([i a celui românesc, în ]i-v\ opinia (în calitate de lectori) asupra modific\rilor de
general)”; realiza]i o compunere-paralel\ pe aceast\ tem\. perspectiv\ narativ\ impuse de scriitorul modernist.
8) Din varietatea tipologic\ a dramei romantice, teatrul 16) Alc\tui]i un eseu argumentativ despre varietatea for-
românesc a preferat varianta istoric\ ilustrat\ str\lucit de melor subiectivit\]ii în proza interbelic\: tr\irea unui abso-
B.P. Hasdeu (R\zvan [i Vidra, 1867), V. Alecsandri (Des- lut ideatic sau existen]ial (Camil Petrescu, M. Eliade,
pot-Vod\, 1879, Al. Davila (Vlaicu-Vod\, 1902) [i B.{t. Dela- Mihail Sebastian); epica de analiz\ psihologic\ împins\ pân\
vrancea (trilogia Mu[atinilor, Apus de soare, Viforul, Lucea- la disecarea „corpului sufletesc” al eroilor-pacien]i (Hortensia
f\rul, 1909–1910); drama istoric\ este bine reprezentat\ Papadat-Bengescu, Anton Holban); decaden]a unei lumi
[i în teatrul interbelic (Camil Petrescu, Danton, 1931, apuse, prezentat\ în maniera estetizant\ a volupt\]ii viciului
B\lcescu, 1946), ca [i în cel contemporan (M. Sorescu, (Mateiu Caragiale); cultul pentru experien]a direct\ [i auten-
R\ceala, 1977, A treia ]eap\, 1978, Horia Lovinescu, Paul ticitatea m\rturisirii eliberatoare (Camil Petrescu, M. Eliade,
Everac, Valeriu Anania [.a.); motiva]i, într-un eseu argu- A. Holban); obsesia bolii [i iminen]a mor]ii (A. Holban);
mentativ, longevitatea teatrului de factur\ istoric\ în dra- erosul ca revela]ie [i mit al totalit\]ii (Gib I. Mih\escu,
maturgia româneasc\. M. Eliade); la grani]a dintre obiectiv [i subiectiv — romanul
9) „Al. Macedonski — con[tiin]\ estetic\ novatoare [i poet utopiei satirice (T. Arghezi), scrisul ca form\ de „prelungi-
complex, care a interferat elementele romantice, parnasie- re a existen]ei” (A. Holban — c\ruia îi apar]ine sintagma
ne [i simboliste în crea]ia sa”; demonstra]i aceast\ afir- men]ionat\, Camil Petrescu, M. Eliade) etc.
ma]ie într-o compozi]ie de sintez\. 17) Scrieþi cronica unui eveniment cultural major.

255
Index de noþiuni ºi concepte
Alegoria, 72–73 Idilicul, 63, 163–166 Personajul dilematic, 227–228
Alitera]ia, 87–88 Iluminismul european [i na]ional, 36–37 Personificarea, 75–76
Amfibrahul, 131–132 Imaginea artistic\, 58 Poemele vedice, 109
Anapestul, 58 Imaginea poetic\, 197 Poezia liric\ [i epic\, 167–168
Antiteza, 99–100 Impreca]ia, 135 Proza [i epica savant\, 34
Arta pentru art\, 93 Incipit, 57 Prozodia, 73–74
Arta poetic\, 193 Influen]a slav\, 17–18 Realismul popular, 151–152
Asonan]a, 82–83 Ingambamentul, 56 Realismul universal [i na]ional, 140–146
Autenticitatea, 240–241, 248–249 Invoca]ia poetic\, 197 Refrenul, 86
Autonomia esteticului, 50, 93 Istorie [i parabol\, 89–90 Relatinizarea limbii române, 22
Balada, 80–81 Jargonul, 157 Repeti]ia, 85–86
Balada cult\, 167 Latinitatea limbii române, 12–13, 15–16 Rima [i tipurile ei, 83–85
Budismul, 126 Limba latin\ [i variantele ei, 9–10 Romanizarea istorico-lingvistic\, 10–11
Caracteristicile simbolismului, 198–199 Limba român\ actual\, 21–23 Romantismul universal [i na]ional, 94
Catrenul, 124 Limba român\ veche, 17–20 Rondelul, 194
Chiasmul, 85 Lexicul latin al limbii române, 13 Satira, 114
Comedia [i tipurile ei, 158–161 Lirica de idei, 47, 55 Scrisul românesc [i tiparul, 18–19, 26
Compozi]ia operei lirice [i epice, 56 Liricul, 53 Simbolismul cromatic [i acvatic, 192, 198
Conservatorism [i inova]ie în limb\, Lirismul „obiectiv”, 167–168 Simbolismul european [i na]ional,
28–29 Litota, 169 182–183
Con[tiin]a apartenen]ei la ginta latin\, M\rcile realismului, 85–86 Sinecdoca, 125
25–26 Medita]ia, 127 Sonetul, 103
Coriambul, 130–131 Metafora [i tipurile ei, 123–124 Specificul na]ional, 49–50, 65–67, 68,
Cre[tinismul în Dacia romanizat\, 11–13 Metonimia, 136 172–173
Criticismul junimist, 93 Metrica [i metrul, 74–75 Stilurile func]ionale, 23
Cvinaria, 133 Mit [i tradi]ie autohton\, 70–71 Strofa polimorf\, 128–129
Dezbateri (I–V), 65–66, 177–179, Mitologie [i psihologie, 77–78 Structura operei literare versificate, 57
206–210, 229–230, 244–245 Mitul Androginului, 252 Studii de caz (I–VII), 14–16, 43–44, 69,
Dialectele limbii române, 17 Mitul erotic, 101–102, 164 141, 148–152, 183, 242–243, 246–247
Elegia, 59–60 Mitul estetic, 86, 253 Substratul (elementul autohton), 11
Epanalepsa (Gemina]ia), 201 Mituri poetice, 97–99 Suspansul, 157–158
Epistola în versuri, 112–113 Motive romantice, 99 {abloanele, 88
Epitetul [i tipurile sale, 106–108 Motive simboliste, 199–200 {coala Ardelean\, 37–42
Epizeuxis, 126 Natura în poezia româneasc\, 63–64 Tautologia, 115
Erosul ini]iatic, 230, 239, 252–253 Neologismul [i modernizarea limbii, Teatrul romantic [i istoric, 176–177
Etnogeneza româneasc\, 8–9 40–42 Teorii asupra continuit\]ii, 14–16
Eul liric, 54–55 Nirvana, 112, 126, 131 Ter]etul [i ter]ina, 134
Expresivitatea poetic\, 86–87 Numele etnic vlah sau român, 24–25 Tipuri comice, 156
Fabula, 32, 59 Onirismul [i obsesionalul, 145–146, Tipuri de monologuri narative, 221–222
Fantasticul [i tipurile lui, 144–145, 235–238 Troheul, 75
148–149, 151, 248 Onomatopeea, 83 Umanismul european [i na]ional, 24–29
Figura de stil, 81–82 Oximoronul, 138 „Urâtul” (categorie esteticã), 246
Folclorul literar, 68–69, 105, 167 Paralelismul, 202 Verosimilul, 232
Hiperbola, 168 Parnasianismul, 191–193 Versul alb [i versul liber, 199
Iambul, 137 Pastelul, 61–64 Versul cretic, 170
Ideea poetic\, 55 Peonul, 129 Versul safic, 132–133

256

Anda mungkin juga menyukai