info
DOCUMENTATII 2004
1
www.sapard-romania.info
DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE
ISTORICUL CERCETĂRILOR
Bazele cercetărilor herpetologice din tară au fost
puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a făcut inventarul
faunistic al reptilelor din România si a schiţat zoogeografia
lor, insistând asupra unor probleme de sistematică.
R.Martens (1921-1923) studiază un material colectat
personal în România , interpretându-Mn spiritul sistematicii
moderne.
Cercetările sale cuprind indicaţii interesante care au
putut fi valorificate ulterior si de alţi herpetologi.
R. Câlinescu (1931) introduce nomenclatura ternară
după lista lui Martens si Muller, alcătuieşte pentru prima
dată hărţi amănunţite de răspândire a reptilelordin tară si
face analiza zoogeografică si ecologică a herpetofaunei.
Publicaţiile Iui Băcescu (începând din 1933) reflectă
o armonioasă îmbinare a însuşirilor de sistematician cu cele
de ecolog vădind o adâncă cunoaştere a terenului si a
biologiei reptilelor în natură.
Studiile sale asupra sopârlei Eromias arguta de la
Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si
colubridelor din tară sunt deosebit de valoroase. Fauna de
reptile din sudul Ddbrogei este amănunţit cercetată de
LLepsi (1927).
I. E. Funh (începând din1932) Funh si Martens
(1959) au urmărit studiul variabilitătii si ecologiei - la
diferite lacertide; pentru a le încadra în unităţile subspeciei
corespunzătoare, indicând totodată afinităţile în comparaţie,
cu rasele geografice vecine. St. Vancea (începând din 1934)
folosind aceleaşi metode moderne ale sistematizării, a
continuat studiul viperidelor iniţiat de Băcescu.
2
B. Stugren (1955, 1957 -1960,www.sapard-romania.info
1961) s-a ocupat de
particularităţile viperei de stepă din fânetele Clujului, de
răspândirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de
sistematica speciei Lacerta praticola într-o lucrare de
sinteză a schiţat originea herpetofaunei din România in
lumina glaciatiunii. Aplică pentru prima oară metode
statistice din studiul variabilitătii reptilelor. B. Stugren si I.
Ghira, (1987 , 1988) studiază distribuţia reptilelor pe zone
altitudinale în Munţii Retezat si împreună cu B. Kiss (1981)
studiază productivitatea secundară la sopârla de câmp.
În 1961, Fuhn si Vancea publică în cadrul "Faunei
R.P.Române", editată de Academia R.P.Română , un studiu
monografic asupra reptilelor din România, în care tratează
morfologia externă,.anatomia, ecologia, filogenia;
răspândirea geografică si sistematică a acestor animale .
Până la ora actuală acesta este cel mai.complet studiu
despre reptilele din România.
8
Studiul proteinelor serice www.sapard-romania.info
prin intermediul
electroforezei simple dă rezultate dificil deinterpretat din
cauza variaţiilor individuale. Totuşi imunoelectroforeza
făcută plecând de la un ser de viperă aspis sugerează că
această specie este net mai învecinată din acest punct de
vedere de Vipera berus si Vipera latastei decât de Vipera
ammodytes.
În ceea ce priveşte comunitatea antigenică a
veninurilor, Vipera ammodytes este destul de departe de
majoritatea celorlalte specii (50 până la 54% antigeni
comuni), puţin mai îndepărtată de Vipera ursini (45%) si
mai apropiată de Vipera latastei (71%), dar mai puţin
diferenţiată de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%).
Vipera berus, foarte apropiată de Vipera ursini si Vipera
seoanei (71% din antigenii comuni ) este net îndepărtată de
Vipera Kaznakovi (59%) si se găseşte si mai departe de
Vipera latastei si Vipera ammodytes (53%).
În cadrul aceleaşi specii, proporţia de antigeni
comuni ai populaţiilor sau subspeciilor variază de la 61 la
100%. Modalităţile de evoluţie ale proteinelor antigenice
sunt aproape necunoscute, din această cauză este dificil de
a considera semnificaţia lor drept criteriu
filogenetic. Cea mai mare parte a rezultatelor cercetărilor
de: imunoelectroforeza si imunodifuziune
asupra/comunităţilor antigenice ale veninurilor, confirmă
clasificările tradiţionale bazate pe morfologia comparată.
14
www.sapard-romania.info
Răspândirea viperei ammodytes. Vipera
ammodytes trăieşte în pantele stâncoase (roci eruptive sau
calcaroase cu arbuşti, de pe malurile apelor (ex. Valea
Cernei) si în pădurile de foioase (Corylus colurna si
Syringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled - Băile
Herculane ). Se ascunde sub pietre cu uşurinţă; se caţără pe
ramuri pentru a se însori.
Vipera stă nemiscată de obicei şi avertizează, omul
de prezenţa ei prin sâsâit; uneori se retrage imediat sub
pietre/până la trecerea pericolului.
În Austria, Italia de Nord, România (S-V si
Dobrogea), Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica,
Transcaucazia si Siria.
În tara noastră, subspecia V.amontandoni este
întâlnită doar în Dobrogea, în zonele calcaroase.
Răspândirea viperei berus. Ocupă biotopuri răzleţe
în interiorul vastului sau areal.
Preferă marginile de păduri si poienile, bălăriile
însorite si pantele muntoase, putându-se ridica până la
altitudinea de 2500m. Este de asemenea întâlnită în
apropierea pâraielor de munte, însorindu-se pe bolovani.
Animal crepuscular si nocturn, vânează mai mult în
primele ore ale dimineţii si spre seară, când temperatura nu
este atât de ridicată.
Este un animal fricos, simţind apropierea omului de
la o distantă destul de mare si refugiindu-se în adăpost.
Dacă este prinsă, devine foarte agresivă, încercând să muşte
agresorul.
În captivitate unele exemplare se "îmblânzesc" în
timp ce altele, mult mai agresive, sar să muşte chiar la
câteva luni de captivitate.
Se întâlneşte în Europa (la nord până la paralela 70,
iar la sud până la limita Munţilor Cantabriei si Pirenei,
15
www.sapard-romania.info
Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrională si
centrală, iar la est până la insula Sachalin.
Răspândirea viperei ursini. Trăieşte în câmpie, stepe
cu vegetaţie zerică si în regiuni mlăştinoase, de la nivelul
mării până la 300 metri altitudine: în Italia, Franţa, o mare
parte din Balcani, Turcia, Persia si în unele regiuni din
Rusia, trăieşte exclusiv în păşuni montane, cu expoziţie
sudică si adăpostite de vânt, pe substrat ierbos sau calcaros
în tara noastră, este întâlnită prin grindurile din Delta
Dunării.
Este un şarpe inofensiv pentru om, veninul lui
nefiind toxic; este specia cea mai puţin studiată datorită
faptului că trăieşte în locuri cu inversiune termică, creşterea
lui în captivitate fiind o problemă complexă.
În tara noastră a fost semnalată lângă Cluj (dar se
pare că această populaţie s-a stins), în Moldova, lângă laşi
si în Delta Dunării.
17
Ciclurile de năpârlire tind să sewww.sapard-romania.info
sincronizeze cu cele
de hrănire înainte de năpârlire viperele nu mănâncă, în
schimb după năpârlire interesul pentru mâncare este
deosebit.
18
Starea de sănătate a animalului www.sapard-romania.info
după unii autori este
pusă în evidentă de o năpârlire completă, astfel încât
învelişul să se desprindă în totalitate de corp.
19
www.sapard-romania.info
21
www.sapard-romania.info
Biologii au constatat că temperatura corpului unei
femele gestante de viperă este cu 2°C mai mare decât a
celorlalţi indivizi.
Naşterea puilor are loc între sfârşitul lunii august si
începutul lui octombrie. După naştere, puii sunt înveliţi
într-o membrană pe care o îndepărtează imediat. Numărul
de pui depinde de specie, astfel Vipera monticola 1-2,
Vipera ammodytes 9-10. Puii au majoritatea funcţiilor
vitale, active imediat după naştere (excepţie făcând funcţia
sexuală), iar rezervele lor de hrană sub forma grăsimii le
conferă acestora o autonomie de câteva luni de zile.
Puii de viperă. Mortalitatea puilor după naştere
diferă în funcţie de greutatea lor. Din acest punct de vedere
puii de Vipera ammodytes, în greutate de mai puţin de 5 g,
au o mortalitate de 60%, pe când cei cu o greutate de peste
9 g au procentul de mortalitate după naştere, 0%.
Odată veniţi pe lume, puii de viperă îsi încep propria
activitate independent de părinţii or, căutându-si propriul
teritoriu. Dacă naşterea a avut loc toamna târziu, puii nu
vor mânca decât în primăvara anului următor. Acesta este
motivul pentru care greutatea la naştere a puilor este
determinantă pentru supravieţuire. Lungimea la naştere este
cuprinsă între 13-15cm.
Coloritul si desenul dorsal este complet, puiul ştiind
să-si caute hrana şi să o vâneze.
El posedă capacitatea de a secreta venin, cu toate că
acesta este la început în cantitate mică si mult diluat.
Comportamentul puilor este dezinvolt, curajos, mişcările
lor find rapide si neprevăzute. Dacă este deranjat, puiul
sâsâie puternic. Asa cum s-a mai arătat ciclurile de hrânire
la juvenili, sunt mai dese decât la adulţi, hrana jucând un
rol major în creşterea si dezvoltarea acestora. Timpul de
maturizare a unui pui de viperă, până ajunge la prima
reproducere, este de 2-3 ani.
22
www.sapard-romania.info
ADAPTABILITATEA ÎN CONDIŢII DE
CAPTIVITATE
23
www.sapard-romania.info
alterează: ciclul de hibernare, ciclul sexual, ciclul de
năpârlire.
Vipera aspis pusă să aleagă între a-si petrece iarna
într-un terariu cu condiţii optime si un terariu exterior cu
adăpost pentru hibernare, a ales hibernarea. Prin repetarea
experienţei s-a ajuns la concluzia că in 85% din cazuri,
animalul alege hibernarea.
Viperele europene îsi încep locomotia la 4°C,
digestia la aproximativ 20°C iar activităţile specifice legate
de reproducere se desfăşoară normal de la 20°C.Sunt de
remarcat anumite exigente proprii unor specii.
Temperaturile din timpul zilei ajută viperele să-si
ridice temperatura corpului până la o anumită valoare, apoi
rămâne oscilantă în jurul acestei valori pe tot parcursul
zilei.
Noaptea temperatura animalului scade, fiind cu puţin
mai mică decât temperatura substratului. Temperatura joacă
un rol determinant în procesul digestiei. în prima zi după
ingerarea prăzii temperatura trebuie să fie de 32,4°C
(medie) si apoi aceasta trebuie să scadă treptat până la
30,5°C, când stomacul este gol.
Temperatura maximă suportată spontan este
cuprinsă între 35-36,5°C; peste această temperatură,
viperele regurgitează hrana, pentru că altfel aceasta ar
fermenta si ar conduce la moartea animalului.
Majoritatea speciilor europene de vipere încep să
mănânce doar la 25°C, singură Vipera berus acceptă hrana
la 15°C si o digeră la 10°C. Primavara în vederea
desfăşurării în bune condiţii a ciclurilor sexuale (atât la
masculi cât si la femelă) este indicat să se menţină o
temperatură constantă mai mare de 20°C.
Umiditatea. Acest parametru trebuie menţinut între
60-80% si de el depinde starea generala de sănătate a
animalului. O umiditate anormală provoacă o năpârlire
24
www.sapard-romania.info
discontinuă si conduce în timp la diferite boli. Din acest
punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsa
umidităţii atmosferice prin folosirea vaselor de adăpat.
Iluminarea. Lumina nu este absolut necesară.
Lahrănire funcţia de orientare către prada este preluată de
simţul olfactiv şi de aparatul Jacobson. În zilele cand
viperele se însoresc practic ele folosesc numai radiaţia
termică, fiindu-le indiferent radiaţiile din spectrul vizibil.
Este ştiut de alt fel că reptilele în general au simţul văzului
destul de slab.
Substratul. Numim substrat materialul pe care îl
aşezăm în interiorul terariului ca astemut. Chiar dacă n
organizăm un substrat care să semene cu cel de pe care am
recoltat animalul, totuşi este bine să respectăm unele
reguli.
La năpârlire, şerpii, în general se ajută de elemetele
de decor pe care le găsesc în apropiere. Un spaţiu care este
lipsit de pietre sau un substrat pe care învelişul animalului
nu aderă, poate influenţa năpârlirii. De asemenea trebuie
avute în vedere şi măsurile de zooigienă(cărăţirea fecalelor,
de exemplu) care nu pot fi puse uşor în practică în cazul
unui substrat necorespunzător. Este bine să se folosească
pietrişul de râu, nisipul de râu şi cu precauţie, talazul de
brad care de multe ori se agaţă de şoarecele dat ca hrană,
împiedicând îngurgitarea acestuia.
25
www.sapard-romania.info
AMENAJAREA UNEI CRESCĂTORII DE VIPERE
1.AMPLASARE ŞI DOTARE
27
www.sapard-romania.info
Cutiile din plastic (plexic) au avantajul că sunt mai
puţin casante, materialul putându-se lipi, nefiind nevoie de
rame din cornier terariul va deveni mai uşor.
Plasa montată lateral împiedică observarea,
îngreunând construcţia, în schimb îi conferă un plus de
securitate.
Cutiile cu colturi sunt greoi de curăţat si dezinfectat.
Terariile mari sunt greu de stivuit. Din aceste
considerente au rezultat soluţii tehnice mixte care răspund
mulţumitor cerinţelor (vezi planşa).
Hrana. Un alt factor, important ce contribuie la
menţinerea animalului în condiţii artificiale este hrana.
Meniul unei vipere chiar în condiţii naturale, nu este prea
diversificat si de aceea nu, sunt multe posibilităţi ceea
modifica. Un alt aspect este faptul ca vipera îşi ucide prada
înainte de a o consuma, prin înveninare, din acest punct de
vedere, veninul este totodată o "amprentă", a individului.
De. exemplu, un şoarece muscat de o vipera devine
"proprietatea" acesteia. Este posibil ca înveninarea să fie un
stadiu pregătitor al alimentului (deocamdată acest aspect
poate fi privit ca o ipoteză). Cert este că prada este refuzată
de alt individ, în afara celui care a muscat-o. O altă
constatare, de data aceasta confirmată ştiinţific este că
proprietăţile fizico-chimice ale veninului depind în mare
măsură de hrană.
Viperele în captivitate pot fi hrănite cu şoareci albi
de crescătorie, şoareci sălbatici, pui de hamsteri, pui de o zi
de găină. încercările de a hrăni viperele cu sopârle, pui de
broască, ouă de găină nu au dat rezultate.
Şoarecii albi (albinosi) sunt o soluţie optimă de
hrânire deoarece aceste animale cu modificări genetice
induse voluntar de cercetători, au un comportament blând.
Creşterea în laborator a şoarecilor albi va fi tratată
într-un capitol separat.
28
Asigurarea cu apa. Apa este unwww.sapard-romania.info
element vital pentru
orice animal. În condiţiile naturale viperele îsi găsesc cu
uşurinţă apa; în captivitate aceasta trebuie asigurată de
îngrijitor. Apa potabilă este suficient de pură pentru a
satisface exigentele viperei. O mică problemă apare la
distribuirea porţiei si la înlocuirea apei stătute. .
Vasul trebuie să fie şuficient de stabil pentru ca
animalul să nu-l verse în mişcare. În unele crescătorii am
văzut tăvi din plastic care au o buna stabilitate, în altă parte
am văzut folosite pahare fixate de rama terariului. De
reţinut este faptul că apa trebuie schimbată de fiecare dată
când îngrijitorul observă că animalul a transportat
involuntar impurităţi sau fecale în aceste vase.
29
www.sapard-romania.info
30
www.sapard-romania.info
interiorul terariului. Aerisirea se asigură printr-o serie de
orificii, făcute în jumătăţile superioare ale pereţilor cuştilor
(anterior si posterior).
Accesul la animal se face prin intermediul unei uşi,
care corespunde cu jumătatea superioară a peretelui
anterior, s-a ales această soluţie pentru ca terariile să poată
fi suprapuse, economisindu-se astfel mai mult spaţiu în
laborator.
Temperatura este verificată cu ajutorul unor
termometre, care sunt instalate în interiorul terariilor.
Înregistrarea temperaturii si a umidităţii în terarii se face cu
ajutorul unui termohidrograf, care poate fi instalat în
interiorul cuştilor. .
O altă variantă, aplicată, în cadrul crescătoriei
experimentale din Vistea - judeţul Cluj, constă din bazine
având h = 100 cm ,L = 200 cm şi l = 100 cm realizat din
profil metalic cu pereţii din sticlă si protejaţi cu plasă
metalică la exterior. Capacele au fost realizate tot din profil
metalic, fiind montate pe un sistem culisant pe role.
Suprafaţa de asejare a fost realizată din tabla, peste care s-a
aşezat un substrat format din pietriş si roci de calcar.
Încălzirea s-a realizat cu lămpi tip foto aşezate pe
trepiede înalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de
40-60 W.
În interiorul acestui spaţiu pot fi crescute cca. 30-35
de vipere. Vasul de-administrare a apei constă dintr-o tavă
din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm.
Hrănirea viperelor se face în comun, la perioade
regulate de timp. Avantajul metodei este că animalele au
spaţiu suficient pentru locomoţie, îşi pot alege o zonă de
temperatură corespunzătoare, dar exista si un dezavantaj
prin faptul că nu mai poate fi făcută o urmărire individuală
a viperelor.
31
www.sapard-romania.info
A treia variantă, experimentată; în Braşov, constă
din baterii de creştere individuală a viperelor.
Animalele un fost izolate în cutii confecţionate din
material plastic având capacele din plexic transparent.
Suprafaţa de aşezare de 255 cm2 fiind rotundă, permite
animalului să ia o poziţie comodă. În cutie se aşează un
substrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindric
fixat de cutie printr-o brăţară pentru apa.
Cutiile se aşează în lăzi confecţionate din PAL gros
de 2 cm, pe două rânduri, sub ele aşezându-se rezistente
electrice , de mică putere si cu o suprafaţă, radiantă mare.
Aceste rezistente au fost confecţionate în laborator si au
fost calculate încât să se încălzească până la o temperatură
maximă de 35°C, în regim continuu de funcţionare.
Într-o ladă cu dimensiunile 122/480/430 cm se pot
aşeza până la 20 de cutii.
Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit un
termostat electronic care a permis reglarea acesteia cu o
tolerantă de +/- 0,5 °C. Avantajul acestei metode de
creştere este că permite o observare individuală a viperelor
si o întreţinere bună a spatiilor, dar există si un dezavantaj
prin faptul că metoda implică multă manoperă pentru
întreţinere.
32
www.sapard-romania.info
33
Balanţe si vase de măsurat.www.sapard-romania.info
Pentru cântărirea
veninului trebuie folosită o balanţă de mare precizie.
Substanţele în stare lichidă se porţionează cu ajutorul
vaselor de măsurat din sticlă sau din material plastic. Ele
pot fi de diferite forme si mărimi. Printre acestea se pot
menţiona: sticlele, carafele, vasele Erlenmeyer, cilindri,
pahare Berzelius, eprubete, pipete, siringi gradate.
Dispozitiv electronic de termostatare. Cei care au
cunoştinţe de electronică îsi pot concepe singuri un
termostat care să satisfacă exigentele de încălzire a spatiilor
de creştere a viperelor. Complexitatea acestor scheme poate
pleca de la utilizarea a trei tranzistori si până la folosirea
unei scheme bazate pe un microprocesor. În acest caz, pe
lângă funcţia de bază, aceea de a menţine o temperatură
constantă într-o incintă, se pot monitoriza mai multe puncte
de citire a temperaturii. Este posibil să se introducă praguri
de alarmare si avertizare şi chiar se pot crea electronic
cicluri diurne, zilnice si anualele temperatură.
Noi am obţinut rezultate mulţumitoare (o mortalitate
anuală de sub 5%) cu o schemă elementară de termostat pe
care o prezentăm si în acest material.
Nu trebuie neglijat nici comerţul cu astfel de aparate
care pune la dispoziţie o diversitate de termostate cu afisaje
electronice de temperatură, care mai de care mai sofisticate;
inconvenientul rămâne preţul.
Băt herpetologic folosit în teren. Un mâner de lemn
de 40 - 50 cm. , în vârful căruia este pusă o sârmă de otel
dreaptă, lungă de 30-40 cm., iar pe ultima porţiune (8 -
10cm) îndoită în unghi drept. Peste cârligul din sârmă este
indicat să se aşeze un tub din PVC sau cauciuc, pentru a
atenua zgomotul (pe stâncă ) si pentru a proteja animalul.
Băt herpetologic folosit în laborator. În realitate este
o tijă metalică cu diametrul de 5 mm şi în lungime de 450
mm, cu capătul îndoit ca şi la băţul utilizat în teren. La
34
www.sapard-romania.info
capătul de prindere se ataşează un mâner scurt din lemn.
Acest instrument este mai uşor de manevrat si foloseşte la
fixarea animalului pe masa de lucru.
Pensa herpetologică mică. Se aseamănă cu o pensă
chirurgicală cu o lungime de 200 mm şi cu capetele braţelor
turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument se
foloseşte pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici,
a puilor si a juvenililor.
Pensa de teren. Lungimea acesteia este de 450 mm,
şi spre deosebire de pensa mică are capetele îndoite într-un
unghi de 45° fată de planul braţelor. Acest unghi permite
fixarea animalelor în teren cu mai multă uşurinţă fără să ne
aplecăm.
Pensa de laborator. Are o lungime de 320 mm ,
capetele de fixare îndoite la un unghi de 45° dar si răsucite
faţă de planul braţelor cu un unghi de 90°. Acest instrument
este foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa de
lucru, permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mână.
Penseta mica. Este utilizată, pentru diferite operaţii
de lucru cu puii, pentru curăţat, resturile după năpârlire,
sau, de exemplu, atunci când trebuiesc extraşi colţii care se
mai rup în timpul operaţiei de "mulgere". Lungimea
pensetei este de 120mm.
Penseta mare. Are o lungime de 180 mm si este
folosită la prinderea şoarecilor. Deoarece uneori este
necesar să se stimuleze interesul viperei pentru hrană, cu
acest instrument îngrijitorul poate balansa provocator
şoarecele până când vipera îl muşcă.
36
www.sapard-romania.info
rezervele de lipide . Femelele sunt cele mai des observate,
pentru că stau mai mult la soare, unde gestează.
Colectarea propriu-zisă constă din : imobilizarea
animalului cu băţul herpetologic, direct cu pensa (în acest
caz: cât mai aproape de cap ) sau poate fi prinsă de vârful
cozii (cu atenţie) pentru a nu se întoarce să muşte. Apoi va
fi pusă într-un loc mai accesibil, potecă, drum sau loc drept.
Aceasta manevră, se face cu mâna îndepărtată de corp si
miscând-o încontinuu, pentru a dezechilibra, animalul, care
altfel poate musca.
Următoarea,etapă este imobilizarea capului, care se
face cu ajutorul pensei, cu multa atenţie , pentru că vipera
poate sări să muşte.
În sfârşit, odată imobilizat capul, animalul nu mai
prezintă pericol, putând fi prins cu mâna, imediat de după
cap . O greşeală de câţiva milimetri îl poate costa viata pe
cel care nu se conformează, pentru că vipera are gâtul
foarte mobil, colţii veninoşi si poate foarte uşor să muşte de
deget. Odată prinsă de după cap,ea poate fi studiată si pusă
în sacul de pânza care fiind de culoare închisă o tine în
întuneric si ea nu va musca. Poate rezista fără apă câteva
zile, dacă temperatura este scăzută, iar fără hrană, câteva
luni de zile.
Lucrul cu viperele. Întreţinerea viperelor nu
necesită un efort atât de-mare ca în cazul şoarecilor. Odată
asigurate condiţiiie de mediu, este necesar hrănirea lor în
funcţie de dimensiunea, starea fiziologică şi apetitul
fiecărui individ. De exemplu, înainte de năpârlire, animalul
refuză hrana, pe când, în primele zile după năpârlire este
foarte lacom si înghite imediat şoarecele. În perioada de
reproducere, de asemenea nu prea mănâncă.
La puii de viperă si la indivizii tineri este necesar să
li se asigure o hrană corespunzătoare dimensiunii lor (pui
mai mici şau mai mari de şoareci).
37
Îndepărtarea excrementelor din www.sapard-romania.info
fiecare cuşcă se face
prin punerea animalului într-o altă cutie închisă.
Manevrarea animalului se face cu ajutorul băţului
herpetologic sau cu mâna înmănusată, cu precauţie, fără a-l
brusca.
Pentru extragerea veninului este nevoie de două
persoane: una prinde animalul de după cap si cu cealaltă
mână îl pune să muşte cu colţii veninoşi într-o eprubetă sau
un alt vas de sticlă. Cealaltă persoană tine de corpul
animalului pentru a nu se zbate.
Extragerea veninului presupune masarea glandelor
veninoase dinspre înapoi spre înainte, cu degetul mare si cu
cel arătător. O mică neatenţie poate determina schimbarea
poziţiei capului animalului care, având colţii scoşi (si
putându-i mişca independent), poate destul de uşor să
muşte degetele celui care extrage, veninul
39
www.sapard-romania.info
4.ALCĂTUIREA BIOBAZEI DE ŞOARECI
1.APARATUL VENINOS
Dinţii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat
mobil de osul prefrontal, de fiecare dată când arcul format
din osul transvers si pterigoid, se deplasează înainte,
execută o rotaţie în jurul propriei axe, determinând erecţia
dintelui. Acesta formează atunci cu palatinul, un unghi
drept sau optuz, si iese în afara extremităţii interioare a
botului. Când şarpele închide gura, maxilarul descrie o
mişcare de rotaţie în sens invers si dintele revine la poziţia
iniţiala, asezându-se de-a lungul palatinului.
Dinţii viperidelor sunt acoperiţi cu un: strat gros de
smalţ si nu sunt implantaţi în alveole separate ci sudaţi cu
osul.
Rareori pe maxilar se găseşte un singur colt, în mod
normal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 colţi, din care primii
sunt funcţionali, iar ceilalţi, din ce în ce mai mici dinspre
fată înspre spate sunt destinaţi ai înlocui pe primii. Chiar si
dinţii care în timpul prinderii si ingestiei prăzii se rup si se
desprind de os cu relativă uşurinţă, pot fi substituiţi. O
ramificaţie a mucoasei bucale formează în jurul coltului
veninos o teacă, o membrană, care îl maschează în parte.
Această teacă este destul de mare pentru a acoperi tot coltul
veninos atunci când acesta este în poziţie de repaos, de-a
lungul palatinului. în această teacă se termină canaliculul
care provine de la glanda cu venin, si veninul poate, fără a
43
exista pericolul, de a se amesteca cu www.sapard-romania.info
saliva să pătrundă în
canalul coltului veninos si de aici în rana.
La viperide trecerea veninului din canalul glandei în
cel al dintelui veninos se produce perfect datorită tensiunii
la care este supusă membrana în jurul dintelui veninos când
acesta se află în erecţie.
Musculatura si glanda veninoasă. Glanda veninoasă,
care se găseşte adăpostită aproape complet în faza post-
orbitală este menţinută în situ în unele ligamente:
----cel mai puternic, de ligamentul superior care, făcând
parte din fata internă si superioară a glandei este prins de
articulaţia osului pătrat cu squamesal;
----de ligamentul posterior care uneşte extremitatea
posterioară a glandei cu articulaţia pătratului cu mandibula.
----de ligamentul anterior care, trecând pe deasupra canalul
glandular, se uneşte cu osul posterior frontal si cu fata
anterioară si: externă a maxilarului.
Osul pterigoid se divide, în partea,anterioară în două
ramuri: una de care se fixează sub maxilar si alta care se
înfige în partea externă şi inferioară, sub membrana coltului
veninos.
Osul temporal anterior, este divizat în două : o parte
care: comprimă, curbată si una dreaptă. Prima, contractă
fata interna a glandei si o presează de la interior spre
exterior (deşi funcţia sa principală este de a'ridica
mandibula ), adoua dimpotrivă exercită o presiune asupra
întregii suprafeţe a glandei, si are deci un rol foarte
important în mecanismul de inoculare a veninului.
Glanda cu venin. Această glandă are o formă
aproximativ triunghiulară si ocupă partea posterioară si
laterală, găsindu-se în spatele si dedesuplul ochilor. Este
înconjurată de un strat de ţesut conjunctiv, este enervata de
ramura maxilară a nervului trigemen si are legături strânse
cu musculatura. Acinul este de obicei mai înalt spre mijloc
44
si se restrânge brusc spre partea www.sapard-romania.info
anterioară, devenind
subţire si formând un canal excretor care se continuă până
la baza colţului veninos, unde se deschide printr-o singură
pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizati
în lobuli care la rândul lor sunt separaţi unii de alţii prin
septuri destul de subţiri.
Împreună, aceste elemente dau glandei aspectul interior al
unui canal lung, aproape cilindric.
Tubulii glandulari sunt foarte ramificaţi, iar lumenul
lor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur
strat de celule, care produce veninul; de fiecare dată când
aceste celule îsi completează secreţia, sunt înlocuite de
celule noi.
Caracteristica glandei cu venin la Viperide este
umflătura care se găseşte în partea distală a conductorului
în apropierea punctului de eliminare, la baza coltului
veninos. Această umflătură care a fost incorect denumită
camera de rezervă a veninului, este formată în partea
anterioară, din celule mucoase, si în cea posterioara din
tuberculi, al căror epiteliu se aseamănă cu cel al celulelor
excretoare cu care este în comunicare.
Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor,
este înmagazinat în lumenul diferitelor conducte colectoare
situate în, spatele glandei mucoase. Aceasta glandă are
probabil, o funcţie valvulară.
Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt:
seroasă, seinul (glanda principală) si mucoasă (glanda
secundară umflătura caracteristică).
Mecanismul muşcăturii si inocularea veninului în
condiţii fiziologice optime , Viperidele iau o poziţie de
apărare care constă îri a menţine corpul cât mai adunat,
capul în poziţie ridicată si cu prima parte a corpului dispusă
în "S" aproximativ orizontal . Când o viperă se aruncă să
muşte printr-o mişcare fulgerătoare , aceasta se produce nu
45
www.sapard-romania.info
numai prin intermediul contracţiei muşchilor depresori ai
mandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractarea
muşchilor protractori ai,palatului, prin care este determinată
deplasarea înainte a arcului pterigo-palatino-transvers
deplasare care provoacă mişcarea de rotire a maxilarului în
jurul prefrontalului si erecţia colţilor veninoşi. Tensiunea
puternică a membranei , care face să se unească cele două
canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul
de injectare a veninului la Viperide să fie mai perfecţionat
decât la toate celelalte familii de şerpi veninoşi . Veninul
este injectat sub presiune prin acţiunea muşchiului temporar
anterior care apasă puternic pe fiecare parte a seinului.
Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce în
mod automat, în timpul coborârii mandibulei, ci doar cu
voinţa animalului, care poate deschide larg gura, fără sa
ridice colţul veninos întreaga fază de atac muşcătura si
introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintr-
o secundă .
2.VENINUL
Primele note despre veninul Viperidelor europene au
fost găsite la medicul grec Kikandros din Colofone (
Kojophon actualul Degirmendere în Lybia, Asia Mică , prin
anii 200 -130 î.e.n.), care le-a transmis prin lucrarea sa
Theriska e Alecsipharmaka.
Dintre cercetătorii care au efectuat cercetări în
ultimii ani, în acest complex domeniu al veninului şerpilor
si în special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs,
C.Bruno, P.Boquet, J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli,
G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G. Mangili,
M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella,
H.Schlossberger, G.Schwick, H.W.Raudonat, T.Reuss si
mulţi alţii.
46
O picătură de venin poate fi www.sapard-romania.info
recoltată din vârful
coltului veninos al animalului viu, după ce glanda este
comprimată dinspre înapoi spre înainte .
Veninul este un lichid limpede de regulă incolor,
inodor, cu gust uşor acid, foarte vâscos, care se usucă rapid
la temperatura camerei. După ce este uscat, este parţial
solubil în apă distilată si complet solubil în ser fiziologic.
47
Putem spune că efectul www.sapard-romania.info
veninului asupra
organismului este deosebit de complex, fiind rezultatul
acţiunii concomitente a diferitelor principii active. Un
simptom determinat poate fi datorat, însumării diferitelor
actiuni. De exemplu, scăderea presiunii arteriale sistolice,
care iniţial era atribuită acţiunii veninului asupra sistemului
nervos, se datorează cu certitudine acţiunii directe
asupra.miocardului cu eliberare de histazine .
Veninul este în general, caracterizat prin acţiunea
toxică asupra funcţiei unei structuri determinate, sau a unui
organ; sau- aparat.
O clasificare a veninurilor poate, fi făcută pe baza
unor actiun.i specifice care, la rândul lor sunt legate de
prezenta în: venin .arbifentelor substanţe (vezi tabeiul).
52
www.sapard-romania.info
La animalele moarte la 24-48 de ore se remarcă un
hemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvianâ.
Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare, cu
depozite fibrino-hematice pe drepţii abdominali si capsulele
organelor abdominale: ficat, rinichi, splina, vezicula
seminală si prostată.
Examenul microscopic a pus in evidentă următoarele
aspecte:
--edem meningocerebral la 24 de ore, ce se estompează la
supravieţuitorii de 5-6 zile;
--focare de alveolo-bronsiolită hembragică prezente la toate
animalele, cu intensitate variabilă Insa în funcţie de doza
administrata;
--edem interfascicular miocardic;
--ficat cu intumescentă.tulbure, vasele porte dilatate, în
lumen rare hematii, predomina serul sanguinolent, probabil
datorită unui proces de hemolizâ;
--splină cu limfadenosinuzită cataraiâ, cordoane Bilroth
îngustate prin hiperplazia pulpei albe;
--stomacul si intestinul prezintă depozite fibrinoide,
mucoasă edematiată, submucoasâ cu marcată stază şi
elemente glandulare cu distrofie mucoidâ;
--pancreas cu interstiţiu edematiat, infiltrat cu limfo-
monocite, acinii edematiati, cu zone de necroză fibrinoidă;
--rinichiul prezintă edem si nicroze fibrinoide ale arteriolei
glomerulare, predominant la glomerulii din cortical,
distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle, cilindri hialini
hematici. La animalele sacrificate după perioada de
observaţie se conturează
aspectul de glumerulonefroză
--testicolul prezintă puternică stază limfo-spermatică si
edem al celulelor spermatice .
53
În concluzie se poate .afirma www.sapard-romania.info
că produsul testat a
determinat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor.
55
Dacă vipera este supusă unui www.sapard-romania.info
stimul trofic intens,
prada este imediat apucată cu botul si înghiţită când este
încă agonizată.
De regulă, un şoarece, după ce este muscat, este
lăsat liber. în timpul muşcăturii, datorită inoculării
veninului, vipera colectează un stimul chimic, care este
analizat de o încăpere specială a organului lui Jacobson.
Începe acum căutarea şoarecelui, care în acest timp
poale fi deja mort, sau,imobilizat la o depărtare de chiar
câţiva metri de (ocul muşcăturii.
Cu ajutorul mirosului.si al.stimulului chimic,
viperele urmează traseul prăzii, pe care înaintează-în zig-
zag până o găseşte. Acum, servindu-se doar de stimulul
chimic, şarpele "identifică '-'şoarecele, apoi localizează
capul, unde datorită prezentei vibrizelor, .stimulul chimic
este mai puternic. Actul de înghiţire de obicei decurge în
10-15 minute.
58
tampon cu dezinfectant pentru a ştergewww.sapard-romania.info
regiunea muscată pe
o suprafaţă de 5-7cm diametru).
5. în sfârşit, procurarea de ser antiviperin , una sau
mai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanat
sau intramuscular. Este bine ca administrarea să fie făcută
astfel: 5 ml în 4-5 puncte în apropierea muşcăturii si restul
la baza membrului muscat. Se recomandă o a doua doză ,
după 1-2 ore, care să fie injectată intramuscular în regiunea
fesieră sau subcutanat - în regiunea scapulo-humerală. în
cazuri grave, sub controlul medicului, se pot injecta până la
50 ml ser intravenos, diluând serul cu o soluţie salino-
izotonicâ si luând toate precauţiile pentru a preveni
eventualele fenomene anafilactice. Este bine de amintit că
serurile care se găsesc azi în comerţ îsi menţin proprietăţile
timp de 4 ani. Dacă sunt menţinute în frigider (t = 4 - 6 C).
Dacă acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (în cazul
excursiilor scurte), perioada de garanţie trebuie redusă la un
an.
Pentru ca un ser antiveninos să fie eficace (împotriva
toxicităţii maxime a unui tip de venin), acesta trebuie
realizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplare
diferite, în condiţii fiziologice optime, capturate.din
habitate diferite, în fiecare stadiu de activitate al speciei si
aparţinând diverselor populaţii'situate în localităţile cele
mai dispersate din tara în care se produce serul.
59
urmărirea acestora pentru a fi separaţi www.sapard-romania.info
pentru reproducere si
înmulţire consumă din totalul de timp ocupat peste 40%.
Următoarea activitate care solicită timp este aceea de
colectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere,
aproximativ 22%. Din luna mai si până la începutul lui
iunie, trebuie să parcurgem trasee dificile în teren pentru
indentificarea si capturarea animalelor. Nu de puţine ori
aceste expediţii sunt compromise de factorii meteorologici
neprielnici.
Multe din activităţile desfăşurate de crescător au un
pronunţat caracter de noutate si asa cum am mai arătat
bibliografia de specialitate fiind foarte săracă, soluţiile nu
vin decât după o muncă intensă de cercetare si
experimentare. Din acest punct de vedere crescătorul îsi
pierde multe ore în biblioteci sau în fata. terariilor pentru a
găsi răspunsuri la problemele care îl frământă. Aproximativ
13% din timp este consumat pentru astfel de activităţi.
Întreţinerea viperelor, hrânirea si adăparea acestora,
extragerea veninului are o pondere de 11% din totalul
timpului petrecut în crescătorie.
Deoarece în momentul de fată orice activitate trebuie
caracterizată din punct de vedere al eficientei economice,
agentul economic care a deschis un astfel de obiect de
activitate, se confruntă cu problema găsirii pieţei de
desfacere. Activităţile de marketing si cele contabile ocupă
cea. 7% din timp.
Întreţinerea si repararea aparaturii, executarea prin
autoutilare a diferitelor accesorii se estimează câ pot ocupa
un minim de 4% din timp. Restul de timp trebuie folosit
pentru prelucrarea, analiza si ambalarea veninului.
60
www.sapard-romania.info
ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE UNEI
CRESCĂTORII
ACTIVITATE COMERCIALA
63
occidentale, ambalarea produsului în.www.sapard-romania.info
condiţiile cerute, si
documente oficiale de însoţire a produsului.
Plăţile să se facă prin intermediul băncilor, (folosind
instrumentele bancare puse la dispoziţie de acestea pentru
garantarea tranzacţiei).
Producera veninurilor (si a celor de albine) este o
activitate cu specific agricol în "Nomeclatorul activităţilor
pentru constituirea obiectului de activitate al societăţilor
comerciale",găsim în capitolul Agricultura, alin. 0128,
"Creşterea animalelor pentru blană-si a altor specii(se vor
preciza speciile )"
----- animale de laborator si alte animale neclasificate în
altă parte: rozătoare, iepuri, hamsteri, câini, dihori, albine,
broaşte, prepeliţe, reptile.
De activitatea comecială se ocupă societăţile
comerciale care au în statut acest obiect de activitate si
se.obligă sâ; obţină toate: autorizaţiile în acest sens.
S.C.Venom.Prod S.R.L este una din acestea si a început să
facă demersurile necesare.
Condiţionarea vamală a veninurilor arată că
produsul este permis la export sub două forme: ca
medicament sub formă de doze, aparţinând în acest caz
poziţiei 30.04 din Anexe la Codul Vamal Secţiunea VI sau
prezentat uscat în fulgi aparţinând poziţiei 30.01.
PRODUCTIA DE VENIN
Intervalul de timp dupa care se efectueaza o
recoltare de venin este de 30 de zile. Sunt crescatori care au
experimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) însa în
acest caz s-a observat ca ciclurile de hranire, napârlire,
repaus nu se mai respecta, animalul intrând într-un stress
care îi grabeste moartea.
64
www.sapard-romania.info
Din punctul nostru de vedere recomandam intervalul
lunar de recoltare. Cantitatile prezentate mai jos se gasesc
între limitele specifice speciei . Cantitate de substanta
uscata maxima produsa de o vipera ammodytes la o
mulgere este:
Cmax. ~ 50 mg venin uscat.
Cantitatea minima : Cmin. ~ 25 mg venin uscat.
Cantitatea medie teoretica, pe care o vom folosi în
calcul este:
Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. Cmed = 0,037 g.
69
www.sapard-romania.info
INSTRUMENTAR
70
www.sapard-romania.info
acuplarea
71
www.sapard-romania.info
HRANIREA
Victima este înghiţită in totdeauna cu capul înainte
72