Ascultarea activa

Să fii pe aceeaşi lungime de undă…

Între ceea ce eu gândesc,

Ceea ce vreau să spun,

Ceea ce cred că spun,

Şi ceea ce spun,

Între ceea ce vreţi să auziţi,

Ceea ce auziţi,

Ceea ce credeţi că înţelegeţi,

Ceea ce vreţi să înţelegeţi,

Şi ceea ce înţelegeţi,

Goethe afirma că „nimeni nu ar mai vorbi mult în societate dacă ar şti

cât de des i-a înţeles greşit pe alţii”.

Ascultarea activă este o abilitate comunicativă complexă, percepția de

vorbire semantică. Aceasta implică interacțiunea directă a tuturor
participanților în procesul de comunicare (ascultător și vorbitor) și
interacțiunea indirectă atunci când vorbirea se aude la televizor, radio, de pe
un computer etc. Ascultarea activă vă poate ajuta să înțelegeți, să evaluați și
să vă amintiți informațiile transmise de interlocutor. De asemenea, tehnicile
unei audieri active pot induce individul să răspundă, să dirijeze conversația
în direcția corectă, prevenind înțelegerea greșită, eronată sau interpretarea
greșită a mesajelor primite de la interlocutor.

Tehnici de ascultare activă

Termenul de ascultare activă a fost introdus în cultura noastră. În

opinia ei, ascultarea activă ar trebui să fie semnificativă pentru toată lumea,
deoarece deschide noi oportunități pentru stabilirea unui contact profund
între părinți și copii, soți adulți, colegi de muncă etc. O astfel de audiere
poate ameliora conflictele și tensiunile emergente, și căldura, spiritul de
acceptare reciprocă. Cartea "Miracolele audierii active" a lui Hippenreiter
conține instrucțiuni pas cu pas despre cum să stăpânești abilitățile de
ascultare activă, răspunsurile la întrebările frecvente și multe exemple de
viață care arată eficacitatea capacității de a asculta în mod activ.

Scopul oricărei audieri este de a obține informații cât mai complete,

astfel încât să puteți lua decizia corectă. Calitatea oricărei conversații
depinde nu numai de abilitatea de a vorbi, ci și de capacitatea de a percepe
informații. Atunci când un subiect este interesat de o conversație, încearcă să
asculte cu grijă și involuntar să se confrunte cu subiectul care vorbeste în
acest moment sau se îndreaptă în direcția lui, adică contactul cu ochii este
stabilit.

Abilitatea de a asculta "cu tot corpul" ajută la o mai bună înțelegere a

identității interlocutorului și demonstrează interesul interlocutorului față de
el. Este necesar să ascultați interlocutorul întotdeauna cu atenție, mai ales
atunci când există pericolul unei interpretări greșite. Formarea de
neînțelegeri este posibilă atunci când conversația însăși sau subiectul ei este
prea complicată pentru a înțelege sau complet nefamiliara. De asemenea, se
întâmplă atunci când un vorbitor are unele defecte de vorbire sau un accent.
În astfel de cazuri și în multe altele, este necesar să se dezvolte abilități
active de ascultare.

Admiterea necondiționată este importantă în orice interacțiune, în

special pentru stabilirea contactului cu copiii sau soții. Comunicarea ar
trebui să se bazeze pe principiul acceptării necondiționate.

Admiterea necondiționată este în principal o demonstrație către un alt

individ că o persoană există și are o semnificație proprie. Pentru a obține o
acceptare necondiționată de către un individ a celuilalt, este posibil să
folosiți o varietate de factori, de exemplu, să puneți întrebări care să
demonstreze unui individ că opinia lui este importantă pentru dvs., că doriți
să îl cunoașteți și să îl înțelegeți mai bine. Dar cel mai important lucru din
întrebare este răspunsul la acesta. În astfel de cazuri, sunt necesare tehnici de
ascultare activă. Există următoarele tehnici: ecou, reformulare și interpretare.

Tehnica "ecou" este o repetare verbală a ultimelor cuvinte ale

interlocutorului, dar cu intonație interogantă. Parafrazarea este un scurt
transfer al esenței informațiilor transmise de partener. De obicei începe cu
cuvintele: "dacă te-am înțeles corect, atunci ...". I nterpretarea este o
ipoteză cu privire la semnificația reală și corectă a ceea ce s-a spus, despre
scopurile și cauzele sale. O frază de acest tip este folosită aici: "Presupun că
tu ...".
 Tehnica ascultării active constă în capacitatea de a asculta și de a
empatiza cu interlocutorul; în clarificarea informațiilor pentru sine prin
reformularea declarațiilor interlocutorului; în capacitatea de a pune întrebări
pe tema conversației.

Datorită metodei ascultării active, o persoană va crește stima de sine,

va îmbunătăți interacțiunea cu ceilalți. Ascultarea activă vă ajută să
identificați problemele și soluțiile posibile.

Abilitatea de a asculta activ este o secvență specifică de acțiuni. Deci, primul

lucru pe care ar trebui să-l faci cu ascultarea activă este să te uiți la
interlocutor, deoarece contactul cu ochii este un element semnificativ al
comunicării. Interesul față de informațiile transmise de interlocutor este
exprimat prin privirea în ochii interlocutorului.

Și dacă examinați interlocutorul complet ("de la cap până în

picioare"), atunci acest lucru indică faptul că interlocutorul însuși este mai
important pentru dvs. și nu informația care îi este transmisă. Dacă, în timpul
conversației, se iau în considerare obiectele din jur, atunci acest lucru va
indica faptul că persoana nu este importantă, nici interlocutorul, nici
informațiile transmise, în mod specific în acest moment.

Elementul principal al audierii active este abilitatea de a arăta

interlocutorului că ascultă cu atenție și cu interes. Acest lucru este realizat
prin însoțirea discursului partenerului cu o clatinare a capului, pronunțând
astfel de cuvinte precum: "da", "te înțeleg" etc. Cu toate acestea,
manifestarea excesivă poate provoca o reacție.

De asemenea, nu ar trebui să încercați să completați propoziția în

locul interlocutorului, chiar dacă înțelegeți pe deplin ce vrea să spună
subiectul comunicării. Este necesar să se ofere persoanei posibilitatea de a
înțelege și de a termina gândul.

În situațiile în care ceva în conversație nu este clar, ar trebui să puneți

întrebări. Trebuie să vă contactați partenerul pentru clarificare. Dorința de a
obține informații clarificatoare sau suplimentare este unul dintre cei mai
importanți indicatori ai ascultării active. În cazurile în care este clar ce
vorbește interlocutorul, dar el nu își poate exprima în mod independent
gândul, îl poate ajuta cu o întrebare. Dar, deoarece fiecare întrebare implică
doar câteva răspunsuri, ar trebui să învățați să puneți întrebările corecte.

Un alt element important al percepției active este reluarea declarațiilor

partenerului de comunicare. Parafrazarea implică o încercare de a clarifica
sensul unei declarații prin repetarea către partener a propriilor informații, dar
cu alte cuvinte. Pe lângă înțelegerea corectă, parafrazarea oferă, de
asemenea, o ocazie suplimentară interlocutorului de a observa că îl ascultă
cu atenție și încearcă să înțeleagă.

Important în percepția activă este observarea sentimentelor

partenerului. Pentru a face acest lucru, puteți folosi o expresie de acest tip -
"Înțeleg cât de dificil este pentru tine să vorbești despre asta", etc. Trebuie să
se pună accentul pe reflectarea sentimentelor exprimate de interlocutor, a
stării sale emoționale și a atitudinilor sale.

Caracteristica principală a percepției active, care sporește eficacitatea

acesteia, este determinată de faptul că în procesul comunicării verbale se
elimină toate interpretările și îndoielile posibile. Adică, atunci când un
partener de comunicare avansează dintr-o poziție activă de ascultare, el
poate fi întotdeauna sigur că înțelege interlocutorul corect. Este comunicarea
verbală inversă care confirmă corectitudinea înțelegerii și atitudinii
partenerului față de el fără prejudecăți și face percepția activă (ascultarea)
unui astfel de mijloc eficient de comunicare. Tehnicile percepției active sunt
descrise mai detaliat în cartea "Miracolele ascultării active" de Julia
Gippenreiter.

Tehnici active de ascultare

Ascultatul activ, numit uneori și reflectiv, sensibil, grijuliu, este cel

mai eficient mod de percepție a informațiilor de astăzi. De aceea este atât de
important să folosiți tehnici de ascultare activă în viața de zi cu zi.

Printre tehnicile de ascultare activă se disting următoarele: pauză,

clarificare, reluare, dezvoltare de gândire, comunicare despre percepție,
comunicare despre percepția de sine, remarci despre conversație.

Pauza permite partenerului de comunicare verbală să gândească. După

o astfel de pauză, interlocutorul poate adăuga altceva, poate spune ceva
despre care ar fi tăcut anterior. De asemenea, oferă ascultătorului
posibilitatea de a se retrage de la sine, de evaluările, sentimentele, gândurile
sale și de a se concentra asupra interlocutorului. Abilitatea de a trece la
procesul intern al unui partener de comunicare, îndepărtându-se de una
singură, este una dintre cele mai dificile și cele mai importante condiții
pentru percepția activă, ceea ce creează o dispoziție de încredere între
parteneri în conversație.

Clarificarea este înțeleasă ca o solicitare de clarificare sau clarificare a

oricărui discurs livrat. În orice comunicare obișnuită, mici inexactități și
subestimări sunt considerate de către comunicatori unul pentru celălalt. Cu
toate acestea, atunci când în procesul de conversație sunt afectate întrebări
semnificative din punct de vedere emoțional, se discută teme complexe,
adesea interlocutorii evită involuntar întrebări dureroase. Clarificarea este
capabilă să păstreze înțelegerea gândurilor și sentimentelor interlocutorului
în situația care a apărut.

Retelling-ul este o încercare a interlocutorului atent să repete pe scurt

ceea ce a spus partenerul în propriile cuvinte. În același timp, cel care ascultă
ar trebui să încerce să evidențieze și să sublinieze cele mai importante
gânduri și accente. Retelling-ul este o posibilitate de feedback, înțelegând
cum sună cuvintele din exterior. Rezultatul reluării poate fi fie primirea de
către interlocutor a confirmării că el este înțeles, fie posibilitatea de ajustare
a afirmațiilor. De asemenea, o parafrazare poate servi ca o modalitate de a
rezuma subtotalurile.

Cu ajutorul recepției dezvoltării gândirii este o încercare de a ridica și

de a continua cursul ideii sau gândirii principale a interlocutorului.

Ascultătorul poate spune interlocutorului impresia despre el, care a

fost formată în procesul de comunicare. Această tehnică este numită mesaj
de percepție.

Iar mesajul ascultătorului către interlocutor despre schimbările din

starea lui personală în timpul audierii se numește a primi un mesaj despre
percepția de sine. De exemplu, "Nu-mi place să aud."

O încercare a ascultătorului de a informa despre modul în care, în

opinia sa, se poate înțelege conversația, se numește în întregime primind
notele pe parcursul conversației. De exemplu, "ca și cum am ajuns la o
înțelegere comună a problemei".
 Voi încheia cu un citat din Carl Rogers, cel care a utilizat pentru prima
dată termenul de ascultare activă: „Când am fost ascultat şi înţeles, am
devenit capabil să privesc cu alţi ochi lumea mea interioară şi să pot merge
mai departe. Este surprinzător să constaţi că sentimente care erau de-a
dreptul înspăimântătoare devin suportabile de îndată ce ne ascultă cineva.
Este stupefiant să vezi că probleme care păreau imposibil de rezolvat îşi
găsesc soluţia atunci când cineva ne înţelege”. Să ştii să asculţi este o
competenţă pe cât de rară, pe atât de preţioasă !
 Bibliografie:

Chiru, I., Comunicarea interpersonală, Ed Tritonic, 2003;

Holdevici, I., Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de
psihoterapie, editura Orozonturi.