2005
I
Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. ing. Marian Bura – Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara
Prof. dr. ing. Nicolae Păcală – Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara
Conf. dr. ing. Ioan Luca – Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara
Editura EUROSTAMPA
Timişoara, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 26
Tel./fax: 0256-20.48.16
e-mail:estampa@mail.dnttm.ro
ISBN: 973-687-302-1
Tiparul executat la Tipografia Eurostampa
II
PREFAŢĂ
Prezenta lucrare, rod al colaborării colectivului de cadre
didactice de la disciplina „Tehnologia creşterii bovinelor”, se
adresează, în primul rând, studenţilor de la Facultatea de
Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara, dar şi specialiştilor cu
preocupări în domeniul creşterii bovinelor şi, în special, al
taurinelor.
Prin elaborarea acestei lucrări, autorii au avut în intenţie să
pună la dispoziţia celor interesaţi un ghid practic pentru
cunoaşterea aspectelor practice privind creşterea, ameliorarea şi
exploatarea taurinelor. S-a avut în vedere, atât completarea
cunoştinţelor teoretice ale studenţilor, cât şi formarea unor
competenţe şi abilităţi practice specifice, cu referire la
problematica tratată la cursul „Tehnologia creşterii bovinelor”.
Realizarea acestui material didactic are la bază sinteze
bibliografice de specialitate actualizate, precum şi experienţa, în
domeniu, a autorilor.
Autorii adresează pe această cale, calde şi sincere mulţumiri
colectivului de referenţi ştiinţifici - Prof. dr. ing. Bura Marian,
Prof. dr. ing. Păcală Nicolae şi Conf. dr. ing. Luca Ioan - pentru
sprijinul acordat la redactarea, verificarea şi corectarea prezentei
lucrări.
Autorii
CUPRINS
III
...
5.2.2. Armonia corporală ....................................................................................................
68
...
5.2.2.1. Raporturile de ansamblu ......................................................................................
68
...
5.2.2.2. Raporturile de înălţime ........................................................................................
69
...
5.2.2.3. Raporturile de lungime ........................................................................................
70
...
5.2.2.4. Raporturile de lărgime .........................................................................................
70
...
5.2.2.5. Raporturile între trunchi şi membre ....................................................................
71
...
5.2.3. Constituţia la taurine .................................................................................................
71
...
5.2.4. Temperamentul la taurine .........................................................................................
73
...
5.2.5. Tipurile morfo-productive ........................................................................................
74
...
5.2.5.1. Tipul morfo-productiv al taurinelor de lapte .......................................................
74
...
5.2.5.2. Tipul morfo-productiv al taurinelor de carne ......................................................
75
...
5.2.5.3. Tipul morfo-productiv al taurinelor cu aptitudini mixte de producţie ................
75
...
5.2.5.4. Tipul morfo-productiv al taurinelor de tracţiune ................................................
76
...
5.2.6. Condiţia la taurine .....................................................................................................
76
5.2.6.1. Tehnica acordării notei pentru condiţia corporală (BCS) la vacile de lapte din
...
rasa Holstein-Friză .................................................................................................
80
5.2.6.2. Tehnica aprecierii condiţiei corporale la tineretul taurin femel din rasele de
...
lapte de tip Holstein-Friză ......................................................................................
82
Lucrarea 6. TEHNICA APRECIERII CONFORMAŢIEI CORPORALE LA
TAURINE .............................................................................................................. .. 84
...
6.1. Descrierea lineară a caracterelor de exterior la vaci ................................................
85
6.1.1. Descrierea lineară a exteriorului la rasa Bălţată românească - Fleckvieh -
...
Simmental .......................................................................................................................
85
...
6.1.2. Descrierea lineară a exteriorului la rasa Brună - Braunvieh .....................................
97
6.1.3. Descrierea lineară a exteriorului la rasa Bălţată cu negru românească - Holstein-
.
Friză ........................................................................................................................
107
.
6.2. Aprecierea exteriorului la taurii de reproducţie .......................................................
117
.
Lucrarea 7. CULORILE LA BOVINE .................................................................................
121
IV
.
7.1. Culorile părului la bovine ...........................................................................................
121
.
7.1.1. Culorile simple ..........................................................................................................
122
.
7.1.2. Culorile compuse ......................................................................................................
122
.
7.1.2.1 Culorile zonale ......................................................................................................
122
.
7.1.2.2. Culorile azonale ...................................................................................................
123
.
7.1.3. Particularităţile de culoare ........................................................................................
123
.
7.2. Identificarea taurinelor cu ajutorul culorilor şi particularităţilor de culoare .......
123
Lucrarea 8. CARACTERELE MORFOLOGICE ALE RASELOR DE TAURINE ŞI
.
ALE PRINCIPALILOR HIBRIZI DINTRE ACESTEA ......................................
125
Lucrarea 9. TEHNICA PLANIFICĂRII ŞI URMĂRIRII ACTIVITĂŢII DE
.
REPRODUCŢIE ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE ..................................
132
.
9.1. Planificarea activităţii de reproducţie ........................................................................
132
.
9.2. Urmărirea activităţii de reproducţie ..........................................................................
137
.
Lucrarea 10. TEHNICA APRECIERII PROCESULUI DE CREŞTERE .....................
139
.
10.1. Energia de creştere ....................................................................................................
139
.
10.2. Viteza absolută de creştere ........................................................................................
140
.
10.3. Intensitatea de creştere ..............................................................................................
140
.
10.4. Coeficientul de creştere .............................................................................................
141
.
Lucrarea 11. TEHNICA CONTROLULUI PRODUCŢIEI DE CARNE ..........................
144
.
11.1. Tehnica aprecierii aptitudinilor pentru carne pe animalul viu .............................
144
Lucrarea 12. TEHNICA ORGANIZĂRII ŞI EFECTUĂRII CONTROLULUI
.
PRODUCŢIEI DE LAPTE ..................................................................................
147
.
12.1. Controlul cantitativ global al producţiei de lapte ...................................................
147
.
12.1.1. Controlul producţiei medii zilnice de lapte pe vacă furajată ..................................
147
.
12.1.2. Calculul producţiei medii lunare de lapte pe vacă furajată .....................................
148
.
12.1.3. Calculul producţiei medii anuale de lapte pe vacă furajată ....................................
148
.
12.2. Controlul cantitativ individual al producţiei de lapte ............................................
149
V
.
12.2.1. Controlul individual zilnic ......................................................................................
149
.
12.2.2. Controlul individual periodic ..................................................................................
149
.
12.2.2.1. Tehnica controlului producţiei de lapte la 42 de zile ........................................
151
.
12.2.2.2. Tehnica controlului producţiei de lapte la 28 de zile ........................................
154
.
12.2.2.3. Evidenţa şi înregistrarea datelor .......................................................................
157
.
12.3. Estimarea producţiei de lapte pe lactaţie standard ................................................
161
Lucrarea 13. METODOLOGIA PREDICŢIEI VALORII DE AMELIORARE LA
.
VACI ......................................................................................................................
165
13.1. Predicţia valorii de ameliorare la taurine folosind metodologia BLUP - model
.
animal .....................................................................................................................
165
Lucrarea 14. TEHNICA IDENTIFICĂRII ŞI NOMINALIZĂRII VACILOR MAME
.
DE TAURI .............................................................................................................
180
.
14.1. Identificarea candidatelor mame de tauri (CMT) ..................................................
180
.
14.2. Nominalizarea vacilor mame de tauri (MT) ............................................................
181
14.3. Tehnica aprecierii aptitudinii aptitudinilor fiziologice ale ugerului pentru
.
mulsul mecanic ......................................................................................................
185
Lucrarea 15. TEHNICA SELECŢIEI TAURILOR DE REPRODUCŢIE ŞI
.
CALCULUL VALORII DE AMELIORARE A TAURILOR .........................
188
.
15.1. Selecţia tăuraşilor după performanţe proprii (testarea performanţelor proprii) .....
188
.
15.1.1. Aprecierea aptitudinilor pentru producţia de carne ................................................
188
.
15.1.2. Aprecierea conformaţiei şi dezvoltării corporale ....................................................
188
.
15.1.3. Aprecierea aptitudinilor de reproducţie ..................................................................
188
.
15.2. Selecţia (testarea) taurilor după descendenţi ..........................................................
189
.
15.2.1.1. Predicţia valorii de ameliorare a taurilor prin metodologia BLUP - sire model ..
190
15.2.1.2. Predicţia valorii de ameliorare a taurilor prin metoda comparării cu
.
contemporanii .........................................................................................................
196
Lucrarea 16. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE CREŞTERE A TINERETULUI
.
TAURIN DE REPRODUCŢIE ............................................................................
200
.
16.1. Vaca în gestaţie avansată şi îngrijirea viţelului după fătare ..................................
200
VI
.
16.2. Întocmirea planului de creştere şi hrănire şi a fişei tehnologice ...........................
200
.
16.2.1. Analiza modului de hrănire a tineretului taurin ......................................................
203
.
16.2.2. Analiza condiţiilor de întreţinere a tineretului taurin ..............................................
206
Lucrarea 17. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A
.
VACILOR DE LAPTE .........................................................................................
212
.
17.1. Analiza tehnologiei de reproducţie ...........................................................................
212
.
17.1.1. Analiza modului de pregătire a vacilor pentru fătare ..............................................
213
.
17.2. Analiza tehnologiei de exploatare a vacilor de lapte ...............................................
217
.
17.2.1. Analiza tehnologiei de întreţinere legată a vacilor .................................................
217
.
17.2.1.1. Organizarea interioară a adăpostului ...............................................................
217
.
17.2.1.2. Modul de realizare a lucrărilor tehnologice .....................................................
219
.
17.2.1.3. Organizarea activităţilor în fermele de vaci de lapte ........................................
223
17.2.2. Analiza tehnologiei de întreţinere nelegată a vacilor în adăposturi închise cu
.
spaţiu individualizat de odihnă ...............................................................................
224
.
17.2.2.1. Organizarea interioară a adăposturilor ............................................................
224
.
17.2.2.2. Analiza modului de realizare a lucrărilor tehnologice şi de întreţinere ...........
227
.
17.2.2.3. Organizarea şi programarea activităţilor de deservire a vacilor .....................
228
.
17.2.3. Analiza tehnologiei de întreţinere a vacilor pe timp de vară pe păşune .................
229
.
17.2.4. Analiza tehnologiei de mulgere a vacilor ...............................................................
230
.
17.2.4.1. Analiza tehnologiei de mulgere manuală a vacilor ...........................................
230
.
17.2.4.2. Analiza tehnologiei de mulgere mecanică .........................................................
232
.
17.3. Analiza hrănirii vacilor .............................................................................................
237
.
17.3.1. Analiza nivelului de alimentaţie a vacilor şi structura raţiilor ................................
237
.
17.3.2. Analiza aprovizionării cu furaje ..............................................................................
240
.
17.3.3. Analiza tehnologiei de hrănire ................................................................................
240
.
17.3.3.1. Tehnologia de hrănire pe timp de iarnă ............................................................
240
VII
.
17.3.3.2. Tehnologia hrănirii pe timp de vară ..................................................................
240
Lucrarea 18. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNGRĂŞARE A TINERETULUI
.
TAURIN .................................................................................................................
242
.
18.1. Îngrăşarea tineretului taurin în sistem semiintensiv ..............................................
242
.
18.1.1. Analiza parametrilor tehnico-economici .................................................................
242
.
18.1.1.1. Analiza afluirii materialului biologic ................................................................
243
.
18.1.1.2. Analiza tehnologiei de întreţinere ......................................................................
243
.
18.1.1.3. Analiza tehnologiei de hrănire şi aprovizionarea cu furaje ..............................
245
.
18.1.2. Organizarea activităţii în complexele de îngrăşare a tineretului taurin ..................
248
.
18.2. Îngrăşarea tineretului taurin în sistem mixt, pe păşune şi în stabulaţie ...............
249
.
18.2.1. Analiza parametrilor tehnico-economici .................................................................
249
.
18.2.1.1. Analiza afluirii materialului biologic ................................................................
249
.
18.2.1.2. Analiza tehnologiei de întreţinere ......................................................................
249
.
18.2.1.3. Analiza tehnologiei de furajare şi asigurarea cu furaje ....................................
251
.
18.2.1.4. Analiza organizării păşunatului ........................................................................
252
.
Bibliografie .......................................................................................................................
253
VIII
LUCRAREA 1
Scopul lucrării:
- cunoaşterea normelor de protecţie a muncii specifice activităţii din fermele de bovine,
precum şi a măsurilor ce trebuie adoptate în vederea respectării acestor norme, astfel încât să nu
fie periclitată starea de sănătate a personalului din fermă;
- cunoaşterea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor (P.S.I.), a măsurilor ce trebuie
adoptate pentru evitarea declanşării incendiilor în fermele de bovine;
- cunoaşterea modului de apropiere, în siguranţă, de animal, a mijloacelor şi metodelor de
imobilizare parţială sau totală ale acestuia, în vederea executării unor acţiuni cu caracter
zootehnic sau sanitar-veterinar, ferind atât omul cât şi animalul de accidente.
Pentru a se evita degradarea stării de sănătate a lucrătorilor din fermele de bovine este
necesară adoptarea şi respectarea următoarelor măsuri generale de protecţie a muncii.
- Muncitorii vor fi dotaţi cu echipament de protecţie conform normelor legale în vigoare.
- Sistemul de legare a animalelor va fi simplu şi uniform, pentru a permite legarea şi
dezlegarea uşoară şi rapidă a animalelor.
- În cazul adăpării la fântâni, acestea vor fi prevăzute cu capac, pentru a preveni căderea în
fântână a oamenilor şi animalelor. Zona din jurul fântânii va fi păstrată în permanentă stare de
curăţenie, fără noroi, zăpadă sau gheaţă, evitând astfel accidentele prin alunecare. Pentru a
împiedica posibilitatea de transmitere a bolilor de la animale la om, găleţile de la fântână vor fi
prevăzute cu grătar metalic, astfel încât animalele să nu se poată adăpa direct din găleată.
- Este interzis consumul de alimente, precum şi fumatul în adăposturi.
- Servirea mesei va avea loc în încăperi special destinate şi numai după o prealabilă spălare a
mâinilor cu apă şi săpun.
- Întrebuinţarea şi păstrarea uneltelor de grajd (în special a furcilor şi lopeţilor) se va face cu
atenţie, pentru a nu provoca rănirea oamenilor şi a animalelor.
- Pentru evitarea accidentelor prin lovire sau împungere cu cornul se recomandă ecornarea
viţeilor, sau, după caz, tăierea şi pilirea coarnelor.
2
- Este interzisă circulaţia personalului pe încărcătura cu furaje sau alte materiale din
autovehicule.
- Desfacerea şirelor de baloţi de fân sau de paie se face numai de sus în jos, folosind scări
adecvate.
- Ajustarea ongloanelor se va face numai la travaliu.
În cele ce urmează vor fi prezentate cele mai importante norme şi măsuri de protecţie a
muncii, specifice fermelor de vaci de lapte.
- Folosirea echipamentului de protecţie adecvat diferitelor lucrări executate de îngrijitori.
Astfel, în timpul administrării furajelor, a igienizării vacilor şi adăposturilor, îngrijitorii vor fi
echipaţi cu salopetă şi cizme de cauciuc, iar cei din maternitate vor fi dotaţi şi cu mănuşi de
cauciuc. În sălile de muls se vor folosi halate cu mâneci scurte, şorţ şi cizme de cauciuc, mănuşi
de unică folosinţă şi bonetă. Echipamentul de protecţie va fi menţinut curat şi va fi folosit numai
la activităţile din fermă.
- Monta vacilor şi viţelelor se va executa numai la standul de montă. Îngrijitorii vor fi
instruiţi ca în timpul conducerii vacilor în călduri la standul de montă să folosească o frânghie
lungă şi să meargă puţin lateral faţă de animal pentru a-l putea supraveghea în permanenţă.
- Maşinile şi instalaţiile zootehnice, aparatele de muls, cele pentru prepararea şi distribuirea
furajelor, evacuarea dejecţiilor etc., vor fi atent utilizate, respectând regulile specifice de
protecţie a muncii, astfel:
- îngrijitorii trebuie să cunoască foarte bine modul de funcţionare al tuturor maşinilor,
instalaţiilor şi utilajelor cu care lucrează, să nu părăsească ci să supravegheze atent maşinile şi
instalaţiile în timpul funcţionării acestora;
- reparaţiile şi reglajele maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor vor fi executate de personal
calificat, de specialitate;
- este interzisă repararea instalaţiilor şi maşinilor în timpul funcţionării lor;
- manipularea utilajelor de mari dimensiuni (încărcător frontal, încărcător pivotant cu
graifer, remorci autodescărcătoare, basculante etc.) se va face cu atenţie.
- Pentru prevenirea unor accidente, precum şi a unor îmbolnăviri, în timpul mulsului se
recomandă respectarea următoarelor măsuri de protecţia muncii:
- înainte de muls mulgătorii, se vor spăla pe mâini cu apă şi săpun, se vor şterge cu prosop
curat şi vor îmbrăca echipamentul de protecţie adecvat (halat alb, bonetă, şorţ şi cizma de
cauciuc) apoi vor face toaleta ugerului;
- pentru a preveni loviturile vacii cu coada, aceasta se leagă de membrul stâng posterior
cu un elastic, cu o cureluşă sau cu o sfoară;
- după muls, îngrijitorii se vor spăla pe mâini cu apă şi săpun, se vor dezinfecta cu soluţie
de permanganat de potasiu sau alcool iodat (1%), apoi mâinile se ung cu vaselină neutră pentru
a preveni inflamarea şi apariţia crăpăturilor;
- se interzice consumul laptelui proaspăt muls (crud), deoarece laptele netratat termic
reprezintă o importantă sursă de transmitere a zoonozelor;
- laptele care provine de la animale bolnave sau de la cele suspecte de boli infecţioase se
va colecta şi livra separat (în bidoane având semne distinctive) pentru a nu contamina întreaga
cantitate de lapte;
- În timpul analizei laptelui (pentru determinarea procentului de grăsime) se va folosi
echipamentul de protecţie specific acestei lucrări (şorţ şi mănuşi de cauciuc, ochelari de protecţie
şi ustensile special destinate acestei operaţiuni).
3
1.1.4. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE ACTIVITĂŢII
CU TAURII DE REPRODUCŢIE
Prin temperamentul şi modul lor de exploatare, taurii de reproducţie pot constitui surse ale
unor accidente grave. Pentru prevenirea unor asemenea accidente se recomandă respectarea
următoarelor reguli de protecţia muncii:
- pentru a face posibilă contenţia şi conducerea taurilor, la vârsta de 12-14 luni este
obligatorie montarea inelului nazal şi echiparea taurilor cu căpăstru cu gâtar;
- aprovizionarea cu inele nazale şi căpestre cu gâtar se va face numai de la firme
specializate, iar aplicarea inelului nazal în septumul nazal se va efectua după imobilizarea în
travaliu a animalului;
- legarea taurilor în adăpost se va face cu lanţuri duble, rezistente, bine fixate şi care vor fi
controlate periodic;
- scoaterea taurului din adăpost va fi efectuată de către îngrijitorul acestuia cu ajutorul
bastonului de condus tauri şi numai după ce a verificat inelul nazal şi corecta fixare a bastonului
de condus;
- în timpul conducerii taurului, îngrijitorul se va plasa în partea stângă a animalului, ţinând
capătul bastonului cu mâna stângă iar mijlocul acestuia cu mâna dreaptă, botul animalului fiind
menţinut numai în direcţia de deplasare (fig. 1.1);
- taurii retivi vor fi conduşi la montă sau la sala de recoltare de câte doi îngrijitori plasaţi
lateral faţă de taur (fiecare folosind câte un baston de condus);
- în timpul recoltării materialului seminal, taurul va fi dirijat pentru efectuarea saltului de
către îngrijitor prin intermediul bastonului de condus fixat la inelul nazal;
- taurul “manechin” va fi contenţionat în standul de recoltare, fiind supravegheat, din faţă,
de îngrijitorul său;
- pansajul taurilor se efectuează cu multă grijă şi numai când animalul este legat;
- pentru protecţia personalului, în adăposturile pentru tauri şi în sala de recoltare se vor
amenaja spaţii de refugiu pentru îngrijitori, delimitate prin bare sau ţevi metalice rezistente;
- plimbarea individuală a taurilor se face obligatoriu cu bastonul de condus;
- în cazul plimbării taurilor la bara de lemn (sau metalică) ataşată la vehicul, precum şi la
dispozitivul de tip „carusel”, se va acorda mare atenţie fixării corecte a lanţurilor la inelul nazal.
În cazul vacilor legate la iesle, abordarea se face prin atenţionarea animalului, iar
apropierea de animal se face din partea lateral-posterioară stângă, primul contact cu animalul
având loc în regiunea grebănului sau a spetei, apoi a flancului sau a ultimei coaste.
Întrucât taurinele lovesc cu membrele posterioare (cel mai adesea) în sens lateral,
examinatorul trebuie să fie atent la membrul posterior respectiv.
5
1.3.2. TEHNICA CONTENŢIEI BOVINELOR
În vederea imobilizării parţiale sau totale a bovinelor, în practică se folosesc mai multe
mijloace de contenţie: căpăstrul, frânghia, lanţul, inelul nazal, mucarniţa, cleştele nazal, bastonul
de condus tauri (fig. 1.3), iavaşaua şi travaliul.
Pentru lucrările cu caracter zootehnic, contenţia se face, în mod obişnuit, în staţiune
ortostatică. Cel mai simplu mod de contenţie este legarea la iesle cu ajutorul lanţului sau
frânghiei prinse de gâtul sau de coarnele animalelor. Frecvent, pentru contenţie se folosesc şi
diferite tipuri de căpestre.
Pentru animalele retive se foloseşte mucarniţa sau cleştele nazal (fig. 1.4 - 1, 2), dispozitive
care permit o mânuire mai uşoară şi fără pericole a animalelor.
În cazul taurilor de reproducţie se foloseşte bastonul de condus tauri, care se prinde de
inelul nazal (fig. 1.4 - 3). Fixarea inelului nazal la tăuraşii de reproducţie se poate face cel mai
devreme la vârsta de 8 luni, iar în mod obligatoriu la 12-14 luni. În vederea fixării inelului nazal
(fig. 1.3 - 5) se folosesc cleşti speciali (fig. 1.3. - 8, 10), dar există şi inele nazale care pot fi
fixate manual (fig. 1.3. - 6, 7). Inelele nazale sunt confecţionate din oţel inoxidabil sau din
alamă.
Tehnica de lucru pentru fixarea inelului nazal cu ajutorul cleştelui este următoarea: se
desfac cele două ramuri ale inelului nazal, care sunt articulate la mijloc şi se fixează inelul nazal
în ştiftul de poziţionare de pe cleşte. Cu inelul astfel pregătit se perforează septumul nazal al
taurului, contenţionat în travaliu, prin strângerea mânerelor; apoi, cu ajutorul şurubului se
blochează inelul nazal în poziţia închis.
6
Tehnica contenţiei diferă în funcţie de natura şi caracterul examenului la care este supus
animalul: determinarea vârstei după dentiţie, examinarea şi aprecierea ugerului, examinarea
membrelor, curăţarea ongloanelor şi potcovitul, individualizarea şi efectuarea măsurătorilor
corporale.
În cazul în care determinarea vârstei se face de către aceeaşi persoană care a executat
contenţia, atunci cornul stâng se trece pe sub braţul drept, iar capul animalului se întoarce spre
stânga şi înapoi eliberând mâna stângă care va fi folosită la deschiderea şi examinarea gurii (fig.
1.5 - 4). Pentru evitarea accidentelor, la contenţia capului, vârful cornului se acoperă cu degetul
mare.
La vacile fără coarne se foloseşte cleştele nazal sau mucarniţa. Taurii de reproducţie se
contenţionează prin prinderea cu mâna dreaptă a inelului nazal.
7
1.3.2.2. Contenţia pentru examinarea ugerului
Pentru examinarea ugerului vaca va fi iniţial legată, cât mai scurt posibil, la iesle sau la un
stâlp. Abordarea se va face, de regulă, pe partea dreaptă (pe această parte se face şi mulsul) vaca
fiind obişnuită cu prezenţa omului pe această parte. Coada vacii va fi legată cu o cureluşă de un
picior sau va fi ţinută de îngrijitor. Apropierea de animal se face în dreptul ultimei coaste,
mângâind animalul în regiunea coastelor şi flancului. Apoi mâna se coboară spre uger pentru
examinarea acestuia prin palpare. Dacă animalul încearcă să lovească cu piciorul, se va introduce
mâna stângă între gambă şi uger pentru a împiedica şi para lovitura prin presarea gambei
animalului cu partea externă a antebraţului.
În caz că animalul este în continuare neliniştit şi are tendinţa să lovească, se prinde cu o
mână coada jaretului şi se apasă cu putere în jos, iar cu cealaltă mână se palpează ugerul. La
animalele pronunţat retive se utilizează mucarniţa şi legarea membrelor posterioare la nivelul
jareţilor cu frânghia „în forma cifrei 8” sau cu chiostecul (fig. 1.6).
Taurinele se obişnuiesc mai greu cu ridicarea membrelor decât cabalinele, deoarece ele
suportă mai greu sprijinul masei corporale pe trei picioare. Modul de contenţie diferă la
membrele anterioare faţă de cele posterioare.
În cazul examinării unuia din membrele anterioare, abordarea se face pe partea laterală
corespunzătoare, plimbând mâna de-a lungul piciorului din regiunea grebănului şi până în
regiunea fluierului, examinatorul fiind aşezat cu faţa spre crupa animalului. Apoi, operatorul
cuprinde cu ambele mâini, blând dar ferm, mijlocul fluierului şi fixându-l, îl ridică. În momentul
în care piciorul a fost ridicat, examinatorul se sprijină bine pe animal, împingându-i greutatea pe
picioarele rămase în sprijin. Dacă animalul se opune energic şi piciorul nu poate fi ridicat după
metoda descrisă mai sus, pentru examinarea membrelor anterioare se va folosi o frânghie legată
de chişiţă şi trecută peste grebăn pe partea opusă, iar capătul frânghiei este tras de către un
îngrijitor (fig. 1.7 - 1). Pentru a evita rănirea grebănului, frânghia poate fi trecută şi trasă peste o
bară de lemn sau metalică fixată ceva mai sus de nivelul grebănului (fig. 1.7 - 2).
Contenţia pentru ajustarea ongloanelor, pentru potcovit sau cea pentru alte operaţiuni
tehnice care fac necesară imobilizarea totală a taurinelor pentru perioade mai lungi de timp se
face în travaliu (fig. 1.9). Travaliul este un dispozitiv care asigură o imobilizare bună, sigură şi
fără pericole la oricare din membrele animalului precum şi a capului acestuia.
Aplicaţii practice:
- se vor prezenta şi recunoaşte mijloacele şi metodele de contenţie a taurinelor;
- se vor efectua demonstraţii şi exerciţii practice de abordare şi contenţie a taurinelor, în
adăpost şi în padoc.
9
LUCRAREA 2
Această metodă se poate utiliza la toate categoriile de taurine. Pentru marcare se pot folosi
plăci de diferite forme şi culori, realizate din materiale uşoare şi ieftine (plastic, metal, lemn),
prevăzute cu un orificiu prin care este trecută o sfoară, o cureluşă sau un lanţ şi care se fixează la
gâtul animalului, pe corn sau la coadă. Pe această plăcuţă sunt înscrise cu diferiţi coloranţi (vopsea)
sau prin imprimare (ştanţare) diferite semne convenţionale (fig. 2.1).
Se înconjoară unul sau ambele coarne cu o sfoară, capetele acesteia fiind unite şi trecute
prin orificiul unei piese din plumb de formă rotundă (fig. 2.2). Fixarea acestei piese din plumb se
realizează cu ajutorul unui cleşte special, cu ajutorul căruia se imprimă, pe una din suprafeţele
plumbului, şi cifrele sau alte semne convenţionale care constituie marca provizorie a animalului.
Este o metodă frecvent utilizată de către fermieri şi constă în vopsirea unor semne (cifre,
litere) pe diferite regiuni corporale: cap, spinare sau crupă.
Se execută cu ajutorul unor foarfeci curbate prin tunderea părului de pe gât, spinare, crupă
sau coapsă sub forma unor cifre, litere sau diferite semne convenţionale.
Această metodă se foloseşte frecvent de către unităţile de industrializare a cărnii, în
acţiunile de achiziţionare a animalelor pentru îngrăşare sau sacrificare.
Acest procedeu asigură individualizarea animalelor până la ieşirea din sfera exploatării.
Marcarea de lungă durată se realizează prin mai multe metode folosind: mărci metalice sau din
material plastic, tatuarea, criomarcarea.
2.1.2.1. Tehnica marcării prin mărci metalice sau din material plastic
Se cunosc mai multe tipuri de mărci, cele mai des utilizate fiind crotalia şi mărcile din
material plastic.
Marca tip crotalie este formată dintr-o lamă dreptunghiulară, având la unul din capete o
perforaţie, iar la celălalt capăt un nit. Lama este îndoită sub formă de patrulater având o ramură
mai lungă (pe care este ştanţat numărul matricol) şi o ramură mai scurtă prevăzută cu o îndoitură
(genunchiul mărcii). Crotaliile au forme şi dimensiuni diferite, în general lungimea lor fiind de
4,5 cm, lăţimea de 1 cm, iar distanţa dintre ramuri de 1 cm.
Mărcile tip crotalia se aplică cu ajutorul unui cleşte special. Cu ajutorul acestui cleşte se
realizează atât perforarea urechii animalului (prin intermediul unei piese active de formă eliptică)
cât şi nituirea crotaliei (fig. 2.3).
Mărci tip “fluturaş” din material plastic. Aceste mărci sunt confecţionate din material
plastic de diferire forme, dimensiuni şi culori. Pentru fixarea acestui tip de mărci se folosesc cleşti
speciali, perforarea urechii şi fixarea “fluturaşului” având loc într-o singură fază de lucru (fig. 2.5).
13
material plastic poros care pot fi îmbibate cu substanţe insecticide şi care au o largă răspândire în
multe ferme din ţările situate în zonele geografice cu climat cald.
Mărcile metalice, precum şi cele din material plastic, oricare ar fi tipul lor, prezintă
dezavantajul că se menţin pe o durată relativ scurtă de timp (se rup prin agăţare), motiv pentru
care, periodic, animalele trebuie verificate procedând la înlocuirea mărcilor pierdute.
15
Dimensiunile piesei active se aleg în funcţie de vârsta animalelor la care se face marcarea.
Astfel: pentru tineretul sub 6 luni cifrele vor avea înălţimea de 5 cm, la tineretul taurin în vârstă
de 6-12 luni de 7,5 cm, iar pentru tineretul de peste 12 luni şi la adulte, de 10 cm.
- Ochelari şi mănuşi de protecţie, brici, lame, aparat de ras, foarfecă, perie pentru curăţat
părul şi pielea.
a). Tehnica criomarcării cu zăpadă carbonică şi alcool
- Se introduce amestecul de zăpadă carbonică şi alcool în container, astfel încât piesa
activă a dangalei să fie complet acoperită. Pentru realizarea şi menţinerea temperaturii de -79 oC
în alcool va exista în permanenţă suficientă zăpadă carbonică;
- Contenţia animalului;
- Alegerea locului de aplicare: se aleg regiuni corporale bine îmbrăcate în masă musculară
şi pigmentate (faţa laterală a gâtului, spinării, şalelor sau crupei);
- Se îndepărtează părul din zona aleasă cu ajutorul foarfecelui apoi cu lama sau briciul;
- Se periază zona astfel pregătită pentru îndepărtarea prafului;
- Se dezinfectează zona respectivă cu alcool de 95o prin tamponare energică. Operaţiunea
se repetă înaintea aplicării fiecărei dangale cu scopul de a înmuia pielea, asigurându-se astfel un
contact mai bun al dangalei cu pielea;
- Se aplică energic dangaua suprarăcită pe zona aleasă şi pregătită, menţinând-o un timp cu
durată variabilă, astfel: 10-20 secunde la tineret şi 30 secunde la adulte. La animalele cu părul
alb, timpul corespunzător se va prelungi cu cca. 15 secunde.
Această tehnică de marcare are avantajul că menţinerea dangalei mai îndelungată cu 5-10
secunde faţă de timpul optim nu devine critică, dar temperatura optimă a dangalei se menţine
mai greu.
b). Tehnica criomarcării cu azot lichid
Datorită avantajelor sale, criomarcarea cu azot lichid, este o metodă mai des utilizată în
practică. În continuare sunt redate fazele de lucru ale acestui procedeu.
- Se introduc cu atenţie dangalele în recipientul cu azot lichid. Din cauza diferenţei mari de
temperatură a celor două medii (azot lichid şi danga) în prima fază are loc o puternică efervescenţă
(mult mai puternică decât în cazul folosirii zăpezii carbonice) ceea ce face ca particule de azot lichid să
se împrăştie în jur. Pentru a preîntâmpina posibilele accidente, în timpul lucrului se vor folosi ochelari
şi mănuşi de protecţie.
- Zona aleasă pentru aplicare se tunde cu o foarfecă şi se rade cu lama.
Celelalte operaţiuni (curăţirea, dezinfecţia cu alcool, aplicarea dangalei) sunt identice cu
situaţia în care se foloseşte ca agent criogenic zăpada carbonică.
Durata expunerii este de 5-15 secunde la tineret şi 20 secunde la adulte. Prelungirea duratei
de expunere cu 15-20 secunde determină depilarea zonei de contact (se distrug bulbii piloşi).
După aplicarea dangalei, pielea se dezgheaţă în 2-3 minute, zona de contact devine
roşiatică şi edemaţiată. Edemul dispare după 24-48 ore în funcţie de durata expunerii, apoi apare
o crustă care se menţine 2-4 săptămâni. După vindecarea pielii, la 6-10 săptămâni începe să
crească păr de culoare albă, mai lung, mai subţire şi mai abundent decât firele de păr din jur.
Avantajele criomarcării:
- nu produce dureri animalului (temperaturile scăzute produc anestezie locală);
- se păstrează toată viaţa animalului şi nu poate fi falsificată;
- identificarea animalelor se face uşor, fără a fi necesară contenţia animalului;
- aplicată corect, afecţiunile pielii sunt reduse.
16
2.1.3. METODOLOGIA ACORDĂRII NUMĂRULUI MATRICOL
PENTRU TAURINELE CUPRINSE ÎN CONTROLUL
OFICIAL AL PRODUCŢIEI
În ţara noastră, modul de acordare a numărului matricol la taurine este obligatoriu şi
standardizat prin O.M. (ordin al ministerului) M.A.I.A. nr. 27/29.04.1998 „Sistemul unitar
codificat de individualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor”. Acest ordin prevede
că din data de 1 iunie 1998, procedeul oficial de individualizare a taurinelor va consta în
aplicarea unei mărci auriculare, confecţionate din material plastic, alcătuită din două părţi (mamă
şi tată), fiecare dintre ele având înscris numărul matricol codificat al animalului.
Numărul matricol codificat este format din 12 caractere alfanumerice (2 litere şi 10
cifre), după cum urmează:
RO semnificând codul acordat României, conform standardului ISO;
Un număr format din 5 cifre, reprezentând codul de localitate, adoptat după codul
statistic SIRUTA (Sistemul de identificare românesc al unităţilor teritorial-administrative) şi
Un număr compus din 5 cifre (de la 00001 la 99999), semnificând numărul de ordine
acordat animalului, în funcţie de data naşterii animalului în fermă, din cadrul fiecărei localităţi.
Forma şi dimensiunile celor două părţi componente ale mărcii, precum şi principalele
caracteristici, modul de înscriere şi modul de aşezare a celor 12 caractere alfanumerice sunt
prezentate în figura 2.9.
Tabelul 2.1
Codurile SIRUTA ale oraşelor din judeţul Timiş
Nr. crt. Localitatea Codul SIRUTA
1 Timişoara 15525
2 Lugoj 15536
3 Buziaş 15541
4 Deta 15546
5 Făget 15681
6 Jimbolia 15550
7 Sânnicolau Mare 15553
Numărul matricol codificat este individual şi unic pe toată durata vieţii animalului,
acordându-se o singură dată, în primele 30 de zile de la naşterea individului.
Acordarea şi gestionarea seturilor de numere matricole codificate pe localităţi în cadrul
judeţelor, se face în sistem computerizat de către A.N.A.R.Z. (Agenţia Naţională de Ameliorare
şi Reproducţie în Zootehnie) prin intermediul U.A.R.Z (Unitatea de Ameliorare şi Reproducţie în
Zootehnie). Înregistrarea taurinelor în sistemul unitar codificat de identificare se realizează
computerizat, prin constituirea de baze-bănci de date la nivel naţional şi judeţean, în care se
colectează şi stochează informaţii cu privire la identitatea animalelor, proprietarii sau deţinătorii
acestora, origine, sex, performanţe productive şi de reproducţie, starea de sănătate.
Producerea crotaliilor şi înscrierea acestora se face de către Asociaţia Generală a
Crescătorilor de Taurine din România (A.G.C.T.R.), din fonduri bugetare, pe baza documentaţiei
întocmite de către A.N.A.R.Z.
Dacă un animal a ieşit din fermă din diferite motive, numărul matricol al acestuia nu se va
mai acorda unui alt animal. În condiţiile în care animalul pierde marca, va primi o nouă marcă cu
acelaşi număr matricol. Modificarea numărului matricol şi deci a identităţii animalului constituie
fraudă şi se pedepseşte conform legii.
19
caractere alfanumerice, după cum urmează: 2 caractere vor reprezenta codul ISO al României
(RO), 2 caractere vor forma codul SIRUTA la judeţului (de la 01 la 42), 1 check digit (cifră de
verificare) şi un număr de ordine a animalului format din 9 cifre (figura 2.10).
Crotalia va fi formată din două părţi inscripţionate identic şi va putea fi aplicată o singură
dată, cu un cleşte special. Codul inscripţionat nu se va repeta. Va fi durabilă, greu de deteriorat şi
lipsită de nocivitate. Culoarea va fi galben lămâie, iar caracterele inscripţionate vor fi de culoare
neagră. Caracterele vor rămâne inscripţionate cel puţin 7 ani şi nu vor putea fi îndepărtate prin
spălare, ştergere sau cu hârtie abrazivă. Crotaliile vor fi confecţionate doar la solicitarea ANSVSA.
Împuternicit Adresă
Calificare genetică
În testare Semnătura / vigneta Dobândit Semnătura / vigneta
*Se completează de către medicul veterinar oficial, cu semnătura şi parafa. Valabil până la atribuirea paşaportului.
* o copie va rămâne la deţinător
Marcare semnalmente 5 13 21 29
Loc de aplicare
Ştampila 8 16 24 32
Medicului Veterinar Oficial
ORIGINEA GENETICĂ
Însămânţare Transplant
Monta
artificială embrioni Semnătura şi parafa Medicului Veterinar Oficial de la noua destinaţie
MAMA TATA
Cod identificare Cod identificare 1 9 17 225
naţional naţional 2 10 18 26
Cod identificare Cod identificare 3 11 19 27
import import 4 12 20 28
Rasa Rasa 5 13 21 29
Calificare genetică Prime speciale 6 14 22 30
7 15 23 31
În testare Semnătura / vigneta Dobândit Semnătura / vigneta
8 16 24 32
Fig. 2.12. Paşaport de identificare a bovinei (ANSVSA)
22
Aplicaţii practice:
- Se vor prezenta ustensilele şi materialele necesare utilizate pentru marcarea taurinelor,
prin metodele menţionate.
- Se vor executa practic, de către fiecare student, metodele de marcare pe mulaje pentru
însuşirea corectă a fazelor de lucru.
- Se vor efectua demonstraţii şi apoi exerciţii practice de aplicare a metodelor de marcare
pe taurinele din Staţiunea Didactică Timişoara (S.D.T.).
23
LUCRAREA 3
Bovinele au incisivi numai pe maxilarul inferior, iar pe maxilarul superior este prezent
bureletul gingival (sau bureletul glenoidal), o formaţiune fibro-cartilaginoasă. Incisivii sunt
uşor mobili în gingie pentru a se reduce efectul contactului dur al acestora cu bureletul gingival
în timpul masticaţiei şi rumegării.
Formula dentară la bovinele adulte este următoarea:
0 0 6 6
Incisivi =
8
; Canini =
0
; Premolari =
6
; Molari = ;
6 ⇒ 32
La tineret lipsesc molarii; ultimii molari (M3) apar la vârsta de 24 luni şi deci numărul de
dinţi este 20, astfel că la tineret, formula dentară este următoarea:
0 0 6 0
Incisivi =
8
; Canini =
0
; Premolari =
6
; Molari = ;
0 ⇒ 20
După locul pe care incisivii îl ocupă în arcada dentară ei au următoarele denumiri: cleşti,
primii mijlocaşi, secunzii mijlocaşi şi lăturaşi (fig. 3.1). Dimensiunile incisivilor scad de la
cleşti spre lăturaşi formând un arc semilunar. În funcţie de vârsta animalelor, pe arcada dentară a
acestora pot fi prezenţi două tipuri de incisivi, respectiv: incisivii de lapte şi incisivii permanenţi.
Incisivii caduci sau incisivii de lapte sunt incisivii cu care se naşte viţelul şi care la o
anumită vârstă sunt înlocuiţi de incisivi permanenţi. Incisivii permanenţi se menţin în arcada
dentară pe toată viaţa animalului.
Incisivii sunt formaţi din coroană (de formă lăţită şi prezentând o faţă labială şi una
linguală), colet (situat imediat deasupra gingiei) şi rădăcina fixată în alveola dentară.
La exterior, incisivii sunt acoperiţi de un strat de smalţ care are o grosime de cca. 1 mm pe
faţa labială şi de 0,3 mm pe faţa linguală (fig. 3.2). Sub smalţ se găseşte dentina, în masa căreia
24
se găseşte canalul dentar cu pulpa dentară. Prin contactul cu furajele (în timpul masticaţiei şi al
rumegării), smalţul de pe suprafaţa linguală a incisivilor se uzează şi dispare treptat (începând
dinspre marginea liberă a incisivilor), astfel că la zona de confluenţă al dentinei cu zona netocită
a smalţului de pe faţa linguală a incisivilor apare creasta dentară.
Faţa labială
La bovine, incisivii au creştere limitată. După ce incisivii au ajuns la nivelul maxim de creştere,
ca urmare a procesului de uzură al coroanei acestora, incisivii se micşorează în volum, iar între incisivi
apar spaţii interdentare.
3.1.3.2. Perioada a II-a - de la vârsta de 1,5 ani (18 luni) până la vârsta de 4 ani
Apariţia şi uzura incisivilor permanenţi este influenţată de gradul de precocitate al rasei. În
continuare, sunt redate semnele după care se determină vârsta la principalele rase de taurine din
ţara noastră: Bălţată cu negru românească, Bălţată românească, Brună de Maramureş.
Caracteristicile perioadei: înlocuirea incisivilor de lapte cu cei permanenţi.
Schimbarea incisivilor de lapte cu cei permanenţi, precum şi procesul de uzură al acestora
are loc succesiv, începând de la cleşti spre lăturaşi, după cum urmează:
- la 1 an şi 6 luni erup cleştii permanenţi;
- la 2 ani şi 3 luni erup primii mijlocaşi permanenţi;
- la 3 ani erup mijlocaşii secunzi permanenţi;
- la 3 ani şi 9 luni erup lăturaşii permanenţi.
Perioada de timp care se scurge de la apariţia incisivilor permanenţi (erupţie dentară) până
la ajungerea la mărimea şi poziţia normală în arcada dentară durează 4-5 luni. La rasele de
taurine crescute în ţara noastră, la vârsta de 4 ani toţi incisivii sunt permanenţi (fig. 3.4), deci
animalul are gura încheiată.
Aplicaţii practice:
- Se vor efectua demonstraţii şi exerciţii practice de recunoaştere a semnelor pentru
aprecierea vârstei pe piesele naturale din dotarea disciplinei.
- Se va determina, prin diferite metode, vârsta la taurinele din S.D.T.
30
LUCRAREA 4
Fig. 4.2. Principalele baze osoase utilizate pentru delimitarea regiunilor corporale
4.1.1. CAPUL
Vacile au capul mai mic, mai lung şi mai îngust decât taurii, fruntea scurtă şi mai îngustă,
iar faţa mai lungă, ţesutul subcutanat este slab dezvoltat. Capul are aspect uscăţiv, fin, cu
proeminenţe osoase evidente şi exprimă feminitate. Părul este scurt, pielea este subţire şi
32
aderentă (la unele rase poate forma cute pe obraji). Ochii sunt mari, expresivi, cu privire blândă.
Coarnele sunt mai lungi şi mai subţiri decât la tauri.
Taurii au capul mai mare, masiv şi mai larg decât vacile, cu fruntea largă şi faţa scurtă.
Ţesutul conjunctiv subcutanat este mai abundent, fapt ce face ca proeminenţele osoase să nu fie
evidente. Pielea este groasă, părul pe frunte este mai lung, mai gros şi uneori ondulat. Ochii sunt
mai mici, privirea este ageră şi exprimă îndrăzneală (chiar agresivitate, uneori). Coarnele sunt
scurte şi groase (butace).
Boii au capul mai mare decât vacile, grosolan şi este lipsit de expresivitatea specifică celor
două sexe. Aspectul general al capului la bou este determinat de momentul castrării, respectiv
are aspect de cap de taur când castrarea se face la vârsta de 2-3 ani şi este feminin când castrarea
se face înainte de maturitatea sexuală.
Dimorfismul sexual exprimat la nivelul capului este mai accentuat la rasele primitive, apoi
în ordine descrescătoare la cele ameliorate cu aptitudini mixte şi de lapte şi mai puţin evident la
rasele perfecţionate.
Uneori, aspectul general al capului nu este cel caracteristic sexului ca urmare a unor
dereglări hormonale, respectiv: taur cu cap de vacă şi vacă cu cap de taur (fig. 4.4).
Vacă cu cap de taur: capul este lipsit de fineţe şi expresivitate feminină, este masiv şi
butucănos, având coarne scurte şi groase, păr mai lung şi gros, iar ochii sunt mici. Aceste vaci
vor fi eliminate de la reproducţie, ele fiind, în general, slab productive şi au indici de reproducţie
necorespunzători.
Taur cu cap de vacă: capul este lung, îngust, ţesutul conjunctiv subcutanat slab
reprezentat, pielea şi părul subţiri, privire lipsită de expresivitate. Asemenea tauri, indiferent de
originea lor, vor fi excluşi de la reproducţie deoarece au fecunditate, apetit sexual redus şi
rezistenţă organică scăzută.
După aspectul general capul poate fi: uscăţiv, afânat, sau grosolan.
- Capul uscăţiv - proeminenţele osoase sunt evidente, pielea subţire, părul scurt şi lucios,
ţesutul subcutanat slab dezvoltat, vascularizaţia fiind evidentă. Capul uscăţiv este caracteristic
raselor specializate pentru producţia de lapte şi animalelor cu constituţie fină. Este considerat ca
fiind defectuos la rasele de carne şi la cele mixte (carne - lapte). Este defectuos şi la rasele de
lapte când are aspect suprafin sau infantil, deoarece denotă slăbirea constituţiei.
- Capul afânat (gras) - pielea este groasă, ţesutul conjunctiv subcutanat abundent, mascând
proeminenţele osoase, iar părul este abundent şi creţ. Este caracteristic raselor de carne şi mixte
(carne-lapte), iar în cazul raselor de lapte este considerat defect.
- Capul grosolan (butucănos) - este mare în raport cu dezvoltarea generală a animalului,
acoperit cu piele groasă, cu păr lung şi aspru, iar privirea este inexpresivă (ştearsă). Este
caracteristic animalelor cu constituţie grosolană şi cu temperament limfatic. Se consideră
defectuos la toate categoriile de taurine.
33
Profilul capului este dat de linia imaginară tangentă la regiunea frunţii şi a feţei (fig. 4.5):
- Capul cu profil drept - fruntea şi faţa privite din lateral (din profil) formează o linie
dreaptă; acest profil este dorit la toate tipurile de producţie.
- Capul cu profil convex (berbecat) - se întâlneşte frecvent la taurinele primitive şi la
bivoli. La rasele ameliorate este considerat defect şi denotă o furajare necorespunzătoare în
perioada de creştere, fiind asociat cu o constituţie grosolană. Convexitatea poate afecta întreaga
lungime a capului (cap de berbec), numai regiunea frunţii (cap de iepure) sau numai regiunea
nasului (cap acvilin).
- Capul cu profil concav - este caracteristic animalelor cu o constituţie debilă şi constituie
un defect grav. Când concavitatea este pronunţată în regiunea nasului şi este asociată cu
brevignatism superior defectul poartă denumirea de cap de mops.
4.1.2. GÂTUL
Baza anatomică: cele 7 vertebre cervicale, ligamentul cervical şi straturile musculare ale
acestei regiuni.
Delimitare: anterior de cap, posterior de grebăn, spată şi capul pieptului.
Gâtul are formă de trunchi de piramidă; prezintă două feţe laterale, două margini
(superioară şi inferioară) şi două extremităţi (anterioară şi posterioară). Marginea inferioară a
gâtului se termină cu un pliu al pielii denumit salbă sau fanon.
La gât se apreciază următoarele aspecte: direcţia, lungimea, grosimea şi prinderea gâtului.
- Direcţia gâtului care poate fi: orizontală (întâlnită la majoritatea raselor) şi oblică
antero-posterior şi de sus în jos (la unele rase de carne).
- Lungimea - gâtul poate fi: lung; scurt; potrivit de lung.
- Grosimea - gâtul poate fi: - subţire; - gros; - mijlociu.
- Prinderea gâtului:
- gât bine prins - când trecerea de pe feţele laterale, marginea superioară şi inferioară a
gâtului la regiunile învecinate ale trunchiului se face pe nesimţite.
Defecte de prindere ale gâtului:
- tăietură de secure - în partea superioară, la locul de prindere cu grebănul apare o
depresiune, consecutiv dezvoltării reduse a musculaturii;
- tăietură de lance - în faţa spetei apare o depresiune liniară ca urmare a unui gât
subţire, slab îmbrăcat în musculatură.
Forma, lungimea şi grosimea gâtului, diferă în funcţie de sex, rasă şi tip morfo-productiv
(fig. 4.8 şi 4.9).
Vacile au gâtul mai lung, mai subţire şi mai aplatizat, cu musculatura mai slab dezvoltată.
Marginea superioară a gâtului poate fi dreaptă, uneori uşor scobită, iar salba este mică.
Taurii au gâtul mai scurt şi mai gros decât vacile, marginea superioară este convexă. În
partea posterioară a gâtului, la tauri se găseşte un depozit adipos şi de ţesut conjunctiv denumit
cerbice (caracter sexual secundar). Cerbicea începe să se reliefeze de la vârsta de 2-3 luni (în
condiţii normale de creştere), se dezvoltă apoi continuu, este evidentă la vârsta de aproximativ 2
ani şi ajunge la dezvoltarea maximă în jurul vârstei de 5 ani.
Cerbicea este mai bine dezvoltată la taurii din rasele primitive decât la rasele de lapte.
Lipsa cerbicei la tauri denotă anomalii în funcţionarea glandelor sexuale şi este corelată cu o
slabă activitate de reproducţie. Aceşti tauri au o înfăţişare feminină (“tauri cu gât de vacă”) şi nu
vor fi admişi ca tauri de reproducţie. Acest defect se poate datora şi furajării necorespunzătoare
în perioada de creştere.
Pielea de pe gâtul taurilor este mai groasă, formând cute rare şi groase, iar salba este mai
bine dezvoltată decât la vaci.
Boii au gâtul mai lung şi mai subţire decât taurii. Forma şi dimensiunea gâtului la boi se
apropie de cele ale taurilor sau vacilor, în funcţie de vârsta la care s-a efectuat castrarea lor.
37
Rasele de lapte au gâtul mai lung şi mai subţire, cu marginea superioară subţire şi dreaptă,
eventual uşor concavă. Grosimea maximă a gâtului este la mijlocul acestuia. Salba este subţire şi
mică. Pielea este subţire, elastică, densă, mobilă şi formează numeroase cute pe laturile gâtului.
Vacile din aceste rase pot avea o uşoară concavitate pe marginea superioară a gâtului. Când
această concavitate este accentuată, defectul poartă denumirea de “gât scobit” şi denotă o
constituţie debilă.
Rasele de carne au gâtul scurt şi gros la bază, subţiindu-se treptat spre cap. Salba este bine
dezvoltată, groasă şi se termină la capul pieptului cu un depozit de grăsime. Pielea este groasă şi
uşor detaşabilă.
Rasele mixte au gâtul cu lungime şi grosime intermediare între rasele de lapte şi cele de
carne, fiind mai apropiat de una din ele în funcţie de producţia care predomină (carne-lapte sau
lapte-carne).
Rasele de tracţiune au gâtul lung, musculos, cu pielea groasă şi densă, puţin mobilă, greu
detaşabilă şi nu formează cute.
Taurinele cu constituţie debilă prezintă un gât lung, subţire, cu marginea superioară
scobită, cu salbă puţin dezvoltată, cu piele subţire care formează numeroase cute şi cu păr de
acoperire rar.
Taurinele cu constituţie grosolană au gâtul scurt şi gros, pielea groasă şi fără cute; părul
de acoperire este des, lung şi gros.
La taurinele cu constituţie fină sau robustă, forma şi dimensiunile gâtului sunt
caracteristice sexului şi rasei.
38
4.1.3. TRUNCHIUL
Baza anatomică: coloana vertebrală (regiunea dorsală, lombară şi sacrală), sternul, cele 13
perechi de coaste şi oasele coxale.
Trunchiul are formă aproximativ paralelipipedică şi adăposteşte organele vitale ale
organismului. Trunchiul se compune din: o faţă superioară, una inferioară, două feţe laterale, o
extremitate anterioară şi una posterioară.
Prin forma şi dimensiunile sale, trunchiul oferă date asupra tipului morfo-productiv al
taurinelor, asupra stării de întreţinere şi de furajare a animalelor.
42
- Forma crupei, privită din lateral (direcţia mecanică):
- Crupa orizontală: şoldul se găseşte la acelaşi nivel cu punctul fesei. Se întâlneşte
îndeosebi la rasele precoce de carne şi la rasele specializate pentru producţia de lapte.
- Crupa oblică dinainte spre înapoi şi de sus în jos: acest aspect al crupei nu este
considerat defect atunci când oblicitatea este mai mică (punctul fesei este puţin mai jos decât şoldul).
- Crupa teşită: când oblicitatea dinainte spre înapoi şi de sus în jos este foarte
evidentă. Este considerată foarte defectuoasă deoarece atrage după sine o poziţie anormală a
organelor genitale (însămânţări şi monte greu de efectuat, fătări distocice) şi favorizează apariţia
defectelor de aplomb la membrele posterioare (“sub el dinapoi”, “jareţi săbiaţi”).
Taurii cu astfel de defecte vor fi eliminaţi de la reproducţie pentru că efectuează greu saltul
şi, în afară de aceasta, defectul poate fi transmis ereditar. Crupa teşită se întâlneşte mai frecvent
la rasele primitive.
- Crupa oblică dinainte spre înapoi şi de jos în sus este un defect grav la toate
categoriile de taurine. În acest caz topografia organelor genitale este anormală (cu repercursiuni
negative în activitatea de reproducţie), favorizează apariţia defectelor de aplomb la membrele
posterioare (“picior de elefant”, “campat dinapoi”).
- Crupa scurtă - denotă o insuficientă dezvoltare a oaselor bazinului în lungime.
- Forma crupei, privită dinapoi:
- Crupa largă pe toată lungimea ei: este largă atât la şolduri cât şi la ischii, şi este de
dorit la toate rasele.
- Crupa îngustă pe toată lungimea ei: denotă o slabă dezvoltare în lărgime a bazinului
şi atrage după sine o cantitate redusă de carne de calitate superioară, fătări distocice şi oferă o
bază mică pentru prinderea ugerului.
- Crupa îngustă la ischii numită şi crupă în formă “de sfeclă” sau “de migdală” este
considerat ca fiind un defect grav. Ca aspect, crupa apare ca fiind largă la şolduri - consecutiv
dezvoltării exagerate a tuberozităţii externe a iliumului (deci lărgime falsă) - şi foarte îngustă la
ischii. Este un defect grav deoarece favorizează fătările distocice datorate deschiderii posterioare
mici a bazinului.
- Crupa în acoperiş: planurile laterale ale crupei au o înclinaţie pronunţată faţă de linia
mediană spre lateral şi de sus în jos, osul sacrum fiind foarte proeminent Această formă de crupă
se întâlneşte la rasele primitive şi se asociază cu o dezvoltare slabă a musculaturii regionale.
- Crupa şoldită: unul din şolduri este “şters” ca urmare a fracturii gâtului tuberozităţii
externe a iliumului Acest defect creează o uşoară jenă în mers şi nu influenţează desfăşurarea
parturiţiei, fiind mai ales un defect de ordin estetic (fig. 4.13).
La rasele de lapte toracele este potrivit de adânc şi larg, dar foarte profund. Coastele sunt
lungi, cu lăţime redusă, aplatizate, puţin arcuite şi cu spaţii intercostale mari, orientate oblic spre
înapoi, unghiul de inserţie al coastelor pe coloana vertebrală fiind 130o - 140o. În secţiune
transversală, toracele apare sub formă eliptică.
Ca urmare a conformaţiei toracice, mişcările de respiraţie sunt mai ample, ventilaţia este
mai activă şi procesele oxidative din organism sunt mai intense.
44
La rasele de carne toracele este mai larg, mai adânc şi potrivit ca profunzime. Coastele
sunt lungi, late, cilindrice şi bine arcuite, cu spaţii intercostale mici, inserţia acestora pe coloana
vertebrală făcându-se sub un unghi aproape drept (100o - 120o). În secţiune transversală, toracele
apare sub formă ovală (aproape rotundă). Mişcările respiratorii sunt mai puţin ample, ventilaţia
mai redusă şi deci arderile interne mai puţin intense, animalul fiind predispus la depunerea de
carne şi grăsime în organism.
La rasele mixte toracele este potrivit de larg, adânc şi profund, coastele având
caracteristici intermediare comparativ cu cele două tipuri productive de bază.
La tauri toracele este mai adânc şi mai larg decât la vaci.
La tineret adâncimea toracelui raportată la talie este mai redusă. La animalul adult
adâncimea toracelui este mai mare decât vidul substernal.
Dacă condiţiile de creştere în perioada de tineret nu sunt corespunzătoare, la animalul adult
adâncimea toracelui nu este cea caracteristică rasei, animalul rămâne “înalt pe picioare”, defect
care nu se mai poate corecta (fig. 4.15).
a). Abdomenul
Baza anatomică: peretele inferior al cavităţii abdominale, format din tunica fibro-elastică şi
muşchii abdominali.
Delimitare: anterior de regiunea trecerii chingii, lateral de coaste şi flanc, posterior de uger
la vacă şi de testicule la taur.
Dezvoltarea abdomenului este puternic corelată cu dezvoltarea aparatului digestiv şi a
glandelor anexe (ficat, pancreas), precum şi cu tipul metabolic al rasei.
Abdomenul se examinează din profil şi dinapoia animalului, apreciind gradul de dezvoltare
şi linia inferioară pe care o descrie.
Indiferent de tipul morfo-productiv al taurinelor, abdomenul trebuie să fie lung, larg, corect
conformat şi spaţios.
La taurii de reproducţie abdomenul trebuie să fie suplu, de formă cilindrică.
La vaci raţia se bazează în special pe furaje de volum, motiv pentru care abdomenul este
mai mare (voluminos). La vacile din rasele de lapte şi mixte, la care necesarul de furaje este
mare, abdomenul trebuie să fie mare, voluminos, în formă de butoi. La vacile din rasele de carne
abdomenul este mai puţin voluminos, având formă aproape cilindrică.
Forma şi dimensiunile acestei regiuni corporale diferă în funcţie de vârstă şi regimul de
furajare aplicat, astfel:
- la viţeii sugari în primele 2-3 luni de viaţă (când aceştia sunt hrăniţi, în principal, cu lapte şi
nutreţuri concentrate) abdomenul este mai puţin dezvoltat fiind denumit abdomen supt sau ogăresc;
- pe măsura înaintării în vârstă (4-6 luni) abdomenul se dezvoltă în volum (ca urmare a
furajării cu nutreţuri de volum) descriind în partea sa inferioară o linie uşor curbată şi poartă
denumirea de abdomen cilindric;
- după vârsta de 5-6 luni evoluţia şi dezvoltarea abdomenului diferă în funcţie de sex.
La tăuraşi, în condiţiile unei furajări adecvate, abdomenul rămâne cilindric
La tineretul taurin femel până la vârsta de 18 luni, abdomenul trebuie să fie în formă de
butoi. Odată cu prima gestaţie şi cu intrarea în producţie, forma şi dimensiunile abdomenului
evoluează funcţie de tipul de producţie al animalului respectiv.
Furajarea excesivă a taurinelor cu grosiere (paie, coceni, pleavă), indiferent de vârsta şi
sexul acestora, determină o dezvoltare exagerată a abdomenului în sens lateral şi în jos,
46
abdomenul fiind disproporţionat în raport cu dezvoltarea corporală de ansamblu a animalului.
Acest defect poartă denumirea de abdomen de paie.
Când abdomenul de paie este asociat cu slăbirea tonusului muscular şi abdomenul este
mult coborât înspre sol, el poartă denumirea de abdomen atârnând. Cauzele care pot favoriza
apariţia acestui defect sunt următoarele:
- slăbirea constituţiei ca urmare a unei stabulaţii prelungite;
- furajarea carenţată, cu furaje de volum de calitate inferioară în exces.
Aceste defecte sunt mai puţin grave la vacile bătrâne, care au realizat multe gestaţii, dar
sunt extrem de grave la viţei şi la tineret.
Abdomenul supt (ogăresc) nu constituie defect la viţeii sugari, dar este foarte grav la
tineretul taurin de peste 12 luni şi la animalele adulte, deoarece denotă o slabă dezvoltarea
tubului digestiv şi, prin urmare, o capacitate productivă scăzută. Cauzele apariţiei acestui defect
sunt următoarele:
- furajarea cu raţii în care furajele de volum se găsesc în cantităţi prea mici faţă de necesar;
- subalimentaţie prelungită;
- boli cronice digestive sau ale cavităţii abdominale: enterite cronice, paratuberculoza,
peritonita.
Evoluţia dezvoltării abdomenului în raport cu vârsta se realizează printr-o gimnastică
funcţională progresivă a tubului digestiv, printr-o furajare raţională, respectiv prin obişnuirea de
timpuriu şi în mod progresiv a tineretului, cu furaje specifice vârstei de adult.
48
Defecte de prindere a cozii:
- Coada sus prinsă: când locul de prindere al bazei cozii de sacrum şi îndoitura pe care o
formează coada în porţiunea sa iniţială se găseşte deasupra liniei superioare a crupei. Acest
defect apare frecvent la animalele care au osul sacrum proeminent.
- Coada jos prinsă: când locul de prindere se află sub nivelul liniei superioare. Acest defect se
întâlneşte mai frecvent la animalele din rasele primitive şi la cele care au crupa teşită.
- Coada înfundată apare atunci când osul sacrum este mai scurt decât coxalul (în acest caz
coada se sprijină pe anus şi vulvă). Acest defect este mai frecvent la animalele din rasele
primitive şi îngreunează actul montei.
4.1.4. UGERUL
Ugerul este o glandă anexă a aparatului genital femel. Din punct de vedere morfologic şi
funcţional, ugerul la vacă este format din patru sferturi (drept anterior, drept posterior, stâng anterior,
stâng posterior), fiecare în parte constituind o unitate morfologică şi funcţională independentă.
Ugerul mai poate fi împărţit în două jumătăţi, anterioară şi posterioară sau stângă şi dreaptă.
La aprecierea ugerului se are în vedere: vârsta vacii, stadiul lactaţiei, starea fiziologică (în
repaus mamar sau în lactaţie) şi faza de muls.
Momentul optim de examinare a ugerului:
- în raport cu vârsta: la prima fătare (la prima lactaţie);
49
- în raport cu stadiul lactaţiei: în primele 100 de zile de la fătare;
- în raport cu faza de muls: înainte şi după muls.
Examinarea ugerului se poate efectua şi în afara situaţiilor mai sus amintite, însă se va ţine
seama de factorii anterior menţionaţi.
În cadrul examenului multilateral al ugerului se apreciază: mărimea, forma, prinderea
ugerului, ţesutul mamar, vascularizaţia, simetria morfologică a ugerului, pielea şi părul de
acoperire a ugerului, forma, dimensiunile şi poziţia sfârcurilor.
a). Mărimea ugerului este în corelaţie directă cu producţia de lapte. La aprecierea mărimii
ugerului se are în vedere volumul corpului mamar, deci gradul de întindere al acestuia înainte,
înapoi, lateral şi în jos: Din aceste puncte de vedere ugerul poate fi încadrat în următoarele
categorii: mare, mijlociu sau mic.
Se preferă ugerul mare, se acceptă ugerul de mărime mijlocie şi se consideră defectuos
ugerul mic. Ugerul mic, acoperit cu păr lung, aspru şi abundent, poartă numele de uger sălbatic
şi se întâlneşte frecvent la rasele primitive.
La aprecierea mărimii ugerului se va avea în vedere:
- individualitatea: în cadrul aceleiaşi rase, se pot întâlni vaci cu uger mare, mijlociu sau
mic;
- rasa: ugerul este mai mare la rasele de lapte, mic la cele de carne şi intermediar la rasele
mixte;
- ordinea lactaţiei: volumul ugerului creşte de la lactaţia I la lactaţia a II-a, dar şi în
continuare până la lactaţia a IV-a;
- stadiul lactaţiei: volumul ugerului creşte pe parcursul fazei ascendente a curbei de
lactaţie, atinge maximul în faza de platou, după care scade pe măsura înaintării în lactaţie.
b). Prinderea ugerului este dată de modul de amplasare a ugerului în regiunea ingvinală şi
extinderea anterioară, posterioară şi transversală a ugerului. Se apreciază examinând ugerul din
profil şi dinapoi.
În aprecierea prinderii ugerului se definesc următorii termeni: extinderea anterioară,
adâncimea ugerului, extinderea posterioară, înălţimea (prinderea) posterioară a ugerului,
lărgimea posterioară, ligamentul suspensor.
- Extinderea anterioară a ugerului reprezintă distanţa de la baza mameloanelor anterioare
până la punctul de unire a ugerului cu partea inferioară a abdomenului (fig. 6.10). Se doreşte ca
această distanţă să fie cât mai mare şi să fie ocupată de glanda mamară. De asemenea, trecerea
dinspre uger spre abdomen să se facă cât mai lin, pe nesimţite. În cazul raselor de tip Holstein-
Friză (fig. 6.44), pentru aprecierea extinderii anterioare a ugerului se examinează locul şi modul
de ataşare a ugerului la peretele abdominal. Se apreciază unghiul pe care îl realizează locul de
prindere al ugerului cu abdomenul. Un unghi obtuz, de 160º-180º, asociat cu o extindere
anterioară până în apropierea ombilicului reprezintă o extindere anterioară dorită. Dimpotrivă un
unghi mai mic, apropiat de 90º, se consideră extindere defectuoasă.
- Adâncimea ugerului reprezintă distanţa de la baza mameloanelor până la nivelul
articulaţiei jaretului (fig. 6.31). Acest caracter este important pentru mulsul mecanic şi
automatizat al vacilor. Se urmăreşte ca partea inferioară a sferturilor să nu depăşească nivelul
articulaţiei jareţilor. O distanţă prea mare nu este de dorit, descriind un volum redus al ugerului.
- Extinderea posterioară a ugerului este reprezentată de distanţa dintre baza mameloanelor
posterioare şi locul de ataşare a ugerului în zona ingvinală (fig. 6.12). O bună extindere
posterioară se manifestă prin uşoara proeminenţă a ugerului înapoia feselor (corzii jaretului). O
extindere posterioară exagerată a ugerului nu este de dorit, îngreunând mulsul mecanic şi mai
ales automatizat, jenând animalul în timpul mersului, precum şi pierderi de lapte între mulsori.
- Înălţimea (prinderea) posterioară a ugerului se apreciază privind ugerul dinapoi şi
reprezintă distanţa dintre comisura inferioară a vulvei şi punctul de prindere a ugerului în partea
supero-posterioară, adică până la locul în care începe ţesutul secretor propriu-zis al sferturilor
(fig. 6.45). Cu cât această distanţă este mai mică cu atât volumul ugerului va fi mai mare.
50
- Lărgimea posterioară a ugerului se apreciază dinapoia animalului şi reprezintă distanţa
dintre faldurile externe ale ugerului la locul de ataşare posterioară (fig. 6.28). Se urmăreşte ca
lărgimea posterioară a ugerului să fie cât mai mare.
- Ligamentul suspensor al ugerului este apreciat privind animalul dinapoi şi este
reprezentat de ligamentul suspensor median elastic (fig. 6.46). Se apreciază gradul de extindere a
ligamentului pe înălţimea posterioară a ugerului, precum şi cât de vizibil este acest ligament. Se
doreşte ca ligamentul suspensor să fie cât mai evident şi să urce cât mai sus înspre baza de
prindere posterioară a ugerului. Este considerat unul dintre cele mai importante însuşiri ale
ugerului vacilor din rasele de lapte, deoarece ligamentul median este principalul element al
sistemului de susţinere a ugerului şi are legătură cu textura ugerului, poziţia mameloanelor
posterioare şi uşurinţa la mulsul mecanic şi automatizat.
Din punct de vedere al prinderii ugerului se disting următoarele situaţii:
- Ugerul bine prins este mult extins anterior, proemină uşor înapoia feselor, coboară până
la nivelul jareţilor, iar privit dinapoi ocupă tot spaţiul dintre membrele posterioare (fig. 4. 18).
- Ugerul crural este amplasat spre înapoi, depăşind mult profilul feselor. Este defectuos
întrucât are volum redus, jenează animalul în timpul mersului, iar dacă sfincterele mamelonare
nu au suficientă tonicitate, vacile pierd lapte între mulsori.
- Ugerul abdominal se caracterizează prin extinderea exagerată sub abdomen, până
aproape de ombilic, şi extindere slabă posterior.
- Ugerul atârnând (pendulos) la care baza mameloanelor depăşeşte nivelul unghiului
jareţilor, ca urmare a slăbirii ligamentelor de susţinere ale ugerului (fig. 4.19). Acest defect se
întâlneşte mai frecvent la vacile bătrâne ca urmare a efortului de lactaţie o lungă perioadă de
timp. Este considerat a fi un defect grav, în special la vacile tinere, punând în evidenţă o
constituţie slabă.
Ugerul atârnând jenează animalul în timpul mersului, este expus traumatismelor, nu se
pretează la mulsul mecanic şi automat, întrucât aplicarea paharelor de muls este dificilă. La
vacile cu producţii foarte mari de lapte, la care se observă o tendinţă a slăbirii ligamentelor de
susţinere a ugerului, se pot folosi suspensoare pentru a reduce efortul la care sunt supuse
ligamentele de susţinere prin greutatea mare a ugerului (fig. 4.20).
c). Forma ugerului se corelează cu producţia de lapte şi are o importanţă deosebită în
cazul mulgerii mecanice (fig. 4.21).
- Uger pătrat: - sferturile sunt bine dezvoltate şi conturate, cu baza largă, de aceeaşi
mărime, cu mameloane egal distanţate, marginea posterioară a ugerului formează cu linia
inferioară a acestuia un unghi de aproape 90o.
Prin acţiunea de ameliorare se urmăreşte obţinerea formei pătrate a ugerului. Ugerul de
formă pătrată se întâlneşte frecvent la rasele specializate pentru producţia de lapte (Jersey,
Ayrshire, Holstein-Friză, Brown Swiss).
- Uger globulos - sferturile sunt rotunjite, mai puţin distincte, cu mameloane mai apropiate.
Este o formă de uger acceptată în selecţie şi se întâlneşte frecvent la rasele mixte ameliorate.
51
- Uger conic (ascuţit) - baza de prindere este suficient de largă, însă sferturile sunt puţin
dezvoltate în partea lor inferioară, iar mameloanele sunt adunate. Această formă de uger este
considerată defectuoasă deoarece nu se pretează la mulsul mecanic şi are volum redus.
- Uger divizat - silonul care separă sferturile anterioare de cele posterioare este pronunţat.
Este un defect care denotă o dezvoltare redusă a masei glandulare.
Fig. 4.19. Uger atârnând (pendulos) Fig. 4.20. Suspensor pentru uger
- Uger etajat - sferturile posterioare sunt situate mai jos decât cele anterioare dar, situaţia
se poate prezenta (mai rar) şi invers.
- Uger de capră - este o exagerare a ugerului etajat, sferturile anterioare fiind mult mai
mici şi plasate mai sus decât cele posterioare. Defectul este considerat foarte grav, fiind asociat
cu un volum redus şi nu se pretează pentru mulsul mecanic.
Nu sunt dorite sfârcurile suplimentare (supranumerare), care pot îngreuna mulsul. În cazul
existenţei sfârcurilor suplimentare la viţele, se recomandă amputarea acestora în jurul vârstei de
1-2 luni. Mameloanele suplimentare se recunosc prin aceea că sunt mai mici şi amplasate în
spatele unuia sau a ambelor mameloane posterioare şi, mai rar, chiar între cele anterioare şi cele
posterioare.
Forma şi dimensiunile mameloanelor au un determinism genetic ridicat.
Generalizând, un uger corect conformat trebuie să aibă volum mare înainte de muls şi
redus după muls, cu rezervele laptelui bogate, de formă pătrată sau globuloasă, bine prins şi
bogat vascularizat, acoperit de piele fină cu producţie piloasă redusă, mameloanele potrivite ca
mărime, verticale şi depărtate între ele.
53
4.1.5. MEMBRELE ŞI APLOMBURILE
La taurine membrele au rol în susţinerea şi deplasarea unei greutăţi corporale mari, motiv
pentru care acestea trebuie să fie bine dezvoltate şi corect conformate.
În condiţiile exploatării intensive a taurinelor, o importanţă deosebită trebuie acordată
rezistenţei membrelor, ca o adaptare la tehnologia de exploatare aplicată.
f). Genunchiul
Baza anatomică: articulaţia radio-carpo-metacarpiană.
Delimitare: superior de antebraţ şi inferior de fluier.
Genunchiul trebuie să fie bine dezvoltat, larg, corect conformat, să se încadreze în axul
vertical al membrului, iar trecerea dinspre antebraţ spre fluier să se facă lin.
În continuare sunt prezentate defectele ce pot fi întâlnite la această regiune.
- Genunchi de oaie (şters) - articulaţia este deviată spre înapoi, profilul genunchiului fiind
uşor concav.
- Genunchi arcat - articulaţia este deviată spre înainte. Se întâlneşte frecvent la viţei,
imediat după fătare până în jurul vârstei de o lună. La unele animale se poate observa şi după
această vârstă, ca urmare a unui defect ereditar sau a rahitismului. La animalele adulte este
considerat foarte grav şi denotă o slăbire a constituţiei.
- Genunchi gâtuit - trecerea de la genunchi la fluier se face printr-o gâtuitură evidentă.
Denotă o slăbire a constituţiei, osatură slab dezvoltată şi membre puţin rezistente.
- Higroma genunchiului - apare ca urmare a unor lovituri repetate a feţei anterioare a
genunchiului de iesle sau pardoseală şi se prezintă sub forma unei inflamaţii evidente,
înconjurată de o formaţiune tegumentară dură. De regulă, această afecţiune nu influenţează
starea generală de sănătate a animalelor, dar în cazul unor complicaţii poate produce jenă în
timpul deplasării (şchiopături).
g). Fluierul
Baza anatomică: oasele metacarpiene
Delimitare: superior de genunchi şi inferior de gleznă.
La taurine, fluierul trebuie să fie scurt, puternic şi să aibă o direcţie verticală.
Rasele precoce au fluierul scurt şi gros, cele tardive îl au lung şi subţire. Tineretul în
creştere furajat deficitar, întreţinut în stabulaţie prelungită, fără mişcare, la vârsta de adult
prezintă un fluier lung şi subţire.
i). Chişiţa
Baza anatomică: falanga I.
Delimitare: superior de gleznă şi inferior de ongloane.
Chişiţa trebuie să fie pe aceeaşi linie cu profilul anterior al unghiei.
La animalele adulte chişiţa formează cu solul un unghi de 45o.
La vaci, chişiţa este mai oblică decât la tauri. La viţei chişiţa este aproape verticală,
oblicitatea accentuându-se concomitent cu înaintarea în vârstă.
Chişiţa este mai lungă şi mai oblică la membrele posterioare decât la cele anterioare.
Chişiţa oblică la viţei (45o) şi verticală la animalele adulte sunt considerate defecte.
Gradul de oblicitate al chişiţei este important, întrucât prin intermediul acesteia se face
amortizarea şocului în momentul intrării membrului în contact cu solul.
La această regiune se pot întâlni mai următoarele defecte: chişiţă dublă, chişiţă moale,
călcătura de urs, chişiţa verticală.
55
- Chişiţă dublă - spaţiul interdigital devine vizibil (sub forma unui şanţ) ca urmare a
slăbirii ligamentelor interfalangiene. Acest defect se întâlneşte mai frecvent la vacile bătrâne şi la
cele cu constituţie slabă.
- Chişiţă moale - apare ca urmare a unor falange prea lungi şi a unei constituţii slabe.
Defectul este cu atât mai grav cu cât animalul este mai tânăr. Contactul cu solul este dureros,
pasul este legănat, iar mersul anevoios. Cauzele favorizante pentru apariţia acestui defect sunt
hrănirea necorespunzătoare a tineretului şi întreţinerea prelungită în stabulaţie.
- Călcătura de urs - este o exagerare a defectului de chişiţă moale şi apare ca urmare a
slăbirii accentuate a constituţiei, a hrănirii neraţionale şi întreţinerea în stabulaţie prelungită.
Animalele cu acest defect se sprijină pe călcâie, unghiile rudimentare ating solul, iar sprijinul pe
călcâie este dureros. Taurii cu acest defect execută foarte greu saltul. Defectele de chişiţă moale
şi călcătură de urs se întâlnesc mai frecvent la membrele posterioare.
- Chişiţa verticală (de capră, călcătură în pensă) - apare consecutiv unor falange scurte.
Chişiţa verticală este considerată normală la viţei şi la tineret şi foarte defectuoasă la animalele
adulte. Acest defect determină un mers greoi, dureros şi cu pasul scurt. Acest defect se întâlneşte
mai frecvent la membrele anterioare.
a). Coapsa
Baza anatomică: osul femur.
Delimitare: anterior de flanc, posterior de fesă, superior de crupă şi inferior de gambă.
Coapsa trebuie să fie lungă, largă şi bine îmbrăcată în musculatură. Ca direcţie, coapsa este
oblică dinapoi spre înainte şi de sus în jos. Unghiul coxo-femural este de 90-100º.
Privite dinapoi, coapsele trebuie să fie lungi, largi şi bine descinse. La rasele de carne şi
mixte, coapsa este mai bine dezvoltată, şi mai bombată lateral decât la cele de lapte. La taurine,
coapsa constituie o regiune principală în care se găseşte carne de calitate superioară.
b). Fesa
Baza anatomică: muşchii semitendinos şi semimembranos.
Delimitare: anterior de coapsă şi infero-anterior de gambă şi jaret.
Fesa împreună cu coapsa formează culota, porţiune din carcasă de mare importanţă pentru
producţia de carne.
Profilul fesei poate constitui un indicator ajutător în stabilirea tipului morfo-productiv al
animalelor. Astfel, la rasele de carne şi cele de carne-lapte profilul fesei trebuie să fie convex, iar la
cele de lapte profilul este drept sau uşor concav, musculatura regională fiind mai slab dezvoltată.
În partea superioară a fesei se găseşte tuberozitatea ischiatică, formând ceea ce noi numim
punctul fesei, punct de reper în măsurătorile corporale şi punct de maniament pentru aprecierea
stării de îngrăşare şi a condiţiei la taurine.
La această regiune se pot întâlni următoarele defecte:
- fesa scobită - se întâlneşte la vacile din rasele vechi de lapte şi la cele cu constituţie
debilă, intens exploatate; la aceste animale fesa prezintă o concavitate accentuată.
- fesa retezată - apare consecutiv lungimii mici a grupelor musculare care formează fesa,
ele terminându-se brusc la nivelul gambei, fără a ajunge la jaret.
c). Grasetul
Baza anatomică: - articulaţia femuro-tibio-rotuliană.
Delimitare: superior de coapsă şi inferior de gambă.
Indiferent de tipul morfo-productiv şi de starea de îngrăşare, grasetul trebuie să fie uscăţiv.
56
d). Gamba
Baza anatomică: tibia şi peroneul (fibula).
Delimitare: superior de coapsă, posterior de fesă şi inferior de jaret.
Gamba trebuie să fie lungă şi bine îmbrăcată în masă musculară.
Rasele precoce au gamba scurtă şi aproape verticală, în timp ce rasele tardive şi animalele
hrănite necorespunzător au gamba lungă şi subţire.
e). Jaretul
Baza anatomică - articulaţia tibio-tarso-metatarsiană.
Delimitare: superior de gambă şi inferior de fluier.
Jaretul trebuie să fie bine dezvoltat, larg, gros şi lung, să aibă un unghi de deschidere de
145-150o şi să fie situat în axul membrului.
Trecerea de la jaret la fluier trebuie să se facă pe nesimţite. Când trecerea de la jaret la
fluier se face brusc, defectul poartă denumirea de jaret gâtuit şi se întâlneşte mai frecvent la
animalele cu fluier subţire şi cu constituţie debilă.
La rasele de lapte, cu osatură fină, jaretul este uscăţiv şi are dimensiuni mai reduse.
Defectele jaretului reprezintă devieri ale acestuia de la unghiul normal de deschidere:
- jaret închis - unghiul jaretului este mai mic de 140o, defectul purtând denumirea de
membre săbiate, care se asociază de obicei cu chişiţa moale;
- jaret deschis - unghiul jaretului este mai mare de 160o, iar defectul poartă denumirea de
picior de elefant, care se asociază cu chişiţa verticală.
Regiunile fluierului, gleznei şi chişiţei de la membrul posterior sunt asemănătoare cu cele
prezentate pentru membrele anterioare.
La taurine apar uneori devieri parţiale de la aplombul corect, situate la anumite regiuni ale
membrului (fig. 4.25):
- Panard (răsucite spre înafară) - când membrul este răsucit în afară. Această răsucire
poate fi de la cot, genunchi sau bulet.
- Cagneux (răsucite spre înăuntru, canios) - când membrul este răsucit spre înăuntru de la
cot, genunchi sau bulet.
- Genunchi apropiaţi (membre în “X”) - antebraţele au direcţie oblică de sus în jos şi
dinafară spre înăuntru apropiindu-se mult la nivelul genunchilor, iar fluierele au direcţie oblică
inversă antebraţelor.
- Genunchi cambraţi (membre în “O”) - devierea este inversă genunchilor apropiaţi,
respectiv genunchii sunt deviaţi în afara liniei de aplomb.
Privite din profil - membrele anterioare au aplomburi corecte când verticala coborâtă din
mijlocul tuberozităţii superioare şi externe a radiusului împarte membrul în două părţi egale şi cade
puţin înapoia ongloanelor (fig. 4.26). Privite din profil, membrele trebuie să se suprapună perfect.
59
Devieri de aplombul corect:
- campat dinainte - când membrul este deviat înaintea liniei de aplomb;
- sub el dinainte - când membrul este deviat înapoia liniei de aplomb;
- genunchi arcat - când articulaţia genunchiului este deviată înaintea liniei de aplomb;
- genunchi şters (de oaie) - când articulaţia genunchiului este deviată în spatele liniei de
aplomb, profilul genunchiului fiind la nivelul antebraţului;
- buletura - când articulaţia gleznei este deviată în faţă.
60
Privite din profil, se pot constata următoarele devieri de la aplombul corect (fig. 4. 28):
- sub el dinapoi - când membrul posterior este deviat înaintea liniei de aplomb;
- campat dinapoi - când membrul posterior este deviat înapoia liniei de aplomb.
Pentru toate rasele, se cere ca la animalul privit din faţă, de la 3-4 m distanţă, membrele
anterioare să acopere pe cele posterioare, şi invers atunci când animalul este privit dinapoi.
Uneori acest lucru nu este valabil, chiar la animalele cu aplomburi corecte. La tauri, membrele
anterioare sunt mai depărtate, ca urmare a unui piept mai larg şi mai musculos. Dimpotrivă, la
vaci membrele posterioare sunt mai îndepărtate de axul median al corpului, datorită unui bazin
mai larg, comparativ cu lărgimea pieptului.
Aplicaţii practice:
- Se va efectua examenul analitic al taurinelor din S.D.T., evidenţiind în mod special
calităţile şi defectele acestora.
- Se va aprecia corectitudinea aplomburilor la taurinele din S.D.T.
61
LUCRAREA 5
Valoarea relativă a înălţimii la spinare, de 96,29%, denotă un grebăn înalt, deci linia
superioară a trunchiului nu este corectă.
Deşi valorile relative furnizează date asupra conformaţiei animalelor şi relevă
proporţionalitatea dintre diferitele părţi constituente ale corpului animal, raportarea tuturor
însuşirilor morfologice faţă de o singură dimensiune, nu asigură o apreciere suficient de
elocventă, motiv pentru care în practică se preferă folosirea indicilor corporali.
c). Indicii corporali. În aprecierea corectă a conformaţiei corporale a unui animal (grup de
indivizi sau populaţie), pe lângă raportul dintre diferitele dimensiuni corporale şi dezvoltarea
generală a acestui animal, este necesar să se aibă în vedere şi proporţionalitatea dezvoltării
regiunilor care se găsesc într-o strânsă legătură morfologică şi fiziologică.
Valoarea indicilor corporali prezintă variaţii apreciabile în funcţie de tipul morfo-
productiv, rasa, sexul şi vârsta animalelor şi se exprimă în procente (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1
Principalii indici corporali la taurine
66
5.1.3. FOTOGRAFIEREA TAURINELOR
Este o metodă modernă, cu ajutorul căreia se pot ilustra, în succesiune, diferite lucrări cu
caracter tehnologic, de întreţinere sau a condiţiei tineretului în diferite etape de vârstă.
La rasele de lapte trunchiul, privit din profil, se înscrie într-un trapez cu baza mare la trenul
posterior deoarece linia inferioară a abdomenului coboară oblic dinapoia membrelor anterioare
spre uger. Privit de sus, la aceste rase trunchiul are tot formă trapezoidală, cu baza mare la crupă.
Rasele de taurine specializate pentru producţia de carne au profil corporal dreptunghiular
(privit şi din profil şi de sus), trenul anterior şi cel posterior fiind relativ egale ca dezvoltare.
La taurinele din tipul productiv mixt profilul corporal este intermediar comparativ cu cele
specializate, tinzând mai mult spre unul din cele două tipuri de bază, după cum aptitudinea
productivă predominantă este carnea sau laptele.
Rasele primitive au profilul asemănător cu cel al formelor sălbatice din care provin,
respectiv trapezoidal, dar cu baza mare spre trenul anterior.
b). Formatul corporal lateral ia în considerare raportul între talie şi lungimea oblică a
trunchiului.
68
Taurinele adulte, indiferent de rasă, au lungimea oblică a trunchiului mai mare decât talia
şi, prin urmare, au formatul corporal dreptunghiular. Raportul între cele două dimensiuni diferă
însă cu tipul de specializare al rasei, astfel:
- la rasele de carne trunchiul este proporţional mai lung decât la celelalte rase de taurine şi
reprezintă 122-128% faţă de talie;
- la rasele de lapte lungimea oblică a trunchiului reprezintă 117-120% faţă de talie;
- la rasele primitive lungimea oblică a trunchiului reprezintă 113-115% faţă de talie.
Formatul corporal lateral variază şi în funcţie de sex. Astfel, în cadrul aceleiaşi rase, taurii
au lungimea relativă a trunchiului mai mare decât a vacilor cu 3-8%.
Prin castrarea masculilor la vârstă tânără se favorizează creşterea oaselor lungi (a
membrelor), motiv pentru care la vârsta adultă, lungimea relativă a trunchiului este mai redusă
decât la tauri.
Vârsta influenţează de asemenea formatul corporal lateral. La naştere, viţeii au formatul
corporal înalt (lungimea oblică a trunchiului reprezintă 85-92% din talie). În decursul vieţii
extrauterine intensitatea de creştere a lungimii trunchiului este superioară taliei, astfel că la
vârsta de aproximativ 6 luni cele două dimensiuni sunt egale (formatul corporal lateral este
pătrat). În continuare, lungimea trunchiului îşi menţine intensitatea mare de creştere, astfel că la
vârsta de adult formatul corporal lateral este dreptunghiular (fig. 5.4).
a). Constituţia fină este specifică raselor specializate pentru producţia de lapte şi este
acceptabilă pentru tipul mixt de producţie de lapte-carne.
Caracteristici:
- tipul fiziologic: respirator (în cadrul metabolismului predomină fenomenele oxidative);
- tip morfologic: dolicomorf (dimensiunile de înălţime şi lungime sunt mari, iar lărgimile
sunt reduse);
- profilul corporal: trapezoidal, cu baza mare spre trenul posterior.
Conformaţia corporală este armonioasă, forme corporale uscăţive, musculatura relativ slab
dezvoltată, cavitatea toracică este profundă. Pielea este subţire, elastică, densă şi uşor detaşabilă,
iar părul de acoperire este scurt, fin şi lucios. Ţesutul conjunctiv este slab reprezentat şi, ca
71
urmare, razele osoase, vascularizaţia subcutanată, tendoanele şi ligamentele sunt evidente.
Osatura este fină şi densă, foarte rezistentă.
Organele interne sunt bine dezvoltate, depunerile de grăsime în organism sunt reduse, iar
funcţia glandei mamare este accentuată, temperamentul este vioi, uneori nervos.
Apetitul este bun, rezistenţa satisfăcătore, fertilitatea şi longevitatea productivă sunt bune
spre mediocre, iar capacitatea de adaptare la mediu şi rezistenţa la boli sunt bune. Vacile cu
constituţie fină produc cantităţi mari de lapte, însă au aptitudini mai puţin favorabile pentru
producţia de carne.
d). Constituţia debilă este o deviere nedorită de la constituţia normală (fină sau robustă),
ca efect al unor condiţii cu totul improprii de creştere, întreţinere şi exploatare.
Frecvenţa mai mare a acestui tip constituţional în efectivele cu aptitudini pentru producţia
de lapte se datorează specificului metabolic al acestora, care favorizează devierea mai uşoară
spre constituţia debilă.
Animalele având această constituţie se caracterizează prin dezvoltare corporală redusă,
contururi corporale exagerat de unghiuloase, animalele sunt “înalte pe picioare”, musculatura
foarte redusă ca dezvoltare, scheletul exagerat de subţire, puţin rezistent, ligamente şi tendoane
slabe. Părul este suprafin, rar, lipsit de luciu şi rezistenţă. Pielea este foarte subţire, străvezie,
uşor detaşabilă, dar lipsită de elasticitate, ţesutul conjunctiv subcutanat aproape inexistent.
Conformaţia corporală este lipsită de armonie, capul este alungit şi îngust, urechile sunt
72
mici şi subţiri. Gâtul este subţire şi cu marginea superioară concavă. Spinarea şi şalele sunt
înşeuate, toracele este strâmt şi plat, cu spete desprinse, iar chişiţele sunt moi.
Animalele cu constituţie debilă se caracterizează prin vitalitate redusă, sensibilitate mare la
boli, temperament nervos sau limfatic (adaptabilitate redusă), apetit slab şi capricios, se întreţin
greu şi sunt nerentabile. Producţiile, longevitatea productivă şi fecunditatea sunt reduse. Viţeii
proveniţi de la asemenea animale sunt frecvent neviabili, iar cei viabili sunt debili, au vitalitate
redusă, cresc greu şi se îmbolnăvesc uşor, având încă de la o vârstă tânără defecte specifice de
exterior: arcare, coate de vacă, înşeuare.
Cauzele constituţiei debile:
- deficienţe în furajarea şi întreţinerea vacilor gestante, în special în ultima parte a gestaţiei
(ca urmare, produşii acestora au de la naştere semne de constituţie debilă: subdezvoltare,
vitalitate redusă, sensibilitate crescută la boli etc.);
- creşterea neraţională a tineretului;
- consangvinizare strânsă;
- incapacitatea de adaptare la noile condiţii geo-climatice, în cazul animalelor importate.
d). Temperamentul nervos este caracteristic animalelor cu sistem nervos puternic dar
neechilibrat, la care procesele de excitaţie sunt intense.
Animalele cu temperament nervos sunt greu de stăpânit, chiar agresive, au o rezistenţă
scăzută la factorii de mediu, se uzează timpuriu şi au productivitate redusă.
Acest tip de temperament nu este dorit la rasele de lapte, dar mai ales la cele supuse
îngrăşării. Ele asimilează furajele cu randament scăzut, depun sporuri mici şi constituie cauza
principală a agitaţiei permanente în cadrul lotului de animale.
În afara legăturilor anterior prezentate (între temperament, constituţie şi tip morfo-
productiv) temperamentul este influenţat şi de alţi factori, cum sunt: vârsta, sexul şi chiar starea
fiziologică. La tineret, temperamentul este mai vioi decât la animalele adulte, apatia la tineret
indică o stare anormală. La tauri, ca o consecinţă a dimorfismului sexual, temperamentul este
mai vioi decât la vaci. Un temperament prea liniştit la tauri indică vigoare şi apetit sexual reduse.
La vacile în gestaţie avansată, temperamentul este mai liniştit decât la cele în lactaţie.
b). Subtipul carne-lapte prezintă forme corporale mai rotunjite şi musculatură mai
dezvoltată. Pielea este mai groasă, şi formează cute rare dar mai mari decât la tipul de lapte şi
subtipul de lapte-carne. Ţesutul conjunctiv subcutanat este bine dezvoltat.
Comparativ cu tipul de carne, subtipul de carne-lapte, prezintă capul mai lung şi mai
îngust, gâtul mai lung şi mai gros. Regiunile liniei superioare sunt mai scurte, mai înguste şi mai
slab îmbrăcate în masă musculară, pieptul mai îngust, toracele mai puţin larg şi adânc, iar
abdomenul este în formă de butoi. Ugerul este bine dezvoltat, membrele sunt mai groase, dar mai
slab îmbrăcate în masă musculară.
Profilul corporal lateral este mai apropiat de cel dreptunghiular. Constituţia este robustă
spre fină, temperamentul vioi spre liniştit, iar tipul fiziologic este digestivo-respirator.
Dintre rasele de taurine ce corespund tipului morfo-productiv mixt de carne-lapte se pot
menţiona următoarele rase: Simmental, Bălţată românească, Dairy Shorthorn, Red Polled etc.
Aceste taurine au schelet solid şi bine dezvoltat, îndeosebi cel periferic. Musculatura este
suficient de voluminoasă cu fibre musculare lungi. Pielea este groasă şi aderentă, ţesutul
conjunctiv subcutanat este slab dezvoltat, părul este des şi gros.
Capul este mare, uneori butucănos, coarnele sunt lungi şi groase, gâtul relativ lung.
Grebănul este puternic, proeminent şi lung, spinarea şi şalele sunt relativ strâmte, crupa
este lungă, oblică şi relativ largă.
Linia superioară a trunchiului este dreaptă şi orizontală uneori putând fi uşor oblică antero-
posterior şi de sus în jos.
Trenul anterior este foarte bine dezvoltat, cu pieptul puternic, larg şi musculos, iar toracele
este lung şi adânc.
Membrele sunt lungi, puternice, cu articulaţii puternice, bine conturate, cu unghiurile
razelor osoase deschise (favorabile contracţiilor scurte şi puternice).
Taurinele de tracţiune au în general temperament vioi, iar tipul fiziologic este respirator şi
constituţia este robustă (uneori grosolană).
Dintre rasele autohtone au aptitudini bune de tracţiune menţionăm: Sura de stepă, Pinzgau
de Transilvania, Mocăniţa.
76
La tauri condiţia de reproducţie se caracterizează prin vioiciune, agilitate, supleţe, apetit
sexual bun şi potenţă reproductivă accentuată, stare de întreţinere bună.
Aceste deziderate se realizează prin alimentaţie corespunzătoare, mişcare activă zilnică şi
folosirea raţională la reproducţie.
La vaci condiţia de reproducţie se caracterizează prin stare de întreţinere bună, vioiciune,
apetit bun cu desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie (călduri, ovulaţie, fecundare,
dezvoltarea normală a fătului, fătare eutocică), ritmicitate şi producţie ridicată de lapte.
Starea de întreţinere a vacilor de lapte aflate în condiţie de reproducţie diferă în funcţie de
starea fiziologică. În primele luni de la fătare, când producţia de lapte este mare şi apetitul
scăzut, vacile pierd în greutate. În continuare, pe măsură ce producţia de lapte scade şi apetitul
creşte, starea lor de întreţinere se îmbunătăţeşte progresiv. În perioada repausului mamar starea
de întreţinere trebuie să fie bună, asigurând în organism rezerve, care vor fi utilizate în prima
perioadă a lactaţiei următoare.
La toate categoriile de taurine pentru reproducţie, condiţia de reproducţie se asigură prin
furajarea corectă a animalelor, mişcarea activă zilnică şi prin exploatarea raţională. Taurinele vor
beneficia de adăposturi corespunzătoare şi de îngrijire bună. Condiţia de reproducţie permite o
apreciere corectă a exteriorului.
Activitatea de reproducţie condiţionează realizarea tuturor producţiilor bovinelor (carne,
lapte), motiv pentru care, indiferent de tipul morfoproductiv, condiţia de reproducţie va fi
considerată ca bază pentru aprecierea potenţialului productiv al animalului.
Deoarece condiţia este foarte strâns legată de exprimarea producţiilor la taurine, s-a
încercat aprecierea condiţiei corporale folosind mijloace cât mai obiective. Sistemul la care s-a
ajuns în prezent se bazează pe acordarea unor note şi poartă denumirea de Body Condition
Scoring (BCS), respectiv sistem de notare a condiţiei corporale.
Aprecierea prin BCS permite fermierilor să evalueze rezervele de grăsime ale vacilor pe
parcursul diverselor stadii fiziologice pe care le parcurg acestea într-un ciclu productiv.
Scopul BCS este obţinerea unei măsurători simple şi obiective a cantităţii de rezerve
corporale pe care animalul le are la dispoziţie pentru realizarea producţiei. Deşi masa corporală
prezintă un indiciu asupra dimensiunilor corporale, la taurine este foarte mult influenţată de
starea de saţietate şi de starea de gestaţie. De asemenea, aprecierea BCS se poate efectua atunci
când pentru evaluarea animalelor nu avem la îndemână un cântar. Sistemul BCS este mai util
dacă este utilizat de către aceeaşi persoană, în mod repetat, în aceeaşi fermă.
Din punct de vedere practic, condiţia vacilor la fătare este asociată cu durata repausului de
gestaţie, performanţa productivă în lactaţia următoare, starea de sănătate şi vigoarea noului
născut, precum şi incidenţa distociilor la fătare. Adesea, condiţia animalului este eronat asociată
cu cauza distociilor la vacile bătrâne. Condiţia vacilor în momentul inseminării afectează
performanţa reproductivă prin numărul de însămânţări artificiale/concepţie, intervalul între fătări
şi procentul de vaci negestante.
La vacile din rasele de lapte sistemul BCS constă în acordarea unei note de la 1 la 5, nota
1 reprezentând condiţia de extenuare, iar nota 5 condiţia de îngrăşare. Există însă şi alte sisteme
de notare (Missouri, SUA) în care se acordă note de la 1 la 9. Un animal poate fi evaluat şi prin
fracţiuni de 0,5 sau chiar 0,25 unităţi de punct.
Aprecierea condiţiei corporale a vacilor de lapte prin sistemul BCS este un mijloc de
management utilizat pentru maximizarea producţiei de lapte şi eficientizării activităţii de
reproducţie, permiţând în acelaşi timp reducerea incidenţei bolilor metabolice şi a bolilor
asociate parturiţiei.
BCS este un instrument pentru monitorizarea şi evaluarea programelor de nutriţiei şi
alimentaţie a vacilor de lapte. Prin colectarea şi înregistrarea datelor de condiţie corporală se pot
lua decizii manageriale foarte importante. Dacă un procent mare de vaci dintr-o cireadă sunt fie
foarte slabe fie foarte grase la un anumit stadiu al lactaţiei, atunci probabil există o deficienţă în
formularea raţiei. Dacă numai un mic procent de vaci din cireadă este fie prea slab fie prea gras
77
decât ar trebui să fie faţă de normalul corespunzător stadiului fiziologic în care se află, şi nu sunt
modificări ale nivelului raţiei administrate, atunci cel mai probabil cauza ar fi modul în care s-au
amestecat furajele în amestecul furajer unic.
Condiţia vacilor de lapte se apreciază individual, de cel puţin 3 ori pe parcursul unei
lactaţii, după cum urmează:
- în intervalul de o lună de la fătare, astfel încât să se poată reformula raţiile vacilor care au
fost prea slabe sau prea grase în momentul fătării;
- la mijlocul lactaţiei (4-8 luni de lactaţie);
- la înţărcare, astfel încât raţiile din perioada de repaus mamar să se ajusteze pentru a
realiza o condiţie optimă la fătare.
De asemenea, condiţia se mai poate aprecia şi la fătare pentru a aprecia eficienţa
programului de furajare a vacilor în repaus mamar.
Figura 5.5. prezintă schematic, condiţia la vacile din rasele de lapte, privită dinapoi.
Semnificaţia notelor este următoarea:
5 - Foarte gras: baza cozii este îngropată în ţesut adipos, oasele pelvine nu se simt chiar la
o apăsare puternică cu mâna.
4 - Gras: falduri de ţesut adipos moale subcutanat. Oasele pelvine se simt numai la o
apăsare puternică cu mâna, dar apofizele transversale ale vertebrelor nu se simt la palpare.
3 - Bun: toate oasele se simt la palpare, dar sunt bine acoperite cu ţesut adipos subcutanat.
2 - Moderat: toate oasele se simt cu uşurinţă la palpare, muşchii au formă concavă în jurul
bazei de prindere a cozii, există ţesut adipos în fosa ischio-rectală.
1 - Slab: muşchii, baza cozii şi vertebrele lombare sunt evidente, înguste şi concave. Nu
există ţesut adipos subcutanat. Pielea, însă, este suplă şi se desprinde cu uşurinţă.
0 - Foarte slab: emaciat, epuizat. Pielea este subţire, strâns lipită pe oase, ţesut adipos
inexistent.
b). Condiţia de expoziţie este condiţia în care se prezintă animalele cu diferite ocazii, mai
ales la expoziţii de animale.
Animalele aflate în condiţie de expoziţie au o stare foarte bună de întreţinere (un început
de îngrăşare). Pentru ca animalele care participă la expoziţie să aibă un aspect plăcut, o atenţie
deosebită se va acorda îngrijiri corporale: Ele vor fi ţesălate şi spălate, ongloanele vor fi ajustate
şi unse cu vaselină neutră, iar smocul cozii va fi spălat şi pieptănat. La taurinele aflate în condiţie
de expoziţie, exteriorul poate fi corect apreciat.
c). Condiţia de îngrăşare este caracteristică animalelor supuse îngrăşării şi celor îngrăşate,
şi constituie un defect pentru taurinele de reproducţie (îngrăşarea afectează, între altele, şi funcţia
de reproducţie). Se realizează prin supraalimentaţie, cu depăşirea necesarului pentru funcţiile
vitale şi producţie în cazul adultelor, respectiv pentru funcţiile vitale şi creştere în cazul
tineretului de reproducţie. Supraalimentaţia determină intensificarea creşterii somatice, se
accelerează procesul de creştere şi dezvoltare a musculaturii peste ritmul normal şi conduce la
depunerea în organism a unei cantităţi însemnate de grăsime (seu).
Pentru a se realiza condiţia de îngrăşare, la factorul supraalimentaţie se adaugă efectul
limitării mişcării animalelor şi întreţinerea în condiţii de semiîntuneric.
Ca urmare, condiţia de îngrăşare se caracterizează prin stare de îngrăşare, cu dezvoltarea
maniamentelor, cu forme rotunjite. Aceste animale sunt destinate sacrificării. La taurinele de
reproducţie aflate în stare de îngrăşare, eventualele defecte de exterior pot fi mascate de ţesutul
conjunctiv şi adipos subcutanat, motiv pentru care aprecierea exteriorului nu se poate realiza în
condiţii bune.
d). Condiţia de extenuare este caracteristică taurinelor subnutrite o lungă perioadă de timp
sau celor exploatate neraţional, excesiv. În asemenea cazuri, animalele recurg la autoconsum
(consumarea rezervelor interne) cu pierderi excesive în greutate. Exteriorul acestor animale se
caracterizează prin musculatură redusă, unghiurile diferitelor raze osoase devin evidente,
fragilitatea oaselor, apatie, dereglarea gravă a funcţiei de reproducţie.
Condiţia de extenuare la taurinele adulte, prelungită o perioadă lungă de timp, duce la
slăbirea constituţiei şi rezistenţei la factorii de mediu şi îmbolnăviri, producţiile sunt scăzute, iar
longevitatea productivă este redusă.
La tineret, condiţia de extenuare se manifestă prin subdezvoltare şi debilitate, astfel că la
vârsta de adult animalul nu-şi va putea exterioriza capacitatea productivă.
La taurinele aflate în condiţie de extenuare nu se poate face aprecierea corectă a
exteriorului, deoarece slaba dezvoltare a musculaturii, aspectul general al animalului şi armonia
de ansamblu nu sunt cele normale.
79
5.2.6.1. Tehnica acordării notei pentru condiţia corporală (BCS)
la vacile de lapte din rasa Holstein-Friză
Vertebre lombare
Ligament sacral
Şold
Punctul
fesei
Articulaţia
coxo-femurală
Şold
Punctul
fesei
Ligamentul de la baza
cozii
1. Se priveşte trenul posterior al animalului din lateral. Se verifică linia formată de punctul
fesei - articulaţia coxo-femurală - punctul şoldului
2.1. Cazul A
2.2. Cazul B
81
BCS = 2,75 BCS=2,50 BCS=2,00
Dacă ischiul este acoperit cu Dacă pe vârful ischiului Dacă striaţiile formate de
ţesut adipos subcutanat există un depozit de grăsime apofizele laterale ale
palpabil vertebrelor lombare sunt
vizibile pe ¾ din lungime
Dacă nu există ţesut adipos subcutanat în zona ischiatică atunci BCS < 2,50. Vezi
vertebrele lombare. Caută striaţii de-a lungul apofizelor laterale ale vertebrelor lombare.
BCS = 2,25 - striaţiile sunt vizibile pe jumătatea apofizelor laterale ale vertebrelor lombare.
BCS = 2,00 - striaţiile sunt vizibile pe 3/4.
BCS < 2,00 - articulaţiile coxo-femurale sunt proeminente şi linia superioară din zona
lombară are aspect de dinţi de fierăstrău.
La tineret condiţia de reproducţie se caracterizează prin: vioiciune, stare de întreţinere
mijlocie la tineretul femel şi bună la tăuraşi, cu apetit bun, prin exterior corect şi proporţional,
prin dezvoltare somatică şi fiziologică în raport cu vârsta şi specificul rasei şi apariţia timpurie a
pubertăţii.
Tineretul taurin femel de reproducţie trebuie apreciat de cel puţin trei ori înainte de fătare:
- La vârsta de 6 luni, pentru a ne asigura că se încadrează în programul de creştere
planificat (nu sunt prea slabe sau prea grase). Atât starea de îngrăşare cât şi starea de extenuare
fiziologică în această perioadă de vârstă influenţează negativ dezvoltarea glandei mamare.
- În momentul introducerii la reproducţie, pentru a evita eşecul instalării gestaţiei.
- Cu două luni înainte de fătare, pentru a avea posibilitatea adaptării programului de
furajare, astfel încât să evităm fătările distocice şi tulburările metabolice care însoţesc parturiţia.
Aplicaţii practice:
- Se vor efectua măsurători corporale şi se vor calcula principalii indici corporali.
- Se vor identifica tipurile constituţionale, tipurile de temperament şi tipurile morfo-
productive, la taurinele din S.D.T.
- Se va aprecia condiţia unor taurine din S.D.T.
83
LUCRAREA 6
Rasa Bălţată românească se va exploata în viitor pentru producţie mixtă de carne şi lapte.
Aptitudinile pentru carne se vor menţine la un nivel ridicat şi vor avea cea mai mare pondere din
obiectivul de ameliorare al rasei. De asemenea, se vor îmbunătăţi şi caracterele legate de
producţia de lapte.
În aprecierea exteriorului se pune accent pe patru grupe (agregate) de caractere: format
corporal, îmbrăcare în musculatură, uger şi membre, cuprinzând 18 caractere de exterior.
Descrierea lineară constă în acordarea unei note de la 9 la 1 pentru fiecare însuşire, în
general nota 9 descriind exprimarea fenotipică optimă. În general, pentru manifestarea fenotipică
intermediară a caracterului se va acorda nota 5, însă, în cazul unor caractere această notă descrie
exprimarea fenotipică optimă.
În continuare se vor prezenta succint caracterele de exterior care fac obiectul descrierii
lineare la taurinele din rasa Bălţată românească.
85
Fig. 6.1. Lungimea crupei la rasa Bălţată românească
3. Lărgimea crupei (LgC) reprezintă distanţa dintre cele două puncte ale şoldurilor.
Valoarea medie este de 52-53 cm, care se notează cu 5. Lărgimea bună se va nota cu 8 şi foarte
bună cu 9 (fig. 6.2). Se va lua în considerare şi lărgimea crupei la ischii şi la articulaţiile coxo-
femurale, care condiţionează uşurinţa la fătare.
4. Adâncimea trunchiului (AT) este distanţa dintre linia superioară a trunchiului şi partea
inferioară a abdomenului, măsurată la nivelul ultimei coaste. O valoare de 76-77 cm se consideră
medie şi se notează cu 5, iar notele 8 şi 9 corespund aprecierilor de adâncime bună şi respectiv
foarte bună (fig. 6.3).
5. Unghiul (înclinarea) crupei (UC) sau direcţia mecanică a crupei reprezintă unghiul
pe care îl formează linia care uneşte punctul şoldului cu punctul fesei faţă de orizontală. Crupa
cu direcţie perfect orizontală se notează cu 3. Notei 5 îi corespunde o crupă uşor oblică antero-
posterior, la care înălţimea la ischii este cu 4-5 cm mai mică decât înălţimea la şolduri. De dorit
sunt notele 4 (foarte bună) şi 5 (bună). Extremele biologice se notează cu 1 dacă crupa are o
86
direcţie postero-anterioară şi de sus în jos şi cu 9 dacă crupa este teşită (fig.6.4). Ambele defecte
sunt considerate grave şi se consemnează în fişa de evaluare a exteriorului.
Fig. 6.4. Direcţia mecanică (unghiul, înclinarea) a crupei la rasa Bălţată românească
Musculatura
6. Îmbrăcarea în musculatură (IM) este corelată cel mai puternic cu producţia de carne,
la tipul morfologic mixt de taurine. Se apreciază mai ales gradul de îmbrăcare în musculatură a
coapselor, care împreună cu fesele formează culota, caracterizată prin conţinut ridicat de carne
de calitate superioară (fig. 6.5).
Acordarea notelor se va face similar aprecierii pentru carne în sistemul EUROP (tabelul
6.1). La rasa Bălţată românească, având în vedere că este un tip mixt, de carne-lapte, nota 7 va
descrie exprimarea foarte bună a acestui caracter şi nota 6 exprimarea bună.
Tabelul 6.1
Încadrarea în clase comerciale a îmbrăcării în musculatură în sistemul EUROP
Nota acordată la
Clasa comercială Coapsele văzute din spate
descrierea lineară
E 9 Puternic dezvoltate, descinse, foarte convexe
U+/U 8/7 Bine evidenţiate, convexe
R+/R±/R- 6/5/4 Bine dezvoltate şi cu profil drept
O/O- 3/2 Dezvoltate mediocru şi cu profil concav
P 1 Slab dezvoltate şi cu profil concav
Fundament (Membre)
7. Unghiul jaretului (UJ) se apreciază din lateral. Un unghi normal al jaretului are 150-
155º şi se notează cu 5 (foarte bun) sau 4 (bun). Jaretul deschis se notează cu 1, iar jaretul închis
cu 9 (fig. 6.6).
87
Fig. 6.6. Manifestarea fenotipică a unghiului jaretului la rasa Bălţată românească
9. Chişiţe (Cst) se apreciază direcţia falangelor. Chişiţele care au direcţie ce tinde spre
orizontală se notează cu 1, iar când direcţia este aproape verticală se notează cu 9. Preferate sunt
chişiţele puţin oblice şi scurte, cu tendinţă spre direcţia verticală, care se notează cu 7 (foarte
bine) şi cu 6 (bine) (fig. 6.8).
88
Fig. 6.9. Aprecierea ongloanelor la vacile de rasă Bălţată românească
Uger
11. Extinderea anterioară a ugerului (EAU) se apreciază prin distanţa de la baza
mameloanelor anterioare până la punctul de unire a ugerului cu partea inferioară a abdomenului.
Extinderea evidentă, până în dreptul ombilicului se apreciază cu nota 9, iar extinderea anterioară
insuficientă, defectuoasă se notează cu 1. Se urmăreşte ca extinderea anterioară a ugerului să fie
cât mai mare şi trecerea spre abdomen să se facă pe nesimţite. Notele 8 (bună) şi 9 (foarte bună)
se corelează favorabil cu adâncimea ugerului şi ligamentul suspensor (fig. 6.10).
15. Adâncimea ugerului (AU) se apreciază prin distanţa de la articulaţia jaretului până la
baza mameloanelor. Media rasei, care se apreciază cu nota 5, reprezintă amplasarea bazei
mameloanelor cu 4-5 cm deasupra articulaţiei jaretului. Nota 3 se acordă când baza
mameloanelor se află la nivelul jaretului, iar nota 1 când se află mult sub articulaţia jaretului.
Adâncimea corespunzătoare se notează cu 7 (bună) şi 8 (foarte bună), nota 9 descriind un uger cu
volum mai mic, ceea ce nu este de dorit (fig. 6.14).
90
16. Poziţia (plasarea) mameloanelor (PM) se apreciază dinapoia animalului. Orientarea
divergentă (spre înafară) a mameloanelor posterioare se notează cu 1, iar orientarea convergentă
(spre înăuntru) cu nota 9. Nota 5 se acordă când mameloanele sunt orientate vertical şi sunt
paralele între ele. În selecţie sunt preferate mameloanele posterioare uşor convergente, apreciate
cu nota 6 (foarte bună) şi 5 (bună) (fig. 6.15).
În sinteză, în tabelul 6.2 se prezintă fişa cu caracterele care se apreciază, cu notele optime
şi principalele defecte la rasa Bălţată românească.
91
Aprecierea exteriorului prin metoda descrierii lineare la vacile din rasa Bălţată românească
se realizează pe baza Fişei individuale de evaluare (tabelul 6.3). Aceasta cuprinde date de
identificare a animalului, date despre momentul şi modul de efectuare a aprecierii, precum şi
toate însuşirile prezentate în tabelul 6.2.
Tabelul 6.2
FIŞĂ DE SINTEZĂ - Rasa Bălţată românească
Note: Defecte:
Note optime:
Grupe de caractere Simbol mică – mare mic (notat cu 1)
foarte bună – bună
(1....9) mare (notat cu 2)
FORMAT Crupă scurtă...........
Înălţime la crupă HC mică – mare 9 (138 8 (137 cm) Crupă în acoperiş......
Lungimea crupei LC scurtă – lungă 8 Crupă îngustă.........
Lărgimea crupei LgC îngustă – largă cm) 8 Coadă sus prinsă.......
Adâncimea trunchiului AT mică – mare 9 8 Torace îngust........
Unghiul crupei UC postero-anterior 7 5 Piept de capră........
antero-posterior 9 Piept scobit ..........
4 Şale moi..............
Spinare de crap......
Spinare înşeuată.........
MUSCULATURA
Îmbrăcare în musculatură IM slabă – bună 7 6
FUNDAMENT Panard ..........
Unghiul jaretului UJ drept – săbiat 5 4 Jarete apropiate......
Aspectul jaretului AJ plin – uscat 9 8 Membre în O.......
Chişiţe Cst moi – drepte 7 6 Jaret grosolan........
Înălţimea posterioară a Og mică – mare 9 8 Ongloane deschise...
ongloanelor Ongloane încălecate....
Chişiţe moi.........
Limax........
UGER Uger etajat.......
Extinderea anterioară EAU slabă – bună 9 8 Uger asimetric......
Înălţimea posterioară IPU mică – mare 7 8 Uger divizat.......
Extinderea posterioară EPU slabă – bună 9 8 Uger cărnos...........
Ligamentul suspensor LiS absent – evident 8 7 Sfinctere slabe........
Adâncimea ugerului AU adânc – înalt 8 7 Mameloane apropiate
Poziţia mameloanelor PM divergente – convergente 6 5 Mameloane posterioare
Lungimea mameloanelor depărtate...
anterioare LMa scurte – lungi 5 4 Mameloane scurte.....
Grosimea mameloanelor GM subţiri – groase 5 4 Mameloane în pâlnie ......
Mameloane ascuţite.....
Mameloane intercalate .....
Mameloane orientate
înainte...............
Pe baza notelor acordate pentru fiecare caracter în fişa individuală de evaluare şi ţinând
seama de defectele observate de evaluator, se stabilesc punctajele parţiale pe grupe de însuşiri,
cu ajutorul tabelului 6.4, în care fiecărei note pe scala 1 la 9 îi corespunde un punctaj. Aceste
punctaje parţiale se vor trece în penultima coloană a fişei individuale de evaluare.
92
Tabelul 6.3
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Rasa: BĂLŢATĂ ROMÂNEASCĂ
CANDIDATĂ MAMĂ DE TAUR (CMT)...........
FIICĂ DE TAUR ÎN TESTARE........................
Proprietar.........................................adresa..............................................................................
Vaca nr. (cod) identificare.................................nume......................data naşterii....................
Tatăl nr. (cod) identificare............................nume.........................cod I.A.............................
Apreciere
ote Defecte:
Punctaje
Punctaje
Caractere acord - mic (notat cu 1) medii şi
negativă - pozitivă parţiale
- mare (notat cu 2) total
ate
(1....9)
FORMAT Crupă scurtă.....................
Crupă în acoperiş.............
Înălţimea la crupă mică – mare Crupă îngustă..................
Lungimea crupei scurtă – lungă Coadă sus prinsă..............
Lărgimea crupei îngustă – largă Torace îngust..................
Adâncimea trunchiului mică – mare Piept de capră..................
Unghiul crupei postero-anterior Piept scobit....................
antero-posterior Şale moi.........................
Spinare de crap...............
Spinare înşeuată...............
MUSCULATURA
slabă – bună
Îmbrăcare în musculatură
FUNDAMENT Panard............................
Jarete apropiate..............
Unghiul jaretului drept – săbiat Membre în O.................
Aspectul jaretului plin – uscat Jaret grosolan ................
Chişiţe moi – drepte Ongloane deschise..........
Înălţimea posterioară a Ongloane încălecate.........
ongloanelor mică – mare Chişiţe moi....................
Limax.............................
Total:
93
Tabelul 6.4
Punctaje şi calificative aferente notelor acordate pentru caracterele de exterior
la rasa Bălţată românească
Punctaje şi clase pentru fiecare caracter
Excelent (EX)
99-90pct.
Bine Suficient Nesatisfăcător
Caractere (primipare F. bine (FB) Bine plus (B+)
(B) (S) (N)
max. 88 89-85 pct. 84-80 pct.
79-75 pct. 74-65 pct. Sub 65 pct.
secundipare
max. 90)
FORMAT CORPORAL
5=72 (133 cm) 2=61 (130 cm)
9=90 (140 8=87 (139-138 7=82 (137-136 6=77 (135-134
primpare 131 primpare 128
cm) cm) cm) cm)
1. Înălţimea la crupă cm cm
primpare137 primpare 134- primpare 134- primpare 132 4=68 (132 cm) 1=57 (sub 130
cm 133 cm 133 cm) cm)
3=65 (131 cm) cm)
7=84 4=72 2=64
2. Lungimea crupei 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=84 4=72 2=64
3. Lărgimea crupei 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=84 4=72 2=64
4. Adâncimea trunchiului 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
6=83 8=72 9=64
5. Unghiul crupei 4=91 5=88 7=78
3=83 2=70 1=54 şi sub
MUSCULATURĂ
6=89 9=77 3=72
6. Îmbrăcare în musculatură 7=91 5=84 1=60 şi sub
8=86 4=78 2=66
FUNDAMENT
4=89 2=71 1=60
7. Unghiul jaretului 5=91 3=81 7=77
6=86 8=67 9=55 şi sub
8=89 4=72 2=60
8. Aspectul jaretului 9=91 6=82 5=77
7=86 3=66 1=54 şi sub
2=63
5=83
9. Chişiţe 7=90 6=88 4=77 3=70 9=64
8=80
1=55 şi sub
10. Înălţimea posterioară a 8=88 4=73 2=63
9=91 6=81 5=77
ongloanelor 7=85 3=68 1=57 şi sub
UGER
7=84 4=72 2=64
11. Extinderea anterioară 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
8=88 4=73 2=64
12. Înălţimea posterioară 9=91 6=81 5=77
7=85 3=68 1=59 şi sub
7=84 4=72 2=64
13. Extinderea posterioară 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=88 4=73 2=63
14. Ligamentul suspensor 8=91 6=83 5=78
9=86 3=68 1=58 şi sub
7=88 4=73 2=63
15. Adâncimea ugerului 8=91 6=83 5=78
9=85 3=68 1=58 şi sub
5=89 3=74 2=64
16. Poziţia mameloanelor 6=91 4=83 8=78
7=86 9=68 1=54 şi sub
8=74
17. Lungimea mameloanelor 4=88
5=91 7=81 3=78 2=67 1=56 şi sub
anterioare 6=87
9=66
9=64
4=86
18. Grosimea mameloanelor 5=91 7=81 3=75 8=73 2=63
6=88
1=50 şi sub
94
Tabelul 6.5
Cerinţe minime de încadrare în clasele parţiale după conformaţie corporală
Puncte obţinute la aprecierea
Clasa
exteriorului
99-90 EX = Excelent (Excellent)
89-85 FB = Foarte bine (Very good)
84-80 B+ = Bine plus (Good plus)
79-75 B = Bine (Good)
74-65 S = Satisfăcător (Fair)
sub 65 R = Nesatisfăcător (Poor)
Vacile la prima şi la a doua fătare pot primi cel mult 88 şi respectiv 90 de puncte. Numai
vacile cu trei şi mai multe fătări pot depăşi la aprecierea exteriorului 90 de puncte.
Pentru a putea fi clasificate cu calificativul EX, vacile trebuie să aibă o medie de cel puţin
80 de puncte la fiecare grupă (agregat) de caractere.
Vacile din rasa Pinzgau de Transilvania se apreciază prin descriere lineară după criteriile şi
pe baza fişei individuale de evaluare prezentate la rasa Bălţată românească.
95
Exemplu de lucru: Să se aprecieze exteriorul unei vaci de rasă Bălţată românească prin
metoda descrierii liniare, conform fişei de evaluare din tabelul 6.6.
Tabelul 6.6
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Note Punctaje
Apreciere Defecte: mic (notat cu 1) Punctaje
Caractere acordate medii şi
negativă – pozitivă mare (notat cu 2) parţiale
(1....9) total
FORMAT Crupă scurtă.....................
Crupă în acoperiş.............
Înălţimea la crupă mică – mare 8 Crupă îngustă.................. 87
Lungimea crupei scurtă – lungă 7 Coadă sus prinsă.............. 84
Lărgimea crupei îngustă – largă 8 Torace îngust.................. 88
87,00
Adâncimea trunchiului mică – mare 8 Piept de capră.................. 88
Unghiul crupei postero-anterior 5 Piept scobit.................... 88
antero-posterior Şale moi...........(1)..............
Spinare de crap...............
Spinare înşeuată...............
MUSCULATURA
86,00
Îmbrăcare în musculatură slabă – bună 8 86
FUNDAMENT Panard............................
Jarete apropiate..............
Unghiul jaretului drept – săbiat 4 Membre în O................. 89
Aspectul jaretului plin – uscat 8 Ongloane deschise.......... 89 85,50
Chişiţe moi – drepte 5 Ongloane încălecate......... 83
Înălţimea posterioară a mică – mare 6 Chişiţe moi.................... 81
ongloanelor Limax...............(1)..............
UGER Uger etajat.....................
Uger asimetric...............
Extinderea anterioară slabă – bună 8 Uger divizat................... 88
Înălţimea posterioară mică – mare 8 Uger cărnos.................... 88
Extinderea posterioară slabă – bună 6 Sfinctere slabe......(2).......... 80
Ligamentul suspensor absent – evident 8 Mameloane apropiate...... 91 83,63
Adâncimea ugerului adânc – înalt 7 Mameloane posterioare depărtate.... 88
Poziţia mameloanelor divergente-convergente 4 Mameloane în pâlnie........ 83
Lungimea mameloanelor Mameloane ascuţite........
anterioare scurte – lungi 4 Mameloane intercalate...... 88
Grosimea mameloanelor subţiri – groase 2 Mameloane orientate înainte.......... 63
Total: 85,53 86 FB
96
6.1.2. DESCRIEREA LINEARĂ A EXTERIORULUI
LA RASA BRUNĂ – BRAUNVIEH
Rasa Brună va fi o rasă de producţie mixtă, pentru lapte şi carne, cu tendinţa de includere
în categoria raselor specializate pentru producţia de lapte.
În descrierea lineară a exteriorului sunt incluse 16 caractere, apreciate prin note de la 1 la
9, plus înălţimea la grebăn care se determină prin măsurare. Notele 1 şi 9 reprezintă limitele
extreme, iar nota 5 manifestarea intermediară pentru majoritatea caracterelor, cu excepţia unor
caractere pentru care aceasta reprezintă optimul.
Cele 17 însuşiri de exterior sunt grupate în următoarele agregate de însuşiri: format
corporal, fundament, uger şi musculatură.
3. Adâncimea trunchiului (AT) se apreciază în dreptul ultimei coaste prin distanţa dintre
linia superioară a trunchiului şi partea inferioară a abdomenului. Adâncimea trunchiului cât mai
mare se notează cu 9 (foarte bună) sau 8 (bună), faţă de nota 5 aferentă mediei populaţiei (fig.
6.19).
4. Linia superioară a corpului (LS). Se notează cu 1 spinarea şi şalele lăsate sau moi şi
cu nota 9 spinarea şi şalele convexe (de crap). Obiectivul selecţiei îl reprezintă spinarea şi şalele
uşor descendente (oblice) antero-posterior căruia îi corespund notele 7 şi 6 (fig. 6.20).
97
Fig. 6.20. Manifestarea fenotipică a liniei superioare a trunchiului la vacile de rasă Brună
Musculatura
6. Îmbrăcarea în musculatură (IM). Ca şi la rasa Bălţată românească, în aprecierea
musculaturii se foloseşte ca reper îmbrăcarea în musculatură a coapselor, privind vaca dinapoi.
Potrivit sistemului EUROP (vezi tabelul 6.1), notele pentru îmbrăcarea în musculatură se
acordă astfel (fig. 6.22):
- nota 9, când coapsele sunt puternic dezvoltate, descinse şi foarte convexe (clasa
comercială E, nedorită la rasa Brună)
- nota 1, când coapsele au profil foarte concav, sunt slab dezvoltate şi lipsite de
musculatură (clasa comercială P);
- notele 5 (foarte bună) şi 4, 6 (bună) când coapsele au profil uşor concav sau drept şi sunt
bine dezvoltate (clasa comercială R).
98
Fundament
7. Unghiul jaretului (UJ). Se acordă nota 5 (foarte bună) sau 4 (bună) când unghiul
jaretului este de 150-155º, nota 1 când unghiul jaretului este mult deschis (picior de elefant) şi
nota 9 când unghiul jaretului este foarte închis (membre săbiate) (fig. 6.23).
8. Aspectul (consistenţa) jaretului (AJ). Jaretul împăstat cu mult ţesut conjunctiv şi piele
groasă este notat cu 1, iar jaretul fin, uscăţiv cu tendoane şi articulaţie evidentă se notează cu 8
(foarte bun) şi 7 sau 9 (bun) (fig. 6.24).
9. Chişiţele (Cst). Chişiţa moale, orizontală care determină călcătura de urs se notează cu
1, iar chişiţa verticală care determină călcătura în pensă se apreciază cu nota 9. În selecţie se
promovează chişiţele uşor oblice, notate cu 7 (foarte bine) sau 6 (bine) (fig. 6.25).
99
Fig. 6.26. Aprecierea ongloanelor la vacile de rasă Brună
Uger
11. Extinderea anterioară a ugerului (EAU). O slabă extindere anterioară a ugerului se
apreciază cu nota 1, iar una foarte evidentă cu nota 9. Se consideră că aprecierea acestei însuşiri
este utilă numai în cazul unei adâncimi medii a corpului mamar, un uger insuficient dezvoltat
poate apărea în mod fals ca având o bună extindere anterioară (fig. 6.27).
12. Lărgimea posterioară a ugerului (LgPU) este reprezentată de distanţa dintre cele
două falduri externe ale ugerului. La primiparele din rasa Brună, se consideră normală o lărgime
de 14 cm, notată cu 5. Nota 1 descrie o lărgime foarte mică, iar nota 9 descrie o lărgime foarte
mare, notele intermediare având sens progresiv (fig.6.28).
13. Înălţimea (prinderea) posterioară a ugerului (IPU). La primiparele din rasa Brună
distanţa dintre comisura inferioară a vulvei şi punctul de prindere a ugerului în partea posterioară
este de 30-32 cm şi se notează cu 5. Cu cât această distanţă este mai mică, deci ugerul se prinde
mai sus în partea posterioară, cu atât nota care se acordă va fi mai mare şi invers(fig. 6.29).
100
Fig. 6.29. Aprecierea înălţimii posterioare a ugerului la vacile de rasă Brună
14. Ligamentul suspensor al ugerului (LiS). Se acordă nota 5 când ligamentul median
este vizibil până în treimea inferioară a părţii posterioare a ugerului, divizarea corpului mamar
este bine conturată, iar mameloanele sunt paralele. Nota 1 se acordă când ligamentul median este
invizibil (absent) iar mameloanele posterioare au poziţie puternic divergentă. Nota 9 se acordă
când ligamentul median este evident până în apropierea comisurii inferioare a vulvei, iar
mameloanele posterioare sunt convergente. În selecţia primiparelor este considerat optim un
ligament suspensor apreciat cu notele 8 (foarte bun) şi 7 (bun), suficient de puternic pentru a
susţine ugerul în lactaţiile următoare (fig. 6.30).
15. Adâncimea ugerului (AU). La primipare se acordă nota 5 când distanţa dintre nivelul
articulaţiei jaretului şi partea inferioară a ugerului este de cca. 12 cm (media rasei). Când baza
ugerului se găseşte la acelaşi nivel cu articulaţia jaretului se acordă nota 3. Nota 1 se dă ugerului
atârnând, a cărui bază se află cu mult sub nivelul articulaţiei jaretului (fig. 6.31).
101
Fig. 6.32. Aprecierea direcţiei (poziţiei) mameloanelor la vacile de rasă Brună
În sinteză, în tabelul 6.7 se prezintă fişa cu caracterele care se apreciază, cu notele optime
şi principalele defecte, la rasa Brună.
Aprecierea exteriorului prin metoda descrierii lineare la vacile din rasa Brună se realizează
pe baza Fişei individuale de evaluare (tabelul 6.8). Aceasta cuprinde date de identificare a
animalului, date despre momentul şi modul de efectuare a aprecierii, precum şi toate însuşirile
prezentate în tabelul 6.7.
102
Tabelul 6.7
FIŞĂ DE SINTEZĂ - Rasa Brună
Note: Defecte:
Note optime:
Grupe de caractere Simbol mică – mare mic (notat cu 1)
foarte bună – bună
(1....9) mare (notat cu 2)
FORMAT Crupă scurtă...........
Înălţime la grebăn HG mică – mare 9 (137 cm) 8 (136 cm) Crupă în acoperiş......
Lărgimea crupei LgC îngustă – largă 7 6 Crupă îngustă.........
Adâncimea trunchiului AT mică – mare 9 8 Coadă sus prinsă.......
Linia superioară a corpului LS concavă – convexă 7 6 Torace îngust........
Unghiul crupei UC postero-anterior 4 5 Piept de capră........
antero-posterior Piept scobit..........
Şale moi..............
Spinare de crap......
Spinare înşeuată.........
MUSCULATURA
IM slabă – bună 5 6, 4
Îmbrăcare în musculatură
FUNDAMENT Panard..........
Unghiul jaretului UJ drept – săbiat 5 4 Jarete apropiate......
Aspectul jaretului AJ plin – uscat 8 9, 7 Membre în O.......
Chişiţe Cst moi – drepte 7 6 Jaret grosolan........
Înălţimea posterioară a Og mică – mare 9 8 Ongloane deschise...
ngloanelor Ongloane încălecate....
Chişiţe moi.........
Limax........
UGER Uger etajat.......
Extinderea anterioară EAU slabă – bună 9 8 Uger asimetric......
Lărgimea posterioară LgPU slabă – bună 9 8 Uger divizat.......
Înălţimea posterioară IPU mică – mare 9 8 Uger cărnos...........
Ligamentul suspensor LiS absent – evident 8 7 Sfinctere slabe........
Adâncimea ugerului AU adânc – înalt 8 7 Mameloane apropiate
Poziţia mameloanelor PM divergente – convergente 5 6 Mameloane posterioare
Lungimea mameloanelor LMa scurte – lungi 5 4 depărtate....................
Mameloane scurte.....
Mameloane în pâlnie.........
Mameloane ascuţite...........
Mameloane intercalate..............
Mameloane orientate înainte.....
103
Tabelul 6.8
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Rasa: BRUNĂ
CANDIDATĂ MAMĂ DE TAUR (CMT)...........
FIICĂ DE TAUR ÎN TESTARE........................
Proprietar...........................................adresa.............................................................................
Vaca nr. (cod) identificare...........................nume............................data naşterii.....................
Tatăl nr. (cod) identificare............. ........................nume.........................cod I.A....................
Note Punctaje
Apreciere Defecte: mic (notat cu 1) Punctaje
Caractere acordate medii şi
negativă – pozitivă mare (notat cu 2) parţiale
(1....9) total
Pe baza notelor acordate pentru fiecare caracter în fişa individuală de evaluare şi ţinând
seama de defectele observate de evaluator, se stabilesc punctajele parţiale pe grupe de însuşiri,
cu ajutorul tabelului 6.9, în care fiecărei note pe scala 1 la 9 îi corespunde un punctaj. Aceste
punctaje parţiale se vor trece în penultima coloană a fişei individuale de evaluare.
104
Tabelul 6.9
Punctaje şi calificative aferente notelor acordate pentru caracterele de exterior
la rasa Brună
Punctaje şi clase pentru fiecare caracter
Excelent
(EX) F. bine Bine plus Bine Suficient Nesatisfăcător
Caractere 99-90pct.
(FB) (B+) (B) (S) (N)
(primipare
89-85 pct. 84-80 pct. 79-75 pct. 74-65 pct. Sub 65 pct.
max. 88
secundipare
max. 90)
FORMAT CORPORAL
7=84 4=73
2=64 (129 cm)
9=90 (137 cm 8=87 (136- (134 cm) 5=77 (131 cm)
1. Înălţimea la grebăn 1=60 şi sub
adulte*) 135 cm) 6=81 (132 cm) 3=69
(128 cm şi sub)
(133 cm) (130 cm)
6=89 9=78 2=58
2. Lărgimea crupei 7=91 5=83 3=67
8=86 4=75 1=50 şi sub
7=84 4=72 2=64
3. Adâncimea trunchiului 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=90 2=65 9=58
4. Linia superioară a corpului 5=86 4=80 8=75
6=91 3=73 1=55 şi sub
4=91 6=86 8=66 1=54
5. Unghiul crupei 7=78
5=90 3=85 2=72 9=52 şi sub
MUSCULATURĂ
4=87 7=77 9=72 9=59
6. Îmbrăcare în musculatură 5=91
6=85 3=78 2 şi 8=68 1=58 şi sub
FUNDAMENT
4=89 2=71 1=60
7. Unghiul jaretului 5=91 3=81 7=77
6=86 8=67 9=55 şi sub
7=89
3=72
8. Aspectul jaretului 8=91 6=86 5=82 4=77 1=59 şi sub
2=66
9=88
9=64
5=83
9. Chişiţe 7=90 6=88 4=77 3=70 2=63
8=80
1=55 şi sub
8=88 4=73 2=63
10. Înălţimea posterioară a ongloanelor 9=91 6=81 5=77
7=85 3=68 1=57 şi sub
UGER
4=73
8=89
11. Extinderea anterioară 9=92 6=81 5=77 3=69 1=60 şi sub
7=85
2=65
7=84 4=72 2=64
12. Lărgimea posterioară 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=84 4=72 2=64
13. Înălţimea posterioară 9=92 8=88 5=76
6=80 3=68 1=60 şi sub
7=89 4=74 2=62
14. Ligamentul suspensor 8=91 6=84 5=79
9=85 3=68 1=55 şi sub
7=89
3=70
15. Adâncimea ugerului 8=91 6=85 5=80 4=75 1=60 şi sub
2=65
9=85
2=64
6=88
16. Poziţia mameloanelor 5=90 7=81 3=77 8=72 9=62
4=87
1=50 şi sub
4=89 8=70 9=62
17. Lungimea mameloanelor 5=91 3=80 7=78
6=85 2=68 1=55 şi sub
* La primipare = 1 cm mai mică decât la adulte
105
Exemplu de lucru: Să se aprecieze exteriorul unei vaci de rasă Brună prin metoda descrierii
liniare, conform fişei de evaluare din tabelul 6.10.
Tabelul 6.10
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Rasa: BRUNĂ
CANDIDATĂ MAMĂ DE TAUR (CMT)...........
FIICĂ DE TAUR ÎN TESTARE.......X.................
Note
Punctaje
Apreciere acordat Defecte: mic (notat cu 1) Punctaje
Caractere medii şi
negativă – pozitivă e mare (notat cu 2) parţiale
total
(1....9)
FORMAT Crupă scurtă.....................
Crupă în acoperiş.............
Înălţimea la grebăn mică – mare 8 Crupă îngustă.................. 87
Lărgimea crupei îngustă – largă 5 Coadă sus prinsă.............. 83
Adâncimea trunchiului mică – mare 7 Torace îngust.................. 84
80,00
Linia superioară a corpului concavă – convexă 4 Piept de capră.................. 80
Unghiul crupei postero-anterior Piept scobit....................
antero-posterior Şale moi.........................
8 Spinare de crap............... 66
Spinare înşeuată.....(1)..........
MUSCULATURA
68,00
Îmbrăcare în musculatură slabă – bună 8 68
FUNDAMENT Panard............................
Jarete apropiate..............
Unghiul jaretului drept – săbiat 7 Membre în O................. 77
Aspectul jaretului plin – uscat 5 Ongloane deschise.......... 82 72,50
Chişiţe moi – drepte 2 Ongloane încălecate......... 63
Înălţimea posterioară a 3 Chişiţe moi.........(2)........... 68
ongloanelor mică – mare Limax.............................
UGER Uger etajat.....................
Uger asimetric...............
Extinderea anterioară slabă – bună 6 Uger divizat................... 81
Lărgimea posterioară slabă – bună 4 Uger cărnos.................... 72
Înălţimea posterioară mică – mare 5 Sfinctere slabe......(2).......... 76
Ligamentul suspensor absent – evident 3 Mameloane apropiate...(1)... 68 72,00
Adâncimea ugerului adânc – înalt 4 Mameloane posterioare depărtate.... 75
Poziţia mameloanelor divergente – convergente 9 Mameloane în pâlnie........ 62
Lungimea mameloanelor scurte – lungi Mameloane ascuţite........
8 Mameloane intercalate...... 70
Mameloane orientate înainte..(1)....
Total: 73,13 73 S
106
6.1.3. DESCRIEREA LINEARĂ A EXTERIORULUI LA RASA BĂLŢATĂ CU
NEGRU ROMÂNEASCĂ - HOLSTEIN-FRIZĂ
Sistemul de apreciere şi clasificare prin descriere lineară la rasa Bălţată cu negru
românească cuprinde 16 caractere, structurate în 4 grupe (agregate) de însuşiri, având ponderi
diferite în ansamblul exteriorului, şi anume: tipul morfologic specific producţiei de lapte (tip
lapte) cu pondere de 15%, dezvoltare (format) corporală cu 20%, membre (fundament) cu 25% şi
uger cu 40%.
TIP LAPTE
1. Caracterele specifice producţiei de lapte (CPL) se referă la extremităţile osoase ale
grebănului, liniei superioare, şoldului şi sacrumului, precum şi la forma gâtului şi expresia
capului. Nota 5 se acordă în cazul în care grebănul este evident şi puţin îmbrăcat în musculatură,
linia superioară prezintă apofize spinoase evidente, iar extremităţile osoase ale şoldurilor şi
sacrumului sunt bine evidenţiate. Nota 9 se acordă în cazul în care vaca are aspect uscăţiv, cu
grebăn ascuţit, apofize spinoase şi extremităţi osoase al şoldurilor şi sacrumului foarte puternic
evidenţiate, iar gâtul foarte subţire, lung şi fin. Nota 1 se acordă animalelor cu aspect brevimorf,
bine îmbrăcate în musculatură şi cu extremităţile osoase rotunjite. În selecţie se preferă
primiparele care sunt apreciate cu nota 7 sau 8 (fig. 6.34).
107
3. Adâncimea trunchiului (AT). Cu 9 se notează adâncimea mare (trunchi foarte descins,
capacitate de ingestie ridicată, robusteţe) şi cu 1 se notează adâncime foarte mică (trunchi puţin
dezvoltat) (fig. 6.36).
4. Lărgimea pieptului (LgP). În selecţie se urmăreşte un piept foarte larg apreciat cu nota
9. Vacile cu pieptul foarte strâmt se notează cu 1 (fig. 6.37).
5. Lărgimea crupei (LgC) este dată de distanţa dintre cele două puncte ale ischiilor. O
crupă foarte largă, cu distanţa între ischii de peste 19 cm (o palmă întinsă) se notează cu 9, iar o
crupă foarte îngustă se apreciază cu nota 1 (fig. 6.38).
108
Fig. 6.39. Unghiul crupei la vacile de rasă Holstein-Friză
FUNDAMENT (MEMBRE)
7. Unghiul jaretului (UJ) normal, de 150-155° se apreciază cu nota 5 (foarte bun) sau 4
(bun). Pentru jaretul deschis se acordă nota 1, iar pentru jaretul foarte închis nota 9 (fig. 6.40).
8. Aspectul (consistenţa) jaretului (AJ). Manifestările fenotipice pentru acest caracter pot
varia de la un jaret foarte împăstat apreciat cu nota 1, până la unul foarte fin, cu tendoane şi
articulaţie evidente, notat cu 9. În selecţie sunt preferate vacile cu jaret fin, dar suficient de
rezistent, care se apreciază cu notele 7-8 (fig. 6.41).
109
Fig. 6.42. Aprecierea ongloanelor la vacile de rasă Holstein-Friză
Uger
11. Extinderea anterioară a ugerului (EAU) este definită ca fiind unghiul format de
partea anterioară a ugerului şi linia inferioară a abdomenului. Extinderea anterioară foarte bună,
până în apropierea ombilicului, corespunzătoare unui unghi de 160-180° se apreciază cu nota 9.
Extinderea slabă, care se realizează într-un unghi drept (90°) sau aproape drept se notează cu 1,
considerându-se defectuoasă. În selecţie se urmăreşte un uger cu extindere anterioară evidentă, la
care prinderea de abdomen să se facă lin, pe nesimţite, notele 9 (foarte bună) şi 8 (bună)
presupunând o corelare favorabilă cu adâncimea ugerului şi ligamentul suspensor (fig. 6.44).
110
12. Înălţimea (prinderea) posterioară a ugerului (IPU). În aprecierea acestui caracter se
pleacă de la valoarea medie a distanţei dintre comisura inferioară a vulvei şi punctul de prindere
a ugerului în partea posterioară, care este de 10-12 cm şi se notează cu 5-6. Când distanţa este
foarte mică, de numai 7-8 cm se acordă nota 9 (foarte bine), iar când distanţa este de 28-30 cm
sau mai mult se acordă nota 1 (fig. 6.45).
13. Ligamentul suspensor (median) al ugerului (LiS). Se acordă nota 5 când ligamentul
median este vizibil până la jumătatea înălţimii posterioare a ugerului, împărţind ugerul în două
jumătăţi egale, cu mameloanele paralele între ele. Faţă de această manifestare fenotipică întâlnită
frecvent la primiparele din rasa Bălţată cu negru românească, notele cresc sau scad progresiv,
apreciindu-se cu nota 1 ligamentul median invizibil (inexistent) însoţit de poziţia divergentă a
mameloanelor. Cu nota 9 se apreciază ligamentul suspensor foarte evident până aproape de locul
de prindere a ugerului, care la rândul său trebuie să fie cu 7-8 cm sub comisura inferioară a
vulvei, iar mameloanele posterioare sunt uşor convergente. În selecţia primiparelor se preferă un
ligament suspensor de nota 7 sau 8 (fig. 6.46).
14. Adâncimea ugerului (AU). Atunci când baza ugerului se află la 10-12 cm deasupra
unghiului jaretului se acordă nota 5. Dacă această distanţă este de 15-19 cm (lungimea unei
palme întinse) se acordă nota 9. Când baza ugerului se găseşte la nivelul jaretului se acordă nota
2, iar când este sub nivelul jaretului nota 1. În selecţia primiparelor se preferă animalele care au
primit nota 7-8 pentru această însuşire (fig. 6.47).
111
Fig. 6.47. Adâncimea ugerului la vacile de rasă Holstein-Friză
În sinteză, în tabelul 6.11 se prezintă fişa cu caracterele care se apreciază, cu notele optime
şi principalele defecte, la rasa Bălţată cu negru românească.
112
Tabelul 6.11
FIŞĂ DE SINTEZĂ – Rasa Bălţată cu negru românească
Pondere
Note: Defecte:
Grupe de caractere Simbol mică – mare Note optime: mic (notat cu 1)
(1....9) foarte bună – bună mare (notat cu 2)
Aprecierea exteriorului prin metoda descrierii lineare la vacile din rasa Bălţată cu negru
românească se realizează pe baza Fişei individuale de evaluare (tabelul 6.12). Aceasta cuprinde
date de identificare a animalului, date despre momentul şi modul de efectuare a aprecierii,
precum şi toate însuşirile prezentate în tabelul 6.11.
113
Tabelul 6.12
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Rasa: BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ
CANDIDATĂ MAMĂ DE TAUR (CMT)...........
FIICĂ DE TAUR ÎN TESTARE........................
Proprietar...........................................adresa...........................................................................
Vaca nr. (cod) identificare...........................nume..........................data naşterii.....................
Tatăl nr. (cod) identificare.................................nume..........................cod I.A.......................
Punctaje
Note Punctaje
Apreciere Defecte: mic (notat cu 1) grupe
Caractere acordate parţiale şi Pondere
negativă – pozitivă mare (notat cu 2) caractere şi
(1....9) medii
total
TIP Constituţie debilă..............
Caractere lapte slabe – evidente Constituţie grosolană......... 0,15
Regiuni corp. rotunjite......
FORMAT Crupă scurtă.....................
Crupă în acoperiş.............
Înălţimea la crupă mică – mare Crupă îngustă..................
Adâncimea trunchiului mică – mare Crupă teşită ...................
Lărgimea pieptului îngustă – largă Coadă sus prinsă..............
Lărgimea crupei îngustă – largă Torace îngust.................. 0,20
Unghiul crupei postero-anterior Piept de capră..................
antero-posterior Piept scobit....................
Şale moi.........................
Spinare de crap...............
Spinare înşeuată...............
FUNDAMENT Panard............................
Jarete apropiate..............
Unghiul jaretului drept – săbiat Membre în O.................
Aspectul jaretului plin – uscat Jaret grosolan ...............
0,25
Înălţimea posterioară a Ongloane deschise..........
ongloanelor mică – mare Ongloane încălecate.........
Aplomb membre Chişiţe moi....................
posterioare defectuoase – corecte Limax.............................
UGER Uger etajat.....................
Uger asimetric...............
Extinderea anterioară mică – mare Uger divizat...................
Înălţimea posterioară mică – mare Uger cărnos....................
Ligamentul suspensor absent – evident Sfinctere slabe................
Adâncimea ugerului adânc – înalt Mameloane apropiate......
Poziţia mameloanelor divergente-convergente Mameloane posterioare 0,40
Lungimea mameloanelor scurte – lungi depărtate.............................
Mameloane scurte ...............
Mameloane în pâlnie........
Mameloane ascuţite........
Mameloane orientate
înainte...............................
Total:
Pe baza notelor acordate pentru fiecare caracter în fişa individuală de evaluare şi ţinând
seama de defectele observate de evaluator, se stabilesc punctajele parţiale pe grupe de însuşiri,
cu ajutorul tabelului 6.13, în care fiecărei note pe scala 1 la 9 îi corespunde un punctaj. Aceste
punctaje parţiale se vor trece în penultima coloană a fişei individuale de evaluare.
114
Tabelul 6.13
Punctaje şi calificative aferente notelor acordate pentru caracterele de exterior
la rasa Bălţată cu negru românească
Excelent (EX)
Caractere 99-90pct.
F. bine Bine plus Bine Suficient Nesatisfăcător
(primipare
(FB) (B+) (B) (S) (N)
max. 88
89-85 pct. 84-80 pct. 79-75 pct. 74-65 pct. Sub 65 pct.
secundipare
max. 90)
115
Exemplu de lucru: Să se aprecieze exteriorul unei vaci de rasă Bălţată cu negru românească
prin metoda descrierii liniare, conform fişei de evaluare din tabelul 6.14.
Tabelul 6.14
FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE EVALUARE
Punctaje
Note Punctaje
Ponder
Apreciere Defecte: mic (notat cu 1) grupe
Caractere acordate parţiale şi
e
negativă – pozitivă mare (notat cu 2) caractere şi
(1....9) medii
total
TIP Constituţie debilă..............
Caractere lapte slabe – evidente 9 Constituţie grosolană......... 92 0,15 13,80
Regiuni corp. rotunjite......
FORMAT Crupă scurtă.....................
Crupă în acoperiş.............
Înălţimea la crupă mică – mare 9 Crupă îngustă.................. 90
Adâncimea trunchiului mică – mare 8 Coadă sus prinsă.............. 88
Lărgimea pieptului îngustă – largă 8 Torace îngust.................. 88
0,20 17,96
Lărgimea crupei îngustă – largă 9 Piept de capră.................. 92
Unghiul crupei postero-anterior 5 Piept scobit.................... 91
antero-posterior Şale moi.........................
Spinare de crap...............
Spinare înşeuată............... 89,8
FUNDAMENT Panard............................
Jarete apropiate..............
Unghiul jaretului drept – săbiat 5 Membre în O................. 91
Aspectul jaretului plin – uscat 8 Ongloane deschise.......... 91
0,25 22,81
Înălţimea posterioară a Ongloane încălecate......... 91
ongloanelor mică – mare 8 Chişiţe moi....................
Aplomb membre posterioare defectuoase-corecte 9 Limax............................. 92
91,25
UGER Uger etajat.....................
Uger asimetric...............
Extinderea anterioară mică – mare 8 Uger divizat................... 88
Înălţimea posterioară mică – mare 7 Uger cărnos.................... 84
Ligamentul suspensor absent – evident 8 Sfinctere slabe................ 88
Adâncimea ugerului adânc – înalt 8 Mameloane apropiate...... 92
0,40 34,53
Poziţia mameloanelor divergente-convergente 6 Mameloane posterioare 88
Lungimea mameloanelor scurte – lungi 7 depărtate.............................
Mameloane în pâlnie........ 78
Mameloane ascuţite........
Mameloane orientate
înainte............................... 86,33
Total: 89,1 89 FB
116
6.2. APRECIEREA EXTERIORULUI LA TAURII
DE REPRODUCŢIE
La tauri, Fişa de punctare este unică pentru toate rasele (tabelul 6.15). Aceasta cuprinde
în prima parte date referitoare la proprietarul, rasa, identificarea, provenienţa şi ascendenţii
taurului. În partea a doua, fişa de punctare cuprinde însuşirile care se apreciază. Cele 10 însuşiri
sunt grupate în trei agregate, respectiv: tip, capacitate corporală şi format. Pentru fiecare
însuşire se acordă o notă de la 10 la 1. Nota 10 exprimă tipul dorit al însuşirii şi nota 1 defectul
major. Punctajul general se obţine prin însumarea notelor acordate. Numărul maxim de puncte pe
care poate să-l obţină un taur este 100.
Tabelul 6.15
FIŞA DE PUNCTARE
TAURUL_________________COD_____________NR. MATRICOL______________
(nume)
PROVENIENŢA_________________________________________________________
(crescător)
DATA NAŞTERII___________________TATĂL________________________________
(nume, cod)
MAMA_________________________________________________________________
nr.matr. Lactaţia maximă - Lapte(kg) - % - kg grăsime
Pentru uşurinţa acordării notelor, în tabelul 6.16 sunt prezentate indicaţiile ajutătoare.
Fişa de punctare pentru tauri mai cuprinde o rubrică pentru dezvoltarea corporală în care se
trece masa corporală. Pentru torace, înălţimea la grebăn şi lungimea corporală există câte două
rubrici. În prima din ele se trece valoarea în cm a acestor însuşiri, iar în cea de-a doua nota
acordată în urma examinării şi conform tabelelor 6.17 şi 6.18.
117
Tabelul 6.16
Indicaţii ajutătoare la acordarea notelor pentru aprecierea conformaţiei corporale - constituţiei la
tauri şi tăuraşi
Regiunile corporale componente ce se apreciază
118
Regiunile corporale componente ce se apreciază
119
Regiunile corporale componente ce se apreciază
Tabelul 6.17
Notele la circumferinţa toracelui (în cm) pentru tauri
Pentru vârsta (în ani) împlinită şi peste: Nota
5 4 3 2 1 - 1/2 acordată
245-250 235-240 225-230 200-205 190-195 10
240-244 230-234 220-224 197-199 185-189 9
235-239 226-229 216-219 193-196 182-184 8
230-234 220-225 210-215 189-192 179-181 7
226-229 212-219 204-209 185-188 173-178 6
5
215-225 206-211 194-203 177-184 167-172
4
3
201-214 191-205 181-193 166-176 161-166
2
200 şi sub 190 şi sub 180 şi sub 165 şi sub 160 şi sub 1
Tabelul 6.18
Notele la HG (talia) şi LC (lungimea corporală) (în cm) pentru tauri
Nota Pentru vârsta împlinită (în ani)
acor- 1 1/2 2 3 4 5 şi peste
dată HG LC HG LC HG LC HG LC HG LC
10 136-140 144-148 142-147 150-155 147-152 157-162 153-157 165-169 157-163 169-175
9 133-135 141-143 140-141 148-149 145-146 155-156 150-152 162-164 154-156 166-168
8 130-132 138-140 138-139 146-147 143-144 153-154 147-149 159-161 151-153 163-165
7 127-129 135-137 136-137 144-145 141-142 151-152 145-146 157-158 149-150 161-162
6 122-123 130-131 132-133 140-141 137-138 147-148 141-142 153-154 145-146 157-158
5 122-123 130-131 132-133 140-141 137-138 147-148 141-142 153-154 145-146 157-158
4 120-121 128-129 130-131 138-139 135-136 145-146 139-140 151-152 143-144 155-156
3 117-119 125-127 128-129 136-137 133-134 143-144 137-138 149-150 141-142 153-154
2 114-116 122-124 126-127 134-135 131-132 141-142 135-136 147-148 139-140 151-152
113 şi 121 şi 125 şi 133 şi 130 şi 140 şi 134 şi 146 şi 138 şi
1 150 şi sub
sub sub sub sub sub sub sub sub sub
Aplicaţii practice:
- Se va aprecia conformaţia corporală la taurinele din S.D. Timişoara.
120
LUCRAREA 7
CULORILE LA BOVINE
Scopul lucrării:
- cunoaşterea culorilor şi a particularităţilor de culoare, în vederea recunoaşterii raselor, a
varietăţilor şi a diferiţilor hibrizi de taurine.
Culoarea şi particularităţile de culoare la bovine constituie caractere de rasă. Culorile sunt
însuşiri calitative, iar în urma încrucişării dintre rase, la hibrizi, culorile segregă conform legilor
mendeliene. Aspectele cantitative legate de transmiterea culorilor (extindere, repartiţie,
intensitate) au un coeficient ridicat de heritabilitate.
1 genă neagră
Vânăt
1 genă albă
1 genă roşie
Piersiciu
1 genă albă
Fig. 7.1. Combinaţia de gene care determină culorile de bază ale părului la bovine (negru, roşu, alb)
Pe lângă genele care determină culorile de bază, mai există şi gene epistatice, care
modifică culoarea, şi anume: gena de diluţie D, care determină diluţia culorii în forma ei
dominantă (DD sau Dd) şi gena de intensificare I care în forma ei recesivă homozigotă (ii) dă
posibilitatea genei de diluţie (D) să se exprime. Prin acţiunea lor, aceste două gene, duc la
apariţia altor culori la bovine decât cele de bază, şi anume: culoarea brună (prin diluţia culorii
negre) şi culoarea galbenă (prin diluţia culorii roşii).
Fenotipic, culorile mai deschise sunt recesive faţă de culorile mai închise. Astfel, culoarea
neagră este dominantă asupra culorilor brună, roşie, galbenă şi albă, culoarea roşie asupra
culorilor galbenă şi albă, iar culoarea galbenă asupra culorii albe.
După extinderea pe suprafaţa corpului, culorile se pot clasifica astfel: culori simple, culori
compuse şi particularităţi de culoare.
121
7.1.1. CULORILE SIMPLE
Culorile simple sunt acelea în care părul are aceeaşi culoare, chiar dacă intensitatea culorii
(nuanţa) nu este uniformă pe toate regiunile corporale. Culorile simple sunt următoarele:
- neagră la taurine ( rasa Aberdeen-Angus şi rasa Galloway), la bubaline şi la yak.
- brună la taurinele din rasele Schwyz, Brown Swiss, Brună alpină, Brună de Maramureş.
O culoare apropiată de cea brună este culoarea căpriorie, întâlnită la rasele Jersey şi Guernsey.
- roşie la taurinele din grupa raselor roşii: Angler, Roşie daneză, Roşie de stepă, Roşie
estonă, Roşie letonă, Roşie poloneză, Roşie lituaniană, Red Poll, Santa Gertrudis, etc.
- galbenă, mai rar întâlnită la bovine, caracteristică taurinelor galbene din centrul Europei
(rasa Gelbvieh);
- albă la rasele Charolaise (alb-crem), Romagnola (alb-murdar), Chianina (alb-porţelaniu),
Shorthorn etc.
Aplicaţii practice:
- Se vor recunoaşte culorile şi particularităţile de culoare la taurinele din S.D.T.
- Pe profilul desenat al animalului se vor desena bălţăturile la taurinele din rasele B.N.R. şi B.R.
124
LUCRAREA 8
Vânătă, variind de la
argintiu la vânăt închis Cap scurt, uscăţiv,
spre negru. Unii indivizi fruntea largă.
Oglinda botului Trunchiul este scurt, îngust şi relativ adânc. Grebănul Membre scurte şi
au nuanţă roşcat- Coarnele sunt Primitivă,
şi ongloanele este mai proeminent, iar spinarea şi şalele scurte. Crupa uscăţive, cu
căpriorie. În jurul 110-120 cm; scurte, cercurii sau universală.
sunt negre, este oblică şi îngustă la ischii. Piept strâmt şi abdomen articulaţii largi şi
botului, părul are nuanţă 250-300 kg. în coroană, gât de (tracţiune, lapte şi
coarnele sunt voluminos. Ugerul este mic spre mijlociu, globulos. unghii foarte
deschisă, iar în jurul lungime mijlocie şi carne).
bicolore. Constituţia este robustă. rezistente.
ochilor este negru, slab îmbrăcat în
formând aşa-numiţii musculatură.
ochelari
125
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ
Bălţată negru cu alb, Oglinda botului Cap fin, uscăţiv şi Trunchiul este lung, potrivit de larg şi de adânc. Linia
130 cm; Membre subţiri, Ameliorată:
asemănătoare rasei şi ongloanele expresiv, gât superioară dreaptă. Uger relativ bine dezvoltat.
550 kg. puternice. lapte-carne.
Friză. sunt pigmentate. mijlociu dezvoltat. Constituţia fină-robustă.
BĂLŢATĂ ROMÂNEASCĂ
Capul este potrivit Trunchiul este lung, potrivit de larg şi de adânc, profil
Bălţată alb cu galben de Membrele sunt
de lung şi larg. aproape dreptunghiular. Linia superioară dreaptă,
diferite nuanţe. Capul, Oglinda botului potrivit de lungi şi
Coarnele sunt lungă, largă. Crupa este lungă, largă şi relativ
jumătatea inferioară a este roz deschis, bine îmbrăcate în
133-135 cm; groase, adesea în orizontală, coada este sus prinsă şi sacrumul Ameliorată:
cozii, abdomenul şi coarnele şi musculatură, dar
600-650 kg. formă de liră. Gâtul proeminent. Piept potrivit de larg şi adânc, coastele carne-lapte.
extremitatea inferioară a ongloanele sunt ongloanele sunt mici
este scurt, relativ bine arcuite. Abdomenul este voluminos. Ugerul este
membrelor sunt de galbene. şi mai puţin
gros, salba bine mare, globulos, frecvent asimetric (de capră), cu
culoare albă. rezistente.
dezvoltată. sfârcuri lungi şi groase. Constituţia este robustă,
BRUNĂ DE MARAMUREŞ
Brună-cenuşie de diferite Capul este potrivit
nuanţe, mai deschise pe Oglinda botului de mare, uscăţiv şi Trunchiul este relativ lung, se lărgeşte spre trenul
abdomen, uger şi faţa şi ongloanele expresiv. Coarnele posterior. Linia superioară este dreaptă. Crupa este
Membrele sunt
internă a membrelor. În sunt pigmentate. sunt scurte şi lungă şi largă, de formă pătrată, cu sacrumul uşor
125-128 cm; puternice, rezistente Ameliorată:
jurul botului, pe linia Coarnele sunt subţiri, în formă de proeminent. Toracele este lung, potrivit de larg şi de
500-550 kg. cu aplomburi, în lapte-carne.
superioară şi în alb-gălbui la liră. Gâtul este adânc, iar abdomenul voluminos. Ugerul este mijlociu
general, corecte.
pavilionul urechii părul bază şi negre la potrivit de lung şi şi globulos, în general, simetric. Constituţia este fină
are o nuanţă mai vârf. de gros. Salba este sau fină spre robustă.
deschisă. mijlocie.
PINZGAU DE TRANSILVANIA
Bălţată roşu cu alb. De la
grebăn porneşte o dungă
albă care se lărgeşte pe Capul este scurt şi Trunchiul este potrivit de lung şi larg, dar adânc, linia
Oglinda botului
spinare, şale, crupă, larg, coarnele sunt superioară mai lăsată la spinare şi ridicată la crupă.
este roşietică,
cuprinde fesele, coada, groase, adesea în Crupa este lungă, strâmtă la ischii, sacrumul ridicat. Membre puternice, Ameliorată:
ongloanele 125-130 cm;
ugerul, abdomenul şi formă de liră. Gâtul Toracele este adânc, larg şi potrivit de profund. relativ scurte, cu lapte, carne şi
brun-cenuşii, iar 400-500 kg.
ajunge la piept. În jurul este scurt şi gros, Abdomenul este voluminos. Ugerul este mijlociu, articulaţii largi. tracţiune.
coarnele
antebraţului şi gambei se iar salba este bine globulos, frecvent cărnos, cu mameloane groase.
bicolore.
formează brăţări de dezvoltată. Constituţia este robustă.
culoare albă, uneori
incomplete.
126
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
HOLSTEIN-FRIZĂ OLANDEZĂ
Bălţată negru cu alb.
Prezintă, de regulă, două
zone de culoare albă, Profil corporal trapezoidal cu baza mare la trenul
Oglinda botului Capul este uscăţiv,
una pe trenul anterior, posterior. Linia superioară este dreaptă. Trunchiul este
şi ongloanele foarte expresiv.
iar cealaltă pe trenul lung, potrivit de larg şi de adânc. Crupa este lungă, Membre uscăţive,
sunt de culoare Coarnele sunt mici,
posterior, cuprinzând 135 cm; largă şi orizontală. Torace profund, potrivit de adânc, potrivit de lungi, Perfecţionată:
neagră-ardezie, în formă de
partea inferioară a 650 kg. cu coastele lungi, oblice şi puţin arcuite. Ugerul este puternice, schelet fin lapte.
iar vârful coroană. Gâtul este
trunchiului, ugerul, glandular, foarte mare, pătrat sau globulos, bine prins, şi aplomburi corecte.
coarnelor este subţire, relativ
parţial coada şi cu mameloane potrivit de lungi. Constituţia este fină
negru. lung, salba redusă.
membrele. Capul este spre robustă.
negru, frecvent apare
stea albă pe frunte.
FRIZĂ bălţată cu roşu (M.R.I. sau Rotbunte)
Capul este mai
Bălţată roşu cu alb. Trunchiul este mai lung, mai larg şi mai adânc, cu
135 cm; scurt şi mai larg, cu Membrele sunt mai Perfecţionată:
Frecvent apare pe cap musculatura foarte bine dezvoltată mai ales pe faţa
650-700 kg. expresivitate mai scurte şi mai groase. lapte-carne.
brezătura. superioară a trunchiului şi cea a trenului posterior.
redusă.
HOLSTEIN (Holstein-Friză) – Tipul american
Trunchiul este mai lung, forme corporale mai
Capul mai fin şi unghiuloase decât la tipul european, profil corporal
Bălţată negru cu alb sau Membrele relativ
135-138 cm; foarte expresiv, accentuat trapezoidal, cu baza mare la trenul posterior. Perfecţionată:
alb cu negru, prezentând lungi, subţiri şi
650-700 kg. gâtul relativ Musculatură slab evidenţiată. Abdomen foarte bine lapte.
pe cap o brezătură albă. foarte rezistente.
subţire. dezvoltat. Uger excepţional de bine conformat, cu
dezvoltare mare.
RED HOLSTEIN
Din punct de vedere morfologic nu se deosebeşte de Black Holstein decât prin culoare, aceasta fiind bălţată roşu cu alb sau alb cu roşu.
ROŞIE DANEZĂ
Oglinda botului
Roşie uniformă variind Capul este uscăţiv,
este brun
de la roşu deschis până expresiv, potrivit Trunchiul lung, potrivit de larg şi de adânc, profil Membre potrivit de
închisă,
la roşu închis aproape 135 cm; ca dezvoltare. corporal trapezoidal. Linia superioară dreaptă. Crupa lungi, uscăţive Perfecţionată:
ongloanele
negru. Culoarea este mai 600-650 kg. Gâtul este lung şi este largă, orizontală şi unghiuloasă. Ugerul este puternice, aplomburi lapte.
cenuşii iar
închisă pe linia slab îmbrăcat în voluminos, bogat în ţesut glandular, simetric. corecte
coarnele
superioară a corpului. musculatură
bicolore
127
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
JERSEY
Capul este mic,
Trunchiul este potrivit de lung, îngust şi potrivit de
uscăţiv şi foarte
Căpriorie, de la galben Oglinda botului adânc. Profilul corporal accentuat trapezoidal. Linia
expresiv. Coarnele Membrele sunt
deschis la cenuşiu. În şi ongloanele superioară este dreaptă. Grebănul, spinarea, şalele slab
118-120 cm; sunt mici şi subţiri. potrivit de lungi, cu Perfecţionată:
jurul botului prezintă sunt negre. îmbrăcate în musculatură, iar crupa este unghiuloasă.
375-400 kg. Gâtul este subţire, schelet subţire şi lapte.
inel de culoare mai Coarnele sunt Toracele este profund, iar abdomenul foarte voluminos.
cu multe pliuri dens.
deschisă. bicolore. Ugerul este foarte mare, glandular, de formă pătrată,
verticale pe feţele
simetric, cu mameloane mijlocii. Constituţia este fină.
laterale.
SIMMENTAL
Bălţat galben cu alb,
Cap mijlociu cu
intensitatea pigmentării
frunte largă şi
putând merge de la Oglinda botului Trunchi lung, larg şi potrivit de adânc, profil corporal
lungă. Coarne de
galben până la roşu. este roz, iar dreptunghiular. Linia superioară dreaptă şi largă, uneori Membre groase,
138 cm; mărime mijlocie. Mixtă:
Capul, coada, partea coarnele şi sacrumul ridicat. Crupă bine îmbrăcată în musculatură. puternice, cu
650-700 kg. Gâtul este de carne-lapte.
inferioară a trunchiului, ongloanele sunt Torace spaţios, abdomen dezvoltat. Uger mare şi aplomburi corecte.
lungime potrivită şi
membrele de la galbene. globulos
bine îmbrăcat în
genunchi şi jaret în jos
musculatură.
sunt albe.
SCHWYZ
Capul este potrivit
Oglinda botului de mare cu fruntea Trunchiul lung, potrivit de larg şi de adânc, cu profil
Brună, de diferite Membre potrivit de
este cenuşie, iar 130-135 cm; largă. Coarne corporal trapezoidal. Linia superioară dreaptă. Torace Mixtă:
nuanţe. În jurul botului lungi, puternice, cu
ongloanele 600-650 kg. scurte. Gâtul este potrivit de dezvoltat. Ugerul mare, bine prins, simetric, lapte-carne.
are un inel alb. articulaţii largi.
depigmentate. mijlociu ca globulos.
lungime.
BROWN SWISS
Oglinda botului,
Capul fin şi Trunchi lung, cu profil corporal trapezoidal, linie Membre puternice
Brună argintie (brun limba şi 135 cm; Perfecţionată:
expresiv, gât superioară dreaptă, torace profund. Crupa este lungă şi cu aplomburi
deschis) ongloanele sunt 650-700 kg. lapte.
potrivit de lung. largă. Ugerul este mare, simetric, bine prins. corecte.
pigmentate.
RED POLLED
Capul mijlociu,
Oglinda botului
Roşie de diferite nuanţe 125-130 cm; fără coarne, gâtul Trunchi lung, larg şi adânc. Torace descins, abdomen Membre scurte şi Mixtă:
şi ongloanele
cu smocul cozii alb. 550-600 kg. este adânc în partea spaţios cu uger mare. relativ subţiri. carne-lapte.
sunt pigmentate.
posterioară.
128
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
HEREFORD
Bălţată roşu-vişiniu cu
alb. Culoarea albă
formează un desen
Capul este scurt, Trunchi lung, larg şi foarte adânc, paralelipipedic, cu
caracteristic care Oglinda botului Membre scurte,
larg, cu coarne schelet fin. Spinarea şi şalele sunt lungi şi largi, uneori
porneşte de la grebăn, este roz, iar 125 cm; puternice, bine Perfecţionată:
groase. Gâtul este duble, crupa este orizontală şi musculoasă. Piept larg,
cuprinde capul, pieptul, ongloanele sunt 550-600 kg. îmbrăcate în carne.
scurt cu salba torace foarte adânc şi larg. Fese convexe şi bine
se continuă pe alb-gălbui. musculatură.
dezvoltată. descinse. Uger slab dezvoltat.
abdomen, jumătatea
cozii şi extremităţile
membrelor.
ABERDEEN-ANGUS
Oglinda botului Membrele sunt
118-120
şi ongloanele Cap şi gât scurte. Exterior tipic raselor specializate pentru producţia de scurte, schelet fin, Perfecţionată:
Neagră uniformă. cm;
sunt negre Nu are coarne. carne. Se remarcă dezvoltarea mare a trunchiului. bine îmbrăcate în carne.
500-550 kg.
cenuşii. musculatură.
SANTA-GERTRUDIS
Capul scurt şi larg
cu urechi mari şi
Oglinda botului atârnânde. Depozit
Membre groase,
este roşu închis, 130 cm; de grăsime la Perfecţionată:
Roşie vişinie. Trunchi cilindric lung, larg şi adânc. musculoase şi
iar ongloanele 600-650 kg. grebăn şi pliuri pe carne.
puternice.
sunt pigmentate. feţele laterale ale
gâtului, salba bine
dezvoltată.
CHAROLAISE
Trunchi cilindric, foarte lung, larg şi adânc, linia
Oglinda botului Cap larg, cu coarne
superioară dreaptă, profil corporal dreptunghiular.
Uniformă, alb-gălbuie este roză, iar 135-137 cm; relativ subţiri. Gât Membre puternice, Perfecţionată:
Grebăn, spinare şi şale, crupă, lungi şi largi, uneori
până la galben deschis. ongloanele 700-800 kg. scurt, gros şi musculoase. carne.
duble. Fese şi coapse foarte musculoase. Abdomen
galbene. musculos.
spaţios. Uger mijlociu dezvoltat.
BEEF SHORTHORN
Oglinda botului
Uniformă, albă, roşie, este de culoarea Cap scurt, larg şi Trunchi cilindric, lung şi larg, linia superioară dreaptă
125-130 cm; Membre scurte fine Perfecţionată:
piersicie sau bălţată roşu cărnii, iar fin, gât gros, salba şi torace adânc. Abdomen descins şi uger de mărime
600-650 kg. şi aplomburi largi. carne.
cu alb. ongloanele sunt dezvoltată. medie.
galbene.
129
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
ALB-ALBASTRĂ BELGIANĂ
Oglinda botului Cap potrivit de Membre scurte,
Albă, bălţată alb-albastră 135 cm; Trunchi lung, larg şi foarte adânc, linia superioară Perfecţionată:
şi ongloanele mare, cu gât bine osatură puternică,
şi bălţată alb cu negru. 700-750 kg. dreaptă. Crupa dublă, fese convexe, bine descinse. carne.
pigmentate. dezvoltat. articulaţii largi.
HIBRIZI: FRIZĂ x B.R.
Oglinda botului
este de culoare
Bălţată negru cu alb, de Capul este mai
roz, cu pete Trunchiul este intermediar, între rasele parentale. Membrele sunt mici,
la negru degradat la expresiv şi mai
negre ardezii. Ugerul este mult îmbunătăţit, în ce priveşte mărimea, subţiri şi mai puţin
negru intens (de diferite 135-140 cm; uscăţiv decât la Mixtă:
Coarnele sunt forma, calitatea, simetria faţă de BR. Tip morfologic îmbrăcate în
nuanţe). Capul în mod 550-650 kg. BR, iar gâtul este lapte-carne.
bicolore, mezomorf. Profil corporal mai pronunţat trapezoidal musculatură ca la
obişnuit este alb, rareori mai slab îmbrăcat
ongloanele faţă de rasa BR. rasa BR.
negru cu sau fără stea. în musculatură.
galbene, cu
striuri fumurii.
HIBRIZI: FRIZĂ x BRUNĂ
Oglinda botului,
Neagră uniformă pe tot
ongloanele şi 125-130 cm; Capul mai uscăţiv Conformaţie specifică tipului mixt lapte-carne, făptură Membre foarte Mixtă:
corpul. Uneori prezintă
vârful coarnelor 500-600 kg. decât la rasa Brună. uscăţivă, profil corporal trapezoidal. rezistente. lapte-carne.
pintenogeli.
sunt negre.
HIBRIZI: B.R. x BRUNĂ
Frecvent brun deschis,
cu capul, vârful cozii şi Oglinda botului,
Capul şi gâtul
membrele de la vârful coarnelor 130-140 cm; Tip morfologic mezomorf. Conformaţie armonioasă, Membre mijlocii ca Mixtă:
mijlocii ca
genunchi şi jaret în jos şi ongloanele 500-600 kg. musculatură dezvoltată. lungime şi puternice. lapte-carne.
dezvoltare.
albe, uneori apare sunt fumurii.
culoarea tigrată.
HIBRIZI: B.R x PINZGAU DE TRANSILVANIA
Oglinda botului
Roşie cărămizie cu
este roz cu pete
desen caracteristic rasei
fumurii. Trunchi relativ scurt, linia superioară moale, crupa mai
Pinzgau şi cu capul alb, Cap încărcat, gât
Ongloanele pot 125-135 cm; îngustă, torace adânc dar strâmt înapoia spetelor, Membre scurte şi Mixtă:
la unele exemplare, în puternic, cu salba
fi pigmentate 450-550 kg. abdomen voluminos. Tip morfologic mezomorf sau puternice. lapte-carne.
regiunea gleznei şi dezvoltată.
parţial sau total. brevimorf.
chişiţei se întâlnesc zone
Coarnele sunt
depigmentate.
bicolore.
130
Culoarea Talia şi Descrierea morfologică
Culoarea şi Gradul de ameliorare
oglinzii botului masa
particularităţile de şi tipul morfo-
şi corporală Capul şi gâtul Trunchiul Membre
culoare productiv
fanerelor la vaci
HIBRIZI: BRUNĂ x SURĂ DE STEPĂ
Capul este relativ
Variabilă ca nuanţe de la Oglinda botului,
mare, apropiat de Membrele sunt
brun deschis până la ongloanele şi 125-130 cm; Trunchiul este scurt, îngust şi puţin adânc. În general, Mixtă:
cel al rasei Sură de relativ lungi,
negru şi zonă deschisă în vârful coarnelor 400-500 kg. tipul morfologic este dolicomorf. lapte-carne.
stepă. Gâtul este puternice.
jurul botului. pigmentate.
puternic.
HIBRIZI: BRUNĂ x PINZGAU DE TRANSILVANIA
Capul are
Brună ciocolatie până la
Oglinda botului, caracteristici Trunchiul este bine dezvoltat în ansamblu. Ugerul este Membrele sunt
negru degradat. Prezent
ongloanele şi 125-130 cm; intermediare între destul de bun sub aspectul mărimii, dar prezintă scurte şi bine Mixtă:
desenul rasei Pinzgau. În
vârful coarnelor 450-500 kg. tipul brachicer şi frecvent, defecte în ce priveşte calitatea şi mai ales îmbrăcate în lapte-carne.
jurul botului are o zonă
sunt pigmentate. brachicefal. Gâtul simetria sferturilor. musculatură.
de nuanţă mai deschisă.
este musculos.
Aplicaţii practice:
- Se vor identifica, pe baza caracterelor morfologice, principalele rase şi grupe de hibrizi prin proiecţii de diapozitive.
- Se vor identifica rasele şi grupele de hibrizi din S.D.T.
131
LUCRAREA 9
134
În coloana 6 se notează data la care se urmăreşte apariţia primului ciclu de călduri pentru
efectuarea însămânţării.
În coloana 7 se va înscrie data efectuării primei însămânţări. La vaci, data primei
însămânţări se programează astfel încât să fie respectat termenul optim de însămânţare al vacilor
după fătare (durata repausului de gestaţie). La viţele, data primei însămânţări se va corela cu
momentul în care acestea realizează vârsta şi dezvoltarea corporală minimă de admitere la
reproducţie.
În coloana 10 (data planificată a fătării) se înscrie data probabilă a fătării (ştiut fiind faptul
că durata medie a gestaţiei la vacă este de 280-284 zile).
Cu ajutorul tabelului 9.4 se poate stabili data probabilă a fătării în funcţie de data
însămânţării la o durată a gestaţiei de 283 zile.
Tabelul 9.4
Data probabilă a fătării în funcţie de data însămânţării,
la o durată medie a gestaţiei de 283 zile
Luna calendaristică de însămânţarea
Ziua din I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
luna de
Luna şi ziua când va avea loc fătarea
însămânţare
X XI XII I II III IV V VI VII VII IX
1 11 11 9 9 8 11 10 11 11 11 11 10
2 12 12 10 10 9 12 11 12 12 12 12 11
3 13 13 11 11 10 13 12 13 13 13 13 12
4 14 14 12 12 11 14 13 14 14 14 14 13
5 15 15 13 13 12 15 14 15 15 15 15 14
6 16 16 14 14 13 16 15 16 16 16 16 15
7 17 17 15 15 14 17 16 17 17 17 17 16
8 18 18 16 16 15 18 17 18 18 18 18 17
9 19 19 17 17 16 19 18 19 19 19 19 18
10 20 20 18 18 17 20 19 20 20 20 20 19
11 21 21 19 19 18 21 20 21 21 21 21 20
12 22 22 20 20 19 22 21 22 22 22 22 21
13 23 23 21 21 20 23 22 23 23 23 23 22
14 24 24 22 22 21 24 23 24 24 24 24 23
15 25 25 23 23 22 25 24 25 25 25 25 24
16 26 26 24 24 23 26 25 26 26 26 26 25
17 27 27 25 25 24 27 26 27 27 27 27 26
18 28 28 26 26 25 28 27 28 28 28 28 27
19 29 29 27 27 26 29 28 29 29 29 29 28
20 30 30 28 28 27 30 29 30 30 30 30 29
21 31 XII / 1 29 29 28 31 30 31 VII / 1 31 31 30
22 XI / 1 2 30 30 III / 1 IV / 1 V/1 VI / 1 2 VIII / 1 IX / 1 X/1
23 2 3 31 31 2 2 2 2 3 2 2 2
24 3 4 I/1 II / 1 3 3 3 3 4 3 3 3
25 4 5 2 2 4 4 4 4 5 4 4 4
26 5 6 3 3 5 5 5 5 6 5 5 5
27 6 7 4 4 6 6 6 6 7 6 6 6
28 7 8 5 5 7 7 7 7 8 7 7 7
29 8 - 6 6 8 8 8 8 9 8 8 8
30 9 - 7 7 9 9 9 9 10 9 9 9
31 10 - 8 - 10 - 10 10 - 10 - 10
Modul de utilizare al acestui tabel este următorul: luna probabilă a fătării este situată sub
luna calendaristică a însămânţării, iar ziua probabilă a fătării este situată la locul de intersecţie a
coloanei lunii calendaristice de însămânţare cu coloana 1 (ziua din luna de însămânţare).
Spre exemplu, dacă însămânţarea a avut loc la 10 mai (coloana 6, rândul 10) data
probabilă a fătării va fi la 17 februarie.
135
Data probabilă a fătării poate fi stabilită cu o precizie mai mare doar la vacile care la data
întocmirii planului au gestaţia confirmată.
La celelalte vaci, data probabilă a fătării se poate stabili cu mai puţină precizie, fiind
influenţată de momentul instalării gestaţiei.
Stabilirea datei începerii înţărcării (coloana 12) se completează numai după cunoaşterea
datei reale a instalării gestaţiei şi a nivelului producţiei zilnice de lapte realizat cu 3 luni înainte
de fătare, având în vedere ca la data planificată a înţărcării vaca să nu secrete lapte. Data
planificată a înţărcării (coloana 13) se stabileşte astfel încât să se asigure un R.M. optim.
În coloana 15 se înscrie data trecerii vacii în compartimentul de maternitate, luând în
considerare data probabilă a fătării (reactualizată după cunoaşterea datei însămânţării fecunde
prin confirmarea gestaţiei) şi faptul că în ultimele 2 săptămâni de gestaţie vaca trebuie să fie
cazată în maternitate. Pe baza planului individual de însămânţări şi fătări se întocmeşte
“Centralizatorul lunar al însămânţărilor şi fătărilor” şi “Centralizatorul trimestrial şi anual al
însămânţărilor şi fătărilor” (tabelele 9.5 şi 9.6)
Tabelul 9.5
Centralizatorul lunar al însămânţărilor şi fătărilor
Luna calendaristică
Specificare UM
I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
Fătare Cap.
Însămânţare Cap.
Întoarcere Cap.
Tabelul 9.6
Centralizatorul trimestrial şi anual al însămânţărilor şi fătărilor
Trimestrul
Total
Specificare I II III IV
anual
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Însămânţări
Fătări
În vederea stabilirii numărului de vaci care repetă însămânţările şi a numărului de viţei care
se pot obţine în cursul anului de plan de la vacile care la data întocmirii planului de însămânţări
şi fătări sunt recent fătate sau însămânţate (nediagnosticate ca fiind gestante) se va lua în
considerare procentul de fecunditate la acestea, procent care depinde în mare măsură de durata
repausului de gestaţie (tabelul 9.7)
Tabelul 9.7
Procentul probabil de fecunditate în funcţie de „durata repausului de gestaţie”
Intervalul de la fătare Intervalul de la fătare la prima însămânţare
Probabilitatea
la însămânţare 11-31 zile 32-52 zile 53-73 zile 74-94 zile 94-115 zile
de fecundare
(în zile) Fecunditatea (%)
11-31 0,40 100 - - - -
32-52 0,55 60 100 - - -
53-72 0,62 27 45 100 - -
74-94 0,65 10 17 38 100
95-115 0,68 3 6 13 35 100
116-136 0,70 1 2 4 11 32
137-157 0,68 - 1 1 3 10
peste 157 - - - - 1 4
Numărul total de însămânţări la 100 vaci 201 171 156 150 146
Calving interval (zile) 322 337 355 373 395
136
Din acest tabel se observă că pe măsură ce durata repausului de gestaţie este mai scurtă cu
atât procentul de fecunditate la prima însămânţare va fi mai redus. Spre exemplu, dacă
însămânţarea vacilor se efectuează la primul ciclu de călduri ce apare după 53 de zile de la
fătare, 62% din vaci vor rămâne gestante. La cele 38% vaci rămase negestante şi care urmează a
fi însămânţate în ciclul estral următor procentul de fecunditate va fi de 65%, etc.
Cu ajutorul aceluiaşi tabel se mai poate stabili numărul de doze de material seminal
necesar. Spre exemplu, dacă însămânţarea se efectuează la primul ciclu de călduri care apare
după 53 de zile de la fătare sunt necesare 156 de însămânţări la 100 vaci de vaci. În acelaşi timp,
se poate stabili şi durata intervalului între fătări (calving-interval = C.I.); în exemplul mai sus
menţionat, C.I. = 355 de zile.
137
- Întocmirea lunară a listei vacilor care vor fi supuse controlului gestaţiei. Controlul
gestaţiei se efectuează la 60 de zile de la ultima însămânţare. Vacile diagnosticate negestante şi
cele cu anestru postpartum vor fi luate în evidenţă, se va stabili cauza şi tratamentul de aplicat
pentru a restabili cât mai rapid funcţia de reproducţie a vacilor infecunde.
Aplicaţii practice:
Să se întocmească, la vacile din rasa Bălţată românească cuprinse în tabelul 9.9, planul
individual de însămânţări şi fătări, centralizatorul lunar, trimestrial şi anual al însămânţărilor şi
fătărilor.
Tabelul 9.9
Lista vacilor din rasa Bălţată românească la care se va întocmi
planul de însămânţări şi fătări
Modul de
Categoria: Cantitatea de
Starea de desfăşurare al
- multipară lapte la ultima Data
întreţinere: fătării: Data
Nr. Nr. (M); lactaţie, sau însămân-
- bună (B); - distocie (D); ultimei
crt. matricol - primipară cantitatea ţării
- mediocră (M); - retenţie fătări
(P); medie zilnică fecunde
- slabă (S). placentară (RP);
- viţea (V). de lapte
- metrită (M).
1 00778 M 4006 S R.P. 01.02 -
2 00538 M 5458 B - 09.10 28.11
3 00822 M 6480 M M 21.12 -
4 00838 M 3200 B D 03.12 -
5 00842 M 2800 B - 02.08 01.11
6 00845 M 4620 S R.P. 05.09 -
7 00987 M 2950 B - 08.07 -
8 01051 M 3850 B - 07.02 09.04
9 01080 M 5330 M - 07.09 -
10 01824 M 2900 B M 09.12 -
11 00504 M 4310 B - 15.12 -
12 00506 M 5840 B D 20.11 -
13 00508 M 3850 M - 26.11 -
14 00514 M 2005 B - 05.02 07.04
15 00515 P 20 B M 16.12
16 00521 P 22 S - 03.11
17 00524 P 12 B - 06.10
18 00547 P 9 B R.P. 16.12
19 00638 P 16 M - 10.12
20 00643 P 11 M - 12.11
21 00650 P 24 S - 25.10
22 00655 P 8 B - 20.11
23 00672 P 17 M D 15.09
24 00675 P 19 S - 18.12
25 00697 P 10 B - 03.11
138
LUCRAREA 10
139
Acest indice se înscrie grafic pe viaţa animalului sub forma unei curbe cu aspect
sinusoidal. În acest sens se disting 3 faze, din care prima durează până la vârsta pubertăţii,
interval de timp în care creşterea are un caracter accelerat; în faza următoare, respectiv după
pubertate până la vârsta de adult creşterea devine autoîncetinită. După atingerea maturităţii
somatice procesul de creştere încetează.
Mf = valoarea finală;
A.t. = Mf – Mi în care: Mi = valoarea iniţială.
Viteza absolută de creştere a masei corporale (sporul mediu zilnic sau acumularea medie
zilnică de masă) se calculează cu relaţia:
Exemplu de calcul: Un viţel mascul de rasă Bălţată românească a avut la naştere 40 kg,
iar la vârsta de o lună 60 kg. Să se calculeze s.m.z. realizat în această perioadă.
s.m.z. = (60 – 40 ) / 30 = 20 / 30 = 0,666 kg, respectiv 666 g
R: s.m.z. = 666g
Exemplu de calcul: un viţel mascul de rasa Bălţată românească are la naştere talia de 74
cm, iar la vârsta de 6 luni 103 cm. Să se calculeze viteza absolută de creştere a taliei în această
perioadă.
s.m.z. = (103 cm – 74 cm) / 182 zile = 0,159 cm
R: s.m.z. = 0,159 cm
Viteza absolută de creştere este indicatorul cel mai frecvent utilizat în practica zootehnică,
deoarece serveşte la întocmirea planurilor de furajare şi permite sesizarea eventualelor perturbaţii
ce apar în procesul de creştere, făcând posibilă intervenţia în eliminarea acestor perturbaţii prin
luarea unor măsuri adecvate.
140
Exemplu de calcul: Să se calculeze intensitatea de creştere pentru un viţel mascul de rasă
Bălţată românească care la naştere a avut 40 kg iar la o lună 60 kg.
60 40 20 x100 20 x100
Ic x100 40%
0,5 x(40 60) 0,5 x100 50
Prin specificul procesului de creştere, din momentul procreerii până la stadiul de adult
viteza relativă de creştere se reduce treptat, pentru ca la vârsta de adult aceasta să devină nulă.
Din acest exemplu de calcul rezultă că la naştere viţelul reprezenta 6,15% din masa
corporală a animalului adult.
Pe viaţa animalului, coeficientul de creştere are valori crescânde, încadrându-se grafic într-
o curbă pronunţat ascendentă pe măsura înaintării în vârstă, pentru ca la maturitatea corporală să
aibă valoare maximă (100%).
Dinamica principalilor indici de apreciere a procesului de creştere este prezentată în fig.
10.1.
141
Exemplu de calcul: Să se calculeze şi să se reprezinte grafic indicii de creştere pentru
masa corporală la o viţea B.R., cunoscând energia de creştere (vezi tab. 10.1) şi masa corporală
finală (Gf = 625 kg).
Rezolvare: pentru calcularea indicilor de creştere se întocmeşte un tabel după modelul de
mai jos, în rubricile căruia se înscriu vârsta şi energia de creştere, apoi cu ajutorul formulelor mai
sus prezentate pentru fiecare etapă de vârstă se calculează: sporul total, s.m.z., intensitatea de
creştere şi coeficientul de creştere. După calcularea acestor indici se trasează grafic indicii de
creştere (fig. 10.2.). Pentru a uşura calculele, se consideră că durata medie a unei luni
calendaristice este de 30,5 zile.
Tabelul 10.1
Indicii de creştere pentru masa corporală (Gf = 625 kg)
naştere 36 - - - 6,4
1 48 12 393 28,57 7,68
2 63 15 492 27,02 10,08
3 80 17 557 23,77 12,8
4 98 18 590 20,22 15,68
5 116 18 590 16,82 18,56
6 136 20 656 15,87 21,76
7 158 22 721 14,96 25,28
8 180 23 754 13,57 28,96
9 203 22 721 11,46 32,48
10 226 24 787 11,16 36,32
11 249 24 787 10,04 40,16
12 272 21 689 8,03 43,52
(Kg)
(%)
300 50
250 40
200
30
150
20
100
50 10
0 0
naştere 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Vârsta, în luni
142
Aplicaţii practice:
Să se calculeze şi să se reprezinte grafic indicii de creştere pentru masa corporală, în
primul an de viaţă, la o viţea din rasa B.N.R., cunoscând energia de creştere (vezi tab 10.2.) şi
greutatea corporală finală (Gf=550 kg).
Tabelul 10.2
Indicii de creştere pentru masa corporală
Energia de Viteza absolută de creştere
Vârsta Ic C
creştere Spor total s.m.z.
(luni) (%) (%)
(kg) (kg) (g)
naştere 32 - - -
1 41
2 54
3 68
4 83
5 100
6 120
7 139
8 159
9 181
10 201
11 222
12 244
143
LUCRAREA 11
144
Tabelul 11.1
Tabel pentru stabilirea masei corporale (în viu) a taurinelor determinată barimetric
(după metoda Cluver-Strauch)
Perimetrul Lungimea oblică a trunchiului (cm)
înapoia 140 145 150 155 160 165 170 175 180 185 190 195
spetelor
Greutatea vie (kg)
(cm)
140 241 - - - - - - - - - - -
145 259 268 - - - - - - - - - -
150 277 286 - - - - - - - - - -
155 295 306 317 328 - - - - - - - -
160 313 324 334 347 356 - - - - - - -
165 334 347 358 370 381 398 - - - - - -
170 355 368 380 393 404 431 - - - - - -
175 374 390 403 417 429 443 457 470 - - - -
180 - 414 428 443 452 471 486 500 515 - - -
185 - - 449 464 478 494 508 524 540 552 - -
190 - - - 492 506 522 538 555 572 585 602 -
195 - - - - 531 549 566 582 600 615 633 648
200 - - - - - 580 597 614 634 649 667 684
205 - - - - - - 626 644 662 680 699 717
210 - - - - - - - 678 699 716 736 754
215 - - - - - - - - 734 751 773 792
220 - - - - - - - - 782 804 825
Ultrasonografia - această metodă se foloseşte mai mult la suine şi în mai mică măsură la
bovine, cu scopul de a evidenţia grosimea stratului superficial de grăsime şi mai ales a grosimii
muşchiului Longissimus dorsi. În acest scop se folosesc diferite aparate cu ultrasunete.
Aprecierea taurinelor în viu prin metode subiective constă în: somatoscopie şi palpaţie. Deşi
aceste metode oferă un grad de certitudine mai redus, totuşi ele se folosesc în mod curent în practică.
Somatoscopia - constă în aprecierea taurinelor cu ochiul liber. Gradul de certitudine al
aprecierii este condiţionat de pregătirea şi experienţa examinatorului. Animalul este examinat de
la distanţa de 5-6 m, din faţă, profil şi din spate, analizându-se gradul de îmbrăcare în
musculatură a coapsei, fesei, şalelor, spinării şi spetelor. Se mai ia în considerare rotunjimea
formelor corporale în ansamblu, gradul de acoperire a proeminenţelor osoase cu ţesut adipos şi
dezvoltarea extremităţilor.
În urma aprecierii se acordă calificativul slab sau gras. Taurinele slabe au aspect unghiulos,
gât subţire, musculatura pe trunchi redusă, proeminenţe osoase evidente, flancul scobit, părul lung
şi zburlit. Animalele grase au formele corporale rotunjite, linia superioară şi pieptul largi,
musculatura bine dezvoltată pe trunchi, flancul inaparent, părul scurt şi lucios.
Palpaţia. Aprecierea animalelor pentru carne prin somatoscopie este completată cu metoda
palpaţiei pentru a evidenţia maniamentele.
Maniamentele sunt depuneri de grăsime şi ţesut conjunctiv subcutanat pe anumite regiuni
corporale în perioada de îngrăşare a animalelor. La aceeaşi stare de îngrăşare, maniamentele sunt
mai evidente la taurinele din rasele de carne, apoi la cele mixte şi în ultimul rând la cele de lapte
sau din rasele primitive.
În funcţie de stadiul de îngrăşare, maniamentele apar într-o anumită ordine, de la trenul
posterior spre trenul anterior al animalului (fig. 11.1).
În continuare sunt prezentate principalele maniamente după care se apreciază gradul de
îngrăşare al taurinelor.
Perdeaua, maniament localizat la pliul iei care apare la începutul îngrăşării. Se evidenţiază
prin prinderea iei în palmă, remarcând o îngroşare a regiunii. La un stadiu avansat de îngrăşare
se observă cu ochiul liber aspectul convex al regiunii.
145
Pliul cozii, apare aproape în acelaşi timp cu maniamentul iei. Pentru identificare, se prinde
pliul de la baza cozii între degetul mare şi celelalte degete, remarcându-se îngroşarea acestuia.
Ultima coastă, maniament care apare la animale semigrase. Pentru examinare se prinde
pielea şi ţesuturile subdiacente de la mijlocul ultimei coaste între degetul mare şi degetul
arătător. În urma presării, se formează un fald a cărui consistenţă şi grosime dă indicaţii asupra
stadiului de îngrăşare.
Aplicaţii practice:
- Se va determina, prin cântărire şi prin barimetrie, masa corporală a unor taurine din S.D.E.
- Se va aprecia gradul de îngrăşare al unor taurine, prin palpaţie, pe baza punctelor de
maniament.
146
LUCRAREA 12
147
Tabelul 12.1
Denumirea unităţii ..............................................
Ferma ..........................................................................
Luna ............................................... anul ............
JURNAL DE MULSORI
Lapte fizic, muls la mulsoarea de: Total zi Efectiv Producţia
Consum Lapte Lapte
mediu medie zilnică /
Data
31
Total
Cumulat
Pentru calcularea producţiei medii anuale de lapte pe vacă furajată se foloseşte relaţia:
Lma – producţia medie anuală de lapte pe vacă furajată;
Lma = Ca / Vfa în care: Ca – cantitatea totală de lapte obţinută în anul respectiv;
Vfa – efectivul mediu de vaci furajate în anul de referinţă.
148
12.2. CONTROLUL CANTITATIV INDIVIDUAL AL
PRODUCŢIEI DE LAPTE
Controlul cantitativ individual al producţiei de lapte constă în determinarea cantităţii de
lapte produsă de fiecare vacă pe parcursul unei lactaţii.
Producţia individuală de lapte constituie criteriul principal în selecţia vacilor.
În selecţie se ia în considerare, în primul rând, producţia de lapte pe lactaţie normală,
respectiv producţia de lapte din primele 305 zile de lactaţie. Se consideră lactaţie normală şi
lactaţia mai scurtă de 305 zile, dar nu mai scurtă de 200 zile. În acest caz se consemnează şi
numărul zilelor de lactaţie, de exemplu 280 / 4217 kg.
Producţia de lapte pe lactaţia totală este reprezentată de producţia de lapte obţinută din a
doua zi de la fătare până la înţărcare, consemnându-se şi numărul zilelor de lactaţie, de exemplu
344 / 4435 kg. În cazul în care lactaţia durează 305 zile sau mai puţin, lactaţia totală se confundă
cu lactaţia normală.
Producţia de lapte pe lactaţie totală se ia în considerare la stabilirea producţiei de lapte a
unei vaci pe întreaga durată a vieţii sale productive.
În funcţie de intervalul de timp la care se execută, controlul individual al producţiei de
lapte poate fi: zilnic şi periodic.
149
Norma maximă de control pe zi pentru un controlor este de 50 vaci în ferme cu efective
mari şi de 5-8 vaci în ferme de mici dimensiuni, unde animalele sunt dispersate. Lucrările de
control se execută pe echipe de control, ca formaţiuni operative de lucru.
Efectuarea controlului individual periodic a producţiei de lapte se bazează pe două
elemente de bază, respectiv: perioada de control şi ziua de control.
a). Perioada de control în ţara noastră are o durată de 28 de zile. Deoarece în ultimul timp
s-a constat o dispersare în teritoriu efectivului de vaci luate în COP, precum şi reducerea
personalului specializat, ANARZ a decis extinderea controlului producţiei de lapte efectuat pe o
perioadă de 42 de zile. Astfel, în anul 2003, din totalul de vaci din rasa Brună în COP o proporţie
de 97% au fost controlate la 42 de zile, la rasa Bălţată românească 92%, la rasa Bălţată cu negru
românească 85% şi la rasa Pinzgau de Transilvania 100%.
Toate regulile care se aplică în cazul controlului la 28 de zile sunt valabile şi pentru
controlul la 42 de zile.
Deoarece 90% din efectivul de vaci în COP din ţara noastră este controlat la 42 de zile, în
continuare se va descrie acest sistem.
Durata primei perioade de control poate fi de maximum 67 zile, iar ultima perioadă de
control nu poate fi mai scurtă de 21 zile sau mai lungă de 62 de zile.
Se admite depăşirea intervalului între două controale succesive cu până la 55 de zile, dar
nu mai mult de două ori într-un an calendaristic. În acest caz, calculul se face pentru o perioadă
de 42 zile (ca şi cum controlul s-ar fi făcut în condiţii normale). La vacile recent fătate, primul
control se va face numai după a 5-a zi de fătare.
Nerespectarea reglementărilor în vigoare atrage după sine neluarea în considerare în
lucrările de selecţie a datelor de control pentru lactaţia respectivă a femelei.
Tabelul 12.2
GRAFIC DE CONTROL AL PRODUCŢIEI DE LAPTE
- controlul la 42 de zile -
Ferma .................................. Cod unitate .............................. anul ............
Nr. crt. Data controlului
Perioada de control
control (ziua de control)
1 04.01 15.12– 25.01
2 15.02 26.01– 08.03
3 29.03 09.03– 19.04
4 10.05 20.04– 31.05
5 21.06 01.06– 12.07
6 02.08 13.07– 23.08
7 13.09 24.08– 04.10
8 25.10 05.10– 15.11
9 06.12 16.11– 27.12
Exemplu de calcul: la controlul din 4 ianuarie, o vacă este în repaus mamar. La controlul
din 15 februarie se constată că a fătat în 13 februarie. Având numai 2 zile de la fătare, această
vacă nu va putea fi controlată decât la controlul din 29 martie. Durata primei perioade de
control se va socoti începând cu a doua zi de la fătare (în cazul exemplului de mai sus - 14
februarie) şi până la 19 aprilie, având 65 zile.
b). Ziua de control este egală cu intervalul de 24 ore pentru care se stabileşte cantitatea de
lapte la fiecare vacă luată în controlul oficial al producţiei de lapte. Cantitatea de lapte obţinută
în ziua de control se consideră producţie medie zilnică pe toată perioada de control (42 de zile).
Pentru a reduce influenţa dinamicii cantităţii de lapte pe parcursul lactaţiei, ziua de control
se plasează la mijlocul perioadei de control. Respectiv, controlul individual al cantităţii de lapte
se execută la mulsoarea de prânz şi de seară din ziua a 21-a a perioadei de control şi la mulsoarea
de dimineaţă din ziua a 22-a a perioadei de control.
150
12.2.2.1. Tehnica controlului producţiei de lapte la 42 de zile
Exemplu de calcul: o vacă din rasa Friză cu numărul matricol de RO158250178 care se
mulge de 3 ori pe zi a realizat în ziua de control următoarea producţie : la prânz 6 kg, seara 7
kg şi dimineaţa 8 kg.
Probele parţiale se recoltează după ce s-a terminat mulsul, din întreaga cantitate de lapte
muls care, în prealabil, va fi bine omogenizat.
Flacoanele de plastic se aşează în navete în ordinea de pe buletinul de control, în zig-zag.
În sezonul cald, pentru a se evita alterarea laptelui, în probele de lapte recoltate la prima
mulsoare se vor adăuga diferiţi conservanţi (1-2 picături soluţie naturală de bicromat de potasiu
sau formol 40%).
151
c). În intervalul dintre mulsori:
- verifică, prin sondaj, greutatea corporală a tineretului taurin şi datele înscrise în registrul
de tineret al fermei;
- dacă în fermă există tineret mascul care se preia la reproducţie, execută măsurătorile
corporale de masă.
Navetele se expediază de către UARZ la laboratorul regional de analiză, însoţite de
buletinul de control, completat cu toate datele şi semnat de tehnicianul controlor.
Etape de lucru:
152
CONTROLUL INDIVIDUAL PERIODIC AL PRODUCŢIEI DE LAPTE
Diagramă ajutătoare pentru stabilirea primei perioade şi a ultimei perioade de control
a lactaţiei – la 42 de zile
15.12 25.01 09.03 19.04 01.06 12.07 24.08 04.10 16.11 27.12
26.01 08.03 20.04 31.05 13.07 23.08 05.10 15.11
Stabilirea primei perioade de control se face în funcţie de data fătării, iar stabilirea ultimei perioade de control se face în funcţie de data fătării.
- Ziua de control este plasată la mijlocul perioadei de control, respectiv mulgerea de control se execută la mulsoarea de la prânz (eventual) şi de
seară în ziua a 21-a a perioadei de control şi la mulsoarea de dimineaţă în ziua a 22-a.
- Perioada de control are o durată de 42 de zile, cu menţiunea că:
- durata primei perioade de control poate fi de maximum 67 zile;
- ultima perioadă de control nu poate fi mai scurtă de 21 zile sau mai lungă de 62 de zile.
- La vacile recent fătate, primul control se va face numai după a 5-a zi de la fătare.
- Lactaţia începe a doua zi de la fătare.
153
12.2.2.2. Tehnica controlului producţiei de lapte la 28 de zile
Având în vedere că în ţara noastră sunt şi zone geografice în care se execută controlul
individual periodic la 28 de zile, în cele ce urmează va fi prezentată şi metodologia executării
acestui tip de control.
Controlul producţiei de lapte trebuie să se desfăşoare pe baza unui plan de control, aşa -
numitul “Grafic de control” (tabelul 12.3).
Acest grafic este întocmit de şeful laboratorului judeţean de selecţie la începutul anului,
pentru fiecare fermă cuprinsă în control şi pe date calendaristice (ianuarie-decembrie), ca în
cazul controlului la 42 de zile.
În conformitate cu “Graficul de control” stabilit, tehnicienii controlori se vor deplasa în
fermă şi vor avea asupra lor:
- buletinul de control (tabelul 12.4) unde se înscriu toate vacile care urmează a fi supuse
controlului, în ordinea crescătoare a numerelor matricole;
- ustensilele pentru cântărirea laptelui şi pentru recoltarea probelor de lapte:
- cântar;
- pipete de 25 ml;
- flacoane de plastic cu capace;
- lădiţe (navete) pentru transportul probelor de lapte.
În ziua de control, tehnicianul controlor va executa mai multe operaţiuni înaintea, în timpul
şi după efectuarea controlului.
Exemplu de calcul: o vacă din rasa Friză cu numărul matricol de RO158250178 care se
mulge de 3 ori pe zi a realizat în ziua de control următoarea producţie : la prânz 6 kg, seara 7
kg şi dimineaţa 8 kg.
În acest caz se vor recolta:
- la prânz: 5 ml + 6 ml = 11 ml
- seara: 5 ml + 7 ml = 12 ml
- dimineaţa: 5 ml + 8 ml = 13 ml
Total probă = 36 ml
154
Probele parţiale se recoltează după ce s-a terminat mulsul, din întreaga cantitate de lapte
muls care, în prealabil, va fi bine omogenizat.
Flacoanele de plastic se aşează în navete în ordinea de pe buletinul de control, în zig-zag.
În sezonul cald, pentru a se evita alterarea laptelui, în probele de lapte recoltate la prima
mulsoare se vor adăuga diferiţi conservanţi (1-2 picături soluţie naturală de bicromat de potasiu
sau formol 40%).
a). Perioada de control are o durată de 28 de zile. În funcţie de ziua fătării şi respectiv
ziua înţărcării vacii respective, durata primei perioade de control, respectiv a ultimei perioade de
control pot fi diferită de 28 de zile, astfel:
- durata primei perioade de control poate fi de maximum 46 zile;
- ultima perioadă de control nu poate fi mai scurtă de 14 zile sau mai lungă de 41 de zile.
Se admite depăşirea intervalului între două controale succesive cu până la 35 de zile, dar
nu mai mult de două ori într-un an calendaristic. În acest caz, calculul se face pentru o perioadă
de 28 zile (ca şi cum controlul s-ar fi făcut în condiţii normale). La vacile recent fătate, primul
control se va face numai după a 5-a zi de la fătare.
Nerespectarea reglementărilor în vigoare atrage după sine neluarea în considerare în
lucrările de selecţie a datelor de control pentru lactaţia respectivă a vacii.
b). Ziua de control este egală cu intervalul de 24 ore pentru care se stabileşte cantitatea de
lapte la fiecare vacă luată în controlul oficial al producţiei de lapte.
Cantitatea de lapte obţinută în ziua de control se consideră producţia medie zilnică pe toată
perioada de control.
Ziua de control se plasează la mijlocul perioadei de control pentru a reduce influenţa
155
dinamicii cantităţii de lapte pe parcursul lactaţiei. Controlul individual al cantităţii de lapte se
execută la mulsoarea de prânz şi de seară din ziua a 14-a a perioadei de control şi la mulsoarea
de dimineaţă din ziua a 15-a a perioadei de control.
Exemplu de calcul: La controlul din 25 ianuarie, o vacă este în repaus mamar. La controlul
din 22 februarie se constată că a fătat în 20 februarie. Având numai 2 zile de la fătare, această
vacă nu va putea fi controlată decât la controlul din 22 martie.
Durata primei perioade de control se va socoti începând cu a doua zi de la fătare (în cazul
exemplului de mai sus - 21 februarie) şi până la 5 aprilie, având 44 zile.
Model de calcul pentru controlul individual al producţiei de lapte la 28 de zile
Etape de lucru:
1. Se stabileşte durata primei perioade de control:
Având numai două zile de la fătare, această vacă nu va putea fi controlată decât în 22
martie, deci prima perioadă de control durează din data de 21 februarie până în 5 aprilie, adică 44
zile.
2. Se calculează cantitatea de lapte şi grăsime pentru prima perioadă de control. Să
presupunem că în ziua de control s-au muls 18 kg lapte cu 3,7% grăsime.
Cantitatea de lapte: 44 zile x 18 kg / zi = 792 kg
Cantitatea de grăsime: (792 x 3,7) : 100 = 29,3 kg.
Exemplu de calcul pentru stabilirea duratei la ultima perioadă de control
La controlul din 4.X., de la vaca cu nr. matricol RO12411990002 s-au muls 8 kg lapte cu
3,9% grăsime, dar la controlul următor (din 1. XI.) se constată că vaca a fost înţărcată în 5. X.
Etape de lucru:
1. Se stabileşte durata ultimei perioade de control: această perioadă durează din 21.IX.
până în 4.X., adică 14 zile (ziua de 4.X. fiind ultima zi în care vaca a fost mulsă).
2. Se calculează producţia de lapte şi grăsime pentru ultima perioadă de control. Să
presupunem că la ultimul control (din 4.X.) s-au muls 8 kg lapte cu 3,9 % grăsime.
Cantitatea de lapte = 14 zile x 8 kg / zi = 112 kg
Cantitatea de grăsime = (112 x 3,9) / 100 = 4,37 kg
Exemplu de calcul pentru producţia totală de lapte
Să presupunem că de la vaca cu nr. matricol RO12411990002, în intervalul dintre prima
perioadă de control şi ultima perioadă de control a producţiei de lapte s-au mai muls 3800 kg
lapte, cu un conţinut de 150,1 kg grăsime. Să se calculeze: cantitatea totală de lapte; cantitatea
totală de grăsime din lapte şi procentul mediu de grăsime din lapte.
Etape de lucru:
1. Se calculează cantitatea de lapte (L):
792 kg + 3800 kg + 112 kg = 4704 kg lapte, în care:
- 792 kg – cantitatea de lapte determinată pentru prima perioadă de control,
- 3800 kg - cantitatea de lapte determinată pentru intervalul cuprins între prima perioadă de
control şi ultima perioadă de control a producţiei de lapte;
- 112 kg - cantitatea de lapte determinată pentru ultima perioadă de control.
156
2. Se calculează cantitatea totală de grăsime pe lactaţie (K):
29,3 kg + 150,1 kg + 4,37 kg = 183,77 kg grăsime, în care:
- 29,3 kg - cantitatea de grăsime calculată pentru prima perioadă de control;
- 150,1 kg - cantitatea de grăsime calculată pentru intervalul cuprins între prima
perioadă de control şi ultima perioadă de control a producţiei de lapte;
- 4,37 kg - cantitatea de grăsime calculată pentru ultima perioadă de control;
Datele obţinute în ziua de control precum şi toate evenimentele de reproducţie care au avut
loc între ultimele două controale se înregistrează în “Buletinul de control al producţiei de lapte”
(tabelul 12.4).
Acest buletin se va completa în cadrul fermei de către tehnicianul controlor. Coloana 16 se
completează la laboratorul de analize al ANARZ, iar coloana 18 se completează în situaţii
particulare, respectiv când producţia de lapte a vacii în ziua de control este diminuată din cauze
obiective (călduri, stări trecătoare de boală etc.).
Buletinul de control se completează în 2 exemplare din care unul rămâne la fermă, iar
celălalt însoţeşte probele de lapte la laboratorul de analize.
Buletinul de control se completează cu datele de control calitativ (% de grăsime şi eventual
% de proteine), calculându-se apoi cantitatea de lapte şi grăsime pe perioada de control.
Cantitatea de lapte din ziua de control, dacă s-a determinat volumetric, (coloana 12) se
înmulţeşte cu numărul zilelor din perioada de control (coloana 13), obţinându-se cantitatea de
lapte pe perioada de control în litri. Pentru a obţine o cantitate de lapte exprimată în kg se
înmulţeşte cantitatea de lapte pe perioada de control (coloana 14) cu densitatea medie a laptelui
(1,03), valoarea obţinută notându-se în coloana 15.
De exemplu, cantitatea zilnică de lapte a fost de 10 l, iar numărul zilelor din perioada de
control 28. Rezultă că pe perioada de control cantitatea de lapte a fost de 280 litri care înmulţiţi
cu 1,03 va rezulta 288,4 kg.
Dacă cantitatea de lapte din ziua de control s-a stabilit gravimetric, rezultatul înmulţirii
coloanei 12 cu coloana 13 se trece direct în coloana 15.
Cantitatea de grăsime pe perioada de control (coloana 17) este egală cu produsul dintre
cantitatea de lapte pe perioada de control (coloana 15) şi procentul de grăsime din lapte (coloana
16) totul împărţit la 100. Rezultă:
288,4 x 3,9
11,24 kg grăsime
100
În cazuri speciale, când nu s-a efectuat un control, producţia de lapte la controlul
neefectuat se consideră egală cu media controalelor între care acesta se intercalează. Dacă nu s-a
efectuat primul sau ultimul control se folosesc datele înregistrate la cel mai apropiat control
cunoscut.
157
CONTROLUL INDIVIDUAL PERIODIC AL PRODUCŢIEI DE LAPTE LA VACI
Diagramă ajutătoare pentru stabilirea primei perioade şi a ultimei perioade de control
a producţiei de lapte – control la 28 de zile
15.12 11.1 09.02 08.03 06.04 03.05 01.06 28.06 27.07 23.08 21.09 18.10 16.11 13.12
12.01 08.02 09.03 05.04 04.05 31.05 29.06 26.07 24.08 20.09 19.10 15.11
Stabilirea primei perioade de control se face în funcţie de data fătării, iar stabilirea ultimei perioade de control se face în funcţie de data înţărcării.
- Ziua de control este plasată la mijlocul perioadei de control, respectiv mulgerea de control se execută la mulsoarea de la prânz (eventual) şi de
seară în ziua a 14-a a perioadei de control şi în ziua a 15-a, la mulsoarea de dimineaţă.
- Perioada de control are o durată de 28 de zile, cu menţiunea că:
- durata primei perioade de control poate fi de maximum 46 zile;
- ultima perioadă de control nu poate fi mai scurtă de 14 zile sau mai lungă de 41 de zile.
- La vacile recent fătate, primul control se va face numai după a 5-a zi de la fătare.
- Se consideră că lactaţia debutează începând cu a doua zi de la fătare.
158
Tabelul 12.4
Verificat ....................................................................
Data ..............................................................................
Semnătura .................................................................
Judeţul ...................................... Localitatea ............................................................. Ferma .............................................
valabil controlul
Data înţărcării
Nr. matricol
Observaţii
(col. 15 x 16 / 100)
(ziua, luna, anul)
RASA
(col. 14 x 1,03)
Nr. matricol al
(col. 12 x 13)
Dimineaţa
produsului
produsului
Prânz
Seara
Total
Sexul
Data
Data
Litri
Kg
Kg
%
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
159
Buletinul de control al producţiei de lapte (SPAD) prezentat în tabelul 12.5 se întocmeşte
în două exemplare din care unul se expediază la ANARZ pentru prelucrarea automată a datelor
prin staţia de calcul, iar al doilea rămâne la compartimentul evidenţă al UARZ pentru
completarea fişei genealogice a fiecărei vaci.
În coloana 3 se înscrie rasa codificată a vacii. Codurile pentru principalele rase din ţara
noastră sunt:
- Brună de Maramureş 01; - Bălţată austriacă 17;
- Bălţată românească 03 - Brună elveţiană 23;
- Pinzgau de Transilvania 04; - Holstein-Friză 25;
- Bălţată cu negru românească 08 - Red Holstein 26;
- Sura de stepă 12
Tabelul 12.5
BULETIN DE CONTROL AL PRODUCŢIEI DE LAPTE
(S.P.A.D.)
Unitatea ....................................... Localitatea ....................................... Judeţul ................................
Ferma ................................................... Cod fermă ...................................
Lactaţia normală
Lactaţia totală
(305 zile)
Rasa, cod rasă
Data înţărcării
Nr. lactaţiei
Data fătării
R.M. (zile)
primiparei
C.I. (zile)
Grăsime (kg)
Grăsime (kg)
Proteină (kg)
Nr. crt.
Durata (zile)
Lapte (kg)
Lapte (kg)
Nr. matricol
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Data ...........................................
Tehnician evidenţă Verificat
.......................................................... ..........................................
160
12.3. ESTIMAREA PRODUCŢIEI DE LAPTE
PE LACTAŢIE STANDARD
În vederea selecţiei, vacile trebuie ierarhizate după capacitatea lor productivă redată prin
valoarea de ameliorare. Producţia fenotipică de lapte pe lactaţia normală (realizată în urma
controlului individual periodic) reprezintă, însă, doar parţial valoarea de ameliorare a vacilor
întrucât este mascată de numeroşi factori de mediu. Corectarea producţiei fenotipice de lapte se
face în scopul eliminării perturbărilor negenetice produse de factorii externi sau interni, creşterea
comparabilităţii valorilor centrale şi a variabilităţii şi asigurarea ipotezelor statistice în cazul
estimării valorii de ameliorare.
A. Corectarea pentru vârsta vacii (echivalent maturitate)
Dintre factorii de mediu care influenţează producţia fenotipică de lapte vârsta vacii în
momentul fătării este considerat unul dintre cei mai importanţi. Pentru exprimarea vârstei vacii,
în ţara noastră se utilizează ordinea lactaţiei. Deoarece nu toate vacile fată la aceeaşi vârstă,
vârsta la prima fătare este un alt indicator utilizat pentru exprimarea influenţei vârstei vacii la
fătare, considerându-se că aceasta are un efect mai pronunţat asupra producţiei de lapte pe prima
lactaţie. Pentru eliminarea influenţei acestora s-a convenit ca producţia de lapte să fie corectată la
valoarea echivalent maturitate (EM).
Prin echivalent maturitate se defineşte producţia de lapte pe care ar fi realizat-o vaca, în
aceleaşi condiţii de mediu, dacă ar fi avut dezvoltarea corporală caracteristică maturităţii
morfologice.
Pentru aducerea producţiei de lapte la echivalent maturitate se utilizează coeficienţi
multiplicativi, care sunt diferiţi în raport cu rasa. Astfel, pentru vacile primipare, producţia de
lapte se va înmulţi cu un coeficient ales în raport cu vârsta la prima fătare (tabelul 12.6) şi cu
coeficientul pentru prima lactaţie (tabelul 12.7). Producţia de lapte a vacilor multipare se va
înmulţi numai cu coeficientul corespunzător ordinii lactaţiei în care vaca a performat (tabelul
12.7).
Tabelul 12.6
Coeficienţi de corecţie
ai primei lactaţii în funcţie de vârsta la prima fătare
RASA
Vârsta la prima
Bălţată românească, Brună-Schwyz şi Holstein-Friză şi
fătare (în luni)
Simmental şi metişi metişi metişi
25 1,05 1,03 1,02
26 1,03 1,02 1,01
27 1,01 1,01 1,00
28 1,00 1,00 0,99
29 1,00 1,00 0,98
30 0,98 0,98 0,97
31 0,96 0,96 0,96
32 0,94 0,94 0,95
33 0,92 0,92 0,94
161
Tabelul 12.7
Coeficienţii de corecţie pentru aducerea la lactaţie maximă (EM) în funcţie
de numărul de ordine al lactaţiei, pe rase
RASA
Bălţată românească,
Lactaţia Brună, Schwyz şi metişi Holstein-Friză şi metişi
Simmental şi metişi
Lapte Grăsime Lapte Grăsime Lapte Grăsime
1 1,229 1,204 1,248 1,222 1,214 1,199
2 1,133 1,118 1,144 1,126 1,105 1,095
3 1,067 1,057 1,071 1,060 1,037 1,031
4 1,024 1,019 1,025 1,019 1,003 1,000
5 1,002 1,000 1,001 1,000 1,000 1,001
6 1,000 1,000 1,000 1,002 1,027 1,032
7 1,018 1,019 1,020 1,026 1,088 1,097
8 1,057 1,058 1,063 1,073 1,188 1,203
9 1,119 1,119 1,132 1,146 1,336 1,360
10 1,209 1,206 1,232 1,249 1,549 1,585
Tabelul 12.8
Coeficienţii de corecţie pentru efectul lunii de fătare, pe rase
RASA
Luna Bălţată românească,
Brună, Schwyz şi metişi Holstein-Friză şi metişi
calendaristică Simmental şi metişi
Lapte Grăsime Lapte Grăsime Lapte Grăsime
1 0,966 0,969 1,005 1,013 0,948 0,957
2 0,970 0,976 1,012 1,020 0,975 0,980
3 1,026 1,031 1,061 1,068 0,993 0,997
4 1,067 1,070 1,090 1,097 1,023 1,022
5 1,043 1,042 1,068 1,071 1,035 1,029
6 1,057 1,056 1,051 1,047 1,057 1,051
7 1,047 1,044 1,013 1,006 1,056 1,052
8 1,019 1,015 0,973 0,963 1,040 1,034
9 0,978 0,973 0,930 0,923 1,004 0,997
10 0,962 0,959 0,937 0,933 0,968 0,968
11 0,941 0,938 0,936 0,934 0,960 0,963
12 0,938 0,938 0,941 0,944 0,950 0,956
162
Tabelul 12.9
Coeficienţi de anualizare pentru lactaţiile cuprinse între 200 şi 305 zile
Durata RASA
lactaţiei Bălţată românească,
Brună-Schwyz şi metişi Holstein-Friză şi metişi
(zile) Simmental şi metişi
205 0,983 1,018 1,012
215 1,007 1,035 1,037
225 1,027 1,046 1,057
235 1,041 1,054 1,071
245 1,050 1,057 1,078
255 1,054 1,055 1,080
265 1,051 1,048 1,074
275 1,043 1,037 1,063
285 1,029 1,022 1,045
295 1,010 1,003 1,022
305 0,987 0,981 0,994
Tabelul 12.10
Coeficienţi de anualizare pentru lactaţiile cuprinse între 306 şi 400 zile
RASA
Durata
Bălţată românească,
lactaţiei Brună-Schwyz şi metişi Holstein-Friză şi metişi
Simmental şi metişi
(zile)
Lapte Grăsime Lapte Grăsime Lapte Grăsime
306 0,984 0,984 0,977 0,977 0,987 0,987
315 0,973 0,977 0,969 0,972 0,980 0,982
325 0,960 0,963 0,958 0,961 0,970 0,973
335 0,948 0,950 0,949 0,950 0,961 0,965
345 0,937 0,938 0,940 0,941 0,953 0,957
355 0,928 0,928 0,933 0,933 0,946 0,950
365 0,920 0,920 0,928 0,927 0,939 0,944
375 0,913 0,913 0,924 0,924 0,933 0,940
385 0,908 0,909 0,922 0,922 0,928 0,937
395 0,904 0,907 0,921 0,922 0,924 0,935
Producţia de lapte adusă la valoarea echivalent maturitate şi corectată pentru luna de fătare
şi durata lactaţiei se numeşte producţie de lapte standardizată, şi se utilizează în procesul de
ameliorare al taurinelor.
Exemplu de calcul:
Să se ierarhizeze după producţia de lapte standardizată următoarele vaci din rasa Bălţată
românească:
1. lactaţia a II-a cu durata de 315 zile, 4250 kg lapte cu 3.8% grăsime. Data fătării 28.03.
2. lactaţia I cu durata de 305 zile, 3850 kg lapte cu 3,9% grăsime. Vârsta la prima fătare 27
luni. Data fătării 30.05.
3. lactaţia a VI-a cu durata de 295 zile, 4450 kg lapte cu 3,7% grăsime. Data fătării 27.07.
1. LS = 4250 x 1,133 x 1,026 x 0,973 = 4807 kg
GS = (4250 x 3,8 / 100) x 1,133 x 1,031 x 0,977 = 184,31 kg II
2. LS = 3850 x 1,01 x 1,229 x 1,043 x 0,987 = 4920 kg
GS = (3850 x 3,9 / 100) x 1,01 x 1,204 x 1,042 x 0,987 = 187,78 kg I
3. LS = 4450 x 1,000 x 1,047 x 1,010 = 4706 kg
GS = (4450 x 3,7 / 100) x 1,000 x 1,044 x 1,010 = 173,61 kg III
163
Aplicaţii practice:
- Să se calculeze cantitatea medie zilnică de lapte pe vacă furajată (fizic şi standard, în kg)
într-o fermă cu 400 de vaci care realizează o cantitate totală de lapte de 42 hl* cu un procent de
grăsime de 3,9%.
- Să se calculeze cantitatea medie anuală de lapte (în kg) pe vacă furajată într-o fermă cu
efectivul mediu anual de 388 vaci furajate şi o cantitate totală de 13400 hl lapte.
- Să se calculeze cantitatea de lapte şi de grăsime, precum şi procentul mediu de grăsime
pe lactaţie totală pentru vaca de rasă Bălţată cu negru românească cu nr. matricol RO155350176,
care a fătat în data de 31.07, la primul control realizând o producţie de 22 kg lapte cu 3,6%
grăsime. Vaca a fost înţărcată în data de 12.02, realizând la ultimul control o producţie de 9 kg
lapte cu 3,8% grăsime. În intervalul dintre primul control şi ultimul control al producţiei de lapte
s-au mai muls 4523 kg lapte cu 167,35 kg grăsime.
- Să se ierarhizeze după producţia de lapte standardizată următoarele vaci din rasa Bălţată
românească:
1. lactaţia I cu durata de 283 zile 3650 kg lapte cu 3,85% grăsime. Data fătării 24.02.
Vârsta la fătare 27 luni.
2. lactaţia a II-a cu durata de 323 zile 3400 kg lapte cu 3,98% grăsime. Data fătării
18.08.
3. lactaţia a III-a cu durata de 241 zile 3700 kg lapte cu 3,68% grăsime. Data fătării
14.10.
4. lactaţia a VIII-a cu durata de 306 zile 3680 kg lapte cu 3,72% grăsime. Data fătării
08.04.
* 1 hl = 100 litri
164
LUCRAREA 13
165
În notaţie matricială modelul poate fi scris:
în care:
y - vectorul performanţelor;
y = Xb + Za + e b - vectorul efectelor fixe;
a - vectorul efectelor aleatoare;
e - vectorul efectelor reziduale.
W b RHS
în care:
X - matrice de dimensiunea n animale x m efecte fixe
Z - matrice de dimensiunea n animale x p efecte randomizate
Y - vectorul coloană a performanţelor (n performanţe x 1)
A – matricea relaţiilor genetice dintre indivizi
k – raport de varianţe.
k = (1-h2)/h2
Exemplu de calcul
Să se calculeze valoarea de ameliorare pentru vacile dintr-o fermă cu 15 capete din rasa
Bălţată românească, folosind metodologia BLUP–model animal şi informaţiile prezentate în
tabelul 13.1.
Taurii genitori ai vacilor fac parte din două grupe genetice diferite. Astfel:
- taurii t1, t2 şi t3 sunt semifraţi după tată, având un coeficient de înrudire de 0,25;
- taurii t4 şi t5 fac parte dintr-o altă grupă genetică, fiind semifraţi după tată şi au un
coeficient de înrudire de 0,25.
Între cele două grupe genetice nu există înrudire.
Însuşirile pentru care se va calcula valoarea de ameliorare sunt prezentate în tabelul 13.2,
fiind:
1. cantitatea de grăsime din lapte pe lactaţie standardizată (G),
2. punctajul ponderat pentru musculatură din cadrul aprecierii liniare a exteriorului (M)
3. punctajul total obţinut la aprecierea liniară a exteriorului, transformat cu ajutorul
ponderilor (E).
Deoarece toate vacile au fătat în aceeaşi fermă, iar pentru luna fătării s-a făcut corecţia prin
standardizare cu coeficienţi, ca factor fix de influenţă a performanţelor rămâne anul
performanţei, motiv pentru care acesta este introdus în model pentru calculul mediilor.
166
Tabelul 13.1
Informaţiile necesare pentru calculul valorii de ameliorare la vacile din rasă Bălţată românească
167
Tabelul 13.2
Însuşirile pentru care se calculează valoarea de ameliorare la vacile de rasă Bălţată românească
Producţia de lapte pe lactaţie
Punctaj exterior ponderat
Vaca standard
Lapte (kg) Grăsime (kg) Format Musculatură Fundament Uger TOTAL
v1 6594 272,74 19 18 17 37 91
v2 6204 221,37 17 17 16 35 85
v3 5609 219,15 18 17 17 35 87
v4 6019 239,56 19 19 19 37 94
v5 4207 168,77 18 18 17 36 89
v6 4194 150,55 19 18 19 38 94
v7 6338 280,25 18 18 17 35 88
v8 6747 261,25 18 18 18 37 91
v9 4799 189,72 17 16 16 33 82
v10 6444 242,05 17 18 18 35 88
v11 4317 172,58 17 17 16 35 85
v12 4936 193,01 18 17 17 34 86
v13 4336 179,70 17 16 16 34 83
v14 6302 246,10 19 18 19 35 91
v15 4297 174,14 17 17 16 33 83
168
Se construiesc matricile X, Y, Z şi A.
Matricea X va avea dimensiunea n animale x m efecte fixe. În cazul exemplului nostru n =
15, iar m = 2, deci matricea X va avea 15 rânduri şi 2 coloane. Transpusa acesteia, X’ va avea 2
rânduri şi 15 coloane, iar produsul X’X va fi de dimensiunea 2 rânduri şi 2 coloane.
2002 2003
X= v1 1 0
v2 1 0
v3 0 1
v4 0 1
v5 0 1
v6 1 0
v7 0 1
v8 1 0
v9 0 1
v10 0 1
v11 1 0
v12 0 1
v13 0 1
v14 1 0
v15 0 1
X'= 1 1 0 0 0 1 0 1 0 0 1 0 0 1 0
0 0 1 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 0 1
2002 2003
X'X= 2002 6 0
2003 0 9
169
Z'= 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Z'Z= 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Se vor formula apoi matricile X’Z şi Z’X. Matricea X’Z va avea dimensiunea m efecte fixe
x p efecte randomizate, adică 2 rânduri (2002 şi 2003) şi 15 coloane (15 vaci). Matricea Z’X va
fi practic transpusa matricei X’Z, având 15 de rânduri şi 15 coloane.
2002 2003
Z'X= v1 1 0
v2 1 0
v3 0 1
v4 0 1
v5 0 1
v6 1 0
v7 0 1
v8 1 0
v9 0 1
v10 0 1
v11 1 0
v12 0 1
v13 0 1
v14 1 0
v15 0 1
170
Matricea Y, a fenotipurilor, va fi de fapt un vector având 15 rânduri, corespunzător
numărului de vaci şi o coloană corespunzător fenotipului realizat de fiecare vacă pentru fiecare
însuşire urmărită. În cazul nostru vom avea trei vectori, şi anume unul pentru cantitatea de
grăsime din lapte (G), unul pentru punctajul musculaturii (M) şi unul pentru punctajul total
obţinut la aprecierea exteriorului (E).
Folosind matricile Y, X’ şi Z’ se vor calcula matricile X’Y şi Z’Y.
G M E G M E
Y= v1 272,74 18 91 X'Y= 1324,59 106,00 537,00
v2 221,37 17 85 1886,36 156,00 780,00
v3 219,15 17 87
v4 239,56 19 94 G M E
v5 168,77 18 89 Z'Y= 272,74 18,00 91,00
v6 150,55 18 94 221,37 17,00 85,00
v7 280,25 18 88 219,15 17,00 87,00
v8 261,25 18 91 239,56 19,00 94,00
v9 189,72 16 82 168,77 18,00 89,00
v10 242,05 18 88 150,55 18,00 94,00
v11 172,58 17 85 280,25 18,00 88,00
v12 193,01 17 86 261,25 18,00 91,00
v13 179,70 16 83 189,72 16,00 82,00
v14 246,10 18 91 242,05 18,00 88,00
v15 174,14 17 83 172,58 17,00 85,00
193,01 17,00 86,00
179,70 16,00 83,00
246,10 18,00 91,00
174,14 17,00 83,00
A-1= 1,17 -0,16 -0,16 -0,16 -0,16 -0,03 -0,02 -0,02 -0,02 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,16 1,17 -0,16 -0,16 -0,16 -0,03 -0,02 -0,02 -0,02 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,16 -0,16 1,17 -0,16 -0,16 -0,03 -0,02 -0,02 -0,02 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,16 -0,16 -0,16 1,17 -0,16 -0,03 -0,02 -0,02 -0,02 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,16 -0,16 -0,16 -0,16 1,17 -0,03 -0,02 -0,02 -0,02 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 1,02 -0,04 -0,04 -0,04 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,04 1,12 -0,22 -0,22 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,04 -0,22 1,12 -0,22 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,02 -0,04 -0,22 -0,22 1,12 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 1,14 -0,19 -0,19 -0,19 -0,03 -0,03
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,19 1,14 -0,19 -0,19 -0,03 -0,03
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,19 -0,19 1,14 -0,19 -0,03 -0,03
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,19 -0,19 -0,19 1,14 -0,03 -0,03
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 1,07 -0,26
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,26 1,07
172
Pentru cantitatea de grăsime din lapte (G):
h2=0,4 deci raportul k va fi: k = (1-0,4)/0,4 = 1,5
A-1Ik= 1,75 -0,25 -0,25 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 1,75 -0,25 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 1,75 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 -0,25 1,75 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 -0,25 -0,25 1,75 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,04 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 1,52 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 1,68 -0,32 -0,32 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 -0,32 1,68 -0,32 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 -0,32 -0,32 1,68 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 1,72 -0,28 -0,28 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 1,72 -0,28 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 -0,28 1,72 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 -0,28 -0,28 1,72 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 1,61 -0,39
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 -0,39 1,61
Z'Z+A-1Ik= 2,75 -0,25 -0,25 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 2,75 -0,25 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 2,75 -0,25 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 -0,25 2,75 -0,25 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,25 -0,25 -0,25 -0,25 2,75 -0,04 -0,03 -0,03 -0,03 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,04 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 2,52 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 2,68 -0,32 -0,32 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 -0,32 2,68 -0,32 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,03 -0,05 -0,32 -0,32 2,68 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 2,72 -0,28 -0,28 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 2,72 -0,28 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 -0,28 2,72 -0,28 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,28 -0,28 -0,28 2,72 -0,04 -0,04
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 2,61 -0,39
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,04 -0,04 -0,04 -0,04 -0,39 2,61
173
Modelul matematic, obţinut prin concatenarea matricilor, va fi:
W b RHS
174
Matricea W-1 va fi:
W-1 0,30 0,05 -0,14 -0,14 -0,06 -0,06 -0,06 -0,13 -0,05 -0,13 -0,05 -0,04 -0,13 -0,04 -0,04 -0,13 -0,04
0,05 0,22 -0,06 -0,06 -0,11 -0,11 -0,11 -0,03 -0,11 -0,05 -0,11 -0,11 -0,06 -0,11 -0,11 -0,04 -0,10
-0,14 -0,06 0,45 0,12 0,09 0,09 0,09 0,07 0,05 0,08 0,05 0,04 0,07 0,04 0,04 0,06 0,03
-0,14 -0,06 0,12 0,45 0,09 0,09 0,09 0,07 0,05 0,08 0,05 0,04 0,07 0,04 0,04 0,06 0,03
-0,06 -0,11 0,09 0,09 0,44 0,11 0,11 0,04 0,07 0,05 0,07 0,06 0,04 0,06 0,06 0,03 0,05
-0,06 -0,11 0,09 0,09 0,11 0,44 0,11 0,04 0,07 0,05 0,07 0,06 0,04 0,06 0,06 0,03 0,05
-0,06 -0,11 0,09 0,09 0,11 0,11 0,44 0,04 0,07 0,05 0,07 0,06 0,04 0,06 0,06 0,03 0,05
-0,13 -0,03 0,07 0,07 0,04 0,04 0,04 0,46 0,04 0,07 0,04 0,02 0,06 0,02 0,02 0,06 0,02
-0,05 -0,11 0,05 0,05 0,07 0,07 0,07 0,04 0,44 0,09 0,11 0,06 0,04 0,06 0,06 0,03 0,05
-0,13 -0,05 0,08 0,08 0,05 0,05 0,05 0,07 0,09 0,45 0,09 0,03 0,06 0,03 0,03 0,06 0,03
-0,05 -0,11 0,05 0,05 0,07 0,07 0,07 0,04 0,11 0,09 0,44 0,06 0,04 0,06 0,06 0,03 0,05
-0,04 -0,11 0,04 0,04 0,06 0,06 0,06 0,02 0,06 0,03 0,06 0,44 0,09 0,11 0,11 0,04 0,06
-0,13 -0,06 0,07 0,07 0,04 0,04 0,04 0,06 0,04 0,06 0,04 0,09 0,44 0,09 0,09 0,07 0,04
-0,04 -0,11 0,04 0,04 0,06 0,06 0,06 0,02 0,06 0,03 0,06 0,11 0,09 0,44 0,11 0,04 0,06
-0,04 -0,11 0,04 0,04 0,06 0,06 0,06 0,02 0,06 0,03 0,06 0,11 0,09 0,11 0,44 0,04 0,06
-0,13 -0,04 0,06 0,06 0,03 0,03 0,03 0,06 0,03 0,06 0,03 0,04 0,07 0,04 0,04 0,45 0,09
-0,04 -0,10 0,03 0,03 0,05 0,05 0,05 0,02 0,05 0,03 0,05 0,06 0,04 0,06 0,06 0,09 0,44
175
Pentru musculatură (M) şi pentru punctajul total (P), având un coeficient de heritabilitate sensibil egal (0,3), matricile nu sunt diferite, cu
excepţia celor pentru performanţă (X’Y şi Z’Y).
Dacă h2=0,3, raportul k va fi: k = (1-0,3)/0,3 = 2,3
A-1Ik= 2,73 -0,38 -0,38 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 2,73 -0,38 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 2,73 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 -0,38 2,73 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 -0,38 -0,38 2,73 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,07 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 2,37 -0,08 -0,08 -0,08 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 2,61 -0,51 -0,51 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 -0,51 2,61 -0,51 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 -0,51 -0,51 2,61 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 2,67 -0,44 -0,44 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 2,67 -0,44 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 -0,44 2,67 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 -0,44 -0,44 2,67 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 2,50 -0,61
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 -0,61 2,50
Z'Z+A-1Ik= 3,73 -0,38 -0,38 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 3,73 -0,38 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 3,73 -0,38 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 -0,38 3,73 -0,38 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,38 -0,38 -0,38 -0,38 3,73 -0,07 -0,05 -0,05 -0,05 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,07 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 3,37 -0,08 -0,08 -0,08 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 3,61 -0,51 -0,51 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 -0,51 3,61 -0,51 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
-0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,05 -0,08 -0,51 -0,51 3,61 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 3,67 -0,44 -0,44 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 3,67 -0,44 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 -0,44 3,67 -0,44 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,44 -0,44 -0,44 3,67 -0,07 -0,07
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 3,50 -0,61
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 -0,07 -0,07 -0,07 -0,07 -0,61 3,50
176
Modelul matematic, obţinut prin concatenarea matricilor, va fi:
W b RHS
177
Matricea W-1 va fi:
W-1 0,25 0,03 -0,09 -0,09 -0,04 -0,04 -0,04 -0,08 -0,03 -0,08 -0,03 -0,03 -0,08 -0,03 -0,03 -0,08 -0,03
0,03 0,18 -0,04 -0,04 -0,07 -0,07 -0,07 -0,02 -0,07 -0,03 -0,07 -0,07 -0,04 -0,07 -0,07 -0,02 -0,06
-0,09 -0,04 0,32 0,08 0,07 0,07 0,07 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02 0,03 0,02 0,02 0,03 0,02
-0,09 -0,04 0,08 0,32 0,07 0,07 0,07 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02 0,03 0,02 0,02 0,03 0,02
-0,04 -0,07 0,07 0,07 0,32 0,08 0,08 0,03 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02 0,03 0,03 0,02 0,03
-0,04 -0,07 0,07 0,07 0,08 0,32 0,08 0,03 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02 0,03 0,03 0,02 0,03
-0,04 -0,07 0,07 0,07 0,08 0,08 0,32 0,03 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02 0,03 0,03 0,02 0,03
-0,08 -0,02 0,04 0,04 0,03 0,03 0,03 0,33 0,02 0,04 0,02 0,01 0,03 0,01 0,01 0,03 0,01
-0,03 -0,07 0,03 0,03 0,04 0,04 0,04 0,02 0,32 0,07 0,08 0,03 0,02 0,03 0,03 0,02 0,02
-0,08 -0,03 0,04 0,04 0,03 0,03 0,03 0,04 0,07 0,32 0,07 0,02 0,03 0,02 0,02 0,03 0,02
-0,03 -0,07 0,03 0,03 0,04 0,04 0,04 0,02 0,08 0,07 0,32 0,03 0,02 0,03 0,03 0,02 0,02
-0,03 -0,07 0,02 0,02 0,03 0,03 0,03 0,01 0,03 0,02 0,03 0,32 0,06 0,08 0,08 0,02 0,04
-0,08 -0,04 0,03 0,03 0,02 0,02 0,02 0,03 0,02 0,03 0,02 0,06 0,32 0,06 0,06 0,04 0,03
-0,03 -0,07 0,02 0,02 0,03 0,03 0,03 0,01 0,03 0,02 0,03 0,08 0,06 0,32 0,08 0,02 0,04
-0,03 -0,07 0,02 0,02 0,03 0,03 0,03 0,01 0,03 0,02 0,03 0,08 0,06 0,08 0,32 0,02 0,04
-0,08 -0,02 0,03 0,03 0,02 0,02 0,02 0,03 0,02 0,03 0,02 0,02 0,04 0,02 0,02 0,32 0,07
-0,03 -0,06 0,02 0,02 0,03 0,03 0,03 0,01 0,02 0,02 0,02 0,04 0,03 0,04 0,04 0,07 0,32
178
Soluţiile pentru cele trei însuşiri sunt prezentate mai jos:
Punctaj
Grăsime Musculatură
exterior
2002 219,86 17,65 89,40 Mediile pe ani a celor trei însuşiri
2003 208,24 17,34 86,70
Soluţiile sistemului reprezintă, pe de o parte mediile însuşirilor pe cele două nivele ale
factorului fix, respectiv anii 2002 şi 2003, iar pe de altă parte valoarea de ameliorare absolută a
vacilor din fermă pentru grăsime, musculatură şi punctaj.
Aplicaţii practice:
Să se calculeze valoarea de ameliorare absolută pentru o fermă de cinci vaci de lapte din
rasa Bălţată cu negru românească, folosind informaţiile din tabelul 3.
Tabelul 13.3
Informaţiile necesare pentru calculul valorii de ameliorare la vacile din rasa BNR
Puncte obţinute la
Producţia de lapte pe lactaţie
Nr. Anul de Durata aprecierea exteriorului
Tata VP Lact Luna
matr. producţie lactaţiei Lapte Grăsime
Fo Tip Fu Ug TO
(kg) kg %
400 t1 2003 - 2 V 335 8326 324,71 3,90 90 87 84 83 85
506 t1 2004 28 1 III 305 8246 339,74 4,12 85 87 84 85 85
1006 t2 2003 26 1 X 255 6703 279,52 4,17 85 85 85 88 86
324 t2 2004 27 1 II 315 11669 437,59 3,75 90 87 84 88 87
155 t2 2004 - 2 IX 295 9136 392,85 4,30 90 87 88 89 89
179
LUCRAREA 14
Tabelul 14.1
Media caracterelor la populaţia de vaci din România
- lactaţii standard 2002/2003 -
Bălţată Pinzgau de Bălţată cu negru
Specificare Brună
românească Transilvania românească
Cantitatea de lapte (kg) 3860 4502 3775 4898
Cantitatea de grăsime din lapte (kg) 150 178 146 191
Procentul de grăsime din lapte (%) 3,89 3,95 3,86 3,90
Cantitatea de proteină din lapte (kg) 128 144 120 158
Procentul de proteină din lapte (%) 3,32 3,22 3,20 3,23
180
14.2. NOMINALIZAREA VACILOR MAME DE TAURI
(MT)
Această a doua fază se desfăşoară în lunile noiembrie-decembrie a fiecărui an.
Comisia de bonitare efectuează, pentru fiecare vacă CMT din listele primite, aprecierea
exteriorului prin descrierea lineară, precum şi unele măsurători: înălţimea la grebăn (pentru rasa
Brună), înălţimea la crupă (pentru celelalte rase). Se vor nota defectele constatate pentru
nominalizarea împerecherilor, în scopul consolidării însuşirilor valoroase şi a corectării celor
nedorite la descendenţi. Rezultatele sunt trimise la ANARZ, unde sunt prelucrate computerizat,
şi apoi sunt elaborate listele cu mamele de tauri.
Pentru alegerea mamelor de tauri se realizează o preselecţie, reţinându-se numai acele
CMT care îndeplinesc cerinţele minime pe rase, stabilite anual de către ANARZ, în raport cu
performanţele rasei în anul precedent. Pentru anul 2003-2004, aceste cerinţe sunt redate în
tabelul 14.2.
Tabelul 14.2
Cerinţe minime pentru selectarea vacilor mame de tauri
(MT)
Procentul
Înălţimea la Înălţimea la Punctaj Cantitatea Cantitatea
de VAG
Rasa şi codul rasei grebăn - HG crupă - HS total de lapte de grăsime
grăsime (%)
(cm) (cm) exterior (kg) (kg)
(%)
Brună (01) 129 - 80 5000 182 3,65 >100
Bălţată românească
- 136 80 6000 219 3,65 >100
(03)
Pinzgau de
- 130 80 3900 - - >100
Transilvania (04)
Bălţată cu negru
- 136 80 7500 274 3,65 >100
românească (08)
Ierarhizarea vacilor în vederea alegerii mamelor de tauri se realizează pe baza unui index
multicriterial (IG). Criteriile luate în considerare în selecţia vacilor mame de tauri (MT) sunt:
- cantitatea de grăsime pe lactaţie standardizată, redată ca valoare de ameliorare absolută şi
relativă;
- caracterele de exterior, evaluate prin punctaj în funcţie de nota acordată şi ponderate în
funcţie de agregatul de caractere din care face parte;
Pentru a putea fi introdus în indexul global, punctajul total trebuie transformat prin acordarea
unei ponderi pentru fiecare agregat de caractere care îl compune, conform tabelului 14.3.
Tabelul 14.3
Ponderea agregatelor de caractere pentru transformarea punctajului
pentru exterior în vederea nominalizării vacilor mame de tauri
2003/2004
Rasa şi codul rasei Format Musculatură Membre Uger Tip
Brună (01) 0,25 0,10 0,25 0,40 -
Bălţată românească (03) 0,20 0,20 0,20 0,40 -
Pinzgau de Transilvania (04) 0,20 0,20 0,20 0,40 -
Bălţată cu negru românească (08) 0,20 - 0,25 0,40 0,15
Indexul multicriterial se diferenţiază pe rase, iar ponderea criteriilor este diferită de la rasă
la rasă, fiind prezentate în tabelul 14.4.
181
Tabelul 14.4
Structura indexului global, pe rase (2003/2004)
Rasa şi codul rasei Lapte Carne (musculatura) Exterior IG
Brună (01) 0,65 0,20 0,15 1,00
Bălţată românească (03) 0,55 0,30 0,15 1,00
Pinzgau de Transilvania (04) 0,55 0,30 0,15 1,00
Bălţată cu negru românească (08) 0,80 - 0,20 1,00
Tabelul 14.5
Media caracterelor la populaţia de vaci din România
(ANARZ 2003/2004)
Bălţată Pinzgau de Bălţată cu negru
Specificare Brună
românească Transilvania românească
Cantitatea de grăsime din
150,00 178,00 146,00 191,00
lapte (kg)
Punctaj musculatură 7,5 17,1 16,4 -
Punctaj total la aprecierea
80,71 81,63 80,65 77,89
exteriorului
Exemplu de calcul
Vom urmări etapele de lucru pentru identificarea şi nominalizarea vacilor mame de tauri pe
baza unui exemplu de calcul. Vom lua exemplul fermei de 15 vaci de lapte din rasa Bălţată
românească prezentat în lucrarea 13. Datele necesare pentru stabilirea CMT şi MT sunt
prezentate în tabelul 14.6. Se observă că etapele de lucru 1, 4, 6 şi 7 au fost rezolvate în lucrarea
anterioară.
Pct. 2. - Media pentru producţia de lapte pe lactaţie standard este de 5423 kg lapte şi
214,06 kg grăsime din lapte (tabelul 14.6).
Pct. 3. - Comparând producţia tuturor vacilor cu media fermei se constată că numai vacile
1, 2, 3, 4, 7, 8, 10 şi 14 îndeplinesc cerinţa pentru a deveni CMT, pentru că depăşesc media
fermei. Numai pentru aceste vaci se va calcula valoarea relativă de ameliorare pentru cantitatea
de grăsime din lapte.
Tabelul 14.6
Criteriile de selecţie pentru alegerea MT într-o fermă de 15 vaci de lapte
din rasa Bălţată românească
Producţia de lapte pe lactaţie standard Exterior
Vaca Lapte Grăsime VAA Musculatură TOTAL
(kg) (kg) (kg) puncte VAA puncte VAA
v1 6594 272,74 20,443 18 0,160 91 0,724
v2 6204 221,37 3,319 17 -0,083 85 -0,736
v3 5609 219,15 6,452 17 -0,008 87 0,408
v4 6019 239,56 13,254 19 0,479 94 2,110
v5 4207 168,77 -10,342 18 0,236 89 0,894
v6 4194 150,55 -25,907 18 0,119 94 1,422
v7 6338 280,25 28,872 18 0,165 88 0,339
v8 6747 261,25 18,664 18 0,089 91 0,412
v9 4799 189,72 -1,307 16 -0,322 82 -1,120
v10 6444 242,05 8,276 18 0,086 88 -0,050
v11 4317 172,58 -18,754 17 -0,233 85 -1,437
v12 4936 193,01 -8,072 17 -0,158 86 -0,537
v13 4336 179,70 -12,508 16 -0,401 83 -1,267
v14 6302 246,10 7,677 18 0,070 91 0,204
v15 4297 174,14 -12,437 17 -0,097 83 -1,085
Media 5423 214,06 - 17,5 - 87,8 -
183
Pct. 4. - Utilizând valorile de ameliorare din tabelul 14.6 şi valorile medii ale rasei redate
în tabelul 14.5, se calculează valoarea relativă de ameliorare pentru grăsime la vacile CMT. Se
va utiliza formula:
VAR = 100 x (VAG + XPOP)/XPOP (%)
Exemplu: pentru vaca 1:
VAR = 100 x (20,443 + 178)/178 = 111,48%
Apoi se realizează ierarhizarea vacilor în funcţie de valoarea de ameliorare relativă grăsime
(tabelul 14.7).
Tabelul 14.7
Ierarhizarea vacilor CMT după VAR grăsime
Pct. 5. - Dacă se compară vacile din tabelul 14.7 cu cerinţele minime impuse de ANARZ
pentru vacile mame de tauri (tabelul 14.2) se constată că vaca nr. 3 nu îndeplineşte cerinţa
minimă pentru cantitatea de lapte (6000 kg), iar vaca nr. 2 pentru procentul de grăsime din lapte
(3,65%). Aceste două vaci nu vor putea fi mame de tauri.
184
Tabelul 14.8
Ierarhizarea vacilor MT din rasa Bălţată românească
în funcţie de indexul global de selecţie
Din cele 15 vaci din rasa Bălţată românească din ferma luată în studiu, doar 6 au fost
selectate pentru a deveni mame de tauri. Numai aceste vaci vor fi însămânţate cu material
seminal de la cei mai buni tauri ai rasei. Din tabelul 14.8 se constată că vaca nr. 7 are cea mai
mare valoare a indexului global de selecţie (109%).
Exemplu de calcul: vaca nr. 00687 din rasa Bălţată românească a dat o producţie de 15 kg
lapte la mulsul de control. Mulsul a durat 7 minute şi 35 de secunde.
Viteza medie de muls este influenţată de mai mulţi factori, dintre care mai importanţi sunt
vârsta vacilor (primipară, multipară) şi tipul productiv. Se redă în tabelul 14.9 calificativul pentru
viteza medie de muls în funcţie de factorii amintiţi.
Tabelul 14.9
Calificativul vitezei de muls în raport cu vârsta vacilor şi tipul productiv
Rase de lapte Rase mixte
Calificativul
primipare multipare primipare multipare
Foarte bine 2,2 2,5 2 2,3
Bine 2-2,2 2,3-2,5 1,7-1,9 2-2,3
Satisfăcător 1,7-1,9 1,9-2,2 1,5-1,6 1,7-1,9
Nesatisfăcător 1,7 1,9 1,5 1,7
186
Exemplu de calcul: LSA = 3,2 kg lapte; LDA = 3,2 kg lapte; Lkg = 15 kg lapte
Indicele mamar ideal este de 50%, ceea ce denotă o simetrie funcţională perfectă între
sferturi. Acest lucru este foarte rar întâlnit, majoritatea rezultatelor arată că la rasele specializate
pentru producţia de lapte, indicele mamar este cuprins între 44 şi 47%. Se consideră foarte bun
un indice mamar cuprins între 45 şi 50% şi nesatisfăcător sub 40%.
Valorile de peste 50% sunt la fel defectuoase ca cele sub 50% şi sunt cu atât mai grave, cu
cât sunt mai îndepărtate faţă de indicele ideal (50%).
Aplicaţii practice:
1. Să se aleagă, pe baza indexului global de selecţie, vacile mame de tauri dintr-o fermă de
15 vaci de rasă Brună, utilizând informaţiile din tabelul 14.10.
Tabelul 14.10
Performanţele vacilor din rasa Brună
Lactaţia standard Musculatură Exterior
Vaca Lapte Grăsime
% grăsime VA Puncte VA Puncte VA
(kg) (kg)
352 7701 297,26 3,86 12,362 7 -0,189 85 0,110
458 5623 226,04 4,02 -11,376 8 0,054 86 0,353
658 4823 195,33 4,05 -2,304 7,5 -0,174 87 -0,095
724 5702 209,83 3,68 2,530 8,5 0,070 94 1,607
765 4536 176,00 3,88 -8,749 8 -0,052 88 0,148
825 3790 150,08 3,96 -41,950 7 -0,195 84 -0,333
865 6248 248,67 3,98 19,536 8,5 0,136 88 0,198
893 7520 309,07 4,11 20,360 8 0,120 87 0,646
934 4489 183,15 4,08 -2,304 8,5 0,136 92 1,171
967 5264 186,87 3,55 -1,253 9 0,219 95 1,448
978 6814 276,65 4,06 9,362 8 0,082 85 -0,293
992 5198 207,92 4,00 5,763 7 -0,267 83 -1,471
1003 6425 247,36 3,85 18,910 8 -0,024 84 -1,227
1051 7210 284,80 3,95 9,072 8 0,091 86 -0,088
1090 3958 162,28 4,10 -12,457 8 -0,015 84 -1,266
187
LUCRAREA 15
Tăuraşii se afluiesc în staţiunile de testare până cel mai târziu la vârsta de 4 luni. Se
efectuează cântărirea individuală la introducerea în staţiune, la vârsta de 6 luni când sunt trecuţi
în adăpostul de control şi în continuare lunar până la vârsta de 12 luni, când se încheie testul.
Periodic, la intervale de 15 zile se determină consumul de furaje, pentru a putea calcula
consumul specific.
Pe baza sporului mediu zilnic înregistrat în perioada de vârstă 6-12 luni (g/zi) şi eventual al
consumul specific (UNC/kg) se efectuează ierarhizarea tăuraşilor, reformându-se 20% din
tăuraşii intraţi în testare.
Tăuraşii rămaşi în urma etapei anterioare de selecţie, vor fi supuşi în aceeaşi perioadă de
vârstă (12-15 luni) la aprecierea aptitudinilor de reproducţie. Se vor lua în considerare
intensitatea manifestării reflexelor sexuale, cantitatea şi calitatea materialului seminal,
pretabilitatea la congelare a materialului seminal.
188
În urma acestui test se vor elimina 10-15% dintre tăuraşii care nu îndeplinesc cerinţele
minime pentru indicii de reproducţie menţionaţi. Ca urmare, din totalul de tăuraşi supuşi testării
performanţelor proprii vor promova în testarea după descendenţi un procent de 50%, intrând în
aşteptarea rezultatelor testării după descendenţi.
Aplicaţii practice:
Să se ierarhizeze 10 tăuraşi din rasa Bălţată românească după performanţele proprii pentru
producţia de carne, la care se cunosc indicii prezentaţi în tabelul 1.
Tabelul 15.1
Masa corporală Consum
Spor total Smz Consum specific
Nr. crt. (kg) total Ierarhizare
(kg) (g) (UNC/kg spor)
La 6 luni La 12 luni (UNC)
1 180 390 1200
2 165 350 985
3 145 360 1095
4 200 410 1135
5 190 420 1195
6 185 390 1085
7 160 380 1190
8 150 305 945
9 195 405 1155
10 175 360 1150
2. Se va calcula sporul mediu zilnic prin împărţirea sporului total la numărul de zile de
referinţă
Ex. pentru tăuraşul 1
smz = (210 / 183) x 1000 = 1147 g
3. Se va calcula consumul specific prin raportarea consumului total de UNC la sporul total
Ex. pentru tăuraşul 1
CS = 1200 / 210 = 5,71 UNC/kg
4. Se vor ierarhiza tăuraşii în funcţie de sporul mediu zilnic. Acolo unde smz este egal,
departajarea se va efectua pe baza consumului specific.
5. Se vor reforma 20% din tăuraşi, adică 2 tăuraşi care au realizat cel mai mic spor mediu
zilnic cu cel mai ridicat consum specific.
Testarea taurilor după descendenţi este operaţiunea cea mai costisitoare în selecţia taurilor
de reproducţie, însă valorile de ameliorare obţinute au cea mai mare siguranţă în evaluarea
taurilor.
Testul descendenţei se realizează atât pentru producţia de carne cât şi pentru producţia de
lapte. Pentru aceasta se vor recolta un număr de minim 200 de paiete cu material seminal
congelat de la fiecare taur aflat în testare şi se vor difuza în teritoriu pentru însămânţarea vacilor.
Se vor identifica descendenţii masculi şi femele.
189
Pentru aprecierea valorii de ameliorare în direcţia producţiei de carne descendenţii vor fi
afluiţi în ferme de îngrăşare, cu sistem standardizat de creştere. Calculul valorii de ameliorare se
va realiza pe baza sporului mediu zilnic realizat de către tăuraşii descendenţi, folosind un model
matematic obţinut prin metodologia BLUP.
În direcţia producţiei de lapte, femelele descendente ale taurilor în testare vor performa în
fermele de provenienţă. Pentru calculul valorii de ameliorare se va utiliza cantitatea de grăsime
din lapte obţinută în prima lactaţie standard.
Pentru exemplificare, prezentăm în continuare un model de calcul al valorii de ameliorare
pentru producţia de lapte prin metodologia BLUP, pe care îl vom compara cu metoda comparării
cu contemporanii, care a fost utilizată până recent în România.
190
Exemplu de calcul:
Să se calculeze valoarea de ameliorare a trei tauri de rasă Bălţată românească pentru
cantitatea de grăsime din lapte obţinută în prima lactaţie standard, utilizând metodologia BLUP -
sire model (model tată). Numărul de fiice, performanţa lor şi repartizarea în cele trei ferme în
care au acţionat taurii sunt redate în tabelul 15.2.
Tabelul 15.2
Repartizarea vacilor pe efecte
(kg grăsime)
Taurul Ferma 1 Ferma 2 Ferma 3 Total tauri
133,10 155,94 118,84
A 5
145,56 158,76 -
- 160,93 124,93
- 190,85 128,85
B - 170,15 130,25 10
- 182,43 133,10
- 169,85 142,82
153,45 216,79 135,40
153,91 245,24 136,20
169,46 192,09 136,90
C 158,64 195,51 134,63 20
174,58 184,92 150,02
163,49 178,58 161,22
172,15 207,49 -
Total ferme 9 14 12 35
Numărul de fiice este 5 pentru taurul A, 10 pentru taurul B şi 20 pentru taurul C. În ferma 1
au performat 9 vaci, în a doua fermă 14 vaci şi în a treia fermă 12 vaci.
Cantitatea de grăsime a fiicelor, prezentată în tabelul 15.2 a fost corectată pentru aducerea
la lactaţia standard.
Se scrie modelul conform căruia se va efectua calculul VA:
Yijk = + Fi + Tj + eijk
în care:
Yijk - performanţa măsurată a fiicei k provenită de la taurul j realizată în ferma i;
- media generală, comună tuturor observaţiilor;
Fi - efectul fermei i (factor fix cu 3 nivele: F1, F2 şi F3)
Tj - efectul taurului j (Tj = 1/2 AS, unde AS reprezintă valoarea de ameliorare a taurului j)
şi este un factor randomizat cu 3 nivele: A, B şi C;
eijk - efectul rezidual egal cu 1/2 AD + E
(a - aj)2
reprezentând suma valorii medii pătratice a diferenţelor dintre valoarea observată (reală) şi cea
predictată, care totodată trebuie să fie şi cea mai mică. De aici rezultă prima literă din denumirea
metodologiei BEST (cel mai bun).
191
Pentru rezolvare se vor parcurge următoarele etape:
A. Construirea modelului:
1. Se calculează sumele pe efectele stabilite prin model:
Suma
Efectul Observaţii
performanţelor
5667,03 Media generală = suma tuturor performanţelor
F1 1424,34 Media fermei 1 = suma performanţelor vacilor din ferma 1
F2 2609,53 Media fermei 2 = suma performanţelor vacilor din ferma 2
F3 1633,16 Media fermei 3 = suma performanţelor vacilor din ferma 3
A 712,20 ETA taur A = suma performanţelor vacilor fiice ale taurului A
B 1534,16 ETA taur B = suma performanţelor vacilor fiice ale taurului B
C 3420,67 ETA taur C = suma performanţelor vacilor fiice ale taurului C
De exemplu, suma fermei 1 este compusă dintr-un total de 9 performanţe, din care 2
aparţin fiicelor taurului A şi 7 fiicelor taurului C. Sau, ETA pentru taurul A se va calcula pe baza
performanţelor a 5 fiice, din care 2 se găsesc în ferma 1, 2 în ferma 2 şi una în ferma 3.
La acest sistem se poate ajunge şi prin construirea sa cu ajutorul modelului matematic mixt,
descris pentru prima dată de HENDERSON, 1949 (vezi Anexa 1).
Rezultatul este deci, un sistem de ecuaţii având numărul de ecuaţii şi necunoscute egal cu
numărul de factori care au fost luaţi în considerare şi înmulţiţi cu numărul de nivele ale fiecărui
factor.
Sub formă algebrică sistemul de ecuaţii se scrie astfel:
35 + 9F1 + 14F2 + 12F3 + 5A + 10B + 20C = 5667,03
9+ 9F1 + 0F2 + 0F3 + 2A + 0B + 7C = 1424,34
14+ 0F1 + 14F2 + 0F3 + 2A + 5B + 7C = 2609,53
12+ 0F1 + 0F2 + 12F3 + 1A + 5B + 6C = 1633,16
5+ 2F1 + 2F2 + 1F3 + 5A + 0B + 0C = 712,20
10+ 0F1 + 5 F2 + 5F3 + 0A + 10B + 0C = 1534,16
20+ 7F1 + 7 F2 + 6F3 + 0A + 0B + 20C = 3420,67
Se obţine o combinaţie liniară a observaţiilor fenotipice, de unde vine a doua literă din
denumirea metodologiei LINEAR (liniar).
Dacă toate ipotezele modelului sunt adecvate (adică dacă s-au luat în considerare toţi
factorii care pot influenţa performanţa fenotipică şi e (eroarea) este minimă, atunci predictorul
obţinut (ETA) este nebalansat (nedeplasat, neeronat) (=UNBIASED). Aceasta înseamnă că
dacă vom calcula de un număr foarte mare de ori valoarea de ameliorare plecând de la valori
independente, în medie, valoarea genetică obţinută va fi egală cu valoarea reală.
192
3. Se adaugă raportul de varianţe k pe diagonala taurilor
Raportul k se calculează cu formula:
k = 2e/2s
Pentru modelul tată (sire model):
2S= 1/42A
adică fiicele taurului sunt exclusiv semisurori (F = 0,25).
Însă noi cunoaştem doar varianţa fenotipică (2Y), care intră în calculul heritabilităţii
h = A/2Y. De aici putem deduce varianţa genotipică aditivă astfel:
2 2
2A= h2 x 2Y
Ca urmare, varianţa genotipică a taurului va fi:
2S=1/4 h22Y
Deoarece în varianţa erorii sunt cuprinse toate celelalte genotipuri aditive (cele provenite
de la mamă), în cazul modelului tată vom avea:
35 9 14 12 5 10 20 5667,03
9 9 0 0 2 0 7 F1 1424,34
14 0 14 0 2 5 7 F2 2609,53
12 0 0 12 1 5 6 x F3 = 1633,16
5 2 2 1 5+15 0 0 A 712,20
10 0 5 5 0 10+15 0 B 1534,16
20 7 7 6 0 0 20+15 C 3420,67
W b RHS
în care:
W = matricea de incidenţă a factorilor. Descrie modul în care sunt repartizate
fenotipurile (performanţele) pe factori;
b = vectorul necunoscutelor (a factorilor care vor fi predictaţi);
RHS = vectorul fenotipurilor (termenii liberi).
B. Rezolvarea sistemului
4. Se rezolvă sistemul, utilizând ecuaţia următoare:
9 0 0 2 0 7 F1 1424,34
0 14 0 2 5 7 F2 2609,53
0 0 12 1 5 6 x F3 = 1633,16
2 2 1 20 0 0 A 712,20
0 5 5 0 25 0 B 1534,16
7 7 6 0 0 35 C 3420,67
W b RHS
Acum se poate calcula inversa matricei W, deoarece determinantul acesteia nu este nul.
Inversa matricei W este:
De observat că mediile performanţelor în cele trei ferme nu sunt egale cu mediile simple pe
care le-am obţine dacă am raporta suma performanţelor la numărul de fiice din fiecare fermă.
Astfel, în ferma 1 media cantităţii de grăsime pe lactaţie normală este 153,77 kg faţă de o valoare
de 158,26 kg cât se obţine prin raportare directă, în ferma 2 este 184,32 kg faţă de 186,39 kg iar
în ferma 3 este de 133,87 kg faţă de 136,10 kg. Acest lucru se datorează corectării perfomanţelor
fiicelor cu valoarea de ameliorare a taurului din care provin. De asemenea, diferenţa dintre cele
două valori este cu atât mai mare cu cât numărul de fiice în fermă este mai mic.
ETA reprezintă capacitatea probabilă de transmitere a taurilor (Estimated Transmitting
Ability). Deoarece ETA = 1/2 AS VAA = ETAx2, deci:
Din tabelul 15.3 se observă că pe măsura creşterii numărului de fiice creşte şi acurateţea
estimării.
Tabelul 15.3
Acurateţea estimării VA la cei trei tauri
taur ETA Nr. fiice rHI
A -4,89 5 0,436
B -2,27 10 0,500
C 7,17 20 0,543
Dar, mărimea valorilor din diagonala W-1 corespunzătoare taurilor nu depinde de numărul
real de fiice, ci de numărul de fiice efective, care se calculează cu formula:
nej = nj -((nij2/ni))
în care:
nj - numărul real de fiice a taurului j
nij2 - pătratul numărului de fiice de la taurul j care performează în factorul fix (ferma) i.
ni - numărul total de fiice în ferma i.
Se poate observa că numărul de fiice efective a unui taur depinde în foarte mare măsură de
distribuţia descendenţei taurului în ferme.
Observaţie: nu se pot evalua taurii care au descendenţii numai într-o fermă.
195
15.2.2. PREDICŢIA VALORII DE AMELIORARE A TAURILOR DUPĂ
DESCENDENŢI PRIN METODA COMPARĂRII CU CONTEMPORANII
Determinarea valorii de ameliorare prin metoda comparării cu contemporanii se face cu ajutorul formulei
următoare:
În tabelul 15.4 se prezintă valorile de ameliorare absolute ale celor trei tauri obţinute
prin cele două metode.
Întotdeauna suma valorilor de ameliorare obţinute prin BLUP va fi zero, lucru care nu
este valabil în cazul comparării cu contemporanii.
Tabelul 15.4
Compararea valorilor de ameliorare a taurilor obţinută prin metodologia BLUP (sire model)
şi metoda comparării cu contemporanii
196
Aplicaţii practice:
Să se calculeze valoarea de ameliorare a doi tauri de rasă Bălţată cu negru românească pentru cantitatea de
grăsime din lapte pe lactaţie standard, utilizând metodologia BLUP - sire model (model tată). Numărul de fiice şi
producţia de grăsime pe lactaţie, repartizarea în cele trei ferme şi doi ani de referinţă sunt redate în tabelul 15.5.
Tabelul 15.5
Repartizarea vacilor pe efecte
(kg grăsime)
Vârsta la Durata
Nr. Vaca Data Cantitate de
Taur Ferma prima fătare Lactaţia lactaţiei
crt. nr. fătării grăsime (kg)
(luni) (zile)
1 160 T1 F1 01.05.04 30 1 357 285,08
2 136 T1 F1 23.02.03 - 3 312 281,15
3 260 T1 F1 24.03.04 - 2 394 269,91
4 262 T1 F1 14.10.03 - 2 376 301,11
5 138 T2 F1 01.06.04 - 2 350 322,87
6 18 T2 F1 26.03.03 - 3 357 288,33
7 44 T2 F1 05.05.04 28 1 339 314,22
8 258 T2 F1 24.09.03 - 2 378 293,86
9 48 T2 F1 08.08.04 - 2 343 296,69
10 720 T2 F2 24.08.04 - 2 378 343,01
11 868 T2 F2 16.04.03 26 1 357 385,50
12 858 T2 F2 28.06.04 - 3 354 310,25
13 882 T1 F2 13.07.03 27 1 400 335,45
14 790 T1 F2 06.05.04 - 2 368 211,28
15 394 T1 F2 21.12.03 - 3 351 288,92
16 414 T1 F2 15.10.04 - 2 381 321,28
197
Anexa 1
Corespunzător modelului matematic liniar:
Y = Xb + Zu + e
Se construieşte modelul mixt:
W b RHS
F1 F2 F3 T1 T2 T3
X= 1 1 0 0 Z= 1 0 0 Y= 133,10
1 1 0 0 1 0 0 145,56
1 1 0 0 0 0 1 153,45
1 1 0 0 0 0 1 153,91
1 1 0 0 0 0 1 169,46
1 1 0 0 0 0 1 158,64
1 1 0 0 0 0 1 174,58
1 1 0 0 0 0 1 163,49
1 1 0 0 0 0 1 172,15
1 0 1 0 1 0 0 155,94
1 0 1 0 1 0 0 158,76
1 0 1 0 0 1 0 160,93
1 0 1 0 0 1 0 190,85
1 0 1 0 0 1 0 170,15
1 0 1 0 0 1 0 182,43
1 0 1 0 0 1 0 169,85
1 0 1 0 0 0 1 216,79
1 0 1 0 0 0 1 245,24
1 0 1 0 0 0 1 192,09
1 0 1 0 0 0 1 195,51
1 0 1 0 0 0 1 184,92
1 0 1 0 0 0 1 178,58
1 0 1 0 0 0 1 207,49
1 0 0 1 1 0 0 118,84
1 0 0 1 0 1 0 124,93
1 0 0 1 0 1 0 128,35
1 0 0 1 0 1 0 130,21
1 0 0 1 0 1 0 133,10
1 0 0 1 0 1 0 142,82
1 0 0 1 0 0 1 135,40
1 0 0 1 0 0 1 136,20
1 0 0 1 0 0 1 136,90
1 0 0 1 0 0 1 134,63
1 0 0 1 0 0 1 150,02
1 0 0 1 0 0 1 161,22
198
F1 F2 F3 T1 T2 T3
X'X = 35 9 14 12 Z'Z = 5 0 0
9 9 0 0 0 10 0
14 0 14 0 0 0 20
12 0 0 12
T1 T2 T3 F1 F2 F3
X'Z = 5 10 20 Z'X = T1 5 2 2 1
F1 2 0 7 T2 10 0 5 5
F2 2 5 7 T3 20 7 7 6
F3 1 5 6
Z'Z+k= 5+15 0 0
0 10+15 0
0 0 20+15
35 9 14 12 5 10 20 5667,03
9 9 0 0 2 0 7 F1 1424,34
14 0 14 0 2 5 7 F2 2609,53
12 0 0 12 1 5 6 x F3 = 1633,16
5 2 2 1 20 0 0 A 712,20
10 0 5 5 0 25 0 B 1534,16
20 7 7 6 0 0 35 C 3420,67
W b RHS
199
LUCRAREA 16
Aplicând această relaţie, rezultă că la fiecare etapă de vârstă, viţelele vor trebui să realizeze
următoarele mase corporale:
- la vârsta de 3 luni = 104 kg (650 x 16 : 100 = 104 kg);
- la vârsta de 6 luni = 182 kg (650 x 28 : 100 = 182 kg);
- la vârsta de 12 luni = 312 kg (650 x 48 : 100 = 312 kg);
- la vârsta de 18 luni = 416 kg (650 x 64 : 100 = 416 kg).
Se calculează sporul total şi sporul mediu zilnic pentru fiecare etapă de creştere, folosind
relaţiile cunoscute:
Datele astfel obţinute se evidenţiază într-un tabel după modelul prezentat în tabelul 16.1.
Tabelul 16.1
Planul de creştere pentru tineretul femel taurin de reproducţie,
rasa Bălţată românească
Etapele de vârstă (luni)
Specificare U.M.
adult naştere 3 6 12 18
Masa corporală kg 650 35 104 182 312 416
Spor total pe perioadă kg - - 69 78 130 104
Spor mediu zilnic g - - 766 866 722 577
Tabelul 16.8
Raţie furajeră pentru o viţea, în vârstă de 4 luni, s.m.z.-800 g
SU UNL PDIN PDIE Ca P
Specificare Kg
(kg) /kg (g) (g) (g) (g)
Vara
Necesar x 3 3,38 308 308 21 12
Pajişte de calitate bună 15 2,5 2,70 196 196 16,5 9
Amestec de furaje concentrate 1,2 1,1 1,30 127 114 10,6 6,2
Sare bulgări x - - - - - -
Asigurat x 3,6 4,0 323 310 27,1 15,2
Iarna
Necesar x 3 3,38 308 308 21 12
Fân de golomăţ, la înspicare 2 1,7 1,48 140 140 6 4,4
Siloz porumb (boabe în faza de
3 1,0 1,08 48 60 3,9 2,7
lapte-ceară)
Amestec de furaje concentrate 1,2 1,1 1,3 127 114 10,6 6,2
Sare bulgari x - - - - - -
Asigurat x 3,8 3,86 315 314 20,5 13,3
Tabelul 16.9
Raţie furajeră pentru o viţea, în vârstă de 10 luni (cca. 250 kg), s.m.z.-750 g
SU UNL PDIN PDIE Ca P
Specificare Kg
(kg) /kg (g) (g) (g) (g)
Vara
Necesar x 7,05 4,96 422 422 27 16
Pajişte de calitate bună 20 3,40 3,60 280 280 22 12
Vreji de mazăre 2 1,72 1,02 106 104 24 3,2
Amestec de furaje concentrate 1 0,87 1,09 106 95 8,8 5,1
Sare bulgări x - - - - - -
Asigurat x 5,99 5,71 4,92 479 54,8 20,3
Iarna
Necesar x 7,05 4,96 422 422 27 16
Fân de golomăţ, la înspicare 2 1,70 1,48 140 140 6 4,4
Siloz porumb (boabe în faza de
5 1,7 1,80 80 100 6,5 4,5
lapte-ceară)
Semisiloz de lucernă 2 0,70 0,58 68 38 13,8 2
Coceni de porumb 1 0,8 0,52 30 43 6,2 2,3
Amestec de concentrate 1 0,9 1,09 106 95 8,8 5,1
Sare bulgări x - - - - - -
Asigurat x 5,8 5,47 424 416 41,3 18,3
205
Tabelul 16.10
Raţie furajeră pentru o viţea, în vârstă de 15 luni (cca. 350 kg), s.m.z.-600 g
SU UNL PDIN PDIE Ca P
Specificare Kg
(kg) /kg (g) (g) (g) (g)
Vara
Necesar x 8,69 5,75 474 474 34 21
Pajişte de calitate bună 25 4,25 4,50 350 350 27,5 15
Vreji de mazăre 3 2,58 1,53 159 156 36 4,8
Sare bulgări x - - - - - -
Fosfat monosodic 0,03 - - - - - -
Asigurat x 6,83 6,03 509 506 63,5 19,8
Iarna
Necesar x 8,69 5,75 474 474 34 21
Fân de golomăţ, la înspicare 3 2,55 2,22 210 210 9 6,6
Semisiloz de lucernă 7 2,45 2,03 238 133 47,6 7
Coceni de porumb 3 2,28 1,56 90 129 18,6 6,9
Sare bulgări x - - - - - -
Fosfat monosodic 0,03 - - - - - -
Asigurat x 7,28 5,81 538 472 75,2 20,5
Fig. 16.6. Vedere cuşcă colectivă din material plastic pentru viţei
Alte consideraţii:
- respectarea lucrărilor de igienizare a adăposturilor (zilnice şi periodice);
- modul de supraveghere a tineretului din punct de vedere sanitar veterinar, mai ales în
primele luni de viaţă;
- modul de asigurare a regimului de mişcare a tineretului;
- realizarea operaţiunilor tehnice de marcare şi ecornare;
- realizarea parametrilor de confort tehnologic în funcţie de vârstă şi sistem de întreţinere
(microclimat, suprafaţă specifică, frontul de furajare asigurat etc.);
- modul de realizare a planului de creştere;
- procentul de mortalitate şi morbiditate la viţei, precum şi cauzele care generează aceste
pierderi.
209
Principii de ecornare:
- viţelul nu este niciodată prea tânăr pentru a putea fi ecornat;
- se preferă ecornarea în sezonul rece;
- înainte de ecornare, cornul trebuie să fie vizibil;
- alegerea metodei (chimic sau cu temperaturi ridicate), conform cu vârsta viţelului.
Principii de înţărcare:
- vârsta minimă 4 săptămâni;
- consum minim de 0,7 kg concentrate pe zi, timp de 3 zile consecutiv;
- se va evita stresul multiplu: vaccinări, ecornare, mutare, schimbarea furajului concentrat;
- observarea atentă a viţeilor în perioada de înţărcare.
În tabelele 16.11 şi 16.12 sunt prezentaţi principalii parametri de microclimat şi de confort
tehnologic care trebuie asiguraţi tineretului taurin pe categorii de vârstă.
Tabelul 16.11
Valorile limită ale parametrilor de microclimat la tineretul taurin
Categoria de vârstă (în luni)
Specificare U.M.
0-0,5 0,5-3 3-6 6-12 12-18
o
Temperatura C 12-24 10-24 8-24 6-24 6-24
Umiditatea relativă % 60-70 60-70 60-70 60-75 60-75
iarna 0,1 0,2 0,2 0,3 0,3
Viteza curenţilor de aer: m/sec
vara 0,5 0,5 0,8 1,0 1,0
Concentraţia CO2 % 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2
Concentraţia NH3 mg/l 0,02 0,02 0,02 0,02 0,02
Tabelul 16.12
Elemente de confort tehnologic la tineretul bovin femel întreţinut nelegat
Categoria de vârstă (în luni)
Specificare U.M.
0-0,5 0,5-3 3-6 6-12 12-18 18-24 24-30
Boxe individuale mp/cap 0,80 - - - - - -
Lungimea cuşetei de odihnă cm - - 120-135 135-145 160-170 180-190 200-210
Lăţimea cuşetei de odihnă cm - - 50-55 60-65 75-85 85-95 100-110
Înălţime grilaje
cm - - 45-50 50-60 70 80 90-120
despărţitoare între cuşete
Animale pe boxă cap. 6-8 10-20 15-30 20-30 20-30 20-30 20-30
Suprafaţa de odihnă pe
mp/cap - - - 2,50 3,00 3,50 4,00
aşternut permanent
Înălţime grilaje comparti-
cm 0,80 100 100 110 110 120 120-130
mentare boxe şi padocuri
Front minim de furajare
cm - 30 40-45 50 55 60 60
individuală
Deschidere grilaj pentru gât cm - 12 12 15 15 17 18
Înălţime bordură iesle spre
cm 30-35 35-40 35-40 35-40 35-40 40-50 40-50
animal
Lăţime iesle la exterior cm - 60 60 70 80 80 90
Nivel fund iesle peste
cm - 15-20 15-20 5-10 5-10 5-10 5-10
pardoseală
Suprafaţă padocuri mp/cap - 3-4 3-4 4-5 5-6 6-8 8-10
Animale pe adăpătoare cap - 15-20 15-20 15-20 15-20 15 15
Orientativ, în tabelele 16.13 şi 16.14 sunt prezentate programele de lucru pentru personalul
care lucrează în sectorul de tineret.
210
Tabelul 16.13
Programul de lucru pentru muncitorii îngrijitori de viţei în vârstă de 15-60 de zile
(în creşă)
Ora Activitatea
500 Prezentarea la program
00 15 Verificarea efectivului de animale, depistarea animalelor bolnave şi izolarea
5 -5
acestora în boxe special amenajate sau staţionarul veterinar
515-530 Curăţarea ieslelor şi adăpătorilor
530-600 Administrarea furajelor combinate şi fibroase
Pregătirea pentru alăptare şi alăptarea viţeilor (spălarea suplimentară a găleţilor şi
bidoanelor, prepararea substituentului de lapte şi transportul laptelui, administrarea
600-730
substituentului de lapte sau a laptelui, spălarea şi dezinfecţia vaselor de alăptare şi
manipulare a laptelui)
730-830 Acţiuni sanitar-veterinare
830-900 Cântăriri, lotizări
900-1000 Curăţarea adăpostului, dezinfecţii, pregătirea patului de odihnă
1000-1400 Repaus (prin rotaţie unul din îngrijitori va asigura supravegherea animalelor)
1400-1530 Transportul şi asigurarea furajelor combinate şi fibroase
1530-1630 Acţiuni sanitar-veterinare
1630-1730 Curăţarea adăpostului, evacuarea dejecţiilor
1730-1900 Pregătirea pentru alăptare şi alăptarea viţeilor
Curăţarea adăpostului, pregătirea patului de odihnă şi predarea sectorului
1900-1930
îngrijitorului de noapte.
Tabelul 16.14
Programul de lucru pentru muncitorii îngrijitori de tineret femel pentru reproducţie
în vârstă de peste 6 luni
Ora Activitatea
500 Prezentarea la program
Verificarea efectivului de animale, depistarea animalelor bolnave şi izolarea
500-515
acestora
515-600 Transportul şi administrarea furajelor fibroase
600-700 Curăţarea adăpostului şi evacuarea dejecţiilor
700-800 Transportul şi administrarea suculentelor
Depistarea viţelelor în călduri apte pentru însămânţare şi afluirea acestora la
800-845
punctul de însămânţări
845-930 Cântăriri, lotizări, individualizări
930-1000 Dezinfecţii, văruiri, reparaţii curente la adăpost şi padoc
1000-1300 Repaus (prin rotaţie unul din îngrijitori va asigura supravegherea animalelor)
1300-1400 Transportul şi asigurarea furajelor suculente
Depistarea viţelelor în călduri apte pentru însămânţare şi afluirea acestora la
1400-1415
punctul de însămânţări
1415-1500 Acţiuni sanitar veterinare
1500-1600 Curăţarea adăpostului şi evacuarea dejecţiilor
1600-1730 Transportul şi administrarea furajelor fibroase şi grosiere
1730-1800 Pregătirea patului de odihnă şi predarea sectorului îngrijitorului de noapte
211
LUCRAREA 17
Pregătirea vacilor pentru fătare trebuie să înceapă din momentul înţărcării şi se referă la:
- asigurarea unui repaus mamar optim;
- furajarea şi întreţinerea vacilor pe durata repausului mamar;
- asigurarea condiţiilor optime pentru fătare.
Durata repausului mamar se stabileşte diferenţiat, în funcţie de vârsta vacilor, nivelul
productiv, starea de întreţinere şi sezonul calendaristic în care are loc înţărcarea (vezi lucrarea 9).
În general, durata repausului mamar trebuie să fie cuprinsă între 40 şi 70 de zile în cazul vacilor
multipare şi de 60-80 de zile la vacile primipare.
213
a). Analiza modului de furajare a vacilor în gestaţie avansată
Normele de furajare - se calculează diferenţiat în funcţie de nivelul productiv, vârsta şi
starea de întreţinere a vacilor în momentul înţărcării.
Volumul raţiei trebuie să fie de 2-2,5 kg S.U./100 kg masă corporală şi se reduce în ultima
lună de gestaţie.
Structura raţiei diferă cu sezonul calendaristic.
Iarna - proporţia nutreţurilor conservate prin murare să nu depăşească 25% din valoarea
nutritivă a raţiei şi se administrează numai în prima lună a repausului mamar. Se vor asigura
cantităţi suficiente de suculente (10-15 kg), fibroase (6-8 kg) şi în ultima lună de gestaţie se vor
administra şi 1-4 kg nutreţuri concentrate.
Vara - se administrează 50-60 kg nutreţ verde şi 1-4 kg furaje concentrate.
Indiferent de sezon, din structura raţiei nu trebuie să lipsească amestecul mineral complex.
Nutreţurile concentrate se vor administra diferenţiat, după nivelul productiv al vacilor în lactaţia
anterioară, şi numai în ultima lună de gestaţie.
Calitatea furajelor are o importanţă deosebită, având în vedere starea de gestaţie avansată
a vacilor. În această perioadă se va administra porumb însilozat şi semifân de foarte bună calitate
(aciditate normală), iar leguminoasele să reprezinte 50% din cantitatea de fân administrată.
Nu se admite prezenţa în raţie a furajelor mucegăite, alterate, sau îngheţate întrucât pot
influenţa negativ starea de sănătate a vacilor şi pot declanşa avorturi.
b). Întreţinerea vacilor în gestaţie avansată
În vederea unei bune pregătiri pentru fătare a vacilor şi junincilor în gestaţie avansată, se
recomandă ca întreţinerea acestora să se facă în adăposturi sau în compartimente separate şi în
sistem de întreţinere legat. În fermele cu efective mici, sau în cele ce nu dispun de adăposturi
(compartimente) separate, vacile şi junincile în gestaţie avansată vor fi grupate la un capăt al
lotului de vaci în vederea asigurării unor condiţii de întreţinere specifice acestei categorii
fiziologice.
Condiţiile de igienă şi microclimat sunt asemănătoare celor specifice vacilor în lactaţie.
În timpul verii se recomandă întreţinerea pe păşune, în loturi separate. În cazul întreţinerii
legate, atât vara cât şi iarna, pe timp favorabil, vacile şi junincile în gestaţie avansată trebuie să
beneficieze de mişcare activă (2-3 km/zi).
Orientativ, în tabelul 17.1 se redă programul de lucru pentru personalul muncitor din
sectorul de vaci şi juninci în ultimele 2 luni de gestaţie.
Tabelul 17.1
Programul de lucru pentru muncitorii - îngrijitori de la vaci şi juninci
în ultimele 2 luni de gestaţie
Ora Activitatea
00
5 Prezentarea la program
500-515 Verificarea efectivului de animale, depistarea animalelor bolnave şi izolarea acestora
515-600 Transportul şi administrarea furajelor fibroase
600-700 Curăţarea adăpostului şi evacuarea dejecţiilor
700-800 Transportul şi administrarea suculentelor (nu se administrează cu 2 săptămâni înainte de fătare)
800-845 Masajul ugerului la juninci
845-930 Cântăriri, lotizări, individualizări
930-1000 Dezinfecţii, văruiri, mici reparaţii la adăpost etc.
1000-1300 Repaus (prin rotaţie unul din muncitori va asigura supravegherea animalelor)
1300-1400 Transportul şi administrarea furajului unic
1400-1500 Acţiuni sanitar-veterinare, afluirea vacilor la maternitate
1500-1530 Transportul şi administrarea furajelor fibroase
1530-1730 Curăţarea adăpostului şi evacuarea dejecţiilor
1730-1800 Pregătirea patului de odihnă şi predarea sectorului la îngrijitorul de noapte
214
c). Asigurarea condiţiilor pentru fătare - se analizează condiţiile de furajare şi
întreţinere a vacilor în maternitate.
Durata menţinerii vacilor în maternitate: optim - 15 zile înainte de fătare şi 15 zile după
fătare.
Capacitatea maternităţii se stabileşte diferenţiat, în funcţie de modul de organizare a
fătărilor, astfel:
- în cazul fătărilor eşalonate, în maternitate se asigură locuri pentru 10% din efectivul matcă;
- în cazul fătărilor grupate, numărul locurilor în maternitate se stabileşte după numărul de
fătări în cel mai încărcat trimestru al anului, luând în considerare durata menţinerii vacilor în
maternitate.
Amenajările interioare din maternitate sunt specifice, în funcţie de sistemul de
întreţinere.
- în cazul întreţinerii legate, se recomandă standul lung (2,2-2,5m) cu lăţimea de 1,3-1,5 m,
sistemul de legare lung, aşezarea vacilor crupă la crupă pe 2 rânduri, cu 2 alei de furajare cu
deschiderea de 80 cm, adăpători cu nivel constant, una pentru două vaci.
- întreţinerea în boxe pentru cuplul “mamă şi viţel” cu dimensiunile de 2,05 x 3,0 m,
amplasate pe 2 rânduri, cu alee centrală de deservire (fig.17.1).
Pentru aşternut se folosesc paiele, evacuarea dejecţiilor se poate efectua manual sau
mecanic, iar mulsul manual sau cu instalaţiile de muls (la bidon sau cu grup individual de muls).
Maternitatea trebuie să dispună de padoc, în care vacile sunt scoase zilnic, durata de
menţinere fiind legată de condiţiile meteorologice. Principalii parametri de microclimat în
maternitate sunt prezentaţi în tabelul 17.2.
Tabelul 17.2
Principalii parametri de microclimat în maternitate
Specificare U.M. Minimă Maximă Optimă
o
Temperatura C 14 24 20
Umiditatea relativă % 55 70 -
Iarna Vara
Viteza curenţilor de aer m/sec
0,1-0,2 1,0
Tabelul 17.3
Programul de lucru pentru muncitori-îngrijitori din maternitatea de vaci
Ora Activitatea
500 Prezentarea la program
Verificarea efectivului de animale, depistarea vacilor şi viţeilor bolnavi, curăţarea ieslei
500-515
şi adăpătorilor
515-530 Administrarea furajelor concentrate
530-600 Spălarea ugerului la vaci
600-700 Mulsul
700-730 Administrarea furajelor fibroase
730-830 Activităţi sanitar-veterinare, înmatriculări la viţei, ecornări
830-900 Administrarea furajelor suculente (numai la vacile cu mai mult de 4 zile de la fătare)
Curăţarea boxelor, văruit, dezinfecţii, pansajul animalelor, populări, depopulări,
900-1100
pregătirea vacilor înainte şi după fătare, evacuarea dejecţiilor
1100-1430 Repaus (se asigură supravegherea animalelor de un îngrijitor, prin rotaţie)
1430-1500 Administrarea furajelor concentrate
1500-1530 Acţiuni sanitar-veterinare, înmatriculări, ecornări
1530-1630 Curăţarea boxelor, evacuarea dejecţiilor
1630-1645 Administrarea furajelor fibroase
1645-1715 Spălarea ugerului la vaci
1715-1815 Mulsul vacilor
1815-1830 Pregătirea patului de odihnă şi predarea sectorului la îngrijitorul de noapte
216
17.2. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE EXPLOATARE A
VACILOR DE LAPTE
Tehnologia de exploatare a vacilor de lapte cuprinde măsurile tehnico-organizatorice care
concură la exteriorizarea potenţialului genetic productiv şi se referă la: întreţinere, mulgere,
hrănire şi organizarea activităţii în fermele de vaci cu lapte.
Analiza tehnologiei de întreţinere a vacilor. Noţiunea de “întreţinere” defineşte un
complex de măsuri tehnice şi organizatorice cu privire la:
- adăpostire;
- igiena adăpostului;
- igiena corporală a animalelor;
- regimul de mişcare al animalelor;
- organizarea fluxului tehnologic din fermă.
Tehnologia de întreţinere practicată în fermă influenţează direct producţia realizată, indicii
de reproducţie, starea de sănătate, longevitatea, productivitatea muncii şi rentabilitatea
exploatării. Cercetările din ultimele decenii au cristalizat două sisteme de întreţinere (legat şi
liber), cu diferite variante în cadrul fiecărui sistem.
Cunoscând avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de întreţinere se poate alege sistemul
cel mai potrivit condiţiilor concrete din fermă: materialul biologic exploatat, zona de amplasare a
fermei, gradul de concentrare al efectivului, posibilităţile de asigurare cu forţă de muncă şi
nivelul de calificare al personalului angajat din fermă.
Având în vedere sezonul calendaristic, organizarea interioară a adăposturilor şi libertatea
de mişcare a vacilor se disting 3 sisteme de întreţinere:
- întreţinerea legată a vacilor
- întreţinerea nelegată (liberă) a vacilor
- întreţinerea pe timp de vară, în adăpost sau pe păşune.
217
Fig. 17.2. Adăpost pentru vaci de lapte, cu întreţinere legată, pe două rânduri şi cu dispunerea vacilor
„cap la cap”, capacitate 100 cap.:
1 - alee de furajare, carosabilă; 2 - iesle din beton armat; 3 - stand, cu pardoseală caldă;
4 - rigolă pentru evacuarea dejecţiilor cu ajutorul instalaţiei cu racleţi batanţi; 5 - alee de serviciu; 6 -
adăpătoare cu nivele constant; 7 - separatoare de stand (din ţeavă metalică).
Sistemul de legare (fig. 17.4) poate fi: legare lungă sau scurtă., cu diferite variante
constructive. Sistemul de legare scurtă, are ca variante:
- legarea şi dezlegarea individuală;
- legarea individuală şi dezlegarea în grup;
- legarea şi dezlegarea în grup.
218
Aleile din adăpost diferă ca număr, funcţionalitate şi dimensiuni cu numărul de rânduri pe
care sunt aşezate vacile în adăpost, modul de dispunere al acestora, modul de distribuire a
furajelor şi de evacuare a dejecţiilor. Pardoseala aleilor trebuie să fie impermeabilă pentru apă şi
urină, să aibă suprafaţa rugoasă pentru a evita accidentele prin alunecare, să se poată curăţa şi
dezinfecta uşor.
Ventilaţia se asigură natural, prin ferestre sau prin guri de admisie a aerului curat şi coşuri
de evacuare pentru aerul viciat. Dimensionarea sistemului de ventilaţie trebuie să permită
primenirea aerului din adăpost de cel puţin două ori pe oră.
Adăparea - apa se administrează cu ajutorul adăpătorilor cu nivel constant (una între două
vaci).
Distribuirea furajelor se face în iesle, amplasate în faţa standului, manual sau mecanic.
Transportul furajelor în adăpost se efectuează cu ajutorul atelajelor cu tracţiune animală, tractor
cu remorcă sau remorci tehnologice.
Ieslele au formă şi dimensiuni diferite în funcţie de tehnologia de distribuire a furajelor şi
tipul de stand (fig. 17.5). Ieslele tip cunetă sau plată (masă) sunt asociate cu distribuirea
mecanică a furajelor şi stand scurt.
219
Fig. 17.5. Soluţii constructive pentru stabulaţia legată a vacilor de lapte, pe standuri scurte,
cu furajare mecanizată:
a - iesle cunetă; legătură cu lanţ Grabner, întreţinere pe aşternut şi evacuare mecanică a dejecţiilor, cu racleţi
batanţi sau ficşi; b - iesle plată, legătură cu jug, întreţinere pe aşternut sau pe covor de cauciuc şi evacuare mecanică
cu racleţi fluture în rigolă deschisă; c - iesle largă cu canal de admisie a aerului proaspăt, legătură Grabner elastică,
întreţinere pe covor de cauciuc şi evacuare mecanică a dejecţiilor cu plug raclor şi canal acoperit cu grătar; d - iesle
plată, legătură bilaterală simplă (d1) sau combinată cu opritor de grebăn (d2), întreţinere pe covor de cauciuc, pe
stand completat cu bare speciale de grătar şi evacuare hidraulică a dejecţiilor; 1 - racleţi batanţi sau cu mers
continuu; 2 - lopata mecanică (raclet fluture); 3 - raclet fluture; 4 - canal pentru evacuarea hidraulică a dejecţiilor;
5 - bare de grătar din metal sau beton armat acoperite cu cauciuc sau din lemn de esenţă tare; 6 - căptuşeală
ceramică la iesle; 7 - articulaţie jug; 8 - pardoseală din beton rutier, 15 cm grosime şi balast, 10 cm grosime; 9 - canal
de ventilaţie (admisie); 10 - pardoseală sclivisită din beton, 10 cm grosime pe strat de balast de 10 cm grosime; 11 -
pardoseală din cărămidă pe muchie, pe strat de nisip pilonat; 12 - pardoseală din covor de cauciuc, 2 cm grosime pe
strat de beton, 10 cm grosime şi balast 10 cm grosime.
220
Colectarea, evacuarea şi transportul dejecţiilor. Evacuarea dejecţiilor poate fi: manuală,
mecanică şi hidraulică.
Evacuarea manuală necesită un efort fizic deosebit şi se asociază cu standul lung sau
mediu; nu se recomandă în adăposturile cu capacitate mare. Dejecţiile sunt colectate la partea
posterioară a standului, de unde cu roaba sau atelaje cu tracţiune animală sunt transportate la
platforma de gunoi. Purinul ajunge prin intermediul rigolelor şi canalelor de colectare în bazinele
colectoare de unde este transportat pe terenurile agricole.
Evacuarea mecanică se asociază cu standul scurt sau mijlociu, acoperit cu aşternut.
Evacuarea mecanică se poate realiza cu racleţi (ficşi sau mobili), lopata mecanică sau tractor
echipat cu lamă de buldozer. De la capătul adăpostului, dejecţiile sunt preluate de un transportor
înclinat, încărcate în remorci şi transportate la platforma de gunoi (fig. 17.6).
Tabelul17.5
Principalii parametri de microclimat din adăposturile de vaci de lapte
Specificare U.M. Minim Maxim Optim
o
Temperatura C 6 24 10-14
Umiditatea relativă a aerului % 60 75 -
Viteza curenţilor de aer m/sec vara: 1; iarna: 0,3
Coeficientul de luminozitate - 1/20 1/10 1/12-1/14
Tabelul 17.6
Programul de lucru pentru muncitorii mulgători din fermele de vaci cu întreţinere legată
Ora Activitatea
223
17.2.2. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE
NELEGATĂ A VACILOR ÎN ADĂPOSTURI ÎNCHISE
CU SPAŢIU INDIVIDUALIZAT DE ODIHNĂ
Sistemul de întreţinere nelegată a vacilor în adăposturi închise cu spaţiu individualizat de
odihnă se extinde tot mai mult datorită avantajelor economice pe care le oferă prin
productivitatea muncii sporită faţă de sistemul de întreţinere legată. În acelaşi timp, se impune
respectarea strictă a tuturor verigilor tehnologice pentru a reduce la maximum efectele negative
ce rezultă din tratarea vacilor “pe grupe tehnologice” şi nu individual.
Acest sistem de întreţinere are două variante de bază şi anume:
- în adăposturi semideschise;
- în adăposturi închise.
În continuare se va trata întreţinerea în adăposturi închise, care are la rândul său două
variante: cu spaţiu comun de odihnă şi cu spaţiu individualizat de odihnă.
Fig. 17.7. Adăpost pentru vaci cu întreţinere liberă, cu spaţiu individualizat de odihnă (secţiune
transversală): a - alee furajare; b - iesle; c - alee de circulaţie; d - cuşete.
Zona de odihnă - este reprezentată de cuşetele individuale de odihnă. Se va analiza modul
de amplasare al acestora (pe 1, 2 sau pe 4 rânduri, de-a lungul pereţilor laterali sau şi la mijlocul
adăpostului), dimensiunile cuşetelor în raport cu dezvoltarea corporală a animalelor exploatate.
Confortul în timpul odihnei este dat de materialul din care este confecţionat patul de odihnă
(beton cald acoperit cu covor de cauciuc sau strat subţire de paie tocate, pământ bătut, nisip etc. -
fig. 17.8).
Zona de furajare - este reprezentată prin iesle, care poate fi amplasată:
- între zona de odihnă şi cea de mişcare;
- de-a lungul unuia din pereţii longitudinali, cu administrarea furajelor din interiorul sau
din afara adăpostului;
- la mijlocul adăpostului;
- în afara cuşetelor de odihnă.
În unele ferme, zona de furajare este amplasată într-un compartiment separat faţă de zona
de odihnă, vacile deplasându-se pentru furajare în compartimentul respectiv prin intermediul
unor spaţii de acces.
Se va analiza frontul de furajare - care poate fi normal (toate vacile au acces concomitent la
iesle) sau redus (un front de furajare pentru două vaci), dacă spaţiul de furajare este sau nu
individualizat prin grilaje metalice dacă există posibilitatea blocării vacilor la iesle (fig. 17.9 şi
17.10).
224
Alimentarea cu apă - se analizează locul de amplasare al adăpătorilor cu nivel constant,
frontul de adăpare, numărul de vaci ce revine la o adăpătoare, întreţinerea adăpătorilor.
Zona de circulaţie - este, în general, amplasată între zona de furajare şi cea de odihnă, dar
această amplasare este condiţionată de dispunerea celorlalte zone funcţionale (de odihnă şi de
furajare). Se analizează tipul de pardoseală în zona de circulaţie (continuă sau discontinuă),
lăţimea acestei zone, lăţimea culoarelor de legătură cu padocul şi cu platforma de muls.
Condiţiile de microclimat ce trebuie asigurate sunt cele menţionate la sistemul de
întreţinere legată.
225
Fig. 17.9. Grilaje de acces la iesle, fără posibilitatea blocării vacilor la iesle.
226
Fig. 17.10. Grilaje de acces la iesle cu posibilitatea de blocare a vacilor la iesle
228
17.2.3. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE A VACILOR
PE TIMP DE VARĂ PE PĂŞUNE
Cel mai eficient sistem de întreţinere al vacilor de lapte pe timp de vară este pe păşune, în
tabere de vară.
Amplasarea. Se recomandă ca tabăra de vară să fie amplasată în centrul pajiştei, pe un
teren mai înalt (evitarea inundării şi băltirii apei în urma unor ploi abundente), de preferinţă la
liziera unei păduri sau a unei perdele de protecţie din arbori.
Activitatea zilnică din fermă este stabilită prin programe prezentate, orientativ, în tabelele
17.8 şi 17.9.
Tabelul 17.8
Programul de lucru pentru muncitorii mulgători din fermele de vaci
cu întreţinere nelegată
Ora Activitatea
500 Prezentarea la program
00 15 Pregătirea pentru muls (verificarea funcţionării instalaţiei de muls, spălarea suplimentară a
5 -5
instalaţiei cu apă caldă)
Mulsul I (administrarea concentratelor, igienizarea ugerului, masajul ugerului, efectuarea
515-815
mulsului cu urmărirea funcţionării instalaţiei, evacuarea vacilor de pe platforma de muls
815-1100 Spălarea şi dezinfectarea instalaţiei de muls
1100-1700 Repaus
Pregătirea pentru muls (verificarea funcţionării instalaţiei de muls, spălarea suplimentară a
1700-1715
instalaţiei cu apă caldă)
Mulsul II (administrarea concentratelor, igienizarea ugerului, masajul ugerului, efectuarea
1715-2015
mulsului cu urmărirea funcţionării instalaţiei, evacuarea vacilor de pe platforma de muls
2015-2100 Spălarea şi dezinfecţia instalaţiei, a aparaturii de muls, curăţarea şi spălarea sălii de aşteptare
Tabelul 17.9
Programul de lucru pentru muncitorii îngrijitori de vaci din fermele
cu întreţinere nelegată a vacilor
Ora Activitatea
500 Prezentarea la program
Verificarea efectivului de animale, depistarea animalelor bolnave şi separarea lor în
500-515
compartimente special amenajate sau staţionare veterinare
515-700 Curăţarea ieslelor, a adăpătorilor şi administrarea furajelor fibroase sau a furajului unic
700-800 Curăţarea cuşetelor de odihnă, completarea aşternutului şi evacuarea dejecţiilor
800-930 Transportul şi administrarea nutreţurilor suculente
930-1000 Afluirea vacilor în călduri la punctul de însămânţare
1000-1100 Activităţi sanitar-veterinare, lotizări, criomarcări
1100-1400 Repaus (se asigură supravegherea permanentă a vacilor de către un îngrijitor, prin rotaţie)
1400-1500 Transportul şi administrarea furajelor suculente
1500-1530 Afluirea vacilor în călduri la punctul de însămânţare
1530-1630 Acţiuni sanitar-veterinare, tratamente, lotizări
1630-1700 Evacuarea dejecţiilor
1700-1745 Transportul şi administrarea furajului unic, fibroaselor şi grosierelor
1745-1800 Pregătirea patului de odihnă şi predarea sectorului îngrijitorului de noapte.
Construcţiile necesare - sunt formate din şoproane simple sau semideschise prevăzute cu
iesle şi sisteme de contenţie a vacilor.
Pe parcelele de păşunat se amenajează umbrare sumare, iar alimentarea cu apă se poate
realiza de la surse naturale (râuri şi lacuri cu apă potabilă), prin adăpători fixe (fântâni forate cu
jgheaburi de adăpare) sau mobile (cisterne de adăpare). Tabăra de vară va fi dotată cu boxe
pentru fătare, încăperi pentru cazarea personalului de deservire şi păstrarea diferitelor ustensile, a
tehnicii şi aparatelor de muls, punct de însămânţări artificiale.
229
17.2.4. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE MULGERE A VACILOR
230
1 2
a b
a b
a
Mulgerea cu mână plină constă în prinderea mamelonului în palmă, în aşa fel încât sub
degetul mic să nu rămână decât vârful mamelonului şi apoi strângerea succesivă a degetelor,
începând cu închiderea inelului format din degetul mare şi arătător pentru a închide comunicarea
dintre mamelon şi cisterna glandulară, după care se închid succesiv şi rapid, celelalte degete. Se
presează mamelonul astfel ca laptele să fie eliminat în jeturi lungi, continue şi puternice, apoi se
deschide palma pentru a permite laptelui să treacă din nou în cisterna mamelonară.
Mulgerea cu nod constă în închiderea cisternei mamelonare între faţa internă a degetului
arătător şi faţa externă a degetului mare îndoit. Este o metodă dureroasă, stresantă, care în unele
cazuri poate altera şi distruge ţesuturile mamelonului. Cu toate acestea, această metodă se
foloseşte în cazul vacilor care se mulg greu, cu mameloane scurte şi groase sau cu sfincterul
mamelonar puternic.
Mulgerea cu două degete constă în eliminarea laptelui prin presarea mamelonului între
degetul mare şi arătător, de la bază şi de sus în jos printr-o uşoară tracţiune. Această metodă
stimulează dezvoltarea în lungime a mameloanelor la primipare, dar are randament redus şi este
dureroasă. Se foloseşte în cazul vacilor cu mameloane scurte şi subţiri, în special la cele tinere.
Indiferent de metoda de muls, când jeturile devin slabe, se va executa masajul final. Acest
masaj se execută pe sferturile ugerului presând pe fiecare sfert cu ambele mâini, de sus în jos de
câteva ori (fig. 17.11c). Masajul final este urmat de mulgerea ultimelor jeturi de lapte.
Indiferent de metoda de muls aplicată, mâna trebuie să fie uscată, curată şi sănătoasă, iar
laptele să se obţină prin jeturi puternice. Durata mulsului nu va depăşi 8-10 minute.
După muls, laptele se strecoară, colectându-se în bidoane de depozitare cu o capacitate de
25 litri care se transportă în lăptărie.
231
Încheierea mulsului se desfăşoară în următoarele faze:
- îngrijirea ugerului - tratarea eventualelor leziuni cu unguente neutre şi sterile, iar vara -
în protejarea mameloanelor cu unguente emoliente; se îndepărtează aşternutul umezit la spălarea
ugerului.
- îngrijirea mâinilor - se realizează prin spălarea şi ştergerea lor cu un prosop curat, un
uşor masaj şi ungerea cu vaselină neutră.
Spălarea vaselor de muls şi a celor de depozitare a laptelui are importanţă deosebită pentru
păstrarea calităţilor igienice ale laptelui. După muls, vasele respective se clătesc cu apă rece, apoi
se spală cu apă fierbinte şi detergenţi, apoi se clătesc repetat cu apă rece. Toate vasele de muls şi
de manipulare a laptelui se păstrează în lăptării, cu deschiderea în jos, pe rastele speciale.
233
c). Tehnologia de mulgere cu grupul individual de muls
Acest tip de instalaţie se utilizează în cazul fermelor mari pentru mulsul vacilor în
maternităţi şi în fermele particulare cu efective mici (5-10 vaci).
Tehnologia de mulgere se aseamănă cu cea specifică instalaţiei de muls la bidon. Laptele
colectat în bidonul instalaţiei (20 sau 25 litri) se goleşte în bidoanele de păstrare (25 litri).
Tehnologia de mulgere:
- se deplasează un lot-tehnologic de vaci din adăpost în sala de aşteptare;
- se pune în funcţiune instalaţia;
- la începerea mulsului se introduce câte o vacă în fiecare boxă de muls prin intermediul
uşilor acţionate de mulgător şi se administrează suplimentul de concentrate;
- se pregătesc pentru muls şi se aplică succesiv paharele de muls la cele 4 vaci;
- se supraveghează mulsul şi în funcţie de cantitatea de lapte şi viteza de muls, se efectuează
mulsul suplimentar şi se detaşează paharele de muls la vaca la care s-a încheiat mulsul;
- se scoate vaca respectivă din boxa de muls, iar în locul ei se introduce altă vacă la care se
administrează suplimentul de concentrate, se pregăteşte ugerul pentru muls şi se aplică paharele
de muls.
Vacile mulse ajung printr-un culoar înapoi în adăpost. Laptele muls ajunge prin
intermediul conductei pentru lapte în tancurile izoterme de păstrare amplasate într-o cameră
alăturată sălii de muls propriu-zisă.
- ajutorul mulgător eliberează toate vacile de pe rândul din dreapta, care sunt apoi dirijate
spre adăpost;
- îngrijitorul supraveghetor din sala de aşteptare introduce în sala de muls alte 8 vaci pe
rândul din dreapta al platformei;
- mulgătorul ajutor le blochează pe platformă şi execută pregătirea pentru muls a acestor
vaci, în timp ce mulgătorul supraveghează mulsul la vacile de pe rândul din stânga al platformei;
aceste operaţiuni se repetă până se încheie mulsul la întregul efectiv de vaci;
Laptele este dirijat în tancuri izoterme de păstrare după acelaşi procedeu ca şi în sălile de
muls tip “tandem”.
Fig. 17.15. Platformă de muls rotativă: Fig. 17.16. Elemente de ergonomie specifice
1 - standuri de muls; 2 - instalaţia de muls, tancuri platformelor de muls mecanic:
izoterme de păstrare; 3 - culoar de serviciu pentru 1 - canal colector; 2 - canal de serviciu.
mulgători.
Tabelul 17.11
Norme pentru 1 kg lapte de vacă
(după Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 bis., 28.03.2003)
UNL PDI Ca P
% grăsime
(/zi) (g/zi) (g/zi) (g/zi)
3 0,45 50 3 1,5
Normele de hrănire mai sus menţionate se vor majora cu 15% în cazul practicării
păşunatului, deoarece cresc cerinţele pentru întreţinerea funcţiilor vitale.
La întocmirea raţiilor pentru vacile de lapte se va ţine seama de respectarea principalelor
raporturi nutritive, astfel:
- raportul energo-proteic 76-92 g PDI/UNL;
- raportul calciu-fosfor 1,5 - 2,5 : 1;
- S.U. la 100 kg masă corporală 2,5 - 3,5 kg.
237
Tabelul 17.12
Norme pentru vacile în lactaţie (întreţinere + producţie)*
(după Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 bis., 28.03.2003)
Producţia de SU
% UNL PDI Ca P
lapte maximă
grăsime (/zi) (g/zi) (g/zi) (g/zi)
(l/zi) (kg/zi)
5 14,2 7,83 538 38 29
10 15,9 10,27 800 53 38
15 17,5 12,59 1062 69 46
20 18,9 14,97 1325 84 54
3,5
25 20,4 17,35 1589 100 62
30 22 19,72 1850 115 70
35 22,5 22,1 2113 131 78
40 23,5 24,48 2375 146 86
5 14,2 8 538 38 31
10 16,2 10,53 800 54 39
15 18,1 13,07 1062 70 47
20 19,5 15,59 1325 86 56
4
25 21,3 18,14 1589 102 65
30 22,6 20,68 1850 118 73
35 23,3 23,21 2113 134 82
40 23,8 25,75 2375 150 90
5 14,2 8,15 538 39 31
10 16,5 10,85 800 55 40
15 18,6 13,54 1062 72 49
20 20,1 16,24 1325 88 58
4,5
25 22,1 18,93 1589 105 67
30 23,2 21,62 1850 121 76
35 24,1 24,32 2113 138 85
40 24,1 27,01 2375 154 94
* valorile sunt calculate pentru 550 kg masă corporală; corecţia pentru 100 kg masă corporală
este de 0,8 –1,5 kg SU, 0,66 UNL, 50 g PDI, 6 g Ca, 5 g P
Tabelul 17.13
Norme de hrană pentru vaci cu masa corporală de 550-600 kg şi niveluri diferite ale producţiei de lapte
Necesar
Producţia de lapte planificată pe zi şi animal pe animal şi an
(kg) SU PDI SU PDI
UNL UNL
(kg) (g) (kg) (Kg)
3000 (aprox. 10 kg/zi) 16,2 10,53 800 5913 3844 292
4000 (aprox. 13 kg/zi) 17,7 12,06 950 6460 4402 347
5000 (aprox. 16 kg/zi) 18,6 13,58 1113 6789 4957 406
Într-o fermă în care se exploatează vaci pentru lapte, la care producţia medie este de 3000
kg, iar greutatea corporală medie a vacilor este de 550-600 kg, există cu siguranţă şi vaci care au
niveluri productive mai mari de 3000 kg/lactaţie. Având în vedere cele de mai sus, în continuare
vom exemplifica calculul raţiei furajere pentru vacile în lactaţie.
Calculul raţiei furajere pentru vacile în lactaţie parcurge două etape, astfel:
- în prima etapă se va stabili o raţie de bază (tabelul 17.14) care să asigure necesarul
pentru funcţiile vitale şi pentru nivelul productiv la o vacă cu masa corporală de 550-600 kg şi
producţia de 3000 kg lapte;
- în a doua etapă, pentru vacile, cu aceeaşi masă corporală, dar cu un nivel productiv mai
mare se va calcula şi un amestec de nutreţuri concentrate care administrat în cantităţi diferite va
asigura sporul productiv (tabelul 17.15).
238
Din tabelul 17.14 se poate constata că prin raţia de bază prevăzută a fi administrată pe timp
de iarnă şi cele două variante pentru vară, se asigură necesarul de S.U., U.N. şi P.B.D. însă nu se
asigură raportul Ca/P. Pentru aceasta, în raţie se va adăuga cretă furajeră şi fosfat monosodic
până la necesar.
Tabelul 17.14
Structura raţiei de bază pentru vaci cu masa corporală de 550-600 kg şi
cu o producţie de 3000 kg lapte (aprox. 10 kg/zi)
Cant. SU PDIN PDIE Ca P
Sezonul FURAJUL UNL
(kg) (kg) (g) (g) (g) (g)
Necesar x 16,2 10,53 800 800 54 39
Fân lucernă 5 4,3 2,85 400 260 59 5,5
Coceni porumb 4 4,4 2,08 120 172 24,8 9,2
IARNA Porumb siloz (pârgă) 19 6,6 6,84 304 380 24,7 17,1
(185 zile) Sare bulgări 0,05 - - - - - -
Fosfat monosodic 0,05 - - - - - -
Asigurat x 15,3 11,77 824 812 108,5 31,8
Pajişte de calitate bună 55 9,4 9,9 770 770 60,5 33
Paie de orz 3 2,6 1,5 30 60 8,7 1,8
a Sare bulgări 0,05 - - - - - -
Fosfat monosodic 0,03 - - - - - -
VARA Asigurat x 12,0 11,4 800 830 69,2 34,8
(180 zile) Raigras englezesc la înspicare 52 10,5 9,88 780 884 57,2 31,2
Paie de orz 3 2,6 1,5 30 60 8,7 1,8
b Sare bulgări 0,05 - - - - - -
Fosfat monosodic 0,03 - - - - - -
Asigurat x 13,1 11,38 810 944 65,9 33
Pentru a asigura prin raţie necesarul de substanţe nutritive ce depăşesc nivelul productiv de
3000 kg lapte, vacilor li se va administra raţia de bază calculată ca în modelul de mai sus, la care
se va adăuga un amestec de nutreţuri concentrate, astfel încât fiecare kg amestec asigură
realizarea a 2 kg lapte.
Tabelul 17.15
Structura amestecului de nutreţuri concentrate (concentrate de producţie)
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare % UNL
(kg) (g) (g) (g) (g)
Porumb 67 57,9 82,46 5519 6716 17,3 166,2
Şrot fl. soarelui 10 8,8 7,60 2170 910 40 98
Mazăre 20 17,4 20,3 2720 1740 22 76
Sare 1 0,9
Cretă furajeră 1 0,9 390 128
Premix 1 0,9
TOTAL 100 87,2 110,36 10409 9366 469 340
Revine la 1 kg amestec x 0,872 1,1 104 94 4,7 3,4
Calculul de mai sus are în vedere asigurarea a 50 g PDI/0,47 UNL pentru realizarea a 1 kg
lapte.
Exemplul de calcul a raţiei furajere pentru o vacă cu nivel productiv de 4000 kg lapte pe an
(aproximativ 13 kg/zi).
La raţia de bază formată din 5 kg fân lucernă, 4 kg coceni de porumb, 19 kg porumb siloz,
50 g sare de bucătărie şi 50 g fosfat monosodic (raţie care asigură o producţie de 10 kg lapte pe
zi) se adaugă 1,41 kg amestec de nutreţuri concentrate.
Raţia de bază asigură 10 kg lapte pe zi. Amestecul de concentrate asigură: 1,41 kg
amestec: 0,47 UNL/kg lapte = 3 kg lapte.
239
Exemplu de calcul pentru o raţie furajeră pentru o vacă cu nivel productiv de 5000 kg
lapte/an (aprox. 16 kg lapte/zi):
La raţia de bază formată din 5 kg fân lucernă, 4 kg coceni de porumb, 19 kg porumb siloz,
50 g sare de bucătărie şi 50 g fosfat monosodic (raţie care asigură o producţie de 10 kg lapte pe
zi) se adaugă 2,82 kg amestec de nutreţuri concentrate.
Raţia de bază asigură 10 kg lapte/zi. Amestecul de concentrate asigură: 2,82 kg amestec:
0,47 UNL/kg lapte = 6 kg lapte.
Similar calculelor mai sus prezentate pentru raţiile administrate pe timp de iarnă se
procedează şi în cazul raţiilor administrate vara.
241
LUCRAREA 18
Tabelul 18.1
Principalii indici tehnico-economici pe sisteme de îngrăşare
Vârsta de Sporul mediu Consumul
SISTEMUL Masa corporală la
valorificare zilnic realizat specific
(tipul de îngrăşare) valorificare (kg)
(luni) (g) (UNC/kg spor)
Pentru “carne albă” 3 130-150 1200-1300 2,3-2,8
Intensiv 13-18 400-500 900-1200 5,2-6,8
Semiintensiv 18-24 450-500 700-900 7-10
24-30 500 500-700 8-11
Extensiv
30-36 550 400-500 11-14
În cele ce urmează vom trata varianta de îngrăşare în sistem semiintensiv. Tineretul taurin
este preluat spre îngrăşare la vârsta de 4-5 luni şi masa corporală de 90-110 kg.
Parametrii tehnico-economici realizaţi în cadrul acestui sistem de îngrăşare sunt prezentaţi
în tabelul 18.2.
Din tabelul prezentat se poate constata că sporul mediu zilnic variază pe faze de îngrăşare
242
între 700 şi 1000 g iar pe total ciclului de îngrăşare este de 875 g. Durata îngrăşării este de cca.
490 zile iar greutatea animalelor la livrare este de 520 kg.
Tabelul 18.2
Parametrii tehnico-economici la îngrăşarea tineretului taurin
Faza de îngrăşare
SPECIFICARE U.M. Creştere-
Pregătire Creştere Finisare TOTAL
îngrăşare
iniţială zile 120 141 273 550 120
Vârsta
finală zile 141 273 550 610 610
iniţială kg 100 114,7 220 460 100
Greutatea
finală kg 114,7 220 440 520 520
Sporul total kg 14,7 105,3 240 60 420
Sporul mediu zilnic g 700 800 866 1000 857
Nr. de zile furajate zile 21 132 277 60 490
Tabelul 18.3
Parametrii de confort tehnologic în adăposturile de îngrăşare a tineretului taurin
Faza tehnologică
SPECIFICARE U.M.
Pregătire-creştere Creştere-îngrăşare + finisare
Număr animale /boxă cap. 28 24
Suprafaţa/cap. animal mp. 1,8 2,1
Front de furajare
cm. 25 30
(furajare la discreţie)
Lăţime iesle cm. 70 80
Nr. animale pe adăpătoare cap. 15-20 15-20
o
minimă C 8 8
o
Temperatura în adăpost optimă C 12 10
o
maximă C 24 24
Umiditatea relativă a aerului % 75 75
CO2 % 0,3 0,3
Concentraţia
NH3 % 0,026 0,026
maximă
H2S % 0,01 0,01
Viteza curenţilor de aer m/sec. 0,3 0,3
Indice de iluminare x 1/20 1/20
Se vor analiza sortimentele de furaje care alcătuiesc raţiile pe faze de îngrăşare din punct
de vedere cantitativ şi calitativ, urmărind modul de asigurare al necesarului în principii nutritivi
ai raţiei.
Raţiile administrate trebuie să corespundă fazelor tehnologice de îngrăşare pentru
realizarea sporurilor medii zilnice planificate prin planul de creştere şi furajare.
În tabelul 18.4 sunt redate cerinţele de substanţe nutritive pentru tineretul taurin supus
îngrăşării, iar în tabelul 18.5 este prezentată structura raţiilor pe faze tehnologice şi pe întregul
ciclu de îngrăşare.
Furajul de bază utilizat în îngrăşarea semiintensivă este porumbul siloz. La recoltarea
culturilor de porumb pentru însilozare se vor utiliza maşini agricole performante, astfel încât
tulpinile de porumb să fie tocate şi defibrate la dimensiuni care reduc foarte mult risipa. În
acelaşi timp, boabele de porumb aflate în faza de pârgă sunt sparte în particule relativ mici, astfel
că acestea sunt mai bine valorificate de către animale. La furajul de bază, pentru echilibrarea
raportului energo-proteic, se poate adăuga (în funcţie de faza de îngrăşare) semifân de lucernă.
245
Tabelul 18.4
Necesarul de substanţe nutritive pentru tineretul supus îngrăşării
Tabelul 18.5
Structura raţiilor pe faze tehnologice pentru tineretul taurin
Ponderea din valoarea nutritivă a raţiei (%)
Specificare Subperioada de îngrăşare
Pregătire-creştere Creştere-îngrăşare Finisare
Furaj de bază 40 55 30
Concentrate (amestec) 30 25 50
Fibroase 30 20 20
Amestecul de concentrate este format din: porumb boabe, orz şi tărâţe de grâu (tabelul
18.6). Acest amestec are aceeaşi compoziţie pe tot ciclul de îngrăşare.
Tabelul 18.6
Amestec de concentrate pentru îngrăşarea tineretului taurin
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare % UNL
(kg) (g) (g) (g) (g)
Porumb 81,5 70,5 100,44 6723 8181 21,1 202,5
Orz 15 13 15,90 945 1050 10,5 55,5
Sare 1 0,9 - - - - -
Cretă furajeră 1 0,9 390 -
Fosfat monosodic 0,5 0,4 - - - - 128
Premix 1 0,9 - - - - -
TOTAL 100 87,5 116,34 7668 9231 421,6 385
Revine la 1 kg amestec x 0,87 1,16 77 92 4,2 3,8
246
Faza de pregătire-creştere:
- Faza de pregătire are o durată de 21 zile, perioadă în care se urmăreşte carantinizarea şi
obişnuirea animalelor cu furajele ce vor fi utilizate pentru îngrăşare. La sosirea în unitatea de
îngrăşare animalele vor fi cazate în adăposturi specifice, iar după un repaus de 2-3 ore animalele
vor primi fân de bună calitate la discreţie, pentru ca după 24 ore în raţie să se introducă şi
furajele concentrate. În primele zile, animalelor li se administrează fân şi cantităţi moderate de
concentrate, urmând ca după 4-5 zile să se înceapă obişnuirea cu furajele de volum pe baza
cărora se va realiza îngrăşarea (tabelul 18.7).
Tabelul 18.7
Structura raţiei în faza de pregătire, s.m.z. 600 g
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare kg UNL
kg (g) (g) (g) (g)
Necesar x 3 2,91 265 265 16 10
Fân de lucernă 1,5 1,3 0,98 136 87 19,5 3,7
Siloz de porumb 3 1,0 1,08 48 60 3,9 2,7
Amestec de concentrate 1,3 1,1 1,50 100 120 5,4 5,3
Sare bulgări x - - - - - -
Asigurat x 3,4 3,66 284 267 28,8 11,7
După perioada de pregătire, animalele vor fi hrănite în continuare cu o raţie constituită din
furajul voluminos de bază, fân şi concentrate până la atingerea unei greutăţi corporale de 210-
230 kg la vârsta de cca. 270-275 zile. Faza de pregătire-creştere are o durată totală de 132 zile,
timp în care animalele realizează un spor total de 105 kg, cu un spor mediu zilnic de 800 g.
Structura şi valoarea nutritivă a raţiei pentru faza de creştere sunt prezentate în tabelul 18.8.
Tabelul 18.8
Structura raţiei în faza de creştere, s.m.z. 800 g
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare kg UNC
kg (g) (g) (g) (g)
Necesar x 5,2 4,41 379 379 24 16
Fân de lucernă 2,5 2,2 1,22 200 130 29,5 2,8
Siloz de porumb 6 2,1 2,16 96 120 7,8 3,6
Amestec de concentrate 1,5 1,3 1,61 115 138 6,3 5,7
Sare bulgări x - - - - - -
Fosfat monosodic 0,02 - - - - - 5,1
Asigurat x 5,6 4,99 411 388 43,6 17,2
Tabelul 18.10
Structura raţiei în faza de finisare, s.m.z.800 g
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare kg UNC
kg (g) (g) (g) (g)
Necesar x 8,56 7,62 563 563 45 29
Fân de lucernă 3 2,5 1,47 240 156 35,4 3,3
Siloz de porumb 7 2,4 2,46 112 140 9,1 6,3
Amestec de concentrate 3,5 3,0 4,06 270 3,22 14,7 13,3
Sare bulgări x - - - - - -
Fosfat monosodic 0,03 - - - - - 7,5
Asigurat x 7,9 7,99 622 618 59,2 30,4
Activităţile zilnice sunt prevăzute în programul de lucru şi sunt defalcate pe grupe şi echipe
de lucrători. Echipa pentru prepararea şi administrarea furajelor asigură alimentarea utilajelor
pentru preparat furaje, execută amestecul furajelor respectând reţetele de alcătuire a raţiilor pe
faze tehnologice şi participă la administrarea furajelor. Echipa pentru evacuarea dejecţiilor,
dezinfecţie şi deratizare procedează la verificarea şi după caz, evacuarea canalelor şi foselor de
colectare a dejecţiilor şi participă la igienizarea adăposturilor în vederea populării lor.
Orientativ, în tabelul 18.11 este redat programul de lucru pentru personalul muncitor în
complexele de îngrăşare a tineretului taurin.
Tabelul 18.11
Programul de lucru pentru personalul muncitor în complexele de îngrăşare a tineretului taurin
Ora ACTIVITATEA
600 Prezentarea la program
00 30 Verificarea efectivului, depistarea şi izolarea animalelor bolnave în boxe, compartimente
6 -6
special amenajate sau staţionare veterinare.
630-700 Curăţarea ieslelor, verificarea adăposturilor, asigurarea cu brichete minerale
700-830 Transportul şi administrarea furajelor
830-930 Acţiuni sanitar-veterinare
930-1100 Cântăriri, lotizări, livrări
1100-1145 Evacuarea dejecţiilor conform graficului
1145-1200 Verificarea adăposturilor şi curăţirea aleilor de serviciu
1200-1400 Repaus (asigurarea permanenţei la grajd de către îngrijitori, prin rotaţie)
1400-130 Verificarea efectivului, depistarea şi izolarea animalelor bolnave
1430-1630 Transportul şi administrarea furajelor
1630-1730 Acţiuni sanitar-veterinare, tratamente, dezinfecţii
1730-1800 Curăţarea aleilor, evacuarea dejecţiilor şi predarea sectorului la îngrijitorul de noapte
248
18.2. ÎNGRĂŞAREA TINERETULUI TAURIN ÎN SISTEM MIXT,
PE PĂŞUNE ŞI ÎN STABULAŢIE
Această variantă tehnologică poate fi practicată în cazul fermelor care dispun de suprafeţe
suficiente de pajişti naturale de bună calitate, care să permită o încărcătură de 2-3 capete pe ha şi
să asigure obţinerea a 250-300 kg acumulare de masă corporală, în viu/ha. Utilizarea păşunatului
pentru tineretul taurin supus îngrăşării pe o perioadă corespunzătoare a anului (în funcţie de zonă
şi condiţii pedoclimatice) are o serie de avantaje economice legate de reducerea consumului de
furaje concentrate, eliminarea unor lucrări privind recoltarea, transportul şi administrarea
furajelor, eliminarea acţiunilor legate de evacuarea dejecţiilor etc.
În fermele de îngrăşare se analizează: parametrii tehnici şi economici realizaţi pe faze de
îngrăşare, afluirea materialului biologic, tehnologia de întreţinere şi furajare, organizarea păşunatului.
În fig. 18.3 este prezentat, schematic, standul pentru tineretul taurin mascul. Soluţiile
constructive trebuie adaptate posibilităţilor locale astfel încât economicitatea construcţiei să se
îmbine cu funcţionalitatea adăpostului şi a standului.
Adăpostul destinat stabulaţiei tineretului taurin supus îngrăşării poate fi separat sau se
amenajează numărul de standuri necesare (10) la capătul adăpostului în care sunt cazate şi
exploatate vacile pentru lapte.
În primul caz, având în vedere numărul mic de animale, standurile vor fi aşezate pe un
singur rând (eventual cu ieslea construită de-a lungul peretelui longitudinal).
Dacă îngrăşarea se face în adăposturile în care sunt şi vacile de lapte, cele 10 standuri
necesare tăuraşilor vor fi modificate în sensul construirii rigolei de colectare a urinei
(aproximativ la jumătatea standului).
Evacuarea gunoiului, în funcţie de soluţia constructivă concret adaptată, se va face mecanic
(cu racleţi batanţi) sau manual.
Ventilaţia este naturală, prin intermediul ferestrelor şi a coşurilor de ventilaţie.
250
Mai rară, dar nu este exclusă nici varianta întreţinerii nelegate (o singură boxă colectivă)
cu padoc. Atât în acest caz, cât şi în cazul întreţinerii legate, drept aşternut se pot folosi paiele de
cereale.
În timpul sezonului cald, furajul de bază îl constituie nutreţul verde de pe păşune, la care se
pot adăuga cantităţi moderate de fân şi cantităţi reduse de nutreţuri concentrate.
Suplimentarea cu fân (şi eventual concentrate) se impune mai ales în perioadele în care, în mod
obişnuit productivitatea naturală a pajiştei scade mult (din cauza secetei din lunile iulie şi august).
Asigurarea apei la discreţie condiţionează succesul acestui sistem de îngrăşare. Aceasta
implică existenţa unei surse naturale de apă potabilă sau aprovizionarea ritmică cu apă (cu
cisterne tractate). În padoc, ca şi pe parcelele pajiştei, vor fi dispuse suporturi cu bulgări de sare
pentru lins (sau brichete minerale).
Pregătirea animalelor (obişnuirea cu consumul de masă verde) se face timp de 8-10 zile. În
această perioadă se reduc treptat din raţie grosierele, fânul şi concentratele, paralel cu mărirea
ponderii în raţie a furajelor verzi administrate la jgheab sau prin păşunare limitată în timp în jurul
fermei.
În tabelul 18.4 au fost prezentate datele referitoare la necesarul de principii nutritivi pe
categorii de greutate şi spor mediu zilnic pentru tineretul taurin supus îngrăşării.
În tabelul 18.13 este prezentată, orientativ, o variantă pentru structura raţiei pe faze de
îngrăşare pentru tineretul taurin supus îngrăşării (cu 2 sezoane de păşunat, un sezon de stabulaţie,
urmate de o scurtă perioadă (30 zile) de finisare în adăpost).
Tabelul 18.13
Structura, orientativă, a unei raţii furajerei pentru îngrăşarea tineretului taurin
Cantitatea
Sezonul Furajul
kg/zi Pe perioadă (kg)
Masă verde 17 2550
Păşunat I (150 zile)
Tărâţe grâu 1 150
Porumb siloz (pârgă) 20 3600
Stabulaţie (180 zile)
Fân câmpie 2 360
Masă verde 37 5550
Păşunat II (150 zile)
Tărâţe grâu 2 300
Porumb siloz (pârgă) 19 570
Finisare (în stabulaţie 30 zile) Fân câmpie 3,5 105
Tărâţe grâu + porumb 3 90
251
Luând în considerare structura raţiilor prezentate în tabelul 18.13, în tabelul 18.14 este
prezentat necesarul total de furajare pentru o fermă cu o capacitate de îngrăşare de 10 tăuraşi, iar
în tabelul 18.15 este prezentat calculul necesarului anual de teren agricol pentru producerea
acestor furaje. Sarea se asigură la discreţie pe păşune şi în adăpost (bulgări pentru lins).
Tabelul 18.14
Necesarul total de furaje pentru îngrăşarea a 10 cap. tineret taurin
Necesar Revine
Sortiment de furaje
(tone) kg/cap/an
Masă verde (pajişti câmpie) 90 4500
Tărâţe grâu 6 300
Porumb siloz (pârgă) 46 2300
Fân de câmpie 5 250
Tabelul 18.15
Calculul estimativ al necesarului anual de suprafaţă agricolă pentru producerea furajelor
necesare unei ferme cu capacitatea de 10 capete tineret taurin
Necesar anual Producţia medie Suprafaţa necesară
Sortiment de furaje
(t) (t/ha) (ha)
Masă verde (pajişti de câmpie) 45 10 4,5
Porumb siloz (pârgă) 23 30 1
Fân (de câmpie) 2,5 4 0,7
Tărâţe grâu 3 Achiziţii x
Total x x 6,2
252
BIBLIOGRAFIE
1. ACATINCĂI, S. - Producţiile bovinelor, Ediţia a II-a, 2004, Ed. Eurobit, Timişoara.
2. CATRANI, Gh., DOBROVICI, M. - Marcarea animalelor, 1973, Ed. Ceres, Bucureşti.
3. CZISZTER, L. T. - Dirijarea funcţiei glandei mamare, 2004, Ed. Eurostampa, Timişoara.
4. CZISZTER, L. T. - Tehnologia creşterii bovinelor, curs pentru I.D., secţia Zootehnie, partea
I, 2003, partea a II-a, 2004, Ed. Eurobit, Timişoara.
5. DRINCEANU, D., LUCA, I. - Îndrumător de lucrări practice la Alimentaţia animalelor
domestice, 1992, Lito U.S.A.B., Timişoara.
6. DUDOUET C. - Manipuler et contenir les bovins. 2e Editions, Edition France agricole,
75010 Paris, 2002.
7. FIŞTEAG, I., TOCUŢ, V. - Lucrări practice de Tehnologia creşterii bovinelor, 1980, Lito
Institutul Agronomic, Timişoara.
8. GÂLCĂ, I., IRIMIA, H. - Aprecierea valorii de ameliorare a animalelor, 1996, Ed.
Periscop, Iaşi.
9. GEORGESCU, Gh. şi colab. - Tratat de creşterea bovinelor, vol. I 1988, vol. II 1989, vol.
III 1995, vol. IV 1998, Ed. Ceres, Bucureşti.
10. GEORGESCU, Gh. şi colab. - Cartea fermierului. Creşterea taurinelor, 1983, Ed, Ceres,
Bucureşti.
11. GEORGESCU, Gh., CURELARIU, Niculina - Îndrumător de lucrări practice la Tehnologia
creşterii bovinelor, 1983, Lito Institutul Agronomic „N. Bălcescu”, Bucureşti.
12. GEORGESCU, Gh., VELEA, C., STANCIU, G., UJICĂ, V., GEORGESCU, D.,
RÂMNEANŢU, N. - Tehnologia creşterii bovinelor, 1990, Ed. Didactică şi
Pedagocică, Bucureşti.
13. GROSU, H., LUNGU, S., KREMER, V. D. - Modele liniare utilizate în ameliorarea
genetică a animalelor, 1997, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti.
14. LUCA, I., ŞTEF Lavinia - Practicum de alimentaţia animalelor, 2000, Ed. Marineasa,
Timişoara.
15. MIRIŢĂ, I., GEORGESCU, Gh., VELEA, C., STANCIU, G. - Tehnologia creşterii
taurinelor, 1982, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
16. MOLDOVEANU, GH. şi colab. - Aprecierea valorii productive a animalelor după exterior,
1961, Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
17. ONACIU G. – Aprecierea vârstei şi exteriorului la bovine. Ed. Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2001.
18. RUSOAIE, D. - Construcţii zootehnice, 2000, Ed. Mirton, Timişoara.
19. STANCIU, G. - Creşterea animalelor. Îndrumător de lucrări practice, Lito USAMVB
Timişoara, 2002.
20. STANCIU, G. - Lucrări practice la zootehnie, 1975, Lito Institutul Agronomic, Timişoara.
21. STANCIU, G. - Notiţe de curs. Tehnologia creşterii bovinelor, 1993.
22. STANCIU, G. - Tehnologia creşterii bovinelor, 1999, Ed. Brumar, Timişoara.
23. STANCIU, G., ACATINCĂI, S., CZISZTER, L. - Tehnologia creşterii bovinelor.
Îndrumător de lucrări practice, Lito USAB Timişoara, 1994.
24. STANCIU, G., VAIDA, Gh., BURA, M. - Îndrumător de lucrări practice la Tehnologia
creşterii bovinelor, 1986, Lito Institutul Agronomic, Timişoara.
25. ŞERBAN, M. şi colab. - Construcţii zootehnice, 1981, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
26. VELEA, C. şi colaboratorii - Îndrumător pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului taurin,
1985, Ed. Ceres, Bucureşti.
27. VELEA C., MĂRGINEAN Gh. - Producţia, reproducţia şi ameliorarea taurinelor. Ed. Agro
Tehnica, Bucureşti, 2004.
253