Anda di halaman 1dari 3

Aprecierea atractivității ramurii. Modelul lui M.

Porter (cele 5 forțe)


Orice analiză bine fundamentată a unei companii trebuie să cuprindă şi un studiu privind ramura din
care face parte. Aceasta provine din conștientizarea faptului că ramura (sau sectorul) are o influență
majoră asupra performanței tuturor companiilor din cadrul acesteia. Însă, pe lângă analiza
clasificărilor, a ratei de creștere şi a prognozelor de viitor orice investitor trebuie să înțeleagă ce stă la
baza profitabilității unei industrii şi ce factori o modelează.
Abordarea strategică a lui Michael Porter aprofundează dinamica concurențială a mediului şi concepe
manevre strategice specifice particularităților fiecărei firme. În concepția sa, alegerea unei strategii
depinde, în primul rând, de natura şi intensitatea concurenței care se manifestă în sectorul de
activitate considerat. În acelaşi timp, Porter definește strategiile generice care constituie puncte de
pornire în construcția particulară, cu caracter original, a strategiei fiecărei firme.
Modelul se bazează pe analiza a 5 factori care îşi exercită influența în mediul concurențial specific
fiecărui sector de activitate. Puterea fiecărui factor şi combinarea lor caracterizează domeniul de
activitate sub raportul intensității concurenței şi, în ultimă instanță, determină rentabilitatea sectorului
- măsurată prin randamentul pe termen lung al capitalului investit.
Cele cinci forțe identificare de Porter sunt:
1. Amenințarea privind intrarea pe piață a unor noi competitori;
2. Intensitatea concurenței;
3. Amenințarea privind apariția noilor mărfuri substituiente;
4. Puterea de negociere a clienților;
5. Puterea de negociere a furnizorilor.

Intrarea pe piață a noilor concurenți

Un domeniu nu este atractiv dacă în viitor pot pătrunde uşor în el noi concurenți, care vor
aduce capacități de producție şi resurse suplimentare şi care vor lupta pentru creșterea cotei de piață
şi împărțirea profiturilor. Intrarea în sector va fi ușurată dacă barierele de intrare şi tendința spre
relații concurențiale între competitorii existenți sunt mai puțin evidente sau reduse.

Numărul întreprinderilor de construcții care activează în sectorul


construcțiilor s-a majorat în ultimii 5 ani. Faptul dat atestă posibilitatea de
pătrundere a noilor actori pe piață, însă activitatea multora din acei noi este în
pierdere sau dinamica de creștere a beneficiilor obținute în urma activităților fiind
una destul de scăzută – pe de o parte și impedimentele create de către firmele mari
deja existente – pe de altă parte.
Rivalitatea între concurenții din ramură

Datorita condițiilor de dezvoltare minore și numărului relativ mare de


companii de construcții, concurența dintre acestea a devenit una acerbă.
Întreprinderile mari, după cum a mai fost menționat anterior, nu permit penetrarea
pieței de către noi actori serioși ce le-ar putea face concurenței venind cu produse
de construcții mai calitative și cu costuri mai optimizate (aici se face referință la
așa companii ca Kirsan, Dansicons, Glorinal, ExFactor, Basconslux, Reconscivil).
În ceea ce privește întreprinderile de dimensiuni mai mici și care se ocupă mai
mult cu lucrări de reconstrucții, reparații, construcții parțiale și obiecte diferite de
blocuri și complexe locative – aici concurența se intensifică mai mult în situațiile
de achiziții publice. Anume în baza licitațiilor publice sunt obținute de către aceste
SRL-uri contractele de construcții, iar aici deja intră în joc, în mod normal, efectul
de experiență cu toate cunoștințele și documentațiile acumulate unde se mai
evidențiază și tot felul de „șmecherii”, activități de concurență neloială sau chiar
insulte și atacuri de raid care adesea au loc a fi în Republica Moldova și deci se
atestă situația unei concurențe nesănătoase cu efecte exact inverse celora pe care în
mod normal ar trebui să le posede concurența.

Pericolul apariției noilor produse substituente

Un domeniu nu este atractiv dacă se caracterizează prin existența unor înlocuitori actuali sau
potențiali ai produselor. Ei determină formarea unor “plafoane” ale prețurilor ce pot fi obținute ca
urmare a faptului că o parte din cererea existentă migrează spre produsele substituente. Firma trebuie
să urmărească în permanență evoluția preţurilor la produsele înlocuitoare. O scădere a acestora de-
termină o diminuare a cererii şi, în funcție de aceasta, a prețului şi profitului pentru produsele
substituite.
Este evident că produse substituiente în domeniul construcțiilor ar fi cam
greu de găsit. Da, pot apărea noi soluții constructive, noi tehnologii și concepții
arhitecturale, însă în fond casa – tot casă rămâne. Ar fi poate acele trailere mobile,
dar care nu se bucură de nici un fel de popularitate în regiunea estică a Europei.
Deci, un astfel de pericol poate fi exclus.
Puterea de negociere a clienților și a furnizorilor

Piața imobiliară este, probabil, una din cele mai flexibile în acest sens,
puterea de negociere „sărind” de la un actor la altul asemenea mingii de ping-
pong. La cine anume se află – depinde de situația de dezvoltare economică din
țară. Astfel atunci când economia se află în avânt, lucrurile stau bine, oamenii
câștigă mai mult și își pot rezerva careva sume pentru o ulterioară investiție de ce
nu într-o casă, un apartament sau o vilă. În așa situație se atestă o „piață a
furnizorului”. El poate înainta prețuri majorate. În situația de declin – aceasta
devine o „piață a clientului”.