CURS NR. 14 – 09.07.

2013

AMELIORAREA RAPIŢEI

DISCIPLINA –AMELIORAREA PLANTELOR ŞI PRODUCERE DE

SĂMÂNŢĂ
AN IV, SEMESTRUL I
 AMELIORAREA RAPIŢEI

1. Considerente generale privind cultura

rapiţei
1. Obiective de ameliorare
2. Metode de ameliorare
 Considerente generale privind cultura rapiţei

 Rapiţa (Brassica napus ssp. oleifera), originară din Bazinul

Mediteranean, face parte din familia Cruciferae (Brassicaceae),
genul Brassica.
 Are 2n = 38 cromozomi; n=19 cromozomi, fiind un amfidiploid
care a fost obţinut din încrucişarea spontană a 2 specii diploide
B. oleracea, cu 2n = 18 şi B. rapa, sin. campestris, cu 2n = 20.
 Brassica napus ssp. oleifera are două forme:
- Brassica napus oleifera var. autumnalis, forma de toamnă,
mai viguroasa, mai productiva şi cu un continut de ulei mai mare;
- Brassica napus oleifera var. annuua, forma de primăvară.
 Brassica napus – este considerată o plantă autogamă, cu un
grad de alogamie până la 47% (unii autori o consideră plantă
alogamă, entomofilă, plantă meliferă).
 Rapiţa (Brassica napus L. spp. oleifera) – este una
dintre cele mai importante specii oleifere, fiind a treia
sursă de ulei vegetal după soia şi palmier (a patra –
floarea soarelui).
 Se cultivă în peste 50 de ţări, pe o suprafaţă ce
depăşeşte 30 milioane hectare ( 31.640.756 ha –
FAOSTAT 2010).
 Cele mai mari suprafeţe de rapiţă se cultivă în China
(7.370.010 ha), Canada (6.514.400 ha), India
(5.530.000 ha) dar şi în Europa (8.771.161 mil ha).
 În Europa suprafeţele cele mai mare cu rapiţă se
găsesc în Franţa (1.465.230 ha), Germania (1.461.200
ha), Ukraina (862.500 ha) şi Polonia (769.331 ha).
 În România în anul 2010 au fost semănate 527.175
ha cu rapiţă de toamnă (D = 100-180 b.g/mp; N= 6 –
12 kg sămânţă/ha; 25 cm între rânduri).
 Întrucât rapiţa de primăvară are capacitate mică de
producţie, maxim 1.000 kg/ha, în România se cultivă, în
mod deosebit, soiurile sau hibrizii de toamnă, care
asigură producţie de până la 2.800 – 3.000 kg/ha în anii
când nu este afectată de geruri.
 În cazul în care rapiţa de toamnă este afectată de
temperaturile foarte scăzute din timpul iernii, se poate
semăna pe sola respectivă rapiţă de primăvară, care
poate fi eficientă economic.
 Toate soiurile cultivate în ultimul timp sunt de tipul "OO"
adică nu au în compoziţia chimică a uleiului, acid
erucic şi glucozinolaţi.
 OBIECTIVE DE AMELIORARE

1. Capacitatea (potenţialul) de producţie;

2. Calitatea seminţelor;
4. Rezistenţa la ger;
4. Rezistenţa la secetă;
5. Rezistenţa la boli şi dăunători;
6. Aptitudinea pentru recoltarea mecanizată
 1. CAPACITATEA DE PRODUCŢIE
- Caracter cantitativ (determinism poligenic)
nr. de plante fertile /unitatea de suprafaţă;

nr. de silicve pe plantă (100-200);

nr. de boabe în silicvă (10-15);
Elementele
componente ale nr. de boabe pe plantă;
producţiei
masa a 1000 de boabe (MMB) (4-6 g)
greutatea boabelor pe plantă;
 2. CALITATEA
Conţinutul şi calitatea uleiului
(43-52%, fără acid erucic şi glucozinolaţi –
componenţi toxici pentru om).
-Acid oleic – până la 60%
- Acid linoleic – până la 20%
Uleiul de rapiţă are multiple utilizări în industrie pentru
CALITATEA fabricarea de biocarburanţi, dar este folosit din ce în ce mai
SEMINŢELOR mult în pregătirea uleiului comestibil şi a margarinei.
DE RAPIŢĂ După extragerea uleiului – şroturile bogate în proteine se folosesc în
furajare .
Conţinutul de proteine în seminţe (20-24%);
Conţinutul de proteine în şrot (38-42%)
 3. REZISTENŢA LA GER

Rapiţa de toamnă este foarte sensibilă la temperaturi

scăzute. S-au creat prin inginerie genetică în SUA
hibrizi de rapiţă rezistenţi la ger, la temperaturi de – 30
grade C.
4. REZISTENŢA LA SECETĂ

Rapita este pretenţioasa faţă de umiditate, coeficientul

de transpiraţie fiind de 600 - 740 şi are o slabă
rezistenţă la secetă.
Se recomandă utilizarea soiurilor precoce.
Perioada de vegetaţie a rapiţei de toamnă este de 270
- 290 zile, iar a rapiţei de primavară de circa 110 - 140
zile.
 Boli: 1. Phoma lingam – putregaiul uscat
2. Sclerotinia sclerotiorum – putregaiul alb
3. Botrytis cinerea – putregaiul cenuşiu
4. Erysipe cruciferarum – făinarea
5. REZISTENŢA 5. Alternaria brassicae – pătarea neagră
a tecilor
LA BOLI ŞI
6. Peronospora brassicae – mana
DĂUNĂTORI 7. Fusarium brassicae - fuzarioza

Dăunători: 1. Puricii de pământ (Phylotreta spp.)

2. Gărgăriţele (Ceuthorrynchus spp.)
3. Gândacul lucios (Melygethes aeneus)
4. Ploşniţele cruciferelor (Eurydema sp.)
5. Gândacul roşu (Entomoscelis adonidis)
 6. APTITUDINEA PENTRU RECOLTAREA MECANIZATĂ

- rezistenţa la cădere

Tulpina este erectă, înaltă de 1,3-1,5 m rareori 2 m şi

bine ramificată. Numărul de ramuri variază între 5 şi
10. Se recomandă tipul scurt de plantă.

- rezistenţa la scuturare

Silicvele sunt dehiscente la maturitate, altfel dacă se

întârzie recoltatul se produc mari pierderi de recoltă.
S-au creat soiuri de rapiţă care-şi menţin fructul
indehiscent pâna la 15 zile de la maturitatea deplină,
uşurând astfel recoltarea mecanică.
 METODE DE AMELIORARE
A. METODE CONVENŢIONALE DE AMELIORARE

1.Hibridarea interspecifică, intraspecifică;

2. Backcross-ul;
3. Consangvinizare;
4. Mutageneza;
5. Androsterilitatea citoplasmatică;
6. Selecţia (Selecţia Pedigree; Selecţia recurentă).
 B. METODE MODERNE DE AMELIORARE

1. Tehnica de cultură “in vitro” (tehnologia microsporilor);

- pentru fixarea caracterelor homozigote dorite în liniile noi ameliorate.

Ca material de bază se izolează grăunciorii de polen imaturi, numiţi microspori
obţinuţi de la plantele donor specifice.
În laborator microsporii sunt cultivaţi în condiţii sterile pentru obţinerea de
plante individuale homozigote ce nu segregă.
Prin aplicarea acestei tehnici de laborator în locul tehnicii convenţionale de
autopolenizare în câmp, se câştigă timp în procesul de dezvoltare pentru fixarea
liniilor.
2. Selecţia asistată de markeri moleculari (RAPD, RFLP, AFLP);
3. Transformarea genetică – plante modificate genetic de rapiţă cu
toleranţă la erbicide (glufosinatul de amoniu şi bromoxinil).
 Tehnologia microsporilor

Pentru fixarea caracterelor homozigote dorite în liniile noi ameliorate, este utilizată
frecvent tehnica de cultură in vitro.

Ca material de bază se izoleaza graunciorii de polen imaturi, numiti microspori,

obtinuti de la plante donor specifice.

În laborator, microsporii trebuie cultivaţi în condiţii sterile pentru a obţine plante

individuale homozigote ce nu segregă.

Prin aplicarea acestei tehnici de laborator în locul tehnicii convenţionale de

autopolenizare în camp, este câştigat timp în procesul de dezvoltare pentru fixarea liniilor.

Tehnologia microsporilor ne permite să obţinem genotipurile dorite într-o manieră

rapidă şi sigură pentru a servi mai bine nevoilor de piaţă.
 MARKERI MOLECULARI

În cazul rapiţei de toamnă se utilizează, în mod regulat, tehnici ce

implică utilizarea markerilor moleculari pentru a permite o selecţie mai
eficientă a genotipurilor urmărite.
Pentru asigurarea tehnicilor cele mai eficiente de selecţie şi dezvoltare a
resurselor de germoplasmă sunt aplicate în mod regulat urmatoarele tehnici
ce utilizeaza markeri moleculari.

 Amprentarea genetica - tehnică utilizată pentru a optimiza procesul de

ameliorare şi pentru a studia resursele noi de germoplasmă şi relaţiile
genetice dintre aceste resurse;
 Selecţia asistata de markeri - tehnică utilizată pentru a îmbunătăţi
eficienţa procesului de selecţie a caracterelor importante agronomic în
stadiile de ameliorare timpurii.