Anda di halaman 1dari 8

Student:Zelinschi Dragos ,an VI,MD

Aria transmiterii presiunilor si maximul de presiune suportata de catre protezele


confectionate din diferite materiale termoplastice pe baza de rasini

Hubban Nasutiona, Krid Kamonkhantikula, Mansuang Arksornnukita,*, Hidekazu


Takahashib

Introducere

Protezele mobile sunt indicate pentru a restaura functiile orale ce denota


ulterior o imbunatatire a calitatii vietii pacientilor edentati. Rata pacientilor
edentati totali a inceput sa descreasca in ultimele decenii, insa numarul de cazuri
persista datorita cresterii sperantei de viata a populatiei generale.Una din
problemele principale ale acestor pacienti o constituie resorbtia crestei alveolare
care contribuie la o reducere a inaltimii si latimii perimetrului de sprijin al
protezei.Resorbtia osoasa este in mare parte ireversibila, cronica si progresiva , iar
cantitatea de os pierduta depinde de caracteristicile fiecarui individ in
parte.Metabolismul, anatomia, protezele din antecedente sunt principalele
motive determinante ale acestor resorbtii.Studiile evoca faptul ca resorbtia este
accentuata cu cat presiunea distribuita pe perimetrul osos este mai mare.In
cadrul unui experiment pe soareci de laborator “Wistar” , o presiune continua de
4,9 kPa aplicata pe molarii superiori a determinat resorbtie osoasa.De asemenea,
presiunea constanta dar de valori mai mici (6,86kPa) prezinta rezultate similare
celor prezentate de presiuni mai mari (19,6kPa) dar intermitente vis-à-vis de
resorbtia osoasa.Reducerea fortei prin forma si designul aparatului protetic
trebuie sa reprezinte un deziderat in confectionarea acestora.

PMMAul este utilizat constant in fabricarea protezelor mobile.Are o


rezistenta la incovoiere mare,un modul de elasticitate mai mare si o rezistenta la
impact superioara celor din rasini termoplastice.Totusi, reactiile alergice, iritatiile
tesuturilor si hipersensibilitatea reprezinta probleme des intalnite in practica
datorate monomerului rezidual acrilic.Dezvoltarea poliamidei(o rasina
termoplastica confectionata in 1950) a pavat drumul spre protezele cu o estetica
si flexibilitate mai mare decat cele realizate din PMMA,insa poliamida nu asigura
un bonding adecvat cu rasinile autopolimerizabile,are o rezistenta flexurala
scazuta dupa impregnarea cu apa si prezinta deformari marila suprasolicitari.Un
alt material termoplastic , injectabil in tipar il reprezinta policarbonatul.S-a
demonstrat ca atat poliamida cat si poliacrilatul , desi prezinta rezistenta scazuta
la incovoiere (rezistenta scazuta flexurala) si un modul de elasticitate mic , ambele
sunt rezistente la fracturi comparativ cu PMMAul.Duraflex, o marca inregistrata
pentru un copolimer al etilen propilenului, farbicat de catre The Myerson
Company Limited ,reprezinta de asemenea, un alt material termoplastic.Acest
copolimer de etilen propilen prezinta o buna rezistenta la imbatranire a
materialului,insa daca este utilizat in cantitate mare acesta va scadea proprietatile
mecanice si elastice ale protezei.

Studiile anterioare au raportat cantitatea de forta exprimata pe baza


protezelor din PMMA.O placa cu senzori , sensibila la presiune, a fost utilizata
pentru a masura presiunea ocluzala, forta ocluzala si punctele de contact
ocluzale.Cand presiunea este aplciata pe placuta, pe ecranul ordinatorului se
exprima diferite nuante de rosu ce corespund intensitatii acestor priesuni.Totusi,
acest tip de test nu a fost inca examinat in detaliu pentru materialele
confectionate din rasini termoplastice.
Modulul de elasticitate si rigiditatea nanoparticulelor din care este
confectionata baza protezelor acrilice ar putea fi responsabile de distributia
fortelor si a presiunilor pe suprafata materialului.Cu cat modulul de elasticitate
este mai mic cu atat baza se poate indoi mai mult si poate absoarbe o mai mare
presiune.Majoritatea rasinilor termoplastice prezinta un modul de elasticitate
scazut.Totodata , acestea au demonstrat rezultate nesatisfacatoare comparativ cu
PMMAul cand a venit vorba de teste de uzura(“scratch-tests”)

Articole recente din literatura de specialitate au sugerat ca rasinile


termoplastice nu sunt indicate pentru protezele definitive fara crosete acrilice
decat pentru acei pacienti alergi la metale.Sunt necesare studii si guidelineurile
clinice suplimentare.

Scopul acestui studiu a fost acela de a investiga aria transmiterii presiunilor


si maximul de presiune transmisa la nivelul bazelor protezelor din rasini
termoplastice si de a evalua modulul lor de elasticitate si rigiditatea
nanoparticulelor in cadrul acestor conditii.Ipoteza nula a descris faptul ca nu vor
exista diferente intre aria de transmitere a presiunii, maximul de presiune
transmisa, modulul de elasticitate si nanorigiditatea intre diferite materiale
termoplastice.

Materiale si metode

Trei materiale de injectare termoplastica au fost utilizate in acest


studiu:policarbonat(BasisPC), etilen propilen(Duraflex), poliamida(Valplast) alaturi
de o rasini conventionala acrilica (PMMA,Sr Triplex Hot) –in grupul de control.

Diferite proteze (15X15X3mm cubi) au fost fabricate pentru fiecare material


in parte ( in total n=6 proteze ) folosind o amprenta pe baza de silicon(Silgaum-
Putty,DMG,Hamburg,Germania) ca si mulaj.Ceara topita a fost turnata in fiecare
mulaj iar un molar mandibular acrilic ,angulat la 30 de grade, a fost ancorat peste
ceara topita folosind un paralelograf pentru a asigura ca suprafata ocluzala a
dintelui ancorat e paralel cu baza mulajului respectiv.Ulterior a fost realizat un
tunel de 0.8mm in diametru atat M cat si D de dintele respectiv pentru a asigura o
retentie mecanica cand materialul va fi turnat.Chiuvete speciale de injectare a
materialul termoplastic au fost utilizate pentru a crea protezele
respective.Machetele din ceara cu dintii atasati la baza lor au fost introduse in
acele chiuvete , incalzite pana cand ceara s-a topit si ulterior introduse la
masinaria speciala de injectat materialul termoplastic in noul mulaj creat in
interiorul chiuvetei.S-au folosit cartuse cu rasina termoplastica specifica fiecarui
material in parte, incalzite pana la temperatura corespunzatoare indicata de
producator si au fost introduse in mulaj dupa care au fost lasate sa se raceasca in
prealabil.Protezele din PMMA au fost realizate pe cale conventionala.

Dupa ce protezele au fost scoase din chiuvetele respective, acestea au fost


finisate cu freze din carbid (CX251), Jota ,Ruth,Elvetia si polisate folosind o masina
automata (Nano 2000,Pace Technologies,Az,USA) la 100 RPM sub irigatie
continua cu apa si pietre de polisat cu granulatii de 800,1000,1200.Lustrul final a
fost redat cu ajutorul unei pulberi de aluminiu si o freza de lustruit.Protezele au
fost depozitate la 37 de grade Celsius si imersate in apa distilata pentru 24h
inainte de a fi testate.

Testul de impact utilizat in cadrul acestui studiu a necesitat utilizarea a


doua placute cu senzori de presiune(sensibile la aplicarea fortelor)- Prescale
Film,LLLW si LLW,Fuji Photo Film. Intervalul presional pentru aceste placute era
de 0,2-0,6 MPa pentru LLLW si 0,5-2,5 MPa pentru LLW.Cand forta maxima
depasea placuta LLLW , se folosea placuta LLW.Placutele erau puse sub protezele
confectionate, care la randul lor erau asezate pe o suprafata metalica plata pentru
a permite inregistrari corecte a rezultatelor.

Forta medie citata in literatura, la care a aparut uzura in cadrul protezelor,


a fost de aproximativ 50N,asadar si pentru studiul de fata s-a folosit aceasta forta
drept etalon.

Pentru a masura forta de impact , o portiune mica din placuta LW a fost


pusa peste fiecare proteza , iar o greutate de 1kg (confectionata din alama) , cu
un indentator de 4mm diametru a fost aplicata in foseta centrala a fiecarui
dinte.Apoi, placutele senzitive au fost scanate cu ajutorul unui software
digital(Fuji Film Pressure Distribution).Inaltimea dispozitivului a fost ajustata
pentru a atinge o forta de 50 N, aceasta fiind de aproximativ 3mm.

Un sistem UMIS(Ultra micro indentation system) a fost utilizat pentru a


determina modulul de elasticitate si rigiditatea nanoparticulelor.Zece specimene
(15x15x3mm) din fiecare grup au fost pregatite si testate similar modalitatii
anterioare.Indentatiile au fost create pe fata ocluzala a fiecarui specimen ,
ajustand viteza dispozitivului la 0,1 micrometri/s.Incarcatura totala a fost
compusa din 25 incarcaturi efectuate succesiv , la intervale de timp de 0,1
secunde,maximul de forta aplicata pe unitatea de distanta fiind 25N/m.Distanta
dintre fiecare indentatie a fost de 100microni. Softwareul IBIS 1.075 a fost utilizat
pentru a calcula rigiditatea nanoparticulelor , folosind urmatoarea formula :
H=Pmax/A (unde Pmax=incarcatura maxima , A=suprafata materialului supus
incarcaturii maxime). Modulul de elasticitate a fost calculat astfel : 1/E* = (1 –
y^2)/E + (1 _-y’^2)/E’ unde E*=modulul redus de catre nanoindentator. E=
modulul dispozitivului de indentat (cunoscut =1140 GPa). E’=modulul
specimenului , cel pe care dorim sa il aflam. y= raportul lui Poisson pentru
indentator(0.07). y’=raportul lui Poisson pentru specimen. (al poliamidei=0,4
/policarbonat= 0,4 / etilen propilen=0.39/ PMMA=0.38)

Datele calculate au fost analizate cu ajutorul unui pachet statistic (SPSS


Statistics v22.0; IBM Corp., NY, USA). Aria de transmitere presionala,modulul de
elasticitate si rigiditatea nanoparticulelor au fost analizate folosind testul ANOVA .

Rezultate

Rezultatele testelor au evidentiat o medie a ariei transmiterii presionale


care a variat de la 93,72+/- 15,39 mm^2 pentru etilen propilen pana la 179,67+/-
4.25 mm^2 pentru PMMA. PMMAul a evidentiat ,asadar, cea mai mare arie de
dispersie presionala dintre toate materialele.

In ceea ce priveste modulul de elasticitate si rigiditatea nanoparticulelor ,


tot PMMAul a prezentat cele mai mari valori :5.88+/-0.2 GPa (m.e) si 0.27+/-0.01
GPa (rigiditate) .Poliamida a evidentiat cea mai mica valoare a modulului de
elasticitate :2,14+/-0.07GPa, iar etilen propilenul a aratat cea mai mica valoare a
rigiditatii(0.1+/- 0.005 GPa)

Concluzii

PMMAul a prezentat cel mai mare modul de elasticitate în cadrul acestui


test, valori care corespundeau si studiilor anterioare.Aceasta ar putea rezulta si
din adăugarea dimetacrilatului ca agent de reticulare , provocand o crestere a
rezistenței și rigidității PMMAului comparativ cu alte materiale (confectionate
rășină termoplastica) Policarbonatul a arătat modulul cel mai ridicat de
elasticitate dintre toate materialele termoplastice ceea ce înseamnă că
policarbonatul a fost cel mai rigid material testat. Poliamida și propilen etilenul au
prezentat un modul de elasticitate scăzut, ceea ce însemna că acestea erau mult
mai flexibile. Mai mulți autori au raportat o corelație pozitivă între modul de
elasticitate și nanorigiditatea materialelor (direct proportionale). În acest studiu,
ambele proprietățile au prezentat aceeași tendință, cu excepția cazului etilen
propilenei. Rezultatul nanorigiditatii al etilen propilenei a fost relativ scăzut,în
ciuda modulului său de elasticitate care era mai mare decât al poliamidei. Baza
protezelor din rășină termoplastică cu un modul redus de elasticitate și
nanorigiditate, pot suferi modificări dimensionale datorită uzurii excesive- în
comparație cu PMMA.PMMA ramane in continuare un material de alegere pentru
baza protezelor. Cu toate acestea, la pacientului cu hipersensibilitate sau alergie
la materialul PMMA, rasina termoplastică reprezinta un material alternativ. Din
rezultatele obținute in cadrul studiului de față, policarbonatul a fost comparabil
cu poliamida vis-a vis de parametrii evaluați; transmitere presionala scazuta și
chiar transmiterea presiunii sub baza protezei. Policarbonatul are, de asemenea,
un modul de elasticitate moderat și o nanorigiditate comparabila cu cea a
poliamidei și etilen propilenei(valori ce corespund studiilor anterioare). În plus,
policarbonatul a arătat uzuri de adancime, duritate și schimbari cromatice minore
comparativ cu alte rășini termoplastice.
În limitele prezentului studiu, au fost trase urmatoarele concluzii:

1. Transmiterea maximă de presiune și aria transmiterii presionale a bazei


protezelor dentare a fost semnificativ mai mare (pt PMMA) în comparație cu alte
grupuri de rășini termoplastice (P <.001).
2. PMMA a prezentat un modul de elasticitate semnificativ mai mare și o
nanorigiditate superioara celor 4 tipuri de proteza (P <.001).

3. Printre materialele din rășină termoplastică; transmiterea maxima presionala si


aria de transmitere a acestei presiuni au fost comparabile pentru poliamida si
policarbonat.

ReferinteReferences
[1] De Carvalho Dias K, Da Fonte Porto Carreiro A, Bastos Machado Resende CM, Soares
Paiva Tôrres AC, Mestriner Júnior W. Does a mandibular RDP and new maxillary CD improve
masticatory efficiency and quality of life in patients with a mandibular Kennedy class I arch?
Clin Oral Investig 2016;20:951–7. [2] Douglass CW, Shih A, Ostry L. Will there be a need for
complete dentures in the United States in 2020? J Prosthet Dent 2002;87:5–8. [3] Atwood DA.
Reduction of residual ridges: a major oral disease entity. J Prosthet Dent 1971;26:266–79. [4]
Zarb GA, Hobkirk JA, Eckert SE, Jacob RF. Prosthodontic treatment for edentulous patients.
13th ed. St. Louis: Mosby; 2013 p. 8. [5] Mori S, Sato T, Hara T, Nakashima K, Minagi S. Effect
of continuous pressure on histopathological changes in denture-supporting tissues. J Oral Rehabil
1997;24:37–46. [6] Sato T, Hara T, Mori S, Shirai H, Minagi S. Threshold for bone resorption
induced by continuous and intermittent pressure in the rat hard palate. J Dent Res 1998;77:387–
92. [7] Arksornnukit M, Phunthikaphadr T, Takahashi H. Pressure transmission and distribution
under denture bases using denture teeth with different materials and cuspal angulations. J
Prosthet Dent 2011;105:127–36. [8] Phunthikaphadr T, Takahashi H, Arksornnukit M. Pressure
transmission and distribution under impact load using artificial denture teeth made of different
materials. J Prosthet Dent 2009;102:319–27. [9] Hamanaka I, Takahashi Y, Shimizu H.
Mechanical properties of injection-molded thermoplastic denture base resins. Acta Odontol
Scand 2011;69:75–9. [10] Rashid H, Sheikh Z, Vohra F. Allergic effects of the residual
monomer used in denture base acrylic resins. Eur J Dent 2015;9:614–9. [11] Stafford GD,
Huggett R, MacGregor AR, Graham J. The use of nylon as a denture-base material. J Dent
1986;14:18–22. [12] Katsumata Y, Hojo S, Hamano N, Watanabe T, Yamaguchi H, Okada S, et
al. Bonding strength of autopolymerizing resin to nylon denture base polymer. Dent Mater J
2009;28:409–18. [13] Hamanaka I, Iwamoto M, Lassila LV, Vallittu PK, Shimizu H, Takahashi
Y. Influence of water sorption on mechanical properties of injection-molded thermoplastic
denture base resins. Acta Odontol Scand 2014;72:859–65. [14] Hamanaka I, Iwamoto M, Lassila
LV, Vallittu PK, Shimizu H, Takahashi Y. The effect of cycling deflection on the injection-
molded thermoplastic denture base resins. Acta Odontol Scand 2016;74:67–72. [15] Takabayashi
Y. Characteristics of denture thermoplastic resins for non-metal clasp dentures. Dent Mater J
2010;29:353–61. [16] Shah QH. Impact resistance of a rectangular polycarbonate armor plate
subjected to single and multiple impacts. Int J Impact Eng 2009;36:1128–35. [17] Natta G,
Crespi G. Properties of ethylene-propylene copolymers and of terpolymers containing
unsaturation. J Polym Sci 1962;61:83–95. [18] Wadachi J, Sato M, Igarashi Y. Evaluation of the
rigidity of dentures made of injection-molded materials. Dent Mater J 2013;32:508–11. [19]
Miyaura K, Morita M, Matsuka Y, Yamashita A, Watanabe T. Rehabilitation of biting abilities
in patients with different types of dental prostheses. J Oral Rehabil 2000;27:1073–6. [20]
Anusavice KJ, Shen C, Rawls HR. Phillip’s science of dental materials. 12th ed. St. Louis:
Saunders; 2013 p. 63. [21] Hamanaka I, Iwamoto M, Lassila LV, Vallittu PK, Takahashi Y.
Wear resistance of injection-molded thermoplastic denture base resins. Acta Biomater Odontol
Scand 2016;2:31–7. [22] Ucar Y, Akova T, Aysan I. Mechanical properties of polyamide versus
different PMMA denture base materials. J Prosthodont 2012;21:173–6. [23] Takahashi H,
Kawada E, Tamaki Y, Teraoka F, Hosoi T, Yoshida T. Basic properties of thermoplastic resins
for denture base material referred to “non clasp denture”. J J Dent Mater 2009;28:161–7. [24]
Fueki K, Ohkubo C, Yatabe M, Arakawa I, Arita M, Ino S, et al. Clinical application of
removable partial dentures using thermoplastic resin-Part I: definition and indication of non-
metal clasp dentures. J Prosthodont Res 2014;58:3–10. [25] Fueki K, Ohkubo C, Yatabe M,
Arakawa I, Arita M, Ino S, et al. Clinical application of removable partial dentures using
thermoplastic resin-Part II: material properties and clinical features of non-metal clasp dentures.
J Prosthodont Res 2014;58:71–84. [26] Suwannaroop P, Chaijareenont P, Koottathape N,
Takahashi H, Arksornnukit M. In vitro wear resistance, hardness and elastic modulus of artificial
denture teeth. Dent Mater J 2011;30:461–8. [27] Oliver WC, Pharr GM. An improved technique
for determining hardness and elastic modulus using load and displacement sensing indentation
experi- ments. J Mater Res 1992;7:1564–83. [28] Sato N, Kurauchi T, Sato S, Kamigaito O.
Mechanism of fracture of short glass fibre-reinforced polyamide thermoplastic. J Mater Sci
1984;19:1145–52. [29] Siviour CR, Walley SM, Proud WG, Field JE. The high strain rate
compressive behaviour of polycarbonate and polyvinylidene difluoride. Polymer
2005;46:12546–55. [30] Wilkinson A, Clemens M, Harding V. The effects of SEBS-g-maleic
anhydride reaction on the morphology and properties of polypropylene/PA6/SEBS ternary
blends. Polymer 2004;45:5239–49. [31] Machida K, Yamada H. Evaluation of mixed-mode
stress intensity factor by digital image correlation and intelligent hybrid method. Int J Appl Sci
2005;1:188–93. [32] Mark H. Intermolecular forces and mechanical behaviour of high polymers.
Ind Eng Chem Soc 1942;34:1343–8. [33] Suzuki S, Nakabayashi N, Masuhara E. The evaluation
of new dental resins prepared with polyfunctional mathacrylate monomers. J Biomed Mater Res
1982;16:275–87. [34] Anusavice KJ, Shen C, Rawls HR. Phillips Science of dental maerials.
12th ed. St. Louis: Saunders; 2013 p. 100. [35] Santos Jr. E, Nascimento KDP, Camargo Jr SS.
Relation between in-vitro wear and nanomechanical properties of commercial light-cured dental
composites coated with surface sealants. Mater Res 2013;16:1148–55. [36] Tranchida D,
Piccarolo S, Loos J, Alexeev A. Mechanical characterization of polymers on a nanometer scale
through nanoindentation. A study on pile-up and viscoelasticity. Macromolecules 2007;40:1259–
67. [37] John J, Gangadhar SA, Shah I. Flexural strength of heat-polymerized polymethyl
methacrylate denture resin reinforced with glass, aramid, or nylon fibers. J Prosthet Dent
2001;86:424–7. H. Nasution et al. / journal of prosthodontic research 62 (2018) 44–49 49