Atitudinea protectivă – componentă activă a educaţiei de securitate

Praemonitus praemunitus (Cel prevenit este înarmat)

– proverb latin

Abstract

The effectiveness of an individual in meeting security responsibilities is proportional to the degree to which the
individual understands them. The security education program shall include all personnel authorized or expected to
be authorized access to classified information. The program shall, as a minimum, be designed to: a) advise
employees of the adverse effects to national security that could result from unauthorized disclosure and of their
personal, moral, and legal responsibility to protect classified information within their knowledge, possession, or
control; b) inform personnel of the techniques employed by foreign intelligence activities in attempting to obtain
classified information, and their responsibility to report such attempts.
Generally speaking, any security education program is designed by using the training, education, awareness, and
motivation (TEAM) model.
Training: Enabling people to perform their roles in the program with needed quality. Helping them gain needed
skills and knowledge or have ready access to needed information. It answers the WHO, WHAT, WHEN, WHERE,
AND HOW. Training does not answer the why.
Education: Helping people gain an understanding of security program principles, policies, purposes, and rationales.
Education answers the WHY and all the other things mentioned above. People will invest more in something they
know will reap a benefit.
Awareness: One of the most effective way to educate people about security issues is to tell them about real cases.
Building recognition of the reality and presence of the threat, so countermeasures are recognized as necessary. It is
only when people hear about real cases, however,that they believe the threat is real.
Motivation: Working to raise the probability that people will make choices that are positive in terms of our security
program and to increase the amount of effort they devote to security performance.

În Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin HG nr.585/2002, se

utilizează tremenul de educaţie protectivă pentru a defini “instruirea persoanelor care au acces la informatii
clasificate în vederea aplicarii masurilor legale referitoare la protejarea informatiilor clasificate” , iar una dintre
activităţile specifice este reprezentată de prezentarea mijloacelor si metodelor utilizate de structurile specializate
in culegerea de date si informaţii clasificate.
Din respectiva tematică generală, încercăm să decupăm în lucrare, din experienţa serviciilor de informaţii
occidentale, un aspect particular – demersurile prin care structurile specializate încearcă să dezvolte direcţii de
colaborare cu persoanele care au acces la informaţii clasificate. Apreciem că, prezentarea demersurilor reprezintă o
conştientizare individuală şi o responsabilizare a persoanelor care au acces la date secrete în diminuarea şi
eliminarea (nn – dintr-o fază incipientă, întrucât sunt demersuri) încercărilor de a se concretiza direcţii de
colaborare.
Astfel, se concretizează atitudinea protectivă ca parte activă a personalităţii care integrează trei aspecte:
- un sistemul cognitiv bazat pe conştientizarea activă şi înţelegerea necesităţii protecţiei informaţiilor clasificate

1
- capacitatea volitiv-motivaţională în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor protective
- aptitudinile de identificare şi diminuare/eliminare a demersurilor structurilor specilizate (pe care le vom încerca să
le detaliem).
Prezentăm de la început una dintre cele mai succinte descrieri ale procesului atragerii la colaborare a unui fost ofiţer
KGB - identificare, evaluare, dezvoltare şi recrutării:
1000 contacte iniţiale se transformă, în timp în
100 contacte operaţionale, care devin
10 contacte dezvoltate, care devin
3 surse credibile, care devin
1 recrutare

Procesul de atragere este similar unui plan de vânzare care implică “un ghid despre cum să acţionezi şi la ce să te
aştepţi”, este o succesiune de acte prin care se elimină un număr mare de contacte umane în vederea realizării
obiectivului principal: un număr mic de clienţi valoroşi (surse credibile) şi probabil un client fidelizat (recrutarea
completă).
Vă întrebaţi dacă aţi devenit “un client”? Singurul lucru de care puteţi fi sigur este că sunteţi un client potenţial dacă
aveţi acces la informaţii clasificate. De aceea este important să manifestaţi atenţie la ceea ce spuneţi când vorbiţi cu
orice cetăţean străin.
Cum vă puteţi da seama? Reprezentanţii serviciilor de informaţii străine nu sunt imediat identificabili – de regulă,
sunt indivizi prietenoşi care îşi urmăresc planurile sub acoperirea unor activităţi normale şi naturale. Vor să vă
cultive ca “prieten”.
A avea o atitudine prudentă nu se aplică numai în privinţa a ceea ce relataţi despre activitatea profesională, ci şi
afirmaţiilor despre persoana dumneavoastră sau colegii de muncă. Nu abordaţi aspecte referitoare la costurile
studiilor universitare pentru copii, la eventualele probleme cu partenerul(a) de viaţă sau dificultăţile financiare în
ceea ce priveşte spitalizarea unui membru al familiei pentru efectuarea unei operaţii. Nu vă dezvăluiţi părerile
negative de superiorii ierarhici, nu relataţi cât de mult detestaţi instituţia la care lucraţi şi nu furnizaţi “mici detalii”
despre un coleg care consumă prea mult alcool. Un reprezentant al unui serviciu de informaţii străin ar putea
interpreta aspectele respective ca indicii că este foarte probabil să reuşească să dezvolte o relaţie cu dumneavoastră
sau cu colegul de muncă.
Apare o dificultate: dacă nu cunoaşteţi cum operează serviciile de informaţii străine, e foarte probabil să nu puteţi
recunoaşte momentul în care aţi fost vizat şi evaluat, până când relaţia a avansat destul de mult. Membrii serviciilor
de informaţii străine încearcă să descopere orice activitate legitimă care să le permită să se întâlnească şi să
avanseze în evaluarea persoanelor care au acces la informaţiile de interes.
Monolog - Dacă încerc să obţin informaţii de la tine, scopul meu e să fac lucrurile uşoare
pentru tine, nu să te ţin treaz noaptea de îngrijorare. Ne întâlnim la prânz, devenim prieteni.
Aflu ce te sensibilizează, arăt interes pentru problemele tale, ţi le confirm şi îţi hrănesc ego-
ul. Dacă pari uşor influenţabil şi cooperant, vorbim despre informaţii despre care îţi poţi
uşor justifica raţional că vorbeşti. Caut modalităţi de a câştiga câte un mic pas spre
cooperare. Daca e făcută cum trebuie, se poate sa nu ştii că este o operaţiune de spionaj
până când ai ajuns atât de departe încât îţi e frică să te întorci sau nu vrei să te întorci.

Procesul de atragere la colaborare din partea unui membru al serviciului de informaţii străin are următoarele faze:
Contact iniţial. Daca nu ştie încă, să-şi confirme dacă aveţi acces la informaţii clasificate şi dacă prezentaţi
interes. Dacă răspunsul este pozitiv, să identifice o justificare logică pentru continuarea contactului şi să vă obţină
acordul pentru o noua întâlnire. În general, se aşteaptă ca acest lucru să reuşească în unul din zece cazuri.
Conferinţele ştiinţifice, programele internaţionale de dezvoltare a afacerilor, seminariile, expoziţiile şi diversele
întâlniri reprezintă oportunităţi pentru a face un număr mare de contacte iniţiale într-o scurtă perioadă de timp.

Contact operaţional. Se analizează indicii care evidenţiază o potenţială vulnerabilitate exploatabilă. Cu alte
cuvinte, sa stabilească dacă este avantajos să cheltuiască timp şi bani pentru a dezvolta contactul cu dumneavoastră.
Din nou, succesul este cam în unul din zece cazuri. Un indicator de succes e disponibilitatea dumneavoastră de a
vorbi despre subiecte de interes, iar solicitarea de informaţii utile – dar nu neapărat secrete – este o etapă
intermediară către colaborare.

2
Contact dezvoltat. În această fază, scopul e de a stabili o relaţie de prietenie şi încredere. Să descopere ce anume
vă sensibilizează ca persoană. Să vă determine slăbiciunile, obiectivele pe care nu le-aţi realizat (din diverse motive)
şi ambiţiile. Să vă creeze sentimente de plăcere sau să evidenţieze interesul dvs personal în menţinerea contactului.
Să vă determine să resimţiţi o obligaţie. Să vă deschidă drumul spre furnizarea de informaţii, începând cu cereri
simple şi inocente pentru sfaturi profesionale, discuţii despre tematici recente în aria profesiunii dvs, conversaţii
despre colegii dumneavoastră de muncă şi cum să vă descurcaţi cu ei, explicaţii posibile pentru politica organizaţiei
dvs. Aceasta poate progresa către solicitarea de articole din publicaţii profesionale care sunt foarte dificil de
procurat în statul “prietenului” dumneavoastră sau de informaţii tehnice/administrative din organizaţie, care nu sunt
protejate, dar nu sunt publice (au un regim de circuit intern). Solicitările respective se concretizează într-un tipar
regulat, astfel încât să veniţi la întâlniri pregătit să furnizaţi informaţii – chiar şi “nevinovate”. De exemplu, o cerere
a agendei de telefon interne a organizaţiei nu este nevinovata – reprezintă o alarmă. Pentru o un serviciu de
informaţii străin, agenda de telefon este un instrument primar pentru identificarea numelor persoanelor cu acces la
informaţiile-cheie.

Sursa credibilă. Din fiecare 10 contacte dezvoltate, poate trei pot fi dezvoltate la nivelul de surse credibile, care
sunt furnizori de informaţii relevante. O sursă credibilă poate să nu ştie (sau să nu vrea să recunoască) că
“prietenul” său este un ofiţer de informaţii. Din fiecare trei surse credibile, poate numai una va avea un statut de
colaborator care furnizează constant informaţie clasificată, şi acceptă recompense financiare în schimbul
informaţiilor sau alte servicii.

Totuşi, nu rezultă că trebuie să evitaţi contactul cu străinii sau să nu aveţi încredere în această categorie de persoane.
Întâlnirile dumneavoastră cu o cultură străină ar trebui să fie una din cele mai valoroase experienţe de viaţă. Dar
trebuie să fiţi conştient că unele dintre persoane urmăresc să exploateze încrederea dumneavoastră.
În următoarele tabele vom examina în detaliu primele trei etape din procesul de atragere la colaborare - sunt
prezentate din perspectiva a ce puteţi observa dvs.

Ce observaţi Ce poate să semnifice

Contact iniţial

Întrebări despre natura muncii dumneavoastră de la Încearcă să determine cât se poate de repede dacă
prima întâlnire. meritaţi să petreacă timp cu dumneavoastră.

Invitaţie la prânz sau orice altă cerere, pentru a
continua întâlnirea.
Face o afirmaţie greşită despre o activitate sau o
persoană, pe care le cunoaşteţi bine.
Se preface sau induce impresia că este reprezentant al
unei companii private, organizaţii sau ţări.
Să vă testeze disponibilitatea de a menţine legătura.
Să vă determine să furnizaţi informaţia corectă sau să vă
testeze disponibilitatea de a o face.
O poveste de faţadă pentru a vă câştiga încrederea şi a
induce un sentiment de confortabilitate în menţinerea
legăturii.

Cerere de informaţii prin poştă, telefon sau Internet, de Culegere de informaţie disponibilă. Sau testarea dorinţei
la dumneavoastră ca persoană decât din perspectiva dumneavoastră de a ajuta, care se manifestă prin
unei poziţii oficiale. răspunsul la o asemenea cerere.

Contact operaţional

Discuţii ce se îndreaptă în direcţia unor subiecte Să vă testeze disponibilitatea de a vorbi despre subiecte
sensibile sau clasificate. sensibile.

Întrebări despre satisfacţia dumneavoastră în muncă şi Să caute slăbiciuni exploatabile, cum ar fi depresia sau
recompensele profesionale. alienarea.

3
Cererea neutră de explicaţii tehnice din partea unei
persoane care, prin prisma competenţelor declarate în
mod public, ar trebui să ştie răspunsurile.
Să vă obişnuiască să răspundeţi la întrebări. Să testeze
dacă răspundeţi la complimente pentru cunoştinţelor
dumneavoastră sau resimţiţi nevoia da a vă simţi
important. Sau poate calificările dvs declarate nu sunt
reale.

Dezvăluirea a ceea ce consideraţi că este o informaţie Să vă provoace să verificaţi informaţii. Să vă facă să

sensibilă. simţiţi că este în regulă să vorbiţi despre asemenea
informaţii. Să încerce să dezvolte o relaţie care are la
bază o “înţelegere reciprocă a confidenţialităţii”. Să
dezvolte o anumită reciprocitate/ obligativitate.

Vi se cere părerea în privinţa unor subiecte de interes Să creeze precedentul pentru furnizarea de informaţie.
comun. Să testeze dacă flatarea vă face mai deschis şi mai
comunicativ.

Contact dezvoltat

Oferirea unei sume pentru o consultanţă în regim Să vă dezvolte o motivaţie financiară, să vă iniţieze în
privat, chiar pentru furnizarea de informaţie obişnuinţa furnizării informaţiei pentru bani.
nevinovată.

Solicitarea să fie prezentat altei persoane, sau să
primească informaţii nevinovate cum ar fi rapoarte
neclasificate din colecţia dumneavoastră sau o agenda
telefonică a organizaţiei, fără a menţiona compensaţii
monetare.
Să vă testeze înclinaţia de a fi de ajutor, sau să
stabilească un tipar al comportamentului dvs în
furnizarea informaţii.

Încercarea de a vă aduce în stare de ebrietate în timpul Să încerce să obţină informaţii privilegiate sau să
unei discuţii. verifice dacă se pot crea situaţii compromiţătoare.

Primiţi invitaţia de a participa la o conferinţă, un Scopul poate fi să vă răsplătească pentru serviciile

schimb de experienţă, un simpozion academic, dumneavoastră, să creeze o obligaţie sau să vă aducă pe
cheltuielile fiind achitate. un teritoriu unde vă pot compromite (ex - schimburi
ilegale de valută, consum de droguri, provocare
sexuală).

Încercări de a obţine informaţii cu circuit intern sau Se vrea colaborarea dvs continuă în furnizarea de
clasificate, în schimbul unor servicii sau banilor. informaţii.

În concluzie, faptul că sunteţi în atenţia unor servicii de informaţii străine nu este interpretat ca o lipsă de loialitate
sau integritate. În ceea ce priveşte contactele cu cetăţeni străini, majoritatea sunt legitime şi circumscrise unor
obiective pozitive. Dar aptitudinea de a identifica unele contacte care depăşesc o anumită limită va fi un punct de
plecare în evitarea unor probleme ulteriorare din punct de vedere personal, iar semnalarea acestor aspecte factorilor
competenţi se concretizează într-un proces protectiv pentru organizaţie: sunt avertizate şi alte persoane şi sunt
neutralizate demersurile structurilor specializate.
Totodată, apreciem că este util să prezentăm şi câteva reguli reguli simple, prin aplicarea cărora se poate evita
producerea situaţiilor de compromitere sau divulgare a informaţiilor clasificate:
 Evitaţi accesul “accidental” al persoanelor neautorizate la informaţii sensibile. Documentele sensibile nu vor fi
lăsate nesupravegheate, iar la părăsirea biroului se va aplica “clean-desk policy” – regula biroului curat!
 Nu discutaţi despre conţinutul documente secrete în prezenţa persoanelor neautorizate!

4
 Clasificaţi cu atenţie documentele pe care le redactaţi. Solicitaţi sprijinul persoanei competente în atribuirea
nivelurilor de secretizare!
 Verificaţi documentele primite/transmise pe bază de semnătură, respectiv integritatea acestora (nr. file, ambalaj
etc.)!
 Multiplicaţi şi distrugeţi documentele sensibile conform regulilor existente. Ciornele sau notele care conţin
informaţii sensibile se supun aceloraşi reguli!
 Utilizaţi pentru transmiterea electronică (fax, e-mail) a materialelor doar modalităţile aprobate!
 Respectaţi regulile de transport a documentelor sensibile. Pe timpul transportării nu lăsaţi documentele
nesupravegheate!
 Asiguraţi-vă că nu aţi amestecat documente secrete cu cele personale, pentru a nu pleca cu acestea la încheierea
programului de lucru!
 Dacă participaţi la o întâlnire, luaţi cu dumneavoastră numai documentele necesare, pentru care aţi primit
aprobare!

Convorbirile telefonice
 În cazul în care este absolut necesară o discuţie telefonică care implică informaţii sensibile utilizaţi doar
aparatele telefonice special destinate!
 Evitaţi discuţiile telefonice despre probleme confidenţiale când vă aflaţi în locuri publice!
 Aveţi grijă ca telefonul dvs. mobil să nu ajungă pe mâini străine, nu-l daţi împrumut şi nu-l lăsaţi
nesupravegheat. Cereţi unui specialist să vă verifice telefonul în cazul în care l-aţi pierdut şi l-aţi regăsit
(telefonul mobil poate fi transformat şi într-un aparat de interceptare, care, închis sau deschis, poate transmite
discuţiile care se poartă în apropierea sa).

Participarea la evenimente de natură profesională

 Limitaţi-vă la transmiterea datelor şi informaţiilor pentru care aţi primit aprobare!
 Evitaţi prezentarea de informaţii care combinate pot alcătui o imagine a unei probleme confidenţiale!
 Fiţi pregătiţi să răspundeţi la întrebări delicate. Acordaţi atenţie provocărilor de orice natură!
 Nu transmiteţi prin telefon, telefax, e-mail sau prin intermediul altor mijloace de comunicaţii, informaţii
sensibile!
 Nu trimiteţi scrisori oficiale sau documente secrete prin intermediul unor persoane particulare!
 Nu păstraţi în camera de hotel sau în autoturism documente sau suporturi electronice care conţin informaţii
sensibile. Purtaţi-le în permanenţă la dvs. sau lăsaţi-le spre păstrare la reprezentanţa diplomatică!
 Înainte de a pleca în călătorie, informaţi-vă cu privire la legislaţia ţărilor vizitate! Nu comiteţi fapte care v-ar
putea compromite sau care ar atrage intervenţia autorităţilor locale. Dacă totuşi sunteţi implicat într-un
eveniment şi se deschide anchetă, solicitaţi un asistent autorizat şi/sau un translator! Anunţaţi reprezentanţa
diplomatică a României din ţara respectivă. După revenirea în ţară, informaţi conducerea instituţiei sau altă
persoană autorizată despre cele întâmplate.

Ce să faceţi dacă sunteţi arestat

 Cereţi să contactaţi ambasada sau consulatul. Ca cetăţean al altei ţări, aveţi acest drept; dar asta nu înseamnă că
gazdele dumneavoastră vă vor permite să vă exercitaţi acest drept. Dacă sunteţi refuzat sau ignorat, continuaţi
să repetaţi cererea periodic până când vor accepta sau vă vor lăsa să intraţi în contact cu ambasada sau
consulatul.
 Staţi calm, păstraţi-vă demnitatea şi nu faceţi nimic care să îi provoace pe ofiţerii care v-au arestat.
 Nu recunoaşteţi nimic, nu oferiţi informaţii.
 Nu semnaţi nimic. Adeseori, o parte a procedurii de deţinere este să i se ceară celui deţinut să semneze un raport
scris. Refuzaţi politicos până când documentul este examinat de un avocat sau un reprezentant al ambasadei sau
consulatului.
 Nu acceptaţi pe nimeni numai pe cuvânt. Când reprezentantul ambasadei sau consulatului soseşte, solicitaţi
identificarea cu documente înainte de a vă discuta situaţia.
5
 Nu cădeţi în capcana de a accepta să îi ajutaţi pe cei care vă deţin în schimbul eliberării dumneavoastră. Aceştia
pot sugera căi foarte ingenioase în care să le fiţi de folos. Dacă nu vor accepta până la urmă refuzul, nu vă luaţi
un angajament ferm şi nu semnaţi nimic. Spuneţi că o să vă mai gândiţi şi că o sa îi anunţaţi. Odată eliberat,
contactaţi ambasada sau consulatul pentru protecţie şi ajutor pentru a ieşi din ţară.

Dacã deveniţi conştient de orice tip de activitate care vă are ca “ţintă”, nu divulgaţi nici o informaţie, să nu primiţi
nimic si să nu semnaţi nimic. Ascultaţi cu atenţie, folosiţi-vă spiritul de observaţie, memoraţi cât mai multe detalii,
păstraţi-vă opţiunile deschise rămâneţi calm, neangajat, cereţi timp - ulterior semnalaţi aspectele factorilor
competenţi, care se concretizează într-un proces protectiv pentru organizaţie: sunt avertizate şi alte persoane şi sunt
neutralizate demersurile structurilor specializate.

Bibliografie
1) Alexandrescu, Florin, Micle, Mihai-Ioan. (2002). Tehnici de pregătire şi protecţie psihologică a persoanei. Bucureşti:
Editura ARPT
2) Dewerpe, Alain (1998). Spionul. Antropologia secretului de stat contemporan. Bucureşti: Editura Nemira
3) Ilie, Gheorghe, Stoian, Ion şi Ciobanu, Aurel. (1996). Securitatea informaţiilor. Bucureşti: Editura Militară
4) Ilie, Gheorghe, Urdăreanu, Tiberiu. (2001). Securitatea deplină. Bucureşti: Editura UTI
5) Liteanu, Traian. (2004). Securitate şi instituţii. Bucureşti: Editura A.N.I.
6) Melton, H. Keith, Piligian, Craig şi Swierczynski, Duane. (2003). The Spy’s Guide: Office Espionage. Philadelphia:
Quirk Productions
7) Petrescu, Stan (2003). Arta şi puterea informaţiilor. Bucureşti: Editura Militară
8) Troncotă, Cristian. (2003). Glorie şi tragedii – momente din istoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii
române pe Frontul de Est (1941-1944). Bucureşti: Editura Nemira
9) Winkler, Ira. (1997). Corporate Espionage: what it is, why is happening in your company, what you must do about it.
USA: Prima Publishing
10) Military Personnel Security Program (ComDtinst M5520.12B) – U.S. Departament of Transportation (United States
Coast Guard)
11) Personnel Security Program (1988) – Headquarters Departament of the Army, Washington DC