Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr.

Simona Romaniuc

Facultatea de Mecanică,
Analiză Matematică, Semestrul I
Lector. dr. Simona ROMANIUC

CURS I
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn

1 Spaţii metrice
Vom aminti mai ı̂ntâi câteva noţiuni şi rezultate fundamentale din teoria spaţiilor metrice.

Definiţia 1 O aplicaţie d : X × X → R se numeşte distanţă sau metrică pe mulţimea nevidă X, dacă

satisface următoarele axiome:

(i) d (x, y) ≥ 0, ∀ x, y ∈ X; d (x, y) = 0 ⇔ x = y

(ii) d (x, y) = d (y, x) , ∀ x, y ∈ X
(iii) d (x, z) ≤ d (x, y) + d (y, z) , ∀ x, y, z ∈ X (inegalitatea triunghiulară).

Perechea (X, d) se numeşte spaţiu metric.

Pentru definirea unei distanţe pe muli̧mea numerelor reale vom folosi funcţia modul, pe care o reamintim
ı̂n continuare.

Definiţia 2 Pentru orice număr real x definim modulul sau valoarea absolută a lui x prin
(
x; ∀x ≥ 0
|x| =
−x; ∀x < 0

Propoziţia 3 (Proprietăţile funcţiei modul) Fie x, y ∈ R. Atunci:

(i) |x| ≥ 0 pentru orice x ∈ R şi |x| = 0 dacă şi numai dacă x = 0;
(ii) |xy| = |x| · |y| pentru orice x, y ∈ R;
(iii) |x + y| ≤ |x| + |y| pentru orice x, y ∈ R;
(iv) ||x| − |y|| ≤ |x| − |y| pentru orice x, y ∈ R.

Exemplul 4 Pe X = R definim distanţa d : R × R → R dată de

d (x, y) = |x − y| , ∀x, y ∈ R. (1)

(R, d) este spaţiu metric, numit dreapta reală.

def 
Exemplul 5 Fie X = Rn = R × R × · · · × R = x|x = (x1 , x2 , ..., xn ) , xi ∈ R, i = 1, n şi definim
| {z }
n
distanţa d : Rn × Rn → R dată de
v
u n
uX 2
d (x, y) = t (xi − yi ) , x, y ∈ Rn , (2)
i=1

numită metrica euclidiană.

(Rn , d) este spaţiu metric, numit spaţiul euclidian n−dimensional.
În particular dacă luăm n = 2, atunci obţinem
q
2 2
d (x, y) = (x1 − y1 ) + (x2 − y2 ) , x, y ∈ R2 ,

care este distanţa obişnuită ı̂ntre două puncte din plan.

1
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Exemplul 6 Aplicaţia dm : Rn × Rn → R dată de

dm (x, y) = max |xi − yi | : i = 1, n , x, y ∈ Rn



este o distanţă pe Rn .

Exemplul 7 Aplicaţia ds : Rn × Rn → R dată de

n
X
ds (x, y) = |xi − yi | , x, y ∈ Rn ,
i=1

n
este o distanţă pe R .
Vom da ı̂n continuare câteva noţiuni fundamentale legate de topologia spaţiilor metrice.

Definiţia 8 Fie spaţiul metric (X, d), a un punct arbitrar din X şi r un număr real strict pozitiv. Numim:
def
sferă de centru a şi rază r mulţimea S (a, r) = {x|x ∈ X, d (x, a) = r},
def
bilă deschisă de centru a şi rază r mulţimea B (a, r) = {x|x ∈ X, d (x, a) < r},
def
bilă ı̂nchisă de centru a şi rază r mulţimea B̄ (a, r) = {x|x ∈ X, d (x, a) ≤ r}.

Exemplul 9 În spaţiul metric (R, d), unde d este metrica euclidiană, avem

S (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| = r} = {a − r, a + r}
B (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| < r} = (a − r, a + r) (interval deschis centrat ı̂n a)
B̄ (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| ≤ r} = [a − r, a + r] (interval ı̂nchis centrat ı̂n a).


Exemplul 10 În spaţiul metric R2 , d , unde d este metrica euclidiană
q
def 2 2
d (x, y) = (x1 − y1 ) + (x2 − y2 ) , x, y ∈ R2 , atunci sfera, bila deschisă şi bila ı̂nchisă sunt date de:
 q 
2 2
S (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) = r
 q 
2 2
B (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) < r
 q 
2 2
B̄ (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) ≤ r .

În dezvoltarea conceptelor de analiză matematică vom utiliza diverse noţiuni topologice, toate acestea
sprijinindu-se pe cea de vecinătate a unui punct. Vom da ı̂n cele ce urmează definiţia generală a acesteia,
apoi o vom defini şi ı̂n situaţia particulară a mulţimii R, spaţiul de bază pe care vom introduce majoritatea
conceptelor de analiză matematică.

Definiţia 11 Fie spaţiul metric (X, d) şi a un punct arbitrar din X. O submulţime V ⊂ X se numeşte
vecinătate a punctului a, dacă există o bilă deschisă centrată ı̂n a, conţinută ı̂n V , adică dacă există
r > 0 astfel ı̂ncât B (a, r) ⊂ V . Vom nota prin V (a) mulţimea tuturor vecinătăţilor punctului a. Această
mulţime se va numi sitemul vecinătăţilor punctului a.

Definiţia 12 În cazul particular al spaţiului metric (R, d), unde d este metrica euclidiană dată prin (1),
o mulţime V ⊆ R se numeşte vecinătate pentru x0 ∈ R dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (x0 − ε, x0 + ε) ⊂ V .

Remarca 13 Pe dreapta reală (R, d), orice interval este vecinătate pentru punctele sale, diferite de capete.

Exemplul 14 Intervalul real (0, 2) este deschis, centrat ı̂n 1. Acest interval este vecinătate pentru orice
punct din (0, 2), dar nu este vecinătate pentru 0 sau pentru 2.

Exemplul 15 Mulţimea numerelor raţionale nu este vecinătate pentru niciun punct x0 ∈ Q deoarece orice
interval de numere reale conţine şi numere raţionale, şi iraţionale.

2
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Teorema 16 (Proprietatea de separaţie Hausdorff ) Dacă x, y ∈ R şi x 6= y, atunci există o vecinătate U

pentru x şi o vecinătate V pentru y astfel ı̂ncât U ∩ V = φ.
Mulţimea vecinătăţilor unui punct are următoarele proprietăţi.

Propoziţia 17 Fie x0 ∈ R. Atunci:

(i) pentru orice V ∈ V(x0 ), x0 ∈ V ;
(ii) orice supramulţime a unei vecinătăţi pentru x0 este de asemenea vecinătate pentru x0 ;
(iii) dacă U şi V sunt două vecinătăţi ale lui x0 , atunci U ∩ V este vecinătate a lui x0 ;
(iv) dacă V este vecinătate pentru x0 , atunci există o vecinătate W pentru x0 astfel ı̂ncât V este
vecinătate pentru orice y ∈ W .

Definiţia 18 O submulţime A a spaţiului metric (X, d) se numeşte deschisă dacă este vecinătate pentru
orice punct al ei sau dacă este mulţimea vidă.

Exemplul 19 Pe dreapta reală (R, d), orice interval deschis este mulţime deschisă.

Definiţia 20 Fie I1 , I2 , . . . , In intervale deschise reale. Se numeşte interval deschis n dimensional,

produsul cartezian I1 × I2 × · · · × In .

Exemplul 21 În spaţiul euclidian n-dimensional (Rn , d), orice interval deschis n dimensional este mulţime
deschisă.

Definiţia 22 O submulţime A a spaţiului metric (X, d) se numeşte ı̂nchisă dacă complementara ei X rA

este mulţime deschisă.

Exemplul 23 Pe dreapta reală (R, d), orice interval ı̂nchis este mulţime ı̂nchisă.

Remarca 24 Orice bilă deschisă B(a, r) ⊂ Rn conţine un interval deschis n-dimensional şi este conţinută
ı̂ntr-un interval deschis n-dimensional. Prin urmare, o vecinătate a unui punct a ∈ Rn este orice mulţime
din Rn care conţine o bilă deschisă cu centrul ı̂n a sau un interval deschis n-dimensional I astfel ı̂ncât
a ∈ I.

Exemplul 25 Mulţimea {(x1 , x2 , . . . , xn ) : |x1 − a1 | < ε, |x2 − a2 | < ε, . . . , |xn − an | < ε} este o vecinătate
simetrică a punctului a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Rn .

Definiţia 26 Fie (X, d) un spaţiu metric. Un punct x ∈ X se numeşte punct interior al mulţimii
A ⊂ X dacă există o vecinătate a sa inclusă ı̂n A. Mulţimea punctelor interioare mulţimii A se notează
o
cu A sau cu int (A) şi se numeşte interiorul mulţimii A, adică
o
A = {x|x ∈ X, ∃ V ∈ V (x) astfel ı̂ncât V ⊂ A} .

Exemplul 27 Dacă pe dreapta reală (R, d) considerăm intervalele:

A = [1, 2], B = [1, 2), C = (1, 2], D = (1, 2), E = [1, 2) ∪ {3},

atunci mulţimile punctelor lor interioare coincid:

o o o o o
A = B = C = D = E = D = (1, 2).

Definiţia 28 Un punct x ∈ X se numeşte punct aderent al mulţimii A dacă orice vecinătate a sa

intersectează mulţimea A. Mulţimea punctelor aderente mulţimii A ⊂ X se notează cu A şi se numeşte
aderenţa sau ı̂nchiderea mulţimii A, adică

A = {x|x ∈ X, ∀ V ∈ V (x) , V ∩ A 6= ∅} .

3
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Exemplul 29 Dacă pe dreapta reală (R, d) considerăm intervalele:

A = [1, 2], B = [1, 2), C = (1, 2], D = (1, 2), E = [1, 2) ∪ {3},
atunci ı̂nchiderile lor sunt:
A = B = C = D = A = [1, 2], E = [1, 2] ∪ {3}.

Definiţia 30 Un punct x ∈ X se numeşte punct de acumulare al mulţimii A ⊂ X dacă orice vecinătate

a sa intersectează mulţimea A ı̂n puncte diferite de x. Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A
se notează cu A0 şi se numeşte mulţimea derivată a mulţimii A, adică
A0 = {x|x ∈ X, ∀ V ∈ V (x) , V ∩ A r {x} =
6 ∅} .

Exemplul 31 Dacă pe dreapta reală (R, d) considerăm intervalele:

A = [1, 2], B = [1, 2), C = (1, 2], D = (1, 2), E = [1, 2) ∪ {3},
atunci mulţimile punctelor lor de acumulare coincid:
A0 = B 0 = C 0 = D0 = E 0 = A = [1, 2].

Definiţia 32 Un punct x ∈ X se numeşte punct izolat al mulţimii A ⊂ X dacă x nu este punct de

acumulare al mulţimii A.

Remarca 33 Din definiţiile de mai sus au loc următoarele:

o o
(i) A ⊂ A ⊂ A , A ⊂ A0 ⊂ A
o
(ii) O submulţime A este deschisă ⇔ coincide cu interiorul ei, adică A = A
(iii) O submulţime A este ı̂nchisă ⇔ coincide cu aderenţa ei, adică A = A.

Exemplul 34 Dacă pe dreapta reală (R, d) considerăm mulţimea: E = [1, 2) ∪ {3}, atunci 3 este punct
izolat pentru E.

Definiţia 35 Fie (X, d) un spaţiu metric. Mulţimea A ⊂ X se numeşte mărginită dacă este inclusă
ı̂ntr-o bilă din (X, d) (ı̂nchisă sau deschisă).

Definiţia 36 Fie (X, d) un spaţiu metric. O mulţime A ⊂ X se numeşte

a) compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă;
b) conexă ı̂n X dacă nu se poate scrie ca reuniunea a două mulţimi nevide disjuncte;
c) domeniu dacă este deschisă şi conexă.

Exemplul 37 Un interval n-dimensional din Rn este o mulţime conexă ı̂n spaţiul euclidian (Rn , d), iar
o bilă deschisă din Rn este un domeniu.

Exemplul 38 Un interval din R este mulţime conexă, ı̂n timp ce o reuniune de intervale din R nu este
mulţime conexă.

2 Spaţiul R (mulţimea numerelor reale)

Mulţimea R a numerelor reale este spaţiul de bază, pe care vor fi construite majoritatea elementelor
de analiză matematică din acest curs. Pe lângă proprietăţile topologice menţionate mai sus, mulţimea
numerelor reale are şi anumite proprietăţi algebrice bine cunoscute, pe care le vom prezenta ı̂n această
secţiune sub formă de axiome.

Definiţia 39 Se numeşte mulţimea numerelor reale, o mulţime notată R, ı̂nzestrată cu două operaţii
algebrice: adunarea ” + ” şi ı̂nmulţirea ” · ” şi cu o relaţie de ordine ” ≤ ”, care satisfac următoarele trei
grupuri de axiome:
I) (R, +, ·) formează corp comutativ;
II) (R, +, ·) este o mulţime total ordonată ı̂n raport cu relaţia ” ≤ ”:

4
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

• ≤ este o relaţie de ordine, adică este:

– reflexivă: ∀x ∈ R, x ≤ x;
– tranzitivă: dacă x, y, z ∈ R a.ı̂. x ≤ y, y ≤ z, atunci x ≤ z;
– antisimetrică: dacă x, y ∈ R a.ı̂. x ≤ y, y ≤ x, atunci x = y;

• Are loc proprietatea de totală ordonare: ∀x, y ∈ R are loc x ≤ y sau y ≤ x;

• Relaţia ≤ este compatibilă cu
– adunarea: dacă x, y ∈ R a.ı̂. x ≤ y, atunci x + z ≤ y + z, ∀z ∈ R;
– ı̂nmulţirea: dacă x, y, z ∈ R a.ı̂. x ≤ y şi 0 ≤ z, atunci x · z ≤ y · z;

III) Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind): Orice submulţime nevidă A ⊆ R care este majorată
sau mărginită superior (adică ∃M ∈ R, numit majorant, a.ı̂. ∀x ∈ A, x ≤ M ), admite o margine
superioară sau supremum (adică cel mai mic majorant), notat sup A ∈ R.
Similar, orice submulţime nevidă A ⊆ R care este minorată sau mărginită inferior (adică ∃m ∈ R,
numit minorant, a.ı̂. ∀x ∈ A, m ≤ x), admite o margine inferioară sau infimum (adică cel mai mare
minorant), notat inf A ∈ R.

Remarca 40 Dacă x ≤ y iar x 6= y vom folosi notaţia x < y.

Remarca 41 Un majorant (respectiv minorant) al unei mulţimi A ⊆ R poate să aparţină sau nu mulţimii
A. La fel, sup A (respectiv inf A) poate să aparţină sau nu mulţimii A.

Remarca 42 Pentru orice numere reale x, y definim diferenţa x − y ca fiind

x − y = x + (−y) ∈ R,

unde prin −y notăm elementul opus lui y ∈ R.

x
Dacă ı̂n plus y 6= 0, atunci definim raportul y ca fiind

x
= x · y −1 ∈ R.
y
Ţinând cont de axiomele lui R se pot introduce
N = {0, 1, 2, . . . }-mulţimea numerelor naturale,
Z = {. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . . }-mulţimea numerelor ı̂ntregi,
Q = { xy , fracţie ireductibilă, x, y ∈ R, y 6= 0}.
Au loc incluziunile N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimea Q satisface axiomele I) şi II), dar se deosebeşte de R prin nesatisfacerea Axiomei de com-
2
pletitudine III). Într-adevar, de exemplu, mulţimea √ A = {x ∈ Q, 0 < x < 2} este majorată ı̂n Q, dar
marginea ei superioară nu se află ı̂n Q: sup A = 2 ∈ / Q.

Remarca 43 Pe mulţimea R este adevărată Axioma lui Arhimede: ∀x ∈ R, ∃n ∈ N a.ı̂. x < n.

Remarca 44 Mulţimea R este densă, adică ∀x, y ∈ R cu x ≤ y, ∃z ∈ R a.ı̂. x < z < y.

Remarca 45 Marginile unei mulţimi A ⊂ R pot să aparţină sau nu mulţimii A.

Teorema 46 (Weierstrass-Bolzano) Orice mulţime mărginită şi infinită are cel puţin un punct de acu-
mulare.

5
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

3 Dreapta reală ı̂ncheiată

Dacă A ⊂ R este o mulţime nevidă, majorată (respectiv minorată), atunci sup A ∈ R (respectiv inf A ∈
R), conform axiomei de completitudine.
Există ı̂nsă şi submulţimi ale lui R minorate dar nemajorate (de exemplu N) sau invers, respectiv altele
care nu sunt nici majorate, nici minorate (de exemplu Z). Pentru a evita această situaţie se face convenţia
de a adăuga mulţimii R două elemente care nu fac parte din R, notate cu +∞ şi −∞, astfel ı̂ncât, dacă
o mulţime A ⊂ R nu este majorată vom spune, prin definiţie, că marginea ei superioară este +∞ şi vom
scrie sup A = +∞, iar dacă A nu este minorată vom spune că marginea ei inferioară este −∞ şi vom scrie
inf A = −∞. Astfel putem enunţa următorul rezultat.

Propoziţia 47 Orice mulţime nevidă A din R ∪ {−∞, +∞} are o margine superioară şi o margine infe-
rioară.

Exemplul 48 sup N = +∞, sup R = +∞, inf R = −∞, inf Z = −∞.

Mulţimea R ∪ {−∞; +∞} o vom nota cu R şi o vom numi dreapta reală ı̂ncheiată sau compactificată.
Vom extinde ordinea uzuală a lui R la R prin:

−∞ < x, x < +∞, −∞ < +∞, ∀x ∈ R.

În acest fel, R devine o mulţime total ordonată. De asemenea, prelungim şi operaţiile algebrice din R la
R , fără a fi ı̂nsă definite peste tot:

x + ∞ = ∞ + x = ∞, ∀x ∈ R \ {−∞},

x + (−∞) = −∞ + x = −∞, ∀x ∈ R \ {∞},

(
∞, ∀x ∈ R, x > 0
∞·x=x·∞=
−∞, ∀x ∈ R, x < 0,
x x
= = 0, ∀x ∈ R \ {−∞, 0, ∞},
+∞ −∞
( ( (
+∞ +∞, x > 1 −∞ +∞, 0 < x < 1 m 0, m < 0
x = , x = , (±∞) =
0, 0 < x < 1 0, x > 1 (±1)m ∞, m > 0.
Următoarele operaţii sunt nedefinite şi se mai numesc şi nedeterminări:
0 ±∞ 0
∞ + (−∞); (−∞) + ∞; 0 · (±∞); (±∞) · 0; ; ; 0 ; ∞0 ; 0∞ ; 1∞ .
0 ±∞

Reamintim că dacă a şi b sunt două elemente din R = R∪{−∞, +∞}, cu a < b, se pot defini mulţimile:
(a, b) = {x ∈ R, a < x < b}, numit interval deschis;
[a, b] = {x ∈ R, a ≤ x ≤ b}, numit interval ı̂nchis;
(a, b] = {x ∈ R, a < x ≤ b}, numit interval deschis ı̂n a, ı̂nchis ı̂n b;
[a, b) = {x ∈ R, a ≤ x < b}, numit interval deschis ı̂n a, ı̂nchis ı̂n b.

Definiţia 49 Numim vecinătate a punctului +∞ (respectiv −∞) orice mulţime V ⊂ R, care conţine
un interval de forma (a, +∞] (respectiv [−∞, a)), unde a ∈ R. Conform acestei definiţii, orice interval de
forma (a, +∞] este vecinătate a punctului +∞; ı̂n timp ce orice interval de forrma [−∞, a) este vecinătate
a punctului −∞.

4 Spaţiul Rn
Vom prezenta mai ı̂ntâi câteva proprietăţi algebrice ale spaţiului Rn , care completează proprietăţile topo-
logice din prima secţiune.
Considerăm mulţimea Rn dată prin:

Rn = R × R × . . . × R = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ R, i = 1, n}.

6
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Definim operaţia de adunare ı̂n Rn , ” + ” : Rn × Rn → Rn prin

x + y = (x1 , x2 , . . . , xn ) + (y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ) ∈ Rn , (3)

oricare ar fi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn .

Definim operaţia externă de ı̂nmulţire la stânga cu scalari, ” · ” : R × Rn → Rn , prin

α · x = α · (x1 , x2 , . . . , xn ) = (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xn ) ∈ Rn , (4)

oricare ar fi α ∈ R şi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .

În raport cu cele două operaţii de mai sus, Rn satisface proprietăţile de spaţiu vectorial peste R, noţiune
studiată ı̂n liceu, pe care o vom reaminti ı̂n continuare.

Definiţia 50 Fie V o mulţime nevidă şi (K, +, ·) un corp comutativ. Spunem că V este un K−spaţiu
vectorial (K−spaţiu liniar, sau spaţiu liniar peste corpul K) dacă:
i) V este ı̂nzestrată cu o operaţie internă ⊕ astfel ı̂ncât (V, ⊕) să fie grup comutativ;
ii) Este definită operaţia externă ? : K × V → V , cu proprietăţile:
(P1) α ? (x ⊕ y) = α ? x ⊕ α ? y;

(P2) (α + β) ? x = α ? x ⊕ β ? x;
(P3) α ? (β ? x) = (α · β) ? x;
(P4) 1 ? x = x;

pentru orice x, y ∈ V , α, β ∈ K şi unde 1 este elementul neutru la ı̂nmulţirea din corpul K.
Elementele mulţimii V se numesc vectori , cele din corpul K se numesc scalari , iar operaţia ? se
numeşte ı̂nmulţirea vectorilor cu scalari.
Dacă K = R atunci V se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial) real , R−spaţiu liniar sau R−spaţiu
vectorial, iar dacă K = C atunci V se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial) complex , C−spaţiu liniar
sau C−spaţiu vectorial.
Dacă K = R şi V = Rn , operaţia internă este adunarea definită prin (3), iar cea externă este ı̂nmulţirea
cu scalari definită prin (4), se obţine spaţiul vectorial aritmetic real n−dimensional Rn .
În continuare vom considera un R−spaţiu vectorial V .

Definiţia 51 Sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } ⊂ V se numeşte liniar independent dacă din

α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θ, cu α1 , . . . , αp ∈ R ⇒ α1 = α2 = . . . = αp = 0,

unde θ este vectorul nul din R−spaţiul vectorial V , iar 0 este elementul neutru ı̂n raport cu adunarea ı̂n
corpul (R, +, ·).

Definiţia 52 Un sistem de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } dintr-un R−spaţiu liniar V se numeşte sistem de

generatori pentru V dacă orice vector din V se scrie ca o combinaţie liniară de elemente din S, adică
p
X
∀x ∈ V, ∃α1 , . . . , αp ∈ R, astfel ı̂ncât x= αi · vi .
i=1

Definiţia 53 Un sistem B de vectori dint-un R−spaţiu vectorial se numeşte bază ı̂n acest spaţiu dacă B
este un sistem de generatori liniar independent pentru spaţiul vectorial considerat.

Teorema 54 Într-un spaţiu vectorial finit generat, oricare două baze au acelaşi număr de elemente.

Definiţia 55 Dacă V 6= {0} este un R−spaţiu vectorial finit generat, se numeşte dimensiunea lui V şi
se notează dim V , numărul vectorilor unei baze a lui V .

7
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Exemplul 56 În spaţiul vectorial aritmetic real Rn , vectorii

e1 = (1, 0, 0, . . . , 0, 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0, 0), . . . , en = (0, 0, 0, . . . , 0, 1)

constituie o bază ı̂n Rn numită baza canonică din Rn . Ca o consecinţă rezultă dim Rn = n.
Într-adevăr, dacă α1 , α2 , . . . , αn ∈ R sunt scalari astfel ı̂ncât

α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en = θ,

unde θ = (0, 0, . . . , 0) este vectorul nul din Rn , rezultă imediat α1 = α2 = . . . = αn = 0, deci B este un
sistem liniar independent.
În continuare fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn . Se obţine imediat x = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en . Prin urmare
B = {e1 , e2 , . . . , en } este un sistem de generatori pentru Rn .
În concluzie B este o bază ı̂n spaţiul liniar Rn .

Definiţia 57 Pentru orice două elemente x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn definim produ-

sul scalar ca fiind numărul real
n
X
< x, y >= x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn = xi yi .
i=1

Propoziţia 58 (Proprietăţile produsului scalar)

1) < x, x >= x21 + x22 + · · · + x2n ≥ 0, ∀x ∈ Rn ; < x, x >= 0 ⇔ x = 0;
2) < x, y >=< y, x >, ∀x, y ∈ Rn (comutativitatea);
3) < x, y + z >=< x, y > + < x, z >, ∀x, y, z ∈ Rn (distributivitatea la stânga faţă de adunare);
< x + y, z >=< x, z > + < y, z >, ∀x, y, z ∈ Rn (distributivitatea la dreapta faţă de adunare);
4) λ < x, y >=< λx, y >=< x, λy >, ∀x, y ∈ Rn , ∀λ ∈ R (omogenitatea);
5) < x, y >2 ≤< x, x > · < y, y >, ∀x, y ∈ Rn (inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz).

Definiţia 59 O aplicaţie k·k : V → R se numeşte normă pe R-spaţiul vectorial V dacă sunt satisfăcute
următoarele proprietăţi:

(i) kxk ≥ 0, ∀x ∈ V ; kxk = 0 ⇔ x = 0 ∈ V ;

(ii) kαxk = |α| kxk , ∀x ∈ V, α ∈ R;
(iii) kx + yk ≤ kxk + kyk , ∀x, y ∈ V (inegalitatea triunghiulară).

Un R-spaţiu vectorial V pe care s-a definit o normă se numeşte spaţiu vectorial normat.

Exemplul 60 Pe mulţimea R funcţia modul |·| : R → R, x → |x| este o normă.

s
def √ n
n n
x2i , x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn ,
P
Exemplul 61 Pe R funcţia k·k : R → R, dată de kxk = < x, x > =
i=1
este o normă pe Rn , numită norma euclidiană.
Prin urmare, metrica euclidiană dată prin (2) este ı̂n fapt

d(x, y) = ||x − y||, ∀x, y ∈ Rn .