Capitolul III: Serii de numere reale Lector dr.

Simona Romaniuc

Facultatea de Mecanică,
Analiză Matematică, Semestrul I
Lector. dr. Simona ROMANIUC

CURS V
Capitolul III: Serii de numere reale

3. Serii cu termeni oarecare

∞
P
Teorema 1 (Criteriul lui Dirichlet) Dacă an este o serie care are şirul sumelor parţiale mărginit
n=1
∞
P
şi dacă (bn )n este un şir descrescător şi convergent la 0 atunci seria an bn este convergentă.
n=1
(Fără demonstraţie)
P∞ sin nx
Exemplul 2 Folosind criteriul lui Dirichlet să se determine natura seriei n=1 , x 6= kπ, k ∈ Z.
n
Într-adevăr, avem
∞ ∞ ∞
X sin nx X 1 X
= sin nx · = an bn
n=1
n n=1
n n=1
1
unde an = sin nx, bn = .
n
1 1
Evident bn = > = bn+1 adica (bn )n şir descrescător şi lim bn = 0. Pe de altă parte avem
n n+1 n7→∞
∞
P
că an are şirul sumelor parţiale asociat ei dat de
n=1

Sn = sin x + sin 2x + sin 3x + · · · + sin nx

Aceasta suma o vom calcula astfel:
x x x x
Sn sin = sin x sin + sin 2x sin + · · · + sin nx sin =
2 2 2 2
1h  x  x  x  x
= cos x − − cos x + + cos 2x − − cos 2x + +
2 2 2 2 2
 x   x i
+ · · · + cos nx − − cos nx + =
2 2

1 x 3x 3x 5x
= cos − cos + cos − cos + ···+
2 2 2 2 2
  
(2n − 1) x (2n + 1) x 1 x (2n + 1) x
+ cos − cos = cos − cos
2 2 2 2 2
Deci
x (2n + 1) x
cos − cos x
Sn = 2 2 , ∀ 6= kπ , k ∈ Z
x 2
2 sin
2
Avem  
 cos x −cos (2n+1)x  |cos x2 |+|cos (2n+1)x |
|Sn | = 
 2
2 sin x
2 ≤
2|sin x
2
2 2|


|cos x2 |+|cos (2n+1)x |

≤ 2|sin x
2
≤ 2 1+1 = sin1 x , ∀n ∈ N
2 | |sin x2 | | 2|
1
deci (Sn )n mărginit (deoarece marginea   nu depinde de n ∈ N). Obţinem din criteriului lui Dirichlet
sin x2 
P∞ sin nx
că este convergentă.
n=1 n

1
Capitolul III: Serii de numere reale Lector dr. Simona Romaniuc

P∞
Teorema 3 (Criteriul lui Abel) P∞ Dacă n=1 an este o serie convergentă şi dacă (bn )n este un şir mo-
noton şi mărginit atunci seria n=1 an bn este convergentă.
Demonstraţie. Din teorema lui Weierstrass avem că şirul (bn )n este convergent, adică ∃ lim bn = b.
n→∞
Să presupunem că (bn )n este şir crescător (similar se va trata cazul descrescător). Atunci
∞
X ∞
X ∞
X ∞
X ∞
X
an bn = an (bn − b) + an b = − an (b − bn ) + b an . (1)
n=1 n=1 n=1 n=1 n=1
P∞ P∞
Dar seria n=1 an este convergentă, din ipoteză, iar seria
P∞ n=1 an (b − bn ) este convergentă aplicând
criteriul lui Dirichlet. Într-adevăr, seria n=1 an are şirul sumelor parţiale mărginit (deoarece este serie
(b − bn )n este un şir
convergentă) şiP Pdescrescător şi convergent la 0.
∞ ∞ P∞
Deci seriile n=1 an (b − bn ) şi n=1 an sunt convergente şi din relaţia (1), deducem că seria n=1 an bn
este convergentă.

Exemplul 4 Folosind criteriul lui Abel să se studieze convergenţa seriei

∞
X sin nx n + 1
ln , x 6= kπ, k ∈ Z.
n=1
n n

Într-adevăr, avem
∞ ∞
X sin nx n + 1 X
ln = an bn ,
n=1
n n n=1

sin nx n+1
unde an = , bn = ln .
n n
P∞ sin nx
La exerciţiul anterior am demonstrat că n=1 este convergentă conform criteriului lui Dirichlet.
n
Pe de altă parte, deoarece funcţia ln x este crescătoare,
   
n+1 1 1 n+2
bn = ln = ln 1 + > ln 1 + = ln = bn+1
n n n+1 n+1

deci (bn )n este şir descrescător şi lim bn = ln (1 + 0) = ln 1 = 0 deci, din convergenţă, avem că şirul este
n7→∞
∞ sin nx
P n+1
şi mărginit. Suntem atunci ı̂n condiţiile Criteriului lui Abel deci ln este convergentă.
n=1 n n
P∞ n
Teorema 5 (Criteriul lui Leibniz) Fie seria n=1 (−1) P an astfel ı̂ncât (an )n este un şir descrescător
∞ n
la 0 (deci un şir de termeni
P∞ pozitivi). Atunci seria alternată n=1 (−1) an este convergentă.
n
Demonstraţie. Seria n=1 (−1) are şirul sumelor parţiale mărginit.
Într-adevăr,
n 
X k 0, n par,
Sn = (−1) =
−1, n impar.
k=1

Deoarece (an )P
n este un şir descrescător la 0 avem că putem aplica criteriul lui Dirichlet şi obţinem con-
∞ n
cluzia: seria n=1 (−1) an este convergentă.

P∞ (−1)n
Exemplul 6 Folosind criteriul lui Leibniz să se studieze convergenţa seriei .
n=2 n
Avem
∞ n ∞ ∞
X (−1) X n 1
X n
= (−1) = (−1) an
n=2
n n=2
n n=2
∞ (−1)n
 
1 1 1 P
unde an = . Este evident că şirul descreşte şi lim = 0 deci seria alternată este
n n n n7→∞ n n=2 n
convergentă.

P∞ (−1)n (2n + 1)
Exemplul 7 Folosind criteriul lui Leibniz să se studieze convergenţa seriei .
n=0 3n

2
Capitolul IV: Limite de funcţii. Continuitate Lector. dr. Simona Romaniuc

Avem
∞ n ∞ ∞
X (−1) (2n + 1) X n 2n + 1
X n
n
= (−1) n
= (−1) an ,
n=0
3 n=0
3 n=0

2n + 1
unde an = .
3n
∞ (−1)n (2n + 1)
 
2n + 1 2n + 1 P
Se arată uşor că şirul descreşte şi lim = 0 deci seria alternată
3n n
n7→∞ 3n n=0 3n
este convergentă.

4. Serii absolut convergente

P∞ P∞
Definiţia 8 Spunem că seria n=1 an este absolut convergentă dacă seria modulelor n=1 |an | este
convergentă.
P∞ (−1)n
Exemplul 9 Seria n=0 2n este absolut convergentă, având ı̂n vedere că seria modulelor
∞  ∞ ∞  n
 (−1)n  X

X
= 1 X 1

 2n  n
=
n=0 n=0
2 n=0
2

este convergentă (este seria geometrică scrisă pentru q = 1/2).

P∞ (−1)n
Exemplul 10 Seria n=1 n2 este absolut convergentă, având ı̂n vedere că seria modulelor
∞  ∞
 (−1)n  X

X 1
 n2  =
 
n 2
n=1 n=0

este convergentă (este seria armonică generalizată scrisă pentru p = 2).

∞
sin n
P
Exemplul 11 Seria n2 este absolut convergentă.
n=1

Într-adevăr,  
 sin n  1 ∗
 n2  ≤ n2 , ∀n ∈ N .
 

∞ ∞  
1  sin2n  este con-
P P
iar seria n2 este convergentă, deci conform primului criteriu de comparaţie, seria n
n=1 n=1
vergentă, adică seria din enunţ este absolut convergentă.

Teorema 12 Orice serie absolut convergentă este convergentă.

Definiţia 13 O serie care este convergentă dar nu este absolut convergentă se numeşte serie semicon-
vergentă.
P∞ (−1)n
Exemplul 14 Seria n=1 n este convergentă (conform criteriului lui Leibniz) dar nu este absolut
convergentă.
Într-adevăr, seria modulelor
∞  ∞
 (−1)n  X

X
 = 1
 n  n
n=1 n=0

este divergentă (este seria armonică generalizată scrisă pentru p = 1).

P∞ n
Exemplul 15 Seria n=0 (−3) nu este P (este seria geometrică scrisă pentru q = −3) şi
nici convergentă P
∞ n ∞
nici absolut convergentă (seria modulelor n=0 |(−3) | = n=0 3n este divergentă; este seria geometrică
scrisă pentru q = 3).

3
Capitolul IV: Limite de funcţii. Continuitate Lector. dr. Simona Romaniuc

Capitolul IV: Limite de funcţii. Continuitate

1 Limite de funcţii
Fie spaţiile vectoriale normate Rn , Rm , dotate cu norma euclidiană şi D ⊂ Rn o mulţime deschisă.

Definiţia 16 Spunem că a ∈ Rm este limita funcţiei f : D ⊂ Rn → Rm ı̂ntr-un punct de acumulare

x0 ∈ D0 dacă ∀ V ∈ V (a), ∃ U ∈ V (x0 ), astfel ı̂ncât ∀ x ∈ D ∩ U r {x0 } =
6 ∅ să rezulte f (x) ∈ V . Vom
nota ı̂n acest caz a = lim f (x).
x→x0

Teorema 17 (Caracterizări ale limitei unei funcţii) Fie f : D ⊂ Rn → Rm , x0 ∈ D0 şi a ∈ Rm .

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) lim f (x) = a;
x→x0

(ii) ∀ B (a, ε) ⊂ Rm , ∃ B (x0 , δε ) ⊂ Rn astfel ı̂ncât ∀ x ∈ B (x0 , δε )∩Dr{x0 } să obţinem f (x) ∈ B (a, ε);
(iii) ∀ ε > 0, ∃ δε > 0 astfel ı̂ncât ∀ x ∈ D r {x0 } cu kx − x0 k < δε să obţinem kf (x) − ak < ε;
(iv) ∀ şirul (xn ) ⊂ D r {x0 } astfel ı̂ncât xn → x0 să obţinem f (xn ) → a.

Remarca 18 Oricare din afirmaţiile de mai sus poate fi luată drept definiţie a limitei unei funcţii.
O consecinţă a caracterizării (iv) este următorul rezultat.

Remarca 19 Funcţia f : D ⊂ Rn → Rm nu are limită ı̂n punctul x0 ∈ D0 dacă este satisfăcută una din
condiţiile
(a) ∃ şirul (xn ) ⊂ D r {x0 } cu xn → x0 astfel ı̂ncât şirul (f (xn ))n≥0 să nu aibă limită.
(b) ∃ două şiruri (xn )n≥0 , (yn )n≥0 ⊂ D r {x0 } cu xn → x0 şi yn → x0 astfel ı̂ncât şirurile (f (xn ))n≥0
şi (f (yn ))n≥0 să aibă limite diferite.

1
Exerciţiul 20 Vom arăta că funcţia f : R r {0} → R, definită de f (x) = sin nu are limită ı̂n punctul
x
2 2
0. Pentru aceasta alegem şirurile xn = (4n+1)π şi yn = (4n−1)π care sunt ambele convergente la 0, pentru
n → ∞. Pe de altă parte

1 (4n + 1) π  π π n→∞
f (xn ) = sin 2 = sin = sin 2nπ + = sin = 1 → 1,
(4n+1)π
2 2 2

1 (4n − 1) π  π −π n→∞
f (yn ) = sin 2 = sin = sin 2nπ − = sin = −1 → −1.
(4n−1)π
2 2 2
Deci cele două şiruri au limită dar limitele lor sunt diferite, prin urmare, funcţia nu are limită ı̂n punctul
0.

Teorema 21 Pentru o funcţie vectorială f : D ⊂ Rn → Rm , x 7−→ f (x) = (f1 (x) , f2 (x) , ..., fm (x)) şi
x0 ∈ D0 un punct de acumulare, următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) lim f (x) = a = (a1 , a2 , ..., am );
x→x0

(ii) lim fj (x) = aj , ∀ j = 1, m.

x→x0

4
Capitolul IV: Limite de funcţii. Continuitate Lector. dr. Simona Romaniuc

2 Operaţii cu limite de funcţii reale

Teorema 22 Fie f, g : D ⊂ R → R şi x0 ∈ D0 . Dacă există lim f (x) = a şi lim g (x) = b cu a, b ∈ R
x→x0 x→x0
şi operaţiile de mai jos au sens, atunci următoarele limite există şi ı̂ndeplinesc relaţiile menţionate:
1. lim (f ± g) (x) = a ± b;
x→x0
2. lim (f · g) (x) = a · b;
x→x0  
a
3. lim fg (x) = ;
x→x0 b
4. lim (f g ) (x) = ab , dacă f (x) ≥ 0, ∀x ∈ D.
x→x0

±∞ 0 ∞
Remarca 23 Cazuri de nedeterminare: ∞ − ∞; 0 · ∞; , ; 1 , ∞0 , 00 .
±∞ 0
def
Definiţia 24 Fie f : D ⊂ R → R şi fie x0 ∈ D10 , unde D1 = D ∩ (−∞, x0 ). Spunem că funcţia f are
limită la stânga ı̂n punctul x0 dacă există restricţia funcţiei f la D1 şi aceasta are limită ı̂n punctul
x0 .
În mod analog se poate defini limita la dreapta ı̂ntr-un punct.

def
Definiţia 25 Fie f : D ⊂ R → R şi fie x0 ∈ D20 , unde D2 = D ∩ (x0 , ∞). Spunem că funcţia f are
limită la dreapta ı̂n punctul x0 dacă există restricţia funcţiei f la D2 şi aceasta are limită ı̂n punctul
x0 .

Limita la stânga se va nota cu lim f (x), sau cu f (x0 − 0), iar limita la dreapta cu lim f (x), sau cu
x%x0 x&x0
f (x0 + 0).

Teorema 26 Fie f : D ⊂ R → R şi fie x0 ∈ D10 ∩ D20 . Funcţia f are limită ı̂n punctul x0 dacă şi numai
dacă există limitele laterale ı̂n punctul x0 şi ele sunt egale.

3 Limte fundamentale
1.
1
ln (1 + x)
lim (1 + x) x = e; lim = 1;
x→∞ x→0 x
2.
ax − 1
lim = ln a;
x→0 x
3.
sin x tgx
lim = 1; lim = 1;
x→0 x x→0 x
4.
arcsin x arctgx
lim = 1; lim = 1;
x→0 x x→0 x

4 Funcţii continue
Definiţia 27 Spunem că o funcţie f : D ⊂ Rn → Rm este continuă ı̂n punctul x0 ∈ D dacă:
(i) fie punctul x0 este un punct izolat (adică nu este punct de acumulare),
(ii) fie x0 ∈ D ∩ D0 , f are limită ı̂n x0 şi limita este egală cu valoarea funcţiei ı̂n punct, adică

lim f (x) = f (x0 ) .

x→x0

5
Capitolul IV: Limite de funcţii. Continuitate Lector. dr. Simona Romaniuc

Teorema 28 (Caracterizări ale continuităţii) Fie f : D ⊂ Rn → Rm , x0 ∈ D şi a ∈ Rm .

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n punctul x0 ;
(ii) ∀ B (f (x0 ) , ε) ⊂ Rm , ∃ B (x0 , δε ) ⊂ Rn astfel ı̂ncât ∀ x ∈ B (x0 , δε ) ∩ D să obţinem f (x) ∈
B (f (x0 ) , ε);
(iii) ∀ ε > 0, ∃ δε > 0 astfel ı̂ncât ∀ x ∈ D cu kx − x0 k < δε să obţinem kf (x) − f (x0 )k < ε;
(iv) ∀ şirul (xn )n≥0 ⊂ D astfel ı̂ncât xn → x0 să obţinem f (xn ) → f (x0 ).

Remarca 29 Oricare din afirmaţiile de mai sus poate fi luată drept definiţie a continuităţii.

Remarca 30 Funcţia vectorială f : D ⊂ Rn → Rm , x 7−→ f (x) = (f1 (x) , f2 (x) , ..., fm (x)) este con-
tinuă ı̂n punctul x0 ∈ D dacă şi numai dacă funcţiile componente fj cu j = 1, m, sunt continue ı̂n x0 .

Exerciţiul 31 Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, date de


 −1
 ex − 2 , x > 2



f (x) = , ı̂n punctul a = 2.

 2, x = 2


1 + sin(x−2)

x−2 , x < 2

Pentru aceasta vom calcula limitele laterale:

 
sin (x − 2) sin (x − 2) sin y
f (2 − 0) = lim f (x) = lim 1 + = 1 + lim = 1 + lim =1+1=2
x%2 x%2 x−2 x%2 x−2 y%0 y

(unde prin y am notat y = x − 2);

−1 −1 −1
f (2 + 0) = lim f (x) = lim e x − 2 = lim e y = e 0+ = e−∞ = 0.
x&2 x&2 y&0

Deci am obţinut f (2 − 0) = 2, f (2 + 0) = 0 şi f (2) = 2.

Deoarece limitele laterale ale funcţiei ı̂n 2 nu sunt egale, f (2 − 0) 6= f (2 + 0) , deducem că funcţia nu
are limită ı̂n punctul 2 şi deci nu este continuă ı̂n punctul 2.
Se poate preciza totuşi, din egalitatea limitei la stânga cu valoarea funcţiei ı̂n punct, f (2 − 0) = f (2),
că funcţia este continuă la stânga ı̂n punctul studiat.