Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

De-a lungul timpului, oamenii s-au confruntat cu diverse probleme, atât

psihice cât şi fizice, care i-au reţinut de la anumite activităţi, însa nu i-au
împiedicat să-şi urmeze visele, aceşti oameni fiind catalogaţi ca oameni cu
deficienţe. Indiferent de acestea, omul este construit să-şi ducă mai departe
dorinţele, deoarece realizările fac parte din existenţa lui, dându-i speranţă şi
încredere. Aceşti oameni cu deficinţe, în ciuda acestora, dau dovadă de mult curaj
şi putere, poate chiar mai mult decat un om complet sănatos, mai ales prin faptul că
nu renunţă la ceea ceea ce îşi doresc, iar propriile reuşite îi fac să se simtă mândri
şi îi încurajează pe parcursul vieţii, determinându-i să facă chiar mai multe lucruri.

Termenul de handicap, poate fi un dezavantaj pentru persoana în cauză,

venind din partea societăţii, deoarece persoana afectată nu poate participa la viaţa
comunităţii în mod egal cu celelalte persoane, acesta fiind modul de gândire al
marii majorităţi. Printre cele mai des întâlnite deficienţe, se numără cea de vedere,
care îi privează pe oameni de observarea lumii înconjuratoare.

Această deficienţă poate apărea încă de la naştere sau în urma unor

evenimente nefericite. Nevăzătorii nu au catalogat această deficienţă ca fiind o
problemă pentru ei. De la om la om, a depins de mediul în care a trăit şi de ceea ce
l-a făcut să lupte pentru a reuşi în viaţă. Pretutindeni, percepţia oamenilor nu este
întotdeauna constantă, ea depinzând de la o societate la alta şi de la o perioada de
timp la alta. Deşi oamenii cu un anumit handicap, se confruntă cu aceasta
problema, ei totuşi se integrează în societate ca fiind oameni normali, şi tocmai de
aceea nu ar trebui să existe diferenţe.

Unii dintre aceştia au făcut carieră în muzică, a fost poate, singura plăcere a
momentului, care mai apoi a devenit pasiune, s-au regăsit, au renăscut si au reusit
deşi nu se gândeau vreodată că vor ajunge în acel loc. Altfel priviţi, putem să
considerăm că această renaştere a lor sau mai bine spus regăsire, s-a datorat
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

faptului că ei îşi doreau sa fie utili societăţii şi nu numai să aibă o placere a lor. În
reuşitele lor, mai mult decât sigur, familia şi prietenii au avut un rol important.
Dacă aceştia au fost prezenţi, oamenii cu handicap au avut de unde să primească
încurajări şi motivaţia de a merge mai departe, de a-şi accepta situaţia şi de a gasi
un mod de supravieţuire. Motivaţia poate veni şi din exterior, mai întâi din partea
unor oameni calificaţi şi apoi din partea socităţii, pentru că trebuie să recunoaştem
că există şi oameni binevoitori. Considerăm că în zilele noastre putem să facem ca
oamenii cu handicap să fie consideraţi egali, pentru că fac mai mult decât face un
om sănătos.

Acest lucru trebuie evindenţiat, societatea are nevoie de informare asupra

cazurilor speciale. Această informare se poate începe încă de vârste foarte mici,
atunci când încercăm să integrăm copiii cu nevoi speciale într-un mediu normal.
Acestă integrare necesită multă atenţie şi observare, atât asupra copiilor cu cerinţe
educative speciale cât şi a copiilor sănătoşi. Ne dorim cât mai multe studii asupra
integrării copiilor cu CES, pentru a avea mai târziu o societate sănătoasă, în care
indiferent de starea de sănătatea (forme de handicap) şi dacă omul în cauză
munceşte, să fie apreciat după măsura muncii depuse.