Anatomia urechii umane.

Urechea exterioară este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită
pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer și le transmite prin canalul
auditiv spre urechea interioară. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în
mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea

acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș,
nicovală, scăriță).
Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală și
scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și cea internă.

Oscioarele transmit virbațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea
interioară.
Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine
ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și
mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge dacă nu
este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio, prin intermediul
căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe).

Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochlea sau melcul), cât și aparatul
vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Cochlea este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primește undele sonore
transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochlea are o formă spiralată și conține
membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea sa, depinzând de frecvența
undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub
numele de organul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibrațiile care
trec prin canalul cochlear pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor
aclționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către
creier, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzații auditivee.

Partile mari componente constau din 3 segmente distincte ale urechii: externa, medie si interna.

a. Urechea externa este alcatuita din:

- pavilionul auricular;

- conductorul auditiv extern.

b. Urechea medie este formata din:

- casa timpanului – cavitate limitata spre exterior de membrana timpanului ce comunica, in spate,
cu sistemul de cavitati aeriene mastoidiene si in fata cu rinofaringele prin intermediul trompei
Eustachio;

- lantul oscioarelor auditive (ciocanul, nicovala si scarita).

c. Urechea interna (labirintul) format din:

- labirintul osos (cavitate sapata in stanca osului temporal ce contine un lichid numit endolimfa);

- melcul din partea anterioara a labirintului;

- fereastra ovala si fereastra rotunda de pe peretele extern al labirintului osos.

Functiile fiziologice ale urechii permit perceperea vibratiilor sonore care provoaca vibrarea
timpanului, cu trasmitere, prin lantul oscioarelor auditive, pana la lichidul endolimfatic si la scarita
care are miscari ritmice in fereastra ovala.

La nivelul melcului se gasesc celule senzoriale auditive care transforma energia sonora in
impulsuri nervoase. Acestea sunt conduse, pe caile nervoase auditive, pana la scoarta cerebrala
(lobul temporal) unde are loc formarea senzatiei auditive. Un alt component important (labirintul
posterior) participa la mentinerea echilibrului corpului.