Draga Răzvan, An IV

„Olimpul” vedic. O istorie a ideilor religioase ariene

Motto: „India are meritul de a fi adăugat

o nouă dimensiune în Univers:
aceea de a exista liber.”

Mircea Eliade

Toate marile religii au o esenţa comună: mesajul unui Dumnezeu unic, indiferent
cum Îl numim, spune Dan Costian în prefaţa lucrării sale, „În lumina Bibliei: Biblia şi India.”
Se poate face un inventar al principiilor şi formelor comune din aceste religii, pentru că
vorbim despre o intuiţie a omului de a repera adevărul, prin conştiinţa sădită în el de
Dumnezeu, că „face din fire cele ale legii.” (Romani 2, 14) Bineînţeles că, se poate vorbi
şi de o revelaţie primordială, care atestă fondul comun din zona credinţelor religioase.

Acest Olimp al zeilor vedici există numai în măsura în care vom admite că inzii
nu au neapărat un zeu tutealar, ci se mizează mai mult pe armonia conlucrării. De
asemenea, zeii inzilor nu au un loc anume, cu toate că întâlnim expresii ca: cerul lui Indra
sau Agni, pentru că ei rămân jumătate persoane şi jumătate forţe ale naturii.1 Filologul şi
orientalistul german, Max Muller, după ce a aprofundat panteonul vedic a concluzionat că
inzii au fost seduşi de fenomenele naturale şi le-au atribuit calităţi antropomorfice, ca mai
apoi să concluzioneze că există un scenarist sau chiar un actor divin în spatele acestor
manifestari briliante, cum sunt: cerul, soarele, vântul. Arienii în Rig-Vedia venerau forțele
naturii, dar în același timp au crezut în unitatea de bază a naturii. Toate fenomenele
naturale, cum ar fi tunetul, ploaia, aerul, au fost considerate a fi conduse de zei, în timp
ce devastările naturale au fost considerate a fi o expresie a mâniei lor. Ei s-au închinat

1
Maurice Bloomfield, The religion of the Veda. THE ANCIENT RELIGION OF INDIA. (From Rig-Veda to Upanishads),
Ed. The Nickerbocker Press, New York, 1908, P. 89.

1|Page
Draga Răzvan, An IV

zeilor pentru a câștiga favoarea naturii. Imnurile din Rig-Veda au fost cântate în principal
pentru glorificarea zeilor care pot potoli stihiile. Prin urmare, se urmăreşte utilitarismul.
Fenomenele naturale au fost concepute ca expresii ale aparițiilor diferite ale zeilor. Cele
mai multe dintre aceste evenimente naturale au fost personificate și au dus la nașterea
unei mitologii, astfel că, astăzi se poate vorbi de spiritul creator arian.

Precizăm că forţele deiforme întâlnite în imnurile vedice probabil că nu erau

reprezentate de imagini sau idoli în perioada vedică. Religia Vedei nu știe de idoli, spune
Max Muller. Cultul idolilor din India este o formare secundară, poate chiar o degradare
ulterioară a închinării aduse zeilor.2

Religia inzilor are un conţinut revelat şi cuprinsă în imnele Rig-Vedei, Yajur-

Vedei, Sama-Vedei şi Atharva-Vedei; alte izvoare sunt Brahmanele, Aranyaka,
Upanişadele şi corpusul Smrti. Religia inzilor nu este una a cărţii. Vedele, în concepţia
extinsă a cuvântului, sunt numite sruti, adică „ceea ce s-a auzit.” Pelerinul chinez, Fa
Xian, prin jurul anului 400 Î.H. spunea că „Brahmanii recită o sută de mii de versete din
mintea lor... în India de Nord nu se află niciun manuscris să-l pot copia.”

Rig-Veda a fost considerată "Biblia ariană,” conținând primele mișcări ale

gândului religios de trezire omenească. Cuvântul Veda provine din rădăcina “Vid” – care
înseamnă “a ști.” Rig-Veda este cea mai mare, dar și cea mai importantă colecție.
Aceasta include 1028 de imnuri și este împărțită în 10 cărți denumite mandale. Sunt texte
dificile, scrise într-un stil greoi, cu metafore și aluzii extrem de dificil de înțeles. Vibrația
Vedelor ajunge până la originea Universului, adică la Brahman. Vedele ajută oamenii să
își descopere adevărata natură și să se elibereze. Totodată, ajută oamenii să înțeleagă
cum pot cere ajutorul zeităților pentru a rezolva problemele din lumea materială, dar și
pentru a accepta boala și moartea. Iată materializat ceea ce Sfântul Apostol Pavel numea
pedagog către Hristos. (Galateni 3, 24)

Indienii au construit o civilizaţie impresionantă. Urme ale paleantropilor sunt

uneltele din piatră descoperite la Bellary, la 306 km de Bangalore. Cele mai vechi state

2
W.J. Wilkins, Hindu Mytology, Ed. W. Thacker & Co., London, 1923, P. 10.

2|Page
Draga Răzvan, An IV

sunt organizate în Valea Indusului, începând cu mileniul al III – lea, la Harappa și

Mohenjo-Daro. De fapt, numele de astăzi al ţării, India, este un derivat de la cuvântul
sanscrit sindhu, care însemnă fluviu, făcând referire la Indus. Acest nume este dat de
arieni populaţiei autohtone. Triburile indo-europene se desemnau prin etimonul avestic
airya, arya în sanscrită, care semnifică „om nobil,”3 şi au devenit forța culturală dominantă.
Arienii pătrund în India la începutul mileniului al doilea şi au ocupat bazinul Indusului
superior, adică regiunea celor „Şapte Râuri.” Leagănul indo-europenilor este localizat
între Carpaţi şi Caucaz, fiind încă un argument în favoarea fondului religios comun al
popoarelor de astăzi. Aborigenii vor supravieţui alături de învingători. Rig Veda îi numeşte
pe învinşi dasa, sclavi, dar aminteşte cu cuvinte apreciative de şeful Dasa, care îi
ocroteşte pe brahmani. De fapt, istoricul religiilor, vorbeşte despre o simbioză a
cuceritorilor cu băştinaşii. Dovada prezentată de Mircea Eliade sunt fonemele sanscritei
vedice, urme lăsate de căsătoriile dintre învingători cu femeile locale, foneme care nu se
mai regăsesc în niciun alt idiom indo-european.

Principalele divinităţi vedice:

 Zeii uranieni: Dyaus, Varuna, Mitra, Surya și Adityas, Savitar, Pusan, Vișnu, Ushas
și Acvins.
 Zeii atmosferici: Vata sau Vayu ("Vânt"), Indra, Parjanya, Rudra.
 Zeii htonieni: Prithivi (Pământul), Agni și Soma.

Indologii spun că zeii converg spre Unul. Un filozof din Upanişade arată că unui-
Totul, Brahman, ca forţa creatoare şi purtătoare de viaţă. Vedele menționează un zeu
suprem ca Brahman (să nu se confunde cu Brahma din Trinitate). "Ekam Sat-Viprah
Bahudha Vadanti. "Ființa unică, despre care înțelepții vorbesc în mod divers." 4 Aceste

3
Arheologul american, William Schiller, spunea: “civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român,
răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus, acum 13-15.000 de ani.” Hărţile glaciaţiunii care au fost
întocmite de oamenii de ştiinţă au arătat că în Europa gheaţa acoperea Stockholm, Berlin sau Moscova. Deci, în mod
clar civilizaţia nu putea începe de acolo. Singura zonă locuibilă începea din nordul Ardealului de astăzi spre sudul
României. În vest era glaciaţiunea montană, de la 1000-1500 de metri în sus nu putea fi vorba de aşezări, că era
gheaţă peste tot.
4
Rig-Veda, 1, 164, 46.

3|Page
Draga Răzvan, An IV

variaţii, ce sunt adunate în unitatea Unuia, au oferit un teren fertil atâtor curente care s-
au manifestat ulterior.

Panteonul vedic este unul preponderent masculin, ţinând cont că este vorba de
un popor cuceritor, este explicabil. Zeiţele, în general, au în Vede un rol şters, iar Marea
Zeiţă (Mahadevi), ca şi Zeiţa Kali, marea zeiţă a hinduismului, sunt divinităţi neindo-
europene, căci în „Imperiul Indusului” erau adorate numeroase zeiţe, mari zeiţe,
reprezentate în figurine şi pe sigilii.5

Persoanele din vremile vedice doreau să se elibereze de limitările vieţii

materiale, pentru a deveni mai conştienţi de infinitatea care-i înconjoară. Şi se întrebau
care este numele auspicial al zeului pe care să-l cheme? Cine este cel care îi poate
readuce la Cer şi Pământ, părinţii dintru început.6 Aşadar, aceşti oameni aveau intuiţia că
zeul poate fi invocat prin rostirea numelui său.

Hinduismul descrie totul ca fiind divin și sacru pentru că Dumnezeu este peste
tot și în toată lumea. "El este în interior și în afară" (tadantarasya sarvasya tadu sarvasya
bahyatah); "El se mișcă și totuși nu se mișcă" (taddhavato'nyanatyeti tisthat). Aceste
atribute aparent contradictorii dezvăluie achintya shakti - natura de neimaginat (care nu
poate fi înțeleasă sub simțurile umane, ci există). "Tot acest univers este al lui Dumnezeu;
care trăiește în el, în fiecare mică parte din el... El este aici înăuntru, în tot; totuși este în
afara tuturor acestor lucruri.”7 Este o imanenţă a transcendentului.

Dyaus, zeul indo-european al cerului, devine în epoca Vedelor personificat,

numele lui desemnând chiar cerul sau ziua, care împreună cu Prithivi întruchipează un
hieros gamos, unire care stă la baza descendenţei celorlalţi zei. Un motiv teogonic reiterat
la majoritatea popoarelor din vechime.

Dyaus mai apoi va ceda prerogativele sale lui Varuna. Nu cunoaştem cum a ajuns
Varuna în această postură de Zeu Suprem, dar vedem în Atharva Veda că este prezentat

5
Daniel Constantin, Pe urmele vechilor civilizaţii, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1987, P. 248.
6
Rig Veda, 1, 24, 1.
7
Isha Upanishad, stanzas 4-8.

4|Page
Draga Răzvan, An IV

ca Rege al Universului, samraj.8 El este susţinătorul vieţii, marele gardian al ordinii

morale. Varuna era din vechea familie a asurilor, învinşi în urma conflictului cu devii. Asurii
nu posedau sacrificiul, iar devii le-au furat şi Cuvântul sacrificial, fapt ce l-a determinat pe
Agni, la insistenţele lui Indra, să-i abandoneze pe asuri. prin acest conflict se reiterează
un act arhetipal prezent şi la alte popoare, şi anume: abandonarea ascendenţei de către
zeii tineri, cum se întâmplă prin Marduk la mesopotamieni sau prin Kronos la greci.
Confruntarea dintre zeii tineri conduşi de Indra şi zeităţile ancestrale semnalează trecerea
de la o epoca la alta în termeni cosmogonici. Epitetul asura, este întrebuinţat de toţi zeii,
şi Indra este un asur, termenul referindu-se la puterile sacre primordiale.

Acest fundal cosmogonic comun este întregit de bătălia mitică a lui Indra cu
Dragonul primordial, Vrtra, identificat cu Varuna. Se face această speculaţie pentru că
există o solidaritate ontologică între figurile celor doi. Varuna a ascuns marea,9 iar Vrtra
a oprit Apele. Mai mult de atât, Vrtra este o fiinţă ofidiană, iar Varuna este numit Stăpânul
mării10 şi Viperă.11 De reţinut este această ambivalenţă a lui Varuna, religiozitatea inzilor
propunând o unire a contrariilor în doctrina divină, dualitate care persistă şi astăzi prin
Shiva. Prin uciderea acestui mostru al adâncurilor, simbol al haosului, dar şi al
autohtonului, se doreşte reconformarea la o nouă ordine. Lupta dintre Indra şi Vrtra este
actul cosmogonic primar care ridică interesante ipoteze. Pe lângă semnificaţia
cosmogonică etalată mai sus, lupta propune şi un model arienilor care au fost nevoiţi să
lupte cu populaţiile dasa, oferind şi un scenariu mitico-ritual pentru sărbătoarea de Anul
Nou, care asigura regenerarea lumii prin actualizarea gestului din illo tempore. Indra nu
ucide o singură dată dragonul, ci în mod repetat, i se cere să ucidă pe Vrtra. Din această
perspectivă, jertfirea monstrului constituie premisa pentru o continuitate a vieţii, prin
biruinţa vieţii asupra morţii prin moarte, prin sacrificiu.12

Aşadar, în epoca vedică asistăm la decăderea lui Varuna, cu toate că în Rig Veda
el este înfăţişat ca domn peste zei şi peste oameni, el a întins pământul, a pus înţelegerea

8
Atharva Veda, VII, 82, disponibilă online la adresa http://www.sacred-texts.com/hin/av/av07082.htm.
9
Rig Veda, IX, 72, 3, disponibilă online la adresa http://www.sanskritweb.net/rigveda/griffith.pdf.
10
Mahabharata, I, 21, 6, disponibilă online la adresa http://www.gita-society.com/pdf2011/mahabharata.pdf.
11
Atharva Veda, XII, 3, 7, disponibilă online la adresa http://www.sacred-texts.com/hin/av/av07082.htm.
12
Nicolae Achimescu, India. Religie şi filozofie, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2001, P. 18-37.

5|Page
Draga Răzvan, An IV

în inimi, soarele pe cer.13 Este reprezentat cu o funie în mâini, pentru a sugera că de el

sunt legate toate, el le pătrunde pe toate. Referitor la acest lucru vedem în Rig Veda că
oamenii sunt ca sclavii în prezenţa lui, zeul putând să îi lege sau să-i dezlege.14 Indra în
textul Vedelor este mai popular, dar de Varuna se leagă două concepte decisive pentru
dezvoltarea ulterioară a religiosului ind, maya şi rta. Termenul maya este derivat de la
rădăcina may, "a schimba", în Rig Veda, maya desemnează "schimbarea stricătoare sau
dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică şi înşelătoare şi, totodată,
stricarea stricăciunii," constată G. Dumezil. Altfel spus, există maya rele şi maya bune.
Bunele maya sunt de două feluri: maya de luptă, "anti-maya" folosite de Indra când îşi
măsoară forţele cu fiinţele demonice şi maya creatoare de forme, privilegiu al zeilor
suverani. Ambivalenţa termenului este sugestivă. Această maya cosmologică poate fi
considerată ca echivalând cu rta, care plasează lumea într-o ordine, fiind principiul care
a stat la baza cosmogoniei, dar şi la menţinerea celor create.

Soma apare în Vede ca al treilea zeu din panteon. Soma este şi o plantă furată de
un vultur, care a intrat în locuinţa zeilor din cer. Unii susţin că ar fi o plantă care răsare în
munţi, însă, nu este vorba despre o contradicţie, pentru că vârfurile munţilor sunt asimilate
cerului, ca Centru al Lumii,15 unde Cerul poate comunica cu pământul.16 El este
protectorul zeilor, în special al lui Indra. Pământeanul care bea soma trece în mediul divin
de existenţă, de care simte că aparţine, soma fiind băutura care oferă certitudinea ne-
morţii încă din acest pământ. După ce s-a pierdut această plată originară, indianul a fost
mânat de ceea ce trăise spre a descoperi noi forme extatice înlocuitoare. Acest principiu
va sta la originea tehnicilor Yoga, pentru că inzii erau obsedaţi, în sensul pozitiv, de a
reconfigura această zonă în care omul poate intra în comuniune cu zeii. Vedem aici
aceeaşi nelinişte a omului de a găsi mijloacele prin care să se ridice în proximitatea zeilor,
pentru că singuri nu au sentimentul de securitate şi evidenţa veşniciei.

13
Rig Veda, V, 85, disponibilă online la adresa http://www.sanskritweb.net/rigveda/griffith.pdf.
14
Rig Veda, I, 25, disponibilă online la adresa http://www.sanskritweb.net/rigveda/griffith.pdf.
15
Rig Veda, X, 82, 3, disponibilă online la adresa http://www.sanskritweb.net/rigveda/griffith.pdf.
16
Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase. De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, Volum 1, Ed.
Polirom, 2011, Bucureşti, P. 194-195.

6|Page
Draga Răzvan, An IV

Există cultul focului sacrificial, al cărui zeu din planul deva este Agni la care se
aduc sacrificii de hrană şi băutură. Agni este zeu al focului şi fiul lui Dyaus, crescut în cer,
dar trimis pe pământ pentru a asigura legătura dintre oameni şi zei, este un arhetip al
preotului, zeul cel mai apropiat de oameni, pe care îi apără de uneltirile diavolilor, de boli
şi de vrăji. De fapt, Agni (Focul sacru) este privit în Rig Veda ca şi conducător al
zeilor: “Slava lui Agni, Preotul cel ales, Zeul, slujitorul sacrificiului…”. Există un ritual al
focului, numit homa. Termenul folosit în limba sanskrită pentru foc este paavaka care
înseamnă literal “cel care purifică”. Putem spune deci, ca Homa este un ritual prin care
prezenţa Focului este invocată cu scopul de a purifica conştiinţa celui care face ofrandele,
pentru că Focul exterior va aprinde şi pe cel interior. Focul are o centralitate în toate
ritualurile vedice, iar Agni este cel mai popular zeu din Rig Veda. Nici un sacrificiu nu este
posibil fără Agni. Focul sacrificial în ritualul exterior corespunde forţei interioare a luminii
şi puterii unificate prin care există comunicarea și schimbul între muritor și nemuritor. Se
presupune că prin utilizarea acțiunilor mentale în jertfa interioară către zei muritorul poate
deveni nemuritor. Vedele se adresează lui Agni cu cuvintele: „Sacrifică pentru noi la Mitra
şi Varuna, sacrifică zeilor, la Adevăr... sacrifică-ţi casa ta;” casa lui Agni este numită
„cămara focului.” Dacă Vedele ne spun că zeii s-au născut în adevăr, atunci ce sens ar
avea aceasta dorinţă a omului ca Agni să jertfeasscă Adevărului pentru ei, dacă el
întruchipează adevărul? Vedele văd ca sacrificiu această călătorie a lui Agni de la zei la
oameni şi vice-versa, intrând în adevăr, lumină şi fericire. Aceste cuvinte cer cufundarea
conştiinţei în acest adevăr în care stau zeii. Agni este prietenul și iubitul sufletului
omenesc și nu-l va trăda, nelăsându-l zeilor răi. Chiar și pentru omul care stă departe în
noapte, înconjurat de întunericul ignoranței umane, Agni este o lumină.17

Rudra-Siva şi Vişnu sunt zeităţi periferice în panteonul vedic, dar îi amintim pentru
că în perioada clasică ei devin Mari Zei. Shiva este astăzi zeul preferat al yoghinilor şi
asceţilor, fiind înfăţişat în postura de meditativă, acoperit de cenuşă şi cu părul răsucit în
jurul capului. El a adus oamenilor yoga, care propune ca omul să devină insensibil la tot
ce este material. Zeu de prim rang din panteonul Indiei, după unele indicii, unul din cei

17
Sir Aurobindo Ashram, „The seceret of the Veda,” Ed. Sri Aurobindo Ashram Publication Department, India, 1998,
P. 58-69, 389.

7|Page
Draga Răzvan, An IV

mai vechi, deși necunoscut nominal în Vede decât ca Rudra și amintit cu numele de Shiva
doar în Ramayana, iar mai târziu, compunând împreună cu Brahma și Vishnu triada
supremă. Cu timpul, cele două divinități contopindu-se, Shiva devine un zeu cu două
ipostaze, simbolizând echilibrul de forțe în univers, reprezentate de două principii sau
direcții contrare: distrugerea sau reparația universului.18 Poate că în spatele acestei
dualităţi pe care o întruchipează şi Varuna, dar şi Agni, se ascunde acel principiu potrivit
căruia omul trebuie să câştige bunăvoinţa zeilor.

Aşadar, acest tipar indo-european creditează fondul comun din zona religiosului la
popoarele arhaice. Georges Dumnezil a subliniat că în India vedică, la fel ca şi la Roma,
se recunoaşte aceeaşi structură indo-europeană, dar cele două „câmpuri ideologice” nu
sunt omogene. „Romanii gândesc istoric, în vreme ce indienii gândesc fabulos. Romanii
gândesc naţional, indienii cosmic. Gândirii empirice, relativiste, politice, juridice a
romanilor i se opune gândirea filozofică, dogmatică, morală şi mitică a indienilor.” 19 Prin
urmare, Vedele rămân o mostră de genialitate apărută la confluenţa dintre două axiologii,
cea indiană şi cea europeană.

18
https://ro.wikipedia.org/wiki/Shiva.
19
Mircea Eliade, op.cit., P. 180-181, apud. G. Dumezil, Mitra-Varuna, (ediţia a 2-a, 1948), P. 85.

8|Page